Şedinţa publică din data de 31 martie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1). Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă, la data de 15 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A. Brăila, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate caracterul deghizat al contractului de prestări servicii nr. x/26.05.2016, acesta fiind un contract individual de muncă, şi să dispună recunoaşterea drepturilor legale derivând din desfăşurarea unui contract individual de muncă, respectiv, obligarea pârâtei la plata tuturor contribuţiilor de asigurări sociale datorate aferente sumelor facturate, în cuantum total de 22060 RON, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 323/22.04.2021 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Brăila şi s-a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1). Prin sentinţa civilă nr. 4837/2021 din 25 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii A. şi B. S.R.L., Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta C. S.A, Brăila, în favoarea Judecătoriei Brăila.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
Tribunalul a avut în vedere faptul că acest litigiu a mai fost înregistrat pe rolul secţiei a VIII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, cu nr. x/2018, iar instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, unde cererea a fost anulată în procedura prealabilă, ca netimbrată, fără a se ajunge la judecata pe fond.
Reţinând, în continuare, că excepţia de necompetenţă este tot o excepţie procesuală, care, în caz că este soluţionată de o instanţă, are autoritate de lucru judecat, ce poate fi opusă părţilor în situaţia în care se invocă din nou excepţia de necompetenţă cu privire la aceeaşi speţă, în aceste condiţii, instanţa a apreciat că soluţia adoptată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2018, prin care speţa a fost calificată ca având natură civilă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei de la sediul pârâtei, Judecătoria Brăila, se impune în prezenta cauză, atât cu privire la considerente, cât şi cu privire la dispozitiv, motiv pentru care, dosarul a fost declinat către Judecătoria Brăila, în vederea soluţionării.
De altfel, s-a mai reţinut, în această materie, în cazul în care există declinări succesive şi reciproce de competenţă, singura instanţă abilitată să stabilească definitiv competenţa este instanţa superioară comună celor două aflate în conflict, ceea ce se poate face, şi în prezenta cauză, nefiind permis unor instanţe de acelaşi grad să pronunţe soluţii contradictorii cu privire la aceeaşi speţă decât în situaţia în care se găsesc într-un conflict de competenţă.
2.2). La data de 15 iulie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, secţia civilă, iar prin sentinţa civilă nr. 116 din 13 ianuarie 2022, a admis exceptia de necompetenţă materială invocată de către reclamanţi; a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a Judecătoriei Brăila, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de judecare a cauzei nr. 72/113/2021, având ca obiect "acţiune în constatare", privind pe reclamanţii A. şi B. S.R.L. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta C. S.A. Brăila, în favoarea Tribunalului Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, din oficiu, a suspendat judecarea cauzei civile; a înaintat dosarul civil nr. x/2021 la I. C. civ..J., pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:
Pornind de la prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cu referire şi la dispoziţiile procesuale ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ.., instanţa a reţinut că obiectul prezentei cauze îl constituie "acţiune în simulaţie", întrucât, reclamanţii solicită ca şi capăt principal de cerere constatarea caracterului deghizat al unui contract de prestări servicii, ca fiind contract individual de muncă.
Astfel, analizarea şi aplicarea dispoziţiilor referitoare la codul muncii, a constatat că aparţine competenţei materiale a tribunalului în primă instanţă, potrivit normelor mai sus menţionate.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, a reţinut că competenţa teritorială exclusivă aparţine instanţei in circumscripţia căreia se află domiciliul reclamanţilor.
Fiind vorba, aşadar, de o acţiune ce implică aplicarea dispoziţiilor codului muncii şi observând domiciliile legale ale reclamanţilor, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Brăila, invocată de către reclamanţi, cât şi excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Brăila, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 269 Codul muncii "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
(3) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi".
Totodată, în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
În cauză, acţiunea introductivă de instanţă are ca obiect constatarea caracterului simulat al unui contract de prestări servicii, care, în realitate, este un contract de muncă, şi, în mod corect a fost declinată competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de la locul domiciliul, respectiv, sediul reclamanţilor.
Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios, se apreciază că Tribunalul Bucureşti a fost în mod corect şi legal sesizat, astfel că, în virtutea dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Nu în ultimul rând, excepţia autorităţii de lucru judecat reţinută în motivare de către a doua instanţă de declinare, de altfel, singurul motiv pentru care instanţa s-a dezînvestit, Înalta Curte constată că nu operează în prezenta cauză, pe de o parte, în acea cauză pricina nu a fost soluţionată pe fond, nu au fost analizate raporturile litigioase dintre părţi, ci doar s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, ca netimbrată, soluţie care a rămas definitivă; iar, pe de altă parte, aşa cum înşişi reclamanţii au precizat, inclusiv, în notele scrise depuse în faţa Judecătoriei Brăila, ei solicită constatarea caracterului deghizat al unui contract, în sensul că acesta reprezintă un contract individual de muncă, indicând, în drept, dispoziţiile Codului muncii, art. 269 alin. (1) şi (2) şi art. 231.
Temeiul legal al soluţiei
Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2022.