Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149 din 12 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 104 alin. (6) din acelaşi act normativ, a fost admisă cererea de executare a mandatelor europene de arestare emise de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Udine- Italia (nr. de referinţă al dosarului x/2019 SIEP) la data de 06.07.2020, cu privire la care s-a înaintat semnalare prin Biroul SIRENE faţă de persoana solicitată A..
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare italiene emitente.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea pe o durată de 30 zile, începând cu data de 12.11.2020 şi până la data de 11.12.2020, inclusiv, a persoanei solicitate în vederea predării.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea predării de la data de 29.10.2020, la zi.
Au fost constatate încetate efectele mandatului de arestare nr. x din 29.10.2020 emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii nr. 29 pronunţată la aceeaşi dată.
S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la efectele conferite de regula specialităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 29.10.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanţei, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A., pe baza semnalării transmise de către Biroul Naţional SIRENE din Italia, ca urmare a emiterii mandatului european de arestare la data de 06.07.2020 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Udine.
În conţinutul propunerii s-a arătat că faţă de persoana solicitată A. s-a luat măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, începând cu data de 28.10.2020, ora 19:00, până la data de 29.10.2020, ora 19:00.
Propunerea de arestare provizorie a fost însoţită de ordonanţa de reţinere a persoanei solicitate din 28.10.2020, declaraţia dată de aceasta în faţa procurorului şi în prezenţa avocatului desemnat din oficiu, proces-verbal de primire-predare din 28.10.2020, proces-verbal de depistare emis de Poliţia de Frontieră Stânca, certificat de cetăţenie, adresa Biroului Naţional Sirene nr. x/SIRENE/MAI din 28.10.2020, semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen de către autorităţile solicitante, în limba română, şi mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, în limba italiană.
Analizând cererea de arestare provizorie a persoanei solicitate raportat la dispoziţiile legale incidente şi la circumstanţele concrete ale cauzei, Curtea a apreciat că măsura arestării provizorii este oportună şi necesară bunei desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare.
Prin adresa din 03.11.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat la dosar un număr de trei mandate europene de arestare emise de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, la data de 06.07.2020, în dosarul nr. x/2019 S.I.E.P, pe numele persoanei solicitate A..
Curtea a constatat că, din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa totală de 4 ani, 11 luni şi 28 zile pentru săvârşirea infracţiunii de "spălarea produselor infracţiunii", prevăzută de art. 648 din C. pen. Italian, constând în aceea că:
"persoana căutată, a fost condamnată pentru că a fost găsită având asupra sa mai multe echipamente agricole care au fost raportate furate de către proprietarul companiei B. S.R.L, situată într-un mic judeţ numit C. situat in provincia Trento, acestea fiind ascunse într-o autoutilitară marca x cu plăcuţe de înmatriculare de Italia x".
- săvârşirea a unei infracţiuni de "maltratări agravante a membrilor de familie sau convieţuitorilor", prevăzută de art. 572 şi 61 alin. (1) numărul 11 din C. pen. Italian, constând în aceea că:
"a maltratat-o pe soţia D. în aşa fel încât să-i dăuneze liniştii individuale, făcându-i viaţa extrem de dureroasă şi generându-i temeri bine întemeiate pentru siguranţa personală şi a fiicei lor minore, într-o asemenea măsură încât să o oblige să părăsească domiciliul conjugal; cu circumstanţa agravantă a săvârşirii infracţiunii în prezenţa fiicei minore" şi a unei infracţiuni de "vătămări corporale agravate", constând în aceea că:
"pentru cauzarea vătămărilor corporale soţiei sale D. considerate vindecabile în zece zile, cu excepţia cazului în care ar fi apărut complicaţii".
- săvârşirea infracţiunii de "furt", constând în aceea că:
"în 11 august 2009, în regiunea Lavis (provincia Trento), A. a comis un furt în concurs cu compatriotul său E.. Cei doi, după ce au demontat din camionul aflat în proprietatea lui F., parcat în localitatea G. nr. 4, a intrat în posesia tobei de eşapament, barei de faruri şi a două antene pentru sistemul radio "CB"; cu circumstanţele agravante de a fi acţionat cu violenţă asupra lucrurilor (demontarea bunurilor care fac obiectul furtului) şi săvârşirea faptei asupra bunurilor expuse din necesitate în spaţiul public. Înainte de a putea fugi, au fost descoperiţi de Poliţia Judiciară şi arestaţi în flagrantul infracţiunii".
Întrebată fiind în procedura executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Analizând condiţiile prevăzute de art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată, precum şi incidenţa vreunuia din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, Curtea a constatat că sunt îndeplinite cerinţele legale ale executării mandatului, iar informaţiile comunicate de autorităţile italiene sunt suficiente pentru a permite arestarea şi predarea către autoritatea judiciară emitentă a persoanei solicitate. S-a mai reţinut că persoana solicitată nu a consimţit la predare către autoritatea judiciară italiană, întrucât a fost judecată în lipsă, aspect ce s-ar putea circumscrie motivului opţional de refuz al executării mandatului european de arestare.
Sub acest aspect, analizând conţinutul mandatelor europene de arestare, Curtea a constatat că, în cuprinsul primului mandat se precizează în mod expres că persoana solicitată şi-a ales domiciliul în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la domiciliul mamei sale, în localitatea Trento, manifestându-şi, astfel, dorinţa expresă de a primi notificările actelor de procedură care i-au fost destinate.
De asemenea, Curtea a observat că, în cuprinsul celorlalte două mandate s-a precizat că persoana solicitată s-a înfăţişat personal la proces.
În aceste condiţii, s-a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării, nici obligatoriu, nici facultativ, conform art. 99 din aceeaşi lege, motiv pentru care, s-a dispus punerea în executare a mandatelor europene de arestare şi predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de art. 113 din Legea nr. 302/2004, privind predarea persoanei menţionate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana solicitată A., arătând, că, în cauză, sunt incidente două din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) şi i) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, în conformitate cu art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatelor europene de arestare emise la data de 06.07.2020 de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul din Udine, în dosarul nr. x/2019 S.I.E.P, că numitul A. a fost condamnat la pedeapsa totală de 4 ani, 11 luni şi 28 zile pentru săvârşirea infracţiunilor de spălarea produselor infracţiunii, prevăzută de art. 648 din C. pen. Italian, maltratări agravante a membrilor de familie sau convieţuitorilor, prevăzută de art. 572 şi 61 alin. (1) numărul 11 din C. pen. Italian şi furt.
Prin urmare, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, mandatele europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate A. întrunesc condiţiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul acestora fiind menţionate toate informaţiile enumerate în acest text de lege.
Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că infracţiunea de spălare a produselor infracţiunii, prevăzută de art. 648 din C. pen. italian se regăseşte printre cele enumerate în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol, iar, celelalte două infracţiuni au corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de violenţă în familie, prevăzută de art. 199 C. pen., respectiv furt, prevăzută de art. 228 C. pen.
Deopotrivă, se are în vedere că, fiind audiată, la termenul din 12 noiembrie 2020, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialităţii.
Pe de altă parte, se constată că, în cuprinsul contestaţiei formulate, persoana solicitată a învederat că sunt incidente motivele de refuz al executării prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. c) şi i) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În acest context, se observă că dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanţa română poate refuza executarea acestuia.
Or, persoana solicitată A. nu a făcut dovada rezidenţei legale şi continue pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, chiar acesta declarând că a locuit în Italia până în anul 2016, a obţinut cetăţenia română în luna martie 2020, iar, în prezent locuieşte în Republica Moldova, localitatea Putineşti, Raionul Floreşti .
Referitor la susţinerea contestatorului persoană solicitată, potrivit căreia în cauză este incident şi motivul prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, în sensul în care persoana condamnată nu a fost prezentă personal la procedura judiciară desfăşurată în statul italian, Înalta Curte reţine că procedura de citare a contestatorului a fost efectuată în mod corespunzător în raport de informaţiile comunicate de autorităţile italiene, aflate la dosarul de fond. Aşadar, autorităţile italiene au avut în vedere adresa comunicată de contestator, acesta fiind citat în cauza în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 60 din 11 ianuarie 2019 a Tribunalului Udine, definitivă la data de 12 aprilie 2019, la domiciliul procesual ales, respectiv la locuinţa mamei sale, în localitatea Trento, Italia.
Totodată, se observă că, în cauzele penale în care au fost pronunţate sentinţele penale nr. 108 din 07 martie 2017, respectiv 585 din 12 august 2009, persoana solicitată a fost prezentă personal la proces (dosar fond).
Mai mult, se observă că situaţiile prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motive obligatorii, astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatelor europeane de arestare emise de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Udine- Italia (nr. de referinţă al dosarului x/2019 SIEP) la data de 06.07.2020, faţă de numitul A..
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 149 din 12 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 149 din 12 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.