Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 176 din data de 23 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare şi a fost lămurit dispozitivul Sentinţei penale nr. 97 din 18.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, în sensul că pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare recunoscută prin sentinţă, pentru executarea căreia s-a dispus transferarea condamnatei A., deţinută în Penitenciarul-Spital Mioveni, este de 21 ani şi 1 lună închisoare.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor Sentinţei penale nr. 97 din 18.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 313 RON reprezentă onorariu avocat oficiu.
În acest sens, instanţa a reţinut că la data de 09.10.2020 a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale, în baza Adresei nr. x/02.10.2020 a Penitenciarului-Spital Mioveni, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., împotriva Sentinţei penale nr. 97 din data de 18 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 8 iulie 2020, în sensul de a se lămuri cuantumul pedepsei a cărei executare trebuie continuată într-un penitenciar din România de către persoana condamnată A.
Astfel, din referatul Biroului Executări Penale s-au reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 97 din data de 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 8 iulie 2020, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia.
S-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep.
A fost recunoscută Sentinţa nr. 25/2017 pronunţată la data de 16.03.2017 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, definitivă la 04.06.2018, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni: omor prev. de art. 110, art. 575, art. 61 nr. 2 şi 5 din C. pen. italian şi tâlhărie prev. de art. 110, art. 628 alin. (1), (3), (3) bis din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de omor calificat prev de art. 188 - art. 189 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi tâlhărie calificată prev de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) şi f) din C. pen.
S-a dispus transferarea condamnatei în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani şi 1 lună închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 11.07.2013 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 97 din data de 18 iunie 2020.
La data de 8 iulie 2020,Curtea de Apel Craiova a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 98/2020 pentru pedeapsa de 20 ani şi 1 lună închisoare, pe numele condamnatei A., mandat care a fost înaintat către Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Cu Adresa nr. x/02.10.2020, Penitenciarul-Spital Mioveni a comunicat instanţei faptul că numita A. a fost încarcerată la această din urmă unitate de penitenciar la data de 30 septembrie 2020. Prin aceeaşi adresă, s-a solicitat verificarea conţinutului Sentinţei penale nr. 97 din data de 18 iunie 2020, având în vedere că în cuprinsul acestei sentinţe este specificată o pedeapsă de 21 de ani şi 1 lună închisoare, iar în dispozitiv se dispune executarea unei pedepse de 20 de ani şi 1 lună închisoare.
Ca urmare a consultării Dosarului nr. x/2020, s-a constatat că în cuprinsul Sentinţei penale nr. 97 din data de 18 iunie 2020 se face referire atât la pedeapsa de 20 de ani şi 1 lună închisoare, cât şi la aceea de 21 de ani şi 1 lună închisoare, iar în dispozitivul hotărârii se menţionează "Dispune transferarea condamnatei în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani şi 1 lună închisoare într-un penitenciar din România."
S-a mai reţinut că în actele aflate la dosarul cauzei se face referire la o pedeapsă de 21 de ani şi 1 lună închisoare, putând fi menţionate, cu titlu de exemplu, referatul din data de 12.06.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 sau Certificatul privind stadiul executării pedepsei nr. SIEP 1870/2018 din 19.02.2020.
În aceste condiţii, în vederea clarificării situaţiei juridice a persoanei condamnate A. şi pentru corecta încarcerare a acesteia a formulat în baza art. 598 lit. c) teza I din C. proc. pen., contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 97 din data de 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la data de 8 iulie 2020, în sensul de a se lămuri cuantumul pedepsei a cărei executare trebuie continuată într-un penitenciar din România de către persoana condamnată A.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 97 din data de 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep.
A fost recunoscută Sentinţa nr. 25/2017 pronunţată la data de 16.03.2017 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, definitivă la 04.06.2018, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni: omor prev. de art. 110, art. 575, art. 61 nr. 2 şi 5 din C. pen. italian şi tâlhărie prev. de art. 110, art. 628 alin. (1), (3), (3) bis din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de omor calificat prev de art. 188 - art. 189 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi tâlhărie calificată prev de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) şi f) din C. pen.
S-a dispus transferarea condamnatei în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani şi 1 lună închisoare într-un penitenciar din România. S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 11.07.2013 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinţei penale.
Sentinţa penală nr. 97 din data de 18 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, a rămas definitivă prin neapelare la data de 8 iulie 2020, fiind emis la aceeaşi dată Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 98/2020 pentru pedeapsa de 20 ani şi 1 lună închisoare, pe numele condamnatei A.
Persoana condamnată A. a fost transferată din Italia în România la data de 30.09.2020, iar în prezent este încarcerată în Penitenciarul-Spital Mioveni, unde execută pedeapsa închisorii.
Analizând înscrisurile aflate la Dosarul nr. x/2020, instanţa a constatat că atât în cuprinsul referatului din data de 12.06.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cât şi al documentaţiei transmise de autorităţile judiciare italiene, respectiv Certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI emis la data de 24.02.2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Napoli, Sentinţa nr. 25/2017 pronunţată la data de 16.03.2017 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, Certificatul privind stadiul executării pedepsei nr. SIEP 1870/2018 din 19.02.2020 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Napoli, se arată că cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 21 ani şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni: omor prev. de art. 110, art. 575, art. 61 nr. 2 şi 5 din C. pen. italian şi tâlhărie prev. de art. 110, art. 628 alin. (1), (3), (3) bis din C. pen. italian, iar în considerentele şi dispozitivul Sentinţei penale nr. 97 din data de 18 iunie 2020 se menţionează pedeapsa de 20 ani şi 1 lună închisoare.
În atare situaţie, având în vedere că în cuprinsul Sentinţei penale nr. 97 din data de 18 iunie 2020 se face referire atât la pedeapsa de 20 ani şi 1 lună închisoare, cât şi la aceea de 21 ani şi 1 lună închisoare, iar în dispozitivul hotărârii se menţionează "Dispune transferarea condamnatei în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani şi 1 lună închisoare într-un penitenciar din România.", în raport de disp. art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., potrivit cărora contestaţia la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, a fost admisă contestaţia la executare şi a fost lămurit dispozitivul Sentinţei penale nr. 97 din 18.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, în sensul că pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare recunoscută prin sentinţă, pentru executarea căreia s-a dispus transferarea condamnatei A., este de 21 ani şi 1 lună închisoare.
Împotriva Sentinţei penale nr. 176 din data de 23 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatoarea A. a formulat contestaţie.
Contestatoarea a criticat hotărârea prin care a fost condamnată de către autorităţile judiciare Italiene, în sensul că nu recunoaşte faptele pentru care a fost condamnată de autorităţile judiciare din Italia, solicitând administrarea de noi probatorii.
Examinând sentinţa atacată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată ca aceasta este fondată însă pentru alte motive decât cele invocate de contestatoare.
Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea soluţionării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privinţa textelor de lege şi a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii şi lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestaţii la executare în baza acestui temei (de exemplu, existenţa nelămuririi în privinţa perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă sau menţiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracţiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestaţiei la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.
În speţa de faţă, prin Sentinţa penală nr. 97 din 18.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia. Au fost constatate îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. A fost recunoscută Sentinţa nr. 25/2017 pronunţată la data de 16.03.2017 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, definitivă la 04.06.2018, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni: omor prev. de art. 110, art. 575, art. 61 nr. 2 şi 5 din C. pen. italian şi tâlhărie prev. de art. 110, art. 628 alin. (1), (3), (3) bis din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de omor calificat prev de art. 188 - art. 189 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi tâlhărie calificată prev de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) şi f) din C. pen. S-a dispus transferarea condamnatei în vederea continuării executării pedepsei de 20 ani şi 1 lună închisoare într-un penitenciar din România. S-a dispus deducerea din pedeapsă perioada executată de la 11.07.2013 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
Sentinţa anterior menţionată, a rămas definitivă prin neapelare la data de 8 iulie 2020, iar la aceiaşi dată, Curtea de Apel Craiova a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 98/2020 pentru pedeapsa de 20 ani şi 1 lună închisoare, pe numele condamnatei A.,astfel cum s-a menţionat în dispozitivul sentinţei anterior enunţate.
Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod greşit că există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, referitor la Sentinţa penală nr. 97 din 18.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020.
Totodată, se constată că într-adevăr atât în cuprinsul referatului din data de 12.06.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cât şi în conţinutul documentaţiei transmise de autorităţile judiciare italiene, respectiv Certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI emis la data de 24.02.2020 de Parchetul General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Napoli, Sentinţa nr. 25/2017 pronunţată la data de 16.03.2017 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, Certificatul privind stadiul executării pedepsei nr. SIEP 1870/2018 din 19.02.2020 al Parchetului General al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Napoli, se arată că cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 21 ani şi 1 lună închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni: omor prev. de art. 110, art. 575, art. 61 nr. 2 şi 5 din C. pen. italian şi tâlhărie prev. de art. 110, art. 628 alin. (1), (3), (3) bis din C. pen. italian, însă în considerentele şi dispozitivul Sentinţei penale nr. 97 din data de 18 iunie 2020 se menţionează foarte clar pedeapsa de 20 ani şi 1 lună închisoare.
De asemenea, Înalta Curte constată că Sentinţa penală nr. 97 din 18.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020, este nelegală cu privire la cuantumul pedepsei ce se execută, însă această nelegalitate se putea înlătura pe de-o parte, prin promovarea căii de atac a apelului de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ceea ce nu s-a întâmplat, sentinţa a rămas definitivă prin neapelare,sau, pe de altă parte, autorităţile judiciare italiene aveau posibilitatea de a refuza transferarea condamnatei într-un penitenciar din România, faţă de împrejurarea că s-a solicitat recunoaşterea Sentinţei nr. 25/2017 pronunţată la data de 16.03.2017 de Curtea de Apel cu Juraţi din Napoli, definitivă la 04.06.2018, prin care numita A. a fost condamnată la pedeapsa de 21 ani şi 1 lună închisoare, iar instanţele naţionale au recunoscut o pedeapsă de 20 ani şi 1 lună închisoare.
Mai mult decât atât, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile prev. de art. 278 din C. proc. pen., în realitate fiind vorba de o eroare materială.
Aşadar, având în vedere că nu s-a identificat vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare referitor la Sentinţa penală nr. 97 din data de 18 iunie 2020, Înalta Curte reţine că disp. art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., nu au incidenţă în cauză. În realitate, este vorba despre o nelegalitate, care nu poate fi înlăturată pe calea contestaţiei la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.
Referitor la criticile formulate de contestatoare, Înalta Curte reaminteşte că prin recunoaşterea hotărârii de condamnare de către autorităţile judiciare române, nu poate fi adusă atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti străine căreia, prin recunoaştere i se conferă doar puterea de a-şi produce efectele juridice recunoscute de legea română.
Prin urmare, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinţei penale nr. 176 din data de 23 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va desfiinţa sentinţa penală contestată şi în rejudecare:
Va respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Craiova.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea prezentei contestaţii vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinţei penale nr. 176 din data de 23 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează sentinţa penală contestată şi rejudecând:
Respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Craiova.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea prezentei contestaţii rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 ianuarie 2021.
GGC - NN