Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Încheierea din data de 25 noiembrie 2020 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Suceava şi s-a dispus trimiterea acesteia pe cale administrativă preşedintelui secţiei penale pentru a dispune potrivit competenţelor legale ce îi revin.
II. Împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2020 a Tribunalului Suceava a formulat contestaţie petentul A..
Prin Decizia penală nr. 52 din 19 martie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2020 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019.
În acest sens, Curtea a constatat că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude (cum este cazul în speţă), precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe acea cale procesuală.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, constituind o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În conformitate cu art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
În speţă, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei încheieri interlocutorii pronunţate de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, încheiere care nu poate fi atacată pe cale separată ci numai odată cu sentinţa care soluţionează fondul cauzei.
III. Împotriva Deciziei penale nr. 52 din 19 martie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac.
Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, constată inadmisibilitatea contestaţiei.
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Înalta Curte reţine că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului impune existenţa unei căi judiciare efective care să permită părţii de a beneficia de o cale de atac, dreptul de acces la o instanţă fiind un element inerent al garanţiilor consacrate de acest articol şi oferă instanţei dreptul, ca în fiecare caz, să procedeze la o evaluare în lumina particularităţilor procedurii, pentru ca în aplicarea normelor de procedură, să se evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor şi o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condiţiilor procedurale stabilite de lege.
Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004, articol ce reprezintă, de altfel, o aplicaţie a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
Totodată, dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen. prevăd:
"calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".
În acest context, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 19 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2020 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. x/2019, decizia purtând menţiunea, definitivă".
Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, dacă legea nu prevede vreo cale de atac, nu se pot crea artificial astfel de căi, legislaţia referitoare la formalităţile şi termenele care trebuie respectate pentru a formula o cale de atac vizând asigurarea bunei administrări a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice.
Aşadar, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii intervenind atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.
Pentru aceste motive, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 52 din data de 19 martie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 52 din data de 19 martie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 aprilie 2021.
GGC - CL