Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 491 din data de 21 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală s-a dispus în baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 598 alin. (2) prima teză C. proc. pen. declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, privind contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Dol privind pe condamnatul A. în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Dolj a reţinut că prin sentinţa penală nr. 92 din 6 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen. şi art. 6 C. pen. s-a dispus respingerea contestaţiei la executare, ca urmare a sesizării din oficiu, formulată de Comisia de evaluare din cadrul Penitenciarului Craiova, privind pe condamnatul A.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie condamnatul A., susţinând în esenţă, admiterea sesizării astfel cum a fost formulată, respectiv reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi constatarea dezincriminării faptei constând în portul fără drept al cuţitului.
Prin Decizia penală nr. 142 din 25 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2014 cu privire la condamnatul A., s-a dispus admiterea contestaţiei formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 92 din 6 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014 privind pe condamnatul A.
A desfiinţat sentinţa şi a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul A., a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentinţa penală nr. 96/2009 a Tribunalului Gorj, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 869/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente.
A redus pedeapsa aplicată în baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior de la 3 ani la 2 ani închisoare, maximul prevăzut de legea nouă, respectiv art. 375 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior.
A recontopit pedeapsa de mai sus cu restul pedepselor aplicate condamnatului, inclusiv restul rămas neexecutat de 529 de zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1073/2005 a Judecătoriei Târgu Jiu, pentru care s-a revocat liberarea condiţionată, condamnatul urmând să execute tot pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior.
A menţinut toate celelalte dispoziţii ale Sentinţa penală nr. 96/2009 a Tribunalului Gorj.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 8 martie 2010 emis de Tribunalul Gorj şi emiterea unui nou mandat corespunzător, de către aceeaşi instanţă de executare.
Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitive;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul a reţinut că determinarea competenţei instanţei se realizează în raport cu cazul de contestaţie la executare incident în cauză.
Astfel, când contestaţia la executare este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare sau instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, iar când este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine numai instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută.
De asemenea, a mai susţinut că având în vedere dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în ipoteza în care prin contestaţia la executare se invocă vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, competenţa de soluţionare aparţine numai instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută şi nu instanţei de executare ca în celelalte cazuri de contestaţie. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată într-o cale de atac (apel/contestaţie sau recurs în casaţie), competenţa revine instanţei de control judiciar doar dacă prin decizia instanţei de control judiciar a fost modificată hotărârea primei instanţe, întrucât numai într-o asemenea ipoteză ceea ce se execută este hotărârea instanţei de control judiciar.
Astfel, în raport de solicitarea petentului Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Dolj din cererea dedusă judecăţii şi anume lămuriri cu privire la starea de recidivă a condamnatului A. deoarece în Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 103 din 8 martie 2010 emis de Tribunalul Gorj acesta figurează ca fiind "recidivist", iar în Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 105 din 26 martie 2014 emis de Tribunalul Dolj, este menţionat că " nu este recidivist", aspecte cu privire la care Curtea de Apel Craiova s-a pronunţată prin Decizia penală nr. 142 din 25 martie 2014 în Dosarul nr. x/2014, prin care s-a admis contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 92 din 6 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014, s-a desfiinţat sentinţa contestată şi s-a admis contestaţia la executare, Tribunalul a constatat că ceea ce se execută este hotărârea instanţei de control judiciar, situaţie în care instanţa competentă să soluţioneze în fond cererea dedusă judecăţii este Curtea de Apel Craiova, iar nu Tribunalul Dolj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia penală la data de 31 octombrie 2019 sub nr. x/2019.
Prin Decizia penală nr. 391 din data de 7 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia Penală, s-a dispus admiterea excepţiei necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări penale al Tribunalului Dolj, în favoarea Tribunalului Dolj, privind pe condamnatul A..
A constatat intervenit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă intervenit.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reţinut că existenţa unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, prevăzută de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. vizează situaţia în care dispozitivul hotărârii respective datorită lipsei de precizie, a caracterului său echivoc, poate crea dificultăţi în procedura de executare.
Prin Decizia nr. 142 din 25 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 92 din 6 februarie 2014 a Tribunalului Dolj şi s-a rejudecat cererea acestuia de contestaţie la executare ce viza reducerea unor pedepse aplicate în temeiul vechiul C. pen.
Cu acest prilej Curtea de Apel Craiova, admiţând cererea acestuia, a dispus reducerea unei pedepse de la 3 ani la 2 ani închisoare, din totalul pedepselor ce au determinat aplicarea faţă de acesta a unei pedepse rezultante de 18 ani închisoare, pedeapsă rezultantă ce a fost menţinută, dispunând anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 103 din 8 martie 2010 emis de Tribunalul Gorj şi emiterea unui nou mandat corespunzător de către aceeaşi instanţă de executare.
Dispozitivul deciziei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, este suficient de clar, neexistând vreun aspect ce ar trebui lămurit. Astfel, observând dispozitivul Deciziei nr. 142 din 25 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a constatat că în acesta se menţionează expres faptul că reduce pedeapsa aplicată în baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior de la 3 ani la 2 ani închisoare, maximul prevăzut de legea nouă, respectiv art. 375 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.. Prin urmare, instanţa de control judiciar a reţinut expres starea de recidivă.
Emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii se face conform dispoziţiilor art. 555 C. proc. pen. de către judecătorul delegat cu executarea în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanţa de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut la art. 553 alin. (3), se întocmeşte în 3 exemplare şi cuprinde: denumirea instanţei de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului, numărul şi data hotărârii care se execută şi denumirea instanţei care a pronunţat-o, pedeapsa pronunţată şi textul de lege aplicat, pedeapsa accesorie aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive ori al arestului la domiciliu, care s-a dedus din durata pedepsei, menţiunea dacă cel condamnat este recidivist, precum şi, după caz, menţiunea prevăzută la art. 404 alin. (6), ordinul de arestare şi de deţinere, semnătura judecătorului delegat, precum şi ştampila instanţei de executare.
Aceste menţiuni se fac potrivit dispoziţiilor din cuprinsul hotărârii, aşa cum a fost modificată de instanţa de control judiciar.
În speţă, Curtea a precizat că deşi instanţa de control judiciar a reţinut în continuare dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. anterior, ce reglementau recidiva postcondamnatorie, din eroare, judecătorul delegat cu executarea de la instanţa de fond, în mandatul de executare a făcut menţiunea că nu este recidivist.
O astfel de îndreptare a erorii materiale strecurate în mandatul de executare este însă de competenţa exclusivă a instanţei de executare, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Prin urmare, Curtea de Apel Craiova a apreciat ca nefiind incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. ce atrăgeau competenţa de soluţionare a cererii de către instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. este competentă a soluţiona prezenta cerere instanţa de executare, respectiv Tribunalul Dolj.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Dolj.
Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă este contestaţia la executare formulată de Biroul Executări penale din cadrul Tribunalului Dolj privind pe condamnatul A., prin care se solicită instanţei lămurirea menţiunilor cuprinse în Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 105 din 26 martie 2014, cu privire la starea de recidivă.
În acest context, Înalta Curte constată că prin Sentinţa penală nr. 92 din 6 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen. şi art. 6 C. pen. s-a dispus respingerea contestaţiei la executare, ca urmare a sesizării din oficiu, formulată de Comisia de evaluare din cadrul Penitenciarului Craiova, privind pe condamnatul A., iar prin Decizia penală nr. 142 din 25 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2014, s-a dispus admiterea contestaţiei formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 92 din 6 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2014, desfiinţarea sentinţei şi admiterea contestaţiei la executare formulată de condamnatul A., descontopirea pedeapsei rezultante aplicată prin Sentinţa penală nr. 96/2009 a Tribunalului Gorj, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 869/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente. A redus pedeapsa aplicată în baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior de la 3 ani la 2 ani închisoare, maximul prevăzut de legea nouă, respectiv art. 375 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior.
De asemenea, Înalta Curte reţine că potrivit art. 555 alin. (1) C. proc. pen., "pedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecătorul delegat cu executarea în ziua rămânerii definitive a hotărârii la instanţa de fond, sau, după caz, în ziua primirii extrasului prevăzut la art. 553 alin. (3), se întocmeşte în 3 exemplare şi cuprinde: (...) menţiunea dacă cel condamnat este recidivist."
Evaluând cauza prin prisma consideraţiilor anterior relevate, în raport de dispoziţiile art. 555 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că deşi instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Craiova a reţinut dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie a condamnatului A. cu ocazia judecării contestaţiei la executare formulată împotriva Sentinţei penale nr. 96/2009 a Tribunalului Gorj, totuşi emiterea mandatului de executare cu menţiunea că persoana condamnată A. este recidivist, este de competenţa exclusivă a judecătorului delegat cu executarea de la instanţa de fond, în speţă, Tribunalul Dolj.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Dolj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Dolj, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2019.
Procesat de GGC - LM