Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2020
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
I.1Obiectul cauzei
Prin acţiunea civilă formulată la data de 29 mai 2017 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş sub număr de dosar nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate încălcarea dreptului la onoare, demnitate, reputaţie, drepturi nepatrimoniale aparţinând reclamantului, prin formularea unor afirmaţii denigratoare, defăimătoare, ironice şi mincinoase de către pârâtul B., în temeiul art. 253 alin. (1) lit. c) C. civ., să oblige pârâtul la plata sumei de 200.000 euro, reprezentând daune morale pentru atingerea adusă drepturilor la onoare, demnitate, reputaţie aparţinând reclamantului, în temeiul art. 1349 C. civ. să oblige pârâtul B. la prezentarea de scuze publice reclamantului şi la redarea dispozitivului hotărârii pronunţate de instanţa de judecată în cadrul articolelor dintr-un ziar naţional, în temeiul art. 253 C. civ. şi să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul B. în scris, prin postări pe pagina personală de facebook, a făcut afirmaţii prin care a adus atingere demnităţii, imaginii, onoarei şi reputaţiei reclamantului, primar al Municipiului Baia Mare, afirmaţii care dacă ar fi adevărate, ar expune reclamantul la sancţiuni penale, administrative, disciplinare ori dispreţului public.
1.2 Judecata în primă instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 941 din 06 iulie 2018, Tribunalul Maramureş a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A. şi a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale, precum şi la publicarea dispozitivului hotărârii într-un ziar de circulaţie naţională, şi a respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii formulate.
I.3. Judecata în apel.
Prin decizia civilă nr. 186 A din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 941 din 06 iulie 2018 a Tribunalului Maramureş.
I.4. Judecata în recurs.
Împotriva deciziei curţii de apel a formulat recurs pârâtul B..
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 02 decembrie 2019, fiind repartizată, aleatoriu, spre competentă soluţionare, Completului de filtru nr. 10.
În argumentarea căii de atac exercitate, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., pârâtul a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a constatat că declaraţiile defăimătoare aparţin acestuia, în contextul în care reţinerile se bazează pe o "citare trunchiată şi tendenţioasă a susţinerilor" sale.
În continuare, a arătat că, urmare demersurilor efectuate în conturile de facebook pe care le deţine, aşa cum a invocat şi în faţa instanţelor de fond, nu a identificat acele presupuse 8 afirmaţii invocate de către reclamant, acestea fiind mai degrabă "nişte plăsmuiri ale reclamantului şi ale ciracilor săi".
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că "pârâtul nu a făcut dovada că o altă persoană a intervenit în contul său de facebook, postând afirmaţiile care îi sunt imputate prin cererea de chemare în judecată în numele său, însă recunoaşte că a avut sute sau mii de intervenţii pe facebook referitoare la acuzaţiile aduse reclamantului de DNA", în contextul în care pârâtul nu a afirmat că vreo altă persoană ar fi intervenit pe contul său de facebook.
Ca atare, apreciază că prezumţia instanţei este eronată, cu atât mai mult cu cât, planşele depuse la dosar pot fi editate prin programe informatice care intervin asupra imaginilor unui cont anume, modificând postările contului respectiv.
Prin urmare, susţine că "starea de fapt reţinută de către instanţa de apel este greşită, pe baza unor probe insuficiente care nu pot conduce o instanţă de judecată la formarea unei păreri asupra temeiniciei acţiunii reclamantului care să corespundă realităţii."
Recurentul-pârât conchide prin a susţine că cele 8 presupuse afirmaţii invocate de către reclamant nu îi aparţin, având în vedere că "nu a utilizat niciodată exprimări altfel decât licite la adresa acestuia."
II. Apărările formulate în cauză
La 10 ianuarie 2020, intimatul-reclamant A., prin avocat C., conform împuternicirii aflate la fila x, a formulat întâmpinare, comunicată, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului pentru imposibilitatea încadrării aspectelor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
La data de 20 februarie 2020, recurentul-pârât B. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
III. Procedura de filtru.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare, dispuse conform prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.
Prin raport, s-a reţinut că, în opinia raportorului, decizia curţii de apel este susceptibilă de recurs, recursul este declarat în termen legal, este legal timbrat şi îndeplineşte cerinţele de formă, prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ. de asemenea, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul-pârât B., completul de filtru urmează a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a recursului din perspectiva posibilităţii încadrării aspectelor relevate prin memoriul de recurs în motivele de casare, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 19 mai 2020, conform dovezilor aflate la filele x; părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
IV. Considerentele Înaltei Curţi.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilităţii încadrării aspectelor de nelegalitate invocate în motivele de casare, expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
În cauză, prin decizia civilă nr. 186/A/2019 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 941 din 06.07.2018 a Tribunalului Maramureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a constatat că pârâtul nu a făcut dovada că o altă persoană a intervenit în contul său personal de facebook, postând afirmaţiile ce îi sunt imputate prin cererea de chemare în judecată în numele său, însă a recunoscut că a avut sute sau mii de intervenţii pe facebook referitoare la acuzaţiile aduse reclamantului de către Direcţia Naţională Anticorupţie.
De asemenea, prin raportare la prevederile art. 72 alin. (2) din C. civ., Curtea de apel a constatat că prin folosirea unor expresii ca "Milioane de euro furate!!! Citiţi în acest document în exclusivitate modul de operare prin care băimărenii au fost furaţi. Suma în cauză este ameţitoare… 336 miliarde RON vechi dintr-o lovitură. Cred că şi procurorul s-a cutremurat când a văzut cu ce are de-a face. Distribuiţi să vadă toţi susţinătorii lui A. după cine plâng, să poată citi cu ochii lor de ce astăzi primăria Baia Mare nu mai are bani să funcţioneze la parametri normali", "în aceste momente de cumpănă când bietul A. este ţinut departe de primărie şi săracul nu îşi mai poate încasa comisioanele, când atâţia bani publici pe care i-ar fi furat el cu drag acum rămân în visteria primăriei …", "…poate face el un contract din cei 636000 Euro prejudiciu doar de la D. şi plăteşte o firmă, că primăria are mai multe dobânzi şi rate de plătit decât bani în conturi. Chiar, nu vorbiţi dumneavoastră cu el să bage ceva din şpăgi şi pentru oraş?", "domnul asta a lăsat primăria în datorii la bănci pentru următorii 25 de ani, … se plătesc şi dobânzi pentru acele credite, aşa că repede primăria nu va mai avea bani de aruncat pe geam sau de a face prea multe figuri". "Adevărul despre deszăpezire - dacă citiţi documentele oficiale ale primăriei Baia Mare postate în acest album veţi putea găsi singuri dovada că domnul A. a premeditat încă de când era primar rămânerea în prag de iarnă fără contract de deszăpezire", "Coaliţia dacă are incompetenţi îi are datorită lui A.. Sau nu ştiţi că infractorul i-a ales cu mâna lui pe … sprânceană pe fiecare dintre cei pe care i-a pus pe lista coaliţiei?", mai este bine să ştiţi că este un dosar DNA pentru dare şi luare de mită pentru procedura prin care s-au dat la S.C. E. S.R.L. contractele în care este implicat şi dl A.", pârâtul a încălcat dreptul la imagine şi reputaţia profesională a acestuia.
Curtea de apel a reţinut că în cauză nu a fost făcută proba verităţii cu privire la faptele afirmate de către pârât, la dosarul cauzei fiind depusă Ordonanţa de clasare din 16 iulie 2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA, Serviciul Teritorial Cluj, în baza căreia s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi clasarea cauzei faţă de suspectul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată, efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia pe care o îndeplineşte, instigare la abuz în serviciu şi trafic de influenţă, astfel încât afirmaţiile la adresa reclamantului postate pe contul de facebook al pârâtului aduc atingere demnităţii reclamantului.
Astfel, instanţa a reţinut că prin afirmaţiile făcute de către pârât pe contul de facebook, conţinând informaţii nefundamentate pe o bază factuală solidă, însă prejudiciabile pentru reclamant, acestuia din urmă i-au fost încălcate drepturile personale nepatrimoniale fundamentale constând în dreptul la onoare, dreptul la reputaţie şi dreptul la propria imagine, reclamantul deţinând o funcţie publică electivă, fiind cunoscut în comunitatea din care face parte de un număr considerabil de cetăţeni.
Cu privire la relatările conţinute în articolul de presă, Curtea a apreciat că acestea nu erau de interes public, făcând obiectul unei cercetări penale aflate în cursul urmăririi penale, fiind lipsite de o bază factuală reală şi de acurateţe factuală, în raport de etapa investigaţiilor, reclamantul beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Ca atare, instanţa de apel a constatat că în mod corect prima instanţă a statuat că în cauză sunt pe deplin întrunite cerinţele necesare angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, potrivit prevederilor art. 1349, 1353, 1357, 1381 C. civ.
Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că aspectele invocate nu relevă nicio critică de nelegalitate adusă deciziei pronunţată în apel, recurentul-pârât fiind nemulţumit, în esenţă, de modalitatea în care instanţa de apel a valorificat probele administrate în cauza având ca obiect acţiunea în răspundere civilă delictuală pentru prejudiciul moral afirmat de reclamant, cauzat acestuia prin afirmaţiile făcute pe contul de facebook al pârâtului.
În esenţă, prin exercitarea recursului, recurentul-pârât a reiterat susţinerile potrivit cărora afirmaţiile defăimătoare nu îi aparţin, argumentând că acele postări au fost inserate chiar de către reclamant şi colaboratorii săi, informaticieni.
Astfel, susţinând că pretinsele afirmaţii defăimătoare "nu conţin vreo indicaţie de provenienţă de pe internet" şi că "din cercetarea amănunţită a conturilor de facebook, nu a identificat cele opt afirmaţii denigratoare", recurentul-pârât îşi manifestă nemulţumirea faţă de reţinerile "nereale" ale curţii de apel cu privire la situaţia de fapt din care a rezultat că este autorul declaraţiilor calomnioase.
Criticile cu privire la modalitatea în care instanţele de fond, pe baza probatoriilor administrate, au statuat cu privire la faptul că pârâtul este autorul afirmaţiilor ironice şi mincinoase la adresa reclamantului vizează situaţia de fapt.
Or, nu pot face obiect al controlului de legalitate aspectele privind situaţia de fapt referitoare la sursa afirmaţiilor denigratoare şi nici aprecierile personale ale recurentului-pârât, conform cărora "statuările instanţei de apel sunt nereale, bazate pe o citare trunchiată şi tendenţioasă" a susţinerilor sale.
Excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului şi susţinerile recurentului-pârât care vizează modul de apreciere a probelor, instanţele de fond având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte administrarea probelor, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate.
Or, prin memoriul de recurs, pârâtul critică hotărea atacată tocmai din perspectiva reţinerii de către instanţa de apel a unei situaţii de fapt care, în opinia sa, a reieşit "pe baza unor probe insuficiente", care "nu pot conduce instanţa de judecată la formarea unei păreri asupra temeiniciei acţiunii ".
Modalitatea în care sunt formulate criticile recurentului tind la reaprecierea probatoriului valorificat în dosar şi la reţinerea unei alte situaţii de fapt. Astfel, pentru a statua cu privire la identitatea persoanelor care au avut acces la contul de facebook al pârâtului, este necesară efectuarea unui control de temeinicie - de reevaluare a probelor şi de stabilire unei alte situaţii de fapt. Or, acest control nu îi este permis instanţei de recurs care are îndrituirea de a verifica numai aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea putând fi solicitată numai pentru motive de nelegalitate
Nici cele arătate de către recurentul-pârât cu privire la atitudinea psihologică şi modul în care s-a raportat la acuzaţiile aduse prin cererea de sesizare a instanţei nu pot fi convertite în vreunul dintre motivele de nelegalitate şi, ca atare, nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, stabilirea situaţiei de fapt reprezentând atributul exclusiv al instanţelor de fond.
În consecinţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., prin indicarea unor dispoziţiile legale care ar fi fost greşit interpretate sau aplicate de instanţa de apel sau a altor vicii de legalitate ale hotărârii atacate.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-pârât a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.
Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea situaţiei de fapt, astfel cum a procedat recurentul-pârât în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei de apel, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept.
Reţinând că recurentul-pârât nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 186/A/2019 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 186/A/2019 din 26 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2020.