Asupra recursului de faţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-A pentru litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2018 la data de 05 septembrie 2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimată CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BISTRIŢA-NĂSĂUD, a solicitat anularea deciziei civile nr. 907/A din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a deciziei civile nr. 43/A din 17 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi a deciziei civile nr. 528 din 27 aprilie 2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Prin decizia civilă nr. 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-A pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă contestaţia în anulare, ca fiind inadmisibilă.
Împotriva deciziei civile nr. 43/A din 17 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, contestatoarea A. a mai formulat o contestaţie în anulare, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 528/A din 27 aprilie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-A pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, prin care îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a cauzei.
În drept, recursul nu este motivat.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.
Părţile au depus puncte de vedere la raport.
Prin încheierea din 29 ianuarie 2020, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul, întrucât nu s-a întrunit unanimitatea membrilor completului de judecată şi a fixat termen, în şedinţă publică, la 18 martie 2020.
Prin încheierea din 18 martie 2020, s-a constatat suspendarea de plin drept a cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) cap. V al Anexei nr. 1 la Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195/16.03.2020.
Judecarea cauzei a fost reluată la 24 iunie 2020.
Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimată, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepţia, pentru următoarele considerente:
Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.
Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
Potrivit dipoziţiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar art. 155 din acelaşi act normativ stabileşte că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen, fiind definitive.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Cum hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este definitivă, rezultă că şi decizia recurată are acelaşi caracter, conform dispoziţiilor legale anterior arătate.
Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Înalta Curte reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BISTRIŢA-NĂSĂUD şi va respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BISTRIŢA-NĂSĂUD.
Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.