Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 662 din 26 septembrie 2019 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetentei materiale şi a dispus, în temeiul art. 318 alin. (12) din C. proc. pen. raportat la art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală dispusă prin Ordonanţa nr. 6869/P/2016 din 27 iunie 2019 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a se pronunţa în acest sens, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că prin sesizarea înregistrată pe rolul instanţei, la data de 28 iunie 2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a solicitat confirmarea soluţiei de renunţare la urmărire penală dispusă în Dosarul nr. x/2016, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare, prev. şi ped. de art. 206 alin. (1) C. pen., faţă de suspectul A..
La termenul de judecată din 26 septembrie 2019, judecătorul de cameră preliminară, având în vedere că ordonanţa prin care s-a dispus şi soluţia de renunţare la urmărirea penală vizează şi soluţii pentru infracţiuni care au fost sesizate prin plângere ca fiind săvârşite de o persoană având calitatea de avocat, având în vedere că este o singură ordonanţă pronunţată în cauză, a invocat excepţia necompetenţei materiale. Astfel, prin Ordonanţa nr. 6869/P/2016 din data de 27 iunie 2019 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus următoarele soluţii:
1. Clasarea cauzei faţă de A. cu privire la comiterea infracţiunii de distrugere, prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. (sesizată ca fiind comisă în perioada 5 mai 2016 - 6 iunie 2016), fapta nefiind prevăzută de legea penală.
2. Clasarea cauzei faţă de B. cu privire la comiterea infracţiunii de ameninţare, prev. şi ped. de art. 206 alin. (1) C. pen., întrucât lipseşte plângerea prealabilă.
3. Clasarea cauzei faţă de A. cu privire la comiterea infracţiunii de distrugere, prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. (sesizată ca fiind comisă la 28 iunie 2016), fapta nefiind prevăzută de legea penală.
4. Clasarea cauzei faţă de C. cu privire la comiterea infracţiunii de distrugere, prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală.
5. Clasarea cauzei faţă de aceeaşi persoană cu privire la comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 224 alin. (1) C. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală.
7. Renunţarea la urmărire penală în cauza privind săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prev. şi ped. de art. 206 alin. (1) C. pen., faţă de suspectul A..
Judecătorul de cameră preliminară a arătat că în cuprinsul ordonanţei procurorului, cu privire la pretinsa faptă de ameninţare, s-a reţinut că din probele administrate (declaraţie persoană vătămată D. şi declaraţii martori E. şi F.) rezultă bănuiala rezonabilă că în după amiaza zilei de 28 iunie 2016, în urma unor discuţii contradictorii, aflându-se în curtea imobilului unde domiciliază situat pe str. x Sector 3, A. a ameninţat în mod direct persoana vătămată D. în timp ce aceasta se afla în curtea imobilului unde domiciliază, situat pe str. str. x Sector 3, cu săvârşirea unei fapte păgubitoare, în concret cu producerea unui rău fiicei sale minore, adresându-i persoanei vătămate mesajul ameninţător privitor la faptul că va face să îi dispară copilul, fapta fiind de natură a-i produce acesteia o stare de temere.
În continuare, cu privire la această infracţiune, organele de urmărire penală au reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 318 din C. proc. pen., întrucât în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei.
S-a mai arătat că potrivit art. 318 alin. (12) din C. proc. pen., ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, verificată potrivit alin. (10), se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Judecătorul de cameră preliminară, analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, a constatat că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti nu este instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Pentru a aprecia în acest sens judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere următoarele:
Dispoziţiile art. 318 alin. (12) din C. proc. pen., se referă la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă şi nu la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece infracţiunea în primă instanţă.
Faţă de această formulare judecătorul de cameră preliminară a considerat că, în ipoteza în care o cauză vizează mai multe infracţiuni şi a fost soluţionată printr-o singură ordonanţă cu soluţii de neurmărire şi netrimitere pentru toate infracţiunile, competenţa vizată de art. 318 alin. (12) din C. proc. pen., trebuie analizată, în lipsa unei dispoziţii exprese, prin raportare la cauză privită ca un tot unitar şi nu privită fracţionat pe fiecare infracţiune din acea cauză pentru care s-a dispus o soluţie de neurmărire sau de netrimitere în judecată.
Evaluând actele şi lucrările Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă este Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere că Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2016 vizează mai multe infracţiuni şi a fost soluţionat printr-o singură ordonanţă cu soluţii de neurmărire şi netrimitere pentru toate aceste infracţiuni (pentru parte dintre acestea dispunându-se soluţii de clasare, iar pentru una dintre acestea dispunându-se soluţie de renunţare la urmărirea penală); unele dintre infracţiunile care fac obiectul Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2016 şi pentru care a fost începută urmărirea penală in rem au fost sesizate ca fiind săvârşite şi de numita D., care avea la data acelei sesizări calitatea de avocat, calitate pe care o deţine şi în prezent; S-a menţionat că pentru infracţiunile sesizate ca fiind săvârşite de un avocat competenţa pentru soluţionarea fondului cauzei aparţine, conform art. 38 alin. (1) d din C. proc. pen., curţii de apel şi nu judecătoriei.
Având în vedere argumentele expuse, prin raportare la cauză privită ca un tot unitar, judecătorul de cameră preliminară din cadru Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a apreciat pentru stabilirea competenţei devin incidente dispoziţiile art. 44 alin. (1) din C. proc. pen. şi, în consecinţă, instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţa este curtea de apel.
Prin Încheierea din data de 21 noiembrie 2019 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus, în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 318 alin. (12) Din C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a cererii de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărire penală dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti prin Ordonanţa nr. 6869/P/2016 din data de 27 iunie 2019 în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
În baza art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost constatat intervenit conflictul negativ de competenţa şi s-a dispus sesizarea Î.C.C.J., secţia penală în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că prin noţiunea de instanţă competentă să judece cauza în primă instanţă, folosită de legiuitor în cuprinsul art. 318 alin. (12) din C. proc. pen., se înţelege instanţa competentă să soluţioneze cauza al cărei obiect îl reprezintă infracţiunea cu privire la care s-a dispus renunţarea la urmărire penală şi nu cauza în ansamblul ei.
Că este aşa rezultă cu evidenţă din dispoziţiile art. 329 alin. (2) C. proc. pen.., care reglementează o situaţie similară, anume cea în care procurorul dispune trimiterea în judecată a uneia sau mai multor persoane.
Astfel, potrivit acestui text legal, rechizitoriul însoţit de dosarul cauzei şi de un număr necesar de copii certificate ale rechizitoriului, pentru a fi comunicate inculpaţilor, se trimit instanţei competente să judece cauza în fond. În această situaţie, practica judiciară a stabilit în mod unanim că, indiferent de calitatea persoanelor şi de natura faptelor care au făcut obiectul dosarului instrumentat de parchet, competenţa instanţei după calitatea persoanei se stabileşte având în vedere calitatea persoanei trimise în judecată, iar competenţa materială în funcţie de natura faptelor care fac obiectul trimiterii în judecată.
Drept urmare, dacă prin rechizitoriu s-au dispus, conform art. 328 alin. (3) din C. proc. pen., şi alte soluţii (de clasare sau de renunţare a urmăririi penale) în afara celei de trimitere în judecată, calitatea persoanelor vizate de aceste soluţii nu va fi avută în vedere pentru stabilirea competenţei instanţei sesizate prin rechizitoriu. De exemplu, în situaţia în care Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. instrumentează o cauză privind mai multe persoane, printre care unele deţinând calităţi prevăzute de art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., iar prin rechizitoriu se dispune soluţia clasării faţă de aceste ultime persoane şi trimiterea în judecată a unor inculpaţi care nu deţin calităţile menţionate, competenţa de judecată nu va reveni Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci instanţei competente să soluţioneze cauza faţă de persoanele şi faptele care fac obiectul trimiterii în judecată.
S-a mai considerat că dacă raţionamentul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti ar fi acceptat, s-ar ajunge la situaţia în care regulile de stabilire a competenţei materiale şi personale a instanţelor de judecată nu ar mai prezenta nici o relevanţă, deoarece competenţa acestora ar fi stabilită nu în funcţie de natura infracţiunii şi calitatea persoanei care fac efectiv obiectul sesizării, ci în funcţie de competenţa organelor de urmărire penală care au instrumentat cauza respectivă.
Raportat la cele arătate, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că obiectul cauzei îl reprezintă exclusiv confirmarea unei soluţii de renunţare la urmărire penală dispusă sub aspectul infracţiunii de ameninţare prev. de art. 206 C. pen., faţă de o persoană care nu deţine nici una dintre calităţile prevăzute de art. 38 alin. (1) lit. c) - g) din C. proc. pen., de natură a atrage competenţa de judecată a curţii de apel.
Nu în ultimul rând, a subliniat că prin Ordonanţa nr. 6869/P/2016 din data de 27 iunie 2019, procurorul nu a dispus nici o soluţie faţă de numita D., singura persoană din cauză care deţine calitatea de avocat, aspect care conduce o dată în plus la concluzia că Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti este instanţa căreia îi revenea competenţa soluţionării prezentei cauze.
În aceste condiţii, simpla împrejurare că judecătorul de cameră preliminară care a dispus declinarea competenţei a apreciat, în cadrul procedurii prevăzute de art. 318 alin. (12) şi urm. din C. proc. pen., că procurorul ar fi trebuit să dispună o soluţie şi faţă de o persoană având calitatea de avocat, nu poate influenţa propria sa competenţă de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizat.
*
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 12 decembrie 2019, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 17 decembrie 2019, cu citarea intimaţilor.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul A., Înalta Cure, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Preliminar, se constată că obiectul cauzei cu privire la care cele două instanţe aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa îl reprezintă confirmarea soluţiei de renunţare la urmărirea penală dispusa faţă de suspectul A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., prin Ordonanţa nr. 6869/P/2016 din data de 27 iunie 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Acest aspect rezultă din interpretarea textelor de lege care reglementează renunţarea la urmărire penală pe care o poate dispune procurorul în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, atunci când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (12) - (16) din C. proc. pen.:
(12) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală, verificată potrivit alin. (10), se comunică în copie, după caz, persoanei care a făcut sesizarea, părţilor, suspectului, persoanei vătămate şi altor persoane interesate şi se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
(14) Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevăzute la alin. (12), precum şi cu participarea procurorului, asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de renunţare la urmărirea penală. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluţionarea cererii de confirmare.
(15) Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia soluţiei de renunţare la urmărirea penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a înscrisurilor noi prezentate şi, prin încheiere, admite sau respinge cererea de confirmare formulată de procuror. În cazul în care respinge cererea de confirmare, judecătorul de cameră preliminară:
a) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărire penală şi trimite cauza la procuror pentru a începe sau a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;
b) desfiinţează soluţia de renunţare la urmărirea penală şi dispune clasarea.
(16) încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (15) este definitivă. În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală, o nouă renunţare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.
Din actele dosarului se reţine că Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus, prin Ordonanţa nr. 6869/P/2016 din data de 27 iunie 2019 mai multe soluţii de clasare şi o soluţie de renunţare la urmărirea penală, după cum urmează:
1. Clasarea cauzei faţă de A. cu privire la comiterea infracţiunii de distrugere, prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. (sesizată ca fiind comisă în perioada 5 mai 2016 - 6 iunie 2016), fapta nefiind prevăzută de legea penală.
2. Clasarea cauzei faţă de B. cu privire la comiterea infracţiunii de ameninţare, prev. şi ped. de art. 206 alin. (1) C. pen., întrucât lipseşte plângerea prealabilă.
3. Clasarea cauzei faţă de A. cu privire la comiterea infracţiunii de distrugere, prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C. pen. (sesizată ca fiind comisă la 28 iunie 2016), fapta nefiind prevăzută de legea penală.
4. Clasarea cauzei faţă de C. cu privire la comiterea infracţiunii de distrugere, prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) C. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală.
5. Clasarea cauzei faţă de aceeaşi persoană cu privire la comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prev. şi ped. de art. 224 alin. (1) C. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală.
7. Renunţarea la urmărire penală în cauza privind săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prev. şi ped. de art. 206 alin. (1) C. pen., faţă de suspectul A..
Aşadar, atunci când actul procurorului (în speţă Ordonanţa din 27 iunie 2019) cuprinde mai multe soluţii (de exemplu, se dispun mai multe soluţii de clasare, soluţiile privesc mai multe persoane), competenţa se determină numai prin raportare la soluţia supusă confirmării cu care a fost investit judecătorul de cameră preliminară, celelalte soluţii de netrimitere în judecată, în măsura în care privesc fapte sau persoane care atrag competenţa altei instanţe, nu vor influenţa competenţa de soluţionare a cererii de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală.
Suplimentar, se observă că în cauză procurorul nu a dispus, prin ordonanţa menţionată mai sus, nicio soluţie cu privire la numita D., care ar deţine calitatea de avocat.
În raport de această împrejurare Înalta Curte reţine că nu sunt incidente dispoziţiile legale privitoare la competenţa după calitatea persoanei a Curţii de Apel Bucureşti, ci competenţa de soluţionare a cererii de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală se determină potrivit regulilor competenţei materiale.
Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, iar infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen., cu privire la care s-a dispus soluţia de renunţare la urmărirea penală, este dată de lege în competenţa materială a judecătoriei.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 din C. proc. pen., raportat la art. 318 alin. (12) coroborat cu art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 decembrie 2019.
Procesat de GGC - LM