Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 29 iunie 2017, reclamanta PAROHIA REFORMATĂ EREMIENI a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României-Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, să se dispună admiterea contestaţiei, anularea Deciziei nr. 6885/13.04.2017 şi obligarea Comisiei pârâte la emiterea unei decizii de admitere a cererii de restituire în natură a imobilului obiectul prezentei contestaţii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 159 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta PAROHIA REFORMATĂ EREMIENI în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României-Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 159 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia Reformată Eremieni a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinţei recurate în sensul anulării deciziei nr. 6885/13.04.2017 şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de admitere a cererii de restituire în natură a imobilului ce formează obiectul contestaţiei.
Recurenta reclamantă PAROHIA REFORMATĂ EREMIENI a criticat soluţia instanţei de fond pentru motive de nelegalitate.
Se apreciază că atât Comisia cât şi instanţa de fond au apreciat greşit că, în cauză, nu s-ar fi făcut dovada preluării abuzive a imobilului, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta susţine că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu şi fără nicio altă formalitate, o dovadă în acest sens fiind chiar deţinerea acestuia de către UAT Bereni, fiind înscris în inventarul comunei prin HCL 15/2004, la pozitia 98. Or, în opinia recurentei aceasta reprezintă proba preluării abuzive, aceasta aflându-se în imposibilitate de a produce o altă probă, în condiţiile legii.
Practic, se arată că intimata pârâtă îşi invocă propria culpă, întrucât deşi recurenta este proprietara tabulară a imobilului, acesta se află în posesia comunei Bereni - sat Eremieni, fără a deţine un titlu valabil de preluare.
Se mai susţine că înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Bisericii Reformate din Eremieni, cu titlu de drept cumpărare, datează din anul 1911, însă acest imobil, ca toate imobilele cu destinaţie de şcoli confesionale, a fost naţionalizat, în mod abuziv şi fără niciun titlu, de Statul Român în perioada de referinţă a O.U.G. nr. 94/2000. În perioada comunistă dreptul de proprietate al Statului Român, chiar şi neîntabulat, era opozabil erga omnes.
Recurenta precizează că, în prezent, imobilul face parte din domeniul public al Statului şi este folosit cu destinaţia de şcoală.
Se subliniază că intimata pârâtă - comisie ce funcţionează în cadrul Guvernului României - reprezintă o comisie specială de retrocedare a bunurilor ce au aparţinut cultelor religioase şi deţine toate decretele, listele prin care au fost naţionalizate şcolile, inclusiv cele care nu au fost publicate.
În final, se arată că recurenta a făcut dovada că nu deţine imobilul, că este în proprietatea Statului Român, domeniu public, dar şi că înainte de preluare a fost proprietar tabular al acestuia, prin urmare s-a dovedit condiţia preluării abuzive.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata - pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală, a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Intimata-pârâtă a invocat prin întâmpinare excepţia nulităţii recursului, susţinând că susţinerile părţii nu pot fi încadrate în motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În ce priveşte recursul declarat s-a arătat că din înscrisurile depuse de către Parohia Reformată Eremieni nu a reieşit, însă, dovada preluării abuzive de către statul român a imobilului solicitat, în perioada de referinţă prevăzută de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, prin Decizia nr. 6885/13.04.2017, Comisia specială de retrocedare a respins cererea de retrocedare nr. x/28.01.2003, depusă de către Eparhia Reformată din Ardeal pentru Parohia Reformată Eremieni, având în vedere faptul că reclamanta nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu punctul 13 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, sarcina dovedirii preluării abuzive a unui imobil în perioada de referinţă revine solicitantului.
Parohia Reformată Eremieni, în calitate de solicitant al imobilului înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Drojdii, nr. top. x, 49, trebuia să depună acte din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în cadrul procedurii administrative.
Deşi recurenta reclamanta afirmă că nu deţine niciun act de naţionalizare, totuşi aceasta avea posibilitatea să depună declaraţii de martori autentificate notarial din care să reiasă dovada preluării abuzive de către statul român a imobilului solicitat.
In opinia intimatei, simplul fapt că imobilul solicitat se află, în prezent, în domeniul public ai comunei Bereni nu poate conduce la concluzia că acest imobil a fost preluat abuziv în perioada de referinţă prevăzută de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,(6 martie 1945- 22 decembrie 1989).
Prin adresa nr. x/20.10.2016, Primăria comunei Bereni a comunicat faptul că în evidenţa primăriei nu există informaţii privind numărul, data şi emitentul decretului de expropriere în baza căruia a fost preluat imobilul solicitat, motiv pentru care nu se poate identifica anul/perioada în care imobilul a trecut în proprietatea stalului.
Intimata pârâtă a mai susţinut, referitor la proba cu martori că, potrivit prevederilor art. 32 din Legea nr. 165/2013, declaraţiile de martori trebuiau depuse în procedura administrativă, în interiorul termenului de 120 de zile.
II. Soluţia instanţei de recurs
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
1.1 Asupra excepţiei nulităţii recursului:
Argumentele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi încadrate în motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.
Deşi acest motiv de casare nu a fost indicat în concret în memoriul de recurs, totuşi, cercetarea acestora face posibilă încadrarea lor în respectiva categorie specifică de critici.
1.2 Asupra recursului declarat:
Se reţine că prin Decizia nr. 6885/13.04.2017, Comisia specială de retrocedare a respins cererea de retrocedare nr. x/28.01.2003, depusă de către Eparhia Reformată din Ardeal pentru Parohia Reformată Eremieni, având în vedere faptul că recurenta reclamantă nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Atât Comisia Specială de Retrocedare cât şi prima instanţă au stabilit că recurenta a probat că imobilul se afla în proprietatea sa tabulară încă din anul 1911, având destinaţia de şcoală, însă nu a dovedit susţinerea potrivit căreia imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român, iar faptul că în prezent imobilul se află în domeniul public al Comunei Bereni nu are şi semnificaţia preluării sale abuzive.
Pentru a-şi nuanţa argumentele în susţinerea acestei ipoteze, prima instanţă a făcut referire la prezumţia instituită de dispoziţiile art. 1 alin. (1)1 potrivit căreia:
"Se prezumă ca fiind preluate în mod abuziv, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, imobilele trecute în proprietatea statului român prin acte de donaţie.", constatând că recurenta reclamantă nu se încadrează în premisele acestei norme.
Însă, de la momentul emiterii deciziei contestate, dar şi a pronunţării hotărârii recurate în prezenta cauză, a intervenit în ordinea juridică o modificare a O.U.G. nr. 94/2000 ce nu a putut fi avută în vedere nici de autoritatea administrativă ş nici de instanţa de judecată, la momentul soluţionării solicitării formulate de recurentă.
Astfel, prin Legea 22/2020, potrivit căreia au fost aduse modificări şi completări O.U.G. nr. 94/2000, legiuitorul a introdus o nouă prezuţie de preluare abuzivă, distinctă de cea menţionată mai sus, stabilind la art. 4 alin. (4) că: "În cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada formală a preluării abuzive de către stat în perioada de referinţă, iar imobilul respectiv se regăseşte sau s-a regăsit în patrimoniul statului, se prezumă că imobilul a fost preluat abuziv; prezumţia preluării abuzive poate fi înlăturată de deţinătorul imobilului, prin orice mijloc de probă, în faţa instanţei de judecată, în condiţiile art. 3 alin. (7)."
Fiind o normă de procedură (de instituire a unei prezumţii probatorii), este evident că modificarea se aplică proceselor aflate în curs de soluţionare la momentul intrării ei în vigoare.
Aşadar, din verificarea documentelor dosarului, rezultă că la momentul soluţionării prezentului recurs, este îndeplinită şi condiţia preluării abuzive, de vreme ce recurenta a dovedit dreptul său de proprietate intabulat în Cartea Funciară încă din anul 1911, dar şi faptul că în prezent imobilul revendicat se află în proprietatea publică a statului, respectiv a comunei Bereni, cu destinaţia de şcoală, fiind înscris în inventarul comunei prin HCL 15/2004, la pozitia 98.
Deosebit de aceasta, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că, în faţa instanţei de recurs, a fost depusă o copie a Decretului de naţionalizare nr. 176/1948 -pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, a congregaţiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional- unde la poziţia 34 este indicat bunul imobil revendicat de recurentă.
În acest context, Înalta Curte, în urma constatării admisibile a prezentului recurs, va admite cererea de chemare în judecată, va anula Decizia nr. 6885/13.04.2017 şi va dispune obligarea Comisiei la reanalizarea solicitării formulate de recurenta reclamantă, urmând ca aceasta să verifice îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de norma de restiruire, având în vedere că motivul respingerii a constat în lipsa dovezii preluării abuzive, iar instanţele s-au limitat la verificarea acestui aspect preliminar.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune admiterea recursului, casarea hotării recurate, iar în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată, conform celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Admite recursul formulat de reclamanta Parohia Reformată Eremieni împotriva sentinţei civile nr. 159 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în rejudecare admite cererea de chemare în judecată, anulează decizia nr. 6885/13.04.2017 şi dispune obligarea Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, la reanalizarea cererii formulate de recurenta reclamantă .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.