Deliberând asupra admisibilităţii contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Încheierea nr. 325 din 10 noiembrie 2020 a Tribunalului Suceava, în baza art. 4886 din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondată, contestaţia privind durata procesului în cauza x/334/2020 aflată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei formulată de petentul A..
În acest sens, Tribunalul Suceava a reţinut următoarele:
Prin cererea adresată instanţei şi înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data 15.10.2020 sub nr. x/2020, petentul A. a formulat contestaţie privind durata procesului, vizând Dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, având ca obiect cererea de revizuire formulată de acesta în nume personal precum şi în calitate de reprezentant convenţional al d-nei B., cu sediu procesual pentru comunicarea actelor de procedură la A., împotriva Sentinţei penale nr. 110/14.07.2020 emisă în dosarul cu nr. x/2020, pentru motivele expuse pe larg, în scris, la dosarul cauzei .
În esenţă, contestatorul a invocat tergiversarea procesului de către judecătorii C. şi D. din cadrul Judecătoriei Vatra Dornei.
În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 4881 şi următoarele din C. proc. pen., art. 522 din C. proc. civ., art. 427 din C. proc. pen., art. 301 din C. pen. raportat la Legea nr. 78/2000, art. 266 din C. pen. şi art. 38 din C. pen.
II. Împotriva Încheierii nr. 325 din 10 noiembrie 2020 a Tribunalului Suceava petentul A. a formulat contestaţie.
Prin Decizia penală nr. 15 din 3 februarie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii 325 din data de 10.11.2020 a Tribunalului Suceava.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei, invocată din oficiu, a constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În conformitate cu art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
În speţă, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive pronunţate de Tribunalul Suceava, în condiţiile în care conform art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., "Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa soluţionează contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac."
III. Împotriva Deciziei penale nr. 15 din 3 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac.
Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, constată inadmisibilitatea contestaţiei.
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Înalta Curte reţine că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului impune existenţa unei căi judiciare efective care să permită părţii de a beneficia de o cale de atac, dreptul de acces la o instanţă fiind un element inerent al garanţiilor consacrate de acest articol şi oferă instanţei dreptul, ca în fiecare caz, să procedeze la o evaluare în lumina particularităţilor procedurii, pentru ca în aplicarea normelor de procedură, să se evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor şi o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condiţiilor procedurale stabilite de lege.
Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004, articol ce reprezintă, de altfel, o aplicaţie a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
Totodată, dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen. prevăd: "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".
În acest context, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 15 din 3 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii 325 din data de 10.11.2020 a Tribunalului Suceava, decizia purtând menţiunea, definitivă".
Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, dacă legea nu prevede vreo cale de atac, nu se pot crea artificial astfel de căi, legislaţia referitoare la formalităţile şi termenele care trebuie respectate pentru a formula o cale de atac vizând asigurarea bunei administrări a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice.
Aşadar, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii intervenind atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.
Pentru aceste motive, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 15 din data de 03 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 15 din data de 03 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 aprilie 2021.
GGC - GV