Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1254/2022

Decizia nr. 1254

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a Civilă, la data de 14.05.2021, sub nr. x/2021 reclamantul S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.C. Spitalul Sf. Sava S.R.L.:

- să se constate că folosirea de către pârâtă a denumirii "Spitalul Sf. Sava" în activitatea comercială încalcă drepturile de proprietate industrială ale reclamantului asupra mărcii înregistrate la nivel naţional "A. - Spitalul "Sf. Sava", conform Certificatului de înregistrare a mărcii nr. x;

- să fie obligată pârâta să înceteze, pe teritoriul României, folosirea neautorizată a denumirii "Spitalul Sf. Sava", în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţată în cauza şi să se abţină în viitor de la orice utilizare a unor semne identice sau similare cu această denumire în activitatea comercială a acestora, în special oferirea produselor sau comercializarea, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn şi utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate, incluzând, dar fără a se reduce la: a) modificarea paginii de Facebook a pârâtei, astfel încât să nu mai apară în conţinutul acesteia particula: Spitalul Sf. Sava; b) modificarea paginii de internet a pârâtei astfel încât să nu mai apară în conţinutul acesteia particula: Spitalul Sfântul Sava; c) modificarea oricăror pagini din social-media aparţinând pârâtei, astfel încât să nu mai apară în conţinutul acestora particula: Spitalul Sfântul Sava; d) încetarea oricăror demersuri cu privire la promovarea on line si off line a acestei instituţii care să cuprindă particula Spitalul Sfântul Sava; e) modificarea denumirii societăţii (numele comercial) care deţine acest centru de îngrijiri paleative şi recuperare medicală, precum şi a tuturor actelor şi avizelor obţinute pentru spital sau orice instituţie spitalicească astfel încât pe niciun document oficial să nu mai apară particula Spitalul Sf. Sava; f) încetarea folosirii, sub orice formă, a particulei Spitalul Sf. Sava cu referire la spitalul situat în oraşul Buzău sau în orice altă locaţie aflată pe teritoriul României, în ceea ce priveşte serviciile protejate de clasa 44 din clasificarea Nisa;

- să fie obligată pârâta la plata de daune cominatorii (penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei stabilite prin titlul executoriu) de 1000 de RON/zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute la punctul 2;

- să se dispună publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei a dispozitivului hotărârii judecătoreşti, în două publicaţii de circulaţie naţională dintre care una sa fie Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (B.O.P.I.); 5. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, a invocat prevederile art. 39 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (3), din Legea nr. 84/1998, art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 40F din data de 18 ianuarie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiţionale precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 C. proc. civ.

A făcut aplicarea prevederilor art. 107 C. proc. civ., potrivit cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel, precum şi ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care arată că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai sunt competente şi instanţele în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

A constatat că pârâta îşi are sediul în jud. Buzău şi a apreciat că Tribunalul Buzău este instanţa competentă teritorial să soluţioneze acţiunea, prin raportare la dispoziţiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

2.2. Învestit prin declinare, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 406/2022 din 18 aprilie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afara de instanţelor prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente şi instanţele în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În esenţă, a reţinut că, în speţă, competenţa este una alternativă, reclamantul având posibilitatea conform art. 116 C. proc. civ., să facă alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Competenţa este una relativă, putând fi invocată doar în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

A conchis că, în condiţiile invocării excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti la primul termen de judecată, cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Bucureşti devenise competent teritorial să soluţioneze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9, raportat la art. 116 şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în contrafacere, întemeiată atât pe instituţia răspunderii civile delictuale, cât şi pe dispoziţiile legale speciale din materia drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială şi din materia concurenţei neloiale (art. 39 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (3) din Legea nr. 84/1998, art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991).

În aplicarea dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., regula generală în materie şi a art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., dispoziţiile privind competenţa teritorială alternativă în materia răspunderii civile delictuale, reclamantul putea alege între cele două instanţe deopotrivă competente a soluţiona pricina.

Acest tip de competenţă este de ordine privată şi, raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Potrivit art. 208 alin. (1) C. proc. civ., întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Aşadar, în cauză, pârâta avea obligaţia invocării acestei excepţii de ordine privată prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii, potrivit dispoziţiilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât excepţia respectivă a fost invocată de pârâtă la primul termen de judecată, în afara termenului procedural, aceasta nu mai era în drept să o invoce, situaţie în care instanţa învestită de reclamant devenise competentă în soluţionarea cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2022.