Şedinţa publică din data de 24 iunie 2020
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă la data de 06.07.2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a chemat în judecată intimatele CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII NEAMŢ şi CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 34063/28.06.2017, emiterea unei noi decizii de pensionarea cu valorificarea grupei de muncă superioare astfel după cum a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 1667/C/2015 a Tribunalului Neamţ; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2695 din 15 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 34063 din 28.06.2017, emisă de intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII NEAMŢ, în contradictoriu şi cu CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREŞTI. A fost anulată decizia contestată şi a fost obligată intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII NEAMŢ să emită o nouă decizie asupra cererii de pensionare formulată de contestator la data de 17.05.2017, cu valorificarea perioadelor 26.07.1976 - 21.10.1977 şi 27.02.1979 - 01.04.2001, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, astfel cum s a constatat prin sentinţa civilă nr. 1667/C/23.09.2015 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2015. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 1030 din 14 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost admis apelul declarat de CASA TERITORIALĂ DE PENSII NEAMŢ împotriva sentinţei civile nr. 2695 din 15 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă. A fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că s-a respins acţiunea ca nefondată.
Cererea de revizuire formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă ca inadmisibilă, prin decizia nr. 192 din 20 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.
Împotriva deciziei nr. 192 din 20 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, revizuentul A. a declarat recurs, motivele fiind, în esenţă, următoarele:
Un prim motiv de recurs este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul invocând că instanţa de apel a încălcat puterea lucrului judecat, trecând peste cele reţinute în sentinţa civilă nr. 167 din 23 septembrie 2015, definitivă, pronunţată de Tribunalul Neamţ, prin care s-a reţinut cu putere de lucru judecat că a lucrat în grupa superioară de muncă.
Recurentul invocă, de asemenea, motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.
Mai exact, potrivit recurentului, deşi litigiul dedus judecăţii (având ca obiect contestaţie împotriva deciziei de pensionare) a pornit de la împrejurarea că intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII NEAMŢ nu a valorificat o perioadă lucrată în grupa superioară de muncă solicitând, în completarea unei hotărâri judecătoreşti, o adeverinţă eliberată de fostul angajator.
Recurentul apreciază că aspectul dedus judecăţii era acela de a se stabili dacă, pentru valorificarea grupei superioare de muncă constatată printr-o sentinţă definitivă, pronunţată în contradictoriu cu fostul angajator, este necesară şi o adeverinţă eliberată de acesta, astfel cum solicita CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII NEAMŢ, aspect faţă de care instanţa de apel, reanalizând ceea ce s-a statuat deja printr-o hotărâre definitivă, fără ca vreuna dintre părţi să facă o astfel de solicitare, a încălcat dispoziţiile art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., precum şi deciziile nr. 2 şi nr. 9 din 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii.
În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
Intimata CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din 13 mai 2020, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Analizând recursul declarat de recurentul A., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 192 din 20 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
Art. 513 alin. (5) din noul C. proc. civ. statuează că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, în speţa dedusă judecăţii hotărârea revizuită fiind definitivă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, de asemenea, că potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Prin urmare, decizia nr. 192 din 20 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 192 din 20 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 192 din 20 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca inadmisibil.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2020.