Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020
Asupra acţiunii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată Biroul Electoral pentru alegeri locale 2020 de Circumscripţie Comunală nr. 38 Gura Foii, Dâmboviţa, în calitate de pârât, solicitând anularea tuturor actelor emise până la data de 29.09.2020 de domnul judecător B., preşedintele biroului electoral.
In motivarea cererii recurentul a arătat că solicită anularea actelor întrucât preşedintele Biroului Electoral a îndeplinit în lunile august - septembrie 2020 funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Găeşti.
A apreciat reclamantul că cererea sa adresată Înaltei Curţi se încadrează în noţiunea de "orice altă cerere prevăzută de prezenta lege" astfel cum este reglementată de art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, urmând a fi soluţionată după regulile ordonanţei preşedinţiale.
S-a arătat prin acţiune că prezenta cerere nu se încadrează în prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, biroul electoral pârât nefiind o autoritate a administraţiei publice locale sau judeţene, fiind competentă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
In ceea ce priveşte fondul cauzei s-a arătat că prin participarea judecătorului în cadrul unui birou electoral sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României, cu trimitere la Decizia nr. 45/30.01.2016 pronunţată de Curtea Constituţională prin care au fost interpretate incompatibilităţile funcţiei de judecător.
Cu privire la actele atacate, a susţinut reclamantul că revine pârâtului obligaţia de a le prezenta instanţei.
In drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, art. 1 alin. (5), art. 126 alin. (6) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
2. Apărările formulate în cauză
Pârâtul Biroul Electoral pentru alegeri locale 2020 de Circumscripţie Comunală nr. 38 Gura Foii, Dâmboviţa nu a formulat întâmpinare.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Obiectul acţiunii îl reprezintă cererea de anulare a tutor actelor emise de domnul judecător B., în calitate de preşedinte al Biroului Electoral de Circumscripţie Comunală nr. 38 Gura Foii, Dâmboviţa, până la data de 29.09.2020.
Competenta materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este reglementată prin dispoziţiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora:
"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."
În ceea ce priveşte teza de la pct. 4 al art. 97 sus citat:
"orice alte cereri date prin lege în competenţa sa" instanţa are în vedere dispoziţiile legii speciale care reglementează regimul alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale - consilii locale, consilii judeţene, primari şi preşedinţi ai consiliilor judeţene, respectiv Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.
Analizând dispoziţiile Legii nr. 115/2015, Înalta Curte reţine că este stabilită competenta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie intr-o singură situaţie, şi anume, cea reglementată de art. 41 alin. (2) care priveşte contestaţiile formulate împotriva modului de organizare şi asupra componenţei Biroului Electoral Central, ceea ce nu este cazul în speţă.
Înalta Curte reţine şi considerentele Deciziei R.I.L. nr. 16 din 18 septembrie 2017 prin care s-a reţinut că atunci când legea organică stabileşte o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudenţă s-a recunoscut dreptul de acces la justiţie potrivit legii contenciosului administrativ, ca jurisdicţie cu caracter general în materia actelor administrative (paragraful 68).
Totodată, Curtea Constituţională, în Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004 a reţinut că hotărârile pentru care nu se prevede o cale de contestare specială, pot fi atacate în condiţiile legii contencios administrativ.
Astfel fiind, în raport dispoziţiile legale mai sus redate, precum şi în raport de obiectul acţiunii şi de calitatea intimatului, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Cum prin legea specială (Lg. 115/2016) nu se prevede altfel, competenţa materială de soluţionare a prezentei acţiuni revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine Tribunalului Dâmboviţa, având în vedere domiciliul contestatorului în localitatea Ioneşti, judeţul Dâmboviţa.
Constatând că este necompetentă material a soluţiona cauza instanţa nu va mai analiza excepţia inadmisibilităţii invocată de reprezentantul Ministerului Publice.
Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa materială de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Declină competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral pentru alegeri locale 2020 de Circumscripţie Comunală nr. 38 Gura Foii, Dâmboviţa, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.