Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 01 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al S.C. B. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., să se constate că mandatul administratorilor a încetat la data de 8.05.2017, ca urmare a votului A.G.A. din 8.05.2018; să fie obligat pârâtul asociat să semneze actul constitutiv actualizat, iar în caz de refuz hotărârea să tină loc de semnătură; să fie obligaţi pârâţii să facă demersuri la O.R.C. Sibiu pentru operarea cuvenitelor modificări, iar în caz de refuz să fie încuviinţată reclamanta să facă demersurile; să fie obligaţi pârâţii să semneze un contract de audit care să aibă ca obiectiv analizarea activităţii şi avantajele oferite administratorilor, aşa cum s-a votat în A.G.A., în caz contrar să fie încuviinţată reclamanta să contracteze pentru efectuarea unui audit pe cheltuiala societăţii; să fie obligaţi pârâţii să pună la dispoziţia reclamantei toate documentele societăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 264 din 29 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile de netimbrare şi de nesemnare a cererii de chemare în judecată; a fost respinsă acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D..
Prin decizia nr. 46 din 13 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A., în nume propriu şi în calitate de reprezentantă (asociată) a S.C. B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 264 din 29 mai 2018, pronunţate în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind, în esenţă, următoarele:
Potrivit recurentei, curtea de apel nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel invocate cu privire la interdicţia asociatului administrator de a vota în chestiuni în care are interese contrare acelora ale societăţii, acesta neputând participa la nicio deliberare sau decizie privind această operaţiune, aspect prevăzut de art. 5.2 din actul constitutiv şi art. 79 din Legea 31/1990.
În acest sens, recurenta arată că votul exprimat în ceea ce priveşte promovarea unei acţiuni pentru atragerea răspunderii administratorilor constituie o operaţiune determinată în care asociatul administrator are interese contrare acelora ale societăţii.
Recurenta afirmă că dispoziţiile Legii nr. 31/1990 se completează cu dispoziţiile de drept comun, respectiv C. civ., iar din această perspectivă, interdicţiile sunt prevăzute în art. 803, art. 804, art. 1915, art. 1303, art. 2018 alin. (2), art. 2019 C. civ.
Recurenta menţionează că legiuitorul sancţionează exprimarea votului în aceste condiţii prin art. 275 lit. a) şi art. 277 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, infracţiuni pentru care a început urmărirea penală.
Potrivit recurentei, administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv iar noua situaţie juridică se impune a fi evidenţiată la oficiul registrului comerţului, iar conform art. 220 C. civ., atragerea răspunderii poate fi votată chiar dacă nu este pe ordinea de zi, încetarea mandatului operând de drept.
Recurenta invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ.
Potrivit recurentei, instanţa a reţinut că nu există niciun text de lege care să interzică votarea unui nou administrator, însă în speţă era chemată să se pronunţe cu privire la încetarea mandatului ca efect al legii, înlocuirea dispunându-se în baza art. 846 lit. e) C. civ.
Cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat obligarea administratorilor să îi pună la dispoziţie documentele societăţii, recurenta susţine că instanţa a respins acest capăt de cerere în mod eronat, raportat la art. 199 din Legea 31/1990.
De asemenea, potrivit recurentei, intimaţii au încălcat şi dispoziţiile art. 1918 alin. (3) şi art. 842 C. civ. şi art. 29 din Legea contabilităţii.
Pe de altă parte, potrivit recurentei, instanţa a fost în eroare şi cu privire la faptul că a solicitat ca administratorii să permită controlul pentru viitor, în baza art. 199 din Legea nr. 31/1990.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2), coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ., iar în subsidiar ca neîntemeiat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 13 mai 2020, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Intimaţii au depus punct de vedere cu privire la raport.
Raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţi prin întâmpinare, excepţie care va fi admisă pentru următoarele considerente:
Prezentul recurs este formulat împotriva deciziei nr. 46 din 13 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă şi a sentinţei civile nr. 144/C din 29 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Sibiu.
În ceea ce priveşte decizia nr. 46 din 13 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă de instanţă este întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 31/1990.
Conform dispoziţiilor art. 21 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 26/1990, în registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la "orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate".
De asemenea, conform prevederilor art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, "1) Comerciantul are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare. (2) Înregistrarea menţiunilor se poate face şi la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării".
Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data introducerii acţiunii, orice înregistrări în registrul comerţului sunt executorii şi sunt supuse numai apelului.
Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Prin urmare, decizia decizia nr. 46 din 13 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 144/C din 29 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Sibiu, nu a fost pronunţată în prezenta cauză şi, mai mult decât atât, raportat la dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţi şi va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., în nume propriu şi în calitate de reprezentantă (asociată) a societăţii B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 46 din 13 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă şi a sentinţei civile nr. 144/C din 29 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Sibiu, ca inadmisibil. Totodată, raportat la dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă A., în nume propriu şi în calitate de reprezentantă (asociată) a societăţii B. S.R.L. la plata către intimaţii C. şi D. a sumei de 3.589,04 RON, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii C. şi D..
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., în nume propriu şi în calitate de reprezentantă (asociată) a societăţii B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 46 din 13 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă şi a sentinţei civile nr. 144/C din 29 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Sibiu, ca inadmisibil.
Obligă recurenta-reclamantă A., în nume propriu şi în calitate de reprezentantă (asociată) a societăţii B. S.R.L. la plata către intimaţii C. şi D. a sumei de 3.589,04 RON, cheltuieli de judecată.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.