Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 22 martie 2016 sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. F. S.A., S.C. G. S.A. şi intervenientul forţat H., să se dispună:
1. obligarea pârâtei S.C. G. S.A. la plata către reclamanta A. a sumei de 600.000 RON, cu titlu de daune morale pentru decesul tatălui său I.;
2. obligarea pârâtei S.C. F. S.A. la plata către reclamanta A. a sumei totale de 16.900 RON, cu titlu de daune materiale si morale pentru propria vătămare în urma accidentului de circulaţie din data de 26.05.2012, suma ce corespunde procentului de culpa de 1/3 atribuit intervenientului forţat H. prin decizia penală nr. 1032 din 14.11.2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2013;
3. obligarea pârâtei S.C. G. S.A. la plata către reclamanta A. a sumei totale de 33.900 RON, cu titlu de daune materiale şi morale pentru propria vătămare in urma accidentului de circulaţie din data de 26.05.2012, suma ce corespunde procentului de culpa de 2/3 atribuit conducătoarei auto J., decedată în urma aceluiaşi accident;
4. obligarea pârâtei S.C. G. S.A. la plata către reclamanta B. a sumei totale de 107.059,16 RON, cu titlu de daune materiale şi morale pentru propria vătămare în urma accidentului de circulaţie din data de 26.05.2012, suma ce corespunde procentului de culpă de 2/3 atribuit conducătoarei auto J., decedată în urma aceluiaşi accident, conform deciziei penale nr. 1032 din 14.11.2014 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi în dosar nr. x/2013;
5. obligarea pârâtei S.C. F. S.A. la plata către reclamanta C. a sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale pentru pierderea fiicei J.;
6. obligarea pârâtei S.C. F. S.A. la plata către reclamanta D. a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale pentru pierderea surorii J.;
7. obligarea pârâtei S.C. F. S.A. la plata către reclamantul E. a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale pentru pierderea surorii J.;
8. obligarea ambelor pârâte la plata dobânzii legale aferente sumelor, cu titlu de daune materiale şi morale, datorate reclamantelor A. şi B., de la data producerii riscului asigurat;
9. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1221 din 10 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a fost admisă în parte acţiunea, fiind obligată pârâta S.C. G. S.A. la plata către reclamanta A. a sumei de 33.200 RON, cu titlu de daune morale; către reclamanta B. a sumei de 7.059,16 RON, daune materiale şi 70.000 RON daune morale. A fost obligată pârâta S.C. F. S.A. la plata către reclamanta A. a sumei de 16.600 RON, daune morale, către reclamanta C. a sumei de 50.000 RON, daune morale, către reclamanta D. a sumei de 20.000 RON, daune morale şi către reclamantul E. a sumei de 20.000 RON, daune morale.
Prin decizia civilă nr. 903A din 4 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1221 din 10 aprilie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016. A fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că a fost obligată pârâta S.C. G. S.A. să achite reclamantei suma de 150.000 RON cu titlu de daune morale. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.
Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. G. S.A. a declarat recurs, motivele fiind, în esenţă, următoarele:
Potrivit recurentei, împrejurările accidentului, respectiv vinovăţia şoferilor implicaţi au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat prin decizia penală nr. 1032 din 14.11.2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul penal nr. x/2013 Instanţa penală a stabilit o culpă de 2/3 în sarcina asiguratului G. - J. - mama reclamantei. De asemenea, această instanţă de judecată a soluţionat în mod irevocabil şi acţiunea civilă promovată de către A. - acţiune prin care aceasta solicita despăgubiri de 1.500.000 RON - daune morale suferite de către în calitate de fiica a defunctei J. şi 1.000.000 RON - daune morale pentru tatăl său - I., stabilind că, faţă de această societate de asigurare, acţiunea este inadmisibilă.
Recurenta arată, de asemenea, că Tribunalul Bucureşti a respins solicitarea de obligare a recurentei la plata sumei de 600.000 RON, solicitată de către reclamanta A., având în vedere decizia pronunţată de către Curtea de Apel Galaţi.
Recurenta invocă încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, în sensul în care instanţa de apel a făcut o altă interpretare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi în care s-a soluţionat în mod irevocabil acţiunea civilă, promovată şi faţă de G..
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare.
Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la acesta.
Părţile nu au prezentat puncte de vedere.
Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.
Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.
În speţă, Înalta Curte constată că recurenta nu a expus argumente în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Totodată, argumentele expuse de recurentă în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează exclusiv situaţia de fapt. Recurenta nu menţionează care sunt normele de drept material pretins a fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.
Se tinde, aşadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.
Aşadar, nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului.
Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.
Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă G. S.A. împotriva deciziei civile nr. 903A din 4 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă G. S.A. împotriva deciziei civile nr. 903A din 4 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.