Şedinţa publică din data de 25 mai 2022
asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin formularul de cerere cu valoare redusă înregistrat pe rolul Judecătoriei Buftea la 13 octombrie 2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în procedura prevăzută de art. 1026-1033 C. proc. civ., obligarea pârâtului B. la plata sumei de 1758,77 RON reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate şi contravaloare facturi fiscale clauze penale/justă despăgubire nerestituire echipamente; promo/discount internet, Catv, taxe instalare/activare C., D..
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:
2.1 Prin sentinţa nr. 128 din 11 ianuarie 2021, Judecătoria Buftea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
S-a constatat, din punctul de vedere al competenţei teritoriale, în raport de art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., că în cazul cererilor de valoare redusă competenţa se stabileşte potrivit art. 107 alin. (1) teza întâi din cod.
S-au avut în vedere şi prevederile art. 121 teza întâi C. proc. civ. care stipulează în sensul că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, reţinându-se că prin acestea s-a instituit, pe de o parte, o dispoziţie derogatorie de la art. 107 alin. (1) teza întâi din cod şi, pe de altă parte, o competenţă teritorială exclusivă.
În speţă, instanţa a constatat că pârâtul are calitatea de consumator, în sensul art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, operatorul fiind inclus în categoria profesioniştilor.
Având în vedere că pârâtul are domiciliul în comuna Lieşti, (conform interogării DEPABD), s-a declinat competenţa în favoarea instanţei de la domiciliul acestuia, respectiv Judecătoria Tecuci, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.
2.2 Prin sentinţa civilă nr. 339 din 18 martie 2022, Judecătoria Tecuci a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lieşti.
S-a reţinut, în esenţă, că din eroare a fost declinată competenţa către Judecătoria Tecuci, întrucât chiar hotărârea de Guvern menţionată de prima instanţă se prevede că localitatea în care domiciliază pârâtul se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Lieşti.
2.3 Prin sentinţa civilă nr. 389 din 28 aprilie 2022, Judecătoria Lieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile, având ca obiect cerere de valoare redusă, în favoarea Judecătoriei Buftea. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, iar în baza art. 135 C. proc. civ. a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.
S-a constatat prin prisma art. 121 C. proc. civ., din analiza înscrisurilor de la dosar, că în luna decembrie 2020, pârâtul a încheiat cu reclamanta contractul de prestări servicii, potrivit căruia şi-a declarat domiciliul în localitatea Petrăchioaia, judeţul Ilfov, domiciliu la care a solicitat să-i fie prestate serviciile şi unde i-au fost comunicate facturile lunare şi somaţiile ulterioare.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Acţiunea care a determinat desesizările reciproce ale instanţelor are ca obiect formularul de cerere cu valoare redusă prin care reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata contravalorii facturilor emise în baza contractului de furnizare servicii nr. x din 28 decembrie 2020 şi a actelor adiţionale la acesta.
Potrivit art. 1028 din cuprinsul Titlului X din C. proc. civ., care reglementează procedura cu privire la cererile de valoare redusă, competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei, competenţa teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun.
Din raportul juridic dedus judecăţii, faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000 raportate la cele ale art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, se reţine atât calitatea de profesionist a reclamantei, care acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, cât şi calitatea de consumator a pârâtului, care a încheiat un contract de furnizare servicii.
Astfel, litigiul a fost iniţiat de către un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale - art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992. De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia - art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Calitatea părţilor şi natura raportului juridic atrag norma de competenţă prevăzută la art. 121 C. proc. civ., care stipulează în sensul că pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator.
Se observă însă că instanţele aflate în conflict au interpretat diferit prevederile art. 121 C. proc. civ. cu privire la domiciliul consumatorului.
Astfel, urmare a verificării în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, domiciliul pârâtului este în judeţul Galaţi.
Se constată însă din contractul de furnizare servicii în baza căruia au fost emise facturile a căror contravaloare neachitată face obiectul litigiului că acesta a fost încheiat pentru adresa din localitatea Petrachioaia, judeţul Ilfov, unde pârâtul a solicitat a-i fi instalate şi furnizate serviciile respective.
Având în vedere locul în care s-a solicitat instalarea şi furnizarea serviciilor şi dând eficienţă dispoziţiilor legale evocate anterior, al căror scop este de a proteja consumatorul, prin facilitarea accesului la justiţie, noţiunea de domiciliu trebuie înţeleasă în sensul celei la care partea locuieşte efectiv.
Pentru toate aceste considerente, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.