Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins propunerea formulată de autorităţile judiciare din Cipru de prelungire a măsurii arestării persoanei solicitate A., dispusă prin Sentinţa penală nr. 93/PI/2020 din data de 6 octombrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Oradea.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 93/PI din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Oradea a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Cipru cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Larnaca District Court, la data de 30 iunie 2020, în dosarul de referinţă Criminal Case Registry Larnaca x faţă de persoana solicitată A..
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi că nu a renunţat la regula specialităţii conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data de 6 octombrie 2020 şi până la data de 4 noiembrie 2020, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare faţă de persoana solicitată A..
Conform art. 230 din C. proc. pen. administraţia locului de deţinere va reţine persoana solicitată la Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Satu Mare până la predarea efectivă către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Cipru.
Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore prin ordonanţa de reţinere din data de 5 octombrie 2020, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2020, începând cu ora 20:36.
Astfel, Curtea de Apel Oradea a emis mandatul de arestare nr. x/2020 la data de 6 octombrie 2020 faţă de persoana solicitată A..
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 30 octombrie 2020, Biroul Naţional Interpol a înaintat instanţei cererea autorităţilor judiciare din Cipru prin care a solicitat prelungirea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia până la data de 9 noiembrie 2020, când o escortă cipriotă ar urma să preia persoana solicitată.
În raport de această cerere, curtea a reţinut cu titlu prealabil, că în Legea nr. 302/2004, republicată, nu a fost reglementată o procedură cu privire la prelungirea sau menţinerea măsurilor preventive după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate în temeiul unui mandat european de arestare.
Astfel, dispoziţiile art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt aplicabile numai în cursul procedurilor desfăşurate în primă instanţa sau în faţa instanţei de control judiciar, natura mandatului european de arestare implicând o predare rapidă în temeiul cooperării loiale.
Conform art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea periodică a măsurii preventive vizează ipoteza în care, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112, menţinerea arestării se impune în vederea predării, fiind avute în vedere situaţiile anterioare rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate în temeiul unui mandat european de arestare, nu şi situaţiile ivite ulterior acestui moment.
Or, fiind vorba de o măsură privativă de libertate, aceasta nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menţinută, decât în condiţiile legii, căci altfel, dreptul la libertate şi siguranţă este afectat.
În acest sens dispoziţiile art. 9 C. proc. pen., prevăd că orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune doar în condiţiile prevăzute de lege, iar când se constată că o măsură privativă sau restrictivă de libertate a fost dispusă în mod nelegal, organele judiciare competente au obligaţia de a dispune revocarea măsurii şi, după caz, punerea în libertate a celui reţinut sau arestat.
Pe de altă parte, conform art. 113 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
Totodată, Curtea a mai reţinut că Legea nr. 302/2004, republicată, nu prevede posibilitatea prelungirii măsurii preventive, arătându-se în cuprinsul dispoziţiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată că în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.
Din cuprinsul datelor existente la dosar, prima instanţă a apreciat că nu rezultă că fixarea datei de predare, ar fi fost determinată de existenţa împrejurărilor excepţionale legate de declararea pandemiei privind Covid-19, autorităţile însărcinate cu predarea efectivă a persoanei solicitate trebuind să dea dovadă de diligenţe sporite pentru ca termenele prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată să fie respectate.
Pe de altă parte, a arătat că fiind vorba de dispoziţii care reglementează nu doar restrângeri ale libertăţii de mişcare, ci chiar privarea de libertate a unei persoane, existenţa împrejurărilor excepţionale legate de declararea pandemiei privind Covid-19, nu justifică, pe considerentul lipsei unor dispoziţii legale exprese, extinderea domeniului de aplicare a dispoziţiilor art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004 printr-o interpretare defavorabilă persoanei solicitate.
Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a declarat contestaţie.
În esenţă, a solicitat, în temeiul art. 4251 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, admiterea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, desfiinţarea încheierii atacate şi în urma rejudecării, menţinerea măsurii arestării în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 5 noiembrie 2020, până la data de 4 decembrie 2020, în raport de dispoziţiile 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004.
În acest sens, a precizat că în raport de modul de reglementare a procedurii vizând executarea mandatului european de arestare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004.
Totodată, a opinat că în situaţia de faţă există doar două limitări în ceea ce priveşte măsura arestării, respectiv, cea menţionată la art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 cu privire la durata maximă a măsurii şi situaţia prevăzută de art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, respectiv situaţia în care au fost depăşite termenele maxime privind predarea.
Astfel, a arătat că în cauza de faţă nu este incidentă niciuna dintre cele două situaţii şi se impune menţinerea măsurii arestării în raport de faptul că prin Sentinţa penală nr. 93/2020 a Curţii de Apel Oradea, definitivă prin respingerea contestaţiei, a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare şi predarea, care nu s-au realizat până în prezent, urmând a fi organizată o escortă de autorităţile judiciare din Cipru la data de 9 noiembrie 2020.
Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte urmează a o admite, în considerarea următoarelor argumente:
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează procedura şi condiţiile predării persoanei solicitate şi prevede următoarele:
1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
(2) Dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
(3) În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.
(4) În toate cazurile, în momentul predării, autorităţile române comunică autorităţilor statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.
Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată statuează că "instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112".
Totodată, dispoziţiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile."
Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din acelaşi act normativ:
"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanţa competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă şi a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunţării hotărârii definitive de predare, cât şi procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare şi până la predarea efectivă) nu poate depăşi 180 de zile.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, la data de 30 octombrie 2020, Biroul Naţional Interpol a înaintat instanţei cererea autorităţilor judiciare din Cipru prin care s-a solicitat, luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia până la data de 9 noiembrie 2020, când o escortă cipriotă ar urma să preia persoana solicitată.
În raport de circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a interpretat eronat dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind termenul maxim de predare, apreciind că, Legea nr. 302/2004 nu prevede posibilitatea prelungirii măsurii preventive, ci doar că în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.
Evaluând încheierea contestată prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată caracterul nelegal al acesteia, reţinând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situaţia dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, iar prin măsura arestării se asigură predarea şi prezenţa persoanei solicitate în faţa autorităţilor judiciare străine.
Mai exact, persoana solicitată trebuie să fie în custodia statului pentru a se asigura desfăşurarea cu celeritate şi în bune condiţii a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, iar măsura arestării în vederea predării este una complementară care asigură, aşa cum s-a arătat, punerea în executare a predării persoanei solicitate.
Deşi, Legea nr. 302/2004 nu prevede expres posibilitatea prelungirii măsurii preventive dispuse pentru a putea proceda la predarea persoanei solicitate, totuşi, contrar aprecierilor instanţei de fond, Înalta Curte constată că din coroborarea dispoziţiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) şi 11 teza finală cu referire la art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că există un mecanism de control al măsurii preventive între momentul pronunţării sentinţei penale şi până la predarea efectivă, şi anume menţinerea acestei măsuri, altfel nu s-ar putea asigura o custodie sub autoritatea statului care să faciliteze predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare străine.
În acest sens, Înalta Curte reţine că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menţinerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În raport cu argumentele prezentate, constatând că menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării acesteia către autorităţile judiciare din Cipru constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art. 21 şi art. 23 din Constituţie, precum şi de art. 5 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, prin încheierea contestată, în mod eronat, a dispus punerea acesteia în libertate, apreciind că sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Totodată, se constată că menţinerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării este în concordanţă şi cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, prin care s-a statuat, în interpretarea art. 23 alin. (3) din Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 că "autorităţile implicate trebuie să convină asupra unei noi date a predării, în temeiul acestei dispoziţii, şi în cazul în care predarea persoanei căutate, în termenul de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul dispoziţiei menţionate, este împiedicată de un caz de forţă majoră" (Cauza C 640/15, Hotărârea din 25 ianuarie 2017). Noţiunea de forţă majoră trebuie să fie înţeleasă, astfel cum a fost stabilită în jurisprudenţa constantă a Curţii, în sensul de "împrejurări străine celui care le invocă, neobişnuite şi imprevizibile, ale căror consecinţe nu ar fi putut să fie evitate", în pofida diligenţei manifestate de autorităţile implicate în procedura predării persoanei solicitate.
Prin urmare, în contextul pandemic actual, predarea persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive independente de voinţa autorităţilor solicitate, respectiv solicitante, motive care se circumscriu împrejurărilor relevate anterior, iar durata detenţiei persoanei solicitate nu are un caracter excesiv, fiind, totodată, inferioară limitei maxime prevăzute de lege.
În raport de această concluzie devin aplicabile dispoziţiile art. 104 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel cum au fost redate mai sus, iar în contextul anterior descris, persoana solicitată aflându-se în executarea mandatului european de arestare în vederea predării, Înalta Curte apreciază că se impune menţinerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării către autorităţile italiene.
Aşadar, în considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Încheierii din data de 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020.
Va desfiinţa încheierea penală atacată şi rejudecând, va dispune:
Va admite propunerea formulată de autorităţile judiciare din Cipru de menţinere a măsurii arestării persoanei solicitate A. dispusă prin Sentinţa penală nr. 93/PI/2020 din 6 octombrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Oradea, pentru o perioadă de 5 zile, de la data de 5 noiembrie 2020 până la data de 9 noiembrie 2020, inclusiv.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în baza alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Încheierii din data de 2 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020.
Desfiinţează încheierea penală atacată şi rejudecând, dispune:
Admite propunerea formulată de autorităţile judiciare din Cipru de menţinere a măsurii arestării persoanei solicitate A. dispusă prin Sentinţa penală nr. 93/PI/2020 din 6 octombrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Oradea, pentru o perioadă de 5 zile, de la data de 5 noiembrie 2020 până la data de 9 noiembrie 2020, inclusiv.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2020.
GGC - CL