Şedinţa publică din data de 06 decembrie 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Cererea dedusă judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 13 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, Societatea A. - B., solicitând ca, în urma dezbaterilor şi a probelor ce vor fi administrate, să fie pronunţată o hotărâre prin care să fie obligată pârâta:
1. la plata sumei de 1636,50 RON (la care se adaugă TVA)/1947,44 RON (cu TVA inclus) înmulţit cu 3 (4909,50 RON/5842,31 RON), ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual începând cu data de 01.10.2017-31.03.2020, 01.06.2020-31.08.2020, în temeiul art. 1.349 C. civ., pentru unitatea nedeclarată la CREDIDAM, respectiv Pensiunea Turistică "B." clasificată cu 3 stele şi Restaurantul "B.", situate în sat Moeciu de Jos, Comuna Moeciu nr. 235, judeţul Braşov;
2. la plata sumei de 999,80 RON înmulţit cu 3, ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 120/2016, reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul 1, calculate la remuneraţia fără TVA până la data de 14.09.2020, conform dispoziţiilor Deciziei ORDA nr. 120/2016 şi în continuare până la recuperarea integrală a remuneraţiei datorate, pentru sumele de la punctul 1 al acţiunii;
3. să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate;
4. la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.
I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 490 din 26 martie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul CREDIDAM; a obligat pârâta la plata debitului restant în cuantum de 4.909,50 RON şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 320 RON.
I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Prin decizia civilă nr. 604A din 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă A. - B. împotriva sentinţei civile nr. 490 din 26 martie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă; a obligat apelanta la 600 RON cheltuieli de judecată.
II. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 604A din 13 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtă A. - B..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 09 iunie 2022, sub nr. x/2020, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.
II.1. Motivele de recurs
Recurenta-pârâtă a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, rejudecând cauza, să fie respinsă cererea de chemare în judecată, iar, în subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, a arătat că decizia recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, iar reclamanta nu a prezentat vreo înregistrare şi proces-verbal încheiat la faţa locului, conform Deciziei ORDA nr. 10/2016, pct. 4.2, Anexa 1, ci 2 fotografii postate pe internet din reclama pârâtei, care datează de acum 20 de ani şi nu mai corespund realităţii din teren.
A precizat că instanţa a omis să analizeze declaraţia notarială pe proprie răspundere menită să dovedească că la adresa respectivă nu a funcţionat restaurant şi nici nu a prezentat raţionamentul care a condus la concluzia că sala de mese respectivă poate funcţiona în acelaşi timp ca sală de mese pentru restaurant şi pentru turiştii din pensiune.
În mod greşit, instanţa a apreciat asupra existenţei muzicii ambientale în condiţiile în care reclamanta nu a respectat metodologia din Decizia ORDA nr. 10/2016, pct. 4.2, care dispune că probele utilizate de reprezentanţii reclamantei constau în înregistrări la faţa locului însoţite de procese-verbale până la proba contrarie.
În mod greşit, instanţa a făcut trimitere la jurisprudenţa instanţei comunitare (C-135/10, SCF şi C-162/10) ce vizează hotelurile, iar nu pensiunea agroturistică.
A arătat că reclamanta a fost tot timpul de rea-credinţă, făcând trimitere la convenţia încheiată între părţi şi la adresa din 09 mai 2022, prin care i s-a solicitat să achite sumele prevăzute în decizia recurată.
II.2. Apărările formulate în cauză
La data de 22 iulie 2022, în termen legal, intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca fiind nul şi, în subsidiar, ca fiind neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii, ca temeinică şi legală, a deciziei atacate, cu obligarea recurentei-pârâte la achitarea cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepţia nulităţii recursului, a arătat că recurenta a formulat apărări care nu se regăsesc în cererea de apel relativ la inexistenţa proceselor-verbale întocmite de care inspectorii CREDIDAM, conform dispoziţiilor art. 4.2 din Decizia ORDA nr. 10/2016, precum şi la neaplicarea metodologiilor în vigoare pe sursa comunicare publică.
Simplele afirmaţii ale recurentei nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nemotivării soluţiei sau a nelegalităţii invocate prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă de apel în legătură cu aceste dispoziţii legale.
De asemenea, criticile aduse nu se pot încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., deoarece recurenta nu arată care ar fi motivele străine de natura cauzei sau care ar fi normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.
Având în vedere că în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, aceasta poate fi exercitată doar în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.
Pe fondul recursului, a susţinut că Decizia ORDA nr. 10/2016 şi Decizia ORDA nr. 120/2016, decizii care reprezintă normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 8/1996 pentru sursa comunicare publică, nu au o "procedură de urmat", pentru a se constata eventualele încălcări ale prevederilor art. 3.12 din Decizia ORDA nr. 120/2016, cum greşit a afirmat recurenta-pârâta, şi pentru a dovedi existenţa faptei ilicite.
Faţă de dispoziţiile art. 4.2 din Decizia ORDA nr. 120/2016, a precizat că aceste verificări la faţa locului, nu sunt obligatorii a fi realizate înainte de acţionarea în instanţă, a utilizatorilor de fonograme şi prestaţii artistice care desfăşoară activitatea de comunicare publică în unităţile pe care le administrează, fără autorizarea artiştilor interpreţi sau executanţi.
Cu privire la nepronunţarea instanţei de apel asupra declaraţiei reprezentantului recurentei, în sensul că nu a avut activitate în restaurant pe toată perioada care face obiectul dosarului, nu poate conduce la ideea nepronunţării instanţei asupra probelor sau apărărilor apelantei, sub acest aspect făcând trimitere la considerentele deciziei atacate în care s-a analizat eventuala nefuncţionare a restaurantului.
A apreciat că instanţa de apel în mod corect a invocat şi jurisprudenţa C.E.D.O., iar critica recurentei, prin care arată că aceste dispoziţii nu se pot aplica şi pensiunilor, este una greşită, deoarece atât hotelurile cât şi pensiunea sunt unităţi în care clienţii vin şi pe lângă serviciul clasic de cazare, beneficiază de acelaşi serviciu suplimentar de acces la operele difuzate prin intermediul televizoarelor montate în camerele închiriate.
II.3. Răspunsul la întâmpinare
La data de 09 august 2022, prin poştă, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat casarea deciziei atacate, întrucât a fost dată cu încălcarea art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. în condiţiile în care intimata-reclamantă nu a prezentat probe certe, ci 2 fotografii luate de pe internet, făcute acum 20 de ani, care nu au relevant existenţa unei pensiuni sau a unui restaurant, ci doar intenţia de a construi.
A precizat că instanţa de apel nu a avut în vedere declaraţia pe proprie răspundere din care rezulta că în locaţia respectivă nu a funcţionat niciodată un restaurant, reţinând în mod greşit că acea sală de mese poate fi folosită în acelaşi timp ca sală şi pentru turiştii din pensiunea agroturstică şi pentru personalul din restaurant inexistent.
A arătat că intimata-reclamantă a recunoscut faptul că nu a respectat dispoziţiile pct. 4.2 din Decizia nr. 10/2016 şi nr. 120/2016.
II.4. Notele scrise
Prin notele scrise depuse la 16 noiembrie 2022, recurenta-pârâtă a arătat că intimata-reclamantă nu a prezentat nicio probă, după cum dispune Legea nr. 8/1996, prin decizia nr. 10/2016, pct. 4.2, adică nu a respectat Metodologia cerută de lege, iar buna-credinţă este dovedită de faptul că plăteşte la 2 firme de cablu TV, tot anul, de la care artiştii încasează banii.
II.5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 13 octombrie 2020, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.
Prin rezoluţia din data de 29 iulie 2022, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 06 decembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat de pârâta A. - B. împotriva deciziei civile nr. 604A din 13 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
II.6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu preliminar, este necesar a se preciza, pe de o parte, că prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 09 august 2022, recurenta-pârâtă a susţinut nelegalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reiterând parte din criticile deduse judecăţii prin cererea de recurs iniţială, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca analiza susţinerilor expuse pe această cale să se producă numai în măsura în care îşi găsesc corespondent în acestea.
Pe de altă parte, se are în vedere că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ. poate fi exercitat în termenele şi în condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.
De asemenea, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.
Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului şi în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Analizând, dintr-o atare perspectivă, cererea de recurs, Înalta Curte observă că recurenta-pârâtă nu a circumstanţiat în niciun mod critica cu referire la pretinsa nelegalitate a hotărârii atacate sub aspectul existenţei unor motive străine de natura cauzei ce s-ar circumscrie uneia dintre ipotezele prevăzute de motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Or, în lipsa unei dezvoltări într-o formă explicită a acestui motiv de recurs, simpla susţinere a recurentei-pârâte este pur formală, în atare circumstanţă controlul de legalitate pe care îl exercită instanţa de recurs este imposibil de realizat.
Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă a invocat pentru prima dată în recurs argumente ce ţin de inexistenţa proceselor-verbale întocmite de inspectorii intimatei-reclamante, aşa cum cer în mod imperativ dispoziţiile art. 4.2 din Decizia ORDA nr. 10/2016, precum şi aplicarea greşită a metodologiilor în vigoare pe sursa de comunicare publică, dar cum obiectul recursului este reprezentat de decizia instanţei de apel, rezultă că aceste critici exced controlului de legalitate, deoarece nu au fost prezentate în calea de atac a apelului şi din această cauză nu au fost analizate prin decizia supusă recursului, fiind prezentate omisso medio.
Şi criticile ce reclamă absenţa analizei declaraţiei notariale pe proprie răspundere menită a releva faptul că la adresa respectivă nu a funcţionat restaurant, prezentarea a 2 fotografii postate pe internet din reclama pârâtei, care nu mai sunt de actualitate, precum şi inexistenţa raţionamentului, care a condus la concluzia că sala de mese respectivă poate funcţiona în acelaşi timp pentru restaurant şi pentru turiştii din pensiune, scapă cenzurii instanţei de recurs, fiind chestiuni de temeinicie, iar nu de nelegalitate a deciziei recurate, ştiut fiind că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate şi la schimbarea situaţiei de fapt stabilită pe deplin în baza acestora.
Nelegalitatea la care se referă art. 488 alin. (1) C. proc. civ. trebuie să fie legată de legea aplicabilă (fie legea procesuală, fie legea substanţială), iar nu de chestiuni de fapt, de apreciere a probelor administrate, or, în cauză, recurenta-pârâtă nu a invocat şi nu a demonstrat niciuna dintre aceste ipoteze, ci s-a referit exclusiv la situaţia de fapt ceea ce nu echivalează, însă, cu aplicarea greşită a normelor de drept material sau de drept procesual, în sensul art. 488 C. proc. civ.
În cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc, deci, critici propriu-zise cu privire la modul în care instanţa de apel ar fi încălcat prin soluţia adoptată normele legale, recurenta-pârâtă fiind nemulţumită practic doar de modul în care instanţa de apel ar fi interpretat situaţia de fapt şi probele şi de concluzia la care a ajuns cu privire la pretenţiile formulate, chestiuni care, în mod evident, ţin de aprecierea instanţei, neputând fi verificate de instanţa de recurs, întrucât, după cum s-a arătat în cadrul analizei criticilor, constituie aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate a soluţiei atacate.
În aceleaşi coordonate se plasează şi criticile generice ce antamează raportarea greşită a instanţei de apel la jurisprudenţa instanţei comunitare relativ la hotelurile şi nu pensiunea agroturistică, precum şi conduita de rea-credinţă a intimatei-reclamante legată de convenţia încheiată între părţi şi de adresa din 09 mai 2022, prin care i s-a solicitat să achite sumele prevăzute în decizia recurată.
Cum accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căii extraordinare de atac, cerinţe care în cauză de faţă nu au fost respectate, reţinând că, prin prisma argumentelor expuse, nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 C. proc. civ., şi că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâta A. - B. împotriva deciziei civile nr. 604A din 13 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, Înalta Curte va obliga pe recurenta-pârâtă A. - B. la plata către intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, conform extrasului bancar nr. 4854 din 18 august 2022, emis de C., aflat la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta A. - B. împotriva deciziei civile nr. 604A din 13 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe recurenta-pârâtă A. - B. la plata către intimata-reclamantă Asociaţia Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 decembrie 2022.