Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 02 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2019, reclamantul Municipiul Piteşti, în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.R.L. şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, a solicitat instanţei:
1. să se constate încălcarea dreptului de folosire exclusivă ce aparţine reclamantului, titularul mărcii "FC ARGEŞ 1953" înregistrată la nivel naţional prin utilizarea numelui de domeniu www.x.ro;
2. să se dispună interzicerea utilizării acestui domeniu de internet de către S.C. A. S.R.L., sub sancţiunea unor daune de 1.000 de RON pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
3. să se dispună interzicerea folosirii şi încetarea înregistrării numelui de domeniu www.x.ro pe numele S.C. A. S.R.L.;
4. să oblige Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică să suspende folosirea domeniului de internet menţionat;
5. să se dispună publicarea, într-un ziar de tiraj naţional, pe cheltuiala S.C. A. S.R.L. a dispozitivului hotărârii care se va pronunţa.
6. să se dispună plata cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată.
I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 571 din 02 iulie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive, ca neîntemeiată; a admis, în parte, acţiunea formulată de către reclamantul Municipiul Piteşti în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.R.L. şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică; a anulat înregistrarea numelui de domeniu www.x.ro pe numele pârâtei S.C. A. S.R.L.; a respins acţiunea în rest, ca neîntemeiată.
I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 14 A din 12 ianuarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 571 din 02 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă; a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive; a respins acţiunea, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
II. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 14 A din 12 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Municipiul Piteşti, prin primar.
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 03 mai 2022, sub nr. x/2019, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.
II.1. Motivele de recurs
Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei în vederea judecării fondului la instanţa de apel, invocând incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, a arătat că soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a inimatei-pârâte S.C. A. S.R.L. este greşită şi nelegală, în sensul în care în motivarea soluţiei pronunţate instanţa de apel a făcut trimitere doar la simpla susţinere a intimatei - pârâte pe baza unor relaţii de la B., fără a avea în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi nici verificările efectuate chiar de către instanţa de fond în baza de date OSIM şi a Registrului online al mărcilor, trecând, în mod nejustificat, şi peste aspectele invocate de către pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică.
Aşadar, dacă instanţa de apel s-ar fi aplecat asupra probelor administrate, încă de la instanţa de fond, ar fi constatat următoarea situaţie de fapt: municipiul Piteşti deţine marca "x" având numărul de înregistrare y şi data depozitului 19.12.2007; marca este combinată având şi reprezentare grafică; intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. administrează un site sub denumirea www.x.ro: la secţiunea contact de pe site-ul respectiv, instanţa de fond a identificat denumirea intimatei-pârâte; în întâmpinare INCDI-ICI Bucureşti a menţionat că a acordat domeniul fcarges.ro primului solicitant, identificat ca fiind chiar intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L.
A precizat că niciuna din probele administrate nu face referire la o altă persoană ca fiind titular sau administrator al domeniului fcarges.ro, singura care apare în această calitate fiind intimata-pârâtă şi nicidecum numitul C., instanţa de apel încălcând prevederile pct. 3, pct. 14, pct. 19 şi pct. 20 din H.G. nr. 1621/2003 pentru organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI.
A mai arătat că prevederile pct. 20 coroborate cu cele cuprinse la pct. 14 din actul normativ invocat fac dovada faptului că ICI Bucureşti a acordat domeniul "fcarges.ro" primului solicitant (S.C. A. S.R.L.), care are calitatea de deţinător al domeniului, fiind şi cel care poartă întreaga responsabilitate pentru modul de utilizare al acestuia, aspect susţinute şi de către pârâta ICI Bucureşti.
II.2. Apărările formulate în cauză
La data de 07 iulie 2022, prin fax şi poştă electronică, în termen legal, intimata-pârâtă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea poziţiei sale procesuale, a arătat că instanţa de apel a reţinut în cauză, în urma relaţiilor furnizate de către B., că deţinătorul domeniului litigios www.x.ro este numitul C., persoană fizică, şi nu pârâta A. S.R.L., persoana juridică, neexistând în atare condiţii identitate între părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel că în mod temeinic şi legal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii A. S.R.L.
La data de 06 iulie 2022, prin poştă, în termen legal, intimatul-pârât Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii, cu consecinţa anulării solicitării ştergerii/transferului domeniului www.x.ro, potrivit art. 196 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în raport de competenţa legală şi modul de utilizare a domeniului şi pentru aplicaţiile create domeniului respectiv, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei părţi în raport de contractul de înregistrare, solicitând, în principal, admiterea excepţiilor invocate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, iar subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În condiţiile în care reclamanta s-a referit pe tot parcursul acţiunii la site/adresa web, a arătat că lipsa de competenţă a Institutului şi implicit a registrului în înregistrarea site-urilor/adreselor web, precizând că în registru se înregistrează doar domenii nu şi site-uri şi nici nu putea interveni asupra site-urilor, riscând săvârşirea de infracţiuni.
Dacă instanţa va dispune ştergerea/transferul domeniului www.x.ro hotărârea nu poate fi pusă în executare, întrucât domeniul nu există, încât ar trebui ca instanţa să se pronunţe asupra a ceva ce nu s a cerut, adică să se execute obligaţia de a face asupra domeniului fcarges.ro., deşi o recalificare/schimbare a obiectului cauzei în calea extraordinară de atac nu este oportună.
În aceste condiţii, a înţeles să invoce excepţia lipsei de obiect a cererii, solicitând admiterea acesteia şi anularea solicitării, conform art. 196 alin. (1), fiind o excepţie de fond, peremptorie absolută, apreciind că există o lipsă de interes a cererii.
Raportându-se la regulile de înregistrare şi la contractul de înregistrare a susţinut că răspunderea acesteia nu poate fi angajată, sens în care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică atât faţă de cererea de fond, cât şi faţă de cererea de recurs, fiind o excepţie de fond, absolută şi peremptorie.
A precizat că nu este titularul domeniului în dispută după cum a indicat şi reclamantul nu există faptă, vinovăţia sau legătură de cauzalitate, lipsind posibilitatea angajării răspunderii civile delictuale, apreciind că o hotărâre prin care pârâţii, alţii decât Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică sunt obligaţi să dispună transfer/şergere a funcţionării domeniului şi/sau reclamantului i se acordă dreptul de a şergere/transfer, este îndestulătoare; dacă persoana interesată doreşte poate comunica/solicita Institutului punerea în executare a hotărârii judecătoreşti pronunţate.
A susţinut că ICI Bucureşti, care a fost înfiinţat în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1621/2003 pentru organizarea funcţionarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică ICI Bucureşti, modificată prin art. 22 al O.U.G. nr. 22/2009, şi are doar competente în organizarea, administrarea şi gestionarea TLD (top level domain), îndeplinind funcţia de registru pentru numele de domenii ". ro"; ICI a respectat atribuţiile sale în calitate de Registru B. şi a atribuit domeniul în dispută, în conformitate cu regulile privind înregistrarea numelor de domenii, reguli postate pe site-ul www.x.ro.
În baza acestor reguli ICI Bucureşti a acordat domeniul primului solicitant ale cărui date pot fi verificate pe site-ul TLD; datele personale trebuie protejate conform Regulamentului nr. 679 din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşe prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), iar răspunderea pentru modul de utilizare a domeniului pentru aplicaţiile create pe domeniul respectiv aparţine în totalitate deţinătorului domeniului.
A menţionat că ICI Bucureşti este în imposibilitatea verificării iniţiale a tuturor celor care solicită rezervări de domenii, dacă aceste nume de domenii încalcă drepturile altor persoane fizice sau juridice, care au denumirea firmei sau marca înregistrată cu aceeaşi dcnumire ca numele de domeniu rezervat nu poate avea initiaţiva unor operaţiuni asupra domeniilor.
Lipsa de interes, potrivit art. 32 C. proc. civ., ca excepţie de fond, indică faptul că nu se poate introduce o acţiune prin care se solicită obligarea unei persoane la o anumită conduită atâta vreme cât acea persoană nu are competenţa legală să realizeze o astfel de operaţiune, raportat la subdomenii, iar raportat la domenii nu se poate cere obligarea unei persoane nevinovate să facă ceva ce ar putea să fie obligată persoana vinovată.
A precizat că interesul nu este născut cu privire la obligarea intimatei-pârâte la o anumită conduită, deoarece obligaţia poate fi executată de către pârât care la momentul solicitării va achita taxele aferente serviciului.
Atât apelul, cât şi acţiunea de la fond sunt lipsite de justificare practică, iar interesul nu este nici material şi nici moral şi cu atât mai puţin legitim raportat la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, lăsând la aprecierea instanţei cererile formulate în contradictoriu cu celălalt pârât.
A considerat că cererea este inadmisibilă şi raportat la solicitările formulate faţă de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, deşi nu au competenţă în gestionarea site-urilor/adrese web.
În consecinţă, a solicitat admiterea excepţiilor invocate, iar subsidiar respingerea cererii de chemare în judecată.
La data de 20 iulie 2022, prin poştă electronică, recurentul-reclamant Municipiul Piteşti, prin primar, a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă A. S.R.L., prin care a reiterat argumentele expuse în cuprinsul cererii de recurs.
La data de 21 iulie 2022, prin poştă electronică, intimatul-pârât Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă A. S.R.L., prin care a arătat că această parte nu este deţinătorul dreptului de folosinţă al domeniului "fcarges.ro", ci persoana fizică C., precum şi faptul că nu există un domeniu de forma www.x.ro, aceasta fiind adresa unei aplicaţii create pe domeniul "fcarges.ro"
II.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 02 octombrie 2019, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
Prin rezoluţia din data de 20 iulie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 06 decembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat de reclamantul Municipiul Piteşti, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 14A din 12 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
În interpretarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei de drept în susţinerea recursului, se reţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a identificat corect textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Din parcurgerea criticilor circumscrise acestui motiv de casare, Înalta Curte constată că partea a indicat la nivel formal norma de drept material pretins a fi încălcată ori aplicată greşit de instanţa de apel, şi anume pct. 3, pct. 14 şi pct. 20 din H.G. nr. 1621/2003 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional de Cercetare în Informatică, în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale a intimatei-pârâte A. S.R.L. în condiţiile în care recurenta-pârâtă nu au adus critici punctuale deciziei atacate şi nu a determinat în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, ci s-a raportat la situaţia de fapt şi la interpretarea probatoriului administrat în cauză de către instanţa de apel.
În această privinţă, recurenta-pârâtă a arătat că motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de apel s-a bazat pe relaţiile de la B., fără a avea în vedere înscrisurile depuse la dosar, precum şi verificările întreprinse de către instanţa de fond în baza de date OSIM şi a Registrului online al mărcilor menite a contura următoarea situaţie de fapt: municipiul Piteşti deţine marca "x" având numărul de înregistrare y şi data depozitului 19.12.2007; marca este combinată având şi reprezentare grafică; intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. administrează un site sub denumirea www.x.ro; INCDI-ICI Bucureşti a menţionat că a acordat domeniul fcarges.ro primului solicitant, identificat ca fiind S.C. A. S.R.L.
Or, simpla expunere a unor texte de lege fără a arăta în concret de ce se impune aplicarea acestora în cauză sau fără a arăta de ce au fost interpretate eronat nu poate conduce la încadrarea recursului în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că aspectele deduse judecăţii prin motivele de recurs implică aprecieri cu privire la nelegalitatea deciziei recurate ce ţin de situaţia de fapt, iar nu pe o interpretare a normelor juridice reclamate, astfel că acestea nu pot face obiectul controlului de legalitate al hotărârii atacate în această etapă procesuală, întrucât recursul nu are caracter devolutiv, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de evaluare a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, ci de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În aceeaşi măsură nici alegaţiile părţii recurente ce relevă încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor legale privind procedura de înregistrare şi de administrare a domeniilor în contextul evidenţierii în soluţionarea prezentei cauze a importanţei aplicării corecte a prevederilor pct. 20 coroborat cu cele ale pct. 14 din H.G. nr. 1621/2003, în temeiul cărora ICI Bucureşti a acordat domeniul "fcarges.ro" primului solicitant (S.C. A. S.R.L.), iar acesta este cel care poartă întreaga responsabilitate pentru modul de utilizare al domeniului, nu se circumscriu unor critici propriu-zise la adresa dezlegărilor jurisdicţionale ale instanţei de apel cât timp nu indică punctual motivele de nelegalitate, prin raportare la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea soluţiei pronunţate şi demonstrarea modului în care soluţia adoptată de instanţa de apel încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.
Astfel cum s-a arătat în partea introductivă a prezentei analize, Înalta Curte constată că punerea în discuţie a situaţiei de fapt reţinută în raport de probele deja administrate şi invocarea unor chestiuni ce nu ţin propriu-zis de nelegalitatea soluţiei pronunţate în apel nu constituie, prin ele însăşi, o motivare a recursului, în sensul avut în vedere de legiuitor, mai ales că aspectele referitoare la situaţia de fapt, pretins reţinută greşit, nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ şi expres de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul fiind o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ci obiectul exclusiv al judecăţii îl constituie legalitatea hotărârii recurate.
Instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudinea de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate şi la schimbarea situaţiei de fapt exclusiv în baza acestora.
Pentru considerentele expuse, reţinând că recurentul-reclamantul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) şi art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul Municipiul Piteşti, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 14A din 12 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul Municipiul Piteşti, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 14A din 12 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 decembrie 2022.