Şedinţa publică din data de 08 iunie 2022
Asupra cererii de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâţilor la eliminarea din cadrul paginilor şi platformelor acestora media (Facebook, Instagram, Youtube, pagina publicaţiei şi alte asemenea) a tuturor postărilor şi articolelor de presă, care vizează viaţa privată şi subiectul existenţei unei relaţii non — profesionale cu numitul B., cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanta a invocat art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o faptă ilicită, apreciind că, în afară de instanţa prevăzută la art. 107 C. proc. civ., mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta respectivă ori s-a produs prejudiciul.
Reclamanta a susţinut că fapta imputată pârâţilor constă în publicarea unor articole cu conţinut calomnios pe paginile şi platformele acestora media. Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, competenţa teritorială revine instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti), instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti) şi instanţa de la locul producerii prejudiciului (Judecătoria Cluj - Napoca); toate aceste instanţe sunt deopotrivă competente în soluţionarea acestei cereri, iar alegerea aparţine exclusiv reclamantului.
Reclamanta a arătat că prejudiciul s-a produs în locul unde domiciliază în fapt şi îşi desfăşoară activitatea, întrucât acesta este "mediul social" în care a avut rezonanţă respectiva faptă ilicită a pârâţilor.
A solicitat ca instanţa să aibă în vedere cauzele C-509/09 şi C-16W10, Olivier Martinez vs. MGN Limited, în care CJUE a menţionat că, întrucât postarea unor informaţii pe un site pe internet se distinge de difuzarea teritorială a unui imprimat, prin faptul că aceasta vizează, prin esenţa sa, ubicuitatea informaţiilor menţionate şi, în plus, la nivel tehnic, nu este totdeauna posibil să se cuantifice această difuzare cu certitudine şi în mod fiabil, în raport cu un anumit stat membru, şi, prin urmare, nici să se aprecieze prejudiciul cauzat exclusiv în acel stat membru, aceste criterii trebuie adaptate, în sensul că victima unei încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul internetului poate sesiza pentru tot prejudiciul suferit instanţa de la locul unde aceasta îşi are centrul intereselor, care corespunde, în general, cu domiciliul de fapt al persoanei interesate.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. conferă reclamantului beneficiul alegerii instanţei la care înţelege să introducă cererea de chemare în judecată.
În raport de aceste susţineri, reclamanta a apreciat că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă teritorial, fiind instanţa de la locul producerii prejudiciului.
Pârâta C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a susţinut că instanţele competente sunt cele de la sediul pârâţilor.
Cu privire la menţiunea că Judecătoria Cluj-Napoca ar fi competentă, întrucât locul producerii prejudiciului este cel al domiciliului de fapt, precum şi locul unde reclamanta îşi are centrul intereselor, a susţinut că reclamanta este o artista care activează pe întreg teritoriul ţării, iar un eventual prejudiciu de imagine s-ar produce la nivel naţional. Judecarea cauzei de către instanţa de la domiciliul reclamantei ar reprezenta o inechitate fata de scopul avut de legiuitor şi ar îngreuna atât reprezentarea şi apărarea efectivă a pârâţilor, cât şi accesul facil la dosarul cauzei, cu atât mai mult cu cât acest lucru ar presupune resurse şi costuri suplimentare de deplasare şi reprezentare.
Ca urmare, a apreciat că instanţele competente sunt cele de la sediul pârâţilor, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, solicitând instanţei să trimită cauza la una dintre cele două instanţe.
La rândul său, pârâta D. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, întrucât, contrar celor susţinute de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în speţă nu ar fi aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., ci regula generală prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul. Cum în speţă sunt mai mulţi pârâţi, reclamanta putea alege între Judecătoria Sector 1 Bucureşti sau Judecătoria Sector 4 Bucureşti.
Pârâta E. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, cu aceleaşi susţineri referitoare la incidenţa art. 107 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 5776 din 16 septembrie 2021, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârâţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
În motivare, a reţinut incidenţa art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., precum şi că atât sediul pârâtelor, cât şi locul săvârşirii presupusei fapte este la Bucureşti, în sectorul 1.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 2442 din 9 martie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, instanţa a reţinut incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., apreciind că este competentă să soluţioneze cauza judecătoria în a cărei rază teritorială s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit.
În circumstanţele particulare ale cauzei, în care se reclamă producerea unui prejudiciu prin difuzarea în mediu virtual a unor articole de presă defăimătoare, competenţa revine instanţa în circumscripţia căreia s-a produs prejudicierea reclamantei.
Astfel, prin raportare la art. 116 C. proc. civ., a apreciat că este vorba despre competenţă teritorială alternativă, între instanţele în circumscripţia cărora se află centrul intereselor reclamantei, deci unde s-a produs prejudiciul pretins, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca şi instanţele competente de la sediile pârâtelor, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
Judecătoria a constatat că aspectul esenţial de care depinde stabilirea competenţei instanţei între Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti îl reprezintă nu atât discuţia privind domiciliul legal sau faptic al reclamantei, ci înţelesul noţiunii de loc al producerii prejudiciului, pe care această instanţă îl echivalează cu municipiul Cluj-Napoca, care este centrul intereselor reclamantei.
Este necontestat că reclamanta are domiciliul legal în Şimleul Silvaniei, jud. Sălaj, aceasta alegând însă să învestească instanţa din Cluj-Napoca cu motivarea că locuieşte statornic, în fapt, în Cluj-Napoca, oraş în care se află centrul intereselor sale.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa a concluzionat că reclamanta are în Cluj domiciliul real, efectiv, sens în care Judecătoria Cluj-Napoca este competentă, întrucât reclamanta a ales dintre cele două instanţe deopotrivă competente prin depunerea cererii de chemare în judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2) coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prezenta cauză are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin care a solicitat obligarea pârâţilor la eliminarea din cadrul paginilor şi platformelor acestora media (Facebook, Instagram, Youtube, pagina publicaţiei şi alte asemenea), a tuturor postărilor şi articolelor de presă, care vizează viaţa privată şi subiectul existenţei unei relaţii cu o anumită persoană.
În raport de obiectul cauzei şi de temeiul de drept invocat de reclamantă, se constată că litigiul de faţă vizează o acţiune în răspundere civilă delictuală, iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare, îi sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., potrivit cărora: "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (…) instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."
Cu privire la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul producerii prejudiciului, Înalta Curte reţine că următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susţinut că prejudiciul s-a produs în locul unde domiciliază în fapt şi îşi desfăşoară activitatea, respectiv oraşul Cluj-Napoca, întrucât acesta este "mediul social" în care a avut rezonanţă şi impact fapta ilicită a pârâţilor, făcând referire la cauzele C-509/09 şi C-16W10, Olivier Martinez vs. MGN Limited, în care CJUE a stabilit că victima unei încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul internetului poate sesiza pentru tot prejudiciul suferit instanţa de la locul unde aceasta îşi are centrul intereselor, care corespunde, în general, cu domiciliul de fapt al persoanei interesate.
Din probele administrate, Înalta Curte reţine că reclamanta locuieşte în mod statornic în Cluj-Napoca, aspect necontestat de altfel de părţile din litigiu; ca urmare, aici este centrul intereselor sale, cum a fost definită această noţiune în jurisprudenţa CJUE menţionată anterior, unde s-a produs prejudiciul prin difuzarea în mediu virtual a unor afirmaţii sau imagini defăimătoare la adresa acesteia.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă cu care a fost învestită, Înalta Curte va reţine incidenţa art. 116 din C. proc. civ., potrivit căruia "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", ceea ce presupune că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.
În sensul textului de lege anterior citat, în cauză sunt deopotrivă competente instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti), instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti) şi instanţa de la locul producerii prejudiciului (Judecătoria Cluj - Napoca).
Este de reţinut că pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.
În aplicarea art. 116 din C. proc. civ., anterior citat, reclamanta a înţeles să învestească Judecătoria Cluj-Napoca, instanţa de la locul unde s-a produs, în realitate, prejudiciul de imagine.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 08 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.