Şedinţa publică din data de 1 iulie 2020
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată la 13 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015/a5, A.., în calitate de lichidator judiciar al B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii C., în calitate de administrator statutar şi D., în calitate de unic asociat şi administrator statutar al debitoarei B. S.R.L., a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a), d) şi e) din Legea nr. 85/2014 şi obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata sumei de 152.132 RON, reprezentând pasivul societăţii B. S.R.L., aşa cum rezultă din tabelul definitiv al creanţelor actualizat la data de 13.07.2017.
Intimatul C. a formulat cerere reconvenţională, prin care a invocat reaua-credinţă a reclamantei.
Intimata B. S.R.L a formulat cerere reconvenţională, prin care a arătat că se constituie parte civilă vătămată, alături de angajaţii săi, cu suma de 2.500.000 USD, ca şi compensare morală a suferinţelor asupra demnităţii şi sănătăţii fizice şi psihice, subminarea sistemului nervos şi destabilizarea stării de sănătate.
Prin încheierea din 5 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Dâmboviţa judecătorul sindic a luat act de faptul că reclamantul A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a renunţat la cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul D., urmând ca acţiunea să se continue în contradictoriu cu pârâtul C..
Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din data de 09.10.2018, a amânat pronunţarea asupra cauzei la 16.10.2018, iar prin sentinţa nr. 359/22.10.2018 a admis acţiunea formulată de A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. şi, în consecinţă, a dispus obligarea pârâtului C. la completarea pasivului social al societăţii cu suma de 152.132 RON. Au fost respinse cererile reconvenţionale formulate de pârâtul C. şi S.C. B. S.R.L., prin asociaţi-moştenitori ai asociatului D., ca inadmisibile.
Împotriva încheierii din 9 octombrie 2018 şi a sentinţei nr. 359/22.10.2018 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat apel debitoarea S.C. B. S.R.L. şi pârâtul C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2015/a5, la data de 9 ianuarie 2019.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prin încheierea din 13 martie 2019, a amânat pronunţarea asupra cauzei la 28 martie 2019, iar prin decizia nr. 150/28.03.2019, s-a admis excepţia lipsei de interes în promovarea căii de atac de către S.C. B. S.R.L. şi s-a respins apelul declarat de debitoarea S.C. B. S.R.L., ca fiind promovat de o persoană lipsită de interes. A fost respinsă excepţia lipsei de interes privind apelul declarat de C.. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul C. împotriva încheierii din 09.10.2018 şi a sentinţei nr. 359/22.10.2018, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
La data de 28 octombrie 2019 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă recursul declarat de debitoarea S.C. B. S.R.L. şi de pârâtul C. împotriva încheierii din 13.03.2019 şi a deciziei nr. 150/28.03.2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prin care au solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea drepturilor privind accesul la justiţie şi la apărare de către o instanţă care îndeplineşte cerinţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Recurenţii au prezentat situaţia de fapt şi au dezvoltat argumente prin care se tinde la dovedirea asocierii infracţionale, fiind aduse acuzaţii cu privire la participanţii din procedura insolvenţei a debitoarei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 25 martie 2020 a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Părţile nu au depus la dosar puncte de vedere la raport.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
În prezentul dosar a fost dedusă judecăţii o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. a), d) şi e) din Legea nr. 85/2014.
Art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014 prevede că principalele atribuţii ale judecătorului-sindic sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, întemeiate pe dispoziţiile art. 169 din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".
Totodată, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".
Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că hotărârile prin care se soluţionează cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în insolvenţă sunt supuse numai apelului.
De asemenea, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că decizia recurată a fost pronunţată în apel, într-o cauză având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei.
Cum, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că hotărârile curţii de apel sunt definitive, rezultă că decizia nr. 150/28.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă este o hotărâre definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 43 alin. (1) şi art. 46 alin. (1), raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii S.C. B. S.R.L. şi C. împotriva deciziei nr. 150/28.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii S.C. B. S.R.L. şi C. împotriva deciziei nr. 150/28.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 iulie 2020.