Şedinţa publică din data de 30 martie 2022
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă la data de 02.09.2019 sub nr. dosar x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., să fie obligaţi pârâţii la plata, în solidar, a sumei de 60.000 euro (echivalentul în RON la data plăţii), la ştergerea articolului defăimător denumit "SRI pompează sume uriaşe în A." publicat de către pârâţi pe website-ul anchetespeciale.ro, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii de 1000 RON pe zi de întârziere, la publicarea hotărârii pe cheltuiala pârâţilor în doua ziare cu acoperire naţională şi pe site-ul www.x.ro şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că nu sunt întrunite cerinţele răspunderii civile delictuale.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa nr. 595/22.06.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă a respins acţiunea, a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată şi a luat act că pârâţii şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 735/A/05.05.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea, a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a daunelor morale în sumă de 1.000 RON, a obligat pârâţii să şteargă articolul defăimător denumit "SRI pompează sume uriaşe în A." de pe web sit-ul ancheteespeciale.ro., a obligat pârâţii să publice pe cheltuiala acestora pe site-ul www.x.ro şi în două ziare cu acoperire naţională hotărârea la data rămânerii ei definitive; a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 115 RON, cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru corespunzătoare pretenţiilor admise; a păstrat în rest sentinţa civilă apelată, a obligat intimaţii, în solidar, la plata către apelantă a sumei 57,5 RON cheltuieli de judecată în apel.
4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâţii B. şi C. S.R.L..
1) În motivarea recusului declarat, recurenta-reclamantă a susţinut următoarele critici de nelegalitate a hotărârii atacate:
-Instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra tuturor criticilor privind încălcarea dispoziţiilor Codului Deontologic al Jurnalistului (CDJ), fiind incident art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Deşi recurenta-reclamantă a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 5.1 (înregistrarea audio a fost publicată fără acordul numitei D., fotografiile în care apar portretele asociaţilor au fost folosite fără consimţământul acestora), art. 5.2 (autorul articolului a adăugat denumirea recurentei sau a asociaţilor săi acolo unde numita D. nu o face, pentru a fi asociată în mod direct şi imediat cu anumite afirmaţii defăimătoare), art. 6.1 (intimaţii-pârâţi au publicat acuzaţiile numitei D. fără a face verificări rezonabile) şi art. 8 (jurnalistul are obligaţia de a acţiona cu bună-credinţă şi nu are dreptul de a prezenta opinii drept fapte) din Codul Deontologic al Jurnalistului, instanţa de apel nu a analizat criticile formulate şi nu le-a soluţionat în mod real, mărginindu-se să arate că sunt nefondate criticile formulate în apel referitoare la încălări ce priveau dispoziţiile acestui cod.
Omisiunea cercetării reale a susţinerilor reclamantei de către instanţa de apel e demonstrată şi de modul în care aceasta răspunde criticilor, afirmând că nici prima instanţă nu le-a analizat (adică, nici prima instanţă şi nici cea de apel) sau prin referirea la neîncălcarea art. 9 din acelaşi Cod deontologic, pe care reclamanta nici nu o invocase.
-Considerentele hotărârii, potrivit cărora nu au fost încălcate dispoziţii ale CDJ au fost reţinute cu încălcarea normelor de drept material, respectiv art. 1349 C. civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Prin raportare la încălcarea art. 1349 C. civ., recurenta reiterează aspectele de nelegalitate ale hotărârii, decurgând din încălcarea dispoziţiilor art. 5.1, art. 5.2, art. 6.1, art. 8 din CDJ. Reclamanta a reluat în detaliu încălcările semnalate în legătură cu fiecare din dispoziţiile CDJ invocate, susţinând că prin titlul atribuit articolului şi modalitatea de prezentare a înregistrării audio, intimaţii au urmărit denigrarea sa publică şi a asociaţilor săi, adăugirile aduse textului (constând în denumirea reclamantei sau a asociaţilor săi), acolo unde autorul nu a făcut-o, trădează intenţia intimaţilor de a denigra societatea şi de a-i afecta reputaţia. Scopul publicării articolului nu a fost acela de a informa publicul, ci de a-i prejudicia imaginea publică, o dovadă suplimentară în acest sesn fiind faptul că, în continuare, pe site-ul "www achetespeciale.ro", sunt publicate articole denigratoare faţă de asociatul E..
-Daunele morale la care au fost obligaţi intimaţii, în cuantum de 1000 RON, au fost stabilite cu încălcarea dispoziţiilor art. 1349 alin. (2) şi art. 1385 alin. (1) C. civ., suma acordată fiind necorespunzătoare cu gravitatea prejudiciului produs prin afirmaţiile defăimătoare.
2) În motivarea recusului formulat de recurenţii-pârâţi, au fost susţinute următoarele critici de nelegalitate:
-Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), întrucât pe de o parte reţine că articolul publicat nu a încălcat Codul Deontologic al Jurnalistului, dar concluzia pe care o emite, în contradicţie cu cele reţinute, este că titlul articolului depăşeşte limitele libertăţii de exprimare. Precizează că, modul de elaborare a titlului articolului a respectat toate tehnicile jurnalistice, prin extragerea acestuia din materialul informaţional pe baza informaţiei importante, insolite, senzaţionale a materialului şi prin utilizarea tehnicii de parafrazare, în cazul citatelor prea lungi.
Consideră contradictorie reţinerea instanţei de apel, în sensul că nu s-ar fi încălcat CDJ, dar au fost depăşite limitele libertăţii de exprimare în cazul titlului articolului.
-Hotărârea recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.). În acest sens, recurentul arată că articolul de presă nu îndeplineşte condiţiile angajării răspunderii civile delictuale conform art. 1349, art. 1357 şi art. 1358 C. civ.. În cauză a fost exercitat dreptul fundamental la liberă exprimare, în limitele prevăzute de lege, din cuprinsul acestuia nu rezultă ceva calomnios ori defăimător la adresa reclamantei, iar prin textul publicat nu se realizează o judecată de valoare. Art. 253 C. civ. a fost aplicat în mod defectuos de către instanţa de apel, în contradicţie cu dreptul comunitar, astfel încât măsura "retragerii" în integralitate a analizelor, opiniilor şi investigaţiilor este excesivă în raport cu valoarea protejată, respectiv presupusul prejudiciu reputaţional. Se impune înlăturarea aplicării art. 253 alin. (1) lit. b) C. civ. aşa cum a fost interpretat de instanţa de apel. Măsura retragerii articolelor de pe internet contravine în mod flagrant art. 10 din Convenţie.
5. Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-au formulat întâmpinări.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cele două memorii de recurs, Înalta Curte apreciază asupra caracterului lor fondat, în limitele ce vor fi arătate.
Atât recurenta-reclamantă A. S.R.L., cât şi recurenţii-pârâţi au formulat critici de recurs prin care au semnalat, în primul rând, deficienţe ale motivării hotărârii de apel atacate. În timp ce reclamanta a criticat omisiunea examinării efective şi reale a acuzaţiilor aduse în legătură cu materialul informatic publicat pe un website, privitoare la încălcarea mai multor dispoziţii din Codul Deontologic al Jurnalistului, recurenţii-pârâţi s-au plâns faţă de motivarea contradictorie a deciziei recurate, prin care, deşi se conchide asupra caracterului neîntemeiat al "criticilor apelantului referitoare la încălcarea Codului Deontologic al Jurnalistului", se ajunge totuşi la o soluţie în contradicţie cu cele reţinute, afirmându-se că titlul articolului depăşeşte limitele libertăţii de exprimare. În continuare -se arată - pe fondul acestei concluzii contradictorii, instanţa de apel a dispus şi măsura extremă a retragerii/ştergerii articolului de pe internet, măsură pe care recurenţii-pârâţi au criticat-o ca fiind rezultat al unei aplicări defectuoase a art. 253 C. civ. şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în contradicţie şi ea cu concluzia iniţială a inexistenţei încălcărilor Codului Deontologic al Jurnalistului, acuzate prin acţiunea dedusă judecăţii.
Aceste critici sunt deopotrivă întemeiate.
În acest sens, Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat luarea mai multor măsuri de limitare a libertăţii de exprimare faţă de cei doi pârâţi chemaţi în judecată, în legătură cu articolul apărut la 21.06.2019 pe pagina de internet www.x.ro, sub titlul " SRI pompează sume uriaşe în A.", despre care a susţinut că ar conţine o serie de afirmaţii defăimătoare atât la adresa societăţii reclamante, acuzată de a se afla în relaţii de afaceri cu "securitatea", cât şi la adresa celor doi asociaţi ai societăţii, cărora le sunt atribuite în mod direct mai multe cuvinte ofensatoare (şpăgari, ţigani şi fără creier).
Întrucât articolul apare sub forma redării unei înregistrări audio care conţine afirmaţiile unei terţe persoane, proprietara unei agenţii de turism concurentă a societăţii reclamante, nici prima instanţă şi nici cea de apel nu au realizat o analiză în conţinut a materialului informativ indicat ca fiind vătămător, acestea limitându-se să constate că articolul reproduce afirmaţiile numitei D., proprietara agenţiei F., că nu aparţine intimaţilor-pârâţi conţinutul său, că informaţia a fost publicată de intimaţii-pârâţi în forma originală şi needitată. De aceea, s-a concluzionat că nu poate fi imputat pârâţilor faptul că au reprodus conţinutul unei înregistrări existente în mediul online care aparţinea unui terţ, motiv pentru care s-a considerat că nu era necesar nici consimţământul persoanelor în discuţie şi nici nu au putut fi apreciate ca întemeiate acuzaţiile de încălcare a Codului Deontologic al Jurnalistului, fapt pentru care nici prima instanţă nu le-a analizat.
Această concluzie a instanţei de apel survine însă unei reproduceri în considerentele hotărârii sale a mai multor soluţii jurisprudenţiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului în domeniul libertăţii de exprimare (art. 10 din Convenţie) al publicaţiilor pe internet, fără o relevanţă sau legătură directă cu circumstanţele cauzei şi inaptă, din acest motiv, a oferi o bază de analiză necesară unei atare rezoluţii.
Deşi admite că publicaţiile de pe internet intră în domeniul de aplicare al art. 10 şi că principiile generale stabilite de CEDO cât priveşte garanţiile dar şi limitele ce pot fi aduse acestui drept se aplică şi Internetului (aspecte deduse din jurisprudenţa Curţii, stabilite ca atare în considerarea capacităţii site-urilor Internet de a păstra şi difuza mari cantităţi de date, a accesului larg la informaţii şi a facilităţilor de comunicare către un număr mare de utilizatori pe care acestea îl oferă), hotărârii din apel îi lipseşte o analiză concretă proprie şi reală, adaptată particularităţilor cauzei.
Din considerentele deciziei, se înţelege că hotărâtor în adoptarea soluţiei şi în modul de cercetare a cauzei a fost faptul că materialul jurnalistic reproducea conţinutul unei înregistrări existente în mediul online care aparţinea unui terţ.
Însă, atunci când comunicarea de informaţii sau dezbaterea unor subiecte de interes de către presă îmbracă forma reproducerii afirmaţiilor unui terţ (prin repostarea unui material sau redarea unui interviu), Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu exclude de plano - aşa cum a procedat instanţa de apel - o analiză de conţinut asupra materialului acuzat pentru caracterul său defăimător.
Deşi, de principiu, impune statelor să evite sancţionarea organelor de presă pentru cele publicate, atunci când afirmaţiile aparţin unor terţi (considerând nerezonabil să se impună organelor de presă o disociere sistematică şi formală, ori de câte ori opiniile unui terţ, publicate, riscă să provoace prejudicii altuia), Curtea Europeană admite că o verificare, chiar şi în cazul unor atare materiale, este posibilă şi necesară, scopul fiind acela de a împiedica presa să devină o portavoce a terţilor pentru comunicarea unor mesaje violente ori acela de a identifica şi izola cazurile în care jurnalistul foloseşte atare mijloace de a-şi ascunde responsabilitatea transmiterii de informaţii ofensatoare, dar la care acesta aderă explicit şi fără rezerve.
Aşadar, argumentul reproducerii unei înregistrări existente în mediul online care aparţinea unui terţ, nu putea fi invocat de instanţa de apel pentru a evita realizarea unei analize în raport de susţinerile reclamantei, care invoca încălcarea mai multor dispoziţii din Codul Deontologic al Jurnalistului, respectiv a art. 5.1, 5.2, 6.1, 8 şi 14 şi care susţinea, pornind de la modul de alcătuire a materialului, că trădează intenţia autorului (pârâtul) acestuia de a denigra şi afecta reputaţia societăţii şi a celor doi asociaţi ai săi.
În raport cu dispoziţiile invocate şi faţă de susţinerile reclamantei - care acuzase că prin titlul atribuit articolului şi prin modalitatea de prezentare a înregistrării audio, intimaţii au urmărit denigrarea sa publică şi a asociaţilor săi - devenea de interes pentru justa soluţionare a cauzei să se determine dacă materialul supus verificării consta doar în reproducerea neutră şi inofensivă a unei înregistrări a afirmaţiilor unui terţ, fără elemente de contribuţie ale jurnalistului ori, dimpotrivă, reproducerea era realizată prin adăugarea de conţinut şi modelarea informaţiei ori prin redarea acesteia într-un context relevant.
O atare analiză se impunea cu atât mai mult cu cât, prin cererea sa, reclamanta acuza, pe lângă caracterul defăimător al materialului, şi o distorsionare a informaţiei, modificarea şi denaturarea mesajului terţului prin adăugarea de conţinut (adăugarea în mai multe locuri a denumirii sale ori pe cea a asociaţilor săi, acolo unde terţul nu a făcut-o), elemente care, alături de titlul atribuit, susţineau opinia reclamantei în sensul aderării pârâtului la conţinutul comunicării şi impuneu verificări specifice oricărui material de presă de natură să lezeze drepturile celorlalţi (obligaţia verificării informaţiilor înainte de publicare, evitarea publicării informaţiilor false, buna-credinţă a jurnalistului, separarea faptelor de opinii, etc.).
Susţinerile reclamantei au rămas în afara analizei instanţei care, sub motivul că materialul reproduce înregistrări ce aparţin unui terţ, a exclus o verificare în conţinut a acestuia, apreciind ca nefondate toate criticile reclamantei referitoare la încălcarea Codului Deontologic al Jurnalistului, deşi admite că nici ea şi nici prima instanţă nu le-a analizat, nemaiconsiderând necesar tocmai din acest motiv.
În locul unei abordări unitare a întregului material informaţional, instanţa a realizat în schimb, o analiză de conţinut izolată, doar în privinţa titlului articolului, despre care a apreciat că, fiind denigrator, a depăşit limitele libertăţii de exprimare. Prin aceasta, instanţa de apel a îndreptăţit criticile pârâţilor care au invocat, la rândul lor, contrarietatea în considerente a hotărârii în condiţiile în care susţin că atribuirea titlului s-a realizat cu respectarea tuturor tehnicilor jurnalistice, prin extragerea celei mai relevante informaţii din cuprinsul materialului informaţional, despre care instanţa a reţinut că nu comportă o verificare sub aspectul respectării Codului Deontologic al Jurnalistului.
Acestor elemente care ţin de analiza realizată de instanţa de apel, li se adaugă şi o contrarietate a soluţiei cu considerentele, anume aceea privitoare la măsura complementară de reparare a încălcării drepturilor reclamantei dispusă prin decizia atacată, constând în obligarea pârâţilor la ştergerea articolului defăimător de pe website-ul "anchetespeciale.ro", articol a cărui calificare ca atare se regăseşte doar în dispozitivul hotărârii, dar care a fost însă negată prin toate considerentele acesteia.
Date fiind aceste deficienţe ale judecăţii înfăptuite prin hotărârea atacată, care fac imposibilă şi prematură o cercetare a legalităţii acesteia sub aspectul dreptului material aplicat, se impune, pe temeiul art. 488 (1) pct. 6 C. proc. civ. admiterea ambelor recursuri declarate şi casarea deciziei instanţei de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Urmează ca în analiza sa de ansamblu a materialului jurnalistic, instanţa de apel să deceleze, pe baza verificării susţinerilor părţii reclamante, dacă acesta constă într-o simplă redare neutră, neimplicată, distantă a înregistrării unei terţe persoane care, în principiu, nu comportă sancţiuni ori îngrădiri ale libertăţii de exprimare ori dacă, prin modul de alcătuire a materialului - atribuirea titlului, modul de prezentare a informaţiei, adăugirile aduse textului - se înţelege că autorul său (pârâtul) aderă şi susţine ideile comunicate, situaţie care reclamă ori comportă o analiză sub aspectul depăşirii limitelor libertăţii de exprimare. Această verificare nu exclude şi nu e incompatibilă cu o analiză limitată, doar în privinţa unora din elementele articolului, spre exemplu titlul, aşa cum deja a procedat instanţa de apel, însă o atare analiză nu poate avea decât caracter subsidiar, funcţie de concluzia dedusă în urma celei dintâi analize.
La rejudecare, în acord cu art. 501 alin. (3) C. proc. civ., instanţa va avea în vedere şi celelalte susţineri ale ambelor părţi, invocate drept critici de recurs subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta susţinând că este ţinta unor atacuri repetate ale pârâtului (aspect exemplificat cu indicarea şi a altor materiale publicate care au vizat-o pe ea sau pe asociatul majoritar), respectiv cele ale pârâţilor care s-au apărat invocând puterea şi garanţiile oferite libertăţii de exprimare consacrată prin art. 10 din Convenţie Europeană a Drepturilor Omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâţii B., C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 735/A din 05 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 30 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.