Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 454 din 30 iulie 2019, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, invocată de procuror, iar în baza art. 50 raportat la art. 47 alin. (1), (4) C. proc. pen. coroborat cu art. 598 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019, privind pe intimata A., în favoarea Judecătoriei Ploieşti, apreciind că temeiul cererii îl constituie dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (cauză de micşorare a pedepsei).
Prin Sentinţa penală nr. 2010 din data de 7 noiembrie 2019, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, iar în temeiul art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare privind pe petenta-deţinută A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen. a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a dispus înaintarea Dosarului nr. x/2019 având ca obiect contestaţie la executare către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Judecătoria Ploieşti a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. arătându-se că, deşi prin Sentinţa penală nr. 214/2019 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 6 luni şi 373 zile închisoare a fost adăugat la pedeapsa rezultantă, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la menţinerea ori anularea MEPI nr. 994 din 4 iulie 2017 emis în baza Sentinţei penale nr. 313 din 12 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti. Astfel, cum ambele hotărâri în baza cărora au fost emise MEPI nr. 611/2019 din 3 mai 2019 şi MEPI nr. 994 din 4 iulie 2017 au fost pronunţate de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în vederea lămuririi situaţiei juridice a condamnatei, s-a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată de Penitenciarul de Femei Ploieşti Târguşorul Nou s-a solicitat a verificarea în cuprinsul Sentinţei penale nr. 214 din 27 martie 2019 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti şi în cuprinsul Mandatului de executare nr. 611 din 3 mai 2019, a restului de pedeapsă adăugat la pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare, respectiv 421 zile, întrucât la momentul punerii în libertate petenta A. mai avea de executat un rest de 307 zile, precum şi starea Mandatului nr. x din 4 iulie 2017 emis de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în Dosarul nr. x/2017 din care petenta a beneficiat de întreruperile executărilor de pedeapsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 C. proc. pen.: (1) Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, în timp ce în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d) competenţa aparţine instanţei de executare a ultimei hotărâri, sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Înalta Curte constată că în cauză se solicită lămurirea dispozitivului şi implicit a situaţiei petentei A. întrucât instanţa nu s-a pronunţat cu privire la menţinerea ori anularea MEPI nr. 994 din 4 iulie 2017, emis în baza Sentinţei penale nr. 313 din 12 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2017, aspect în competenţa materială a acestei, care este deopotrivă instanţă de executare. În baza art. 43 alin. (3) din C. proc. pen., această competenţă materială radiază şi asupra capătului de cerere ce priveşte verificarea restului de pedeapsă. Ca urmare, aceleiaşi instanţă ce a pronunţat hotărârea şi care este şi instanţă de executare va verifica ambele aspecte evocate în cerere, fără vreo disjungere şi învestire distinctă pe aspectul restului de pedeapsă ce echivalează cu incidenţa unui caz de reducere a pedepsei şi care, formulat separat, iar nu incidental, ar fi fost de competenta instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Astfel, se constată că aspectele solicitate se circumscriu dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sens în care, competenţa judecării cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, instanţă ce a dispus pronunţarea ambelor hotărâri în baza cărora s-a dispus emiterea Mandatelor de executare nr. 611 din 3 mai 2019 şi nr. 994 din 4 iulie 2017.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie la executare se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sens în care va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, privind pe contestatoarea A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 decembrie 2019.
Procesat de GGC - LM