Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 octombrie 2017 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa dispună obligarea pârâtei la dezminţirea ştirilor defăimătoare lansate în spaţiul public la adresa sa şi, totodată, obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 RON, cu titlu de daune morale aduse onoarei, imaginii, reputaţiei şi demnităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1870 din 22 februarie 2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
2. Sentinţa pronunţată de tribunal
Prin sentinţa civilă nr. 1800/18.09.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea, ca nefondată.
3. Decizia pronunţată de curtea de apel
Prin decizia civilă nr. 1291 A din 15 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1800/18.09.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.000 RON cu titlu de daune morale şi a luat act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată şi că intimata-pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, atât reclamanta A., precum şi pârâta S.C. B. S.A. au declarat recurs.
Criticile formulate de reclamanta A. vizează aspecte legate de faptul că libertatea presei presupune emiterea unor informaţii adevărate, susţinând că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au făcut "o gravă greşeală" în raport de starea de fapt şi de drept reţinută în cauză.
În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta A. a arătat că în cadrul emisiunii "Sinteza zilei" de la postul de televiziune B. a apărut poza sa, printre alte informaţii legate de spionaj, afirmându-se că este spion internaţional, informaţie complet neadevărată care i-a afectat viaţa şi cariera, că deşi a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu moderatorul emisiunii, acesta nu i-a răspuns.
Criticile de nelegalitate formulate de pârâta S.C. B. S.A. vizează în esenţă următoarele aspecte, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că decizia recurată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 75 alin. (2) C. civ., având în vedere faptul că instanţa nu a stabilit reaua-credinţa a jurnaliştilor, deşi condiţia relei-credinţe este relevată chiar de textele normative invocate de instanţa de apel în considerentele deciziei recurate.
Apreciază că de esenţa reţinerii naturii delictuale a faptei jurnalistului este stabilirea intenţiei acestuia de a publica o informaţie neadevărată. Or,ceea ce instanţa de apel a stabilit ca fiind elementul care înlătură buna-credinţă a fost un standard profesional scăzut, lipsa de abilitate profesională a jurnalistului, iar nu o intenţie a acestuia de a publica o fotografie greşită, culpa profesională nu dovedeşte reaua-credinţă.
Recurenta-pârâta arată că art. 75 alin. (2) C. civ. reglementează o excepţie de la regula atragerii răspunderii civile delictuale pentru culpa levissima.
Or, susţine pârâta introducerea în raţionamentul aplicării acestei norme a unui criteriu subiectiv precum cel "rezonabil", atunci când este vizată activitatea de strângere a informaţiei de către jurnalist, reprezintă o interpretare şi aplicare foarte largă şi permisivă a legii, instanţa de apel echivalând demersul de verificare rezonabilă a identităţii unei persoane dintr-o fotografie cu lipsa bunei-credinţe, în condiţiile în care nici legea şi nici instanţa nu stabilesc care este conţinutul juridic al noţiunii de "verificare rezonabilă".
În finalul cererii de recurs, recurenta-pârâtă precizează că, în aprecierea sa, o corectă aplicare a art. 75 alin. (2) C. civ. ar fi însemnat ca, în măsura în care nu există vreun indiciu al intenţiei de încălcare a drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamantei, cât timp publicarea fotografiei s-a produs din pură eroare umană, instanţa trebuia să constate buna-credinţă a jurnalistului şi respectiv inexistenţa delictului civil.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
5. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 25 iunie 2020 au fost admise în principiu recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 1291 A din 15 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, fiind stabilit termen de judecată la 19 noiembrie 2020.
6. Apărările formulate în cauză
Recurenta reclamantă a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea recursului său şi respingerea recursului declarat de pârâtă.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 75 alin. (2) C. civ., Înalta Curtea reţine următoarele: Obiectul dedus judecăţii vizează răspunderea civilă delictuală reglementată de dispoziţiile art. 1349 si 1357 C. proc. civ., raportat la art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în condiţiile în care prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A., la dezminţirea ştirilor defăimătoare lansate în spaţiul public la adresa sa, şi la plata sumei de 250.000 RON, cu titlu de daune morale aduse onoarei, imaginii, reputaţiei şi demnităţii întrucât în cadrul emisiunii "Sinteza zilei" de la postul de televiziune B. a apărut poza sa, printre alte informaţii legate de spionaj, afirmându-se că este spion internaţional, informaţie neadevărată care i-a afectat viaţa şi cariera.
Instanţa de apel a reţinut că în cadrul emisiunii "Sinteza zilei" din 04.09.2017, în intervalul orar 22:20 - 22:28, recurenta pârâtă a difuzat un reportaj despre omul de afaceri C., fiind prezentate în cadrul reportajului atât informaţii privind istoricul şi valoarea afacerilor acestuia, cât şi detalii ale legăturilor sale personale, de familie şi de afaceri cu persoane care au deţinut funcţii de conducere în regimul comunist anterior anului 1989. Unul dintre personajele menţionate în cadrul reportajului a fost omul de afaceri D., rudă prin alianţă cu C., despre care s-a relatat ca s-a căsătorit în perioada comunistă cu E., aceasta din urmă luând numele soţului a devenit A.. F. este fiica cea mică a viceprim-ministrului G..
În cadrul reportajului au fost prezentate şi informaţii despre carierele urmate în cadrul Direcţiei de Contraspionaj a fostei Securităţi a fiicelor lui G. - soţiile celor doi oameni de afaceri menţionaţi, precum şi imagini publice, preluate de pe internet, cu cele patru persoane. Informaţiile difuzate care o priveau pe numita A., fiica fostului prim-vicepreşedinte G., arătau faptul că aceasta a deţinut în perioada comunistă funcţia de căpitan de contraspionaj şi că a predat în cadrul Şcolii de Ofiţeri de Securitate Băneasa. Una dintre pozele prezentate cu referire la această persoană o înfăţişa pe reclamantă, în timp ce în celelalte poze apărea o altă persoană care seamănă cu reclamanta.
Cum acţiunea în răspundere civilă delictuală a fost motivată de faptul că jurnalistul nu a verificat în mod rezonabil informaţia privind fotografia dată publicităţii, instanţa de apel, a reţinut că ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 75 alin. (2) C. civ. care prevede că:
"exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune" (Secţiunea a 3-a din Capitolul II din Titlul II, Cartea I - "Respectul vieţii private şi al demnităţii umane") nu vizează situaţia în care jurnalistul nu a verificat informaţia în mod rezonabil înainte de a fi dată publicităţii.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., a fost invocat de pârâtă din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 75 alin. (2) C. civ., susţinându-se că aceste dispoziţii reglementează o excepţie de la regula atragerii răspunderii civile delictuale pentru culpa levissima şi, că instanţa de apel în mod greşit a echivalat demersul de verificare rezonabilă a identităţii unei persoane dintr-o fotografie cu lipsa bunei-credinţe, în condiţiile în care nici legea şi nici instanţa nu stabilesc care este conţinutul juridic al noţiunii de "verificare rezonabilă".
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", indicat de recurenta pârâtă ca temei de drept al recursului, Înalta Curte constată că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.
Este real că art. 75 alin. (2) C. civ., prevede că "exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune", numai că, raportând starea de fapt necontestată, implicit la susţinerile pârâtei în sensul că, "publicarea fotografiei s-a produs din pură eroare umană", precum şi la obligaţia deontologică a jurnalistului " de a verifica informaţia în mod rezonabil" înainte de a o publica, Înalta Curte reţine că dispoziţiile prevăzute de art. 75 alin. (2) C. civ. nu sunt incidente în cauză.
Pentru incidenţa excepţiei prevăzute de dispoziţiile legale enunţate "exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale " trebuie făcută cu " bună-credinţă", ceea ce nu se verifică în cauză în condiţiile în care jurnalistul avea obligaţia de a da " publicităţii numai informaţiile de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil le-a verificat din surse credibile" (art. 2 Codul deontologic al jurnalistului inclus în Contractul nr. x/2006 colectiv de muncă unic la nivel de ramură mass-media pentru perioada 2006-2007, cu atât mai mult cu cât jurnalistul are şi obligaţia de "a face demersuri rezonabile pentru a verifica informaţiile înainte de a le publica" (art. 6. Verificarea informaţiilor. Codul Deontologic Unic adoptat în reuniunea COM din 23-24 octombrie 2009).
Din perspectiva celor expuse, în condiţiile în care jurnalistul care a realizat emisiunea deşi avea obligaţia de a verifica corectitudinea informaţiilor legate de fotografia reclamantei, chiar dacă fotografia acesteia mai fusese asociată într-un articol publicat anterior cu persoana care poartă acelaşi nume (deşi nu fusese indicat drept sursă articolul anterior pentru a supune informaţia unei judecăţi critice din partea telespectatorilor sub acest aspect), nu a verificat informaţia în mod rezonabil înainte de a o publica, Înalta Curte reţine că într-adevăr demersul pârâtei nu este acoperit de excepţia prevăzută de art. 75 alin. (2) C. civ., întrucât nu se circumscrie noţiunii de bună-credinţă, motiv pentru care nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 1291 A din 15 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 496 C. proc. civ.
Nefondate sunt şi susţinerile reclamantei legate de greşita apreciere a stării de fapt şi de drept, în condiţiile în care nefiind contestată starea de fapt, instanţa de apel a analizat incidenţa răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1.357 coroborat cu art. 1.349 C. civ., şi în raport de dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,precum şi de jurisprudenţa CEDO în materie.
Din perspectiva celor expuse, nefiind incidente condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat şi recursul declarat de reclamantă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 1291 A din 15 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.