Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierii din data de 12 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004, a menţinut măsura arestării în vederea predării a persoanei solicitată A. pe o perioada de 30 zile, începand cu 12.11.2020 şi pana la data de 11.12. 2020, inclusiv.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a reţinut că prin sentinţa penală nr. 52/F din data de 10 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Judiciar Paris - Republica Franceză la data de 09.03.2020 împotriva persoanei solicitate A., a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare franceze cu respectarea regulii specialităţii, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.
A luat act că persoana solicitată A. nu a consimţit la predare, iar în temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate A. să se facă sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate să fie transferată în România.
A dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând din data de 10.03.2020 şi până la data de 08.04.2020, inclusiv.
A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută 24 de ore începând cu data de 09.03.2020, ora 16:45.
În executarea acestei hotărâri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 22EAW/10.03.2020 privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării pentru o durată de 30 de zile, de la 10.03.2020 la 8.04.2020.
Prin decizia penală nr. 210/25.03.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei anterior menţionate, s-a desfiinţat în parte sentinţa contestată şi, rejudecând, s-a dispus, în baza art. 114 raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării acestuia până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea (sistarea transporturilor aeriene către Franţa ca urmare a stării de pandemie), dar nu mai mult de trei luni.
Prin aceeaşi decizie, s-a dispus revocarea măsura arestării luate prin sentinţa contestată şi punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate, precum şi arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării şi emiterea mandatului de arestare în vederea predării, ce intră în vigoare la data încetării motivelor ce au stat la baza amânării predării.
În executarea dispoziţiilor deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti a emis mandatul de arestare în vederea predării nr. 22EAW/25.03.2020, prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării .
La data de 14.10.2020, mandatul de arestare anterior menţionat a fost pus în executare prin încarcerarea persoanei solicitate .
Prin adresa nr. x din data de 04.11.2020, Biroul Sirene a înaintat formularul M şi mesajul din data de 04.11.2020 primit de la Biroul SIRENE Franţa, prin care aceştia au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. în termenul stabilit (10.11.2020) din cauza restricţiilor impuse în contextul evoluţiei epidemiei de COVID-19 (anularea zborului B. din 10.11.2020), motiv pentru care au propus ca termen de predare data de 18.11.2020, iar ultima zi în care persoana este arestată este 12.11.2020.
În conformitate cu art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
Acelaşi principiu este stipulat şi în norma europeană, în art. 23 alin. (1) - alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI arătându-se că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate. Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă şi convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.
Dispoziţiile art. 23 alin. (1) - alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI au făcut obiectul unei trimiteri preliminare în faţa Curţii de Justiţiei a Uniunii Europene, fiind pronunţată Hotărârea din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, Tomas Vilkas.
S-a reţinut în paragrafele 21 - 24 ale Hotărârea din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, Tomas Vilkas, că în ceea ce priveşte, în special, ultima etapă a procedurii de predare, articolul 23 alin. (1) din decizia-cadru prevede că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autorităţile implicate.
Acest principiu este concretizat la articolul 23 alin. (2) din decizia-cadru, care prevede că persoana căutată este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
Legiuitorul Uniunii a permis însă anumite derogări de la această regulă prevăzând, pe de o parte, că autorităţile implicate convin asupra unei noi date a predării în anumite situaţii menţionate la articolul 23 alin. (3) şi (4) din decizia-cadru şi, pe de altă parte, că predarea persoanei căutate are loc în acest caz în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
Mai exact, prima teză a articolului 23 alin. (3) din decizia-cadru prevede că autoritatea judiciară de executare şi autoritatea judiciară emitentă convin asupra unei noi date a predării în cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la articolul 23 alin. (2) din decizia-cadru este împiedicată de un caz de forţă majoră în oricare dintre statele membre.
Întrucât predarea persoanei solicitate A. nu se poate realiza la data stabilită (10.11.2020) din cauza restricţiilor impuse în contextul evoluţiei epidemiei de COVID-19 (anularea zborului B. din 10.11.2020), Curtea a apreciat că această împrejurare reprezintă un motiv independent de voinţa autorităţilor române şi ale statului emitent, în accepţiunea art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, articol interpretat în contextul său şi cel al obiectivelor urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziţie (asigurarea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, întemeiat pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre).
Astfel fiind, văzând data de 18.11.2020 propusă pentru predarea/preluarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Italia, precum şi dispoziţiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent, Curtea a constatat că măsura arestării în vederea predării expiră înainte de data predării.
În atare situaţie, potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 modificată, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele prevăzute la art. 112 din Legea 302/2004.
În conformitate cu art. 104 alin. (10) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 modificată, durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Curtea a apreciat că, la acest moment, interesul statului emitent de a efectua urmărire penală este prioritar astfel că, pentru a asigura executarea mandatului european de arestare şi pentru a garanta predarea persoanei solicitate către autorităţile franceze, este necesară, în continuare, în cauză menţinerea arestării în vederea predării.
Motivul de sanatate, invocat de catre persoana solicitată, in raport cu actul medical depus la dosarul cauzei, nu poate constitui un temei de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu, în raport cu dispozitiile art. 104 alin. (9) rap. la art. 112 din Legea nr. 302/2004. S-a precizat că apărarea nu a formulat o cerere distincta de înlocuire a măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu, concluziile raportându-se de fapt la cererea procurorului de menţinere a măsurii, în vederea predării persoanei solicitate.
Împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a formulat contestaţie persoana solicitată A..
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate, executarea mandatului european de arestare urmând a avea loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării, pronunţându-se prin încheiere motivată, precum şi cele ale alin. (10) al aceluiaşi articol, care prevăd că, în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, pe o perioadă iniţială de maxim 30 de zile, şi că durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.
Rezultă, aşadar, din interpretarea prevederilor legale anterior menţionate că, în situaţia în care, ulterior admiterii cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, prilej cu care s-a dispus şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, nu se poate proceda la predarea persoanei solicitate, din motive obiective, independente de voinţa autorităţilor implicate, măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă să poată depăşi 180 de zile.
Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin sentinţa penală nr. 52/F din data de 10 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar în temeiul art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Tribunalul Judiciar Paris - Republica Franceză la data de 09.03.2020 împotriva persoanei solicitate A., a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare franceze cu respectarea regulii specialităţii, conform art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Prin adresa nr. x din data de 04.11.2020, Biroul Sirene a înaintat formularul M şi mesajul din data de 04.11.2020 primit de la Biroul SIRENE Franţa, prin care aceştia au informat cu privire la imposibilitatea realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. în termenul stabilit (10.11.2020) din cauza restricţiilor impuse în contextul evoluţiei epidemiei de COVID-19 (anularea zborului B. din 10.11.2020), motiv pentru care au propus ca termen de predare data de 18.11.2020, iar ultima zi în care persoana este arestată este 12.11.2020.
Raportat la aceste aspecte, se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 113 alin. (2) şi art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, şi a prelungit măsura arestării faţă de persoana solicitată A. pe o durată de 30 zile, începand cu 12.11.2020 şi pana la data de 11.12. 2020, inclusiv, imposibilitatea predării acesteia fiind determinată de motive obiective independente de voinţa autorităţilor implicate, în contextul nefavorabil generat de evoluţia pandemiei de COVID19.
În condiţiile în care, ca efect al situaţiei epidemiologice internaţionale determinate de răspândirea infecţiilor cauzate de COVID-19, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român şi cel german, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate şi independent de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată iniţial.
În plus, având în vedere data luării măsurii arestării faţă de persoana solicitată, respectiv 10.03.2020, acesta fiind eliberat ca urmare a amânării predării acestuia până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea (sistarea transporturilor aeriene către Franţa ca urmare a stării de pandemie), dar nu mai mult de trei luni, fiind ulterior încarcerat la data de 14.10.2020, se observă că sunt respectate şi dispoziţiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, până la acest moment măsura preventivă nedepăşind durata maximă de 180 de zile, iar durata totală a detenţiei persoanei solicitate nu prezintă un caracter excesiv.
Înalta Curte constată că aspectele invocate de persoana solicitată referitoare la faptul că nu a săvârşit faptele imputate de autorităţile franceze nu pot fi evaluate în procedura pendinte, temeinicia acuzaţiilor fiind verificată de instanţa străină.
Evaluând solicitarea formulată de contestatorul persoană solicitată de a dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsura arestului la domiciliu, Înalta Curte reţine, prioritar, că arestarea persoanei solicitate şi, subsecvent, menţinerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situaţia dată, în care, prin sentinţă penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate.
Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situaţie, întrucât predarea persoanei solicitate către autorităţile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
În acest sens, Înalta Curte notează că dispoziţiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.
Mai mult, conform datelor transmise, predarea către autorităţile din Franţa urmează a se realiza în data de 18 noiembrie 2020, aspect ce conduce la lipsa de utilitate a cererii de înlocuire.
În ceea ce priveşte egalitatea de tratament invocată de apărătorul ales al persoanei solicitate, instanţa reţine că faţă de numitul A. există un mandatat european emis de autorităţile din Franţa ce îndeplineşte condiţiile impuse de dispoziţiile legale, motiv pentru care solicitarea de predare a unei alte persoane nu are nicio greutate asupra situaţiei contestatorului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 12 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.