Şedinţa publică din data de 1 iulie 2020
Asupra recursului de faţă;
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 august 2018 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., prin mandatar W., au chemat în judecată pe pârâta X. S.A. Săvineşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 23.262,54 RON, către reclamanţi, reprezentând contravaloarea diferenţei de preţ pentru cele 7.994 acţiuni nominative emise de societatea pârâtă pe care reclamanţii le-au deţinut.
În drept, au invocat dispoziţiile Legii nr. 151/2014, art. 134. alin. (4) din Legea nr. 31/1990, precum şi orice alte dispoziţii legale în materie.
2. Prin sentinţa civilă nr. 1006/C/21.11.2018, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 5.675,74 RON, cu titlu de diferenţă preţ acţiuni şi a sumei de 388,75 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Împotriva sentinţei civile nr. 1006/C/21.11.2018 a Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii au declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 128/2019 din 15.05.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
4. Reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 128/2019 din 15.05.2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiza tehnică judiciară.
Prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au invocat faptul că neîncuviinţarea de către instanţa de apel a probei cu expertiza tehnică judiciară a fost de natură să le afecteze dreptul la un proces echitabil, întrucât au fost puşi în imposibilitatea de a se apăra şi de a îşi proba pretenţiile, în condiţiile în care concluziile raportului de evaluare au fost contestate.
Recurenţii au mai relevat faptul că, deşi proba cu expertiza tehnică judiciară a fost propusă în apel, instanţa nu s-a pronunţat asupra acesteia şi a procedat direct la soluţionarea cauzei.
Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. s-a invocat nerespectarea cerinţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. cu privire la motivarea hotărârii.
Astfel, recurenţii au arătat că motivarea deciziei de către instanţa de apel cu privire la respingerea probei cu expertiza se întinde pe mai puţin de o jumătate de pagină, într-un singur paragraf, fără a fi indicate motivele concrete pe care s-a întemeiat soluţia. În final, s-a menţionat faptul că instanţa de apel nu a analizat susţinerile părţilor şi, totodată, nu a explicat într-o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a avut în vedere la adoptarea soluţiei.
5. Intimata-pârâtă X. S.A a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, relevând faptul că, în cauză, nu poate fi reţinută o încălcare a dreptului reclamanţilor la un proces echitabil, în condiţiile în care preţul acţiunilor a fost stabilit cu respectarea prevederilor legale şi, avându-se în vedere împrejurarea că raportul de evaluare întocmit la 02.12.2015 nu a fost contestat de foştii acţionari până la data formulării acţiunii.
A susţinut că hotărârea recurată este motivată cu respectarea cerinţelor impuse de art. 425 C. proc. civ., astfel încât nu poate fi primită critica recurenţilor cu privire la nemotivare.
Intimata şi-a exprimat acordul ca, în ipoteza în care este admisibil în principiu, recursul să fie soluţionat de completul de filtru.
6. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit la data de 17.01.2020, s-a stabilit că taxa judiciară de timbru datorată de către recurenţii-reclamanţi este, potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, în cuantum de 100 RON şi urmează să fie achitată de către aceştia în solidar.
Prin încheierea din 05.02.2020 a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Recurenţii au fost înştiinţaţi, prin adresa emisă la 25.02.2020 şi comunicată la 03.03.2020, cu privire la faptul că au obligaţia de a achita, în solidar, taxa judiciară de timbru în sumă de 100 RON.
Părţile nu au depus la dosar punct de vedere la raport.
Ulterior, s-a fixat termen la data de 1 iulie 2020 pentru examinarea recursului.
7. Analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 statuează că acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice.
În conformitate cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
În speţă, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenţii-reclamanţi nu a fost timbrat anticipat şi că aceştia nu s-au conformat obligaţiei stabilite în sarcina lor până la 1.07.2020 când cauza a rămas în pronunţare, deşi, prin adresa emisă la 25.02.2020 li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării, în solidar, a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, potrivit menţiunii din actul de procedură ce a fost comunicat la 03.03.2020 .
Cum instanţa judecătorească este obligată să examineze cererile cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală, iar, în cauză, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, Înalta Curte, văzând cele expuse mai sus, urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi să anuleze recursul, în cadrul procedurii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. împotriva deciziei nr. 128/15.05.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 iulie 2020.