Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021
După deliberare,
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 19.09.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- anularea deciziei nr. 74/05.08.2016 de încetare CIM nr. 119/2011 emisă de B. S.R.L.;
- constatarea simulaţiei contractului de prestări servicii nr. x/01.01.2011 încheiat de către reclamant cu pârâta C. S.R.L., deghizarea salariului în venituri din drepturi de autor şi nulitatea notificării nr. x/23.06.2016 de reziliere a contractului de prestări servicii nr. x/01.01.2011;
- reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei nr. 74/05.08.2016 şi obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata despăgubirilor egale cu salariile reîntregite indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la momentul reintegrării efective, inclusiv plata către bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţii aferente contractului individual de muncă pe aceeaşi perioadă pentru salariul reîntregit;
- obligarea pârâtelor la plata pentru perioada 2011-până în prezent către bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuţiilor aferente salariului pentru sumele menţionate în contractul de cesiune de drepturi de autor;
- obligarea pârâtelor la plata contravalorii zilelor de concediu de odihnă neacordate în perioada 2011-2016 la valoarea reîntregită a salariului;
- obligarea pârâtelor la plata sporurilor prevăzute de lege şi neacordate aferente zilelor de sărbători legale, a sâmbetelor şi duminicilor lucrate la valoarea reîntregită a salariului (salariul potrivit CIM şi a sumelor menţionate în contractul de cesiune de drepturi de autor;
- obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON.
2. Încheierile pronunţate de Tribunalul Bucureşti
Prin încheierea pronunţată la data de 13 ianuarie 2017 în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a disjuns capătul 2 al cererii de chemare în judecată privind constatarea simulaţiei contractului de prestări servicii nr. x/01.01.2011 încheiat de către reclamant cu pârâta C. S.R.L., deghizarea salariului în venituri din drepturi de autor şi nulitatea notificării nr. x/23.06.2016 de reziliere a contractului de prestări servicii nr. x/01.01.2011 şi a dispus suspendarea judecării celorlalte capete de cerere conform dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a dosarului format în urma disjungerii.
Cererile disjunse au fost înregistrate sub nr. x/2017.
Prin încheierea pronunţată la data de 13.01.2017 în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unei Secţii Civile a Tribunalului Bucureşti.
Cererile astfel disjunse au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2017**.
Prin încheierea de şedinţă din 6 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
3. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 86F din 15 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit competenţa funcţională de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.
Cererea a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 09.11.2017.
4. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 1680 din 20 septembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.R.L. şi excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea cererii de constatare a simulaţiei.
A admis în parte cererile formulate de reclamantul A.. A constatat simularea contractului de prestări servicii nr. x/01.01.2011 şi deghizarea salariului în venituri din drepturi de autor. A respins cererea de constatare a nulităţii notificării nr. x/23.06.2016. A obligat pârâtele la 3.600 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 1312A din 15 octombrie 2020 pronunţată în dosarul înregistrat în apel sub nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta-pârâtă B. S.R.L. şi de apelanta-pârâtă C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1680/20.09.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017.
6. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1312A din 15 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recursuri pârâtele C. S.R.L. şi B. S.R.L.
În cuprinsul cererii de recurs, pârâta C. S.R.L a criticat că decizia recurată nu cuprinde motivele pentru care a fost respins apelul, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii absolute invocată la fond şi ridicată expres şi prin cererea de apel; deşi instanţa de apel a reţinut că reclamantul a cunoscut că participă la fraudarea legii, însă că acest aspect nu face nelegitimă acţiunea care scoate la iveală actul secret ilicit.
A mai susţinut că hotărârea pronunţată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material; art. 2 din Decretul nr. 167/1958 prevede că nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, concepţie ce a fost păstrată de legiuitor şi odată cu adoptarea noului C. civ., astfel cum iese din dispoziţiile art. 1249 din acest act normativ; în continuare se reiau argumentele părţii aduse în susţinerea cererii de admitere a excepţiei nulităţii absolute invocate la fond şi în faţa instanţei de apel.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
În cuprinsul cererii de recurs, pârâta B. S.R.L. a criticat faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 973 şi următoarele din C. civ., precum şi a art. 1175 C. civ. de la 1864; raporturile juridice dintre părţi sunt guvernate de C. civ. de la 1864, în vigoare la momentul naşterii obligaţiilor; în cauză nu există nicio referire la modul în care s-ar fi realizat efectiv acordul simulatoriu tripartit, cine a participat la 19.01.2020 la încheierea actului secret din partea fiecăreia dintre cele trei părţi şi în ce modalitate s-a realizat acordul secret în sensul de negotium; instanţa de apel a pornit de la premisa că susţinerile reclamantului corespund realităţii, necercetând, în realitate, îndeplinirea condiţiilor cumulative ale simulaţiei.
A mai arătat că analiza acordului simulatoriu trebuia făcută de instanţa de apel exclusiv prin raportare la momentul încheierii sale - 19.01.2011, şi nu printr-o evaluare a modului în care acestea s-au derulat de-a lungul timpului; se invocă cu titlu de jurisprudenţă decizia nr. 2449/19.06.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care s-a hotărât că, în cazul contractelor cu executare succesivă, aplicarea principiului tempus regit actum, pentru succesiunea legilor civile în timp, are ca efect faptul că fiecare dintre prestaţiile succesive executate şi fiecare dintre obligaţiile asumate în cadrul contractului sunt guvernate de reglementările în vigoare la momentul executării, obligaţiile reciproce executându-se succesiv în timp; atât contractul de muncă, cât şi cel de cesiune de drepturi de autor sunt contracte cu executare succesivă, modificate prin numeroase acte adiţionale, care însă nu au fost supuse controlului judiciar în prezenta cauză.
A susţinut că, dincolo de inexistenţa evidentă a acordului simulatoriu de negotium, motivarea instanţei de apel nu are niciun fundament; la 19.01.2011 intimatul-reclamant nu se afla în niciun fel de dependenţă juridică cu potenţialul său angajator, fiind liber să încheie sau nu vreun contract de muncă, şi având posibilitatea de a denunţa oricând pretinsele acte aparente; în ceea ce priveşte pretinsa practică a acesteia şi a pârâtei C. S.R.L., a fost audiat un singur martor, D., persoană care nu avea nicio legătură cu aceste societăţi la momentul 19.01.2011, contractul de cesiune fiind încheiat cu acesta abia la data de 08.08.2011.
A mai expus că, în mod nelegal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, deşi nu există identitate între persoana pârâtului şi cel obligat în cadrul raportului juridic; în ceea ce priveşte acţiunea în simulaţie şi a celor accesorii era necesar ca fiecare dintre cele două pârâte să fie parte în ambele contracte, situaţie inexistentă în cauză. Contractul civil nr. x/30.01.2011, încheiat între reclamant şi pârâta C. S.R.L., este unul de drept de autor, nefiind opozabil acesteia, care are calitate de terţ.
A conchis că, în mod greşit, a fost respinsă excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii în simulaţie. În cauză, reclamantul nu mai are un interes actual în soluţionarea niciunuia dintre cele două capete de cerere, la momentul promovării acţiunii acesta nemaifiind parte în niciunul dintre cele două contracte; efectul principal al acţiunii în simulaţie constă în înlăturarea efectelor actului aparent, singurul act eficient rămânând actul secret, cu condiţia ca acesta să fie valabil, iar nu să se fi urmărit prin încheierea sa eludarea legii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 2 februarie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .
7. Apărările formulate în cauză
Intimaţii nu au formulat întâmpinări la dosarul cauzei.
8. Procedura de filtru
Prin rezoluţia de primire din 10 februarie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, după efectuarea procedurilor de comunicare.
Recursurile au fost comunicate reciproc recurentelor şi intimatului la 19 februarie 2021, astfel cum reiese din dovezile de comunicare aflate la dosar, nefiind depuse întâmpinări în termenul prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ.
Prin raportul întocmit la data de 31 mai 2021, s-a reţinut că, în opinia raportorului, decizia recurată este supusă căii de atac a recursului; în ceea ce priveşte criticile formulate de pârâta C. S.R.L., în opinia raportorului, acestea ar putea fi analizate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.. Totodată, în ceea ce priveşte criticile formulate de pârâta B. S.R.L., în opinia raportorului, acestea ar putea fi analizate din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
S-a mai reţinut că, în măsura în care completul de filtru va aprecia că nu este posibilă încadrarea criticilor în niciunul dintre cazurile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ar fi incidentă excepţia nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. în caz contrar, în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de judecată urmează a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ.
Raportul a fost comunicat părţilor la data de 15 iunie 2021, conform dovezilor de primire de la dosar de recurs.
Părţile nu au formulat puncte de vedere la raport.
Prin încheierea din 28 septembrie 2021, cu privire la admisibilitatea în principiu a recursurilor, au fost admise în principiu recursurile şi a fost fixat termen de judecată în şedinţa din 23 noiembrie 2021.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:
Printre principiile fundamentale ale procesului civil consacrate de C. proc. civ. se numără "Dreptul de dispoziţie al părţii" prevăzut de art. 9 care, la alin. (3) statuează că "În condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins (...)."
Conform dispoziţiilor art. 408 alin. (1) din C. proc. civ., "Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunţe la însuşi dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului. (2) În caz de renunţare la dreptul pretins, instanţa pronunţă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând şi asupra cheltuielilor de judecată. (3) Renunţarea se poate face atât verbal în şedinţă, consemnându-se în încheiere, cât şi prin înscris autentic."
Art. 409 alin. (2) din C. proc. civ. prevede "Când renunţarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunţate în cauză, dispoziţiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător."
În cauză, Înalta Curte constată că intimatul A., prezent personal la termenul de judecată din 23 noiembrie 2021, a formulat cerere de renunţare la dreptul pretins, potrivit dispoziţiilor art. 408-409 din C. proc. civ., învederând instanţei de judecată şi tranzacţia încheiată între părţile în litigiu la 24 iunie 2021, nesolicitând a se lua act de tranzacţie.
În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile legale sus-menţionate şi văzând cererea formulată de reclamant, prezent personal la şedinţa de judecată, Înalta Curte ia act de renunţarea reclamantului A. la dreptul pretins, urmează a dispune anularea deciziei nr. 1312 A din 15 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020 şi a sentinţei civile nr. 1680 din 20 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017 şi va respinge în fond cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor B. S.R.L. şi C. S.R.L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea reclamantului A. la dreptul pretins.
Anulează decizia nr. 1312 A din 15 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020 şi sentinţa civilă nr. 1680 din 20 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
Respinge în fond cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor B. S.R.L. şi C. S.R.L..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2021.