Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 87/F din data de 27.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii.
S-a dispus extrădarea şi predarea, către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, a persoanei extrădabile A. faţă de care a fost emis Mandatul de arestare nr. x emis la data de 13.08.2020 de către Tribunalul Districtului de Nord al Statului Ohio - Statele Unite ale Americii.
Totodată, s-a dispus că extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialităţii, prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.
S-a luat act că persoana extrădabilă nu a formulat opoziţie la extrădare, însă a solicitat amânarea predării către autorităţile americane.
A fost respinsă cererea de amânare a predării formulată de persoana extrădată A., ca neîntemeiată.
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menţinută arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădate A. până la predarea acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, republicată.
S-a constatat că persoana extrădată fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 16.03.2021 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut că, la data de 17.03.2021 a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. x/2021 sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoz. art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, având ca obiect solicitarea de arestare provizorie în vederea extrădării către Statele Unite ale Americii a persoanei solicitate A., urmărit internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la 13.08.2020 împotriva sa de către Tribunalul Districtului de Nord al Statului Ohio - Statele Unite ale Americii.
A fost ataşată Lucrarea nr. 668/II-5/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
La termenul din data de 17.03.2021, Curtea a adus la cunoştinţă persoanei solicitate obiectul prezentei cauze, precum şi motivul prezentării sale în faţa instanţei.
Prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, Curtea a dispus, în temeiul art. 44 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 302/2004 şi art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, arestarea provizorie, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17.03.2021 şi până la 15.04.2021 inclusiv, a persoanei extrădabile A., în vederea predării către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii.
Pentru termenul din data de 14.04.2021 a fost depusă la dosarul cauzei cererea de extrădare formulată de autorităţile americane, precum şi documentele ataşate în sprijinul acesteia.
De asemenea, au fost ataşate relaţii din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti privind Dosarul nr. x/2018.
La termenul din data de 26.04.2021, persoana extrădabilă a arătat că este de acord cu extrădarea sa, solicitând însă amânarea predării până la momentul finalizării cauzelor penale aflate pe rolul organelor judiciare din România.
De asemenea, apărătorul său a depus la dosarul cauzei citaţii primite de persoana extrădabilă în Dosarele nr. x/2021 al Tribunalului Bucureşti şi Dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:
Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea cererii şi extrădarea persoanei solicitate.
Instanţa a reţinut mai întâi că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, care, conform art. 4 din Legea nr. 302/2004, se completează cu dispoziţiile acestui ultim act normativ în situaţiile nereglementate prin tratat.
În consecinţă, Curtea a analizat cu prioritate condiţiile prevăzute de Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, pentru acordarea extrădării, urmând a face aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală numai în situaţiile nereglementate de primul act normativ menţionat.
Astfel, Curtea a constatat îndeplinite condiţiile de formă, potrivit art. 8 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, cererea de extrădare fiind formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, în sprijinul cererii prezentându-se copia mandatului sau ordinului de arestare ori de detenţie emis de un judecător, instanţă sau de altă autoritate competentă, dar şi copia actului de acuzare (alin. (3) lit. a) şi b), documentele purtând certificarea sau sigiliul Departamentului de Justiţie al Statelor Unite ale Americii (nefiind necesară o altă certificare, autentificare sau legalizare potrivit art. 10 din acelaşi act normativ) şi fiind însoţite de traducerile solicitate (art. 11 din legea precizată).
În acest sens, au fost înaintate Mandatul de arestare nr. x emis la data de 13.08.2020 de către Tribunalul Districtului de Nord al Statului Ohio - Statele Unite ale Americii, precum şi Rechizitoriul cu nr. x validat la data de 13.08.2020 de un mare juriu.
Totodată, s-a reţinut că în cuprinsul rechizitoriului sunt descrise cu claritate acuzaţiile aduse persoanei extrădabile (12 capete de acuzare), pe care Curtea le-a expus în continuare, în mod rezumativ:
- conspiraţie la comiterea de fraudă prin cablu, prev. de secţiunea 1349 Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii;
- fraudă prin cablu (8 fapte), prev. de secţiunea 1343 Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii;
- conspiraţie la trafic de mărci de serviciu contrafăcute, prev. de secţiunea 2320 lit. (a) alin. (1) Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii;
- conspiraţie la comiterea spălării de bani, prev. de secţiunea 1956 lit. (h) Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii;
- furt calificat de identitate, prev. de secţiunea 1028A lit. (a) alin. (1) şi (2) Titlul 18 din Codul Statelor Unite ale Americii.
În fapt, persoana extrădabilă este acuzată că, împreună cu un alt complice, a participat la o schemă de înşelăciune îndreptată împotriva unor persoane vătămate aflate în Statele Unite, efectuată prin desfăşurarea de licitaţii online, şi urmată de spălarea veniturilor din această operaţiune în străinătate. Aceste persoane au participat la ceea ce forţele de ordine numesc "Grupul (...)", un nume care se bazează pe unul dintre poreclele persoanei extrădabile şi pe adresa de e-mail principală folosită de acesta în respectiva schemă, (...).
Persoana extrădabilă şi alţii au folosit site-uri de licitaţii online şi de vânzare cu amănuntul, cum ar fi B. şi craigslist, pentru a posta anunţuri false pentru vânzarea unor articole de lux, cum ar fi vehiculele. Grupul (...) a convins părţile vătămate să trimită bani pentru bunurile puse la vânzare, trimiţându-le comunicări persuasive şi înşelătoare şi a folosit, de asemenea, facturi care conţineau mărcile comerciale contrafăcute ale site-urilor de licitaţii online sau ale site-urilor de vânzare cu amănuntul, cum ar fi B. şi craigslist. Prin aceste facturi persoana vătămată era instruită cu privire la modul de plată pentru produsul respectiv şi oferea acestor părţi vătămate o senzaţie falsă de siguranţă, explicând măsurile în vigoare pentru a arăta că tranzacţia era sigură.
Persoana extrădabilă a condus o schemă de înşelăciune prin licitaţii online împreună cu ceilalţi membri ai Grupului (...). După cum se arată în comunicări şi probele cu înscrisuri obţinute în urma unui proces juridic valid, acest sistem de fraudă a inclus mai multe echipe din Europa care postau anunţuri şi care au funcţionat într-un mod structurat pentru a săvârşi înşelăciuni. Persoana extrădabilă a supravegheat întreaga operaţiune, precum şi pe persoanele care au comunicat direct cu persoanele vătămate din SUA. De asemenea, a lucrat cu complici pentru a obţine plăţi de la victime folosind o anumită platformă de plată, în funcţie de momentul în care avea loc efectiv înşelăciunea. De exemplu, în anumite momente, numitul A. şi complicii săi obţineau banii rezultaţi în urma înşelăciunii prin C., alteori, prin D. sau E.
Persoana extrădabilă şi complicii săi s-au angajat, de asemenea, într-o asociere în vederea spălării banilor. Folosind informaţiile de identificare obţinute prin licitaţii online false şi, uneori, prin alte mijloace, Grupul (...) a furnizat aceste informaţii persoanelor vătămate, care au fost făcute să creadă că aceste informaţii sunt solicitate de către "agentul de garanţie B.". În afară de numele şi informaţiile contului bancar, părţilor vătămate în urma licitaţiilor online false nu li s-au furnizat datele de contact adevărate ale pretinsul agent de transfer.
Grupul (...) a folosit, de asemenea, informaţii personale de identificare a altor persoane pentru a deschide conturi D. sau E. pe care le-a folosit apoi pentru spălarea veniturilor obţinute prin înşelăciune din partea altor persoane vătămate prin licitaţii online false, utilizând o reţea de transportatori de bani controlate de Grupul (...). Odată ce victimele transferau fondurile către transportatori, aceştia retrăgeau banii din conturile lor bancare şi îi transferau prin C. sau F., către persoane din România sau din ţările învecinate.
Potrivit situaţiei de fapt descrise în rechizitoriu,a rezultat că grupul infracţional din care se susţine că ar fi făcut parte persoana extrădabilă a fost înfiinţat în anul 2008 şi se afla în fiinţă inclusiv la data emiterii rechizitoriului, iar activităţile presupus ilicite acestuia ar fi avut loc în perioada 2014 - 2019.
Pe baza datelor conţinute în rechizitoriu, precum şi din informaţiile suplimentare transmise de autorităţile americane (declaraţia dată sub jurământ de un procuror federal din cadrul Departamentului de Justiţie al S.U.A., declaraţia dată sub jurământ de un agent special din cadrul F.B.I.), Curtea a constatat îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 8 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 111/2008, privind necesitatea comunicării de către statul solicitant al extrădării a oricăror informaţii de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârşit faptele pentru care se solicită extrădarea.
De asemenea, Curtea a reţinut că au fost ataşate informaţii privind dispoziţiile legale aplicabile din C. pen. al Statelor Unite ale Americii.
S-a constatat şi că este, de asemenea, îndeplinită şi condiţia dublei incriminări, dar şi a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care se solicită extrădarea, condiţii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007.
Potrivit acestor dispoziţii legale, o infracţiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. De asemenea, pot da loc la extrădare tentativa, asocierea sau participarea la săvârşirea oricăreia dintre aceste infracţiuni. Nu în ultimul rând, indiferent dacă legea statelor solicitant şi solicitat încadrează sau nu acţiunile ori omisiunile care constituie infracţiune în aceeaşi categorie de infracţiuni sau descriu infracţiunea prin aceeaşi terminologie.
În acest sens, faptele anterior menţionate s-a arătat că sunt incriminate şi de legea penală română, reprezentând infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 din C. pen. român, înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. român, fraudă informatică, prev. de art. 247 din C. pen. român, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 din C. pen. român, contrafacerea unei mărci, prev. de art. 102 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 din C. pen. român, spălare de bani, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, toate pedepsite cu închisoarea mai mare de 1 an.
Totodată, s-a reţinut că infracţiunile pentru care se solicită extrădarea nu sunt infracţiuni politice, fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.
Pentru aceleaşi infracţiuni pentru care se solicită extrădarea persoana extrădabilă nu a fost condamnată sau achitată în statul solicitat (art. 5 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii), după cum reiese din analiza fişei de cazier judiciar.
De asemenea, s-a reţinut că nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.
Curtea a constatat şi că persoana extrădabilă a fost în principiu de acord cu extrădarea către autorităţile americane, solicitând însă amânarea predării până la finalizarea cauzelor penale în care este implicată pe teritoriul României.
În opinia instanţei, această solicitare, deşi nu reprezintă o opoziţie la extrădare în sensul art. 49 din Legea nr. 302/2004, a făcut ca persoana extrădabilă să nu se afle nici în situaţia unei acceptări voluntare a extrădării conform art. 47 din Legea nr. 302/2004.
Sub acest aspect, s-a apreciat că se poate de altfel observa că, în situaţia în care Curtea ar dispune amânarea predării, implicit persoana extrădabilă ar fi pusă în libertate, iar predarea efectivă a acesteia ar urma să fie efectuată la un moment nedeterminat, în funcţie de data finalizării cauzelor penale în care este implicată pe teritoriul României şi de disponibilitatea acesteia de a rămâne în ţară până la acel moment.
Instanţa a constatat în continuare că, spre deosebire de dreptul comun în materie de extrădare (art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004), art. 14 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii acordă instanţelor un drept de apreciere asupra oportunităţii amânării extrădării în cazul în care persoana extrădabilă este urmărită penal de autorităţile judiciare ale statului solicitat.
În acest sens, Curtea a reţinut că, potrivit textului legal anterior menţionat, statul solicitat poate amâna procedurile de extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea unei pedepse în acel stat, iar amânarea poate continua până când urmărirea persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost executată.
În cauza de faţă, s-a reţinut că numitul A. este cercetat în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti pentru presupusa săvârşire a unor infracţiuni rutiere (art. 335 alin. (2) din C. pen. român şi art. 336 alin. (1) din C. pen. român) şi, de asemenea, are calitatea de intimat în două cauze având ca obiect confirmarea unor soluţii de renunţare la urmărire penală, aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti (Dosarul nr. x/2021) şi Judecătoriei Piatra-Neamţ (Dosarul nr. x/2021).
Curtea a constatat în continuare că, raportat la gravitatea acuzaţiilor aduse persoanei extrădabile în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, nu se impune amânarea predării sale către autorităţile americane.
Astfel, s-a apreciat că în mod evident persoana extrădabilă este cercetată în România pentru săvârşirea unor fapte cu mult mai puţin grave decât acuzaţiile ce îi sunt aduse de autorităţile judiciare ale statului solicitant şi, totodată, se poate observa că organele judiciare române au dovedit lipsă de celeritate în instrumentarea cauzei menţionate, aflată pe rolul parchetului încă din anul 2018.
În aceste condiţii, s-a apreciat că amânarea predării acesteia până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti ar fi lipsită de oportunitate, mai ales în contextul în care cauza instrumentată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii există şi persoane posibil vătămate prin faptele care fac obiectul acuzaţiei.
Nu în ultimul rând, s-a reţinut că amânarea predării ar conduce şi la crearea unui risc semnificativ ca persoana extrădabilă să se sustragă predării, în condiţiile în care, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, libertatea de mişcare a acesteia nu ar fi restricţionată în niciun mod.
Referitor la cele două cauze având ca obiect confirmarea unor soluţii de renunţare la urmărire penală în care persoana extrădabilă are calitatea de intimat, rezultă cu evidenţă, din chiar natura procedurii, că organele judiciare române au apreciat că nu există un interes public în urmărirea faptelor care fac obiectul acestora. Drept urmare, s-a apreciat că existenţa celor două cauze anterior menţionate nu poate justifica o soluţie de amânare a predării persoanei extrădabile.
În aceste condiţii, Curtea a apreciat că solicitarea de amânare a predării formulată de persoana extrădabilă este nefondată şi a dispus respingerea acesteia.
Pentru toate aceste motive, văzând dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 potrivit cărora părţile convin să-şi extrădeze reciproc persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare, Curtea a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pronunţând sentinţa al cărei dispozitiv a fost anterior enunţat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestaţie persoana extrădabilă A., în esenţă reiterând criticile formulate în faţa instanţei de la Curtea de Apel Bucureşti, astfel cum au fost redate în practicaua deciziei.
Astfel, a făcut trimitere la existenţa unor cauze aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, precum şi pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ. Faţă de aceste aspecte, a solicitat, amânarea predării.
Examinând contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 87/F din data de 27.04.2021, pronunţată de prima instanţă, în raport, cu motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat în mod pertinent şi detaliat condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se dispune extrădarea.
Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 302/2004, cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate.
În cauză, persoana extrădabilă A. este cetăţean român, iar între România şi Statele Unite ale Americii a fost încheiat Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Potrivit art. 1, părţile convin să-şi extrădeze reciproc, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare.
Referitor la dubla incriminare, condiţie impusă, atât de art. 24 din Legea nr. 302/2004, cât şi de art. 2 din Tratat, Înalta Curte reţine că toate infracţiunile enunţate dau loc la extrădare, având corespondent în legislaţia română.
Astfel, este îndeplinită cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Lege,întrucât faptele respective,indiferent de forma de participaţie şi independent de încadrarea juridică şi terminologia folosită, sunt incriminate şi de legea penală română, realizând elementele de tipicitate ale infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 din C. pen. român, înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. român, fraudă informatică, prev. de art. 247 din C. pen. român, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 din C. pen. român, contrafacerea unei mărci, prev. de art. 102 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 din C. pen. român, spălare de bani, prev. de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, toate pedepsite cu închisoarea mai mare de 1 an.
Totodată, se reţine că infracţiunile pentru care se solicită extrădarea nu sunt infracţiuni politice, fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii.
De asemenea, pentru aceleaşi infracţiuni pentru care se solicită extrădarea persoana extrădabilă nu a fost condamnată sau achitată în statul solicitat (art. 5 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii), după cum reiese din analiza fişei de cazier judiciar.
Totodată,toate faptele pot atrage potrivit legislaţiei ambelor state aplicarea unor pedepse privative de libertate de cel puţin 1 an, fiind respectată condiţia prev. de art. 26 din Legea nr. 302/2004, iar, în raport, cu data comiterii faptelor nu s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale nici potrivit legislaţiei statului solicitant, nici potrivit C. pen. român (art. 33 din Legea nr. 302/2004).
În continuare, instanţa constată că persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare, conform art. 19 alin. (1) lit. a) rap. la art. 20 alin. (3) din Lege, în raport, cu care cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor din tratatele bilaterale şi pe bază de reciprocitate şi, respectiv, potrivit art. 3 din Tratat, care prevede că extrădarea între cele două state semnatare (România şi Statele Unite ale Americii) nu poate fi refuzată pe baza cetăţeniei persoanei căutate.
Referitor la motivul obligatoriu de refuz de la art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia "nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România", se reţine că nu are incidenţă în cauză întrucât, acesta nu poate fi analizat în procedura finalizată cu emiterea Mandatului de arestare nr. x emis la data de 13.08.2020 de către Tribunalul Districtului de Nord al Statului Ohio - Statele Unite ale Americii, precum şi Rechizitoriul cu nr. x validat la data de 13.08.2020 de un mare juriu, deoarece, extrădarea persoanei extrădabile A. se solicită tocmai pentru participarea la procedura derulată în faţa autorităţilor judiciare americane, cu respectarea tuturor garanţiilor dreptului la un proces echitabil, care implică şi participarea persoanei acuzate in personam la proces.
Aşadar, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării (art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004).
Înalta Curte în deplin acord cu motivarea instanţei de fond, reţine că solicitarea de amânare a predării, deşi nu reprezintă o opoziţie la extrădare în sensul art. 49 din Legea nr. 302/2004, face ca persoana extrădabilă să nu se afle nici în situaţia unei acceptări voluntare a extrădării conform art. 47 din Legea nr. 302/2004.
Sub acest aspect, corect s-a apreciat că în situaţia în care, instanţa ar dispune amânarea predării, implicit persoana extrădabilă ar fi pusă în libertate, iar predarea efectivă a acesteia ar urma să fie efectuată la un moment nedeterminat, în funcţie de data finalizării cauzelor penale în care este implicată pe teritoriul României şi de disponibilitatea acesteia de a rămâne în ţară până la acel moment.
Mai mult decât atât, instanţele nu se pot raporta decât la toate circumstanţele cauzei, respectiv, atât ale celor din România, cât şi ale cauzei pentru care persoana este solicitată în Statele Unite ale Americii. În realitate, în România, persoana este cercetată pentru infracţiuni, care nu sunt grave, iar infracţiunile imputate de autorităţile americane sunt de o gravitate deosebită. Or, dacă infracţiunile sunt extrem de grave, rezultă că persoana solicitată fiind cerută pentru astfel de infracţiuni, există şi riscul, din cauza consecinţelor la care ea este expusă, în cazul în care ar fi condamnată, ca ea să se sustragă. Prin urmare, toate argumentele care au fost reţinute de instanţa de fond sunt corecte şi sunt interconectate, întrucât persoana solicitată este expusă la o pedeapsă gravă în cazul în care ar fi condamnată de către autorităţile americane, ceea ce arată că ar putea să se şi sustragă pentru a nu se ajunge la judecarea sa pentru acele infracţiuni.
Totodată, în mod temeinic şi legal instanţa a constatat în continuare că, spre deosebire de dreptul comun în materie de extrădare (art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004), articolul 14 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii acordă instanţelor un drept de apreciere asupra oportunităţii şi necesităţii amânării extrădării în cazul în care persoana extrădabilă este urmărită penal de autorităţile judiciare ale statului solicitat.
În acest sens, corect Curtea a reţinut că, potrivit textului legal anterior menţionat, statul solicitat poate amâna procedurile de extrădare privind o persoană care este urmărită penal sau se află în executarea unei pedepse în acel stat, iar amânarea poate continua până când urmărirea persoanei căutate s-a finalizat sau până când pedeapsa aplicată a fost executată.
În speţa de faţă, se reţine că numitul A. este cercetat în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti pentru presupusa săvârşire a unor infracţiuni rutiere (art. 335 alin. (2) din C. pen. român şi art. 336 alin. (1) din C. pen. român) şi, de asemenea, are calitatea de intimat în două cauze având ca obiect confirmarea unor soluţii de renunţare la urmărire penală, aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti (Dosarul nr. x/2021) şi Judecătoriei Piatra-Neamţ (Dosarul nr. x/2021).
Totodată, în mod temeinic şi legal, Curtea a constatat că, raportat la gravitatea acuzaţiilor aduse persoanei extrădabile în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, nu se impune amânarea predării sale către autorităţile americane.
Astfel, se apreciază că în mod evident persoana extrădabilă este cercetată în România pentru săvârşirea unor fapte cu mult mai puţin grave decât acuzaţiile ce îi sunt aduse de autorităţile judiciare ale statului solicitant şi, totodată, se poate observa că organele judiciare române au dovedit lipsă de celeritate în instrumentarea cauzei menţionate, aflată pe rolul parchetului încă din anul 2018.
În aceste condiţii, amânarea predării acesteia până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti ar fi lipsită de oportunitate, mai ales în contextul în care cauza instrumentată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii există şi persoane posibil vătămate prin faptele care fac obiectul acuzaţiei.
În egală măsură, se reţine că amânarea predării ar conduce şi la crearea unui risc semnificativ ca persoana extrădabilă să se sustragă predării, în condiţiile în care, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, libertatea de mişcare a acesteia nu ar fi restricţionată în niciun mod.
Aşadar, referitor la cele două cauze având ca obiect confirmarea unor soluţii de renunţare la urmărire penală în care persoana extrădabilă are calitatea de intimat, rezultă cu evidenţă, din chiar natura procedurii, că organele judiciare române au apreciat că nu există un interes public în urmărirea faptelor care fac obiectul acestora. Drept urmare, s-a apreciat că existenţa celor doua cauze anterior menţionate nu poate justifica o soluţie de amânare a predării persoanei extrădabile.
În egală măsură, cu referire la solicitarea persoanei extrădabile A. de amânare a predării, se constată că dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, potrivit cărora predarea poate fi amânată atunci când persoana extrădată menţionează existenţa unei cercetări în curs în Statul Român ca un impediment la predarea imediată a persoanei extrădabile, apreciind că, din acest punct de vedere, amânarea predării are un caracter obligatoriu, nu au incidenţă în cauză, o atare amânare a predării nefiind oportună. Faptul că la acest moment persoana extrădată are calitatea de suspect într-un dosar pe motiv că a condus un autovehicul pe drumurile publice având permisul de conducere anulat, precum şi existenţa celorlalte dosare aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti şi al Judecătoriei Piatra-Neamţ având ca obiect confirmarea unor soluţii de renunţare la urmărire penală nu ar putea avea o valenţă în procedura extrădării, astfel că se impune predarea imediată a acestuia către autorităţile americane.
Faţă de toate aceste considerente, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege şi de tratat, reţinând că nu este incident niciun motiv obligatoriu sau facultativ pentru a refuza extrădarea, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa fondului a dispus extrădarea persoanei extrădabile A. astfel încât va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A.
Aşadar, pentru considerentele arătate, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 87/F din data de 27.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva Sentinţei penale nr. 87/F din data de 27.04.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 mai 2021.
GGC - NN