Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 26.10.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa:
- să constate că pârâtele au încălcat dreptul patrimonial exclusiv al A. S.R.L. de a autoriza reproducerea în parte a înregistrării audiovizuale a programului de televiziune "Gospodar fără pereche" şi a emisiunii de televiziune "Gospodar fără pereche", în cadrul emisiunii "D." şi reportajului "Scandal sexual la cel mai cunoscut show tv", radiodifuzate pe postul de televiziune România TV, precum şi dreptul A. S.R.L. de a autoriza radiodifuzarea, comunicarea publică, punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări audiovizuale şi a propriilor emisiuni de televiziune, astfel încât să poată fi accesate, în orice mod ales, în mod individual, de către public prin intermediul site-ului www.romaniatv.net - art. 1063 alin. (1) lit. a), f), g), art. 113 lit. b), e), i) din Legea nr. 8/1996;
- să constate că pârâtele au încălcat dreptul exclusiv al A. S.R.L. la denumirile şi mărcile "Gospodar fără pereche" şi "A." şi le-au utilizat, fără acordul A. S.R.L., în asociere cu persoane cercetate pentru fapte penale şi cu persoane având o imagine publică negativă şi/sau aflate în conflict cu legea, pe postul de televiziune România TV şi pe paginile de internet www.romaniatv.net şi www.x.romaniatv.net - art. 257 C. civ., art. 36 Legea nr. 84/1998, art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 11/1991;
- să dispună interzicerea pe viitor ca pârâtele să mai utilizeze, fără acordul reclamantei, înregistrarea audiovizuală a programului de televiziune "Gospodar fără pereche" şi emisiunea de televiziune "Gospodar fără pereche", denumirile şi mărcile "Gospodar fără pereche" şi "A.", pe postul de televiziune Romania TV şi pe paginile de internet www.romaniatv.net şi wvvw.livenews.romaniatv.net;
- să dispună obligarea pârâtelor la plata daunelor-interese în cuantum de 200.000 Euro (echivalent în RON la data plaţii) pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin utilizarea, fără acord, a înregistrării audiovizuale a programului de televiziune "Gospodar fără pereche", a emisiunii de televiziune "Gospodar fără pereche", a denumirilor şi mărcilor "Gospodar fără pereche" şi obligarea pârâtelor, pe cheltuiala lor, la publicarea hotărârii judecătoreşti; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul proces.
2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti:
Prin sentinţa civilă nr. 831/10.04.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti:
Prin decizia nr. 2082A din 20 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 831/10.04.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. S.R.L. şi B. S.R.L.
A schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea.
A obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 5000 euro, plătibili în RON la cursul oficial de schimb din ziua plăţii, reprezentând despăgubiri pentru încălcarea drepturilor reclamantului asupra programului "Gospodar fără pereche".
A obligat pârâţii, în solidar, la 100 RON cheltuieli de judecată în primă instanţă.
A obligat intimaţii, în solidar, la 1465 RON cheltuieli de judecată în apel.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs pârâtele C. S.R.L. şi B. S.R.L.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 septembrie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9.
Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele-pârâte au solicitat admiterea în principiu a recursului; casarea în parte a deciziei civile nr. 2082 A/20.12.2019, cu consecinţa trimiterii apelului declarat de intimată spre rejudecare instanţei de apel şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar, în temeiul art. 453 C. proc. civ.
Recurentele-pârâte apreciază că hotărârea a fost dată cu interpretarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză pentru următoarele considerente:
Analizând dispoziţiile art. 33 alin. (2) lit. c), instanţa de apel a dat o interpretare greşită acestor prevederi legale, constatând în mod nelegal că faptele imputate pârâtelor nu se încadrează în limitele exercitării dreptului de autor, nefiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de textele invocate.
Dând o interpretare eronată textului de lege invocat în cauză, instanţa de apel a apreciat că difuzarea scurtelor fragmente ar fi adus un avantaj economic şi comercial subscriselor, bazat pe considerentul că toate televiziunile comerciale şi toate site-urile au ca scop atragerea audienţei şi, corelativ, atragerea de publicitate
În speţă, scopul difuzării scurtelor fragmente din emisiunea "Gospodar fără pereche" nu a fost acela de a obţine un avantaj economic sau comercial propriu, ci de a informa publicul exclusiv cu privire la concurenta emisiunii "Gospodar fără pereche", la comportamentul acesteia şi la controversele născute între imaginea afişată publicului de către personajul înfăţişat în cadrul emisiunii "Gospodar fără pereche" şi imaginile ce o înfăţişau în ipostaze discutabile, alături de personaje controversate.
Chiar dacă activitatea postului de televiziune România TV şi a site-ului www.romaniatv.net ce au difuzat emisiunea şi reportajul este una cu caracter comercial, subscrisele nu am urmărit obţinerea unui avantaj comercial propriu, atât timp cât, în mod clar, utilizarea fragmentelor din emisiunea intimatei nu s-a realizat în scopul exploatării operei sale.
De asemenea, excepţia prevăzută la art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996 instituie o situaţie care justifică reproducerea operei fără acordul artistului, şi anume necesitatea de informare a publicului. În speţă, utilizarea scurtelor fragmente din emisiunea "Gospodar fără pereche" a fost justificată de scopul informării publice cu privire la comportamentul reprobabil al uneia dintre concurentele unui show de televiziune urmărit de un public extrem de numeros, aspecte ce sunt de natură să influenţeze în mod direct societatea.
Utilizarea fragmentelor din emisiunea "Gospodar fără pereche" s-a efectuat în scopul identificării persoanei în discuţie, precum şi în scopul evidenţierii faptului că deşi participa la o emisiune recunoscută, comportamentul acesteia nu era tocmai potrivit pentru calitatea pe care o ocupa în emisiune, existând o clară şi strânsă legătură între faptele aduse la cunoştinţa publică de către pârâte şi fragmentele utilizate din emisiunea reclamantei.
Opinia instanţei de apel referitoare la faptul că nu ar fi fost necesar să fie informat publicul cu privire la faptele săvârşite de concurenta emisiunii "Gospodar fără pereche" (în condiţiile în care aceste informaţii se aflau deja în spaţiul public) sau să fie identificată persoana în cauză prin postarea unor imagini din emisiunea intimatei, nesocoteşte prevederile art. 65 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual conform căruia, în emisiunile de ştiri şi dezbateri, atunci când radiodifuzorul prezintă înregistrări ce provin din surse externe redacţiei, trebuie să precizeze acest lucru pe tot parcursul înregistrării, iar dacă imaginile provin de la un alt post de televiziune, trebuie precizat acest lucru înainte de difuzarea lor, iar sigla postului de la care au fost preluate trebuie să fie vizibilă pe tot parcursul difuzării.
În continuare, instanţa de apel interpretează în mod greşit condiţia prevăzută la art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, potrivit căreia informaţiile trebuie să privească evenimente de actualitate. Condiţia ca utilizările să aibă ca scop informarea privind actualitatea nu se referă la tema abordată în cadrul emisiunii din cuprinsul căreia au fost preluate fragmentele, ci "actualitatea" vizează caracterul prezent, curent al evenimentelor în cadrul cărora se exprimă oral operele din care se utilizează fragmente pentru informarea publicului.
În ceea ce priveşte sintagma "scurtele fragmente ale operelor", înţelesul textului invocat sugerează o redare trunchiată a fragmentelor, tocmai în intenţia de a nu leza prin reproducere. în mod evident, în cauză au fost preluate şi difuzate scurte fragmente. Caracterul repetitiv al difuzării scurtelor fragmente nu schimbă conţinutul şi sensul sintagmei utilizate de legiuitor. Aşadar, utilizarea repetată a aceloraşi scurte fragmente din emisiunea "Gospodar fără pereche" nu poate constitui un act de încălcare a primei condiţii prevăzute de art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996.
În plus faţă de aceste aspecte, instanţa de apel nu a reţinut caracterul legal al utilizării de către subscrisele a scurtelor fragmente din emisiunea apelantei, şi prin prisma faptului că, în timpul difuzării imaginilor, pe ecran, în colţul din dreapta, a fost redat numele producătorului în calitate de titular al programului de televiziune şi al emisiunii "Gospodar fără pereche".
Or, în aceste împrejurări, se consideră de către recurente că decizia recurata este nelegală, preluarea şi difuzarea fragmentelor incriminate de către intimată se înscriu în limitele exercitării dreptului de autor conform art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, neconstituind o încălcare a dreptului de radiodifuzare al intimatei A..
5. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că utilizarea fragmentelor din înregistrarea audiovizuală a programului de televiziune "Gospodar fără pereche" de către recurenta-pârâtă nu se circumscrie unei utilizări permise de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Scopul real al recurentelor-pârâte nu a fost acela al informării publicului, ci al exploatării în folosul economic al recurentelor-pârâte a operei intimatei-reclamante.
Întrucât art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996 reglementează o situaţie excepţională, aceste dispoziţii legale trebuie interpretate în mod restrictiv, raportat la scopul informării.
Prin repetarea excesivă şi alternarea unor părţi din opera intimatei-reclamante, fără niciun element de tranziţie sau separare, cu imagini provenind din alte surse, recurentele-pârâte au intenţionat realizarea unui conţinut menit să inducă în rândul publicului o pronunţată percepţie de senzorial şi scandalos, cu caracter denigrator la adresa programelor intimatei-reclamante, prin care să înregistreze audienţe ridicate.
Faptul că recurentele-pârâte au urmărit obţinerea de avantaje economice reiese chiar din titlul reportajului - "Scandal sexual Ia cel mai cunoscut show tv", ales special pentru a atrage audienţe ridicate. Având în vedere că atât postul România Tv cât şi site-ul www.romaniatv.net sunt finanţate din publicitatea plătită de terţi, veniturile variază direct proporţional cu audienţele înregistrate.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că "prin utilizarea fragmentelor din emisiunea reclamantei s-a urmărit evidenţierea unor contraste, astfel că scopul utilizării a depăşit necesitatea unei informări, iar utilizarea fragmentelor a servit pârâtei C. S.R.L. la ilustrarea punctului său de vedere asupra unei concurente din emisiunea " Gospodar fără pereche " ".
În realitate, emisiunea şi reportajul recurentelor-pârâte sunt bazate preponderent pe utilizarea operei intimatei-reclamante.
Interpretarea instanţei de apel este corectă. în măsura în care scopul urmărit de recurentele-pârâte nu putea fi realizat prin utilizarea de scurte fragmente, acestea aveau obligaţia de a obţine autorizaţia intimatei-reclamante.
Mai mult decât atât, aşa cum reiese din cererea de recurs, recurentele-pârâte nu neagă faptul că emisiunea/reportajul a fost realizată, într-o proporţie covârşitoare, pe baza fragmentelor din opera intimatei-reclamante. Ele consideră însă că folosirea repetitivă a unor scurte fragmente se încadrează în situaţia permisă de art. 33 din Legea nr. 8/1996.
În mod eronat susţin recurentele-pârâte faptul că instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 65 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual. Acest articol stabileşte obligaţii pentru situaţia în care utilizarea este legală şi nu naşte un drept de utilizare al emisiunilor altui radiodifuzor, cu nesocotirea drepturilor patrimoniale de autor/conexe dreptului de autor ale radiodifuzorului titular.
În cauză, nu s-a pus problema utilizării de imagini fără indicarea sursei, ci s-a pus problema utilizării nelegale a conţinutului radiodifuzat.
6. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 11 mai 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtele C. S.R.L. şi B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2082 A din 20 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
I. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce succed.
În raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.
Conform dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996, Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar,artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt: e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale".
Potrivit art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, "Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică".
Totodată, în raport cu art. 12 din Legea nr. 8/1996, "Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii ."
Potrivit art. 13 alin. (1) lit. a), b), f), g) din Legea nr. 8/1996 "Utilizarea unei opere dă naştere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
a) reproducerea operei;
b) distribuirea operei;
f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
g) radiodifuzarea operei."
Conform art. 14 din Legea nr. 8/1996, "Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea, integrală sau parţială, a uneia oria mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice".
Conform art. 141 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, "Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înţelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum şi oferirea publică a acestora".
Conform art. 15 din Legea nr. 8/1996, "Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, inclusiv "reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică şi de arhitectură, proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală,prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum şi prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea,se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziţie publicului, inclusiv prin internet sau alte reţele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual".
Potrivit art. 151 din Legea nr. 8/1996, "În sensul prezentei legi, prin radiodifuzare se înţelege:
a) emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de televiziune, prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul recepţionării de către public;
b) transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, cu excepţia reţelelor de calculatoare, în scopul recepţionării ei de către public."
Conform art. 33 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, "Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare", "În condiţiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic: de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării".
Alin. (4) din acelaşi act normativ stipulează:
"În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) şi la) alin. (2) trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului, cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menţioneze şi locul unde se găseşte originalul".
Cu referire distinctă la drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale, art. 1061 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 8/1996 prevede:
"(1) Se consideră înregistrare audiovizuală sau videogramă, în sensul prezentei legi, orice fixarea unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunet,oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această fixare.
(2) Producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite ori nu de sunet şi, în această calitate, furnizează mijloacele tehnice şi financiare necesare".
În raport cu art. 1063 alin. (1) lit. a), f), g) din Legea nr. 8/1996, "(1) Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale;
f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale;
g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări audiovizuale, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public".
Conform art. 113 alin. (1) lit. a), b), e), i) din Legea nr. 8/1996, "Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele organismelor, următoarele:a) fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune;
b) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost transmise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit;
e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către public, inclusiv retransmiterea pe Internet;
i) punerea la dispoziţia publicului a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost emise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi accesate în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public."
Totodată, prin art. 116 din Legea nr. 8/1996, se arată că dispoziţiile art. 33 se aplică, prin analogie şi organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.
Din analiza textelor normative mai sus evocate, rezultă că operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale constituie obiect al dreptului de autor, recunoscut şi garantat în condiţiile Legii nr. 8/1996 . Un astfel de drept comportă atribute de ordin moral (precum dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică) şi atribute de ordin patrimonial, distincte şi exclusive, care aparţin autorului operei şi rezultă din utilizarea acesteia (precum dreptul de a autoriza sau de a interzice reproducerea operei, distribuirea operei, comunicarea publică prin orice mijloace, radiodifuzarea operei, în înţelesul pe care legea îl conferă acestor acţiuni).
Prin art. 33 din Legea nr. 8/1996, anterior enunţat, sunt reglementate situaţiile de excepţie, cele în care este permisă utilizarea unei opere, fără consimţământul autorului acelei opere şi fără plata vreunei remuneraţii. Ipotezele avute în vedere sunt de strictă interpretare şi aplicare, iar abaterea de la regula exprimării consimţământului suveran al autorului operei impune întrunirea simultană a următoarelor condiţii legale: opera să fi fost anterior adusă la cunoştinţa publică; utilizarea operei să fie conformă bunelor uzanţe; utilizarea să nu contravină exploatării normale a operei; utilizarea să nu aducă prejudicii de ordin moral şi/sau patrimonial autorului sau altor titulari ai drepturilor de utilizare. Complementar, pentru situaţia particulară în care utilizarea constă în reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public a operei, în cadrul informaţilor privind evenimentele de actualitate, se pretinde ca o astfel de utilizare să excludă orice avantaj comercial sau economic, direct sau indirect; să se rezume la transmiterea unor scurte fragmente ale operei, iar scopul unic al acesteia să fie acela al informării, la acesta raportându-se şi aprecierile cu privire la limitele utilizări.
În prezenta cauză, a fost dovedit şi este necontestat dreptul de autor al reclamantei, în calitate de producător al unei înregistrări audiovizuale, emisiunea de televiziune "Gospodar fără pereche", în înţelesul pe care art. 1061 din Legea nr. 8/1996 îl conferă acestei noţiuni. Componenta patrimonială a dreptului de autor al reclamantei - organism de televiziune - îi conferă acesteia o serie de drepturi exclusive, precum dreptul de a autoriza sau de a interzice reproducerea, distribuirea, retransmiterea, comunicarea publică a propriilor programe de televiziune fixate pe orice fel de suport.
Toate aceste drepturi ale societăţii de televiziune care are calitatea de reclamantă în prezentul proces nu au fost contestate de către pârâte, acestea afirmând, în apărare, că difuzarea unor "scurte fragmente" din emisiunea "Gospodar fără pereche", în cadrul emisiunii proprii "D." şi acela al reportajului "Scandal sexual la cel mai cunoscut show Tv", precum şi punerea acestor fragmente la dispoziţia publicului pe cele două site-uri pe care le administrează s-au făcut în limitele şi cu respectarea condiţiilor art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cele care permit utilizarea operei fără a avea consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii.
Prima instanţă şi apoi instanţa de apel, ca instanţe de fond, reţin, sub aspectul împrejurărilor de fapt esenţiale în prezentul proces, că difuzarea unor fragmente din emisiunea produsă de reclamantă viza una dintre participantele la această emisiune, cu privire la care presa tabloidă a transmis informaţii referitoare la conduita acesteia în afara emisiunii, de natură să genereze controverse între imaginea personajului arătat publicului în emisiunea produsă de A. şi imaginile care o înfăţişează pe concurentă în viaţa reală într-un anturaj controversat.
Totodată, instanţa de apel reţine ca fiind dovedită împrejurarea că utilizarea fragmentelor din emisiune a acoperit o durată foarte mare din durata totală a ştirii difuzate de pârâtă cu privire la acest subiect, iar faptele cu privire la care purta pretinsa informare erau deja publice, publicul interesat primise anterior respectivele informaţii.
Înalta Curte reaminteşte că utilizarea, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, a unor scurte fragmente dintr-o operă, prin reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public a operei, în cadrul informaţilor privind evenimentele de actualitate, este permisă de lege (art. 33 din Legea nr. 8/1996, anterior evocat) numai dacă ea este conformă bunelor uzanţe, nu contravine exploatării normale a operei şi nu îl prejudiciază pe autor, exclude orice avantaj comercial sau economic. Orice utilizare care depăşeşte limitele rezonabile al scopului unic urmărit, acela al informării, excede art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996.
Circumstanţele concrete în care a avut loc, în prezenta cauză, difuzarea unor fragmente din emisiunea produsă de reclamantă, pun în evidenţă o nesocotire a condiţiilor legale.
Astfel, utilizarea aceloraşi fragmente din emisiunea reclamantei pe o durată mare din timpul alocat ştirii difuzate de pârâtă, apreciat a fi de cca 50% din total, nu respectă cerinţa legală referitoare la difuzarea unor "scurte fragmente", căci sintagma primeşte o dublă semnificaţie, pentru ca scopul legii să poată fi împlinit, şi anume: durata fragmentelor din operă, care au fost difuzate şi durata difuzării acestora. Măsura este dată de scopul unic urmărit, acela al unei scurte şi simple informări. Or, dacă s-ar accepta posibilitatea utilizării unor părţi reduse dintr-o operă, în mod repetitiv şi neîntrerupt, în cadrul aceleiaşi emisiuni, un timp îndelungat, s-ar ajunge, în mod indiscutabil, la eludarea acestei condiţii restrictive, impuse prin lege. Întrucât norma legală analizată permite, cu titlul de excepţie, utilizarea unei opere fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, condiţiile care permit o astfel de utilizare, în măsură să afecteze drepturile morale şi patrimoniale ale autorului operei, se impun a fi interpretate restrictiv şi în favoarea acestuia, pentru că sunt menite să îl protejeze.
În prezenta cauză, utilizarea operei în scopul informării poate fi justificată exclusiv din perspectiva necesităţii de asociere a imaginii concurentei participantă la emisiunea " Gospodar fără pereche" cu numele acesteia, în contextul transmiterii de informaţii cu privire la fapte săvârşite de aceasta şi la anturaje controversate.
Or, difuzarea unor părţi din emisiunea produsă de reclamantă, în mod repetitiv şi neîntrerupt, în cadrul aceleiaşi emisiuni, un timp îndelungat excede, în mod indiscutabil, necesităţii de identificare a persoanei, în scopul informării şi, mai mult decât atât, este de natură să aducă societăţii pârâte avantaje economice şi comerciale, prin audienţa şi publicitatea realizate, pe un interval extins de timp.
Mai mult decât atât, difuzarea repetată a acestor fragmente din emisiunea produsă de reclamantă, un interval larg de timp, asociată unui titlu menit să şocheze un anumit segment al publicului ("scandal sexual la cel mai cunoscut show TV") este în mod evident realizată pentru a pune în discuţie, în mod critic şi într-o manieră care este de natură să aducă prejudicii de imagine autorului operei, opiniile exprimate în legătură cu una dintre participantele la emisiune, discrepanţa constantă între imaginea personajului şi imaginea reală a concurentei. Necesitatea difuzării este în legătură cu realizarea unor analize critice, ea depăşeşte cu mult limitele unei simple informări, neutre, obiective. Or, pentru o astfel de utilizare, apărea necesar consimţământul autorului operei, în speţă al producătorului emisiunii, cel care este titularul drepturilor morale şi patrimoniale asupra acestei opere.
Împrejurarea că au fost respectate unele dintre condiţiile legii, în timpul difuzării imaginilor, pe ecran, în colţul din dreapta, fiind redat numele producătorului în calitate de titular al programului de televiziune şi al emisiunii "Gospodar fără pereche", nu poate conduce la aplicarea dispoziţiilor de excepţie ale art. art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, câtă vreme nu aufost îndeplinite, cumulativ, toate condiţiile prescrise
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a apreciat că faptele dovedite în cauză, circumstanţele concrete ale săvârşirii lor, nu pot fi circumscrise art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, care permite terţilor, cu titlu de excepţie şi în condiţiile legii, utilizarea operei fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii.
Pe cale de consecinţă, constatând că niciunul dintre motivele de recurs susţinute de pârâte nu se verifică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, aplicând dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., pârâtele C. S.R.L. şi B. S.R.L. vor fi obligate la plata sumei de 5.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta A. S.R.L., reprezentând onorariul avocatului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele C. S.R.L. şi B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2082 A din 20 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe pârâtele C. S.R.L. şi B. S.R.L. la plata sumei de 5800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta A. S.R.L..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.