Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată în data de 14 martie 2013, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2013, astfel cum a fost modificată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Centrul Român pentru Drepturile Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, solicitând:
1 .obligarea pârâtei la calcularea, comunicarea şi repartizarea scriptică a sumelor ce i se cuvin în calitate de actor interpret în operele înregistrate în repertoriul pârâtei la sfârşitul anului 2012 (sezoanele I şi II din serialul "B." şi sezonul I din "C.") aferente perioadei 01.03.2012 -31.03.2013, conform solicitărilor şi condiţiilor CREDIDAM;
2. obligarea pârâtei să comunice playlistele declarate de utilizatori şi veniturile încasate de la aceştia în derularea activităţii de colectare colectivă, în ceea ce îl priveşte pe reclamant şi raportat strict la serialele amintite difuzate/redifuzate în perioada de referinţă;
3. obligarea pârâtei să prezinte modul de calcul al sumelor de la pct. 1;
4. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta CREDIDAM a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei.
Prin sentinţa civilă nr. 2735 din 20 februarie 2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 675 din 13 mai 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 03.07.2014 sub nr. x/2014.
Prin sentinţa civilă nr. 72 F din Camera de consiliu din data de 17 iulie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 22 decembrie 2014.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2014, reclamantul A., în baza art. 200 şi art. 204 C. proc. civ., a formulat cerere de modificare a cererii iniţiale de chemare în judecată, prin care, urmare a imposibilităţii obiective de a plăti o taxă raportat la sumele estimate (necunoscute la acest moment, ca urmare a faptului că toate informaţiile necesare se află la Credidam care, conform adresei x din 06.03.2013, a refuzat să furnizeze aceste informaţii - a se vedea, în special, pct. 3 din respectiva adresă), a înţeles să restrângă cererea iniţială şi să o modifice, rezumându-se la a solicita, în contradictoriu cu Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, următoarele:
- obligarea pârâtei la calcularea, comunicarea şi repartizarea (scriptică) a sumelor ce i se cuvin în calitate de Actor Interpret în operele înregistrate în repertoriul CREDIDAM la sfârşitul anului 2012 (sezoanele I şi II din serialul "B." şi sezonul I din serialul "C.") - aferente perioadei 01.03.2012 - 31.03.2013, conform solicitărilor şi condiţiilor CREDIDAM - art. 5, art. 6, art. 8 alin. (5) şi art. 17 din Statutul CREDIDAM, art. 124, art. 1341. art. 130 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8 din 1996, art. 1516, art. 1527 şi art. 1528 C. civ.
- obligarea pârâtei să comunice playlistele declarate de utilizatori şi veniturile încasate de la aceştia în derularea activităţii de colectare colectivă, în ceea ce îl priveşte pe reclamant şi raportat strict la serialele "B." şi "C." - difuzate/redifuzate la postul D. în perioada 01.03.2012 - 31.03.2013 - art. 1 341,130 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8 din 1996;
- obligarea pârâtei să prezinte modul de calcul prin care a ajuns la sumele de la pct. 1 pe baza elementelor de la pct. 2. - art. 1341,130 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8 din 1996.
Prin încheierea de şedinţă din 27 noiembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, în dosarul nr. x/2014, a respins, ca neîntemeiată, excepţia decăderii pârâtului din dreptul de a invoca inadmisibilitatea modificării cererii de chemare în judecată peste termenul prev. de art. 204 C. proc. civ., excepţie invocată de reclamant. A respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii modificării cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut de art. 204 C. proc. civ., excepţie invocată de pârât. A respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât sub aspectul susţinerii că reclamantul a încasat remuneraţii potrivit repertoriului depus la CREDIDAM, conform informaţiilor comunicate de utilizatorii de play-liste şi conform plăţilor efectuate de aceştia întrucât aceasta constituie o apărare de fond. A respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii invocată pentru capetele 2 şi 3 ale cererii modificatoare, raportat la dispoziţiile art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.
2. Hotărâri pronunţate în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 2094 din 21 decembrie 2017pronunţată în dosarul nr. x/2014. Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecata precizată şi modificată, a respins capătul 1 din cerere ca neîntemeiat, a respins capătul 3 ca rămas fără obiect şi a obligat pârâtul către reclamanta la comunicarea playlistelor declarate de utilizatori şi veniturile încasate de la aceştia în derularea activităţii de colectare colectivă privindu-1 pe reclamant referitoare la serialele "B." şi "C.", difuzate/redifuzate la postul D. în perioada 01.03.2012 - 31.03.2013.
Prin încheierea din 16 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 2094/21.12.2017, formulată de pârâta Asociaţia Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, dispunând îndreptarea erorilor materiale ale sentinţei, în sensul că instanţa a admis capătul 2 al cererii de chemare în judecată, iar nu capătul 3, şi data pronunţării sentinţei este 21.12.2017, iar nu 21.12.2018, cum din eroare s-a menţionat.
Prin sentinţa civilă nr. 758 din 16 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii de completare; a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 2094/21.12.2017, dispunând completarea sentinţei, în sensul că a admis în parte cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată; a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată parţiale în cuantum de 1.000 RON.
3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul A. şi pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi-CREDIDAM
Prin decizia nr. 2080 din 20 octombrie 20/9, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 2094 din 21.12.2017, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 758 din 16.04.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2014, şi de apelantul-pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi-CREDIDAM, împotriva sentinţei civile nr. 2094 din 21.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2014.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs reclamant A. şi pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM.
4.1. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 Cod procedură, recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea cererii de recurs cu consecinţa casării în parte a deciziei civile nr. 2080/20.12.2019, cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de apel pe cererile de apel formulate, cu trimiterea dosarului la instanţa de apel, în vederea rejudecarea cauzei, pentru următoarele motive:
Mandatul acordat CREDIDAM este un mandat general, care se raportează la toate sursele de colectare, atât pentru gestiune obligatorie, cat şi pentru gestiune facultativa (motivul 4 şi motivul 8 de recurs).
Apreciază că argumentul expus de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul că mandatul acordat de A. organismului de gestiune colectivă este supus regulilor impuse de Statutul CREDIDAM este eronat.
Prin această interpretare, instanţa de apel a creat un raport de subordonare între normele incluse într-o lege organică şi prevederi incluse într-un statut-act juridic inferior unei legi organice. Astfel, prin dispoziţiile art. 125, art. 1291, art. 130 şi art. 134, alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe se stabileşte că:organismele de gestiune colectivă funcţionează potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996; în cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un titular nu e asociat la niciun organism de gestiune colectivă, competenţa revine organismelor cu cel mai mare număr de membrii; să acţioneze în interesul membrilor şi să nu impună acestora obligaţii care nu sunt necesare în mod obiectiv pentru protecţia drepturilor şi intereselor sau pentru gestionare eficientă;sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează individual titularilor de drepturi, proporţional cu repertoriul utilizat.
Din interpretarea normelor legii organice rezultă următoarele: în cazul gestiunii obligatorii, nu există diferenţă între titularii de drepturi membrii şi nemembrii; organismele de gestiune colectivă şi, implicit, toate actele care emană de la acestea, sunt supuse legii organice şi nu pot funcţiona după reguli contrare legii organice; nu se pot impune prin acte juridice cu forţa inferioara-statut - obligaţii suplimentare şi nenecesare în sarcina titularilor; repartizarea sumelor colectate se face proporţional cu repertoriul utilizat, nu cu repertoriul declarat.
Or, instanţa de apel, prin această interpretare contrară a dispoziţiilor legale a stabilit dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru membrii, peste cadrul legal fixat (Interferând cu puterea legislativă/competenţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de interpretare).
Instanţa de apel, deşi nu este putere legiuitoare, respectiv instanţa cu drept de interpretare a normelor de drept material cu caracter obligatoriu, a stabilit cu caracter general că membrii unui organism de gestiune colectivă au obligaţia declarării repertoriului, sub sancţiunea nerepartizării remuneraţiilor.
Or, instanţa de apel nu numai că a depăşit atribuţiile cu care a fost învestită, ci prin această interpretare a preluat atribuţii specifice puterii legiuitoare, subrogându-se în dreptul autorităţilor cu puteri de legiferare/interpretare, stabilind cu caracter erga omens că toţi membrii (şi nu doar A.) vor suferi aceleaşi consecinţe nefavorabile, în cazul neîndeplinirii unor obligaţii statutare care stabilesc peste cadrul legal.
Această interferenţă în separaţia puterilor în stat reprezintă inclusiv o încălcare a dispoziţiilor art. 5, alin. (4) noul C. proc. civ.
Mai mult decât atât, prin interpretarea dată normelor, instanţa de apel a creat diferenţa intre membrii şi nemembrii, membrii CREDIDAM fiind sancţionaţi pentru nedeclararea repertoriului. Mergând mai departe cu acest raţionament, dacă se acceptă aceasta teza propusă de instanţa de apel, se ajunge în situaţia în care nemembrii care nu declară repertoriul la CREDIDAM să nu încaseze nicio remuneraţie pe gestiune obligatorie întrucât organismul de gestiune colectivă nu îi cunoaşte repertoriul. Or, acest raţionament este în contradicţie cu normele legii organice, care stabilesc apartenenţa ex lege a nemembrilor la organismul colector unic.
În cazul membrilor, unde CREDIDAM cunoaşte cine este titularul drepturilor, a impune o obligaţie suplimentară constantă de declarare a repertoriului, sub sancţiunea nerepartizării remuneraţiilor, este în totală contradicţie cu dispoziţiile legale, obligaţia organismului de a colecta existând, chiar şi în absenţa mandatului şi a repertoriului.
Dacă Legea nr. 8/1996 impune obligaţia organismului de a repartiza remuneraţii proporţional cu repertoriul utilizat, nu cu repertoriul declarat, inexistenţa declaraţiilor de repertoriu nu poate afecta dreptul de proprietate intelectuala al titularului, care include şi dreptul la încasarea remuneraţiei.
Din aceste raţiuni, argumentul expus de instanţa de apel, conform cărora nerepartizarea sumelor datorate lui A. se datorează culpei acestuia pentru neactualizarea repertoriului este contrar Legii nr. 8/1996,
Recurentul susţine că organismul de gestiune colectivă are o obligaţie de rezultat în activitatea de colectare şi de repartizare a remuneraţiilor, ceea ce include şi obligaţia de a depune toate diligentele pentru a incasa remuneraţiile; (motivul 8 de recurs)
Cel de-al doilea argument al instanţei de apel statuează inexistenţa unei obligaţii de diligenţă a organismului de gestiune colectivă. Or, acest argument este contrar obiectului de activitate al CREDIDAM. care a fost înfiinţat ca mijloc de protejare a titularilor de drepturi, de identificare a tuturor utilizatorilor, de întreprindere a tuturor demersurilor pentru colectarea remuneraţiilor şi de repartizare a acestora.
Această obligaţie este stabilită în Legea nr. 8/1996, este obligaţie prevăzuta de Statutul CREDIDAM, obligaţie înscrisă în mandatul de gestiune şi conturează obiectul de activitate al organismului de gestiune colectivă: întreprinderea tuturor demersurilor necesare pentru identificarea utilizatorilor, colectarea remuneraţiilor generate de utilizarea drepturile de autor şi a drepturilor conexe, respectiv repartizarea remuneraţiilor.
Acceptarea tezei că organismul de gestiune colectivă nu are o obligaţie de diligenţă conduce automat la negarea obiectului de activitate şi la necesitatea desfiinţării unei astfel de asociaţii.
Pornind de la cadrul legal al înfiinţării unul organism de gestiune colectivă: asociaţie fără scop lucrativ, interdicţia constituirii veniturilor unui organism din sumele colectate cu titlul de remuneraţii, asumarea tezei inexistenţei unei obligaţii de diligenţă transformă organismul de gestiune colectivă într-un titular de drepturi care, deşi nu are în patrimoniul drepturi de autor şi drepturi conexe (întrucât prin mandat, indiferent că este mandat legal extins sau mandat scris, nu se transferă şi nu se transmit drepturi), totuşi are drept la încasare de remuneraţii care nu intră în etapa repartizării (din lipsă de repertoriu actualizat), ci rămân în sfera de activitate a organismului.
Or, obligaţia de diligenţă nu se rezumă doar la activitatea de colectare, ci şi la activitatea de repartizare. Având în vedere că activitatea de colectare are la bază repertoriul utilizat, organismul de gestiune colectivă cunoaşte titularii de drepturi pentru care colectează şi deţine toate mijloacele necesare pentru a proceda la repartizare.
Pentru aceste argumente, consideră că argumentul expus de instanţa de apel neagă scopul înfiinţării unui astfel de organism şi este în totală opoziţie cu scopul pentru care au fost create, tocmai de titularii de drepturi, astfel de intermediari.
Calitatea de titular de drepturi include automat şi dreptul la încasarea remuneraţiei; (motivul 4 şi motivul 8 de recurs)
Prin acest argumente, instanţa de apel disociază în mod eronat calitatea de titular de drepturi (cu toate drepturile patrimoniale aferente) de dreptul la încasarea remuneraţiei. Or, tocmai dreptul patrimonial al artistului ii creează acestuia cadrul legal pentru încasarea remuneraţiei.
Prin mandatul acordat, titularul de drepturi nu pierde dreptul la încasarea remuneraţiei, ci doar realizarea acestuia se face prin intermedierea organismului de gestiune colectivă.
Dreptul la încasarea remuneraţiei se naşte în momentul utilizării repertoriului, indiferent că încasarea urmează a se realiza direct de la utilizator sau prin intermedierea organismului de gestiune colectivă.
De la momentul utilizării unei prestaţii a artistului A. se naşte dreptul acestuia la remuneraţie.
De la momentul plăţii remuneraţiilor de utilizatori către CREDIDAM., pe baza play listului unde A. este identificat ca artist, se naşte în sarcina CREDIDAM. obligaţia de repartizare a remuneraţiei.
Având în vedere că organismul a fost creat tocmai pentru a facilita relaţia dintre titular şi utilizator şi pentru a identifica totalitatea utilizărilor, la momentul la care CREDIDAM. a luat cunoştinţă că un titular de drepturi (fie că a acordat mandat, fie că este reprezentat în virtutea legii) a fost difuzat, are obligaţia de a întreprinde toate demersurile pentru a colecta remuneraţia şi de a vira acea remuneraţie, independentă de actualizarea repertoriului.
Niciun utilizator nu va indica într-un play list titulari de drepturi şi prestaţii pe care nu le-a utilizat în activitate întrucât scopul utilizatorului (comerciant) nu este de a plaţi remuneraţii exagerate către organismul de gestiune colectivă.
Or, dacă activitatea de colectare se raportează exclusiv la play listul comunicat de utilizator, activitatea imediat următoare de repartizare trebuie sa aibă la baza acelaşi instrument - play list.
Excedentul înregistrat de CREDIDAM.prin utilizarea unor instrumente diferite de raportare în cele două activitate (colectare - play list şi repartizare-declaraţii de repertoriu) încalcă prevederile art. 134, alin. (1), lit. d) care impun o proporţionalitate directă între utilizarea repertoriului (propriu) şi încasarea remuneraţiilor. Or, din acest considerent, dreptul la încasarea remuneraţiei se naşte la momentul utilizării/solicitării plaţii, iar obligaţia legală de repartizare în sarcina CREDIDAM. se naşte la momentul la care ia cunoştinţă că un titular a fost difuzat.
Sumele colectate în numele unui titular de drepturi trebuie repartizate în exclusivitate acestuia (motivul 6 de recurs - motive contradictorii şi motivul 8)
Instanţa de apel, într-o interpretare eronată a normelor de drept material, a apreciat că în speţă nu suntem în prezenţa unor sume colectate şi nedistribuite, ci toate sumele colectate în numele lui A. au fost distribuite către acesta, în condiţiile în care reţine că această distribuire s-a făcut pornind de la declaraţiile de repertoriu
Continuând acest raţionament, dacă CREDIDAM. a avut în vedere doar declaraţiile de repertoriu, înseamnă că sumele colectate de la D. şi D. International pentru artistul A. au fost mai mari, însă nu s-a procedat la repartizare întrucât nu era actualizat repertoriul şi cu acele prestaţii difuzate în perioada litigioasă.
Artistul A. este membru CREDIDAM din 2004, iar succesul de care se bucură serialul "B.", cu peste 16 sezoane la acest moment nu poate justifica refuzul CREDIDAM de repartizare.
Or, instanţa de apel prin acest argument stabileşte cu caracter de dispoziţie obligatorie următoarele aspecte: indiferent la ce tip de gestiune ne raportam, neactualizarea repertoriului conduce la pierdea dreptului la remuneraţie, iar sumele colectate în numele unui artist urmează a primi alta destinaţie (repartizare către alţi artişti, deşi nu s-a folosit repertoriul lor ori venit al asociaţiei)
In ambele situaţii se încalcă prevederile Legii nr. 8/1996,art. 134, alin. (1), lit. d): art. 134, alin. (3).
In atare situaţie, remuneraţiile încasate în numele lui A. de către CREDIDAM. nu pot primi altă destinaţie întrucât artistul nu numai că era membru al Crcdidam la momentul colectării remuneraţiilor, dar CREDIDAM. are o obligaţie legală de a vira aceste sume doar titularului de drepturi.
Expertiza contabilă trebuie să aibă la baza documente contabile (motivul 8 de recurs);
Instanţa de apel, în analizarea temeiniciei pretenţiilor recurentului şi a argumentelor expuse cu privire la necesitatea omologării opiniei separate a expertului parte, a făcut o aplicare greşită a Standardului profesional nr. 35 al experţilor contabili, considerând suficient faptul ca expertul doar a văzut presupuse documente contabile (documente în posesia cărora expertul nu afla şi care nu au fost comunicate, măcar în copie, către experţi), situaţie ce exclude posibilitatea raportării la documente contabile publice - venituri ANAF.
Sunt evocate dispoziţiile Standardului profesional nr. 35,norma 3524.1; norma 3525.4; norma 3531.4 şi art. 330, alin. (5) noul C. proc. civ.
Or, după ce ca instanţa de apel a respins solicitarea de «administrare a probei cu expertiză contabilă, apreciază valabil şi temeinic un raport de expertiză, neînsoţit de anexe, care atestă elemente pe care expertul desemnat şi le-a însuşit fără a-i fi prezentate în copii certificate documentele respective, deşi, la dosarul cauzei există o opinie separată în care era specificat de un alt expert ce a fost încuviinţat de instanţă faptul că nu le-au fost predate în copie facturile pe baza cărora s-a făcut calculul; niciun reprezentant al intimatului nu şi-a asumat valabilitatea documentelor prezentate; nu poate întocmi un raport de expertiza-înscris autentic pe baza unor presupuneri; se raportează la documente contabile publice care pot justifica calculele efectuate;
Instanţa de apel nu a lămurit aceste aspecte, nu a indicat argumentele care susţin temeinicia probei administrate în fond şi nici nu a permis recurentului readministrarea acestei probe.
Consideră că, faţă de normele anterior-indicate, instanţa de apel a făcut o interpretare eronată a normelor Standardului profesional 35 considerând suficient şi legal prezentarea spre vizualizare a documentelor, fără predarea măcar în copie a acestora, motiv pentru care opinia expertului parte a fost înlăturată.
Acţiunea formulată a vizat stabilirea diferenţei ce i se cuvine pentru utilizarea repertoriului propriu şi nu verificarea activităţii de colectare a CREDIDAM.; (motivul 8 de recurs)
Instanţa de apel a apreciat în mod greşit că prin solicitările recurentului se ajunge la o depăşire a cadrului procesual cu care instanţa de fond a fost învestită.
Instanţa de fond nu a opinat că prin acţiunea formulată se solicită o verificare a activităţii CREDIDAM., ci, raportându-se strict la ce s-a solicitat "calcul diferenţa remuneraţii, a înţeles să se pronunţe în consecinţa.
Instanţa de apel, în temeiul principiului disponibilităţii, are obligaţia de a se pronunţa asupra a ceea ce a fost învestită prin cererea de apel care nu poate depăşi acţiunea introductivă, insă poate fi mai puţin decât obiectul dedus judecaţii.
In speţă, A. a solicitat să îi fie plătite drepturile la nivelul utilizării acestora. Chiar prin argumentele expuse de instanţa de apel în justificarea comportamentului organismului de gestiune colectivă se deduce faptul că remuneraţia încasată de la D. şi D. International a fost mai mare, dar repartizarea a fost mai mică prin raportare la declaraţiile de repertoriu.
A. a solicitat o verificare prin raportare la remuneraţiile ce i se datorează, nu o verificare a întregii activităţi a CREDIDAM.. Faptul că organismul de gestiune colectivă a dat o altă destinaţie sumelor ce i se cuvin artistului nu poate fi imputată titularului de drepturi în condiţiile în care obligaţiile de colectare şi de repartizare sunt obligaţii legale.
In concluzie, având în vedere toate argumentele expuse, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor legale respectiv: o hotărâre prin care s-au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti stabilindu-se normei generale pentru toţi artiştii-membri ai CREDIDAM.; o hotărâre care cuprinde motive contradictorii; o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material
4.2. Prin cererea de recurs, recurentul-pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a susţinut incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Se afirmă că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 130 Ut. f şi ale art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/19961, fără a ţine cont de probele administrate în cauză
Prin cererea de introductivă, intimatul - reclamant a solicitat pe capătul 2: "obligarea CREDIDAM să comunice playlistele declarate de utilizatori şi veniturile încasate de la aceştia în derularea activităţii de colectare, în ceea ce mă priveşte şi raportat strict la serialele "B." şi " C." - difuzate/redifuzate ia postul D. în perioada 01.03.2012 - 31.03.2013 - art. 134\ 130 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996.
Intimatul - reclamant a solicitat comunicarea playlistelor aferente unei perioade în care a avut avea calitatea de membru CREDIDAM, respectiv perioada 01.03.2012 -31.03.2013. Astfel, domnul A. a devenit membru CREDIDAM la data de 16.07.2004, dată la care a semnat actul de adeziune nr. 4592 luând totodată cunoştinţă de prevederile Statutului CREDIDA. Domnul A. a deţinut calitatea de membru CREDIDAM până la data de 22.09.2015 când a fost exclus din asociaţie conform Deciziei Consiliului Director nr. 18/22.09.2015, decizie care a fost validată ulterior de instanţele de judecată.
Aşadar, pentru întreaga perioadă dedusă judecăţii, domnul A. a deţinut calitatea de membru, fiind ţinut să respecte atât obligaţiile instituite prin Statutul CREDIDAM, cât şi dispoziţiile legale aplicabile titularilor de drepturi membri ai organismelor de gestiune colectivă.
Playlistele (listele de fonograme şi listele de prestaţii artistice din domeniul audiovizual, astfel cum sunt ele definite de metodologiile aplicabile organismelor de radiodifuziune), sunt informaţii întocmite de utilizatori (organisme de televiziune şi organisme de radio), sub forma unor declaraţii pe proprie răspundere, semnate de reprezentantul legal, în baza cărora se efectuează repartiţiile către membri. Aceste informaţii se comunică care organismele de gestiune colectivă şi reprezintă bază de date protejată de Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, aparţinând în exclusivitate emitenţilor - entităţi juridice (utilizatori, posturi de televiziune şi posturi de radio), fiind solicitate utilizatorilor în baza art. 130 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996 şi a normelor de aplicare a legii (metodologiile aplicabile organismelor de radiodifuzare pentru fiecare perioadă în parte).
Având în vedere caracterul confidenţial şi volumul informaţiilor comunicate de către utilizatori, playlistele se consulta numai la sediul CREDIDAM, şi numai la solicitarea membrilor CREDIDAM, pe bază de cerere. Playlistele conţin date cu caracter personal, în baza cărora pot fi identificaţi titularii de drepturi.
În raport cu dispoziţiile art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare şi art. 6 alin. (1) lit. k) din Statutul CREDIDAM nu obligă în mod expres la comunicarea către titularii de drepturi a playlistelor puse la dispoziţie de utilizatori. Din economia textului de lege, obligaţia pe care CREDIDAM o are faţă de titularii de drepturi este aceea de a oferi informaţii cu privire la sumele repartizate (proveninţa, mod de calcul, reţineri aplicate, precum şi verificarea concordanţei acestor date cu prevederilor regulamentului de repartizare), informaţii care, în practică, se materializează în desfăşurătoarele repartiţiilor care se comunică cu respectarea procedurii impuse de art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.
În acest sens, titularii de drepturi pot formula cereri tip,întemeiate pe dispoziţiile art. 134' alin. (2) din Legea nr. 8/1996 care impune comunicarea informaţiilor doar pentru ultimele 12 luni, acesta fiind un termen de decădere.
Aşadar, dreptul de a solicita informaţii nu poate fi exercitat oricând, ci numai în limitele impuse de Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, care cuprinde derogări de la regulile generale ale mandatului, respectiv de la regulile generale referitoare la obligaţia mandatarului de a da socoteală conform art. 2019 din noul C. civ. Motivul pentru care legea conţine anumite limitări în cazul mandatului special acordat de membri unui organism de gestiune colectiv vizează faptul că, în anumite situaţii, comunicarea unor informaţii pentru o perioadă foarte mare de timp, ar face imposibilă sau ar îngreuna desfăşurarea activităţii în condiţii optime, având în vedere numărul mare de membri al anumitor organisme de gestiune colectivă (cum este şi cazul CREDIDAM care are în prezent cea 14.000 membri), cu înscrierea în cota de administrare de maxim de 15% impusă de art. 134 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
Mai mult decât atât, exercitarea oricărui drept trebuie să fie făcută cu bună-credinţă, fără a da naştere la abuzuri de drept. în acest sens, normele generale de drept sunt clare:art. 14 din noul C. civ., art. 15 din noul C. civ.
Faţă de argumentele prezentate, motivarea instanţei de apel este greşită:
a) în primul rând, nu există un temei de drept care să oblige CREDIDAM la comunicarea playlistelor. Temeiul de drept invocat de intimatul - reclamant şi reţinut şi de instanţa de apel este art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, dar aceste dispoziţii nu se referă la playlistele comunicate de utilizatori, ci la desfăşurătoarele repartiţiilor care cuprind toate informaţiile menţionate în acest articol, respectiv: proveninţa sumelor, modul de calcul, reţinerile aplicate, precum şi verificarea concordanţei acestor date cu prevederilor regulamentului de repartizare. Aceste desfăşurătoare echivalează cu nişte state de plată explicative pentru sumele încasate de titularii de drepturi care sunt membri CREDIDAM. Prin urmare, instanţa de apel a interpretat şi a aplicat greşit art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, extinzând aceste dispoziţii şi la playlistele comunicate de utilizatori, deşi aceste informaţii nu sunt menţionate în mod expres.
b) în al doilea rând, chiar dacă am admite că aplicarea art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, ar putea fi extinsă şi la playlistele comunicate de utilizatori, instanţa de apel a omis să reţină că acest text de lege cuprinde un termen de decădere de 12 luni, pe care intimatul - reclamant nu l-a respectat. Intimatul - reclamant a formulat o cerere în pretenţii pentru o perioadă în care a avut calitatea de membru CREDIDAM, respectiv perioada 01.03.2012 - 31.03.2013. Or, în această calitate, intimatul - reclamant avea posibilitatea de a formula cereri în temeiul art. 1341 alin. (2), pentru perioade de cel mult 12 luni de la datele repartiţiilor. Inexistenţa unor astfel de cereri a condus la decăderea intimatului - reclamant din beneficiul de a mai solicita informaţii pentru perioade mai mari de 12 luni de la data repartiţiilor efectuate. Mai mult, deşi capătul de cerere referitor la pretenţiile băneşti a fost respins de instanţa de fond, fiind menţinută această soluţie şi de instanţa de apel, totuşi ambele instanţe au apreciat că organismul de gestiune colectivi CREDIDAM trebuie să comunice playlistele către intimatul - reclamant chiar dacă acesta nu a respectat obligaţiile privitoare la termenele instituite prin Statut şi prin lege pe perioada cât a deţinut calitatea de membru CREDIDAM. În aceste condiţii, motivele din cuprinsul hotărârilor celor două instanţe sunt contradictorii.
c) Instanţa de apel a omis să constate că organismul de gestiune colectivă CREDIDAM nu a fost învestit punctual cu verificarea playlistelor aferente perioadei 01.03,2012 - 31.03.2013. Dacă ar fi primit o astfel de cereri anterior introducerii acţiunii, CREDIDAM ar fi dat curs acestora şi ar fi invitat titularul de drepturi să verifice playlistele comunicate de utilizatori. La dosarul cauzei nu au fost depuse astfel de dovezi.
d) Instanţa de apel a extins aplicarea art. 1341 alin. (2) din Legea nr. S/1996 unui titular de drepturi care nu mai are calitatea de membru, deşi textul de lege se referă doar la membri.
e) în plus, instanţa de apel a trecut cu vederea un aspect important: CREDIDAM a oferit intimatului - reclamant accesul la playlistele comunicate de utilizatori, acestea fiind verificate la sediul CREDIDAM împreună cu reclamantul astfel cum rezultă din minuta încheiată la data de 24.04.2013. în aceeaşi minută, s-a consemnat că intimatului - reclamant i-a fost explicată modalitatea de calcul solicitată pe capătul 3 al cererii de chemare în judecată (astfel cum rezultă din situaţiile comunicate, din minuta încheiată la data de 24.04.2013 şi din adresa nr. x/06.03.2013 comunicată de CREDIDAM reclamantului, depuse la dosarul cauzei).
Instanţa de apel a apreciat în mod greşit că, deşi în cadrul expertizei contabile au fost verificate chiar playlistele solicitate de intimatul - reclamant pe capătul 2 de cerere, "dreptul la informare al membrului organismului de gestiune colectivă nu se epuizează în acest mod".
Cu privire la această interpretare a instanţei de apel, pe de o parte, intimatul - reclamant nu mai deţine calitatea de membru al organismului de gestiune colectivă şi, pe de altă parte, pe perioada cât a deţinut această calitate, dreptul la informare nu a fost exercitat în condiţiile art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. Pe cale de consecinţă, singura modalitate de verificare a playlistelor de către un nemembru a fost cea a unei expertize contabile dispuse în cadrul unei acţiuni în justiţie. Un capăt de cerere având ca obiect comunicarea unor informaţii pentru care a fost solicitată verificarea pe calea expertizei contabile nu îşi are sensul, fiind total neîntemeiat.
Mai exact, plecând de la obiectul cererii de chemare în judecată, în cadrul expertizei contabile încuviinţate în cauză au fost verificate toate repartiţiile care vizau pretenţiile intimatului - reclamant. În funcţie de data mandatarii CREDIDAM cu gestionarea acestui repertoriu, expertul a constatat că, "sumele cuvenite pentru serialele "B." şi "C." raportat la plav-listele comunicate de S.C. D. S.R.L. (pentru posturile D. şi D. International), la momentul realizării repartiţiilor sunt în cuantum de: 24.186,29 RON brut, respectiv 18.171,76 RON net. Suma netă reprezintă diferenţa dintre suma brută, comisionul CREDIDAM şi impozitul de 10% reţinut la sursă" (pagina 24 din raportul de expertiză contabilă). Această sumă a fost încasată integral de reclamant la data de 28.06.2013, conform OP nr. x (în acest sens a se vedea răspunsul expertului la obiectivul nr. 3 - obiectivele CREDIDAM, pagina 3), nefiind identificate diferenţe între sumele cuvenite reclamantului de 18.171,76 RON (net), calculate conform obiectivului nr. 2 şt sumele încasate de la CREDIDAM de 18.171,76 RON (net) calculate conform obiectivului 3.
Prin urmare, repertoriul intimatului - reclamant a generat remuneraţii în funcţie de data declarării acestuia şi în funcţie de raportările utilizatorilor. Aşadar, pentru a putea ajunge la aceste concluzii, expertul contabil a verificat toate documentele justificative. De asemenea, edificatoare sunt şi anexele la raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul desemnat (anexele 6, 6a şi 6b) din care rezultă minutele şi secundele de radiodifuzare a prestaţiilor intimatului - reclamant care au fost identificate în playlistele D. şi D. International, care au făcut obiectul cererii de chemare în judecată şi obiectul expertizei contabile (instanţa încuviinţând în cadrul obiectivelor expertizei inclusiv verificarea acestor play-liste).
Intimatul - reclamant a fost reprezentat în cadrul expertizei contabile de un expert consilier parte, respectiv doamna E. care a avut acces la toate aceste documente, având posibilitatea să le verifice şi să întocmească o opinie separată pe marginea lor.
Mai mult, soluţia instanţei de fond de a comunica "playlistele declarate de utilizatori şi veniturile încasate de la aceştia în derularea activităţii de colectare privindu-l pe reclamant referitoare la serialele "B." şi "C.", difuzate/redifuzate la postul D. în perioada 01.03.2012 -31.03.2013", este imposibil de pus în practică întrucât plavlistele cuprind date cu caracter personal care vizează toţi titularii de drepturi, iar comunicarea acestora către intimatul-reclamant ar conduce la prejudicierea celorlalţi titulari de drepturi.
În plus, din punct de vedere al interpretării, serialele "B." şi "C." reprezintă opere colective în sensul Legii nr. S/1996. CREDIDAM nu poate interveni în playlistele comunicate de utilizatori sub semnătură şi ştampilă pentru a trunchia informaţiile primite. Acesta este motivul pentru care playlistele pot fi verificate doar la sediul CREDIDAM. De altfel, aşa cum am expus mai sus, această verificare a fost efectuată cu ocazia întocmirii raportului de expertiză contabilă.
În concluzie, instanţa de apel nu a reţinut aceste aspecte în motivarea sa. Faţă de concluziile raportului de expertiză întocmit în dosar, capătul 2 al cererii de chemare în judecată a rămas fără obiect, întrucât veniturile încasate de la utilizatori şi playlistele comunicate de aceştia au făcut obiectul verificărilor expertului, instanţele însuşindu-şi concluziile acestui raport.
5. Apărările formulate în cauză
Recurentul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii parţiale a recursului formulat de recurentul-pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi -CREDIDAM, în ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamantul susţinând că pârâtul nu a arătat care sunt motivele contradictorii şi/sau străine de natura pricinii din cuprinsul hotărârii recurate.
In subsidiar, a fost invocată şi excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de pârât, pentru situaţia în care acesta înţelege să motiveze invocarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. pe teza existenţei unei contradictorialităţi între sentinţa civilă nr. 2094/21.12.2017 şi decizia atacată cu recurs. Se solicită respingerea, în parte, a cererii de recurs, ca inadmisibilă.
Pe fond, se solicită respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată, şi menţinerea deciziei recurate în ceea ce priveşte soluţia de respingere a apelului formulat de Credidam cu privire la modalitatea în care a fost soluţionat capătul 2 al cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul A., ca neîntemeiat, cu obligarea reclamantului Ia plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul-reclamant a depus note scrise iar recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare.
6. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 25 mai 2021 completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM împotriva deciziei nr. 2080 din 20 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019 şi a fixat termen de judecată la data de 14 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru considerentele care urmează să fie expuse.
II.1. Cu privire la recursul reclamantului A.
Circumscris celui dintâi motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 C. proc. civ., recurentul susţine în esenţă, că mandatul acordat CREDIDAM este un mandat general, care se raportează la sursele de colectare specifice gestiunii obligatorii, cât şi celei facultative. Apreciind că acest mandat este supus regulilor stipulate în Statutul CREDIDAM, instanţa de apel a stabilit dispoziţii cu caracter obligatoriu peste cadrul legal fixat, interferând cu putere legislativă, şi a creat diferenţă între membrii şi nemembrii, doar cei dintâi fiind sancţionaţi pentru nedeclararea repertoriului.
Înalta Curte reţine că reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei CREDIDAM la plata drepturilor de autor care i se cuvin, invocând calitatea sa de membru CREDIDAM, faptul că şi-a declarat repertoriul în data de 6 decembrie 2012, dispoziţiile Legii nr. 8/1996, precum şi dispoziţiile cuprinse în Statutul CREDIDAM, cele care relevă obligaţiile statutare ale pârâtei.
Aşadar, reclamantul însuşi invocă, în favoarea sa, Statutul CREDIDAM, la care se raportează în calitate de membru al acestui organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe.
Totodată, Înalta Curte reţine că aceste susţineri ale reclamantului, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, au fost confirmate de probe, instanţele de fond stabilind că reclamantul a dobândit calitatea de membru CREDIDAM în data de 16 iulie 2004, dată la care a semnat actul de adeziune, luând cunoştinţă de dispoziţiile statuare şi obligându-se, explicit, la respectarea acestora, cu referire expresă la obligaţia de a comunica periodic, către CREDIDAM, repertoriul, înregistrat pe orice suport.
Aşadar, prin semnarea actului de adeziune, reclamantul a dobândit calitatea de membru al Asociaţiei CREDIDAM, în condiţiile Legii nr. 8/1996 şi ale celor cuprinse în Statutul acestei persoane juridice de drept privat, care are ca obiect de activitate calcularea şi repartizarea sumelor rezultate din utilizarea interpretărilor ori execuţiilor, a fonogramelor şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, a căror gestiune i-a fost încredinţată direct (prin mandatar) ori indirect, ori pentru care gestiunea colectivă este obligatorie.
Or, în raport cu dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Statut, actul de adeziune cuprinde "angajamentul membrului artist interpret (…) de a respecta dispoziţiile statutului (…)". În alin. (5), se stipulează că mandatul de gestiune se realizează în scris şi va cuprinde repertoriul încredinţat spre gestiune, drepturile, categoriile de drepturi şi teritoriile pentru care se încredinţează gestiunea.
Prin semnarea actului de adeziune, reclamantul şi-a exprimat consimţământul pentru a dobândi calitatea de membru al Asociaţiei CREDIDAM, în considerarea drepturilor pe care Statutul le conferă membrilor săi, precum şi a obligaţiilor corelative, înscrise în acelaşi statut, adoptat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.
În acest context, în mod corect instanţa de apel a relevat că mandatul general de gestiune acordat CREDIDAM este supus şi regulilor înscrise în Statutul acestui organism de gestiune colectivă, reguli cunoscute şi asumate de reclamant, în momentul dobândirii calităţii de membru, calitate pe care o avea în perioada de referinţă 1.03.2012-31.03.2013. Astfel fiind, conform art. 7 şi art. 9 din Statutul CREDIDAM, reclamantul avea obligaţia declarării repertoriului şi pe aceea a actualizării, în termen de 30 zile de la data interpretării sau execuţiei de către titularul de drepturi a prestaţiei artistice respective, sub sancţiunea expresă a "neluării în seamă", CREDIDAM fiind exonerat de orice răspundere, inclusiv nerepartizarea remuneraţiilor cuvenite.
Prin urmare, în raport cu dispoziţiile Statutului cuprins în art. 7, exercitarea obligaţiei CREDIDAM de a colecta, a calcula şi a repartiza sumele rezultate din utilizarea interpretărilor ori a execuţiilor, a fonogramelor şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual este statutar condiţionată de constituirea şi apoi actualizarea permanentă a repertoriului protejat al fiecărui membru, printr-o declaraţie de repertoriu, însoţită de contracte, depusă la CREDIDAM într-un anumit termen.
Or, în prezentul recurs, a fost stabilit faptul că reclamantul şi-a declarat iniţial repertoriul prin declaraţiile nr. 6890/16.07.2004 şi nr. 9770/03.11.2004, iar după 8 ani depune declaraţia nr. 21116/06.12.2012. Ulterior colectării sumelor şi raportării prestaţiilor artistice pe playlist-uri, repartiţiile din iunie şi decembrie 2012, depune declaraţiile nr. 1248/24.01.2013, nr. 2312/18.02.2013 şi nr. 6069/24.04.2013.
În aceste circumstanţe de fapt, corect instanţa de apel a apreciat că, după începerea rulării programului de repartiţie, nu mai este posibilă preluarea repertoriilor declarate de membrii. Prin urmare, membrii au la dispoziţie aproape 6 luni pentru declararea repertoriului între repartiţii. Declararea de către reclamant a repertoriului la data de 06.12.2012 a făcut imposibilă luarea în calcul a acestor prestaţii.
Având calitatea de membru al Asociaţiei CREDIDAM, în perioada de referinţă dedusă judecăţii, reclamantul este titularul drepturilor, precum şi a obligaţiilor impuse membrilor prin Statutul CREDIDAM, în speţă, cele menite să asigure condiţiile îndeplinirii mandatului de gestiune colectivă. În aceste circumstanţe, dihotomia membru/nemembru, invocată de recurent, rămâne lipsită de interes şi nu a făcut, de altfel, obiectul analizei instanţei de apel. A fost dovedită culpa reclamantului pentru neîndeplinirea obligaţiei de a-şi declara repertoriul actualizat în termenul maxim de 30 de zile de la data interpretării/execuţiei prestaţiei artistice, situaţie în care organul de gestiune colectivă este exonerat de răspundere.
Interpretarea pe care instanţa de apel a dat-o normelor substanţiale incidente în cauză ţine de domeniul său de activitate, fără să aducă atingere astfel principiului separaţiei puterilor în stat şi să poată atrage aplicarea cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ., în sensul celor afirmate de recurent. Această interpretare şi aplicare a legii la circumstanţele concrete ale unei cauze nu este general obligatorie şi nu se impune cu forţa legii, erga omnes. Decizia instanţei de apel are efectele specifice unei hotărâri judecătoreşti.
Circumscris celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul afirmă că în mod greşit instanţa de apel a considerat că organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor nu are o obligaţie de diligenţă. În realitate, CREDIDAM are o obligaţie de rezultat în activitatea de colectare şi de repartizare a remuneraţiilor, ceea ce include şi obligaţia de diligenţă, stabilită prin Legea nr. 8/1996 şi prevăzută de Statutul CREDIDAM.
Înalta Curte relevă art. 1481 C. civ., cele care consacră legislativ distincţia doctrinară între obligaţiile de mijloace şi obligaţiile de rezultat. Dacă în cazul celor dintâi, debitorul este ţinută să procure creditorului rezultatul promis, determinat, în lipsa căruia obligaţia nu ar putea fi socotită ca fiind îndeplinită, în cazul obligaţiilor de mijloace (de prudenţă, de diligenţă) debitorul este ţinut să folosească toate mijloacele pentru atingerea rezultatului promis, fără a fi însă absolut necesară şi realizarea lui.
Analiza dispoziţiilor cuprinse în Statutul CREDIDAM, evocat de recurent, pune în evidenţă atât existenţa unor obligaţii de rezultat, cât şi a unor obligaţii de mijloace, în sarcina semnatarilor, a asociaţiei şi a membrilor ei, urmărind modul în care aceste obligaţii sunt stipulate, existenţa şi natura contraprestaţiei, gradul de risc, influenţa pe care cealaltă parte o are asupra executării fiecărei obligaţii.
Cert este că organismul de gestiune colectivă nu şi-a asumat îndatorirea de a depune toată stăruinţa pentru a colecta şi a repartiza remuneraţiile aferente drepturilor de autor şi drepturilor conexe, ci de a obţine efectiv acest rezultat determinat, în condiţiile în care acelaşi Statut stipulează explicit obligaţia corelativă a membrilor de a-şi declara şi actualiza repertoriul care este, de asemenea, o obligaţie de rezultat.
Din această perspectivă, fără a proceda la o calificare explicită a obligaţiilor, instanţa de apel înlătură motivat susţinerile reclamantului, subliniind interdependenţa obligaţiilor asumate de părţile în proces. Se arată că plata remuneraţiilor, de către pârâtă, este condiţionată legal şi statutar, de existenţa unui repertoriu actualizat, pe care pârâta să îl fi cunoscut, nu prin diligenţe proprii, ci prin declaraţiile de repertoriu, depuse de reclamant în termenul stipulat prin Statut. În acest sens, instanţa de apel concluzionează că nu poate fi antrenată răspunderea pârâtului pentru că nu a colectat, calculat şi repartizat reclamantului sumele cuvenite cu titlul de remuneraţie aferentă utilizărilor anterioare depunerii declaraţiilor de interpretare.
Statuările instanţei de apel sunt conforme legii şi motivele invocate de recurent nu pot atrage incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Tot astfel, instanţa de apel realizează o corectă şi judicioasă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 8/1996, atunci când apreciază cu privire la dreptul reclamantului la plata de remuneraţii, precum şi cu privire la repartizarea sumelor colectate de la utilizatori.
Incontestabil, dreptul distinct la remuneraţie al artistului se naşte în momentul celei dintâi utilizări a operei sale, însă realizarea efectivă a acestui drept, prin intermediul organismului de gestiune colectivă, presupune acordarea unui mandat în acest scop, actualizat periodic, pentru ca în virtutea acestuia mandatarul să procedeze la colectare, în raport cu repertoriul declarat, la calcul şi la repartizare.
Obligaţia de rezultat a organismului de gestiune colectivă este în legătură cu repertoriul declarat şi actualizat de artist, colectarea raportându-se la acest repertoriu. Or, omisiunea reclamantului de a-şi declara repertoriul actualizat, în termen, este cea care a împiedicat calcularea şi ulterior repartizarea sumelor în favoarea sa.
Corect instanţa de apel a precizat că nu au fost colectate sume de la utilizatori pentru repertoriul nedeclarat al reclamantului, care să fi fost distribuite altor titulari/membrii, fiind cu neputinţă reîmpărţirea a ceea ce s-a distribuit, urmare a unei actualizări post factum a repertoriului.
În esenţă, întreg acest litigiu, cu toate faţetele puse în discuţie, este generat de faptul juridic al neîndeplinirii de către reclamant, în calitate de membru CREDIDAM, semnatar al actului de adeziune, a obligaţiei de a-şi declara şi de a-şi actualiza repertoriul, în termen de maxim 30 de zile de la data interpretării/execuţiei prestaţiei artistice.
În privinţa motivului de recurs care vizează documentele contabile avute în vedere la calculul remuneraţilor, Înalta Curte constată că aceste împrejurări, care vizează administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară, au fost deplin lămurite de către instanţa de apel, ca instanţă de fond. Sunt aspecte de netemeinicie, în sensul legii de procedură, iar nu de nelegalitate, astfel că ele vor fi înlăturate întrucât nu pot fi circumscrise cauzelor de casare limitativ reglementate prin art. 488 C. proc. civ.
Tot astfel, corect instanţa de apel a stabilit că teza probatorie, vizată prin administrarea probei cu expertiză judiciară contabilă, respectă obiectul şi limitele procesului, astfel cum au fost acestea stabilite de reclamant, în sensul dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ. Nu a fost învestită prima instanţă cu verificarea modului în care au fost însuşite remuneraţiile de la utilizatori pentru o refacere a calcului remuneraţiei convenite, pornind de la stabilirea ponderii de utilizare pentru fiecare trimestru, pentru D. şi D. Internaţional, prin urmare, o astfel de schimbare excede obiectului litigiului şi implicit al probaţiuni utile.
Adresa emisă de CREDIDAM cu nr. x/26.02.2020, anexată cererii de recurs, ca înscris probator nou, nu este de natură să influenţeze împrejurările esenţiale de fapt, ea neavând legătură cu litigiul dedus judecăţii.
II.2. Cu privire la recursul pârâtei CREDIDAM
În esenţă, pârâta recurentă invocă o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 130 lit. f) şi art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 de către instanţa de apel, cu referire la obligaţia de a comunica playlistele declarate de utilizatori şi veniturile încasate în derularea activităţii specifice care îl vizează pe reclamant şi pentru perioada de referinţă în acest litigiu.
În realitate, susţine recurenta, nu există o dispoziţie expresă a legii care să oblige CREDIDAM la comunicarea către titularii de drepturi a playlistelor puse la dispoziţie de utilizatori şi chiar dacă s-ar admite o aplicare extinsă a legii, nu a fost respectat termenul legal de decădere de 12 luni. Reclamantul nu a dovedit că ar fi adresat pârâtei o astfel de schimbare, anterior cererii de chemare în judecată, reclamantul nu mai are calitatea de membru din 22.09.2015 şi, mai mult, reclamantul a efectuat o astfel de verificare, la sediul pârâtei, conform minutei încheiată în data de 24.04.2013.
Totodată, instanţa de apel nu a reţinut toate acele împrejurări de fapt, relevate de probe, care permit concluzia că această solicitare a reclamantului a rămas fără obiect, câtă vreme veniturile încasate de la utilizatori şi playlistele comunicate de aceştia au făcut obiectul verificărilor expertului.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 130 lit. f) din Legea nr. 8/1996 (în varianta anterioară republicării) "să informeze, la cerere, pe titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe despre modul de utilizare a drepturilor lor şi să le comunice raportul financiar anual şi raportul de verificare financiar-contabilă".
Conform art. 1341 alin. (2) din Legea nr. 8/1996:
"(2) Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să publice, pe pagina proprie de internet, cel puţin următoarele informaţii actualizate:
a) statutul;
b) lista membrilor, a organelor de conducere centrale şi locale, componenţa comisiilor interne şi lista responsabililor locali;
c) metodologiile în baza cărora colectează remuneraţiile cuvenite membrilor, precum şi deciziile prin care organismul de gestiune colectivă a fost desemnat colector;
d) denumirea colectorului unic, în cazul în care remuneraţiile sunt colectate prin intermediul acestuia;
e) contractele standard de acordare a autorizaţiilor neexclusive;
f) lista acordurilor de reprezentare încheiate cu alte organisme de gestiune colectivă, denumirea acestora, precum şi lista contractelor de reprezentare încheiate cu organismele similare din străinătate;
g) modalităţile de colectare şi repartizare a sumelor datorate autorilor sau titularilor de drepturi, precum şi persoanele responsabile de această activitate, pe plan local şi central;
h) procedurile de soluţionare a plângerilor şi situaţia litigiilor şi a medierilor;
i) informaţii privind adunările generale desfăşurate în ultimii 5 ani, cum ar fi: data şi locul convocării, ordinea de zi şi hotărârile adoptate, după caz;
j) darea de seamă anuală."
În raport cu art. 6 alin. (1) lit. k) din Statutul CREDIDAM "CREDIDAM garantează, la cererea membrilor săi, accesul la informaţii detaliate şi documentele privind sumele ce le-au fost repartizate în ultimele 12 luni, provenienţa, modul de calcul al drepturilor şi reţinerile aplicate, precum şi verificarea concordanţei acestor date cu prevederile regulamentului de repartiţie aprobat de Adunarea Generală".
Înalta Curte observă că solicitarea reclamantului de a-i fi puse la dispoziţie playlist-urile vizează perioada în care acesta avea calitatea de membru CREDIDAM, calitate pe care a deţinut-o până la data de 22.09.2015. Mai mult, împrejurarea că nu s-a adresat anterior pârâtei cu o cerere similară nu este de natură să producă efectele unui fine de neprimire, în sensul legii de procedură, întrucât nu există o astfel de dispoziţie expresă a legii.
Textele normative evocate mai sus, precum şi dispoziţiile Statutului CREDIDAM pun cu pregnanţă în evidenţă obligaţia acestui organism de gestiune colectivă de a asigura membrilor săi accesul la informaţiile privind activitatea de colectare a bunurilor şi de repartizare, obligaţie generică, care nu poate exclude, ci dimpotrivă, include şi comunicarea playlist-urilor.
Faptul că experţii au avut acces la aceste documente şi le-au verificat în efectuarea expertizei nu poate exonera pârâta de îndeplinirea acestei obligaţii, în raport cu membrul său, aferent perioadei în care reclamantul a avut o astfel de calitate.
Pentru toate cele ce preced, constatând că nu se verifică niciunul dintre motivele de recurs susţinute de recurenţi, Înalta Curte va respinge recursurile şi va menţine decizia instanţei de apel, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
În raport cu art. 453 alin. (1) şi art. 451 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul recurent A. va fi obligat la plata sumei de 2.000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată aferente apărării realizate în recurs, către pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, reprezentând onorariu avocaţial.
Inalta Curte a apreciat necesară reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, prin aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., observând o disproporţie vădită între valoarea onorariului achitat de parte şi valoarea obiectului litigiului, respectiv complexitatea cauzei, amploarea şi durata de soluţionare a recursului. Se apreciază, astfel, că valoarea stabilită cu titlul de cheltuieli de judecată, în sarcina reclamantului recurent, este in măsură să asigure echilibrul necesar, proportionalitatea onorariului cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse de avocatul ales al recurentei CREDIDAM.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM împotriva deciziei nr. 2080 din 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019.
Obligă pe reclamantul A. la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.