Şedinţa publică din data de 8 iulie 2020
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. în contradictoriu cu pârâta S.C K. S.A. au solicitat instanţei de judecată să se constate că beneficiază de grupa a I a sau a II a de muncă în procent de 100%.
Prin sentinţa civilă nr. 2820 din 12 octombrie 2016, Tribunalul Prahova a admis în parte acţiunea precizată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., L., în contradictoriu cu pârâta K. (fostă M.), a constatat că reclamanţii E., G. şi I. beneficiază de grupa a II a de muncă în procent de 100% conform concluziilor raportului de expertiză N., astfel: reclamanta E. în perioadele 14.07.1975-01.12.1977 şi 01.12.1977-01.02.1979; reclamantul G. în perioadele 01.11.1969-20.02.1970, 19.07.1971-01.01.1973 şi 01.01.1973-01.01.1976, iar reclamantul I. în intervalul 13.07.1972-31.03.2001 şi a obligat pârâta să elibereze adeverinţe în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel reclamanţii A., B., C., D., F., G., H., L..
Prin încheierea de şedinţă din 3 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
Împotriva încheierii de şedinţă din 3 octombrie 2018, au formulat recurs G. şi H., însă recurenţii nu au motivat cererea de recurs.
Intimaţii nu au depus întâmpinare.
Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 4 decembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Raportul a fost comunicat părţilor, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.
Părţile nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.
Prin încheierea din 12 februarie 2020, întrucât nu s-a întrunit unanimitatea membrilor completului de judecată, în vederea soluţionării recursului în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apeciind că sunt incidente dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată la 1 aprilie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
La termenul din 1 aprilie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecăţii de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.
Prin rezoluţia din 19 mai 2020 s-a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 8 iulie 2020.
La termenul din 8 iulie 2020, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia lipsei de interes în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.
Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.
Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.).
Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.
Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acţiunii, întrucât prin hotărârea sa instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice şi academice.
Totodată, conform art. 458 C. proc. civ.:
"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".
În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamanţii A., B., C., D., F., G., H., L., faţă de lipsa nejustificată a părţilor la strigarea pricinii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin încheierea din 12 decembrie 2018, a dispus repunerea cauzei pe rol, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile art. 415 C. proc. civ.
De asemenea, la termenul de judecată din 20 decembrie 2018, prin decizia civilă nr. 3154, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a soluţionat definitiv apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., B., C., D., F., G., H., L., împotriva sentinţei civile nr. 5986, pronunţată la 21 decembrie 2017 de Tribunalul Prahova.
Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus suspendarea poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecăţii dosarului.
În consecinţă, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenţii nu mai pot justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la data de 12 decembrie 2018, când instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei, pricina fiind, de altfel soluţionată definitiv la 20 decembrie 2018.
În considerarea celor anterior expuse, constatând că în prezent demersul procesual nu mai aduce nici un folos practic recurenţilor, Înalta Curte va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenţii-reclamanţi G. şi H. împotriva încheierii din 3 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenţii-reclamanţi G. şi H. împotriva încheierii din 3 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2020.