Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021
Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., în conformitate cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Arad, reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se constate caracterul simulat al contractului de donaţie autentificat sub nr. x/17.11.2011, întocmit de notar public F., contact având ca obiect nuda proprietate a bunului imobil din Arad, str. x, jud. Arad, înscris în CF nr. x (provenit din conversia CF x Mureşel), nr. top. x (casă P si E şi teren în suprafaţă de 578 m.p,), contract încheiat între A., respectiv pârâta de ordin 1 şi pârâţii de ordin II, simulaţie realizată prin interpunerea de persoane a pârâţilor de ordin II în locul fiicei lor minore, B.. A solicitat, de asemenea, îndrumarea OCPI Arad la efectuarea cuvenitelor menţiuni de carte funciară; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 194, art. 430 şi urm din noul C. proc. civ. şi art. 1289 şi următoarele din noul C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 344 din 10 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea de strămutare a judecăţii dosarului nr. x/2018
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 13 noiembrie 2018, sub acelaşi număr unic de dosar - x/2018
Prin sentinţa civilă nr. 581 din 17 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., în contradictoriu cu pârâţii C., D. şi E..
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 2.000 RON către pârâţi, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 11 din 29 ianuarie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins apelul declarat de reclamantul A. în calitate de reprezentant legal al minorei B. împotriva sentinţei civile nr. 581 din 17 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş.
La 19 iunie 2020, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă dosarul nr. x/2018, având ca obiect recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 11 din 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, fiind repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF x.
Prin rezoluţia din 7 iulie 2020 s-a dispus comunicarea recursului către intimaţi, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare.
La 13 iulie 2020 intimaţii au depus întâmpinare în termen legal, comunicată, prin care au invocat tardivitatea şi inadmisibilitatea recursului, cu cheltuieli de judecată.
La 28 iulie 2020 recurentul-reclamant a comunicat răspuns la întâmpinare.
La 29 martie 2021 raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în complet de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părţi.
Raportul a fost comunicat părţilor la 20-21 aprilie 2021.
În cuprinsul raportului s-a reţinut că recursul a fost declarat în termenul legal, hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar criticile formulate sunt susceptibile de încadrare în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 26 aprilie 2021 intimaţii au depus punct de vedere cu privire la raport, prin care au susţinut excepţia inadmisibilităţii recursului din perspectiva dispoziţiilor art. 78 alin. (5) C. proc. civ.
Prin încheierea din 10 iunie 2021 pronunţată în complet de filtru, s-a dispus efectuarea unui supliment la raport, din perspectiva dispoziţiilor art. 78 alin. (5) C. proc. civ.
Prin suplimentul la raport de care s-a luat act prin rezoluţia completului de filtru CF x din 28 iunie 2021, s-a reţinut că, faţă de prevederile art. 78 alin. (2) şi alin. (5) C. proc. civ., decizia civilă nr. 11 din 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara nu este supusă căii de atac a recursului. Suplimentul la raport a fost comunicat părţilor la 5 iulie 2021, conform dovezilor de comunicare de la dosarul de recurs.
Recurentul-reclamant A., în calitate de reprezentant al minorei B. a comunicat, prin e-mail, punct de vedere la 13 iulie 2021, prin care a solicitat înlăturarea concluziilor din suplimentul la raport. A arătat că decizia atacată este supusă recursului, conform prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., chiar dacă poartă menţiunea "definitivă". De asemenea, a precizat că una dintre problemele de drept care se impune a fi dezlegată ţine tocmai de greşita aplicare a dispoziţiilor art. 78 C. proc. civ. de către instanţele de fond.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi G., D., E., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 581 din 17 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., în contradictoriu cu pârâţii C., D. şi E..
Asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâţi, prima instanţă a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, constatând că numitul A. a precizat că nu înţelege să participe la proces în nume propriu, iar introducerea acestuia în cauză în această calitate nu a fost solicitată nici de către părţile adverse, Tribunalul Timiş a reţinut că, potrivit dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., se impune respingerea cererii de chemare în judecată, fără a mai intra în cercetarea fondului, acţiunea fiind inadmisibilă tocmai pentru că trebuia soluţionată într-un cadru procesual diferit.
Potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ. - text de lege ce a constituit temeiul respingerii acţiunii ca inadmisibilă - "În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţie necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond".
În aceste condiţii, având în vedere soluţia pronunţată asupra fondului litigiului şi temeiul de drept invocat, în cauză devin aplicabile prevederile art. 78 alin. (5) C. proc. civ., care dispun că hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă numai apelului.
În ceea ce priveşte posibilitatea atacării cu recurs a deciziei pronunţate în apel, se constată că, în raport cu dispoziţiile speciale anterior redate şi având în vedere prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., ce statuează că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, decizia civilă nr. 11 din 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara nu este supusă căii de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că hotărârea judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Pentru argumentele expuse şi din coroborarea textelor legale redate, rezultă că decizia nr. 11 din 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 78 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamantul A., în calitate de reprezentant al minorei B., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., în calitate de reprezentant al minorei B., împotriva deciziei civile nr. 11 din 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2021.