Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă sub nr. x/2016/a1, contestatoarea A., a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei B. S.A., solicitând refacerea tabelului preliminar de creanţe în sensul respingerii cererilor de creanţă formulate de creditoarele A.N.A.F. şi D.G.R.F.P. Bucureşti, înscrierea completă a creanţei sale cu suma de 1.872.046,63 EURO şi 6.893.043,07 USD, echivalentul a 36.453.296.7 RON, la cursul B.N.R. afişat în data de 02.11.2016, ce reprezintă împrumut acordat conform contract de împrumut şi dobânzile aferente.
Prin sentinţa civilă nr. 7664 din 22 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de contestatoarea-creditoare A. şi contestatoarea-debitoare S.C. B. S.A., în contradictoriu cu intimatele AGENTIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, C., ADMINISTRATOR SPECIAL AL B. S.A., şi administratorul judiciar D.., în sensul că a dispus înlăturarea creanţei intimatei creditoare AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în cuantum de 1.055.867.645,5 RON, din tabelul preliminar de creanţe al debitoarei B. S.A., şi a respins contestaţia privind creanţa aparţinând contestatoarei A., ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 1263 din 18 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de apelanta-creditoare AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinţei civile nr. 7664 din 22 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016. A fost schimbată, în parte, sentinţa apelată în sensul că a fost înlăturată dispoziţia privind înlăturarea creanţei creditoarei Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală. A fost menţinută înscrierea în tabelul de creanţe, a acestei creditoare, cu o creanţă în sumă de 755.431.732 RON, pură şi simplă şi garantată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, intimatele S.C. B. S.A., în insolvenţă, prin C. - administrator special şi A. au declarat recurs.
Motivele de recurs expuse în cele două cereri sunt identice, fiind, în esenţă, următoarele:
Recurentele susţin că hotărârea penală nr. 1207/A/2014 nu se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât petentul nu a beneficiat de accesul la instanţă. Măsura asiguratorie a fost dispusă într-un proces penal în care petenta nu a fost parte (dosar x/2005, în calea de atac), iar eforturile sale de a supune fondul pretenţiilor cenzurii unui judecător au eşuat, cererile anterioare fiind respinse ca inadmisibile sau ca nefondate, în acest din urmă caz fără antamarea fondului.
Potrivit dreptului intern, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, justiţiabilul are dreptul la două grade de jurisdicţie, respectiv judecata în primă instanţă şi judecata în apel, conform art. 370, art. 408 şi art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Recurentele invocă, totodată, art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi art. 8 paragraful 1 (dreptul la un proces echitabil) şi art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor Omului şi libertăţilor fundamentale, art. 4 şi art. 5 din Decizia - cadru 2005/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea.
Recurentele arată, totodată, că potrivit art. 288 din Tratatul pentru Funcţionarea Uniunii Europene, decizia este obligatorie în toate elementele sale, iar conform art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, reglementările comunitare au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor obligaţii.
Recurentele arată, de asemenea, că decizia nr. 1207/A/2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu reprezintă titlul executoriu, întrucât instituirea unui drept de garanţie nu echivalează cu o măsura executorie, de natură a conduce în mod automat la luarea unei măsuri executorii de natura celei dispuse de intimată.
În drept, recursurile au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursurilor ca inadmisibile, arătând că hotărârea recurată este definitivă, prin raportare la dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. În subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, prin care s-a constatat că recursurile nu sunt admisibile.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 13 mai 2020, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Recurentele au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Prealabil, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza excepţia inadmisibilităţii recursurilor, invocată de intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin întâmpinare, excepţie care va fi admisă pentru următoarele considerente:
Cererile de recurs sunt formulate împotriva deciziei civile nr. 1263 din 18 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2015 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, "Hotărârile preşedintelui tribunalului sau ale judecătorului sindic pot fi atacate de părţi numai cu apel, în termen de 7 zile, care se calculează de la comunicare, pentru absenţi, şi de la pronunţare, pentru cei prezenţi", instanţa competentă să soluţioneze apelul fiind curtea de apel, ale cărei hotărâri sunt definitive, conform dispoziţiilor art. 9, coroborat cu art. 43 alin. (1) din aceeaşi lege.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Prin urmare, decizia civilă nr. 1263 din 18 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia inadmisibilităţii recursurilor, invocată de intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ şi, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de recurenta-creditoare A. şi de recurenta-debitoare S.C. B. S.A., în insolvenţă, prin administrator special C., împotriva deciziei civile nr. 1263 din 18 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursurilor, invocată de intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Respinge recursurile declarate de recurenta-creditoare A. şi de recurenta-debitoare S.C. B. S.A., în insolvenţă, prin administrator special C., împotriva deciziei civile nr. 1263 din 18 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibile.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.