Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Şedinţa publică din data de 27 iulie 2023

Asupra apelurilor penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 90 din 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Alba A., secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-au hotărât următoarele:

I. 1. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (38 acte materiale) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B., cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocaţi "C." din Braşov, str. x, jud. Braşov, cetăţean francez, studii superioare, inginer, fără antecedente penale, la 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

2. În baza art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată.

3. În baza art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, comisă în formă continuată.

4. În baza art. 52 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., a art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului B., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

5. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (26 acte materiale) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

6. În baza art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.

7. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul B. la 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului B., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

8. În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

9. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul B. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

10. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani şi 5 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 6 ani şi o lună închisoare, la care s-a adăugat amenda de 5.400 RON (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă finală de 6 ani şi o lună închisoare şi 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă).

În baza art. 45 alin. (1), (2) C. pen., s-a interzis inculpatului B., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului B. durata privării de libertate în baza mandatului european de arestare nr. 1/2015 emis de Curtea de Apel Alba A., precum şi durata arestării preventive, începând cu 6.07.2015, până la 20.08.2015.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 63 C. pen., în sensul că, dacă nu execută, cu rea-credinţă, pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

II. 1. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale) şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata D., pentru săvârşirea infracţiunii fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

2. În baza art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale) şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata D. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată.

3. În baza art. 52 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., a art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata D. la 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei D., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei D., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

4. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata D. la 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

5. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata D. la 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei D., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei D., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

6. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen.., a fost achitată inculpata D. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

7. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata D. la 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (proces-verbal recepţie).

8. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata D. la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (contract cesiune).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen., s-a aplicat inculpatei D. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani şi 2 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 5 ani şi 10 luni închisoare, la care s-a adăugat amenda de 5.400 RON (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), urmând ca inculpata să execute o pedeapsă rezultantă finală de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă).

În baza art. 45 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei D., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatei D., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatei D. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu, începând cu 3.03.2015, până la 2.05.2015.

S-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 63 C. pen., în sensul că, dacă nu execută, cu rea-credinţă, pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

III. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul E., cetăţean român, căsătorit, fără copii minori, studii superioare, inginer, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

IV. 1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul F., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

2. În baza art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul F. la 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului F., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului F., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului F. şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen., care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul F. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus inculpatului F. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul F. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Şcoala Gimnazială "G." Băneşti sau la Parohia Urleta "Arhanghelii Mihail şi Gavril", pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Prahova.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a stabilit că supravegherea executării obligaţiilor inculpatului F., de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii şi de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, se va face de Serviciul de Probaţiune Prahova.

În baza art. 94 alin. (3) C. pen., s-a stabilit că Serviciul de Probaţiune Prahova va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor inculpatului F., de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii şi de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a atras atenţia inculpatului F. asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), (2), (4) C. pen., în sensul că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îşi îndeplineşte integral obligaţiile civile ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu, din 3.03.2015, până la 2.05.2015.

V. 1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul H., inginer la I. S.R.L., stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul H. pentru instigare la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

VI. 1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen.., a fost achitată inculpata J., cu domiciliul procesual ales la Societatea de avocatură K., cu sediul în Alba A., str. x, jud. Alba, cetăţean român, căsătorită, fără copii minori, studii superioare, fără antecedente penale, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

2. A fost condamnată inculpata J. pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, la 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei J., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei J., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei J. şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen., care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata J. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Alba, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus inculpatei J. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata J. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Biblioteca Judeţenă "Lucian Blaga" din Alba A. sau la Casa de Cultură a Studenţilor Alba A., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen. se comunică Serviciului de Probaţiune Alba.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a stabilit că supravegherea executării obligaţiilor inculpatei J., de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii şi de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, se va face de Serviciul de Probaţiune Alba.

În baza art. 94 alin. (3) C. pen., s-a stabilit că Serviciul de Probaţiune Alba va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor inculpatei J., de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii şi de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a atras atenţia inculpatei J. asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), (2), (4) C. pen., în sensul că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îşi îndeplineşte integral obligaţiile civile ori dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune, se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatei J. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu, începând cu 3.03.2015, până la 6.05.2015.

VII. 1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul L., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. din Sibiu, str. x, jud. Sibiu, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

2. A fost condamnat inculpatul L. la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului L., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului L., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului L. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu, din 21.05.2015, până la 18.07.2015.

VIII. 1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul N., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. din Sibiu, str. x, jud. Sibiu, cetăţean libanez, căsătorit, doi copii minori, studii superioare, inginer, fără antecedente penale, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul N. pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

IX. 1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul O., cu domiciliul procesual ales la sediul P. (avocat ales Q.) din Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, cetăţean libanez şi francez, căsătorit, trei copii minori, studii superioare, inginer, fără antecedente penale, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul O. pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

X. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul R., cetăţean francez, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul P. (avocat ales S.) din Cluj-Napoca, Piaţa Avram Iancu, nr. 8, ap. 2/3, jud. Cluj, stagiul militar nesatisfăcut, inginer, director general la T., Franţa, căsătorit, doi copii, fără antecedente penale, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul R. pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că inculpatul R. a fost reţinut, arestat preventiv şi apoi arestat la domiciliu, începând cu 21.05.2015, până în 18.07.2015.

XI. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., a fost încetat, ca urmare a decesului, procesul penal pornit împotriva inculpatei U., cetăţean român, studii superioare, fără antecedente penale, pentru:

1. abuz în serviciu, infracţiune prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

2. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen.

3. abuz în serviciu, infracţiune prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

4. complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen.

5. abuz în serviciu, infracţiune prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

XII. 1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., a fost achitată inculpata V., cetăţean român, căsătorită, fără copii minori, studii superioare, notar, pentru complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., a fost achitată inculpata V. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen.

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. b) teza a I-a C. proc. pen.., a fost achitată inculpata V. pentru instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

4. În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata V. la 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei V., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei V., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

5. În baza art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata V. la 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei V., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei V., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei V. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni şi 20 de zile închisoare, urmând ca inculpata să execute 3 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei V., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatei V., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatei V. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu, începând cu 3.03.2015, până la 2.05.2015.

XIII. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.., a fost achitată inculpata W. S.A., cu domiciliul procesual ales la X.., cu sediul profesional in Bucureşti, Bulevardul x, fără antecedente penale, pentru tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 5 C. pen.

XIV. A fost condamnată inculpata I. S.R.L., fără antecedente penale, la 625.000 RON amendă (250 zile-amendă x 2500 RON/zi-amendă), pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 137 alin. (4) lit. d) C. pen.

În baza art. 138 alin. (2) C. pen. rap. la art. 143 C. pen., s-a aplicat inculpatei I. S.R.L. pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice, pe o durată de 2 ani.

XV. A fost condamnată inculpata S.C. Y., cu domiciliul procesual ales la Z., fără antecedente penale, la 875.000 RON amendă (350 zile-amendă x 2500 RON/zi-amendă) pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 138 alin. (2) C. pen. rap. la art. 143 C. pen., s-a aplicat inculpatei Y. S.R.L. pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice, pe o durată de 3 ani.

XVI. 1. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. AA., cu sediul în Sibiu, str. x, jud. Sibiu.

2. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., a fost admisă acţiunea civilă formulată şi precizată de partea civilă BB., şi au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 7.581.307,23 RON, inculpaţii B., D., F., J., L., V., I. S.R.L. şi Y. S.R.L.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă BB., în contradictoriu cu inculpaţii H., R., N. şi O..

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă BB. împotriva inculpatei U..

3. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene, cu sediul în Bucureşti, cu domiciliul procesual ales în Bucureşti.

4. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă CC., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat DD. - Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., D. şi V. la plata sumei de 30.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale. Au fost respinse celelalte pretenţii.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă CC. împotriva inculpatei W.

S-a luat act de renunţarea părţii civile CC. la acţiunea civilă formulată împotriva inculpatei U..

5. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă EE. şi Reasigurare S.A..

XVII. 1. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din data de 26.06.2015, din dosarul nr. x/2014, asupra următoarelor bunuri ale inculpatei D., până la concurenţa sumei de 7.741.307 RON:

- imobil apartament situat administrativ în Braşov, str. x, jud. Braşov, compus din 2 camere, hol, baie, dormitor, debara, camera de zi şi bucătărie, în suprafaţă totală de 53 mp, înscris în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, împreună cu cota de 53/1461 părţi comune şi cota de 2819/77700 cotă teren înscris în CF x, nr. cadastral x. Părţi comune: teren construit şi neconstruit cu număr cadastral iniţial x în suprafaţă de 777 mp, sas 2, hol 2, centrală termică, curte lumină, circulaţii verticale şi orizontale (casa scării), parter: windfang, hol, casa scării, lift şi branşamentele instalaţiilor existente (apă, electrica, gaz, canalizare) - valoare de impozitare 136.771,80 RON;

- imobil boxă situat administrativ în Braşov, str. x, jud. Braşov, în suprafaţă totală de 2 mp, înscris în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, împreună cu cota de 2/1461 părţi comune şi cota de 106/77700 cotă teren. Părţi comune: teren construit şi neconstruit cu număr cadastral iniţial x în suprafaţă de 777 mp sas 2, hol 2, centrală termică, curte lumină, circulaţii verticale şi orizontale (casa scării), parter: windfang, hol, casa scării, lift şi branşamentele instalaţiilor existente (apă, electrica, gaz, canalizare) - valoare de impozitare 1.531,80 RON.

2. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din data de 26.06.2015, din dosarul nr. x/2014, asupra următoarelor bunuri ale inculpatului F., până la concurenţa sumei de 7.591.307,23 RON:

- imobil casă de locuit situat administrativ în sat Urleta, str. x, com. Baneşti, jud. Prahova, în suprafaţă de 96 mp cu mansarda de 101 mp şi subsol de 24 mp, valoare impozitare 106.893,48 RON şi anexă lemn în suprafaţă de 38 mp, valoare de impozitare 2.513,7 RON, împreună cu imobil teren intravilan în suprafaţă de 1.533 mp, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- imobil teren extravilan situat în sat Urleta, FN, în suprafaţă de 2360 mp, nr. tarla x, parcela x, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 3.000 euro (echivalentul a 13.352 RON);

- imobil teren intravilan situat în sat Urleta, FN, în suprafaţă de 1210 mp, nr. tarla x, parcela x, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare 12.100 euro;

- cota de 1/2 din imobil teren situat administrativ în Scorţeni - Mislea, str. x 267, jud. Prahova, în suprafaţă de 8.800 mp, categorie folosinţă livadă, înscris în CF x, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.000 euro (echivalentul a 21.072 RON).

3. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost ridicată măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din data de 26.06.2015, din dosarul nr. x/2014, asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului H.:

- teren curţi-construcţii în suprafaţă totală de 17966 mp, situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Băneşti, str. x tarla x, parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x (nr. cadastral vechi x) al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi construcţiile C1-hală de producţie în suprafaţă construită de 791,47 mp, înscrisă în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, C2-hală de producţie în suprafaţă construită de 825,02 mp, înscrisă în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele având valoare de impunere de 463.192,44 RON şi construcţia C4-teren de minifotbal acoperit în suprafaţă de 1.134 mp, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere de 198.336,60 RON;

- depozit compost vegetal (S+P) situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Băneşti, tarla x, parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere de 252.122,76 RON;

- cota indiviză de 1/2, atât din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 4548 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Urleta, jud. Prahova, tarla x, parcelă 1456/3 2, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, cât şi din construcţia C1 - grajd în suprafaţă construită de 837 mp, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere 106.823,22 RON (1/2 din valoarea totală de impunere de 213.646,44 RON);

- cota indiviză de 1/2 din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 5096 mp, situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Urleta, tarla x, parcelă 1456/6, jud. Prahova, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- cota indiviză de 1/4 din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 203 mp, situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Urleta, tarla x, parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- cota indiviză de 1/4 din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 400 mp, situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, DN1, pct. Aurel-Vlaicu, jud. Prahova, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- cota indiviză de 1/4 din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 15.000 mp, situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, DN1, pct. Aurel-Vlaicu, jud. Prahova, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, evaluate la 75.000 euro, echivalentul a 333.052,5 RON (1/4 din valoarea totală de 300.000 euro, echivalentul a 1.332.210 RON);

- cota indiviză de 1/4 din imobil clădire în suprafaţă de 260,38 mp şi teren intravilan, curţi construcţii în suprafaţă de 951 mp, situate administrativ în Câmpina, str. x, jud. Prahova, înscrise în CF x Câmpina, nr. cadastral x, x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere 555.946,71 RON;

- cota indiviză de 1/4 din imobil garsonieră în suprafaţă de 15 mp, situată administrativ în Câmpina, str. x, bl. gars. ap. 2, jud. Prahova, valoare de impunere 38.293,20 RON;

- cota indiviză de 1/2 din imobil clădire în suprafaţă de 197 mp şi teren intravilan curţi construcţii în suprafaţă de 53 mp, situate în Câmpina, str. x 1, jud. Prahova, înscrise în CF x Câmpina, nr. cadastral x ale OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere 480.057,48 RON;

- imobil apartament în suprafaţă de 51,04 mp situat în Câmpina, bulevardul x, jud. Prahova, valoare de impunere 136.221,68 RON;

- cota indiviză de 1/2 din imobil teren intravilan în suprafaţă de 320 mp situat administrativ în Municipiul Ploieşti, strada x, înscris în CF x, nr. cadastral x, împreună cu construcţii cu destinaţie spaţiu de producţie în suprafaţă de 145,14 mp, suprafaţă utilă de 108,73 mp, înscrise în CF x, nr. cadastral x, valoare de impunere 136.697 RON (reprezentând 1/2 din valoarea totală de 273.394 RON);

- cota indiviză de 1/4 din terenul fâneaţă în suprafaţă totală de 3.474 mp, situat administrativ în extravilanul com. Telega, jud. Prahova, înscris în CF x Telega, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- terenul neproductiv în suprafaţă totală de 3.153 mp situat administrativ în intravilanul com. Telega, jud. Prahova, înscris în CF x Telega, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- terenul păşune în suprafaţă totală de 9160 mp (din acte), 3.168 mp (suprafaţă măsurată), situat administrativ în extravilanul com. Telega, jud. Prahova, înscris în CF x Telega, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- terenul în suprafaţă totală de 9160 mp (din acte), 5.992 mp (suprafaţă măsurată), situat administrativ în intravilanul com. Telega, jud. Prahova, înscris în CF x Telega, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- cota indiviză de 1/4 din terenul în suprafaţă totală de 1.279 mp situat administrativ în intravilanul com. Cornu, jud. Prahova, înscris în CF x Cornu, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, împreună cu construcţii casă de vacanţă în suprafaţă de 268 mp, înscrisă în CF x Cornu, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere 86.579,13 RON (reprezentând 1/4 din 346.316,52 RON valoare de impunere integrală);

- cota indiviză de 1/2 din terenul în suprafaţă totală de 9.700 mp situat administrativ în extravilanul com. Măgureni, jud. Prahova, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, preţ de cumpărare 6.800 RON;

- imobil apartament situat administrativ în Predeal, Bulevardul x nr. I/I, jud. Braşov, valoare de impunere 118.842,15 RON, înscris în CF xA, nr. cadastral x, împreună cu cota de 1/10 din părţi de uz comun şi cota de 28/280 părţi de uz comun general care cuprind şi terenul de 280 mp ale OCPI Braşov - BCPI Braşov;

- cota de 1/2 din imobil apartament situat administrativ în Poiana Braşov, jud. Braşov, valoare de impunere 57.098 RON, înscris în CF x, identificator electronic x, nr. top x împreună cu cota de 600/186.000 din teren în suprafaţă de 930 mp, înscris în CF x, identificator electronic x, nr. cadastral x, nr. top x ale OCPI Braşov - BCPI Braşov;

- 1/2 din imobil apartament situat administrativ în Costineşti, strada x, nr. 1, P+3, jud. Constanţa, valoare de impunere 230.138 RON, înregistrat în CF x;

- imobil teren în suprafaţă de 250 mp situat administrativ în Fundata, jud. Braşov, înscris în CF x Fundata, identificator electronic x, nr. topo x;

- imobil teren în suprafaţă de 1056 mp situat administrativ în Fundata, jud. Braşov, înscris în CF x Fundata, identificator electronic x, nr. topo x;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A., Agenţia Câmpina;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A., Agenţia Câmpina;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A., Agenţia Prahova;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A.;

- autoturism marca x, an fabricaţie 2012, serie şasiu x, serie motor x, valoare de piaţă 40.958,86 euro.

4. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din data de 26.06.2015, din dosarul nr. x/2014, asupra următoarelor bunuri ale inculpatei J., până la concurenţa sumei de 7.591.307,23 RON:

- imobil casă de locuit situat administrativ în Bucureşti, str. x 42, în suprafaţă de 226,97 mp şi teren aferent în suprafaţă de 226,97 mp, înscrise în CF x, nr. cadastral x ale OCPI Bucureşti - BCPI Sector 3 (valoare de impozitare 606.753,29 RON);

- 1/2 din imobilul teren în suprafaţă de 2.151 mp situat administrativ în Şard, com. Ighiu, jud. Alba, înscris în CF x, nr. top x şi casă în suprafaţă de 91 mp şi anexe de 120 mp, înscrise în CF x, nr. cadastral x, nr. top x ale OCPI Alba - BCPI Alba-A. (valoare totală de impozitare 67.665 RON).

5. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 397 alin. (5) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din data de 26.06.2015 asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatei decedate U., până la concurenţa sumei de 7.581.307,23 RON:

- imobil teren situat în intravilanul Municipiului Braşov, în suprafaţă de 2058 mp, situat administrativ în Municipiul Braşov, str. x, înscris în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x, nr. top x - valoare impozitare 6499lei/ha şi clădiri în suprafaţă totală de 1020,60 mp, valoare totală de impozitare 1.676.716,80 RON, compuse din: sala de duşuri pentru lucrători în suprafaţă de 116 mp, înscrisă în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii de locuinţe în suprafaţă de 227 mp, înscrisă în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii anexă în suprafaţă de 34 mp, înscrise în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii anexă în suprafaţă de 89 mp, înscrise în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii anexă în suprafaţă de 14 mp, înscrise în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii anexă în suprafaţă de 15 mp, înscrise în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x;

- imobil teren situat în intravilanul Municipiului Braşov, în suprafaţă de 1742 mp, situat administrativ în Municipiul Braşov, str. x, înscris în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x (valoare impozitare 6.499 RON/ha);

- imobil teren de 50 mp în cota de 1/1 întabulat în cartea funciara x UAT Târlungeni, jud. Braşov (rezultat în urma dezmembrării imobilului teren extravilan arabil situat administrativ în localitatea Tărlungeni, jud. Braşov, în suprafaţă de 200 mp, înscris în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, din care inculpata deţinea o cotă de 8/32);

- imobil apartament compus din cameră, bucătărie, baie, cămară, boxă, pivniţă şi 10,4% cote părţi comune (teren construit şi neconstruit cu nr. top x de 486 mp, fundaţiile, zidurile portante, şarpantă de lemn şi învelitoare din ţiglă, scările şi casa de acces la pod şi pivniţa, spălătorie, căile de acces la boxele de pivniţă, faţadele şi branşamentele de apă, canal, gaz metan, energie electrică) situat în Braşov, str. x, jud. Braşov (fosta str. x), înscris în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. top x, valoare de impozitare 72.612,10 RON şi terenul aferent în cotă de 416/4000, înscris în CF x, nr. cadastral x ale OCPI Braşov - BCPI Braşov;

Conform art. 397 alin. (5) C. proc. pen.., s-a dispus că măsurile asiguratorii asupra bunurilor care au aparţinut inculpatei U. vor înceta de drept dacă partea civilă BB. nu va introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

6. În baza art. 404 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 397 alin. (5) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţele Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din datele de 26.06.2015 şi 21.07.2015 (dosar nr. x/2014) asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatei V., până la concurenţa sumei de 7.741.307 RON:

- imobil apartament situat administrativ în Braşov, Aleea x, în suprafaţă de 43,25 mp, cu teren în suprafaţă de 15,30 mp, înscris în CF x, nr. top x a OCPI Braşov - BCPI Braşov (valoare de impozitare 80.065 RON) şi cote-părţi comune de 1,8% (teren cu nr. top iniţial x în suprafaţă de 850 mp, fundaţie, faţadele, acoperişul, casa scării, instalaţiile comune) şi terenul aferent în cotă de 8000/680000, înscris în CF x, nr. top x ale OCPI Braşov - BCPI Braşov;

- imobil apartament situat administrativ în Braşov, str. x, jud. Braşov, în suprafaţă de 67,93 mp, cu teren de 15,50 mp, înscris în CF x, nr. top x, x a OCPI Braşov - BCPI Braşov (valoare de impozitare 119.098 RON) şi cote părţi comune de 155/5500 şi teren aferent în cotă de 496/17600, CF x, nr. top x, x;

- imobil casă de locuit în suprafaţă de 195,85 mp şi anexe în suprafaţă de 22 mp, situat administrativ în Braşov, str. x (fostă str. x), jud. Braşov, cu teren în suprafaţă de 176 mp, înscrise în CF x, nr. top x ale OCPI Braşov - BCPI Braşov (valoare de impozitare 405.248 RON);

- cota de 12/64 din imobil casă de piatră cu o cameră şi cota de 9/64 din teren intravilan de 1389,6 mp şi grădină intravilan de 720 mp, situate administrativ în jud. Braşov, înscris în CF x Mateiaş, nr. top x (valoare totală de impozitare 87.414 RON);

- cota de 3/10 din imobil teren în suprafaţă de 20.000 mp, situat administrativ în Râşnov, jud. Braşov, înscris în CF x, nr. top x, a OCPI Braşov - BCPI Zărneşti;

- cota de 3/8 din imobil casă de piatră cu o cameră, teren intravilan de 1.124 mp, situate administrativ în sat Mateiaş, Strada x nr. 138, comuna Racoş, jud. Braşov, înscrise în CF x, nr. cadastral x şi y, a OCPI Braşov - BCPI Rupea (valoare totală de impozitare 87.414 RON);

- autoturism marca x, an fabricaţie 2005, serie şasiu x, serie motor x, valoare de piaţă 4.642,40 euro.

7. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din data de 26.06.2015, din dosarul nr. x/2014, asupra următoarelor bunuri ale inculpatului L., până la concurenţa sumei de 7.591.307,23 RON:

- imobil teren în suprafaţă de 3.018 mp situat administrativ în UAT Ciolpani, înscris în CF x, nr. cadastral x, a OCPI Ilfov - BCPI Buftea şi imobil teren în suprafaţă de 2790 mp situat administrativ în UAT Ciolpani, înscris în CF x, nr. cadastral x, a OCPI Ilfov - BCPI Buftea (ambele având valoare de cumpărare de 58.080 RON);

- imobil situat în Bucureşti, b-dul x nr. 62, spaţiu comercial 2 (135,76 mp suprafaţă utilă parter, 7,56 mp subpantă, 19,37 mp teren indiviz), înscris în x (provenit din conversia CF x_2, nr. cadastral x;2), nr. cadastral x; imobil situat în Bucureşti, b-dul x nr. 62, etaj, spaţiu comercial 2 (179,58 mp suprafaţă utilă etaj, 32,62 mp teren indiviz), înscris în CF x (provenit din conversia CF x, nr. cadastral vechi x), nr. cadastral x; imobil situat în Bucureşti, b-dul x nr. 62, spaţiu comercial 2 (126,94 mp suprafaţă utilă subsol, 17,15 mp teren indiviz), înscris în CF x (nr. cadastral x provenit din conversia CF x_1, nr. cadastral vechi x) - toate ale OCPI Bucureşti - BCPI Sector 1, valoare totală de impozitare 1.392.381,31 RON;

- sume de bani din contul x deschis la GG. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la HH. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la HH. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la HH. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la HH. S.A..

8. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., a fost ridicată măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din data de 26.06.2015 (dosar nr. x/2014) asupra imobilului teren extravilan situat în Floreşti, jud. Cluj, în suprafaţă de 534.500 mp, înscris în CF nr. x, nr. cadastral x, a OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca şi a imobilului teren extravilan situat în Floreşti, jud. Cluj, în suprafaţă de 534.500 mp, înscris în CF nr. x, nr. cadastral x, a OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca, ambele în valoare de 17.537.635,60 RON, aparţinând inculpatei W.

9. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din data de 26.06.2015, din dosarul nr. x/2014, asupra bunurilor I. S.R.L., CUI x, până la concurenţa sumei de 8.219.035,74 RON:

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 59.574 mp situat administrativ în localitatea 23 august, jud. Constanţa, înscris în CF x-23 a localităţii 23 august, nr. cadastral x al OCPI Constanţa - BCPI Mangalia, împreună cu construcţii: sediu administrativ-construcţie în litigiu, în suprafaţă de 414 mp, înscrisă în CF x, nr. cadastral x; magazie cereale în suprafaţă de 548 mp, înscrisă în CF x, nr. cadastral x; clădire moară în suprafaţă de 216 mp, înscrisă în CF x, nr. cadastral x; patiserie în suprafaţă de 49 mp, înscrisă în CF x, nr. cadastral x; magazie făină-construcţie în litigiu în suprafaţă de 135 mp, înscrisă în CF x, nr. cadastral x şi magazie în suprafaţă de 261 mp, înscrisă în CF x, nr. cadastral x;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băicoi, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băicoi, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 400.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp tarla x, nr. parcelă 450/19 A PARTIAL, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp tarla x, nr. parcelă 450/19 A PARTIAL, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 12.500 euro, echivalentul a 54.419 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1300 mp tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 3800 mp, tarla x, nr. parcelă 463/19 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 15.614 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 2.500 euro, echivalentul a 10.534 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 12.462 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 20.533 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 20.570 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 788 mp, tarla x, nr. parcelă A 460/7, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 2.750 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1700 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 9.600 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 15000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă A 463/4, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 74.696 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1600 mp, tarla x, nr. parcelă A463/15 şi tarla x, parcelă P 462/15, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 6.604 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 12.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.654 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 4.268 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2800 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 10.347 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 4.268 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.528 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 7619 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 24.682 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 7500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 15.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 9.154 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1005 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 3.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 15.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2600 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 12.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1900 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 10.357 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 15.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 30.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 10.668 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1400 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 8.100 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1100 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 8.400 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.528 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.580 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 28.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3700 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 16.013 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.654 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.546 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.580 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.580 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.654 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 6.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.546 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 14.107 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 14.107 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2800 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 11.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 6.250 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4998 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 9.996 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4982 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 9.964 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4981 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 9.962 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2491 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3689 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 7.378 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2491 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 12.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 7.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 10000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 25.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2400 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 4.800 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2300 mp, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 8.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 6.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 29.320 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 11.728 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2491 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2491 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4981 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 9.962 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4981 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 9.962 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2491 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 4.982 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 7500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 20.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3502 mp, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 7.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5005 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 16.972 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 11.259 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2366 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 4.913 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 6300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 14.600 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 15.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1382 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 4.000 euro, echivalentul a 17.127 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3200 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 6.400 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2970 mp, tarla x, nr. parcelă 962/33 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 7.423 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1900 mp, tarla x, nr. parcelă 962/58, tarla x, nr. parcelă 966/134 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 4.750 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2610 mp, tarla x, nr. parcelă 966/70, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 720 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 8.325 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 535 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 1977 mp, tarla x, nr. parcelă 966/69 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 6.280 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 222 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, imobil teren extravilan în suprafaţă de 2768 mp, tarla x, nr. parcelă 962/31 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 2395 mp, tarla x, nr. parcelă 962/88, tarla x, nr. parcelă 966/95 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, toate trei în valoare de 13.400 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3459 mp, tarla x, nr. parcelă 962/90, tarla x, nr. parcelă 966/93 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 13.886 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 6367 mp, tarla x, nr. parcelă 962/10, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 24.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 10000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 36.775 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1700 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 4.250 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3348 mp, tarla x, nr. parcelă 962/2 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 21.057 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2474 mp, tarla x, nr. parcelă 962/44 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 8.678 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1326 mp, tarla x, nr. parcelă 962/101, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 3.315 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5100 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 12.750 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1162 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 9.985 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 800 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 11.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2365 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 2.365 euro, echivalentul a 8.590 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3750 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 22.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 17.120 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3566 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 161.227 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2498 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 18.162 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4091 mp, tarla x, nr. parcelă 966/201 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 10.403 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1400 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 51.573 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3001 mp, tarla x, nr. parcelă 965/97, tarla x, nr. parcelă 966/104 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 12.329 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 6.111,10 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3750 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 22.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 15.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3800 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 18.668 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 8700 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 643 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 13.400 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 20.000 RON;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 1300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 62.240 RON;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 40.000 RON;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 1200 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 40.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 33.018 RON;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 2511 mp, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 26.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5604 mp, tarla x, nr. parcelă 966/68, tarla x, nr. parcelă 965/54 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 5.604 euro, echivalentul a 23.468 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5040 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 17.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4500 mp, tarla x, nr. parcelă 966/202, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 70.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 55.030 RON;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 1400 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 51.573 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 29.555 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 6.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 19000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 125.159 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3178 mp, tarla x, nr. parcelă 966/5, tarla x, nr. parcelă 965/5 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 7.950 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 10000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 110.059 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3419 mp, tarla x, nr. parcelă 966/205, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 11.385 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 402.412 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- imobil teren intravilan situat în localitatea Urleta, com. Băneşti, jud. Prahova, în suprafaţă de 402412 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, împreună cu construcţii cu destinaţia depozit în suprafaţă de 22 mp, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x şi depozit în suprafaţă de 43 mp, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x ale OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de cumpărare 148.332,31 RON;

- imobil teren intravilan situat în com. Băneşti, jud. Prahova, în suprafaţă de 9800 mp, tarla x, nr. parcelă 16, 17, 18, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, împreună cu construcţii anexă şi industriale şi edilitare, înscrise în CF x Băneşti, nr. cadastral x şi CF x Băneşti, nr. cadastral x şi CF x, nr. cadastral x ale OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de evaluare 321.000 euro, echivalentul a 1.366.946,4 RON;

- imobil teren intravilan situat în localitatea Buşteni, Bulevardul x, jud. Prahova, în suprafaţă de 2962 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Buşteni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Ploieşti, în valoare, conform contract vânzare-cumpărare nr. x/2008 al BNP II., de 1.206.080 RON;

- imobil teren extravilan situat în localitatea Baraitaru, jud. Prahova, în suprafaţă de 4969 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Drăgăneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Ploieşti şi imobil teren extravilan situat în localitatea Baraitaru, jud. Prahova, în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Drăgăneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Ploieşti, ambele în valoare, conform contract vânzare-cumpărare nr. x/2010 al BNP JJ., de 200.000 RON;

- imobil teren extravilan situat în localitatea Ariceştii Rahtivani, jud. Prahova, în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Ariceştii Rahtivani, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Ploieşti şi imobil teren extravilan situat în localitatea Ariceştii Rahtivani, jud. Prahova, în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Ariceştii Rahtivani, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Ploieşti, ambele în valoare, conform contract vânzare-cumpărare nr. x/2011 al BNP KK., de 700.000 RON;

- imobil apartament în suprafaţă de 69 mp situat administrativ în Câmpina, str. x, înscris în CF x, nr. cadastral x, împreună cu terenul în suprafaţă de 100, 386 mp indiviz, respectiv cota de 50/351 din întreg terenul în suprafaţă de 702 mp, aferent ap. 5, situat administrativ în Câmpina, str. x, înscris în CF x, nr. cadastral x, valoare de cumpărare 272.824,34 RON.

10. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din data de 26.06.2015, din dosarul nr. x/2014, asupra bunurilor S.C. Y., până la concurenţa sumei de 8.585.862,45 RON:

- sume de bani din conturile deschise pe numele inculpatei, după cum urmează:

- x deschis la LL.;

- x deschis la LL.;

- x deschis la LL.;

- x deschis la LL.;

- autoturismele marca:

- AUDI Q7, an fabricaţie 200, serie şasiu x, serie motor x, număr de înmatriculare x, valoare de piaţă 15.729 euro;

- MERCEDES BENZ, an fabricaţie 2010, serie şasiu x, serie motor x (număr de înmatriculare la data luării măsurii asiguratorii x), valoare de piaţă 15.650 euro;

- FORD FOCUS, an fabricaţie 2011, serie şasiu x, serie motor x (număr de înmatriculare la data luării măsurii asiguratorii x), valoare de piaţă 7.212, 35 euro.

11. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost ridicată măsura sechestrului asigurator instituită prin încheierea nr. 56 din data de 15.05.2017 a Curţii de Apel Alba A., pronunţată în dosarul nr. x/2015, asupra sumei de 200.000 RON, depusă la data de 2.09.2016 la MM., de inculpatul O. (prin avocat Q.), la dispoziţia Curţii de Apel Alba A., potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x din 2.09.2016.

12. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., a fost ridicată măsura sechestrului asigurator instituită prin încheierea nr. 56 din data de 15.05.2017 a Curţii de Apel Alba A., pronunţată în dosarul nr. x/2015, asupra sumei de 200.000 RON, depusă la data de 16.09.2016, de inculpatul N. (prin avocat M.), la MM., la dispoziţia Curţii de Apel Alba A., potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x

XVIII. În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

A. 1. Document în limba franceză intitulat "Demande Declaration de Casier Judiciaire No. 2 NN. (deux)" - dosar de urmărire penală;

2. Document în limba română intitulat "Declaraţie de Cazier Judiciar Nr. 2 (doi) NN." - dosar de urmărire penală;

3. Document în limba engleză intitulat "COMMERCIAL CIRCULAR" (2 pagini) aparent emanând de la CC. - dosar de urmărire penală;

4. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT acordat CC." pentru Standard ISO 9001:2008 - OO. (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

5. Document în limba română intitulat "CĂTRE AUTORITĂŢILE INTERESATE", OO. - dosar de urmărire penală;

6. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT acordat CC." pentru Standard ISO 140001:2004 - OO. (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

7. Document în limba română intitulat "ÎN ATENŢIA AUTORITĂŢILOR INTERESATE" - PP.. (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

8. Document în limba română intitulat "ACORD DE SUBCONTRACTARE pentru Proiectarea şi Construcţia Staţiei de tratare a apei reziduale Oraşul Barwa din Qatar" din 2.08.2010, încheiat între PP.. şi QQ. S.A. (17 pagini) - dosar de urmărire penală;

9. Document în limba română intitulat "ACORD pentru Proiectarea şi Construcţie & Exploatare, Întreţinere şi Pregătire personal în cadrul Staţiei de tratare a apei Tripoli" între Consiliul pentru dezvoltare şi reconstrucţie RR. şi QQ. (3 pagini) - dosar de urmărire penală;

10. Document în limba română intitulat "ACORD Contract CDR nr. x" între Consiliul pentru dezvoltare şi reconstrucţie şi QQ. (11 pagini) - dosar de urmărire penală;

11. Document în limba română intitulat "QQ.." pentru numire subantreprenor CC. (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

12. Document în limba engleză intitulat "SS." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

13. Document în limba engleză intitulat "TT." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

14. Document în limba engleză intitulat "UU." - Summary of Professional Experience (2 pagini)" - dosar de urmărire penală;

15. Document în limba engleză intitulat "VV." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

16. Document în limba engleză intitulat "WW." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

17. Document în limba engleză intitulat "XX." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

18. Document în limba franceză intitulat "YY." (curriculum vitae) (4pagini) - dosar de urmărire penală;

19. Document în limba franceză intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ." (4 pagini) - dosar de urmărire penală;

20. Document în limba engleză intitulat "AAA." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

21. Document în limba engleză intitulat "BBB." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

22. Document în limba engleză intitulat "CCC." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

23. Document în limba engleză intitulat "DDD." - Summary of Professional Experience (3 pagini) - dosar de urmărire penală;

24. Document în limba engleză intitulat "EEE." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

25. Document în limba română intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ." (4 pagini) - dosar de urmărire penală;

26. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" SS. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

27. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" WW. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

28. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" YY. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

29. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" UU. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

30. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" TT. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

31. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" AAA. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

32. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" BBB. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

33. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" VV. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

34. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" CCC. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

35. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" XX. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

36. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" FFF. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

37. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" DDD. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

38. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" EEE. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

39. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" ZZ. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

40. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" SS. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

41. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" WW. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

42. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" YY. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

43. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" UU. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

44. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" TT. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

45. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" AAA. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

46. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" BBB. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

47. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" VV. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

48. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" CCC. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

49. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" XX. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

50. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" FFF. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

51. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" DDD. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

52. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" EEE. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

53. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" ZZ. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

54. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE", datat 12 noiembrie 2012 (1 pagină), aparent emanând de la GGG. - dosar de urmărire penală;

55. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE", datat 10 noiembrie 2012, aparent emanând de la CC. pentru CL5 (1 pagină) - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/27.11.2012 - dosar de urmărire penală;

56. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE", datat 10 noiembrie 2012, aparent emanând de la CC. (1 pagină) - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/18.12.2012 - dosar de urmărire penală;

B. 1. Declaraţie privind situaţia personală a operatorului economic - Formular nr. 4.1 - (neîncadrarea în prevederile art. 180 din O.U.G. nr. 34/2006) dată în numele CC. - terţ susţinător al ofertantului - dosar de urmărire penală;

2. Declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006 - Formular nr. 6.1, dată în numele CC. - terţ susţinător, dosar de urmărire penală;

3. Declaraţie privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani - Formular nr. 8, dată în numele CC. - terţ susţinător, dosar de urmărire penală;

4. Declaraţie terţ susţinător experienţă similară - Formular nr. 8B, dată în numele CC., dosar de urmărire penală;

C. 1. Document în limba română denumit Formularul nr. 1 - DECLARAŢIE PRIVIND ELIGIBILITATEA, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 160 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

2. Document în limba română denumit Formularul nr. 2 - DECLARAŢIE privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 161 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

3. Document în limba română denumit Formularul nr. 5 - DECLARAŢIE privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 162 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

4. Document în limba română denumit Formularul 7.1 - DECLARAŢIE PRIVIND LISTA PRINCIPALELOR LUCRĂRI PROIECTATE ÎN ULTIMII 3 ANI, aparent emanând de la GGG., document numerotat cu 175 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

5. Document în limba română denumit Formularul 7.2 - EXPERIENŢA SIMILARĂ CA PROIECTANT, aparent emanând de la GGG., document numerotat cu 176-177 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

6. Document în limba română denumit Formularul nr. 11b - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 208 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

7. Document în limba franceză denumit "PROTOCOLE D’ÁCCORD nr. 1213/02.01.2012", aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 285 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

8. Document în limba română denumit "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii", aparent emanând de la CC., pentru CL1, document numerotat cu 362 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

9. Document în limba română denumit Formularul nr. 11 - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 493 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

10. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" aparent emanând de la CC. prin O., pentru B., din data de 10 iulie 2012 (1 pagină) - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/04.09.2012 - fila x CL1;

11. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 12 iulie 2012 (1 pagină), aparent emanând de la GGG., pentru B. - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/04.09.2012 - fila x CL1;

D. 1. declaraţie iniţială privind îndeplinirea cerinţelor de calificare, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

2. formularul nr. 1 - declaraţie privind eligibilitatea, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

3. formularul nr. 2 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

4. formularul nr. 3 - declaraţie privind calitatea de participant la procedură, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

5. formularul nr. 4 - certificat de participare la licitaţie cu ofertă independentă, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală,

6. formularul nr. 5 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

7. formularul nr. 8.1 - declaraţie privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

8. formularul nr. 8.2 - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

9. formularul nr. 8.2b - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

10. formularul nr. 8.2c - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

11. formularul nr. 9 - declaraţie privind utilajele, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

12. formularul nr. 10 - informaţii generale privind angajaţii, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

13. formularul nr. 11 - personal propus pentru îndeplinirea contractului, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

E. - acordul de asociere dintre CC. şi I. S.R.L., dosar de urmărire penală CL1;

- împuternicirea liderului asociaţiei I. S.R.L. de a reprezenta asocierea I. S.R.L. - CC. la procedura de atribuire a CL1 - fila x;

F. - procesul-verbal de recepţie definitivă;

G. - contractul de cesiune nr. x din 3.12.2012;

H. - procurile legalizate sub aspectul semnăturii traducătorului, de către inculpata U., sub numerele:

- 4818/27.11.2012, aparent emanând de la GGG. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.;

- 4819/27.11.2012, aparent emanând de la CC. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.;

- 4955/18.12.2012, aparent emanând de la CC. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.;

- 3258/4.09.2012, aparent emanând de la CC., pentru semnarea contractului de asociere I. S.R.L. - CC.;

- 3259/4.09.2012 pentru susţinerea tehnică din partea GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC.;

I. - declaraţiile false autentificate de inculpata V. sub numerele:

- 3699/28.11.2012 - angajament ferm privind susţinerea tehnică şi profesională din partea CC. pentru W. - formularul nr. 8A;

- 3875/18.12.2012 - angajament ferm privind susţinerea tehnică şi profesională din partea CC. pentru W. - formularul nr. 8A;

- 2747/4.09.2012 - angajament privind susţinerea tehnică şi profesională din partea GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC. - formularul nr. 18 .

XIX. În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., s-a confiscat de la inculpata Y. S.R.L. suma de 120.555,22 RON, iar de la inculpata I. S.R.L. suma de 3.728,51 RON.

XX. În baza art. 275 alin. (1), (2) C. proc. pen.., au fost obligaţi inculpaţii la plata parţială a cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:

- B., D., F., J., L., V., câte 10.000 RON;

- I. S.R.L. şi Y. S.R.L., câte 9.000 RON.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (3) alin. (1) C. proc. pen.., s-a dispus plata, de către Curtea de Apel Alba A., către interpreţii de limbă franceză şi engleză, a sumelor de 509,30 RON şi, respectiv, 463 RON, urmând ca acestea să rămână în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., toate onorariile acordate avocaţilor desemnaţi din oficiu, precum şi sumele cuvenite interpreţilor, acordate în cursul judecăţii, au rămas în sarcina statului.

Prin încheierea nr. 32/7.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-au îndreptat erorile materiale din cuprinsul minutei şi al dispozitivului sentinţei penale nr. 90/2020, în sensul că:

- în paragraful "În baza art. 275 alin. (3) alin. (1) C. proc. pen.. dispune plata de către Curtea de Apel Alba A. către interpreţii de limbă franceză şi engleză a sumelor de 509,30 RON şi respectiv 463 RON, urmând ca acestea să rămână în sarcina statului" s-a menţionat art. 273 alin. (4), (5) C. proc. pen.., în loc de art. 275 alin. (3) alin. (1) C. proc. pen..;

- s-a menţionat denumirea corectă a inculpatei W. S.A., în locul vechii denumiri, cea de "W." în paragrafele XVI pct. 4 alin. (2) şi XVII pct. 8, acestea având următorul conţinut:

"Respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă CC. împotriva inculpatei W. S.A. (fostă W.)";

"În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. ridică măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015 (dosar x/2014) asupra imobilului teren extravilan situat în Floreşti, jud. Cluj, în suprafaţă de 534.500 mp înscris în CF nr. x nr. cadastral x al OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca şi imobil teren extravilan situat în Floreşti, jud. Cluj, în suprafaţă de 534.500 mp înscris în CF nr. x nr. cadastral x al OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca, ambele în valoare de 17.537.635,60 RON, aparţinând inculpatei W. S.A. (fostă W.)".

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

I. SESIZAREA INSTANŢEI:

Prin rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014, la data de 04.09.2015, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba A. la data de 9.09.2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. B. (sub control judiciar) - cetăţean francez, pentru săvârşirea, în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 38 alin. (1), (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (60 acte materiale) şi a art. 5 C. pen.

- fals în declaraţii, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

- complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (26 acte materiale) şi a art. 5 C. pen.

- fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.,

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen.

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

- înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

2. D. (sub control judiciar), pentru săvârşirea, în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 38 alin. (1), (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (56 acte materiale) şi a art. 5 C. pen.

- complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) şi a art. 5 C. pen.

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

3. E. (sub control judiciar), pentru săvârşirea, în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen., a infracţiunii de:

- tentativă la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională);

4. F. (sub control judiciar), pentru săvârşirea, în condiţiile art. 38 alin. (1), (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general au Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, prevăzută de art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000;

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

5. H., pentru săvârşirea, în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 38 alin. (1), (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- instigare la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- instigare la săvârşirea infracţiunii de omisiune de a furniza date cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri europene dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept acestor fonduri, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000;

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

6. J. (sub control judiciar), pentru săvârşirea, în condiţiile art. 38 alin. (1), (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de omisiune de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general au Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

7. L. (sub control judiciar), pentru săvârşirea, în condiţiile art. 38 alin. (1), (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

8. N. (arestat în lipsă) - pentru săvârşirea, în condiţiile art. 38 alin. (1), (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

9. O. (arestat în lipsă) - cetăţean libanez, fiul lui NN., pentru săvârşirea, în condiţiile art. 38 alin. (1), (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

10. R. (sub control judiciar) - cetăţean francez, pentru săvârşirea, în condiţiile art. 38 alin. (1), (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

11. U. (sub control judiciar), pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

- complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

12. V. (sub control judiciar), pentru săvârşirea în condiţiile art. 38 alin. (1), (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

- complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin., 2 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

13. W., pentru săvârşirea, în condiţiile concursului formal de infracţiuni prevăzut de art. 38 alin. (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- tentativă la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană);

- tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională);

14. I. S.R.L., pentru săvârşirea, în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general au Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, prevăzută de art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000;

15. S.C. Y. S.R.L. (fostă S.C. Y.), pentru săvârşirea, în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen., a infracţiunilor de:

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- complicitate la omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

Încadrările juridice date faptelor prin rechizitoriu:

În drept, s-a arătat că:

Faptele inculpatului B., care:

I. În baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul lunii noiembrie 2011, împreună cu inculpata D.:

- a alterat cu ajutorul programelor informatice documentele:

1. Document în limba franceză intitulat "Demande Declaration de Casier Judiciaire No. 2 (deux)";

2. Document în limba română intitulat "Declaraţie de Cazier Judiciar Nr. 2 (doi) ";

3. Document în limba engleză intitulat "COMMERCIAL CIRCULAR" (2 pagini);

4. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT" (1 pagină);

5. Document în limba română intitulat "CĂTRE AUTORITĂŢILE INTERESATE";

6. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT" (1 pagină);

7. Document în limba română intitulat "ÎN ATENŢIA AUTORITĂŢILOR INTERESATE" (1 pagină);

8. Document în limba română intitulat "ACORD DE SUBCONTRACTARE pentru Proiectarea şi Construcţia Staţiei de tratare a apei reziduale Oraşul Barwa din Qatar" (17 pagini);

9. Document în limba română intitulat "ACORD pentru Proiectarea şi Construcţie & Exploatare, Întreţinere şi Pregătire personal în cadrul Staţiei de tratare a apei Tripoli" (3 pagini);

10. Document în limba română intitulat "ACORD Contract CDR nr. x" (11 pagini);

11. Document în limba română intitulat "QQ.." (2 pagini);

12. Document în limba engleză intitulat "SS." (2 pagini);

13. Document în limba engleză intitulat "TT." (2 pagini);

14. Document în limba engleză intitulat "UU." (2 pagini);

15. Document în limba engleză intitulat "VV." (2 pagini);

16. Document în limba engleză intitulat "WW." (2 pagini);

17. Document în limba engleză intitulat "XX." (1 pagină);

18. Document în limba franceză intitulat "YY." (4 pagini);

19. Document în limba franceză intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ." (4 pagini);

20. Document în limba engleză intitulat "AAA." (2 pagini);

21. Document în limba engleză intitulat "BBB." (1 pagină);

22. Document în limba engleză intitulat "CCC." (1 pagină);

23. Document în limba engleză intitulat "DDD." (3 pagini);

24. Document în limba engleză intitulat "EEE." (2 pagini);

25. Document în limba română intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ." (4 pagini);

26. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE SS." (1 pagină);

27. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE WW." (1 pagină);

28. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE YY." (1 pagină);

29. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE UU." (1 pagină);

30. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE TT." (1 pagină);

31. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE AAA." (1 pagină);

32. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE BBB." (1 pagină);

33. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE VV." (1 pagină);

34. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE CCC." (1 pagină);

35. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE XX." (1 pagină);

36. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE FFF." (1 pagină);

37. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE DDD." (1 pagină);

38. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE EEE." (1 pagină);

39. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE ZZ." (1 pagină);

40. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE SS." (1 pagină);

41. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilitatiiDario Recuelo" (1 pagină);

42. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii YY." (1 pagină);

43. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii UU." (1 pagină);

44. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii TT." (1 pagină);

45. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii AAA." (1 pagină);

46. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii BBB." (1 pagină);

47. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii VV." (1 pagină), numerotat la pag. 373 conform opisului întocmit de S.C. AA. Sibiu - corespunde documentului nr. 106 identificat pe stick intitulat "Declaratie VV..docx";

48. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii CCC." (1 pagină);

49. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii XX." (1 pagină);

50. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii FFF." (1 pagină);

51. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii DDD." (1 pagină);

52. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii EEE." (1 pagină);

53. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii ZZ." (1 pagină);

54. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 12 noiembrie 2012 (1 pagină) - document tradus şi legalizat de B.N.P. U. sub nr. x/27.11.2012;

55. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 10 noiembrie 2012 (1 pagină) - document tradus şi legalizat de B.N.P. U. sub nr. x/27.11.2012;

56. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 10 noiembrie 2012 (1 pagină) - document tradus şi legalizat de B.N.P. U. sub nr. x/18.12.2012, prin metoda scanării de pe alte documente a semnăturile declaranţilor, semnăturilor şi ştampilei traducătorului autorizat, semnăturii şi ştampilei CC. şi GGG. şi aplicându-le pe documentele folosite în cadrul documentaţiei de licitaţie (56 acte materiale);

- a întocmit declaraţiile:

1. Declaraţie privind neîncadrarea în prevederile art. 18¹ - Formular nr. 4.1 - CC. - susţinător tehnic execuţie şi proiectare;

2. Declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 691 - Formular nr. 6.1 - CC. - susţinător tehnic execuţie şi proiectare;

3. Declaraţie privind capacitatea tehnică - lista principalelor lucrări executate - terţ susţinător CC. - Formular nr. 8;

4. Declaraţie terţ susţinător tehnic - Formular nr. 8B CC., în care a atestat în mod nereal faptul că este reprezentantul CC. în cadrul acestui proiect (4 acte materiale), toate aceste înscrisuri producând consecinţe juridice şi determinând atribuirea contractului CL5 către W. S.A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (60 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

II. În baza unei rezoluţii infracţionale unice, a declarat în mod necorespunzător în faţa notarului public V. că este reprezentantul CC., declaraţiile autentificate în acest mod sub nr. x/18.12.2012 şi y/28.11.2012 fiind folosite ulterior în procedura de achiziţie publică finalizată cu atribuirea contractului CL5 către W. S.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii comisă în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

III. În baza înţelegerii avute cu reprezentanţii W., a întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizată de S.C. AA. în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov", prin aceasta contribuind la atribuirea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului" în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA), din care 76,52 fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională, contract ulterior reziliat, constituie:

1. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile concursului prevăzut de art. 38 alin. (2) C. pen.

IV. În procedurile de atribuire a contractului CL5 şi, ulterior, în faza de execuţie, prin prezentarea sa în calitate de împuternicit al CC., i-a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii S.C. AA. Sibiu, determinând efectuarea unor cheltuieli cu organizarea licitaţiilor în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust şi cauzând societăţii o pagubă de 503.999,15 RON reprezentând cheltuielile efectuate cu organizarea celor două licitaţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

V. În baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul anului 2012, împreună cu inculpata D.:

- a alterat cu ajutorul programelor informatice documentele:

1. Document în limba română denumit Formularul nr. 1 - DECLARAŢIE PRIVIND ELIGIBILITATEA, document numerotat cu 160 în dosarul de licitaţie;

2. Document în limba română denumit Formularul nr. 2 - DECLARAŢIE PRIVIND NEÎNCADRAREA ÎN SITUAŢIILE PREVĂZUTE LA ART. 18¹ DIN O.U.G. nr. 34/2006, document numerotat cu 161 în dosarul de licitaţie;

3. Document în limba română denumit Formularul nr. 5 - DECLARAŢIE PRIVIND NEÎNCADRAREA ÎN SITUAŢIILE PREVĂZUTE LA ART. 691 DIN O.U.G. nr. 34/2006, document numerotat cu 162 în dosarul de licitaţie;

4. Document în limba română denumit Formularul 7.1 - DECLARAŢIE PRIVIND LISTA PRINCIPALELOR LUCRĂRI PROIECTATE ÎN ULTIMII 3 ANI, document numerotat cu 175 în dosarul de licitaţie;

5. Document în limba română denumit Formularul 7.2 - EXPERIENŢA SIMILARĂ CA PROIECTANT, document numerotat cu 176-177 în dosarul de licitaţie;

6. Document în limba română denumit Formularul nr. 11b - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, document numerotat cu 208 în dosarul de licitaţie;

7. Document în limba franceză denumit "PROTOCOLE D’ÁCCORD nr. 1213/02.01.2012", document numerotat cu 285 în dosarul de licitaţie;

8. Document în limba română denumit Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii, document numerotat cu 362 în dosarul de licitaţie;

9. Document în limba română denumit Formularul nr. 11 - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, document numerotat cu 493 în dosarul de licitaţie;

10. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 10 iulie 2012 (1 pagină) - document tradus şi legalizat de B.N.P. U. sub nr. x/04.09.2012;

11. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 12 iulie 2012 (1 pagină) - document tradus şi legalizat de B.N.P. U. sub nr. x/04.09.2012, scanând de pe alte documente semnăturile declaranţilor, semnătura şi ştampila traducătorului autorizat, semnătura şi ştampila GGG. şi aplicându-le pe documentele folosite în cadrul documentaţiei de licitaţie (11 acte materiale);

- a întocmit declaraţiile:

1. declaraţie iniţială privind îndeplinirea cerinţelor de calificare B.;

2. formularul nr. 1 - declaraţie privind eligibilitatea;

3. formularul nr. 2 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prev. la art. 18¹ din O.U.G. nr. 34/2006;

4. formularul nr. 3 - declaraţie privind calitatea de participant la procedură;

5. formularul nr. 4 - certificate de participare la licitaţie cu ofertă independentă;

6. formularul nr. 5 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prev. la art. 691 din O.U.G. nr. 34/2006;

7. formularul nr. 8.1 - declaraţie privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani;

8. formularul nr. 8.2a - experienţă similară ca antreprenor;

9. formularul nr. 8.2b - experienţă similară ca antreprenor;

10. formularul nr. 8.2c - experienţă similară ca antreprenor;

11. formularul nr. 9 - declaraţie privind utilajele;

12. formularul nr. 10 - informaţii generale privind angajaţii;

13. formularul nr. 11 - personal propus pentru îndeplinirea contractului, în care a atestat în mod nereal faptul că este reprezentantul CC. în cadrul acestui proiect (13 acte materiale);

- fără a avea procură de reprezentare, la data de 5.09.2012, a semnat în numele CC. acordul de asociere dintre CC. şi I. S.R.L. şi împuternicirea liderului asociaţiei I. S.R.L. de a reprezenta asocierea la procedura de atribuire (2 acte materiale), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (26 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

V. A declarat în mod necorespunzător în faţa notarului public V. că este reprezentantul CC., declaraţia autentificată în acest mod sub nr. x/4.09.2012 fiind folosită ulterior în procedura de achiziţie publică finalizată cu atribuirea contractului CL1 către asocierea I. S.R.L. - CC., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

VI. În baza înţelegerii avute cu reprezentanţii I. S.R.L., a întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizată de BB. în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", contribuind astfel la atribuirea către Asocierea I. - CC. a contractul de lucrări nr. x (CL1), în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, din care s-a decontat, la data de 13.03.2014, avansul în valoare de 7.705.590,96 RON, constituie:

1. complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile concursului formal prevăzut de art. 38 alin. (2) C. pen.

VII. La data de 21.01.2015, cu intenţie, a determinat-o pe inculpata D. să falsifice un proces-verbal de recepţie prin contrafacerea semnăturilor unor persoane, proces-verbal care i-a fost transmis ulterior de către aceasta prin e-mail pentru a fi folosit în cadrul unor proceduri de atribuire a unor contracte în străinătate, constituie instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei D. care:

I. În baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul lunii noiembrie 2011, împreună cu inculpatul B., a alterat cu ajutorul programelor informatice documentele:

1. Document în limba franceză intitulat "Demande Declaration de Casier Judiciaire No. 2 (deux)";

2. Document în limba română intitulat "Declaraţie de Cazier Judiciar Nr. 2 (doi)";

3. Document în limba engleză intitulat "COMMERCIAL CIRCULAR" (2 pagini);

4. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT" (1 pagină);

5. Document în limba română intitulat "CĂTRE AUTORITĂŢILE INTERESATE";

6. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT" (1 pagină);

7. Document în limba română intitulat "ÎN ATENŢIA AUTORITĂŢILOR INTERESATE" (1 pagină);

8. Document în limba română intitulat "ACORD DE SUBCONTRACTARE pentru Proiectarea şi Construcţia Staţiei de tratare a apei reziduale Oraşul Barwa din Qatar" (17 pagini);

9. Document în limba română intitulat "ACORD pentru Proiectarea şi Construcţie & Exploatare, Întreţinere şi Pregătire personal în cadrul Staţiei de tratare a apei Tripoli" (3 pagini);

10. Document în limba română intitulat "ACORD Contract CDR nr. x" (11 pagini);

11. Document în limba română intitulat "QQ.." (2 pagini);

12. Document în limba engleză intitulat "SS." (2 pagini);

13. Document în limba engleză intitulat "TT." (2 pagini);

14. Document în limba engleză intitulat "UU." (2 pagini);

15. Document în limba engleză intitulat "VV." (2 pagini);

16. Document în limba engleză intitulat "WW." (2 pagini);

17. Document în limba engleză intitulat "XX." (1 pagină);

18. Document în limba franceză intitulat "YY." (4pagini);

19. Document în limba franceză intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ." (4 pagini);

20. Document în limba engleză intitulat "AAA." (2 pagini);

21. Document în limba engleză intitulat "BBB." (1 pagină);

22. Document în limba engleză intitulat "CCC." (1 pagină);

23. Document în limba engleză intitulat "DDD." (3 pagini);

24. Document în limba engleză intitulat "EEE." (2 pagini);

25. Document în limba română intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ." (4 pagini);

26. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE SS." (1 pagină);

27. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE WW." (1 pagină);

28. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE YY." (1 pagină);

29. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE UU." (1 pagină);

30. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE TT." (1 pagină);

31. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE AAA." (1 pagină);

32. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE BBB." (1 pagină);

33. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE VV." (1 pagină);

34. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE CCC." (1 pagină);

35. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE XX." (1 pagină);

36. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE FFF." (1 pagină);

37. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE DDD." (1 pagină);

38. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE EEE." (1 pagină);

39. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE ZZ." (1 pagină);

40. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE SS." (1 pagină);

41. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilitatii WW." (1 pagină);

42. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii YY." (1 pagină);

43. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii UU." (1 pagină);

44. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii TT." (1 pagină);

45. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii AAA." (1 pagină);

46. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii BBB." (1 pagină);

47. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii VV. (1 pagină), numerotat la pag. 373 conform opisului întocmit de S.C. AA. Sibiu - corespunde documentului nr. 106 identificat pe stick intitulat "Declaratie VV..docx";

48. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii CCC." (1 pagină);

49. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii XX." (1 pagină);

50. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii FFF." (1 pagină);

51. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii DDD." (1 pagină);

52. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii EEE." (1 pagină);

53. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii ZZ." (1 pagină);

54. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 12 noiembrie 2012 (1 pagină) - document tradus şi legalizat de B.N.P. U. sub nr. x/27.11.2012;

55. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 10 noiembrie 2012 (1 pagină) - document tradus şi legalizat de B.N.P. U. sub nr. x/27.11.2012;

56. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 10 noiembrie 2012 (1 pagină) - document tradus şi legalizat de B.N.P. U. sub nr. x/18.12.2012, prin metoda scanării de pe alte documente a semnăturile declaranţilor, semnăturilor şi ştampilei traducătorului autorizat, semnăturii şi ştampilei CC. şi GGG. şi aplicându-le pe documentele folosite în cadrul documentaţiei de licitaţie (56 acte materiale), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (56 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

II. În baza legăturii subiective avute cu inculpatul B. şi, prin intermediul acestuia, cu reprezentanţii al W., a întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizată de S.C. AA. în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov", prin aceasta contribuind la atribuirea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului" în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA), din care 76,52 fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională, contract ulterior reziliat, constituie:

1. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea NR. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională);

III. În baza unei rezoluţii infracţionale unice, în cursul anului 2012, împreună cu inculpatul B., a alterat cu ajutorul programelor informatice documentele:

1. Document în limba română denumit Formularul nr. 1 - DECLARAŢIE PRIVIND ELIGIBILITATEA, document numerotat cu 160 în dosarul de licitaţie;

2. Document în limba română denumit Formularul nr. 2 - DECLARAŢIE PRIVIND NEÎNCADRAREA ÎN SITUAŢIILE PREVĂZUTE LA ART. 18¹ DIN O.U.G. nr. 34/2006, document numerotat cu 161 în dosarul de licitaţie;

3. Document în limba română denumit Formularul nr. 5 - DECLARAŢIE PRIVIND NEÎNCADRAREA ÎN SITUAŢIILE PREVĂZUTE LA ART. 691 DIN O.U.G. nr. 34/2006, document numerotat cu 162 în dosarul de licitaţie;

4. Document în limba română denumit Formularul 7.1 - DECLARAŢIE PRIVIND LISTA PRINCIPALELOR LUCRĂRI PROIECTATE ÎN ULTIMII 3 ANI, document numerotat cu 175 în dosarul de licitaţie;

5. Document în limba română denumit Formularul 7.2 - EXPERIENŢA SIMILARĂ CA PROIECTANT, document numerotat cu 176-177 în dosarul de licitaţie;

6. Document în limba română denumit Formularul nr. 11b - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, document numerotat cu 208 în dosarul de licitaţie;

7. Document în limba franceză denumit "PROTOCOLE D’ÁCCORD nr. 1213/02.01.2012", document numerotat cu 285 în dosarul de licitaţie;

8. Document în limba română denumit Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii, document numerotat cu 362 în dosarul de licitaţie;

9. Document în limba română denumit Formularul nr. 11 - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, document numerotat cu 493 în dosarul de licitaţie;

10. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 10 iulie 2012 (1 pagină) - document tradus şi legalizat de B.N.P. U. sub nr. x/04.09.2012;

11. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 12 iulie 2012 (1 pagină) - document tradus şi legalizat de B.N.P. U. sub nr. x/04.09.2012, scanând de pe alte documente semnăturile declaranţilor, semnătura şi ştampila traducătorului autorizat, semnătura şi ştampila GGG. şi aplicându-le pe documentele folosite în cadrul documentaţiei de licitaţie (11 acte materiale), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

IV. În baza legăturii subiective avute cu inculpatul B. şi, prin intermediul acestuia, cu reprezentanţii I. S.R.L. S.R.L., a întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizată de BB. în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", contribuind astfel la atribuirea către Asocierea I. - CC. a contractul de lucrări nr. x (CL1), în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, din care s-a decontat, la data de 13.03.2014, avansul în valoare de 7.705.590,96 RON, constituie:

1. complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională);

V. În cursul lunii octombrie 2014, pentru a denatura rezultatele controlului efectuat de DGAF la sediul S.C. HHH. S.R.L. al cărei asociat şi administrator este, a falsificat contractul de cesiune nr. 13² din 25.03.2013 sub aspectul datei şi conţinutului, punându-l ulterior la dispoziţia inspectorilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

VI. La data de 21.01.2015, la instigarea inculpatului B., a falsificat un proces-verbal de recepţie prin contrafacerea semnăturilor unor persoane, proces-verbal care l-a transmis ulterior acestuia prin e-mail, pentru a fi folosit în cadrul unor proceduri de atribuire a unor contracte în străinătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatei U. care, în calitate de notar public:

I. În baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de notar public, la datele de 27.11.2012 şi 18.12.2012, a încălcat dispoziţiile legale şi a legalizat sub nr. x/27.11.2012, y/27.11.2012 şi 4955/18.12.2012 trei procuri de reprezentare, fără a solicita originalele acestora, prin aceasta asigurându-se obţinerea CL5 de către W. S.A., vătămănd-se interesele legale ale CC. şi producându-se o pagubă în patrimoniul S.C. AA., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

II. Prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a legalizat sub nr. x/27.11.2012, y/27.11.2012 şi 4955/18.12.2012 procurile cu conţinut fals absolut necesare şi care au fost depuse la dosarul de licitaţie pentru proiectul CL5, contribuind astfel la atribuirea contractului finanţat din fonduri europene şi naţionale al W., contract ulterior reziliat, constituie:

1. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională);

III. În baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de notar public, în data de 4.09.2012, a încălcat dispoziţiile legale şi a legalizat sub nr. x/4.09.2012 şi y/4.09.2012 două procuri de reprezentare ale CC. şi GGG. de către inculpatul B., fără a solicita originalele acestora, prin aceasta asigurându-se obţinerea CL1 de către Asocierea I. S.R.L. - CC., vătămându-se interesele legale ale GGG. şi producându-se o pagubă concretizată în obţinerea pe nedrept a avansului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

IV. Prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a legalizat sub nr. x/4.09.2012, y/4.09.2012 procurile cu conţinut fals absolut necesare şi care au fost depuse la dosarul de licitaţie pentru proiectul CL1, contribuind astfel la obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi naţionale de către Asocierea I. - CC., constituie:

1. complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională);

V. La instigarea inculpatei V., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de notar public, la datele de 19.08.2013 şi 22.08.2013, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a eliberat în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor legale, copiile legalizate sub nr. x/19.08.2013, y/19.08.2013, z/22.08.2013 şi 3239/22.08.2013, prin aceasta cauzând o vătămare a intereselor legitime ale societăţilor în numele (CC.)/în faţa cărora (SC AA. Sibiu) s-au întocmit/depus documente notariale cu caracter fals, corelativ cu obţinerea unui folos nepatrimonial pentru sine şi pentru instigator (concretizat în punerea la adăpost de o eventuală răspundere penală, date fiind explicaţiile solicitate de reprezentanţii S.C. AA. Sibiu şi CC.), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

Faptele inculpatei V. care:

I. În baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de notar public, la datele de 18.12.2012 şi 28.11.2012, fără a respecta dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, a autentificat sub nr. x/18.12.2012 şi y/28.11.2012 două declaraţii date în mod nereal în numele CC. de numitul B., prin aceasta asigurându-se obţinerea CL5 de către W. S.A., vătămându-se interesele legale ale CC. şi producându-se o pagubă în patrimoniul S.C. AA., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

II. Prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a autentificat sub nr. x/18.12.2012 şi y/28.11.2012 două declaraţii date în mod nereal în numele CC. de numitul B., absolut necesare la dosarul de licitaţie pentru atribuirea proiectului CL5, contribuind astfel la atribuirea contractului finanţat din fonduri europene şi naţionale (ulterior reziliat) către W. S.A., constituie:

1. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională);

III. În calitate de notar public, la data de 4.09.2012, fără a respecta dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, a autentificat sub nr. x/4.09.2012 declaraţia plăsmuită în numele GGG. de inculpatul B., prin aceasta asigurându-se obţinerea CL1 de către Asocierea I. S.R.L. - CC., vătămându-se interesele legale ale GGG. şi producându-se o pagubă concretizată în obţinerea pe nedrept a avansului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

IV. Prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a autentificat sub nr. x/4.09.2012 declaraţia dată în mod nereal în numele GGG. de inculpatul B., document absolut necesară la dosarul de licitaţie întocmit pentru atribuirea proiectul CL1, contribuind astfel la obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi naţionale de către Asocierea I. - CC., constituie:

1. complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. complicitate săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională);

V. Cu intenţie, prin două adrese purtând acelaşi număr, 1109/13.08.2013, a determinat-o pe inculpata U., notar public, ca la datele de 19.08.2013 şi 22.08.2013, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, să elibereze în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor legale, copiile legalizate sub nr. x/19.08.2013, y/19.08.2013, z/22.08.2013 şi 3239/22.08.2013, prin aceasta cauzând o vătămare a intereselor legitime ale societăţilor în numele (CC.)/în faţa cărora (SC AA. Sibiu) s-au întocmit/depus documente notariale cu caracter fals, corelativ cu obţinerea unui folos nepatrimonial pentru sine şi pentru instigator (concretizat în punerea la adăpost de o eventuală răspundere penală, date fiind explicaţiile solicitate de reprezentanţii S.C. AA. Sibiu şi CC.), constituie instigare la savărşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

Faptele inculpatului E., care, în calitate de reprezentant legal al W. S.A., a folosit în cadrul licitaţiei având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov" documente false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D., pe baza cărora societăţii i-a fost atribuit contractul de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului" în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA), din care 76,52 fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională, contract ulterior reziliat, constituie:

1. tentativă la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională).

Fapta inculpatei persoană juridică W. S.A., în numele şi în interesul căreia inculpatul E., prin folosirea în cadrul licitaţiei publice având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov" de documente false, a obţinut atribuirea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului" în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA), din care 76,52 fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională, contract ulterior reziliat, constituie:

1. tentativă la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională).

Faptele inculpatului F., care, în calitate de reprezentant legal al I. S.R.L.:

I. A folosit în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" documente false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D., pe baza cărora Asocierii I. - CC. i-a fost atribuit pe nedrept contractul de lucrări nr. x/7.01.2013, în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, iar ulterior, în etapa de executare, a semnat şi folosit documente cu caracter inexact care au făcut posibilă subcontractarea către inculpata Y. şi obţinerea, la data de 13.03.2014, a avansului în valoare de 7.705.590,96 RON, constituie:

1. infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională);

II. În executarea contractului CL1 finanţat din fonduri europene, cu ştiinţă, a omis să furnizeze datele reale privind procentul subcontractării lucrării atribuite în modalitatea descrisă mai sus, către S.C. Y., având ca rezultat obţinerea pe nedrept a avansului în cuantum de 7.705.590,96 RON, constituie infracţiunea de omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general au Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, prevăzută de art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatului H., care, în calitate de administrator de fapt al I. S.R.L.:

I. L-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul F., să folosească în cadrul licitaţiei având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" documente false în baza cărora Asocierii I. - CC. i-a fost atribuit contractul de lucrări nr. x/7.01.2013, în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), finanţat din fonduri europene şi naţionale, iar ulterior, în faza de executare, să semneze şi să folosească documente cu caracter inexact care au făcut posibilă subcontractarea către inculpata Y. şi obţinerea, la data de 13.03.2014, a avansului în valoare de 7.705.590,96 RON, constituie:

1. instigare la săvârşirea infracţiunii de de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000;

2. instigare la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională);

II. L-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul F., să omită furnizarea de date reale autorităţilor privind procentul subcontractării, acţiuni prin care Asocierii I. - CC. i-a fost decontat pe nedrept avansul (fonduri europene şi fonduri naţionale), constituie instigare la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei persoană juridică I. S.R.L.:

I. În numele şi în interesul căreia inculpatul F., în calitate de administrator, a folosit în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" documente false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D., pe baza cărora Asocierii I. - CC. i-a fost atribuit pe nedrept contractul de lucrări nr. x/7.01.2013, în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, iar ulterior, în etapa de executare, a semnat şi folosit documente cu caracter inexact care au făcut posibilă subcontractarea către inculpata Y. şi obţinerea, la data de 13.03.2014, a avansului în valoare de 7.705.590,96 RON, constituie:

1. infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională);

II. În executarea contractului CL1 finanţat din fonduri europene, în numele şi în interesul căreia reprezentantul acesteia, inculpatul F., cu ştiinţă, a omis să furnizeze datele reale privind procentul subcontractării lucrării atribuite în modalitatea descrisă mai sus către S.C. Y., având ca rezultat obţinerea pe nedrept a avansului în cuantum de 7.705.590,96 RON, constituie infracţiunea de omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general au Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, prevăzută de art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatei J., care:

I. În calitate de reprezentant legal al S.C. Y., în executarea contractului CL1 finanţat din fonduri europene, cu ştiinţă, a acceptat tacit şi a semnat documente prin care a acoperit faptul că inculpatul F. a omis să furnizeze datele reale privind procentul subcontractării lucrării atribuite prin procedura de achiziţie publică către societatea pe care o reprezenta, contribuind astfel la decontarea avansului şi la obţinerea pe nedrept a sumei de 7.474.407,23 RON, constituie complicitate la infracţiunea de omisiune de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general au Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000;

II. În aceeaşi calitate, în faza de implementare a CL1, prin negocierea şi semnarea contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 şi prin întocmirea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea, în etapa executării CL1, de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, constituie complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului L., care, în calitate de reprezentant informal al S.C. Y., prin negocierea contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 şi prin stabilirea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea în etapa de executare a CL1 de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, constituie complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului N., care, în calitate de administrator al S.C. Y., prin negocierea şi aprobarea încheierii contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 şi prin aprobarea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea în etapa de executare a CL1 cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, constituie complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatei persoană juridică S.C. Y.:

I. În numele şi în interesul căreia inculpata J., în calitate de reprezentant legal, în executarea contractului CL1 finanţat din fonduri europene, cu ştiinţă, a acceptat tacit şi a semnat documente prin care a acoperit faptul că inculpatul F. a omis să furnizeze datele reale privind procentul subcontractării lucrării atribuite prin procedura de achiziţie publică către societatea pe care o reprezenta, contribuind astfel la decontarea avansului şi la obţinerea pe nedrept a sumei de 7.474.407,23 RON, constituie complicitate la infracţiunea de omisiune de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general au Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000;

II. Ai cărei reprezentanţi (inculpaţii J., L., N.), în realizarea obiectului de activitate al societăţii şi în interesul acesteia, în faza de implementare a CL1, prin negocierea şi semnarea contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013, au contribuit şi au făcut posibilă folosirea în această etapă de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaţilor O. şi R. care, în calitate de reprezentanţi ai CC., în etapa pre-contractuală, au luat decizii prin care au validat rezultatul licitaţiei privind CL1, contribuind la folosirea de documente false, iar în faza de executare a aceluiaşi contract au semnat/negociat contractul de cesiune din 5.12.2013 şi contractul x din 6.12.2013, contribuind şi făcând posibilă folosirea în această etapă de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, constituie, pentru fiecare în parte, complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) C. pen., infracţiuni reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi.

Faptele inculpaţilor H., B. şi D., care au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii O. şi R., pe parcurs aceştia fiind sprijiniţi de inculpaţii F., J., N., L., toţi având scopul declarat şi urmărit de a obţine finanţarea europeană şi naţională din contractul CL1, din care efectiv s-a reuşit decontarea avansului, întruneşte, pentru fiecare în parte, elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

II. CAMERA PRELIMINARĂ

Prin încheierea din data de 29.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Alba A., în dosarul nr. x/2015, au fost respinse cererile şi excepţiile referitoare la legalitatea sesizării instanţei, la legalitatea administrării probelor şi la efectuarea actelor de către organele de urmărire penală, formulate de inculpaţii E., H., J., L., O., V., R. şi N..

S-a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul emis în data de 4 septembrie 2015, de D.N.A. - S.T. Alba A. în dosarul nr. x/2014, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penale şi s-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii B., D., E., F., H., J., L., N., O., R., U., V., W. S.A., I. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., trimişi în judecată pentru infracţiunile menţionate în dispozitivul rechizitoriului.

Încheierea a rămas definitivă prin încheierea pronunţată de completul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 17.12.2015, în dosarul nr. x/2015.

III. CERCETAREA JUDECĂTOREASCĂ LA INSTANŢA DE FOND

Acţiunile civile exercitate şi probele cu înscrisuri depuse de părţile civile:

1. Partea civilă S.C. AA. s-a constituit parte civilă cu suma de 503.999,15 RON -, din care: 102.958 RON, cheltuieli salariale pentru organizarea licitaţiei pentru CL5; 67.282 RON, cheltuieli cu inginerul aferente executării CL5; 333.758,21 RON, diferenţe costuri execuţie contract dintre oferta clasată pe locul 2 după W. şi oferta contractantului III. (6.700.176,77 RON) care urma să execute CL5 .

Partea civilă şi-a majorat pretenţiile pentru suma totală de 547.002,37 RON, majorând la suma de 102.958 RON cheltuielile cu inginerul aferente executării CL5 . A depus la dosar notificarea nr. x.896/17.12.2016 către W., o adresă comunicată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014 şi cererea de chemare în judecată din acest dosar formulată de W., precum şi precizarea acestei cereri, extras de pe portalul instanţelor cu privire la dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu în care S.C. AA. a renunţat la judecată în contradictoriu cu W. şi CC., copii din dosarul execuţional nr. x/2014 al JJJ. şi KKK. privind executarea silită demarată de EE. împotriva W. S.A. .

A depus minuta încheiată la 3.12.2013 între S.C. AA. şi CC. privitoare la predarea, în format electronic, a documentaţiei de atribuire aferentă CL5, predarea contractului de lucrări x din 29.04.2013 încheiat între S.C. AA. şi W., având ca obiect proiectarea şi execuţia lucrării aferente CL5 şi a întregului dosar al achiziţiei publice însoţit de oferta tehnică a W. S.A.

A depus dovezi ale plăţilor făcute către S.C. III. S.R.L.: facturi, ordine de plată, bilete la ordin .

2. Partea civilă Ministerul Fondurilor Europene s-a constituit parte civilă pentru suma de 7.705.590,96 RON, din care: 6214.186,26 RON reprezintă autorizarea cheltuielilor (din care 5.282.058,32 RON reprezintă contribuţia din Fondul de coeziune, 807.844,21 RON contribuţia din bugetul de stat şi 124.283,73 RON contribuţia din bugetul local); - 1.826.970,76 RON valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate şi recuperată prin cererea de rambursare nr. x din 18.03.2014; sumele plătite către BB.: 3.455.087,56 RON contribuţia din Fondul de coeziune, 807.844,21 RON contribuţia din bugetul de stat, 1.491.400 RON reprezentând TVA-ul aferent cheltuielilor eligibile. A depus la dosar ordinele de plată nr. x/2014, y/2014 şi x/29014, notificarea nr. 72236/OAM emisă către BB., procesul-verbal nr. x din 23.08.2016 încheiat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, notificarea x/5.09.2016 .

A comunicat că din suma de 7.581.307,23 RON, cu care s-a constituit parte civilă, a recuperat de la BB. următoarele sume: suma de 6.842.496,80 RON (care era datorată pentru CL6), prin CR 49/14.01.2016 (cerere de rambursare); suma de 101.246,44 RON, prin CR50/24.02.2016; suma de 637.497,84 RON, achitată voluntar de BB.; prin aceeaşi adresă a comunicat că, urmare a unei erori materiale la procesarea cererii de rambursare nr. x, a fost autorizată la plată în plus suma de 67,50 RON, astfel încât a rămas de recuperat suma de 66,15 RON, sumă care a fost solicitată de către AMPOS Mediu să fie virată în contul său de către BB. în data de 3.10.2016, plata nefiind efectuată până la data adresei menţionate.

A comunicat că a recuperat suma de 66,15 RON de la BB. la data de 14.11.2016, depunând extrasul de cont care atestă plata.

Prin adresa nr. x/8.05.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - Direcţia Gestionare POS Mediu - a comunicat faptul că AM POS Mediu a recuperat întreaga valoare a prejudiciului în valoare de 7.581.307,23 RON pentru care s-a constituit parte civilă în cauză, având ataşate înscrisuri .

Prin adresa nr. x/14.06.2017, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a comunicat faptul că îşi menţine constituirea de parte civilă .

3. Partea civilă BB. s-a constituit parte civilă cu suma de 7.705.590,96 RON; a depus factura x din 3.03.2014 emisă de I. S.R.L. pentru BB. şi ordinul de plată nr. x/12.03.2014 emis de BB. în favoarea I. S.R.L. .

Prin adresa depusă la dosar instanţă, la data de 22.09.2016, BB. a precizat că îşi menţine pretenţiile civile la suma de 7.581.307,23 RON, solicitând obligarea inculpaţilor B., D., F., H., J., L., N., O., R., U., V., I. S.R.L. şi S.C. Y. S.R.L. la plata acestei sume. Alăturat acestei precizări, partea civilă a depus la dosar o serie de înscrisuri: ordinul de plată nr. x din 23.08.2016 emis de BB. în favoarea Ministerului Fondurilor Europene pentru suma de 637.497,84 RON reprezentând creanţă bugetară conform procesului-verbal nr. x, lista cu sumele reţinute din CR 49 şi 50 pentru CL1, o adresă emisă de LLL., adresa UIP de înaintare a certificatului interimar de plată x din 26.02.2014 pentru suma de 6.214.186,26 RON, precum şi acest certificat, factura emisă de I. S.R.L. către BB. pentru plata avansului de 7.705.590,96 RON, ordinul de plată emis de BB. pentru plata avansului către I. S.R.L., extras de cont, extras din - anexa la CL1 "Contractul - Secţiunea II.6.2 garanţia pentru plata avansului", adresele nr. x/5.09.2016, y/5.09.2016 emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, procesul-verbal nr. x din 23.08.2016 încheiat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, sentinţa civilă nr. 616/4.05.2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, apelul declarat de LLL. împotriva acestei sentinţe .

A depus la dosar note scrise prin care a învederat că a achitat diferenţa de 66,15 RON către Ministerul Fondurilor Europene şi a depus ordinul de plată nr. x/11.11.2016 .

A depus precizări în sensul că menţine constituirea de parte civilă cu suma de 7.581.307,23 RON .

A precizat că a achitat către Partea civilă Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu suma de 66.15 RON, depunând în copie ordinul de plată şi a menţinut constituirea de parte civilă cu suma de 7.581.307,23 RON .

Partea civilă a depus concluzii scrise .

4. Partea civilă CC. s-a constituit parte civilă faţă de inculpaţii B., W. şi D. cu următoarele sume: 1.0000.000 euro pentru prejudiciul de imagine şi 150.000 RON daune materiale .

Şi-a precizat constituirea de parte civilă, formulând pretenţii şi faţă de inculpatele U. şi V. .

A renunţat la accţiunea civilă exercitată împotriva inculpatei U. .

Partea civilă a depus înscrisuri anexate constituirii de parte civilă: certificat CC.; diplome O.; atestare IFC; bilanţ CC. pentru anul 2011-2012; bilanţ CC. pentru anul 2013; bilanţ CC. pentru anul 2014; e-mail de la MMM. către CC. din 30 aprilie 2011; e-mail de la B. către CC. din 11 decembrie 2011; mandat HHH. din data de 12 decembrie 2011; rezervare hotel pe numele d-lui B.; e-mail HHH. din data de 23 mai 2012; bilete avion O. şi R. din 12 iunie 2012; e-mail HHH. din data de 15 iunie 2012; e-mail-uri CC. şi GGG. din 30 iulie 2012; e-mail HHH. din 10 august 2012; e-mail CC. şi GGG. din 5 septembrie 2012; e-mail HHH. din 19 decembrie 2012; contract S.C. NNN.; e-mail OOO. din 22 ianuarie 2013; contract I./HHH.; corespondenta CC. către AA. din 3 iulie 2013; e-mail din 20 august 2013 de la OOO.; e-mail OOO. din 1l octombrie 2013; e-mail din 23 octombrie 2013 de la PPP. către AA.; e-mail de la OOO. către CC. din 19 noiembrie 2013; e-mail de la CC. către AA. din 6 decembrie 2013; Hotărârea nr. 2955/CA/2014 de la Tribunalul Sibiu din data de 2 decembrie 2014; traduceri ale actelor anexate constituirii de parte civilă; adresa emisă de Agenţia Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice către CC., prin care se comunică faptul că, urmare a sesizării formulate de CC. înregistrate sub nr. x/25.10.2013, aspectele semnalate cu privire la procedura de atribuire iniţiată sub nr. x/5.10.2012 de S.C. AA. vor face obiectul unei proceduri de supraveghere care va fi inclusă într-un plan de control viitor .

Partea civilă a depus note de şedinţă şi înscrisuri aferente privitoare la aspecte referitoare la autentificarea actelor în Liban, note de şedinţă prin care a răspuns la precizările S.C. AA., alte note scrise, concluzii scrise .

5. EE. şi Reasigurare S.A. a precizat că se constituie parte civilă în temeiul art. 20 C. proc. pen., cu suma de 6.214.186 RON, sumă ce provine de pe urma derulării Poliţei de asigurare de bună execuţie nr. x/17.01.2013, în care calitatea de asigurat aparţine Asocierii I. S.R.L - CC., iar societatea beneficiară a eventualelor despăgubiri este societatea BB. şi a depus înscrisuri în dovedirea pretenţiilor formulate .

La termenul din 14.10.2016 instanţa de fond, având în vedere prevederile art. 20 alin. (7) C. proc. pen., a constatat că a EE. şi Reasigurare S.A. nu se poate constitui parte civilă, neavând calitate procesuală în cauză, motivat de faptul că o eventuală constituire de parte civilă a societăţii EE. ar putea fi întemeiată numai pe o subrogare în drepturile civile ale societăţii S.C. BB. S:A, caz în care ar opera o transmisiune pe cale convenţională a dreptului la repararea prejudiciului şi o subrogare a acestei societăţi în drepturile BB., iar faţă de împrejurarea că, până la momentul formulării constituirii de parte civilă, nu a operat o astfel de transmisiune a calităţii procesuale, respectiv o subrogare a EE. în drepturile BB.., societatea de asigurare nu avea calitate procesuală în cauză.

Schimbări de încadrare juridică:

Prin încheierile din 2.06.2020 şi 15.06.2020, instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la toate cererile de schimbare a încadrării juridice, precum şi cu privire la schimbările de încadrare juridică puse în discuţie din oficiu.

Instanţa a schimbat încadrările juridice prin încheierea din 2.06.2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 12.06.2020, după cum urmează:

1. În privinţa inculpatului B.:

- din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (60 acte materiale) şi a art. 5 C. pen., în infracţiunile de: fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (38 acte materiale) şi a art. 5 C. pen. şi fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale pentru înscrisurile menţionate la punctele 4-8, 9-11, 40-53) şi a art. 5 C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

- din complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., în complicitate la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. şi art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

- din complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin 1, 3 din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. şi art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

2. În privinţa inculpatei D.:

- din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (56 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale) şi art. 5 C. pen. şi fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale pentru înscrisurile menţionate la punctele 4-8, 9-11, 40-53) şi art. 5 C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

- din complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., în complicitate la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. şi art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

- din complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. şi art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

3. 4. În privinţa inculpaţilor E. şi W.:

- din tentativă la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., în tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

5. 6. În privinţa inculpaţilor F. şi I. S.R.L.:

- din folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi, în continuare, din infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general au Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, prevăzută de art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea 78/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

7. În privinţa inculpatului H.:

- din instigare la săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi instigare la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., în instigare la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi, în continuare, din instigare la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi instigare la omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., în instigare la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

8. 9. În privinţa inculpatelor J. şi, respectiv, S.C. Y.:

- din complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi, în continuare, din complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

10-13. În privinţa inculpaţilor L., N., O. şi R.:

- din complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

14. În privinţa inculpatei V.:

- din complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin., 2 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., în complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

- din complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin 1, 3 din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În privinţa inculpatei U., s-a constatat că cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată au rămas fără obiect, ca urmare a decesului inculpatei.

Soluţii privind legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale:

Prin încheierea din 13.11.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 5/27.02.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, instanţa:

A admis, în parte, cererile formulate de inculpaţii O., E., L., N., B. şi D. şi, în consecinţă:

A constatat nulitatea absolută a actelor de punere în executare a următoarelor mandate de supraveghere tehnică:

- nr. x/07.10.2014, emis de Tribunalul Alba în baza încheierii nr. 200/2014 din 7.10.2014, prelungit succesiv prin încheierile nr. 232/2014 din 06.11.2014, nr. 261/2014 din 05.12.2014, nr. 2/2015 din 05.01.2015 ale Tribunalului Alba şi încheierea nr. 4/2015 din 4.02.2015 a Curţii de Apel Alba A. - interceptări ale convorbirilor telefonice aflate pe suportul optic, tip CD-R, Verbatim cu seria constructivă x, inscripţionat "Dosar x/2014 Copie comunicări telefonice instanţă" şi procesele-verbale de redare aferente aflate în vol. 6 dosar de urmărire penală;

- nr. x/10.10.2014, emis de Tribunalul Alba în baza încheierii nr. 207/2014 din 10.10.2014, prelungit succesiv prin încheierile nr. 231/2014 din 06.11.2014, nr. 262/2014 din 05.12.2014, nr. 1/2015 din 05.01.2015 ale Tribunalului Alba şi încheierea nr. 5/2015 din 04.02.2015 a Curţii de Apel Alba A. - interceptări ale convorbirilor telefonice aflate pe suportul optic, tip CD-R, Verbatim cu seria constructivă x, inscripţionat "Dosar x/2014 Copie comunicări telefonice instanţă" şi procesele-verbale de redare aferente aflate în vol. 6 dosar de urmărire penală;

- nr. x, emise de Curtea de Apel Alba A. în baza încheierii nr. 11/2015 din 13.03.2015, prelungite succesiv prin încheierile nr. 14 din 7.04.2015 şi nr. 17 din 11.05.2015 ale Curţii de Apel Alba A. - interceptări ale convorbirilor telefonice aflate pe suportul optic, tip CD-R, Verbatim cu seria constructivă x, inscripţionat "Dosar x/2014 Copie comunicări telefonice instanţă" şi procesele-verbale de redare aferente din vol. 6 dosar de urmărire penală, precum şi interceptări ale comunicărilor prin e-mail aflate pe suportul optic, tip CD-R, Verbatim cu seria constructivă x, inscripţionat "Dosar x/2014 Copie comunicări prin e-mail - instanţă" şi procesele-verbale de redare aferente din vol. 8, vol. 9, vol. 10 dosar de urmărire penală.

A constatat nulitatea absolută a tuturor actelor de punere în executare a ordonanţei nr. 11 din 2.12.2014, emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. în dosarul nr. x/2014, confirmată prin încheierea nr. 268/5.12.2014 a Tribunalului Alba şi a ordonanţei nr. 4 din 28.02.2015, emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. în dosarul nr. x/2014, confirmată prin încheierea nr. 8/4.03.2015 a Curţii de Apel Alba A. - interceptări ale convorbirilor telefonice aflate pe suportul optic, tip CD-R, Verbatim cu seria constructivă x, inscripţionat "Dosar x/2014 Copie comunicări telefonice instanţă" şi procesele-verbale de redare aferente aflate în vol. 6 dosar de urmărire penală.

În baza art. 102 alin. (2)-(4) C. proc. pen., a exclus din materialul probator toate procesele-verbale de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică sus-menţionate aflate în vol. 6, 8, 9, 10 dosar de urmărire penală nr. x/2014 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., toate volumele în integralitate, şi a dispus excluderea fizică de la dosar a tuturor mijloacelor de probă a căror nulitate a fost constatată, precum şi a suporţilor care conţin rezultatul măsurilor de supraveghere tehnică, înaintaţi Curţii de Apel Alba A. odată cu dosarul de urmărire penală: suportul optic, tip CD-R, Verbatim cu seria constructivă x, inscripţionat "Dosar x/2014 Copie comunicări telefonice instanţă" şi suportul optic, tip CD-R, Verbatim cu seria constructivă x, inscripţionat "Dosar x/2014 Copie comunicări prin e-mail - instanţă".

A constatat nulitatea absolută a ordonanţei din 18.08.2018, emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. în dosarul nr. x/2014 şi a raportului de constatare tehnico - ştiinţifică nr. x/29.08.2014, întocmit la 28.08.2014 de Institutul pentru Tehnologii Avansate, aflat la dosar de urmărire penală, a exclus acest raport din materialul probator şi a dispus excluderea fizică a acestuia de la dosar.

A respins cererea inculpatul O. de constatare a nulităţii absolute a urmăririi penale efectuate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. în dosarul penal nr. x/2014 şi de excludere a tuturor probelor administrate în dosarul menţionat.

Încheierea menţionată a fost pusă în executare la data de 14.11.2019, fiind desigilat dosarul de urmărire penală nr. 23/P/2014 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. şi eliminate volumul 6 conţinând filele de la 1-367, în integralitate, volumul 8 conţinând filele de la 1-397, în integralitate, volumul 9 conţinând filele de la 1-500, în integralitate, volumul 10 conţinând filele de la 1-463, în integralitate, din volumul 65 filele de la 256-266, suportul optic, tip CD-R, Verbatim cu seria constructivă x, inscripţionat "Dosar x/2014 Copie comunicări telefonice instanţă", suportul optic, tip CD-R, Verbatim cu seria constructivă x, inscripţionat "Dosar x/2014 Copie comunicări prin e-mail - instanţă". S-a dispus constituirea unui dosar separat în care vor fi păstrate mijloacele de probă excluse menţionate.

Prin încheierea din 14.06.2019 instanţa, printre altele, a respins cererea de declasificare a adresei comunicate de Serviciul Român de Informaţii la data de 31.05.2019, ca răspuns la adresa emisă de Curtea de Apel Alba A. în baza încheierii din 18.04.2019, a respins cererile de declasificare a informaţiilor clasificate comunicate de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. şi de Serviciul Român de Informaţii, a constatat că nu se impune trecerea informaţiilor clasificate într-un alt grad de clasificare şi nu este necesar accesul apărătorilor inculpaţilor la informaţiile clasificate.

Prin încheierea din 7.12.2018, instanţa a respins cererea inculpatului O. depusă la filele x, cu înscrisuri - anexate la filele x şi, respectiv, 8265-8330, vol. 30, prin care s-a solicitat anularea probelor reprezentate de documentele din dosarul de urmărire penală ce au ataşat (lipite/capsate) bilete ce conţin observaţii manuscrise. Prin aceeaşi încheiere, s-a dispus îndepărtarea fizică a tuturor post-it-urilor din dosar, mai puţin a celor din volumul depus de inculpatul R., măsura fiind pusă în executare imediat după dispunerea acesteia .

Prin încheierea din 25.05.2020, instanţa a respins cererea formulată de inculpatul O. de constatare a nulităţii absolute a urmăririi penale efectuate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. în dosarul penal nr. x/2014, pe motivul necompetenţei funcţionale a procurorului.

Incidente procedurale:

La termenul de judecată din 14.02.2020, instanţa a respins cererea inculpatului O. de recuzare a procurorului de şedinţă, prin încheierea nr. 4/2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 .

Suspendarea judecăţii:

La data de 13.03.2020, instanţa a amânat judecarea cauzei la data de 15.05.2020 (pentru care toate părţile aveau termen în cunoştinţă), având în vedere situaţia excepţională generată de răspândirea la nivel naţional a infecţiei cu Coronavirus SARS-CoV-2 şi Hotărârea nr. 192/12.03.2020 a Consiliului Superior al Magistraturii care, la art. 1 pct. 1, a statuat faptul că activitatea de judecată în perioada 13.03-04.05.2020 va fi limitată strict la soluţionarea unor cauze cu titlu excepţional, doar în măsura în care dispoziţiile de amânare ar fi de natură să aducă atingere unor drepturi şi libertăţi fundamentale sau să pună în pericol grav ordinea publică sau siguranţa cetăţenilor, hotărâre care a obligat la acordarea de termene în cauze după data de 04.05.2020, instanţa constatând că prezenta cauză nu se încadrează în situaţiile excepţionale menţionate de art. 1 pct. 1 din hotărârea menţionată.

Între aceste termene judecata a fost suspendată de drept în perioada 16.03.2020-14.05.2020, în baza art. 43 alin. (2) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, emis de Preşedintele României şi apoi în baza art. 64 alin. (5) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, emis de Preşedintele României.

Excepţii de neconstituţionalitate invocate în cursul judecăţii:

Prin încheierea din 5.12.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 10/6.02.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 102 alin. (2), (3) C. proc. pen. şi art. 281 alin. (2) C. proc. pen., invocată de inculpatul O. .

Prin încheierea din 25.05.2020, instanţa a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, invocată de inculpatul O. .

IV. STAREA DE FAPT reţinută de instanţă în baza probelor administrate:

Cu titlu prealabil, instanţa de fond a arătat că, deşi în rechizitoriu starea de fapt şi analiza probelor au fost prezentate mai întâi în ce priveşte CL5 Ocna Sibiului şi apoi în ce priveşte CL1 Sinaia-Breaza, va expune starea de fapt şi va analiza probele raportat la cronologia evenimentelor, respectiv, mai întâi privitor la CL1 Sinaia-Breaza şi apoi privitor la CL5 Ocna Sibiului.

IV.1. ASPECTE PRELIMINARE

IV.1.1 Programul Operaţional Sectorial Mediu (POS Mediu)

Programul Operaţional Sectorial Mediu (POS Mediu) este documentul care a stabilit strategia de alocare a fondurilor europene pentru sectorul de mediu în România, în perioada 2007-2013. Programul a fost aprobat de Comisia Europeană prin decizia nr. 3467/2007 în data de 11 iulie 2007. Din momentul aprobării de către Comisia Europeana, operaţiunile din cadrul programului sectorial au devenit finanţabile.

POS Mediu a avut un buget alocat de aproximativ 5,6 miliarde de euro, din care aproximativ 4,5 miliarde Euro reprezentau finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul de Coeziune (FC), iar diferenţa o reprezenta cofinanţarea naţională (cca. 1 miliard Euro).

Obiectivul general al POS Mediu a constat în îmbunătăţirea standardelor de viaţă ale populaţiei şi a standardelor de mediu, vizând, în principal, respectarea acquis-ului comunitar de mediu şi a urmărit reducerea diferenţei dintre infrastructura de mediu care există între România şi Uniunea Europeană, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Implementarea programului se urmărea a fi concretizată în servicii publice mai eficiente şi mai performante legate de furnizarea apei, canalizare şi încălzire, cu luarea în considerare a principiului dezvoltării durabile şi a principiului "poluatorul plăteşte".

POS Mediu s-a bazat în totalitate pe obiectivele şi priorităţile politicilor Uniunii Europene pentru mediu şi infrastructură şi a fost în acord cu obligaţiile internaţionale ale României şi interesele sale naţionale specifice.

Pentru a fi îndeplinite obiectivele POS Mediu, fondurile au fost prevăzute a fi alocate sectorului mediu în vederea implementării a şase axe prioritare, Axa prioritară 1 fiind "Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată", aceasta reprezentând cea mai mare parte din alocarea financiară POS Mediu (60%).

În conformitate cu Tratatul de Aderare, România a obţinut perioade de tranziţie pentru conformarea cu acquis-ul pentru colectarea, descărcarea şi epurarea apelor uzate municipale - până în 2015 pentru 263 aglomerări mai mari de 10.000 locuitori echivalenţi (l.e. sau PE) şi până în 2018 pentru 2.346 de aglomerări între 2.000 şi 10.000 locuitori echivalenţi (l.e. sau PE). Perioade de tranziţie au fost obţinute, de asemenea, şi pentru calitatea apei potabile până în 2015, pentru conformarea cu Directiva CE nr. 98/83.

Alocarea financiară orientativă totală a fost de 3.266.508.423 RON, din care 2.776.532.160 contribuţie UE (fonduri de coeziune - FC), 489.976.263 RON contribuţia publică naţională, din care de la bugetul de stat 424.6546.095 RON şi din alte surse publice 65.330.168 RON.

Valoarea maximă a finanţării acordate pentru costurile totale eligibile a fost de 98% (85% FC+ 13% buget de stat), contribuţia eligibilă minimă a beneficiarului a fost stabilită la 2%, contribuţia comunitară (FC) la finanţarea acordată (calculată ca procent din valoarea maximă a finanţării acordate, adică 85% din 98%) 86,73%, iar contribuţia publică naţională la finanţarea acordată (buget de stat) -13,27% .

În sectorul de apă, regionalizarea a fost o condiţie de bază pentru implementarea strategiei propuse pentru aceasta axă prioritară, iar din punct de vedere instituţional, regionalizarea a fost realizată prin reorganizarea serviciilor publice existente deţinute de către autorităţile administraţiei publice locale, bazându-se pe trei elemente instituţionale cheie: QQQ., Operatorul Regional (OR) şi Contractul de Delegare a Gestiunii Serviciilor.

Organismele Intermediare pentru POS Mediu au fost organizate la nivel regional în subordinea Ministerului Mediului, printre acestea aflându-se OI Piteşti pentru Regiunea Sud-Muntenia şi OI Sibiu pentru Regiunea Centru.

BB. a fost beneficiarul finanţării europene alocate prin POS MEDIU proiectului major "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", parte a proiectului "Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată", iar S.C. AA. Sibiu a fost beneficiarul finanţării europene alocate prin POS MEDIU proiectului major "Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov", parte a proiectului "Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată".

Potrivit contractelor de finanţare, BB. şi S.C. AA. aveau obligaţia de a implementa Proiectul în conformitate cu prevederile din aceste contracte şi cu legislaţia naţională şi comunitară. Printre obligaţiile care reveneau acestor societăţi în baza acestor contracte erau: obligaţia de a implementa Proiectul în conformitate cu prevederile din contractul de finanţare şi cu legislaţia naţională şi comunitară, obligaţia de a demara procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică conform Planului de achiziţii şi obligaţia de a transmite câte o copie a contractelor de achiziţie publică semnate, în termenele şi în conformitate cu prevederile anexei II la contractul de finanţare.

În domeniul achiziţiilor publice una dintre cerinţele înscrise în caietele de sarcini/fişele de date ale licitaţiilor putea privi existenţa unei experienţe similare a ofertantului într-o perioadă de timp determinată, anterioară datei depunerii documentelor.

În acest sens, în cazul licitaţiei organizate de BB. pentru atribuirea contractului aferent proiectului "Reabilitare şi extindere Staţii de epurare apa uzată în oraşele Sinaia, Breaza - Staţii de tratare apă potabilă în oraşele Comarnic şi Sinaia, judeţul Prahova" - CL1 (parte a proiectului major "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova") şi în cazul licitaţiei organizate de S.C. AA. pentru atribuirea contractului aferent proiectului "Staţie de epurare ape uzate menajere pentru localitatea Ocna Sibiului" - CL5 (parte a proiectului major "Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov") s-au prevăzut în fişele de date condiţii privind experienţa similară în cadrul condiţiilor privind capacitatea tehnică şi profesională a ofertantului.

IV.1.2. Aspecte de ordin legislativ

Art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, prevedea, până la data de 31.01.2014, următoarele:

"(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi".

La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., lege care, prin art. 79 pct. 12, a modificat art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, acest din urmă text legal având următorul conţinut:

"(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate".

Tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ a fost incriminată în art. 18⁴ din Legea nr. 78/2000, atât înaintea, cât şi după adoptarea Legii nr. 187/2012.

La data faptelor ce formează obiectul judecăţii, în domeniul achiziţiilor publice legislaţia de bază era reprezentată de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Acest act normativ prevedea şi posibilitatea participării la licitaţii a unor operatori economici care nu îndeplineau condiţiile cerute prin caietul de sarcini/fişa de date a licitaţiei cu privire la capacitatea tehnică şi profesională, în două cazuri:

Un prim caz viza existenţa unui terţ susţinător. Pentru această situaţie, art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006 prevedea următoarele:

"(1) Capacitatea tehnică şi profesională a ofertantului/candidatului poate fi susţinută, pentru îndeplinirea unui contract, şi de o altă persoană, indiferent de natura relaţiilor juridice existente între ofertant/candidat şi persoana respectivă.

(2) În cazul în care ofertantul/candidatul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională invocând şi susţinerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţia candidatului/ofertantului resursele tehnice şi profesionale invocate. Persoana care asigură susţinerea tehnică şi profesională nu trebuie să se afle în situaţia care determină excluderea din procedura de atribuire, conform prevederilor art. 180 şi ale art. 18¹ lit. a), c)¹) şi d)".

Un al doilea caz era cel al depunerii unei oferte comune de către un grup de operatori economici. Pentru această situaţie, art. 190 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 prevedea următoarele:

"Atunci când un grup de operatori economici depune oferta/candidatura comună, capacitatea tehnică şi profesională se demonstrează prin luarea în considerare a resurselor tuturor membrilor grupului. În cazul în care grupul beneficiază de susţinerea tehnică şi profesională a unei/unor terţe persoane, capacitatea tehnică şi profesională se demonstrează în condiţiile prevăzute la alin. (2)".

Pentru situaţia în care exista un terţ susţinător, deveneau incidente prevederile art. 11¹ din H.G nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Potrivit acestui text legal:

"(1) În cazul în care, în conformitate cu prevederile art. 186 şi 190 din ordonanţa de urgenţă, ofertantul/candidatul îşi demonstrează situaţia economică şi financiară ori capacitatea tehnică şi/sau profesională prin prezentarea unui angajament de susţinere din partea unui terţ, autoritatea contractantă are obligaţia de a lua în considerare această susţinere pentru verificarea îndeplinirii cerinţelor minime impuse în cadrul documentaţiei de atribuire.

(2) Pentru a fi luată în considerare susţinerea acordată, angajamentul ferm prevăzut la art. 186 alin. (2) şi la art. 190 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă trebuie să reprezinte un instrument juridic care să asigure dreptul autorităţii contractante de a solicita, în mod legitim, îndeplinirea anumitor obligaţii de către persoana susţinătoare.

(3) În cazul în care susţinerea terţului se referă la asigurarea unor resurse care pot fi puse efectiv la dispoziţia ofertantului - fonduri financiare, utilaje, echipamente, personal - angajamentul ferm prezentat de ofertant/candidat trebuie să prevadă care sunt resursele respective şi să evidenţieze faptul că disponibilizarea acestora se va realiza necondiţionat, în funcţie de necesităţile care apar pe parcursul îndeplinirii contractului în cauză.

(4) În cazul în care susţinerea terţului vizează îndeplinirea unor cerinţe minime de calificare cum ar fi experienţa similară reflectată prin prezentarea unor liste de produse/servicii/lucrări furnizate/prestate/executate într-o perioadă anterioară sau îndeplinirea unui nivel minim al cifrei de afaceri în domeniul de activitate aferent obiectului contractului de achiziţie publică, angajamentul ferm prezentat de ofertant/candidat trebuie să garanteze autorităţii contractante faptul că, în cazul în care contractantul întâmpină dificultăţi pe parcursul derulării contractului, persoana susţinătoare se obligă să asigure îndeplinirea completă şi reglementară a obligaţiilor contractuale prin implicarea sa directă.

(5) În situaţiile prevăzute la alin. (3) - (4), susţinătorul răspunde pentru prejudiciile cauzate autorităţii contractante ca urmare a nerespectării obligaţiilor prevăzute în angajament, aceasta din urmă având posibilitatea de acţiune directă împotriva susţinătorului.

(6) Angajamentul ferm prezentat de ofertantul câştigător face parte integrantă din contractul de achiziţie publică."

În ce priveşte posibilitatea subcontractării în contractele de achiziţii publice, art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006 (în forma în vigoare la data faptelor ce formează obiectul prezentei cauze) prevedea:

"(1) Fără a i se diminua răspunderea în ceea ce priveşte modul de îndeplinire a viitorului contract de achiziţie publică, ofertantul are dreptul de a include în propunerea tehnică posibilitatea de a subcontracta o parte din contractul respectiv.

(2) În cazul în care autoritatea contractantă solicită, ofertantul are obligaţia de a preciza partea/părţile din contract pe care urmează să le subcontracteze şi datele de recunoaştere ale subcontractanţilor propuşi".

Art. 188 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă prevede:

"(3) În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: (. ... )

g) informaţii privind partea din contract pe care operatorul economic are, eventual, intenţia să o subcontracteze.

Conform art. 213 alin. (2) din ordonanţă "Raportul procedurii de atribuire prevăzut la alin. (1) lit. j) se elaborează înainte de încheierea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru/sistemului de achiziţie dinamic şi cuprinde cel puţin următoarele elemente: (...)

i) în cazul ofertantului/ofertanţilor câştigători, partea din contract pe care acesta/aceştia au declarat că o subcontractează, împreună cu denumirea/numele subcontractanţilor".

Conform art. 96 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 (în forma în vigoare la data faptelor ce formează obiectul prezentei cauze):

"În cazul în care părţi din contractul de achiziţie publică urmează să se îndeplinească de unul sau mai mulţi subcontractanţi, autoritatea contractantă are obligaţia de a solicita, la încheierea contractului de achiziţie publică respectiv, prezentarea contractelor încheiate între viitorul contractant şi subcontractanţii nominalizaţi în ofertă. Contractele prezentate trebuie să fie în concordanţă cu oferta şi se vor constitui în anexe la contractul de achiziţie publică".

Textele legale menţionate stabileau obligaţia ofertantului de a face cunoscută intenţia de a subcontracta o parte din contractul de achiziţie publică prin intermediul propunerii tehnice, deci anterior semnării contractului de achiziţie.

Posibilitatea subcontractării unei părţi dintr-un contract de achiziţie publică în timpul derulării acestuia, în condiţiile în care contractantul nu şi-a exprimat intenţia de a subcontracta prin intermediul propunerii tehnice, nu a fost reglementată în mod expres prin actele normative în vigoare la nivelul anilor 2012-2013.

Cu toate acestea, în materia contractelor de achiziţie publică, în anumite circumstanţe, era permisă inclusiv subcontractarea unei părţi dintr-un contract de achiziţie publică în timpul derulării acestuia, numai dacă exista un acord al părţilor contractante şi sub rezerva ca acest lucru să nu conducă la modificarea propunerii tehnice şi/sau a propunerii financiare iniţiale a contractantului, în baza cărora acesta a câştigat atribuirea contractului în discuţie, în urma derulării procedurii de atribuire aferente. Aceste condiţii rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006, coroborate cu cele ale art. 96 din H.G. nr. 925/2006.

IV.2. PROIECTUL CL1 SINAIA-BREAZA - "Reabilitare şi extindere Staţii de epurare apă uzată în oraşele Sinaia, Breaza - Staţii de tratare apă potabilă în oraşele Comarnic şi Sinaia, judeţul Prahova" - din cadrul proiectului major "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova"

IV.2.1. Aspecte preliminare

Partea civilă BB. a fost înfiinţată în anul 2004, în baza Hotărârii Consiliului Judeţean Prahova nr. 13/2004, şi funcţionează ca societate comercială pe acţiuni cu capital integral public, în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, fiind singurul operator regional de servicii publice pentru alimentare cu apă din judeţul Prahova.

BB. a fost înfiinţată de către Consiliul Judeţean Prahova şi 29 de consilii locale asociate în "Parteneriatul pentru Managementul Apei Prahova", asociaţie de dezvoltare care are ca scop reglementarea, organizarea, finanţarea, exploatarea şi gestionarea în comun a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice de interes zonal sau regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilităţi publice aferente, pe baza strategiei de dezvoltare.

Asociaţia a delegat gestiunea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare din raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale membre către operatorul regional BB.

Prin înfiinţarea asociaţiei de dezvoltare intercomunitare şi înfiinţarea operatorului regional a fost creat cadrul instituţional stabilit prin Programul Operaţional Sectorial (POS) Mediu, program prin care au fost accesate fonduri europene (Fonduri de Coeziune) pentru investiţii ce au în vedere extinderea/modernizarea reţelelor de apă şi canalizare, construirea/modernizarea staţiilor de tratare a apei potabile şi a staţiilor de epurare, precum şi creşterea calităţii serviciilor publice de apă şi canalizare, în condiţiile unor tarife acceptabile pentru populaţie.

Caracterul regional al activităţii BB. s-a realizat prin reorganizarea serviciilor publice deţinute de autorităţile locale din aria de operare, având la bază trei elemente instituţionale: QQQ., Operatorul Regional (OR) şi Contractul de Delegare a Gestiunii Serviciilor.

BB. a fost beneficiarul finanţării europene alocate prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu - POS MEDIU proiectului "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", în valoare totală de 664.106.003 RON (822.819.366 RON inclusiv TVA), din care 548.313.554 RON contribuţie POS MEDIU 2007-2013 (valoare eligibilă nerambursabilă din Fondul de Coeziune şi bugetul de stat), Axa Prioritară 1, şi 274.505.812 RON contribuţie beneficiar, contractul de finanţare fiind încheiat la 20.05.2011, sub nr. x.

Valoarea prefinanţării acordate prin acest contract era de 164.494.066 RON, reprezentând 30% din valoarea contractului de finanţare, prima tranşă, în valoare de 15% din valoarea contractului, fiind de 82.247.033 RON, acordându-se în condiţiile art. 7 din Contract. Se prevedea că, în cazul în care BB., în termen de 4 luni de la primirea primei tranşe a finanţării, nu transmite la OI nicio cerere de rambursare care să îndeplinească condiţiile impuse în anexa IV şi valoarea cererilor de rambursare nu atinge 10% din valoarea contractelor semnate, AM (Autoritatea de Management) va putea începe recuperarea sumei reprezentând prefinanţarea acordată, precum şi a dobânzilor aferente (art. 7 alin. (9). Se impuneau în sarcina BB., ca beneficiar, mai multe obligaţii, printre care obligaţia de a implementa Proiectul în conformitate cu prevederile din contractul de finanţare şi cu legislaţia naţională şi comunitară (art. 8 lit. a) alin. (1), obligaţia de a demara procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică conform Planului de achiziţii (art. 8 lit. a) alin. (8), obligaţia de a respecta legislaţia în domeniul achiziţiilor publice şi de transmite câte o copie a contractelor de achiziţie publică semnate, în termenele şi în conformitate cu prevederile anexei II la contractul de finanţare (art. 8 lit. a) alin. (15), (16). Prefinanţarea urma să fie recuperată în procent de 30% din valoarea fiecărei cereri de rambursare, începând cu prima cerere de rambursare (art. 7 alin. (7).

Cât priveşte rambursarea cheltuielilor solicitate de BB., se prevedea în contract că se va face de AM în baza prevederilor legale, prin transfer direct în contul BB., pe baza cererilor de rambursare înaintate de aceasta la OI şi în urma verificării acestora de către OI/AM, iar privitor la autorizarea cheltuielilor eligibile solicitate în cererea de rambursare, s-a prevăzut că se făcea în urma verificărilor de către OI/AM a cererilor de rambursare şi a documentelor suport prezentate de BB. în dosarul cererii de rambursare, conform prevederilor din anexa IV la contractul de finanţare (art. 7 alin. (10), (11).

În calitatea de beneficiar al finanţării europene, BB. a organizat, prin intermediul Unităţii de Implementare a Proiectelor, denumită în continuare UIP, din cadrul companiei, licitaţiile pentru atribuirea tuturor contractelor de consultanţă şi execuţie.

Contractul de consultanţă aferent proiectului, intitulat contract de "Asistenţă tehnică pentru managementul proiectului, proiectare, supervizare lucrări", a fost atribuit asocierii S.C. RRR. S.R.L. - SSS. S.A. Spania - S.C. TTT. S.R.L. Bucureşti, denumită în continuare Inginerul.

Unul dintre contractele de lucrări aferente proiectului "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" era intitulat "Reabilitare şi extindere Staţii de epurare apă uzată în oraşele Sinaia, Breaza - Staţii de tratare apă potabilă în oraşele Comarnic şi Sinaia, judeţul Prahova" - CL1, finanţat în proporţie de 79,69% din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională. Pentru atribuirea acestui contract, BB. a organizat o licitaţie deschisă, publicând anunţul pe SEAP la data de 14.06.2012, anunţ în care era menţionată modalitatea de finanţare enunţată.

IV.2.2. Perioada precontractuală şi încheierea CL1

S-a reţinut de către instanţa de fond că inculpatul B. este cetăţean francez, inginer, acesta desfăşurând în România activităţi comerciale în construcţii, activităţi de inginerie şi consultanţă tehnică legate de acestea, prin intermediul mai multor societăţi comerciale înfiinţate împreună cu inculpata D., respectiv S.C. HHH. S.R.L. Braşov (CUI x), S.C. HHH. S.R.L. Braşov (CUI x), S.C. UUU. S.R.L. Braşov (CUI x), S.C. VVV. S.R.L Braşov (CUI x), dar şi ca unic asociat - S.C. WWW. S.R.L. Braşov (CUI x), iar începând cu anul 2008, inculpatul a construit şi vândut câteva staţii de epurare de mici dimensiuni.

În zilele de 14-15.06.2011, inculpatul B. a participat ca expozant în numele S.C. HHH. S.R.L. la expoziţia XXX. organizată de YYY. la Bucureşti, eveniment dedicat societăţilor care operau în sectoarele de producţie, tratare şi epurare a apei, distribuire a apei şi colectarea apelor uzate, etc.

La această expoziţie au participat, ca vizitatori, inculpatul R. (cetăţean francez) şi martorul MMM., ambii locuind la Paris, martorul propunându-i inculpatului această deplasare şi aducându-i la cunoştinţă faptul că în România se caută soluţii pentru tratarea apelor, comunicându-i, printre altele, date tehnice, estimări de investiţii, precum şi faptul că aceste investiţii se fac din finanţări europene, din care fonduri structurale europene - Programul Naţional Sectorial - Mediu: 5,6 mld. euro, din care 3,5 mld euro între 2007 şi 2013, cu precizarea că acest program se referă doar la comunităţile locale (e-mail depus la dosar instanţă).

Inculpatul R. este vărul inculpatului O. (cetăţean libanez şi francez), acesta din urmă fiind directorul general al CC. din Liban, iar tatăl inculpatului O., NN., este preşedintele acestui grup. Inculpatul R. a fost angajat al CC. - filiala din Franţa în perioada 1.01.1999-28.02.2002, motiv pentru care, şi după această perioadă, a colaborat cu societăţile din CC. în cadrul mai multor proiecte, acţionând în numele societăţilor franceze al căror angajat era (ZZZ., AAAA., T.). Inculpatul R. este căsătorit cu o femeie din România, motiv pentru care venea regulat în ţară. Din anul 2011, inculpatul R. a deţinut exclusiv calitatea de administrator al societăţii T., cu sediul în Paris (filială a T.), unde a ocupat funcţia de director general începând din anul 2004, relaţiile sale cu CC. desfăşurându-se ca relaţii comerciale, prin intermediul societăţii franceze pe care o reprezenta, fără ca inculpatul să aibă calitatea de angajat sau reprezentant de drept sau de fapt al CC. sau să deţină vreo funcţie în cadrul societăţilor care fac parte din CC.. Inculpatul R., de profesie inginer, a continuat, din postura de director al T., colaborarea comercială cu firmele aparţinând CC. în vederea întocmirii necesarului de materiale şi a estimării costurilor pentru diferite sectoare ale unor proiecte importante din diferite ţări (Algeria, Oman, Egipt, Iordania, Emiratele Arabe Unite, etc. - dosar instanţă).

CC. Group, cu sediul central în Liban, reuneşte un grup de societăţi, fiind înfiinţată în Liban în anul 1966, iar la nivelul anului 2011 avea filiale în Siria, Dubai, Algeria, Quatar, Emiratele Arabe Unite (Abu Dhabi), Iordania, printre acţionarii acestei societăţi, începând cu anul 2008, aflându-se şi BBBB., membră a Grupului Băncii Mondiale . Obiectul de activitate al CC. îl reprezintă activităţi de construcţii, lucrări de infrastructură, activităţi în domeniul industriei petroliere, activităţi în domeniul energiei, al utilităţilor (în anul 2011 fiind înfiinţată CC.), lucrări în domeniul apei. CC. a executat, printre altele, până la nivelul anului 2011, lucrări majore în domeniul tratării apei potabile şi epurării apelor în mai multe state, singură sau în asociere cu alte mari companii din acest domeniu (ex. ZZZ.), finalizate începând cu anul 2003, aşa cum rezultă şi din documentele depuse cu ocazia licitaţiilor pentru CL1 şi CL5, precum şi de pe site-ul societăţii -https:/www.x.com/activities/, https:/www.x.com/ButecCompanyProfile. pdf, continuând executarea unor astfel de lucrări şi ulterior. CC. avea la acel moment 3 subsidiare cu personalitate juridică distinctă: CC.. (care, la rândul sau, deţinea subsidiarele proprii CC., CC. şi o reprezentanţă în Qatar), societatea CC. (care, la rândul sau, deţinea subsidiare proprii în Qatar şi Abu Dhabi) şi CC. Siria .

Inculpatul R. şi martorul MMM. s-au cunoscut la XXX. cu inculpatul B., care s-a prezentat ca având experienţă în domeniul tratării apei în România şi şi-a exprimat disponibilitatea de a găsi un colaborator pentru întocmirea unor studii pentru proiecte mai mari pentru clienţii săi, vorbindu-le acestora despre proiecte finanţate din fonduri europene şi despre faptul că ştie mai multe societăţi din România care doreau să participe la licitaţii şi aveau nevoie de proiecte.

Prin intermediul inculpatului R., inculpatul B. l-a cunoscut pe martorul ZZ., cetăţean francez, administratorul societăţii GGG. din Franţa, societate specializată pe proiectarea şi realizarea de staţii de epurare a apei, iar cei trei au convenit asupra unei colaborări privind mai multe proiecte în România, inculpatul B. urmând să identifice proiectele, să trimită tradus caietul de sarcini, ZZ. să pregătească proiectele tehnice însoţite de planuri, iar inculpatul R., pe baza specificaţiilor tehnice ale echipamentelor făcute de ZZ., să trimită cereri de oferte furnizorilor pentru a obţine oferte de preţ pentru echipamente şi, ulterior, să determine costurile estimative pentru staţii, cei trei convenind verbal ca în cazul în care unul dintre proiectele întocmite câştiga licitaţia, inculpatul R. şi martorul ZZ. să se ocupe de executarea lucrărilor, iar fiecare parte să îşi asume costurile muncii depuse până la momentul participării la licitaţie.

Cei trei au colaborat în această modalitate în cursul anului 2011, la aproximativ 12 licitaţii în diferite localităţi, printre care se aflau Alba A., CCCC., Rădăuţi, Bistriţa, Gura Humorului, Sebeş, Câmpeni, etc., fără a exista vreo colaborare sau măcar vreun dialog între inculpatul B. şi vreuna din societăţile CC. (prin conducerea lor sau angajaţii acestora). Pentru serviciile de consultanţă prestate, societatea S.C. HHH. S.R.L., aparţinând inculpatului B., a primit în luna noiembrie 2011 suma de 6200 euro de la GGG., la solicitarea inculpatului R., urmând ca acesta din urmă să suporte personal suma respectivă.

În cursul unei întâlniri din luna noiembrie 2011, inculpatul B. i-a explicat inculpatului R. cum funcţionează sistemul de licitaţii publice în România, ce înseamnă, la modul general, susţinerea tehnică, participarea în nume propriu sau în asociere la aceste licitaţii, iar inculpatul R. i-a vorbit despre CC., prezentându-i broşura societăţii, proiectele la nivel internaţional în asociere cu alte mari companii (ZZZ., Suez, DDDD. şi EEEE.), precum şi posibilitatea ca această societate să răspundă direct cererilor de ofertă, astfel că cei doi inculpaţi au discutat despre colaborarea cu CC.. Deşi nu a existat nicio colaborare între inculpatul B. şi CC. (privit ca grup sau ca societăţi individuale din grup) până la acel moment, în luna decembrie 2011 acesta i-a propus inculpatului R. să contacteze CC. şi să comunice faptul că exista posibilitatea de a participa la licitaţiile din România privind construcţia de staţii de epurare a apei. În acest scop, la data de 11.12.2011, inculpatul B. i-a trimis inculpatului R. un e-mail prin care îi solicita să îi trimită un model de scrisoare din partea CC. către S.C. HHH. S.R.L. prin care societatea libaneză să îşi manifeste interesul pentru astfel licitaţii, B. cerând, totodată, să fie făcut un dosar de prezentare al CC., în care să se insiste asupra apei, cu scopul de a asigura partenerii cu privire la legătura puternică dintre CC., societate cu sediul în Uniunea Europeană şi care urma să participe la licitaţii, deţinută 100% de CC., şi firma mamă din Liban . În cuprinsul aceluiaşi mesaj, inculpatul B. a menţionat că ar fi identificat deja o oportunitate, fiind nevoie ca acest dosar să "fie trimis la Bucureşti" în scurt timp. Ideea participării la licitaţii a societăţii CC. (din cadrul CC.) a aparţinut inculpatului B., motivat de faptul că aceste licitaţii erau pentru proiecte finanţate din fonduri europene, iar societatea menţionată avea sediul în Cipru.

Urmare a acestor demersuri şi a contactării de către inculpatul R. a reprezentanţilor CC., la data de 12.12.2011 NN. (tatăl inculpatului O. şi preşedintele CC.) a emis, în numele CC. (iar nu CC.), un document, o împuternicire (procură) cu caracter general, prin care confirma că inculpatul R. este responsabil cu dezvoltarea comercială a acestei societăţi, inclusiv cu privire la proiectele de mediu (staţii de tratare a apei, staţii de pompare, distribuţie, etc.) din România, precum şi că societatea HHH., reprezentată de inculpaţii B. şi D., acţionează în interesul CC. în România, această din urmă societate fiind autorizată să prospecteze, să discute şi să negocieze cu diferiţi agenţi economici şi să preia caietele de sarcini aferente unor proiecte în numele CC.. Documentul a fost trimis în aceeaşi zi inculpatului R., prin e-mail, iar acesta l-a redirecţionat inculpatului B. .

În baza acestei împuterniciri, inculpatul B. a preluat documentaţia necesară pentru participarea la licitaţia ce urma să fie organizată la Buzău la data de 5.03.2012 (licitaţie anunţată în 27.12.2011) pentru construcţia unei noi staţii de epurare în Nehoiu (PE=11.150), reabilitarea staţiei de epurare în Pogoanele (PE=8.808) şi reabilitarea staţiei de epurare din Pătârlagele (PE=4.794), toate în jud. Buzău - în concret, anunţul de licitaţie, prezentarea ofertei, grilele de evaluare, formularele necesare, articolele de lege, a tradus-o şi a trimis-o prin e-mail, în luna ianuarie 2012, către CC. .

În luna februarie 2012, inculpaţii B. şi D. au făcut o primă vizită în Liban pentru a-i cunoaşte pe inculpatul O. şi pe tatăl acestuia, NN., ocazie cu care cei doi inculpaţi le-au prezentat modul în care se derulează licitaţiile organizate în România în materia epurării şi tratării apei şi s-au pus bazele unei viitoare colaborări în acest sens. La acele întâlniri au participat şi inculpatul R. şi directorul comercial, FFFF.. Tot cu această ocazie, inculpaţii B. şi D. au aflat, în mod cert, că inculpatul R. nu era reprezentant al vreunei societăţi din CC..

Potrivit celor convenite verbal, colaborarea dintre CC., inculpaţii B. (în numele S.C. HHH. S.R.L.) şi R. (personal sau în numele T.) şi martorul ZZ. (în numele GGG.), în legătură cu licitaţiile la care CC. intenţiona să participe, urma să se deruleze astfel: inculpatul B. urma să identifice licitaţiile la care CC. putea participa, să obţină cererea de ofertă, să traducă în limba franceză documentaţia tehnică şi să trimită lista cu documentele pe care reprezentanţii CC. trebuiau să le pregătească pentru a putea fi formulată oferta de participare la licitaţie. S-a convenit, totodată, ca inculpatul B. să le comunice datele necesare în vederea pregătirii garanţiei bancare, precum şi lista cu formularele ce trebuiau completate. CC. urma să întocmească oferta tehnică şi financiară, să transmită inculpatului B. toate documentele necesare, precum referinţe, liste de personal, certificatele ISO şi date pentru toate formularele ce trebuiau completate pentru licitaţie. Inculpatul B. urma să completeze aceste formulare şi să le trimită către CC. pentru semnare. Inculpatului B. urmau să îi fie trimise documentele în limba franceză, el trebuind să asigure apoi traducerea acestora în limba română, precum şi legalizarea documentelor atunci când era necesar. Martorul ZZ. (în numele GGG.) urma să întocmească studiile de proces, să realizeze memoriul tehnic şi planurile staţiilor de epurare, să stabilească specificaţiile pentru echipamente pentru a le trimite mai apoi către inculpatul R.. Inculpatul R. (în numele T.) urma să consulte furnizorii de echipamente conform specificaţiilor trimise de martorul ZZ., în vederea alegerii celei mai bune oferte care să corespundă cerinţelor din caietul de sarcini şi să efectueze calculaţia preţurilor.

Inculpatul B. urma să se ocupe şi de aspectele administrative şi comerciale, să întocmească dosarul tehnic, administrativ şi financiar în 6 exemplare şi să depună oferta pentru licitaţie potrivit cerinţelor legale şi din caietul de sarcini sau fişa de date.

S-a mai convenit, tot verbal, ca inculpatul B. să fie remunerat, prin intermediul S.C. AA., cu 30% din profitul net al CC. aferent fiecărui proiect câştigat, sumă ce urma să îi fie remisă pe parcursul efectuării plăţilor.

Cu ocazia vizitei în Liban, s-a discutat în mod particular despre licitaţia organizată de Compania de Apa S.A. Buzău, la care urma să participe CC., urmând ca CC. să acorde sprijin tehnic şi/sau profesional şi financiar, iar GGG. să acorde sprijin tehnic (formularul nr. 4), discuţiile continuând şi prin e-mail între inculpatul B. şi reprezentanţii CC., fiind direcţionate mesajele şi inculpatului R. .

În mod similar s-a procedat şi cu pregătirea documentaţiei pentru licitaţia de la Iaşi organizată de GGGG. S.A. Iaşi, având ca obiect "Modernizarea staţiilor de tratare ape uzate în Tg. Frumos, Podul Iloaiei, Hârlău" (anunţată la 23.02.2012), ce urma să aibă loc la 30.04.2012 .

CC. (societate cu răspundere limitată din CC.) a participat, potrivit celor convenite cu inculpatul B., la licitaţiile organizate la Buzău şi Iaşi, iar inculpatul B. a primit procuri speciale în vederea participării ca reprezentant al CC. la aceste licitaţii, în aceste procuri fiind menţionat, de fiecare dată, cu puteri egale, şi inculpatul R. . CC. nu a fost declarată câştigătoare la niciuna din aceste licitaţii.

La data de 12.05.2012, s-a publicat pe SEAP anunţul pentru licitaţia organizată de BB. pentru "Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Campina şi Plopeni, jud. Prahova" (CL2), termenul limită pentru primirea ofertelor sau a cererilor de participare fiind 23.07.2012.

La data de 12.06.2012, inculpatul O. a venit în România şi s-a întâlnit cu inculpaţii R. şi B., au discutat şi, dat fiind faptul că cele două licitaţii de la Buzău şi Iaşi fuseseră pierdute, au convenit ca CC. să mai participe la o singură licitaţie în România, iar la scurt timp după aceea, inculpatul B. i-a prezentat inculpatului R. cererea de ofertă pentru proiectul CL2 Câmpina-Plopeni. Inculpaţii O., R., B. şi martorul ZZ. au decis să participe la această licitaţie CC., iar CC. şi GGG. urmau să aibă calitatea de terţ susţinător.

Deşi se convenise ca plata pentru serviciile prestate de inculpatul B. în numele S.C. HHH. S.R.L. să fie făcută din profitul proiectelor câştigate, urmare a discuţiilor dintre inculpatul B. şi O. şi cu acordul acestuia din urmă, cel dintâi a emis, în numele societăţii menţionate, pentru serviciile de consultanţă prestate în legătură cu licitaţiile de la Buzău şi Iaşi, către CC., factura fiscală x din 14.06.2012 pentru suma de 15.000 euro - prestări servicii staţii tratare a apei uzate - Tg. Frumos, Nehoiu, Pogoanele, Pătârlagele, în valoare de 15.000 euro la data de 14.06.2012, cu anexă justificativă privind cheltuielile - legalizări, copii, traduceri, deplasări, convorbiri, etc., pe care societatea libaneză a achitat-o, date fiind cheltuielile semnificative efectuate de societatea inculpatului. Pentru urgentarea plăţii, dată fiind lipsa temporară a inculpatului O., pe un exemplar al facturii inculpatul R. a făcut menţiunea "Bon pour Accord" şi a semnat.

La data de 14.06.2012, s-a publicat pe SEAP anunţul pentru licitaţia deschisă organizată de partea civilă BB. pentru "Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova" (CL1), termenul limită stabilit iniţial pentru primirea ofertelor sau a cererilor de participare fiind 09.08.2012. În anunţul pentru licitaţia pentru CL1 s-a precizat că finanţarea lucrărilor era asigurată în proporţie de 79,69% din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională.

Identificarea celor două licitaţii organizate de BB., ca şi a licitaţiilor anterioare de la Buzău şi Iaşi, s-a făcut de către martorul HHHH., care i-a comunicat aceste date inculpatului B..

În perioada 1-6.07.2012 inculpatul B. a făcut o vizită în Liban, ocazie cu care s-a discutat exclusiv despre participarea la licitaţia pentru CL2.

Urmare a discuţiilor care au avut loc privitor la participarea la această licitaţie, inculpatul O. a emis, la data de 10.07.2012, o procură specială pentru inculpaţii B. şi R. (ultimul fiind menţionat în cuprinsul procurii ca şi responsabil cu dezvoltarea comercială a CC.), pentru participarea la licitaţia pentru CL2, în numele CC., al cărei director era . În aceeaşi zi, în numele CC., inculpatul O. a emis angajamentul pentru susţinerea tehnică şi profesională şi respectiv angajamentul pentru susţinerea financiară oferite CC. în procedura de atribuire a CL2 - formularele nr. 18 şi nr. 17 . De asemenea, tot pentru CL2 şi tot la data de 10.07.2012, inculpatul O., în numele CC. şi, respectiv, al CC., a completat declaraţiile privind eligibilitatea - formularul nr. 1 cerut de art. 180 din O.U.G. nr. 34/2006 . Procura a fost trimisă prin e-mail inculpatului R., iar acesta a redirecţionat mesajul inculpatului B..

S-a început şi pregătirea documentaţiei pentru proiectul CL2 Câmpina -Plopeni, purtându-se corespondenţă prin e-mail între inculpaţii B. şi R. şi XX., inginer estimări şi licitaţii de la CC., aceasta din urmă întocmind liste cu echipamentele necesare, devize estimative şi comunicându-le acestora, solicitând verificarea lor de către inculpatul B..

Inculpata I. S.R.L., societate de construcţii cu sediul în Băneşti, Prahova, cu volum mare de activitate, îl avea ca administrator pe inculpatul F., dar era condusă în fapt de inculpatul H., care coordona departamentul execuţie şi era fiul asociatului unic, IIII. (mama sa), şi fratele directorului economic, JJJJ.. Inculpatul H. dorea ca I. S.R.L. să participe la cele două licitaţii organizate de BB., dar societatea nu îndeplinea condiţia experienţei similare cerută prin fişele de date ale licitaţiilor. Astfel, condiţiile de participare din documentaţia de atribuire, prezentate şi în anunţul publicat, au fost defalcate la pct. III.2 pe mai multe segmente: situaţia personală a operatorilor economici, capacitatea economică şi financiară, capacitatea tehnică, detaliindu-se condiţiile pentru acordarea susţinerii tehnice şi profesionale (echipamentele şi utilajele necesare, informaţii privind personalul tehnic de specialitate responsabil pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor). În cadrul condiţiilor privind capacitatea tehnică a ofertantului, menţionate la pct. III.2.3 din anunţul de licitaţie pentru CL1, se prevedea, printre altele, că ofertantul trebuia să prezinte lista principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conţinând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceştia din urmă sunt autorităţi contractante sau clienţi privaţi şi că ofertantul trebuia sa fi prestat cel puţin un contract de proiectare pentru o staţie de epurare a apelor uzate cu o capacitate de 30.000 PE. Se mai prevedea că ofertantul trebuia să depună lista cu lucrările executate în ultimii 5 ani, însoţită de certificări de bună execuţie pentru cele mai importante lucrări şi că ofertantul trebuia să fi executat cel puţin un contract de execuţie a unei staţii de epurare a apelor uzate, a cărui valoare sa fie echivalentul a 6.000.000 euro.

Aceste condiţii nu erau îndeplinite de I. S.R.L., dar CC., cu sprijinul CC., le îndeplinea.

Legătura între CC. şi I. S.R.L. a fost realizată prin mijlocirea martorului KKKK., director al UIP din cadrul BB., în posesia căruia ajunsese, în împrejurări care nu au putut fi stabilite în mod complet, o broşură de prezentare a CC., ce avea ataşată o carte de vizită a inculpatului B. (ce conţinea datele de contact ale inculpatului, dar şi antetul CC. şi date de contact ale acestei societăţi), martorul înmânând, la solicitarea numitului LLLL., vicepreşedintele Consiliului Judeţean Prahova, broşura cu cartea de vizită unui angajat al I. S.R.L., pentru ca această societate să poată îndeplini, cu ajutorul societăţii libaneze, condiţia experienţei similare cerută pentru licitaţiile la care dorea să participe.

Inculpatul B. a fost contactat telefonic de un angajat al I. S.R.L., a cărui identitate nu a putut fi stabilită, după care, la biroul acestuia şi al inculpatei D., s-a deplasat un angajat al I. S.R.L., a cărui identitate nu a fost, de asemenea, stabilită, inculpaţii B. şi D. discutând cu acesta despre posibilitatea unei colaborări între cele două societăţi. Inculpaţii B. şi D. s-au deplasat împreună cu martorul HHHH. la sediul I. S.R.L., unde au discutat cu inculpatul H. despre această colaborare.

Ulterior (dar după vizita făcută în Liban), inculpatul B. a comunicat aceste aspecte inculpatului R., acesta a venit în România, iar cei doi s-au deplasat la sediul I. S.R.L., unde au discutat cu inculpatul H. şi martorul MMMM., directorul tehnic al I. S.R.L. Au avut loc mai multe întâlniri, iar inculpatul R. a vizitat amplasamentele împreună cu inculpatul H. şi martorul MMMM..

Deşi se convenise doar participarea CC. la CL2, inculpatul B. a făcut propunerea ca CC. să colaboreze cu inculpata I. S.R.L., în ambele proiecte (CL1 şi CL2) şi să participe în asociere, şi, cu toate că inculpatul O. intenţiona ca CC. să nu mai participe la alte licitaţii în România, urmare a insistenţelor inculpatului B., care susţinea că în colaborare cu o firmă românească şansele de a câştiga licitaţiile erau mari, a acceptat participarea la ambele licitaţii, dar nu în formula asocierii propusă de inculpatul B.. Nici inculpatul R. nu agreat ideea unei asocieri între cele două societăţi, dat fiind faptul că I. S.R.L. nu era cunoscută societăţii libaneze. Participarea în formula asocierii fusese sugerată inculpatului H. de martorul KKKK., acesta afirmând că asocierea în procente egale a celor două societăţi era formula cea mai bună de participare.

În aceste condiţii, formula de participare propusă de inculpatul O. a fost ca, la CL2, CC. (în concret, CC.) să fie ofertant, iar I. S.R.L. subcontractant declarat, iar la CL1, I. S.R.L. să fie ofertant şi CC. subcontractant declarat. Soluţia a fost propusă şi în considerarea faptului că, în această formulă, CC. nu trebuia să mai plătească încă o garanţie de participare la licitaţie. Urma ca CC. să furnizeze pentru ambele licitaţii proiectele, studiile tehnice, dimensionarea şi estimarea costurilor. Inculpatul R. a comunicat inculpatului B. aceste aspecte, iar apoi aceştia, împreună cu inculpatul H., au stabilit ca formulele de participare să fie cele propuse de inculpatul O..

Inculpatului B. i-a fost pusă la dispoziţie şi toată documentaţia necesară pentru dosarul de licitaţie pentru CL1, fiind purtată corespondenţă de acest inculpat cu inculpatul R., martorul ZZ. şi angajaţi ai CC., anterior acestei licitaţii, dar şi ulterior depunerii dosarului de licitaţie . Inculpatul R. a solicitat oferte de la furnizori de echipamente utilizate la realizarea calculaţiilor pentru proiectul CL1, în perioada 23.07-30.07.2012 de la NNNN., OOOO. şi PPPP. .

Pentru CL2, inculpatul B. a depus dosarul de licitaţie conform înţelegerii cu reprezentanţii CC., CC. având calitatea de contractor (ofertant), I. S.R.L., de subcontractant declarat, iar CC., de terţ susţinător pentru CC..

Atât licitaţia pentru CL2, cât şi licitaţia pentru CL1, s-au amânat ca urmare a contestaţiilor depuse de unii dintre ofertanţi. Pentru CL2, deschiderea ofertelor a avut loc la data de 7.08.2012, iar pentru CL1, termenul de depunere a documentaţiei şi de deschidere a ofertelor a fost stabilit la data de 6.09.2012.

Deşi între inculpaţii B. şi R. au existat discuţii, inclusiv prin intermediul poştei electronice, privind licitaţia pentru proiectul CL1, anterior acestei licitaţii, inculpatul B. nu a comunicat niciun moment inculpatului R., inculpatului O. sau vreunui reprezentant ori angajat al CC. faptul că intenţiona ca la această licitaţie să depună actele în vederea participării în formula asocierii I. S.R.L. - CC. (50%-50%). Totodată, dat fiind faptul că se convenise ca CC. să fie doar subcontractant declarat al I. S.R.L., iar nu ofertant, inculpaţii O. şi R. nu şi-au pus problema necesităţii existenţei unei procuri speciale pentru inculpatul B..

Fără a-i anunţa pe inculpaţii O. şi R. sau pe vreun reprezentant al CC. sau CC., inculpatul B. a luat hotărârea ca participarea la licitaţia pentru CL1 să se facă în formula asocierii I. S.R.L. - CC. (care, potrivit înţelegerilor anterioare, ar fi putut avea doar rolul de terţ susţinător pentru CC.) şi, pe cale de consecinţă, să întocmească în fals, împreună cu inculpata D., documentele necesare pentru dosarul de licitaţie (la data de 10.08.2012 inculpatul B. îi comunicase inculpatului R. printr-un e-mail că o asociere i-ar fi ajutat mult în cazul proiectelor Câmpina-Plopeni şi Sinaia-Breaza, fără însă a-i propune sau solicita schimbarea formei de participare pentru CL1 - dosar instanţă). De asemenea, inculpatul B. a decis să întocmească în fals documente care să ateste susţinerea tehnică din partea GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC.

La luarea acestei hotărâri inculpatul B. a avut în vedere şi faptul că dosarul de licitaţie nu fusese depus, iar inculpatul R. urma să plece din România la Paris chiar înainte de expirarea termenului pentru depunerea ofertelor, respectiv la data de 4.09.2012, şi urma să revină după expirarea acestui termen (la 17.09.2012).

Inculpatul B. a convenit cu inculpatul H. ca participarea societăţilor CC. şi I. S.R.L. să se facă sub forma asocierii, fără însă a-i aduce la cunoştinţă faptul că nu avea aprobarea CC. în acest sens şi că urma să falsifice documentele pe care trebuia să le depună în numele acestei societăţi (dar şi al GGG.) la dosarul de licitaţie.

Inculpatul F., deşi era administratorul I. S.R.L. din anul 1999, nu a participat la nicio negociere sau discuţie cu inculpaţii B., D. şi R. legate de participarea la licitaţie, nu s-a cunoscut cu aceştia şi nu a fost implicat în niciun mod în pregătirea documentaţiei, fiind însă informat de martorul MMMM. despre faptul că societatea urma să participe la licitaţie.

În acest scop, în data de 4.09.2012, s-au întocmit în fals, pe calculatorul inculpatei D. (în care se afla HDD QQQQ.), următoarele documente:

1. Document în limba română denumit Formularul nr. 1 - DECLARAŢIE PRIVIND ELIGIBILITATEA, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 160 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

2. Document în limba română denumit Formularul nr. 2 - DECLARAŢIE privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 18¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 161 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

3. Document în limba română denumit Formularul nr. 5 - DECLARAŢIE privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 162 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

4. Document în limba română denumit Formularul 7.1 - DECLARAŢIE PRIVIND LISTA PRINCIPALELOR LUCRĂRI PROIECTATE ÎN ULTIMII 3 ANI, aparent emanând de la GGG., document numerotat cu 175 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

5. Document în limba română denumit Formularul 7.2 - EXPERIENŢA SIMILARĂ CA PROIECTANT, aparent emanând de la GGG., document numerotat cu 176-177 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

6. Document în limba română denumit Formularul nr. 11b - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 208 în dosarul de licitaţie - fila 18¹, vol. 66 dosar de urmărire penală;

7. Document în limba franceză denumit "PROTOCOLE D’ÁCCORD nr. 1213/02.01.2012", aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 285 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

8. Document în limba română denumit "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii", aparent emanând de la CC., pentru CL1, document numerotat cu 362 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

9. Document în limba română denumit Formularul nr. 11 - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 493 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

10. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" aparent emanând de la CC. prin O., pentru B., din data de 10 iulie 2012 (1 pagină) - fila x;

11. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 12 iulie 2012 (1 pagină), aparent emanând de la GGG., pentru B. - fila x, vol. 66.

În ceea ce priveşte documentele menţionate la nr. 1-7,9,11, ştampila GGG. şi semnătura reprezentantului acestei societăţi, martorul ZZ., au fost scanate de pe alt documente, decupate şi aplicate în conţinutul documentelor.

În cazul documentului nr. 6, semnătura reprezentantului CC. a fost scanată de pe alt document, decupată şi aplicată în conţinutul documentului.

În cazul documentului nr. 7, au fost scanate de pe alt document, decupate şi aplicate în conţinutul documentului şi ştampila CC., precum şi semnătura reprezentantului acestei societăţi, inculpatul O..

În cazul documentului nr. 8, semnăturile declaranţilor, plasate în dreptul numelor "AAA.", "BBB.", "EEE.", "UU.", "DDD.", "VV." şi "WW." au fost scanate de pe alte documente, aplicate pe acest document şi tipărite la o imprimantă color.

În cazul documentului de la nr. 10, ştampila şi semnătura CC. şi a reprezentantului acesteia, inculpatul O., precum şi ştampila cu data "10/07/2012" au fost scanate, decupate şi aplicate în conţinutul documentului.

Documentele de la nr. 10 şi 11, reprezentând procura de reprezentare a CC. pentru încheierea contractului de asociere cu I. S.R.L. şi, respectiv, procura de reprezentare a GGG. pentru acordarea susţinerii tehnice asocierii I. S.R.L. - CC., au fost contrafăcute cu ajutorul calculatorului, prin adăugarea elementelor de text şi a ştampilei împreună cu semnătura peste documentul conţinând procura emisă de CC. pentru licitaţia de la Câmpina Plopeni, la data de 10.07.2012, documentele astfel create fiind salvate peste documentul conţinând această procură. Peste acest document au fost aplicate elemente de text care au acoperit integral textul procurii iniţiale. În cazul documentului de la nr. 10 (procura aparent emanând de la CC.), singurul element original care a rămas în conţinutul procurii falsificate a fost impresiunea ştampilei cu data "10/07/2012", însă în cazul documentului nr. 11 (procura aparent emanând de la GGG.), a fost acoperită şi aceasta, deoarece era o ştampilă în limba arabă, iar documentul falsificat era pretins a fi emis în Franţa.

Pentru întregirea documentaţiei necesare a fi depusă la dosarul de licitaţie, inculpatul B. a completat un număr de 13 declaraţii, datate 5.09.2012, pe care le-a semnat atribuindu-şi calitatea falsă de reprezentant împuternicit al CC.:

1. declaraţie iniţială privind îndeplinirea cerinţelor de calificare, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

2. formularul nr. 1 - declaraţie privind eligibilitatea aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

3. formularul nr. 2 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prev. la art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

4. formularul nr. 3 - declaraţie privind calitatea de participant la procedură, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

5. formularul nr. 4 - certificat de participare la licitaţie cu ofertă independentă, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

6. formularul nr. 5 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prev. la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

7. formularul nr. 8.1 - declaraţie privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

8. formularul nr. 8.2 - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

9. formularul nr. 8.2b - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

10. formularul nr. 8.2c - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

11. formularul nr. 9 - declaraţie privind utilajele, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

12. formularul nr. 10 - informaţii generale privind angajaţii, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

13. formularul nr. 11 - personal propus pentru îndeplinirea contractului, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

Cele două documente falsificate în limba franceză reprezentând procurile aparent provenind de la CC. şi GGG. ("DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" aparent emanând de la CC., prin O., pentru B., din data de 10 iulie 2012, pentru încheierea contractului de asociere cu I. S.R.L. şi, respectiv, "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 12 iulie 2012, pentru acordarea susţinerii tehnice asocierii I. S.R.L. - CC. - pct. 10 şi 11) au fost trimise prin e-mail de inculpata D., în aceeaşi zi, martorei RRRR., traducător autorizat de Ministerul Justiţiei, în vederea traducerii.

După ce martora RRRR. le-a tradus, aceasta le-a înaintat inculpatei U., notar public, pentru legalizarea semnăturii traducătorului, cadrul normativ aplicabil unei astfel de proceduri fiind reprezentat de art. 8 lit. j), art. 91 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, art. 102-103 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 710/C/1995 şi pct. 15-19 din Ordinul nr. 233/C/1996 al Ministrului Justiţiei, care a completat Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 710/C/1995.

Art. 91 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 impunea obligaţia ca pe traducerea cu privire la care urma să fie legalizată semnătura traducătorului să existe formula de certificare a acesteia. Conţinutul acestei formule a fost stabilit prin art. 102 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, "Subsemnatul ..., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic, în copie legalizată, cu semnătura legalizată, cu data certă sau sub semnătura privată, în extras, după caz) în limba ... care a fost vizat de mine, TRADUCĂTOR ... ". Deşi formula de certificare nu se regăsea pe niciuna din traducerile realizate de martora RRRR., inculpata U. a legalizat semnătura traducătorului pe ambele traduceri. În formula de certificare înscrisă de traducător pe traducere trebuia menţionată expres forma actului supus traducerii, iar notarul trebuia să verifice această formulă şi să refuze legalizarea semnăturii în cazul în care actul care fusese tradus nu se încadra în categoriile menţionate expres, respectiv: autentic, în copie legalizată, cu semnătura legalizată, cu data certă sau sub semnătură privată, în extras, după caz, chiar dacă traducătorul procedase la efectuarea traducerii şi aplicase o formulă de certificare, din care, însă, nu rezulta forma înscrisului prezentat spre traducere.

Astfel, pentru traducerea în limba română a documentului din limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" aparent emanând de la CC., prin O., pentru B., datat 10 iulie 2012, s-a legalizat de către inculpata U. semnătura traducătorului sub nr. x/04.09.2012, iar pentru traducerea în limba română a documentului din limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 12 iulie 2012, aparent emanând de la GGG., pentru B., s-a legalizat de către inculpata U. semnătura traducătorului sub nr. x/04.09.2012 . Din cuprinsul procurilor nu rezulta că urmau să fie folosite la o licitaţie pentru atribuirea unui contract finanţat din fonduri europene. Traducerile cu legalizarea semnăturii traducătorului au fost remise inculpatei D. de către martora RRRR. sau colaboratoarea acesteia.

Folosind traducerea în limba română a procurii falsificate prin care inculpatul B. era împuternicit să acorde, în numele GGG., susţinere tehnică asocierii I. S.R.L. - CC., cu legalizarea de către inculpata U. a semnăturii traducătorului sub nr. x/04.09.2012, inculpatul B. s-a prezentat, la data de 4.09.2012, în faţa inculpatei V., notar public, în vederea autentificării angajamentului de susţinere tehnică pe care acesta urma să îl dea în numele GGG..

Deşi art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 (în forma în vigoare la acea dată) impunea condiţia de a fi prezentată o procură specială în formă autentică prin care să fie justificată calitatea de reprezentant al GGG. a inculpatului B., iar inculpatul B. prezentase doar o traducere a unui înscris intitulat "Procură specială" în care nu se menţiona nicăieri faptul că ar reprezenta o traducere a unui act autentic, având doar o legalizare a semnăturii traducătorului (operaţiune complet diferită de autentificare), inculpata V., încălcând acest text legal, a autentificat sub nr. x/4.09.2012 angajamentul privind susţinerea tehnică şi profesională din partea GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC. - formularul nr. 18 . Procura prezentată de inculpat cu legalizarea semnăturii traducătorului, nefiind în formă autentică, era lipsită de aptitudinea de a servi la justificarea legală a calităţii de reprezentant a acestuia, astfel că inculpata V. avea obligaţia de a refuza autentificarea actului solicitat. În acelaşi timp, inculpata V. nu cunoştea nici faptul că procura era falsă şi nici faptul că angajamentul autentificat urma să fie folosit la o licitaţie pentru atribuirea unui contract finanţat din fonduri europene. La solicitarea inculpaţilor B. şi D., care au susţinut că au nevoie de originalul traducerii cu legalizarea semnăturii traducătorului, motivat de faptul că este singurul exemplar pe care îl deţin, inculpata V., imediat după autentificarea angajamentului de susţinere tehnică şi profesională, le-a remis documentul cerut, păstrând doar o copie simplă a acesteia, încălcând astfel prevederile art. 68 din Ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995 emis de Ministerul Justiţiei pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, nr. 36/1995, care prevedea că procurile folosite la autentificarea actelor rămân la dosar, în original sau în copie legalizată.

La data de 5.09.2012, inculpaţii B. şi D. s-au deplasat la sediul I. S.R.L. (inculpatul R. fiind plecat din ţară din ziua precedentă), unde au prezentat cele două procuri cu legalizarea semnăturii traducătorului de către inculpata U. (însă nu şi procurile falsificate redactate în limba franceză), precum şi angajamentul de susţinere tehnică şi profesională autentificat de inculpata V. şi documentele falsificate, menţionate mai sus, au mai lucrat la propunerea tehnică şi financiară şi au tipărit anumite documente, fără a aduce la cunoştinţa inculpaţilor H. şi F. şi a angajaţilor I. S.R.L. sau a le da de înţeles acestora faptul că falsificaseră documentele şi că documentele notariale fuseseră întocmite pe baza celor două procuri falsificate.

La data de 5.09.2012, inculpatul B. a semnat, în numele CC., în calitate de reprezentant conform procurii speciale (falsificate), aparent emanând de la CC. şi cu legalizarea semnăturii traducătorului efectuată de inculpata U. sub nr. x/04.09.2012, acordul de asociere dintre această societate şi I. S.R.L., reprezentată de inculpatul F., pentru participarea la procedura de achiziţie publică organizată de BB. pentru atribuirea contractului "Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova" .

La aceeaşi dată a fost întocmit documentul intitulat "Împuternicirea liderului asociaţiei de a reprezenta asociaţia la procedura de atribuire" a CL1, semnat de inculpatul B., ca reprezentant şi persoană autorizată din partea CC. .

Deşi atât în acordul de asociere dintre I. S.R.L. şi CC., cât şi în împuternicirea liderului asociaţiei de a reprezenta asociaţia în procedura de atribuire se menţionează că pentru I. S.R.L. documentele au fost semnate de inculpatul F., în realitate, documentele au fost semnate în locul acestuia de o persoană rămasă neidentificată, prin imitarea semnăturii. Inculpatul F. nu a fost prezent în ziua respectivă la sediul societăţii unde s-au tipărit şi, respectiv, s-au semnat documentele.

Toate documentele falsificate de inculpaţii B. şi D., menţionate mai sus, precum şi traducerea procurii de reprezentare a CC. pentru încheierea contractului de asociere cu I. S.R.L. şi, respectiv, a procurii de reprezentare a GGG. pentru acordarea susţinerii tehnice asocierii I. S.R.L. - CC., cu legalizarea de către inculpata U. a semnăturii traducătorului sub nr. x/04.09.2012 şi sub nr. x/04.09.2012, angajamentul privind susţinerea tehnică şi profesională din partea GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC. - formularul nr. 18 autentificat de inculpata V. (sub. 2747/4.09.2012), acordul de asociere I. S.R.L. - CC. şi împuternicirea liderului asocierii, semnate în fals de inculpatul B. şi de o persoană neidentificată în locul inculpatului F., precum şi o multitudine de documente emanând de la I. S.R.L., semnate în fals în locul inculpatului F. de martora SSSS. şi de alte persoane rămase neidentificate, au fost incluse în documentaţia de calificare, alături de oferta tehnică şi financiară, dosarul de licitaţie fiind depus (de o persoană neidentificată din cadrul I. S.R.L.) la sediul BB., la data de 5.09.2012.

Participarea la licitaţia pentru CL1 s-a făcut în formula: Asocierea I. S.R.L - CC. - ofertant, GGG. - terţ susţinător şi S.C. TTTT. S.R.L. - subcontractor declarat pe partea de proiectare.

La data de 6.09.2012, a avut loc şedinţa de deschidere a ofertelor depuse în vederea atribuirii CL1, la care a participat inculpatul B. .

În aceeaşi zi, inculpatul B. a trimis un e-mail inculpatului R. şi martorului ZZ. (intitulat "rezultat deschidere plicuri) prin care îi înştiinţa cu privire la cei 7 concurenţi de la licitaţia pentru CL1, la poziţia nr. 7 fiind menţionată doar societatea I., fără nicio referire la asocierea I. S.R.L. - CC., în numele căreia fusese făcută oferta .

Licitaţia a fost câştigată la data de 19.12.2012 de asocierea I. S.R.L. - CC., iar prin comunicarea nr. x din aceeaşi zi, UIP a notificat asocierea I. S.R.L. - CC. că, în data de 7.01.2013, se va semna contractul de achiziţie publică, solicitându-se prezenţa pentru încheierea contractului .

La data de 19.12.2012, inculpatul B. l-a informat telefonic cu privire la câştigarea licitaţiei pe inculpatul O., fără însă a-i comunica formula de participare sau vreo altă informaţie legată de modul în care a întocmit documentele din dosarul de licitaţie. Inculpatul R. a primit un e-mail în aceeaşi zi de la inculpatul B., pe care acesta îl primise de la I. S.R.L., fără a avea conţinut, ci doar un ataşament ce conţinea comunicarea din aceeaşi zi făcută de UIP din cadrul BB., adresată asocierii I. S.R.L. - CC., prin care se aducea la cunoştinţă faptul că oferta fusese declarată câştigătoare şi erau invitaţi, la data de 7.01.2013, să semneze contractul de achiziţie publică. Dându-şi seama că în adresă se făcea referire la o asociere, inculpatul R. i-a telefonat inculpatului B. şi l-a întrebat despre ce asociere era vorba, însă acesta a răspuns evaziv, motiv pentru care R. i-a cerut să trimită întreaga documentaţie tehnică şi financiară aferentă CL1.

În data de 26.12.2012, urmare a acestei cereri, inculpatul B. i-a trimis prin e-mail inculpatului R. studiile cu costurile echipamentelor pentru lucrările de la Breaza şi Sinaia, e-mail pe care acesta din urmă l-a redirecţionat inculpatului O. şi altor angajaţi ai CC., comunicând suplimentar faptul că CC. "a câştigat" (în principiu) o licitaţie în România pentru construirea a două staţii de epurare - Sinaia şi Breaza - în asociere cu I. S.R.L., în procente de 50%-50%, că din valoarea totală a lucrărilor, de aproximativ 14 mil.de euro, CC. îi vor reveni 7 milioane, că CC. este responsabilă de proces (studii, achiziţia echipamentelor de proces + electricitate, montarea echipamentelor, punerea în funcţiune), iar I. S.R.L. se va ocupa de toate lucrările de inginerie civilă. S-a arătat în continuare că inculpatul B. a modificat lista de echipamente şi, implicit, costul acestora, cu precizarea că inculpatul R. urma să verifice cu echipa sa de la Paris costurile de bază. Prin acelaşi e-mail din 27.12.2012, inculpatul R. a cerut desemnarea unui director de proiecte experimentat din Liban pentru proiectele CL1 şi CL2 (licitaţia pentru CL2 neavând loc până la acel moment), cu precizarea ca inculpatul B. să nu aibă niciun rol în executarea proiectului, ci doar un rol comercial (modificarea listei de echipamente a constat în adăugarea digestoarelor în ultimul moment, la data de 5.09.2012, când inculpatul R. era plecat din România, pentru a reduce costurile de exploatare, dar crescând costul echipamentelor, costul digestoarelor fiind stabilit de martorul ZZ.).

Ulterior, tot în aceeaşi zi, inculpatul B. i-a trimis inculpatului R. (urmare a solicitării de a trimite oferta depusă), un e-mail conţinând un link către aplicaţia WeTransfer, cu ajutorul căreia i-a trimis o parte din dosarul de licitaţie în limba română, sub forma unui document intitulat "Scanare licitaţie Sinaia Breaza", aproximativ 1030 de pagini . În acelaşi e-mail i-a comunicat că GGG. va realiza studiile pentru instalaţiile electrice, serviciile de montaj al echipamentelor şi punerea în funcţiune a echipamentelor, aşa cum se menţionează în studii.

Pentru ca falsurile folosite la licitaţie să nu poată fi descoperite, cel puţin până la data de 7.01.2013 când urma să fie semnat CL1 (ştiind că inculpatul O. intenţiona să obţină viza pentru a se putea deplasa personal în România în vederea semnării contractului), inculpatul B. i-a cerut inculpatului R., în acelaşi e-mail, să nu ia legătura cu vreo persoană, mai ales înaintea datei de 7.01.2013, atrăgându-i atenţia că avea la dispoziţie un dosar despre care nu cunoştea nimic din punct de vedere comercial, relaţional, tehnic, etc. şi cerându-i să nu facă "valuri" şi să îl sune în prealabil pentru orice lucru, cât de mărunt.

La data de 27.12.2012, la solicitarea inculpatului O., UUUU., director de operaţiuni la CC., i-a cerut inculpatului R., printr-un e-mail, să îi comunice mai multe documente (numerotate de la 1 la 10) pentru a putea fi studiate, printre care:

"documentele de licitaţie (pct. 1)", "scrisoarea de atribuire, cu precizarea că este posibil să o fi primit deja, dacă este vorba de acea pagină în română (pct. 2)", "acordul de pre-licitaţie încheiat cu I. S.R.L., dacă există (pct. 5)", "acordul de JV (joint venture - asociere în lb. rom.) sau un draft al acestuia, dacă a fost pregătit (pct. 6)", "documentul privind divizarea scopului (cu I. S.R.L.), dacă există (pct. 7)" - dosar instanţă.

E-mailul a fost redirecţionat în aceeaşi zi inculpatului B., pentru ca acesta să răspundă solicitărilor formulate, iar în data de 28.12.2012, inculpatul B. a răspuns printr-un e-mail trimis lui UUUU., redirecţionat în copie şi inculpatului R., în care face referire la documentele trimise prin WeTransfer şi răspunde la solicitarea de documente de la punctul 5 (acordul de pre-licitaţie dintre I. S.R.L. şi CC.), precizând, tot la pct. 5, că Singurul acord care există cu I. se găseşte în "Documente de clarificare (calificare - subl. inst.) page 5", unde se poate vedea I. 50% şi CC. 50%. A mai precizat, privitor la acordul de JV, că acest document va trebui pregătit şi va trebui să fie făcut sub semnătură privată în România. Despre documentul de la pct. 7 din solicitare, a precizat că nu există.

La acelaşi e-mail din 28.12.2012, inculpatul B. a ataşat, în traducere în limba franceză, doar Condiţiile generale ale contractului (61 pagini), toate celelalte documente trimise anterior prin WeTransfer rămânând netraduse din limba română.

Deoarece, pentru CC., proiectul CL1 era cunoscut, fiind pregătită o parte din documentaţia necesară participării la licitaţie în baza discuţiilor cu inculpatul B., ZZ. şi R., inculpatul O., director al CC., deşi nu dăduse o procură specială inculpatului B. în vederea participării la licitaţie, a decis, în acord cu inculpatul R., să meargă mai departe cu acest proiect, fără însă a cunoaşte că inculpatul B. a depus la dosarul de licitaţie procura falsificată emanând aparent de la CC., procura falsificată în numele GGG. pentru acordarea susţinerii tehnice, precum şi alte documente false (cele 13 declaraţii şi celelalte înscrisuri false, menţionate mai sus), având reprezentarea că acesta acţionase cu depăşirea puterilor conferite de împuternicirea generală din 12.12.2011. Procura falsificată, redactată în limba franceză, nu fusese depusă la dosarul de licitaţie şi nu s-a aflat printre documentele transmise către CC..

În vederea stabilirii sarcinilor care reveneau fiecărui asociat, departamentul juridic al CC. a redactat, cu colaborarea inculpatului R., un proiect de contract detaliat de asociere între CC. şi I. S.R.L., pe care inculpatul R. i l-a trimis prin e-mail inculpatului B., la data de 2.01.2013 .

Deşi inculpatul O. a dorit să vină în România pentru semnarea contractului CL1, nu a reuşit (existând probleme cu viza), fiind trimis FFFF., în calitate de asociat, personal şi în calitate de mandatar al directorului general VVVV., director general adjunct al CC., acesta din urmă având puteri depline de a reprezenta societatea.

Deşi reprezentanţii CC., FFFF. şi WWWW., au sosit în România anterior datei de 7.01.2013 şi s-au deplasat împreună cu inculpatul R. la sediul I. S.R.L. pentru a încheia contractul de asociere detaliat, nu s-a putut ajunge la un consens cu reprezentanţii acestei societăţi până la momentul semnării CL1, problema cea mai importantă fiind legată de costurile care urmau să fie suportate de fiecare asociat pentru partea care îi revenea şi având legătură inclusiv cu majorarea costurilor revenind CC., ca urmare a adăugării digestoarelor de către inculpatul B. în proiectul tehnic, de la 4,1 mil. euro, cât era iniţial, la 4,7 mil. euro.

La data de 7.01.2013, martorul KKKK., directorul UIP, a cerut reprezentanţilor CC. şi I. S.R.L., care se prezentaseră la sediul BB. pentru a semna contractul de lucrări, să încheie contractul de asociere în formă autentică anterior semnării CL1, fără însă ca această solicitare să le fi fost comunicată anterior. Această solicitare a fost formulată având în vedere faptul că nu fusese legalizat contractul de asociere între I. S.R.L. şi CC. depus la dosarul de licitaţie - legalizarea nefiind obligatorie conform art. 44 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 - însă, asocierea câştigase licitaţia, iar reprezentanţii BB. au considerat necesară încheierea acestuia în formă autentică. Conform art. 44 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca asocierea să fie legalizată numai în cazul în care oferta comună este declarată câştigătoare şi numai dacă o astfel de măsură reprezintă o condiţie necesară pentru buna îndeplinire a contractului.

Urmare a acestei solicitări, s-a semnat contractul de asociere între I. S.R.L., reprezentată de inculpatul F. şi CC., reprezentată de FFFF., în calitate de asociat, personal şi în calitate de mandatar al directorului general VVVV. - Director general, conform procurii supralegalizate sub nr. x din 4.01.2013 de Ambasada României din Beirut, Liban, contractul de asociere fiind autentificat sub nr. x de biroul Notarial XXXX., Câmpina . Prin acest contract s-a stabilit că I. S.R.L. va fi liderul asocierii şi că acesta este mandatat să semneze/contrasemneze, pentru şi în numele asociaţilor, orice documente şi declaraţii, în legătură cu derularea Contractului de achiziţie publică de lucrări, cu acordul ambelor părţi, că asociaţii au convenit să desfăşoare în comun execuţia CL1, că aveau o contribuţie financiară/tehnică/profesională de 50% fiecare, iar repartizarea beneficiilor sau pierderilor rezultate din activităţile comune urma să fie de 50%-50%. La cererea expresă a CC., s-au prevăzut în contract două clauze, şi anume ca părţile asocierii să semneze un acord detaliat ce va defini termenii colaborării în conformitate cu contractul de asociere şi respectând condiţiile contractului de achiziţie publică (pct. 4.1), precum şi ca decontările în baza contractului de achiziţie să se realizeze în contul de trezorerie al liderului asocierii - I. S.R.L., până la constituirea unui cont bancar al asocierii.

La aceeaşi dată, între BB., în calitate de beneficiar şi asocierea I. S.R.L. - CC., în calitate de antreprenor, prin liderul asocierii I. S.R.L., reprezentată de inculpatul F., în calitate de administrator, s-a semnat contractul nr. xB/7.01.2013 (CL1), în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA) (înregistrat la UIP sub nr. x/7.01.2013) - dosar de urmărire penală. În acest contract se prevedea că din el fac parte mai multe documente, printre care şi acordul contractual, scrisoarea de acceptare x din 19.12.2012, scrisoarea de ofertă datată 5.09.2012 şi anexa la ofertă, clarificări ale documentaţiei pentru întocmirea ofertei transmise de beneficiar pe parcursul perioadei de întocmire a ofertei, condiţiile contractuale particulare, condiţiile contractuale generale, cerinţele beneficiarului (pct. 2 lit. a)-g). S-a stabilit că plăţile vor fi efectuate în RON în contul bancar al antreprenorului deschis la trezoreria Ploieşti. La acest contract s-au anexat acordul de asociere autentificat între I. S.R.L. şi CC., acordul de subcontractare nr. x/4.09.2012 încheiat între I. S.R.L. şi S.C. TTTT. S.A., angajamentul privind susţinerea tehnică şi profesională a asocierii I. S.R.L. - CC. din partea GGG.. La semnarea contractului au fost prezenţi, printre alţii, inculpaţii B., D. şi R., precum şi WWWW., martorii YYYY. (director al BB.), KKKK., MMMM., ZZZZ. (juristul I. S.R.L.), precum şi reprezentaţi ai Inginerului RRR..

Contractele au fost semnate de inculpatul F. şi de numitul FFFF. fără a cunoaşte (la fel ca toţi ceilalţi) faptul că, în dosarul de licitaţie, existau documente falsificate de inculpaţii B. şi D. sau semnate în fals de cel dintâi inculpat în numele CC. şi GGG.. Inculpatul R. nu a adus la cunoştinţa reprezentanţilor I. S.R.L. că inculpatul B. nu avusese procură specială din partea CC. pentru semnarea contractului de asociere, apreciind că aceasta era o problemă internă a CC.

Inculpatul F., care nu semnase niciun document depus la dosarul de licitaţie din partea I. S.R.L., dar care a trebuit să semneze, în numele liderului asocierii, cu acea ocazie, bibliorafturi întregi de documente provenind de la I. S.R.L. (toate exemplarele contractului de achiziţie publică), printre care se aflau şi documente care, în mod indubitabil, trebuiau să fi avut semnătura sa şi pe care el nu le semnase, putea şi trebuia să îşi dea seama că altcineva semnase în locul său, dat fiind faptul că era administrator al societăţii din anul 1999, iar I. S.R.L. participase în această perioadă la numeroase licitaţii, finanţate inclusiv din fonduri europene. Mai mult, acesta a contrasemnat o serie de documente chiar lângă semnătura sa falsificată.

IV.2.3 Etapa de implementare a CL1

Tot la data de 7.01.2013, AAAAA., din cadrul departamentului juridic al CC., a trimis inculpatului R., prin e-mail, un draft de contract de colaborare ce urma să fie încheiat între CC., S.C. HHH. S.R.L. şi inculpatul R., privitor la proiectele de tratare a apei executate în România, în care se prevedea împărţirea profitului net al fiecărui proiect între aceştia, în procente de 50%, 30% şi, respectiv, 20%, conform înţelegerii verbale, însă inculpatul B. a refuzat semnarea acestuia.

Deşi în contractul de asociere autentificat se prevedea necesitatea încheierii unui contract de asociere detaliat, în care să fie stabilite clar obligaţiile care reveneau fiecăruia dintre asociaţi, iar reprezentanţii CC. au rămas în România şi după semnarea CL1 şi aveau redactat modelul de contract de asociere detaliat (realizat pe baza proiectului din 2.01.2013), conţinând 79 de pagini, nu s-a semnat un astfel de contract, nerealizându-se un acord asupra ponderii contribuţiei fiecărui asociat din valoarea totală a contractului raportat la activităţile ce urmau a fi efectiv întreprinse de aceştia.

Cu toate că I. S.R.L. a solicitat CC. să contribuie la achitarea garanţiei de bună execuţie (care trebuia să aibă loc în cel mult 28 de zile de la data comunicării rezultatului procedurii de achiziţie publică - data limită fiind 17.01.2013), purtând corespondenţă în acest sens, invocând lipsa contractului de asociere detaliat, precum şi faptul că, la licitaţia pentru CL2, CC. plătise garanţia de participare la licitaţie, CC. nu a contribuit financiar, motiv pentru care, urmare a deciziei inculpatului H. şi a directorului economic JJJJ., la data de 17.01.2013, I. S.R.L. a constituit garanţia de bună execuţie, în valoare de 6.214.186 RON, garantată cu 4 file cec, EE. şi Reasigurare S.A. eliberând scrisoarea de garanţie de bună execuţie pentru suma menţionată, deoarece, în caz contrar, ar fi pierdut garanţia de participare la licitaţie în valoare de 1.200.000 RON (conform art. 87 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006). CC. s-a obligat să achite ulterior 50% din valoarea asigurării, după semnarea contractului detaliat de asociere, propunând încheierea unui act adiţional la contractul de asociere semnat la 7.01.2013 .

După acest moment, I. S.R.L. a adresat CC. o invitaţie de a participa la o întâlnire, la data de 21.01.2013, la sediul I. S.R.L., în vederea deblocării situaţiei, iar în cursul lunii ianuarie 2013 inculpatul O. a venit personal în România, împreună WWWW., având loc o întâlnire la sediul I. S.R.L., la care au participat şi inculpatul R., martorii MMM. şi ZZ., inculpatul H., martorii BBBBB. şi CCCCC., angajaţi ai I. S.R.L., dar nu s-a ajuns la niciun acord asupra împărţirii sarcinilor şi asupra costului echipamentelor, pentru ca acestea să se încadreze în procentele de 50%-50% stabilite prin contractul de asociere. Tot cu ocazia acelei vizite şi cu acelaşi scop, inculpatul O. s-a deplasat şi la sediul BB., unde a avut loc o întâlnire la care au participat şi inculpaţii B., D., R., numiţii FFFF. şi WWWW., discutându-se despre problemele apărute şi aducându-se la cunoştinţă intenţia fermă a CC. de a executa contractul.

Tot în luna ianuarie 2013, inculpatul B. a propus CC. încheierea unui contract de consultanţă cu S.C. NNN. S.R.L., al cărei director era martorul HHHH., în valoare de 8% din valoarea CL1, însă, în urma verificărilor efectuate de inculpatul R., s-a descoperit că societatea avea ca obiect de activitate produse de patiserie şi panificaţie, astfel că O. a refuzat semnarea acestuia. La acel moment a intervenit ruptura totală în relaţiile privind CL1 între inculpaţii O. şi R., pe de o parte, şi inculpaţii B. şi D., pe de altă parte. La data de 14.02.2013, CC., prin inculpatul O., a emis o notificare prin care a adus la cunoştinţă BB. că inculpatul R. şi martorul MMM. sunt desemnaţi de CC. ca manager de proiect şi, respectiv, ca asistent de manager de proiect pentru executarea contractului încheiat între I. S.R.L. şi pentru proiectul CL1 şi că aceştia sunt autorizaţi cu puteri depline să reprezinte CC. la toate întâlnirile cu clientul şi/sau Inginerul, la fel şi cu partenerul de asociere I. S.R.L. .

Deşi ca reprezentant al antreprenorului în oferta de participare la licitaţie fusese desemnat AAA. (din partea CC.), acesta nu a putut îndeplini însărcinarea, fiind implicat într-un alt proiect, motiv pentru care I. S.R.L. l-a desemnat pe martorul CCCCC., inginer angajat al acestei societăţi, însă acesta nu a fost acceptat de către Inginer şi BB., fiind considerat necorespunzător din punct de vedere al experienţei similare pentru această poziţie, ulterior fiind nominalizat şi acceptat martorul DDDDD. pe această funcţie, acesta fiind numit oficial de BB. ca reprezentant al antreprenorului, la data de 30.04.2013.

În încercarea de a rezolva problema invocată de CC. privind inexistenţa unui cont comun al asocierii în care să se facă plăţile, I. S.R.L. s-a adresat organelor fiscale, solicitând a se comunica dacă era posibilă deschiderea unui nou cont de trezorerie, distinct de cel existent, însă răspunsul a fost negativ.

Între I. S.R.L. şi CC. s-a purtat o amplă corespondenţă în vederea identificării unei soluţii (în perioada 18.01.2013 -19.06.2013 - dosar de urmărire penală), I. S.R.L. atrăgând atenţia asupra faptului că s-a emis ordinul de începere a lucrărilor (la 31.01.2013) şi că trebuie respectate obligaţiile asumate prin contract faţă de beneficiar, iar CC. trebuie să contribuie financiar în procent de 50% la cheltuieli (şi să plătească jumătate din costul asigurării de bună execuţie achitate de I. S.R.L.), insistând totodată asupra faptului că limba de corespondenţă trebuie să fie limba română, potrivit solicitărilor consultantului şi beneficiarului, CC. invocând însă lipsa contractului de asociere detaliat şi lipsa contului comun. Toată corespondenţa din partea I. S.R.L. a fost semnată sub numele inculpatului F., deşi CC. adresa corespondenţa în atenţia inculpatului H..

La data de 2.04.2013, la invitaţia inculpatului O. în vederea realizării unui acord asupra aspectelor aflate în divergenţă, a avut loc o întâlnire în Liban, unde inculpatul H. s-a deplasat împreună cu martorii BBBBB., MMMM., EEEEE. (acesta pe post de traducător) şi a discutat cu O. şi NN., ocazie cu care s-a încercat găsirea unei soluţii pentru clarificarea şi deblocarea situaţiei. Cu această ocazie, s-au purtat mai multe discuţii, fiecare parte susţinând că sumele ofertate nu erau suficiente pentru acoperirea costurilor construcţiilor civile (I. S.R.L.) şi, respectiv, ale echipamentelor (CC.), propunându-se inclusiv ca CC. să devină lider al asocierii, fapt refuzat de CC. O altă variantă discutată a fost cea a retragerii CC., O. cerând pentru o astfel de soluţie ca CC. să primească suma de 350.000 reprezentând banii deja investiţi în proiect şi prezentând o hârtie cu nişte calcule pentru a justifica suma cerută, suma fiind negociată de inculpatul H. până la 250.000 euro, fără însă a fi acceptată efectiv. Cu aceeaşi ocazie, s-a vehiculat şi suma de 500.000 euro, dar în schimbul acestei sume, CC. trebuia să asigure în continuare consultanţa pentru CL1. Tot cu ocazia vizitei în Liban, inculpatul H. i-a comunicat martorului EEEEE. că inculpatul B. a afirmat că "trebuie să dea o sumă de bani unei persoane din jud. Prahova pentru atribuirea contractului", fără a nominaliza persoana, însă nici reprezentanţii CC. şi nici reprezentanţii I. S.R.L. nu erau dispuşi să plătească suma care se ridica la 1.000.000 euro. În fine, tot cu ocazia întâlnirii din Liban, inculpatul H. a cerut inculpatului O. înlocuirea inculpatului R. (care nu participase la întâlnire) din funcţia de project manager pentru CL1, fiind însă refuzat, cu motivarea că erau rude şi nu putea fi înlocuit.

Distinct de problemele dintre cele două societăţi asociate, în derularea CL1, demararea efectivă a lucrărilor de construcţii civile care reveneau I. S.R.L. a fost îngreunată sau chiar împiedicată din cauza numeroaselor probleme concrete constatate în teren (legate de amplasamente, prezenţa unor conducte de gaz, linii de înaltă tensiune, conducte de gaz, linii de cale ferată din apropiere, amplasamentul viitoarei autostrăzi din apropiere, etc.) sau a situaţiei juridice a terenurilor pe care acestea urmau a fi amplasate (de ex. terenuri din fondul forestier, domeniul din care făceau parte terenurile, proprietarii acestora, etc.), aspecte care nu erau în concordanţă cu documentaţia de atribuire şi care au făcut ca acestea să nu poată fi executate decât în mică măsură. Această împrejurare a determinat, la rândul ei, imposibilitatea pentru CC. de a demara comenzile pentru echipamentele de proces, care trebuiau livrate după finalizarea construcţiilor civile şi adaptate condiţiilor concrete (fluxurilor de apă), direct la locul unde urmau a fi montate şi puse în funcţiune.

O altă problemă care a existat între I. S.R.L. şi CC. a fost determinată de faptul că, la scurt timp după semnarea CL1, li s-a impus de către Inginer (asocierea RRR. - SSS. - TTT.) semnarea contractului de proiectare cu S.C. FFFFF. S.R.L. (contract semnat de I. S.R.L. la data de 15.05.2013), deşi, potrivit celor convenite de cei doi asociaţi, studiile urmau să fie făcute de GGG.. S.C. FFFFF. S.R.L. era controlată de numitul GGGGG., deşi, formal, îl avea ca administrator pe fiul acestuia, GGGGG. fiind directorul Inginerului desemnat pentru proiectul CL1 şi pentru toate contractele derulate de BB. în cadrul aceluiaşi proiect major.

La data de 15.05.2013, CC. trimis o notificare I. S.R.L., prin intermediul executorului judecătoresc, motivat de faptul că I. S.R.L. nu fusese de acord cu încheierea unui contract detaliat şi că nu se comunicase CC. nimic din corespondenţa aferentă CL1, învederând, printre altele, disponibilitatea CC. de a modifica rolurile asociaţilor în vederea creării premiselor de realizare a contractului de achiziţie publică (fără a fi indicată în concret vreo modificare), precizând totodată că, în cazul în care I. S.R.L. nu va respecta obligaţiile legate de încheierea contractului detaliat de asociere şi de comunicare a corespondenţei purtate cu BB., CC. va solicita daune de minim 200.000 euro .

Deşi I. S.R.L. a răspuns acestei notificări, răspunsul a fost în termeni destul de generali şi nu a avut nicio finalitate.

S-au căutat atunci, din partea ambelor societăţi, alte soluţii pentru deblocarea situaţiei.

Una dintre propunerile avansate de CC. a fost aceea ca asocierea să subcontracteze anumite sarcini către CC. (studii de proces, asistenţă la achiziţii, planning, coordonare, asistenţă tehnică la montaj şi punere în funcţiune), fiind întocmit în acest sens şi un draft de contract, variantă cu care reprezentanţii I. S.R.L. nu au fost de acord.

În urma discuţiilor purtate între cele două societăţi s-a conturat soluţia modificării procentelor deţinute de acestea în cadrul asocierii, în sensul ca I. S.R.L. să deţină 99% din contribuţia financiară/tehnică/profesională şi 99% din beneficii, iar CC. să rămână cu 1% din contribuţia financiară/tehnică/profesională şi 1% din beneficii, nefiind posibilă ieşirea societăţii libaneze din asociere. Întrucât această soluţie fusese agreată în principiu de inculpaţii H. şi O., au început demersurile pentru concretizarea acesteia într-un act adiţional la contractul de asociere, discuţiile şi negocierile purtându-se prin corespondenţă, martorul MMMM. fiind cel care coordona corespondenţa din partea I. S.R.L.

La data de 16.06.2013, CC., prin intermediul martorului HHHHH., a trimis către I. S.R.L. o propunere de act adiţional la contractul de asociere, în care, printre altele, se prevedea că I. S.R.L. urma să aibă 99% din contribuţia financiară/tehnică/profesională, iar CC. 1%, iar pierderile şi beneficiile urmau a fi împărţite în baza aceloraşi procente. S-a mai propus ca CC. să primească de la I. S.R.L. suma de 300.000 euro reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate de CC. până la data actului adiţional, în două tranşe, una de 100.000 euro şi alta de 200.000 euro, eşalonată în 8 rate egale .

I. S.R.L. nu a fost de acord întrutotul cu propunerea CC., invocând faptul că aceasta nu corespundea discuţiilor reprezentanţilor celor două societăţi, formulând un răspuns şi propunând, la data de 17.06.2013, o formă mai simplificată, cu păstrarea aceloraşi procente şi cu stabilirea sumei de 250.000 euro ce trebuia să fie plătită de I. S.R.L. către CC. pentru serviciile de asistenţă tehnică acordate până la finalizarea lucrărilor, în trei tranşe: 50.000 euro, 150.000 euro (eşalonată în 10 rate egale) şi 50.000 euro, în termen de 5 zile de la semnarea procesului-verbal de recepţie .

Relaţiile dintre cele două societăţi s-au tensionat, ajungând să-şi adreseze reciproc ameninţări cu formularea unor plângeri penale (fără vreo legătură cu falsurile comise de inculpaţii B. şi D.), dar, în acelaşi timp, au mai avut loc şi întâlniri între reprezentanţii acestora în vederea identificării unor soluţii.

La data de 27.06.2013, a mai avut loc o întâlnire între martorul BBBBB., din partea I. S.R.L. şi R. din partea CC., în care I. S.R.L. a propus inclusiv ca CC. să devină lider al asocierii, cu păstrarea cotelor de 50% stabilite iniţial şi încheierea unui act adiţional în acest sens, precum şi a unui act adiţional privind contractul de asociere detaliat, cu condiţia ca CC. să contragaranteze cota sa de 50% din garanţia de bună execuţie şi ca I. S.R.L. să transmită către CC. toate informaţiile relevante privind evoluţia proiectului, stabilindu-se că, în situaţia în care părţile nu vor realiza acordul potrivit celor negociate, se va reveni la negocierea privind modificarea procentelor în 99% I. S.R.L. şi 1% CC., cu obligaţia pentru I. S.R.L. de a plăti suma de 300.000 euro către CC. pentru rambursarea cheltuielilor făcute până la acea dată de CC. .

Nu s-a semnat însă niciunul din actele adiţionale menţionate până la data stabilită cu ocazia negocierilor, motiv pentru care, la data de 12.07.2013, I. S.R.L., prin martorul EEEEE., a trimis inculpatului R., prin e-mail, în limbile română şi engleză, un draft de contract în care procentele deţinute de I. S.R.L. şi CC. în cadrul asocierii deveneau de 99% şi, respectiv, de 1%, acesta din urmă constând în acordarea asistenţei tehnice pe parcursul execuţiei, iar I. S.R.L. se obliga să achite CC. suma de 250.000 euro, eşalonat, pentru asistenţa tehnică acordată până la finalizarea lucrărilor, ultima tranşă, de 50.000 euro, urmând a fi plătită în termen de 5 zile de la data semnării procesului-verbal de recepţie, la terminarea lucrărilor .

La data de 28.08.2013, CC., prin intermediul martorului HHHHH., a comunicat prin e-mail martorului BBBBB. o formă revizuită a actului adiţional propus de CC., modificările aduse privind introducerea unei clauze de reziliere în cazul neplăţii sumelor cuvenite CC., a unei clauze privind necesitatea unui deviz prealabil şi a suportării de către I. S.R.L. a costurilor oricărei intervenţii solicitate CC., precum şi o altă eşalonare a plăţii sumei de 250.000 euro, de către I. S.R.L. către CC., ultima tranşă, de 11.000 euro, urmând a fi plătită până la data de 15.03.2015 . Prin acest contract, CC. dorea să îşi recupereze costurile făcute atât în faza de ofertare, cât şi ulterior. I. S.R.L. a fost de acord cu această versiune, comunicându-i inculpatului R. acest lucru, precum şi faptul că se dorea obţinerea acordului BB., inculpatul comunicând mai departe aceste informaţii inculpatului O., la data de 1.09.2013.

Prin adresa nr. x/29.08.2013 (înregistrată la BB. sub nr. x/29.08.2013 şi la UIP sub nr. x/30.08.2013), asocierea I. S.R.L. - CC. a solicitat aprobarea prealabilă pentru modificarea contractului de asociere în conformitate cu prevederile unui draft de contract în care procentele deţinute de I. S.R.L. şi CC. în cadrul asocierii deveneau de 99% şi, respectiv, de 1% (acesta din urmă constând în acordarea asistenţei tehnice pe parcursul execuţiei CL1 la cererea liderului asocierii, I. S.R.L.), iar I. S.R.L. se obliga să achite CC. suma de 250.000 euro, eşalonat, pentru asistenţa tehnică acordată . În cuprinsul adresei a fost inserat draftul de contract, precum şi menţiunea că este agreat de ambele părţi. Această adresă, deşi era semnată în dreptul numelui reprezentantului antreprenorului DDDDD., nu a fost semnată de acesta, nefiind însă identificată persoana care a semnat în locul acestuia. Nici numărul adresei (1974) nu corespundea celor rezervate reprezentantului antreprenorului din registrul de ieşire a corespondenţei aparţinând I. S.R.L. - de la 1300 la 1400 - iar pe această adresă apărea un număr de fax, din jud. Prahova, aparţinând I. S.R.L., pe care reprezentantul antreprenorului nu îl folosea niciodată în adresele pe care le semna cu adevărat (în aceste adrese regăsindu-se doar un număr de fax din Bucureşti).

Prin adresa nr. x/2.09.2013, Inginerul a solicitat asocierii I. S.R.L. - CC. clarificări cu privire la cererea de aprobare a modificării procentelor deţinute de asociaţi, în sensul de a preciza modul în care CC., cu noua participare de doar 1%, va asigura prezenţa în şantier a personalului propus prin documentele de calificare pentru îndeplinirea contractului . La adresa nr. x/2.09.2013 a Inginerului a răspuns martorul DDDDD. prin adresa nr. x/21.09.2013, în sensul că procentul de participare al CC. la asociere reprezintă numai cheltuieli cu personalul, asigurând prezenţa personalului la realizarea proiectului, că tot personalul CC. este dublat şi de personal de specialitate local, iar prin actul adiţional CC. îşi exprimă disponibilitatea de a acorda asistenţă lărgită în cazul în care este solicitată, pe bază de contract .

Pentru clarificarea împrejurării referitoare la legalitatea unei astfel de modificări a procentelor deţinute de asociaţi, prin adresa din 6.09.2013 a BB., semnată de directorul general YYYY. şi de directorul UIP, KKKK., s-a solicitat Autorităţii de Management POS Mediu să comunice dacă, raportat la faptul că desemnarea ofertei câştigătoare a CL1 s-a făcut în baza îndeplinirii condiţiilor de calificare de către asociatul CC., care participă cu o contribuţie financiară/tehnică/profesională de 50%, o modificare în sensul cerut prin propunerea de act adiţional este considerată acceptabilă sub raportul condiţiilor care au stat la baza atribuirii contractului sau dacă trebuie respinsă de Autoritatea Contractantă .

Prin adresa nr. x/18.09.2013, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală AM POS Mediu a comunicat Unităţii de Implementare a Proiectului faptul că aceasta din urmă are "posibilitatea modificării prin act adiţional a procentului contribuţiei financiare/tehnice/profesionale în vederea execuţiei lucrării pentru fiecare dintre Asociaţi, cu respectarea principiilor generale de reglementare a derulării procedurilor de achiziţie publică, în cazul în care la nivelul contractului este prevăzută o clauză potrivit căreia, în situaţia în care Antreprenorul este o Asociere sau un Consorţiu, alcătuit din două sau mai multe persoane juridice, acestea vor răspunde solidar în îndeplinirea obligaţiilor contractuale". Adresa a fost înregistrată la BB. sub nr. x şi la UIP sub nr. x din 19.09.2013.

Adresa a fost trimisă la data de 4.11.2013, de către UIP, sub nr. x/1819, asocierii I. S.R.L. - CC., iar conţinutul adresei a fost adus la cunoştinţa reprezentanţilor I. S.R.L (martorii DDDDD. şi CCCCC.), CC. (martorul MMM.) şi a celorlalte persoane prezente, cu ocazia şedinţei de progres din data de 8.10.2013.

Având în vedere acest răspuns al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală AM POS Mediu, prin adresa nr. x/4.11.2013, înregistrată la BB. sub nr. x/5.11.2015, asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii I. S.R.L., prin inculpatul F., a reiterat solicitarea, în baza pct. 1.14 lit. c) din Contract şi ţinând seama de acordul dat de Direcţia Generală AM POS Mediu prin adresa nr. x/18.09.2013, de aprobare prealabilă în vederea modificării contractului de asociere (conform art. 1.14 lit. c) din Condiţiile generale de Contract:

"dacă Antreprenorul constituie o asociere, un consorţiu sau o altă grupare de două sau mai multe persoane, Antreprenorul nu îşi va modifica componenţa sau statutul legal fără aprobarea prealabilă a Beneficiarului"). Nici această adresă nu a fost semnată de martorul DDDDD., deşi apărea o semnătură în dreptul numelui său, nu avea un număr de înregistrare din cele alocate acestuia şi avea menţionat pe ea numărul de fax al I. S.R.L.

În şedinţa lunară de progres din 14.11.2013 legată de CL1, pe lângă problemele legate de lipsa avizelor necesare pentru executarea lucrărilor, s-a discutat problema asocierii I. S.R.L. cu CC., martorul DDDDD. afirmând că nu se poate încasa avansul, deoarece în actele încheiate CC. apare cu o participare de 50% şi nicio bancă nu le garantează pentru o altă participare, iar martorul KKKK. a afirmat că există o soluţie la îndemână, şi anume să fie un subcontractor nominalizat, cu precizarea că pentru aceasta trebuie încheiat contractul de asociere detaliat, care ar fi trebuit oricum încheiat în 10 zile de la data contractului de asociere . La această şedinţă de progres nu a participat niciun reprezentant din partea CC.

În ce priveşte subcontractarea, potrivit pct. 4.4 din condiţiile generale de contract, care fac parte integrantă din contractul încheiat la 7.01.2013:

"Antreprenorul nu va subcontracta în totalitate lucrările.

Antreprenorul va fi responsabil pentru acţiunile sau erorile subantreprenorilor, ale agenţilor sau angajaţilor săi, ca şi cum acestea ar fi ale antreprenorului. Cu excepţia altor prevederi ale Condiţiilor particulare:

a. Antreprenorului nu i se va cere să obţină aprobarea pentru furnizorii de materiale sau pentru subcontractare când subantreprenorul este numit în Contract.

b. pentru numirea subantreprenorilor propuşi după semnarea contractului va fi obţinut consimţământul prealabil al Inginerului".

Cât priveşte cesiunea contractului, conform pct. 1.7 din Condiţiile Generale:

"Nicio parte nu va cesiona o parte sau întregul Contract, beneficiu sau orice alt drept în cadrul sau asupra contractului. Prin excepţie, fiecare Parte:

a. poate cesiona întregul contract sau orice parte cu acordul prealabil al celeilalte Părţi şi numai la latitudinea exclusivă a acelei Părţi" .

În Condiţiile Particulare de contract, la sub-clauza 1.7 "Cesionarea" se prevede că:

"Paragraful a) (din condiţiile generale - subl. inst.) nu se aplică decât în situaţia preluării obligaţiilor de către agentul economic care a acordat susţinere tehnică/financiară, dacă procedura de preluare implică şi o cesiune" .

Date fiind aceste prevederi ale contractului, rezultă că cesiunea nu era posibilă (decât dacă GGG. ar fi dorit să preia contractul sau o parte din acesta, ceea ce, însă, nu s-a pus niciodată în discuţie), astfel că singura opţiune legal posibilă rămânea subcontractarea.

Între timp, inculpata S.C. Y. (devenită ulterior S.C. Y. S.R.L., apoi Y. S.R.L.) câştigase licitaţia pentru CL2, astfel că inculpatul L. (cetăţean român de origine siriană), care era angajat pe postul de conducător antrepriză construcţii/montaj, dar care, în fapt, conducea societatea (sub coordonarea inculpatului N., administrator), participa în numele acestei societăţi la şedinţele lunare de progres care aveau loc la sediul BB. Inculpatul L. a aflat de problemele din derularea CL1, iar la una din şedinţe l-a întrebat pe martorul KKKK. dacă S.C. Y. ar putea prelua CL1. Deşi, iniţial, martorul KKKK. s-a enervat şi i-a explicat inculpatului L. de ce nu se poate face acest lucru, la o altă şedinţă de progres i-a comunicat acestuia că poate merge la I. S.R.L. pentru a discuta dacă acceptă S.C. Y. ca subcontractor.

Martorul KKKK. i-a recomandat inculpatului L. să ia legătura în acest scop cu martorul IIIII., care, în fapt, acorda consultanţă I. S.R.L. în legătură cu contractele încheiate cu BB., CL1 şi CL8 (martorul IIIII. fusese director al Companiei Publice de Gospodărie Comunală Câmpina, calitate în care a relaţionat cu BB., iar în septembrie 2012 a fost numit membru în Consiliul de Administraţie al BB., având această calitate până în primăvara anului 2013).

Prin urmare, inculpatul L. l-a contactat pe martorul IIIII., pe care îl cunoştea de mai mult timp, comunicându-i că doreşte să discute cu I. S.R.L. despre o subcontractare către S.C. Y., stabilind o întâlnire la sediul I. S.R.L.

Inculpatul L. şi martorul IIIII. s-au deplasat la sediul inculpatei I. S.R.L. din Băneşti, unde au discutat cu inculpatul H. - pe care martorul IIIII. îl anunţase, în prealabil, despre intenţiile lui L., precum şi cu martorul BBBBB. (directorul tehnic al inculpatei I. S.R.L). Discuţia a fost una de ordin general, fără a se lua vreo decizie, inculpatul L. afirmând că decizia finală va fi luată de inculpatul N., administratorul S.C. Y., care era în Germania. Inculpatul H. a precizat că va fi nevoie de obţinerea acordului CC. şi a aprobării din partea BB. După întâlnire, inculpatul L. s-a dus la sediul inculpatei S.C. Y., unde a completat un formular de tip "go/no go", în care menţiona avantajele şi dezavantajele subcontractării de la I. S.R.L., formular pe care l-a înaintat către Y. - societate care era asociatul unic al inculpatei S.C. Y. şi îl avea ca manager director pe inculpatul N., cetăţean libanez - în vederea obţinerii aprobării pentru continuarea demersurilor de subcontractare.

După obţinerea aprobării de principiu, inculpatul L. a demarat negocierile în numele inculpatei S.C. Y. cu inculpatul H. şi cu martorul BBBBB., prezent fiind şi martorul IIIII.. Inculpatul L. a comunicat că S.C. Y. era de acord să încheie contractul, cu condiţia de a prelua întreaga lucrare, motivat de faptul că nu doreau complicaţii în relaţiile contractuale. S-a convenit ca S.C. Y. să preia un procent de aproximativ 94-97% din CL1. Inculpatul L. a afirmat că de redactarea contractului se va ocupa S.C. Y., ceea ce s-a şi întâmplat (în concret martorul IIIII. s-a ocupat de acest demers). Draftul de contract a fost trimis de S.C. Y. către I. S.R.L., martorul ZZZZ. (juristul I. S.R.L.) făcând câteva corecturi, contractul fiind retrimis către S.C. Y. Inculpatul L. l-a trimis către Y., iar în data de 24.11.2013, inculpatul N. a trimis draftul de contract actualizat (pentru suma de 59.249.382,62 RON) inculpatului L. şi, în copie (C. civ.), inculpatei J., aceasta din urmă fiind directorul general al S.C. Y. Inculpatul L. a redirecţionat mesajul în aceeaşi zi martorului IIIII., iar acesta l-a redirecţionat martorului BBBBB., care l-a redirecţionat (tot în aceeaşi zi) pe adresa de e-mail a I. S.R.L., I._1998@yahoo.com. În draftul de contract apărea şi inculpata J. la semnatari, în calitate de director general al inculpatei S.C. Y.

Toate aceste negocieri au avut loc fără ştiinţa CC., inculpaţii O., R. şi nicio altă persoană din cadrul CC. sau având legătură cu această societate nefiind informaţi în niciun mod cu privire la derularea acestora.

La data de 25.11.2013, s-a încheiat între asocierea I. S.R.L. - CC., în calitate de antreprenor general, prin liderul asocierii, I. S.R.L., reprezentată de inculpatul F., şi S.C. Y., în calitate de subcontractor, reprezentată de inculpatul N. (administrator), contractul de lucrări nr. x, având ca obiect toate lucrările aferente CL1, cu excepţia lucrărilor cuprinse în Anexa 1 la contractul x, care urmau să rămână în sarcina antreprenorului general, însă anexa 1 nu exista în fapt şi nici ulterior nu a fost întocmită o astfel de o anexă. Valoarea contractului a fost stabilită la suma de 59.165.106 RON (exclusiv TVA) - dosar de urmărire penală. Deşi nu s-a menţionat procentul subcontractării din valoarea totală a CL1, acesta era de aproximativ 95,2%, prin raportarea valorii trecute în contract la valoarea totală a lucrărilor din contractul încheiat la 7.01.2013.

La pct. 5.3 din contract s-a prevăzut că subcontractorul va primi ca plată în avans 10% din valoarea contractului, iar plata avansului se va face în termen de 5 zile de la primirea acestuia de către antreprenorul general, de la beneficiarul final (BB.) şi este condiţionată de plata, de către subcontractor, a unei garanţii de returnare a avansului, sub forma unei poliţe de asigurare, emisă de către o societate de asigurări agreată de antreprenorul general. S-a mai stabilit că valoarea garanţiei de returnare a avansului este egală cu valoarea avansului plătit de antreprenorul general conform clauzei 5.3.

La pct. 5.4 din contract s-a prevăzut că fiecărei facturi pe care subcontractorul o va emite i se vor aplica reţineri, iar condiţiile privind cuantumul de reţineri şi condiţiile de eliberare a reţinerilor sunt "back to back" cu condiţiile aplicate sumelor reţinute de către Beneficiarul final Antreprenorului General.

La pct. 10.2. lit. c) din contract s-a stabilit că antreprenorul general are obligaţia de a deschide un cont Escrow pentru operaţiunile financiare prevăzute în contract.

La pct. 12 (12.1) din contract s-a prevăzut că acesta intră în vigoare după semnarea lui de către ambele părţi, la data obţinerii aprobării privind subcontractarea de la beneficiarul final, cu condiţia acordului asociatului CC. (în cazul menţinerii actualului acord de asociere) şi a rezilierii contractului de proiectare cu FFFFF. S.R.L.

Inculpatul F. a semnat contractul, deşi nu participase la nicio negociere, fiind chemat telefonic. Martorul ZZZZ. i-a explicat ce s-a discutat şi i-a spus că totul este în regulă. Inculpatul a semnat contractul fără obiecţiuni. De faţă la încheierea contractului au fost inculpatul L., martorii ZZZZ. şi IIIII., precum şi numita JJJJ.. Inculpata J. nu a semnat contractul şi nu a participat la încheierea acestuia.

La momentul încheierii, contractul nr. x/25.11.2013 nu avea nimic fals, inexact sau nelegal în conţinutul său.

Până la momentul subcontractării, deşi nu solicitase plata avansului, I. S.R.L. demarase executarea lucrărilor şi realizase o mică parte din acestea, stadiul de realizare fizic al CL1 fiind apreciat, la data de 23.10.2013, de către Consiliul Judeţean Prahova, la aproximativ 3%, chiar dacă valoric nu s-a putut face o estimare. În concret, la staţia de la Sinaia se făcuse organizarea de şantier, se eliberase amplasamentul de aluviuni, fiind efectuate şi mici lucrări la staţiile de tratare a apei; s-a demolat o mică staţie de clorinare şi s-a realizat o alta, s-a lucrat pentru obţinerea de avize şi autorizaţii.

Nici după ce contractul nr. x din 25.11.2013 a fost încheiat, nu a fost adusă la cunoştinţa inculpaţilor O., R. sau a CC. ori a vreunei persoane care să fi avut legătură cu această societate subcontractarea convenită de I. S.R.L. şi S.C. Y.

După semnarea contractului, martorul BBBBB. l-a chemat pe inculpatul L. şi i-a cerut ca S.C. Y. să se ocupe de obţinerea acordului CC., date fiind problemele dintre asociaţi, iar inculpatul a comunicat acest lucru inculpatului N. şi martorului KKKK., informându-l pe acesta din urmă despre încheierea contractului. Martorul KKKK. i-a telefonat inculpatului R., aflat la Paris, comunicându-i că a găsit o soluţie pentru rezolvarea problemelor dintre I. S.R.L. şi CC., în sensul că S.C. Y. va executa partea care revine din contract CC. şi că va fi contactat de un reprezentant al acestei societăţi. Martorul KKKK. nu i-a comunicat însă faptul că se încheiase contractul nr. x Inculpatul R. a fost apoi sunat de inculpatul L., care s-a prezentat ca fiind reprezentantul S.C. Y., spunându-i că doreşte să se întâlnească pentru a discuta, iar după ce inculpatul O. şi-a dat acordul, R. şi L. au stabilit să se întâlnească la Paris, la data de 29.11.2013. Inculpatul N. a decis ca inculpaţii L. şi J. să se deplaseze la Paris pentru a negocia cu inculpatul R..

Între timp, la UIP se discuta în continuare cererea formulată de I. S.R.L. prin adresa nr. x/29.08.2013 (reiterată prin adresa nr. x/4.11.2013), prin care se solicita aprobarea modificării procentelor deţinute de I. S.R.L. şi CC. în cadrul asocierii, în 99% şi, respectiv, 1%. Martorii KKKK., JJJJJ. (manager de proiect pentru CL1, desemnată de BB.) şi KKKKK. (angajat al BB. şi ofiţer financiar al proiectului major din care făcea parte CL1) nu au fost de acord cu modificarea de procente propusă de asociere, deoarece ar fi redus extrem de mult contribuţia CC., iar această societate era cea care avea experienţa necesară în vederea realizării staţiilor de epurare şi tratare a apei ce formau obiectul contractului de lucrări.

Prin adresa din 28.11.2013, BB. a comunicat că, în conformitate cu pct. 1.14 lit. c) din Contract, aprobarea prealabilă a beneficiarului se acordă în situaţia modificării componenţei sau a statutului legal al antreprenorului, ceea ce nu formează însă obiectul solicitării adresate de asocierea I. S.R.L. - CC. (cu referire la solicitarea de modificare a procentelor deţinute în cadrul asocierii de I. S.R.L. şi CC.), iar prin adresa nr. x/18.09.2013 emisă de Direcţia Generală AM POS Mediu nu s-a emis un acord pentru actul adiţional de modificare a procentului contribuţiei financiare/tehnice/profesionale între asociaţi, ci s-a recomandat respectarea principiilor generale de reglementare a derulării procedurilor de achiziţie publică şi s-a subliniat necesitatea răspunderii solidare în îndeplinirea obligaţiilor contractuale, cuprinsă ca şi clauză în Contractul de asociere.

S-a mai arătat că, în contractul de asociere I. S.R.L. - CC., nu există clauza răspunderii solidare în îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale asociaţilor, că există o neconcordanţă între lipsa totală de implicare a CC. în executarea obligaţiilor contractuale şi aplicarea prevederilor contractului de asociere pentru asemenea situaţii şi că nu s-a transmis o dovadă a respectării principiilor generale de reglementare a derulării procedurilor de achiziţie publică (pe baza cărora asocierea a fost selecţionată de către comisia de licitaţie şi potrivit cu care s-a încheiat contractul de lucrări) în situaţia în care procentul contribuţiei financiare/tehnice/profesionale al asociaţilor ar fi modificat prin act adiţional.

S-a arătat, în final, că se impune clarificarea aspectelor menţionate de AM POS Mediu în adresa nr. x/18.09.2013.

Adresa a fost comunicată I. S.R.L., dar nu a fost comunicată CC.

Urmare a discuţiei cu inculpatul R., inculpatul L. s-a dus la Paris cu inculpata J., pentru a negocia cu inculpatul R., în calitate de reprezentant al CC. Discuţiile au durat două zile, 29 şi 30.11.2013, fiind semnată o minută a întâlnirii, în limba engleză. Nici în aceste zile, inculpatului R. nu i-a fost adusă la cunoştinţă încheierea contractului nr. x/25.11.2013. La discuţii au participat, succesiv, alături de inculpatul R., martorii ZZ. şi MMM..

În minuta întâlnirii, semnată de inculpaţii L. şi J., în numele S.C. Y. şi de inculpatul R., în calitate de reprezentant al CC., s-a menţionat că s-a convenit ca CC. să cesioneze 99% din părţile pe care le deţine din CL1, în care deţine 50%, că în acest scop S.C. Y. va plăti 250.000 euro, că responsabilităţile asumate de către CC. pentru desfăşurarea contractului, precum şi beneficiile care vor rezulta din executarea contractului vor reveni asupra S.C. Y., că S.C. Y. are dreptul de a contacta direct GGG. şi, dacă va crede de cuviinţă, poate semna contractul direct cu ei, că dacă în timpul desfăşurării contractului S.C. Y. va avea nevoie de asistenţa specialistului de la CC., va plăti costurile de transport şi cazare ale acestuia, iar în baza acestui acord informal (gentlemens agreement) CC. va semna contractul de lucrări prin care S.C. Y. va deveni subcontractant pentru CC.

Urmare a acestei întâlniri, la data de 30.11.2013, inculpaţii R. şi J. (cu acordul inculpatului N.) au semnat, în numele CC. şi, respectiv, al S.C. Y., un draft de contract de subcontractare, similar ca şi redactare şi conţinut cu contractul încheiat la data de 25.11.2013 între asocierea I. S.R.L. - CC. şi S.C. Y. (inculpata îi ceruse anterior plecării la Paris martorei LLLLL. să îi trimită un draft de contract de subcontractare, inculpata adaptându-l în funcţie de negocierile concrete de la Paris). În acest draft se menţiona că are ca obiect toate lucrările necesare CL1, preţul contractului a fost stabilit la 31.008.000 RON (exclusiv TVA), fiind stabilită şi obligaţia subcontractorului (S.C. Y.) de a achita contractorului (CC.) suma de 250.000 euro, reprezentând valoarea proiectului tehnic preliminar efectuat în faza de ofertare, în 11 tranşe (una de 100.000 euro, în 30 de zile de la semnarea acestui contract şi 10 tranşe egale de câte 15.000 euro, începând cu 1 februarie 2014, până la 11.11.2014). Se mai menţionează în draftul de contract că, în Anexa 1 la contract, intitulată "Domeniul de aplicare al lucrărilor", parte integrantă a contractului, este detaliată valoarea contractului. Nu s-a întocmit Anexa 1. Deşi în cuprinsul minutei se vorbea de cesiunea a 99% din părţile pe care CC. le deţinea în CL1, draftul de contract semnat de inculpaţii J. şi R. în numele celor două societăţi era de subcontractare, contractul fiind intitulat "Contract de lucrări"/"Works Contract". Inculpata J. a trimis contractul prin e-mail inculpaţilor O., L. şi R.. Acest contract nu conţinea nicio dispoziţie în contradicţie cu legea.

După primirea acestui draft, la solicitarea numitului NN., s-au redactat în Liban un draft de contract de cesiune între CC. şi S.C. Y., precum şi o versiune revizuită a contractului trimis de inculpata J., aceste drafturi fiind trimise, la data de 3.12.2013, de AAAAA., juristul CC., prin e-mail, inculpatului R. (la C. civ. apărea şi O.), în acest mesaj făcându-se precizarea că prevalează oricum contractul de cesiune, care va fi semnat, în orice caz, înainte de semnarea contractului de subantrepriză .

În aceeaşi zi, inculpatul R. i-a expediat inculpatei J. un e-mail (C. civ. O.), ce conţinea ataşate cele două contracte primite de la AAAAA., inculpatul R. comunicându-i că primul contract este un contract de cesiune, care este confidenţial şi care nu va fi divulgat niciunui terţ, iar al doilea contract este contractul de subantrepriză, care va fi prezentat celor de la BB. şi I. S.R.L., fiindu-i solicitat inculpatei J. ca, după ce îşi dă aprobarea, să efectueze corecturile pentru versiunea în limba română .

Pe cale de consecinţă, între CC., reprezentată de inculpatul O. şi S.C. Y., reprezentată de inculpata J., s-au încheiat următoarele contracte:

- la data de 5.12.2013, contractul intitulat "Contract de cesiune" redactat în limba engleză, în care se menţionează că, pentru valoarea primită, CC., în calitate de cedent, cesionează, transferă şi predă cesionarului toate drepturile, obligaţiile, răspunderile, titlurile şi dobânzile deţinute de către cedent în şi pentru contractul "Reabilitarea şi extinderea MMMMM., Breaza - DWTP în Comarnic şi Sinaia, judeţul Prahova", având ca beneficiar final BB., semnat la data de 7.01.2013 (traducerea în limba română la dosar de urmărire penală). Se mai prevăd în contract următoarele: obligaţia cesionarului S.C. Y. de a plăti cedentului suma de 250.000 euro, reprezentând valoarea proiectului de bază pregătit cu unicul scop de a pregăti oferta de la etapa de depunere a ofertelor, stabilindu-se ca plata să se facă astfel: 100.000 euro nu mai târziu de 30 de zile de la semnarea acestui contract şi, lunar, 10 tranşe egale de câte 15.000 euro, începând cu 1 februarie 2014, până la 11.11.2014 (lit. g); cedentul şi cesionarul convin asupra faptului că acest contract de cesiune va fi strict secret şi confidenţial şi că nu va fi comunicat unei terţe părţi, iar la lit. l) se menţionează că cedentul şi cesionarul convin să semneze în timp util un contract de subcontractare care va fi exclusiv pentru uzul extern cu I. S.R.L. şi beneficiarul final. Se mai stabileşte că cedentul convine asupra faptului că "acest contract de cesiune conţine întregul acord dintre părţi cu privire la obiectul prezentului contract" şi că "prezentul contract de cesiune va fi singurul care reglementează relaţia dintre cedent şi cesionar cu privire la contract şi care va ţine locul contractului de subcontractare extern menţionat mai sus" (lit. k); disputele nerezolvate pe cale amiabilă să fie soluţionate de trei arbitri la Zurich, Elveţia (lit. n).; dacă pe parcursul derulării acestuia, S.C. Y. va solicita CC. prezenţa specialiştilor acestuia, S.C. Y. va achita costurile de transport şi cazare, iar CC. va fi responsabil cu costul zilnic al specialiştilor ce va fi limitat la un total de 15 zile. Se mai prevede că, în cazul în care va fi nevoie de specialiştii CC. mai mult de 15 zile, costuri suplimentare se vor aplica şi vor fi discutate şi agreate de ambele părţi (lit. i). În baza acestui contract, CC. a emis, în aceeaşi zi, factura nr. x/R/1003 pentru serviciile de proiectare din CL1, conţinând desfăşurătorul plăţilor conform menţiunilor din contract. Factura a fost primită de S.C. Y. la data de 16.12.2013;

- la data de 6.12.2013, contractul de lucrări x - contract de subcontractare (în limbile română şi engleză, dosar de urmărire penală), prin care S.C. Y., în calitate de subcontractor, se obliga să execute toate lucrările aferente CL1, având în vedere că CC. deţinea 50% din părţile CL1, preţul fiind stabilit la suma de 31.008.000 RON (exclusiv TVA), făcându-se trimitere la Anexa 1 care ar fi trebuit să conţină o detaliere a sumei, anexa fiind intitulată "Domeniul de aplicare al lucrărilor", cu precizarea că era parte integrantă din contract, anexă care însă nu exista (pct. 4); CC. avea obligaţia de a pune la dispoziţia S.C. Y., în timp util, informaţiile tehnice şi documentaţia necesară acestuia pentru îndeplinirea contractului (pct. 10.2); exceptând cazul în care cealaltă parte consimte, niciuna din părţi nu avea dreptul să: (i) transmită informaţii despre acest contract sau orice prevedere inclusă în acesta unui terţ, cu excepţia persoanelor implicate în executarea acestui contract (confidenţialitatea contractului - pct. 9).

Deşi în contractul x nu se menţiona procentul din contract care urma să fie subcontractat, ci doar suma totală a lucrărilor ce trebuiau a fi făcute de S.C. Y., făcând raportul între valoarea totală a CL1, de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), şi suma înscrisă în acest contract, rezulta un procent de 49,898% din valoarea totală a CL1.

Contractele au fost semnate de inculpaţii O. şi J. în numele celor două societăţi şi trimise de la una la cealaltă prin intermediul poştei electronice, urmând ca, ulterior, să se procedeze la semnarea exemplarelor originale.

Tot la data de 6.12.2013, la ora 13:35, asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul I. S.R.L., prin martorul DDDDD., a înaintat Inginerului şi BB. adresa nr. x/6.12.2013, prin care a solicitat acordul pentru subcontractarea unei părţi din lucrările ce fac obiectul CL1, reprezentând 94,98% către S.C. Y., fără însă a face vreo referire la vreun contract sau alt document în baza căruia s-a făcut solicitarea şi fără a fi ataşat vreun înscris . Numărul adresei nu face parte din numerele atribuite martorului DDDDD., care erau de la 1300 la 1400. Nici trimiterea acestei adrese nu a fost adusă la cunoştinţa inculpatului R., a inculpatului O. sau a vreunui reprezentant sau angajat al CC.

Solicitarea de aprobare a subcontractării a fost înregistrată la BB. sub nr. x din 9.12.2013, fiind aplicată rezoluţia "Rog discuţie" de martorul YYYY., directorul general al BB.

La momentul primirii adresei, martorul KKKK. a discutat cu martora JJJJJ. - managerul de contract pentru CL1, precum şi cu martorul YYYY. şi cu martorul NNNNN. - reprezentant al Inginerului - şi au considerat că acest procent este prea mare în raport cu complexitatea contractului şi cu faptul că S.C. Y. mai avea un contract de lucrări semnat cu BB. (CL2), la care nu începuse execuţia propriu-zisă. La şedinţa de progres ce a urmat şi la care a participat martorul DDDDD., martorul KKKK. a afirmat că BB. nu va aproba decât o subcontractare pentru un procent de 50%, iar nu pentru procentul solicitat. Urmare a acestor discuţii, s-a sugerat că ar fi bine să se întocmească o scrisoare de retragere a cererii.

Între timp, la data de 9.12.2013, inculpatul R. a venit în România doar pentru 24 de ore, la cererea urgentă a S.C. Y., pentru a înmâna personal exemplarele contractelor semnate de inculpatul O..

La data de 10.12.2013, la solicitarea inculpatului L., inculpatul R. s-a deplasat împreună cu acesta la Predeal, unde martorul KKKK. participa la un curs, pentru a-i prezenta contractul x. Aceştia s-au întâlnit la un restaurant cu martorul KKKK., la întâlnire participând şi OOOOO. - consilierul directorului general al BB., fiindu-i prezentat martorului KKKK. un dosar ce conţinea şi contractul menţionat, acesta fiind întrebat dacă actele sunt în regulă pentru a fi aprobată subcontractarea, martorul KKKK. afirmând că trebuie să existe şi semnătura reprezentantului antreprenorului şi ştampila I. S.R.L. pe documente.

La data de 11.12.2013, dată până la care nu se formulase niciun răspuns la solicitarea de aprobare a subcontractării trimisă la data de 6.12.2013 (deşi acesta ar fi fost unul negativ), prin faxul trimis la ora 10:18, asocierea I. S.R.L. - CC., prin adresa x, a solicitat să nu fie luată în considerare adresa nr. x, despre care s-a arătat că este considerată nulă . Deşi această adresă poartă aparent semnătura martorului DDDDD., semnătura este diferită de semnătura martorului, iar numărul adresei nu face parte din numerele de înregistrare atribuite martorului.

Niciunul dintre demersurile în vederea aprobării subcontractării şi de renunţare la această cerere nu a fost adus la cunoştinţa inculpaţilor R. şi O. şi nici a vreunui alt reprezentant sau angajat al CC.

Cu toate că BB. nu a aprobat subcontractarea în baza contractului nr. x/25.11.2013, încheiat între inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y., inculpatul L. a decis să acţioneze în continuare în baza acestei convenţii care reflecta voinţa reală şi irevocabilă a părţilor, şi anume aceea ca S.C. Y. să execute singură CL1 (cum solicitase aceasta) şi, implicit, să primească preţul lucrărilor pe care urma să le execute. Astfel, inculpatul L. a luat hotărârea de a fi trimis către BB., spre aprobare, contractul de subcontractare x încheiat între CC. şi inculpata S.C. Y., deşi acest contract, în viziunea inculpatei S.C. Y. şi a reprezentanţilor acesteia, nu reprezenta decât acordul CC. pentru subcontractarea în baza contractului nr. x/25.11.2013.

Pe cale de consecinţă, tot la data de 11.12.2013, la ora 14:52, numita PPPPP., angajată a S.C. Y. (asistent proiect), urmare a discuţiilor avute cu inculpatul L., a trimis un e-mail inculpatului R. (C. civ. L.) prin care îi comunica faptul că, în urma discuţiilor cu acest inculpat, îi trimite scrisoarea oficială pe care CC. trebuia să o adreseze BB. în vederea nominalizării subcontractorului, cu precizarea de a fi aplicate antetul societăţii, ştampila şi semnătura (mesajul a fost redirecţionat de inculpatul R. inculpatului O. - dosar instanţă).

Cuprinsul adresei/scrisorii oficiale din acest mail se regăseşte în adresa emisă de CC., datată 11.12.2013, sub semnătura inculpatului R., înaintată I. S.R.L. . Pe această adresă s-a aplicat ulterior (prin fotocopiere sau scanare), în împrejurări ce nu au putut fi stabilite, şi semnătura martorului DDDDD., ca reprezentant al asocierii I. S.R.L. - CC., precum şi ştampila I. S.R.L. . Prin adresa înaintată de I. S.R.L., înregistrată la data de 13.12.2013 la Inginer sub nr. x şi la UIP sub nr. x/18.12.2013, s-a solicitat aprobarea subcontractării în baza contractului x din 06.12.2013. Prin această adresă CC. solicita nominalizarea unui subcontractant pentru o parte a lucrărilor pe care trebuie să le execute, după cum urmează: a) Design lucrări permanente; b) Lucrări mecanice; c) Lucrări electrice, lucrări incluse în propunerea financiară a contractului (pg. 2070-2249), către S.C. Y. S-a menţionat că nominalizarea subcontractantului se face în conformitate cu art. 4.4 şi 4.5 din contract (pg. 31) şi este necesară pentru eficientizarea activităţii şi pentru respectarea termenelor de execuţie prevăzute în contract. S-a mai arătat că CC. înţelege să răspundă în continuare pentru acţiunile sau erorile subcontractantului sau ale angajaţilor acestuia şi să nu nominalizeze un alt subcontractant fără a obţine acordul scris al Inginerului . Nu se face nicio referire în adresă la procentul lucrărilor subcontractate. Nici la momentul formulării acestei cereri inculpaţii R. şi O. nu ştiau de existenţa contractului nr. x/25.11.2013, iar de la acest moment inculpaţii R. şi O. nu au mai avut nicio legătură cu demersurile şi documentele privind CL1.

Acestei cereri i-au fost ataşate numeroase documente provenite de la S.C. Y. (peste 120 de file), printre care şi declaraţia S.C. Y. cu privire la neîncadrarea în prevederile art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, pe care s-a aplicat parafa cu semnătura inculpatei J., precum şi contractul de lucrări nr. x/06.12.2013 încheiat între CC. şi S.C. Y. S.R.L., neexistând o adresă de înaintare pe formular tipizat din partea asocierii I. S.R.L. - CC. şi un număr de înregistrare din partea reprezentantului antreprenorului, aşa cum ar fi fost firesc şi cum s-a procedat în cazul întregii corespondenţe aferente CL1, destinată BB. şi/sau Inginerului. Printre documentele ataşate cererii nu se afla contractul nr. x/25.11.2013.

Dosarul de subcontractare a fost prezentat spre aprobare Inginerului (în concret, martorului NNNNN.) de inculpatul L..

Cererea nu a fost aprobată, dar nu s-a dat nici vreun răspuns negativ, solicitându-se de către Inginer, prin adresa din 23.12.2013, o serie de clarificări şi completări ale documentaţiei de subcontractare care fusese înaintată spre aprobare, printre care şi cea privind activităţile pe care subcontractantul urmează să le presteze şi procentul lucrărilor pe care acesta urmează să le desfăşoare, menţionându-se expres că, în art. 4 din contractul x, se face referire la contractul de lucrări în totalitatea sa, ceea ce nu este admisibil, având în vedere interdicţia subcontractării în totalitate a lucrărilor ce reiese din clauza 4.4 din contractul de lucrări, iar preţul înscris în contractul de subcontractare reprezintă puţin sub jumătate din valoarea totală a contractului de lucrări, la faptul că lipsea anexa 1 menţionată în contractul de subcontractare referitoare la domeniul de aplicare al lucrărilor. S-a arătat că, din documentele contractului de subantreprenoriat, trebuie să rezulte clar care sunt obligaţiile antreprenorului, ce activităţi va desfăşura acesta şi care este procentul total care îi este atribuit . S-a menţionat, în final, că în situaţia în care documentaţia va fi completată în mod concret şi corect, ţinându-se cont de observaţiile făcute, Consultantul va lua în considerare acordarea consimţământului asupra încheierii acestui contract de subcontractare, urmând ca aprobarea finală să vină din partea beneficiarului.

Deşi ar fi fost firesc ca I. S.R.L., în calitate de lider al asocierii, prin reprezentantul antreprenorului DDDDD., să răspundă la solicitările de clarificări şi completări, acestea au fost transmise de I. S.R.L. către S.C. Y., fără a fi aduse la cunoştinţa inculpatului R., sau a CC. Pentru a răspunde acestor solicitări, martora A., angajată a Y. S.R.L, la solicitarea inculpatului L., a completat trei documente: declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora (în original la dosar de urmărire penală, în copie la dosar de urmărire penală), declaraţia privind eligibilitatea, declaraţia privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute de art. 18¹ din O.U.G. nr. 34/2006 . Pe aceste trei declaraţii martora a aplicat ştampila cu semnătura inculpatei J., deoarece inculpata era în concediu începând cu data de 16.12.2013 şi până la 14.01.2014 (aşa cum rezultă din adresa din 1.09.2016 emisă de S.C. Y. S.R.L - dosar instanţă). Pe toate aceste trei declaraţii a fost însă aplicată ştampila Y. şi nu ştampila inculpatei S.C. Y., iar în declaraţiile privind eligibilitatea şi neîncadrarea în situaţiile prevăzute de art. 18¹ din O.U.G. nr. 34/2006 se menţionează că inculpata J. este reprezentant împuternicit al Y., ca subcontractor propus pentru CL1, şi nu al inculpatei S.C. Y.

Declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora a fost trimisă prin e-mail inculpatului L. la data de 6.01.2014, cu precizarea că declaraţia trebuia "finalizată şi semnată şi de către liderul asocierii - CC.", iar e-mailul a fost redirecţionat de inculpatul L. martorului IIIII., care l-a trimis martorului BBBBB. de la I. S.R.L. Această declaraţie a fost înaintată prin e-mail, necompletată în ce priveşte menţiunile referitoare la asocierea I. S.R.L. - CC. ca declarant. La data de 8.01.2014, declaraţia completată în ce priveşte menţiunile referitoare la asocierea I. S.R.L. - CC. ca declarant a fost trimisă de martorul IIIII., prin e-mail, către I. S.R.L., pe adresa I._1998@yahoo.com . Martorul ZZZZ. a primit prin e-mail declaraţia, a verificat formal documentul, observând că în antet era trecut în mod greşit Y., a făcut două precizări şi a retrimis observaţiile prin mail. Declaraţia rectificată şi completată de martora A. şi pe care a aplicat ştampila cu semnătura inculpatei J. a fost semnată apoi şi de inculpatul F. şi depusă la BB.

În declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, semnată de inculpatul F., se prevedea, la rubrica privind procentul din valoarea totală a contractului, procentul de 49%. Deşi acest procent era relativ apropiat de procentul de 49,898% care se regăsea în contractul x din 6.12.2012, pe de o parte, era mai mic decât acest procent, iar pe de altă parte, era diferit cu mult de procentul de 95,2% din valoarea lucrărilor care rezulta din contractul x/25.11.2013 încheiat de însuşi inculpatul F. în numele asocierii I. S.R.L. - CC. cu S.C. Y., contract care reprezenta voinţa reală a părţilor, nu a fost modificat şi şi-a produs efectele pe deplin atât între acestea, dar şi în raport cu alte persoane, în pofida faptului că fusese încheiat sub condiţia aprobării lui de către beneficiarul BB. şi a obţinerii acordului CC. Această condiţie, deşi suspensivă şi în conformitate cu prevederile art. 4.4 paragr. 2 lit. b) din Condiţiile generale de contract, a fost ignorată atât de inculpata S.C. Y., cât şi de inculpata I. S.R.L. şi de reprezentanţii acestor societăţi (inculpaţii L., J. şi F.), relaţiile dintre aceste societăţi derulându-se exclusiv în baza contractului x, operând practic o modificare consensuală tacită a contractului menţionat, în sensul neaplicării acestei condiţii. Mai mult, I. S.R.L. nu era parte în contractul încheiat între CC. şi S.C. Y. Prin urmare, declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, semnată de inculpatul F., reprezenta un document inexact. În acelaşi timp, inculpatul F. a omis, cu ştiinţă, să comunice părţii civile BB. existenţa contractului nr. x/25.11.2013 şi procentele reale ale subcontractării, deoarece în acest caz ar fi fost respinsă cererea de aprobare a subcontractării.

Cele trei declaraţii menţionate au fost înaintate prin adresa din 8.01.2014, emisă de reprezentantul antreprenorului, către Inginer şi, spre ştiinţă, BB., fiind înregistrate la inginer sub nr. x din 8.01.2013 .

Urmare a acestor clarificări, prin adresa Inginerului 1208 din 13.01.2014 (înregistrată la BB. sub nr. x din 14.01.2014), acesta îşi exprimă consimţământul privind numirea subantreprenorului S.C. Y. .

La data de 16.01.2014, prin adresa nr. x, BB. a informat Inginerul că nu are obiecţiuni cu privire la aprobarea acestui subcontractant şi că este necesară emiterea instrucţiunii Inginerului de aprobare a subcontractorului nominalizat .

La data de 20.01.2014, prin folosirea frauduloasă a contractului de subcontractare nr. x/25.11.2013, neaprobat de beneficiarul BB., între inculpata asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii, I. S.R.L., reprezentat de inculpatul F., în calitate de antreprenor general, inculpata S.C. Y., în calitate de subcontractor, reprezentată de inculpata J. şi FF. S.A., în calitate de agent Escrow (sau banca), a fost încheiat contractul Escrow nr. x. Contul a fost deschis pe numele Antreprenorului general, şi s-a menţionat în mod expres în cuprinsul contractului că are la bază faptul că Asocierea a încredinţat subcontractorului, prin contractul de lucrări x din 25.11.2013, un procent de 97% din lucrările ce fac obiectul contractului de proiect CL1. Valoarea pentru care s-a încheiat contractul de cont Escrow a fost de 77.055.909,65 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor din contractul de achiziţie publică nr. x (CL1) - 62.141.862,62 RON, plus TVA (suma Escrow), sumă ce reprezenta valoarea totală a CL1. În contract se menţionează că, la încetarea contractului, sumele vor fi împărţite astfel: 97% S.C. Y. şi 3% I. S.R.L. . Contractul a fost semnat de inculpaţii F. şi J., aceştia depunând şi specimenele de semnătură, alături de JJJJ. (pentru antreprenorul general, în baza deciziei nr. 6 a administratorului I. S.R.L. - dosar de urmărire penală) şi QQQQQ. (pentru subcontractor). Valoarea de 97% din contractul CL1, menţionată în contractul Escrow, nu era însă în concordanţă nici cu procentul real care rezulta din contractul x (aproximativ 95,2% din valoarea CL1) şi nici cu procentul declarat al subcontractării (49%). În Anexa B la contract, intitulată "Notificare de eliberare a sumei", se menţionează, din nou, că se atestă "executarea lucrărilor conform contractului nr. x din 25.11.2013, în sensul prevăzut de art. 4.1 din Contractul Escrow".

În baza acestui contract, suma Escrow trebuia menţinută în contul Escrow pentru antreprenorul general şi subcontractor în conformitate cu prevederile contractului, iar banca nu avea voie să elibereze nicio sumă din suma Escrow decât cu respectarea condiţiilor menţionate la art. 4.1 din contract (pct. 1.4). Se prevedea că, deşi contul Escrow este deschis pe numele Antreprenorului general, acesta sau subcontractorul nu vor dispune de suma Escrow sau de o parte din aceasta şi nu vor închide contul Escrow. Potrivit art. 4.1 din contract (condiţii pentru eliberarea sumei Escrow), banca putea efectua plăţi din suma Escrow numai după ce antreprenorul general şi subcontractorul prezentau băncii notificarea de plată semnată de către antreprenorul general şi subcontractor, prin care se atestă executarea lucrărilor conform contractului nr. x/25.11.2013 şi prin care se ordonă băncii să transfere din contul Escrow suma corespunzătoare, conform modelului prevăzut în Anexa B la contract. I. S.R.L. nu putea deci încasa nicio sumă virată de BB. în acest cont în baza CL1, decât dacă, în prealabil, reprezentanţii I. S.R.L. şi S.C. Y., cu specimen de semnătură, semnau notificarea de eliberare a sumei. Mai mult, încasarea banilor nu se făcea din contul Escrow direct, ci din acest cont se virau, în baza notificării de eliberare a sumei, sumele cuvenite I. S.R.L. şi S.C. Y. potrivit procentelor de 3% şi, respectiv, 97%, în conturi distincte, individuale, deschise pe numele I. S.R.L. şi, respectiv, S.C. Y., la aceeaşi bancă, iar doar din aceste conturi I. S.R.L. şi S.C. Y. puteau dispune de bani potrivit propriei voinţe.

La data de 24.01.2014, s-a încheiat actul adiţional nr. x la poliţa de asigurare nr. x emisă de EE. şi Reasigurare S.A. pentru asiguratul asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiar BB., pentru garanţia de bună execuţie, prin includerea în poliţa de asigurare a S.C. Y., ca şi subcontractor al asocierii I. S.R.L. - CC. . Pentru includerea S.C. Y. în asigurare inculpatul L. a predat, în data de 23.01.2014, o filă cec în valoare de 5.916.510,60 RON, emisă de S.C. Y. şi având ca beneficiar inculpata I. S.R.L., reprezentând "garanţie de bună execuţie" pentru CL1. Predarea s-a făcut pe bază de proces-verbal, semnat de inculpatul L. în numele S.C. Y. şi de inculpatul F. în numele asocierii I. S.R.L. - CC., fila cec urmând a fi predată, potrivit procesului-verbal, numitei JJJJ., în calitate de reprezentant legal/împuternicit al asocierii I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii I. S.R.L. . Suma pentru care a fost constituită garanţia de bună execuţie de către inculpata S.C. Y. reprezenta exact 10% din 59.165.106 RON, cât era valoarea lucrărilor subcontractate către S.C. Y. în baza contractului nr. x/25.11.2013, neavând nicio legătură cu suma de 31.008.000 RON, cât reprezenta valoarea lucrărilor subcontractate în baza contractului x, care fusese supus aprobării părţii civile BB.

La data de 29.01.2014, Inginerul a emis Instrucţiunea cu nr. x/29.01.2014 prin care şi-a exprimat consimţământul în ce priveşte numirea subantreprenorului propus şi a dispus ca antreprenorul să realizeze cât mai urgent numirea inculpatei S.C. Y. ca subantreprenor pentru CL1. Aprobarea nominalizării inculpatei S.C. Y. ca şi subcontractor în cadrul CL1 s-a făcut în pofida faptului că, în concret, contractul x nu fusese încheiat decât de CC. cu inculpata S.C. Y., din acest contract lipsind tocmai liderul asocierii, inculpata I. S.R.L., şi în pofida faptului că prevedea subcontractarea unor lucrări despre care nu s-a stabilit prin contractul de asociere între I. S.R.L. şi CC. că ar reveni acesteia din urmă (pentru a putea fi subcontractate, unilateral, de acesta). Existenţa semnăturii martorului DDDDD., ca reprezentant al antreprenorului, pe cererea de aprobare a subcontractării, deşi s-a considerat de Inginer că "poate conduce la concluzia că această propunere nu are caracter unilateral, ci este agreată în cadrul asocierii", nu putea suplini, în niciun caz, semnătura inculpatului F. de pe contractul de subcontractare, martorul DDDDD. neavând nicio putere de decizie în sensul de a încheia acte juridice în numele inculpatei I. S.R.L., ci doar rolul de a reprezenta asocierea I. S.R.L. - CC. în raporturile cu beneficiarul BB. Potrivit subclauzei 4.3 din Condiţiile generale de contract, "antreprenorul va numi un reprezentant al Antreprenorului şi îi va atribui acestuia toată autoritatea necesară pentru a acţiona în numele antreprenorului potrivit prevederilor Contractului" .

În instrucţiunea nr. x/29.01.2014 se menţionează că numirea va fi făcută în condiţiile în care subantreprenorul S.C. Y. confirmă în scris acceptarea, fără rezerve, a tuturor condiţiilor din documentele contractuale ale contractului principal, inclusiv valori şi termene de execuţie, în caz contrar numirea fiind considerată inacceptabilă. Se mai menţionează că antreprenorul va înainta beneficiarului, în termen de o săptămână de la data emiterii acestei instrucţiuni, copii ale documentelor relevante ale contractului de subantreprenoriat. Se consemnează în această adresă că au fost avute în vedere completările aduse documentaţiei de însoţire a propunerii subantreprenorului prin adresa nr. x/8.01.2014 (x/8.01.2014), precum şi acordul beneficiarului exprimat prin adresa nr. x/16.01.2014 (x/29.01.2014) - dosar de urmărire penală.

Avansul care putea fi acordat antreprenorului în executarea CL1 era de 10% din valoarea de contract acceptată, conform anexei la oferta CL1, iar pentru încasarea avansului era necesară, conform pct. 14.2 din Condiţiile generale de contract, pe lângă garanţia de bună execuţie, şi o garanţie de valoarea şi în moneda stabilite pentru plata în avans. Se mai prevedea la pct. 14.2 că această garanţie trebuie emisă de către o entitate şi dintr-o ţară aprobată de beneficiar şi trebuie să aibă formatul anexat Condiţiilor particulare sau alt format acceptat de către beneficiar.

Deşi asigurarea pentru garanţia pentru returnarea avansului trebuia încheiată de antreprenorul asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii, I. S.R.L., deoarece acesta era beneficiarul avansului, de încheierea contractului de asigurare cu societatea LLL. s-a ocupat tot inculpata S.C. Y., prin martorul QQQQQ., dat fiind faptul că voinţa reală a inculpatelor S.C. Y. şi I. S.R.L. a fost ca cea dintâi să preia executarea aproape în integralitate a CL1, în pofida faptului că aprobarea solicitată beneficiarului şi Inginerului pentru subcontractare viza doar un procent de 49% din valoarea acestui contract.

În plus, pentru a fi justificată calitatea de contractant a inculpatei S.C. Y., a fost prezentat asigurătorului şi depus contractul nr. x din 25.11.2013, deşi din documentaţia depusă în vederea încheierii poliţei de asigurare pentru plata avansului ar fi trebuit să facă parte contractul x din 6.12.2013, care fusese supus aprobării beneficiarului, contract care, însă, nu a fost depus.

Versiunea preliminară a poliţei, care conţinea menţiuni referitoare la contractul x, a fost comunicată Inginerului de martorul CCCCC., prin adresa din 22.01.2014 .

Prin adresa din 30.01.2014, Inginerul a solicitat lămuriri asocierii I. S.R.L. - CC. în legătură cu acel contract (x) la care se făcea referire în cadrul poliţei de garantare privind returnarea avansului, în versiunea preliminară. În adresa nr. x, se menţionează că "în cadrul Poliţei de Garantare privind returnarea avansului, la capitolul Anexe, se face referire la două contracte; dacă unul dintre ele este cunoscut, fiind vorba despre contractul de lucrări încheiat între BB. în calitate de Beneficiar şi Asocierea I. - CC. în calitate de Antreprenor, cel de-al doilea, având nr. x/25.11.2013 şi având acelaşi nume cu contractul CL1, nu a fost prezentat; mai mult decât atât, la capitolul Menţiuni ale Poliţei, se face referire la acelaşi contract ca fiind baza contragarantării de către Contractantul Y. a contractului de asigurare" . Se menţionează în continuare în adresă că "în urma unor discuţii cu părţile implicate s-a ajuns la concluzia că acest contract ar fi contractul de subantreprenoriat dintre Contractant şi Asociere, dar unele lămuriri suplimentare sunt considerate necesare".

Deşi era firesc ca la această solicitare de clarificare să răspundă reprezentantul antreprenorului, solicitarea a fost trimisă, împreună cu adresa nr. x, la data de 31.01.2014, de martorul DDDDD., martorului RRRRR., desemnat de inculpata S.C. Y., la acea vreme, manager de proiect pentru CL1, martor care nu cunoştea la acel moment că existau două contracte de subcontractare încheiate de S.C. Y. în legătură cu CL1. În vederea formulării răspunsului de către S.C. Y. la adresa nr. x, martorul RRRRR. a discutat, în aceeaşi zi, cu inculpatul L. şi martora LLLLL..

Pentru a ascunde existenţa contractului nr. x/25.11.2013 încheiat între inculpatele S.C. Y. şi I. S.R.L., inculpatul L. a dat dispoziţie martorei LLLLL. să aplice pe prima pagină a contractului x din 6.12.2013, semnat între inculpata S.C. Y. şi CC., o ştampilă purtând menţiunea "ÎNREGISTRAT 25 nov 2013" şi numărul "x" manuscris. Martora s-a conformat solicitării inculpatului L. şi a predat martorului RRRRR. o fotocopie alb-negru a contractului x din 6.12.2013 purtând ştampila şi numărul de înregistrate menţionate, iar martorului i s-a spus de către inculpatul L. să înainteze lămurirea în sensul că acesta este contractul x.

Urmând dispoziţia dată de inculpatul L., la data de 31.01.2014, ora 3:46 p.m., pentru a răspunde solicitării Inginerului, martorul RRRRR. a trimis un e-mail martorului DDDDD., intitulat "Scrisoare inginer nr. 1277/30.01.2014. Observaţii privind garanţia pentru plata avansului" în cuprinsul căruia a menţionat că "Acordul de subcontractare, respectiv contractul de lucrări între CC. şi S.C. Y., Proiectul CL1 Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova, a fost înregistrat de către S.C. Y. cu nr. x din data de 25.11.2013, iar CC. a atribuit contractului nr. x din data de 6.12.2013". Acest e-mail a fost comunicat, în copie (C. civ.), către LLLLL., SSSSS. şi TTTTT. . La acest e-mail a fost ataşată pagina 1 din contractul dintre inculpata S.C. Y. şi CC., făcându-se referire la acest ataşament în chiar textul mesajului. Fila trimisă din contract era exact cea pe care erau înscrise menţiunea "ÎNREGISTRAT 25 nov 2013" şi numărul "x", manuscris, de către martora LLLLL., din dispoziţia inculpatului L. .

Această formă de răspuns nu a fost acceptată de angajaţii inculpatei I. S.R.L., care cunoşteau şi ei situaţia privind cele două contracte de subcontractare, astfel că s-a solicitat comunicarea unui răspuns sub forma unei adrese, motiv pentru care, în aceeaşi zi, la ora 10:29 p.m., martorul DDDDD. a răspuns e-mailului şi i-a comunicat martorului UUUUU. această solicitare transmisă lui de angajaţii I. S.R.L. .

La data de 3.02.2014, s-a înregistrat la S.C. Y. adresa nr. x/31.01.2014, emisă de martorul DDDDD. către S.C. Y., în atenţia martorului VVVVV., intitulată "Înaintare adrese consultant", prin care se înaintau adresele Inginerului nr. x/29.01.2014 privind aprobarea subcontractorului S.C. Y. şi nr. 1277/30.01.2014 privind plata avansului la CL1, prin care se solicită unele clarificări. Se menţionează în continuare că se solicită analizarea acestor adrese şi comunicarea răspunsului în vederea înaintării către Inginer .

Despre refuzul I. S.R.L. de a comunica beneficiarului răspunsul la adresa nr. x în forma trimisă la data de 31.01.2014, martorul RRRRR. a informat-o în data de 3.02.2014, la ora 7:45 a.m., pe martora LLLLL., printr-un e-mail (intitulat "FW: Scrisoare inginer nr. 1277/30.01.2014. Observaţii privind garanţia pentru plata avansului"), comunicându-i că se solicită de către I. S.R.L. un răspuns în formă scrisă, cu antet şi ştampilă, redirecţionându-i şi mesajul primit de la martorul DDDDD. .

La acest e-mail a răspuns în aceeaşi zi, la ora 10:31, martora LLLLL., mesajul fiind trimis în acelaşi timp, în C. civ., inculpaţilor L. şi J., martorilor WWWWW., QQQQQ. şi numitului SSSSS., martora comunicând faptul că, pentru subiectul "Garantare avans", vor trimite "o scrisoare oficială către I. S.R.L., aşa cum li s-a cerut" .

Deoarece conţinutul corespondenţei purtate până la acel moment în legătură cu garanţia pentru plata avansului nu era cunoscut tuturor celor care au primit acest e-mail, pentru a fi înţelese subiectele abordate, la ora 10:57, martora LLLLL. a trimis un alt e-mail prin care a înaintat (ca ataşament) scrisoarea primită de la I. S.R.L. referitoare la "subiectele de mai jos", martorilor RRRRR. şi WWWWW., inculpaţilor L. şi J., precum şi numitului SSSSS. (e-mail intitulat "RE:

"Scrisoare inginer nr. 1277/30.01.2014. Observaţii privind garanţia pentru plata avansului" - dosar de urmărire penală).

Prin adresa nr. x/3.02.2014 (înregistrată la inginer sub nr. x/5.02.2014 şi la BB. sub nr. x/3.02.2014 - fila x; filele x, vol. 38; dosar de urmărire penală) emisă de martorul DDDDD., ca reprezentant al antreprenorului, s-a comunicat răspunsul la scrisoarea Inginerului nr. 1277, fără însă a se fi comunicat, în prealabil, vreun răspuns oficial din partea S.C. Y. către I. S.R.L., cu ştampilă şi antet, cum se solicitase.

În adresa nr. x se menţionează întocmai cele comunicate anterior de martorul RRRRR., şi anume că acordul de subcontractare, respectiv contractul de lucrări între CC. şi S.C. Y. pentru CL1, a fost înregistrat de către S.C. Y. sub nr. x din data de 25.11.2013, iar CC. a atribuit contractului nr. x. Adresa x a avut ataşată prima pagină din contractul x din 06.12.2013 pe care era aplicată ştampila cu menţiunea ÎNREGISTRAT 25.11.2013 şi manuscris numărul x .

Adresa de răspuns cuprindea date nereale, existenţa contractului nr. x/25.11.2013 fiind disimulată sub aparenţa contractului x, scopul urmărit fiind acela al acceptării de către Inginer şi beneficiar a poliţei de asigurare privind garanţia returnării avansului, condiţie indispensabilă pentru încasarea avansului. Mai mult, inculpatul L. a prezentat personal martorului NNNNN. contractul cu menţiunile necorespunzătoare realităţii, martorul neverificându-l cu atenţie, ci doar urmărind existenţa concordanţei dintre numărul înscris pe contract şi numărul contractului la care se făcea referire în poliţa de asigurare.

La instrucţiunea Inginerului nr. x/29.01.2014 (în sensul că numirea va fi făcută în condiţiile în care subantreprenorul S.C. Y. confirmă în scris acceptarea fără rezerve a tuturor condiţiilor din documentele contractuale ale contractului principal şi în care se menţionează că antreprenorul va înainta beneficiarului, în termen de o săptămână de la data emiterii acestei instrucţiuni, copii ale documentelor relevante ale contractului de subantreprenoriat) s-a răspuns prin adresa din 06.02.2014, semnată de inculpata J., destinată asocierii I. S.R.L. - CC. şi spre ştiinţă Inginerului (trimisă prin fax către I. S.R.L. în aceeaşi zi, la ora 2:44 p.m.) - dosar de urmărire penală. Prin această adresă s-a comunicat faptul că S.C. Y. confirmă acceptarea condiţiilor din documentele contractuale ale contractului principal. Se mai menţionează în adresă că se trimit copii ale documentelor relevante ale contractului de subantreprenoriat. La această adresă au fost ataşate ca şi documente relevante (în copie) paginile 1, 3, 4 şi 8 din contractul x din 06.12.2013 - dosar de urmărire penală, în original adresa x la dosar de urmărire penală, contractul în extras cu menţiunile indicate la filele x/52, vol. 60 dosar de urmărire penală, în copie, exemplarele comunicate de S.C. Y. către I. S.R.L. - dosar de urmărire penală, fiind transmise prin fax un număr total de 6 pagini . Pe prima pagină din acest contract era aplicată ştampila cu menţiunea ÎNREGISTRAT 25.11.2013 şi manuscris numărul x, aşa cum dispusese inculpatul L., însă, de pe fila x din contract fusese şters preţul contractului de către martora LLLLL., din dispoziţia inculpatei J. .

Adresa x din 6.02.2014 semnată de inculpata J. a fost înregistrată la I. S.R.L. sub nr. x/6.02.2014 .

Răspunsul la adresa nr. x/29.01.2014 nu a fost comunicat Inginerului şi nici BB. Cu toate acestea, adresa nr. x/6.02.2014 emisă de inculpată a reprezentat, conform instrucţiunii menţionate, condiţia esenţială pentru desemnarea S.C. Y. ca subantreprenor nominalizat în cadrul CL1. Documentele ataşate acestui răspuns şi care ascundeau existenţa contractului nr. x/25.11.2013, prin disimularea sa în contractul x, au reprezentat, aşa cum s-a arătat în Instrucţiunea Inginerului, documentele relevante pentru nominalizarea ca subcontractor (subantreprenor).

Urmare a răspunsului comunicat la adresa x, la data de 7.02.2014 Inginerul a emis adresa x prin care înştiinţa asocierea I. S.R.L. - CC. şi BB. cu privire la faptul că s-a aprobat documentaţia pentru garanţia pentru plata avansului în varianta preliminară, "în baza lămuririlor transmise la datele de 27.01.2014 şi 3.02.2014, cu condiţia ca asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul său, să accepte poliţa" .

În acest sens, la data de 10.02.2014, după o serie de analize ale draftului de contract de asigurare provenit de la LLL. şi după discuţii purtate prin e-mail de către martora LLLLL. cu agenta de la brokerul de asigurare XXXXX., mailuri redirecţionate în parte şi inculpaţilor J. şi L. în perioada 9.12.2013-20.01.2014, s-a încheiat contractul de asigurare x între asiguratorul LLL. şi contractantul S.C. Y., reprezentată de inculpata J., asiguratul fiind asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiarul fiind BB., asigurarea având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON (10% din valoarea CL1, inclusiv TVA). La poliţa de asigurare a fost anexat, printre altele, contractul de lucrări x din 25.11.2013, cu următoarea menţiune:

"contragaranţia pentru contractul de asigurare va fi constituită de către contractant în baza contractului de lucrări nr. x din 25.11.2013" . Contractul nr. x/25.11.2013 a fost prezentat în mod fraudulos ca fiind contractul de subcontractare care era aprobat în cadrul CL1, în locul contractului x. Poliţa de asigurare a fost semnată de inculpata J. pentru contractantul S.C. Y. şi de inculpatul F. pentru asigurat (în original la dosar de urmărire penală) şi garantată pentru avans cu biletul la ordin x emis la data de 11.02.2014 de inculpata S.C. Y., pentru suma de 7.705.590,96 RON . Plata sumei de 192.639,77 RON reprezentând prima de asigurare a fost făcută de S.C. Y. .

La data de 14.02.2014, Poliţa de Asigurare pentru avans - Contract de Asigurare de Garanţii - Garantare privind returnarea avansului nr. x din 10.02.2014, a fost trimisă, sub semnătura reprezentantului Antreprenorului, prin adresa nr. x, atât beneficiarului BB., cât şi Inginerului .

La data de 21.02.2014, urmare a deschiderii contului Escrow, la propunerea Inginerului (adresa x/18.02.2014 - dosar de urmărire penală), la cererea reprezentantului antreprenorului (înaintată prin adresa x din 13.02.2014, la care s-a ataşat fişa de identificare financiară a contului, în care apărea I. S.R.L., ca titular - dosar de urmărire penală), s-a încheiat între BB. şi asocierea I. S.R.L. - CC., reprezentată prin inculpatul F., Actul adiţional nr. x la acordul contractual nr. xB/7.01.2013 (CL1) prin care s-a completat punctul 5 din acest acord, în sensul că plăţile se vor face în contul asocierii I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii, I. S.R.L., la FF., în contul x . Contractul de deschidere a contului Escrow nu a fost însă comunicat nici Inginerului şi nici BB., fiind astfel ascunsă în continuare existenţa contractului nr. x/25.11.2013 la care se făcea referire expresă în contractul cu banca, mai ales că, în acest contract, se menţionau expres procentele care reveneau, în baza contractului de subcontractare, fiecăreia din părţile semnatare (97% - 3%).

Având în vedere faptul că CL1 era finanţat din fonduri europene, un exemplar al acestui act adiţional a fost înaintat Organismului Intermediar şi, respectiv, Autorităţii de Management (adresa x din 25.02.2014 - dosar de urmărire penală).

Poliţa de asigurare pentru avans a fost acceptată de BB., fiind trimisă în acest sens adresa nr. x/4.03.2014, sub semnăturile martorilor YYYY. şi KKKK., asocierii I. S.R.L. - CC. şi Inginerului .

La data de 5.03.2014, s-a încheiat între I. S.R.L., reprezentată de inculpatul F. şi S.C. Y., reprezentată de inculpatul N., actul adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013, prin care valoarea netă a subcontractării a fost mărită la suma de 60.277.606,74 RON (exclusiv TVA), deci la 97% din valoarea totală a CL1 - dosar de urmărire penală. Solicitarea de încheiere a acestui act adiţional a fost făcută de martorul IIIII., acesta fiind şi redactorul actului adiţional menţionat, prin e-mailurile trimise la data de 5.03.2014 către martora LLLLL. . Majorarea valorii contractului s-a datorat faptului că, ulterior încheierii acestuia, S.C. Y. şi-a asumat obligaţia de a plăti către CC. suma de 250.000 euro, iar această sumă, echivalând aproximativ 1.000.000 RON, adică cu cât a fost mărită valoarea subcontractării, a trebuit să se regăsească în valoarea totală a lucrărilor subcontractate de S.C. Y. Având în vedere faptul că nu fusese comunicat contractul nr. x/25.11.2013 către BB. şi Inginer, în mod firesc, nici actul adiţional nu a fost comunicat de către I. S.R.L. (şi nici de S.C. Y.) acestora, fiind menţinută în continuare aparenţa că subcontractarea se derula în baza contractului x.

La data de 12.03.2014, UIP, prin adresa nr. x, a înaintat Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală AM POS Mediu - Organismul Intermediar POS Mediu, în format electronic, aprobarea Inginerului şi a beneficiarului pentru subantreprenor, precum şi documentele care au stat la baza acestora .

La data de 13.03.2014, a fost virat de BB., în contul Escrow deschis la FF. pe numele I. S.R.L., avansul aferent CL1, în cuantum de 7.705.590,96 RON, prin ordinul de plată nr. x din 12.03.2014, în baza facturii seria x nr. x/3.03.2014 emisă de I. S.R.L. pentru avans 10% din CL1 .

Potrivit anexei B la contractul Escrow, din data de 13.03.2014, semnată de inculpaţii J. şi F., intitulată notificare de eliberare a sumei, cu referire expresă la contractul x din 25.11.2013, suma încasată drept avans s-a împărţit astfel: 7.474.423,23 RON S.C. Y. (reprezentând 97%) şi 231.167,73 RON I. S.R.L., reprezentând 3% . Pentru încasarea cotei de 97% din avans, S.C. Y. a emis (sub semnătura martorului YYYYY.) către I. S.R.L. factura seria x/2000 din 5.03.2014, în care se menţiona că este pentru "avans 10% CL1, conform contract x/25.11.2013, subclauza 5.3" . Pe factură a semnat de primire inculpatul F..

Partea din avans care a revenit S.C. Y. a fost cheltuită în întregime în perioada 17.03.2014 - 8.07.2014, printre plăţile efectuate regăsindu-se cea de 5.580.000 RON către S.C. ZZZZZ. S.R.L., reprezentând lucrări civile; trei plăţi către CC., de 453.900 RON, 66.412,50 şi 67.170 RON, la datele de 17.03.2014, 30.04.2014 şi, respectiv, 26.05.2014, pentru servicii de consultanţă; două plăţi către I. S.R.L., de 350.251,06 RON şi 16.803,51 RON, pentru prestări servicii . Plăţile către CC. s-au făcut din avans, în pofida faptului că, prin contractul din 5.12.2013, se stabiliseră termene clare de plată, independente de plata avansului (începând cu luna ianuarie 2014) şi în pofida faptului că CC., prin intermediul inculpatului R., solicitase în mod repetat inculpatei S.C. Y. să îşi îndeplinească obligaţiile asumate.

În toate facturile şi situaţiile de plată emise de I. S.R.L. către S.C. Y., atât anterior încasării avansului, cât şi după, se face menţiunea că au la bază contractul x din 25.11.2013 .

Contractul dintre S.C. Y. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L. era un contract de subcontractare pentru lucrări aferente CL1, nesupus aprobării BB. .

Prin cererea de rambursare nr. x/18.03.2014, BB. a solicitat la rambursare Ministerului Mediului - Direcţia Generală AM POS Mediu cheltuielile aferente facturii nr. x/03.03.2014 (emisă de I. S.R.L.), respectiv 6.214.186,26 RON, fără TVA şi 1.491.404,70 RON TVA (total 7.705.590,96 RON).

Autorizarea cheltuielilor în valoare de 6.214.186,26 RON (din care 5.282.058,32 RON reprezintă Contribuţia din Fondul de Coeziune, 807.844,21 RON contribuţia din bugetul de stat şi 124,283,73 RON contribuţia din bugetul local) a fost făcută în data de 28.03.2014, pe baza dosarului cererii de rambursare înaintat de BB., care conţinea documentele suport, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora şi al O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă.

Valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate, recuperată prin cererea de rambursare nr. x din 18.03.2014 a fost de 1.826.970,76 RON.

Autoritatea de Management POS Mediu a plătit în contul BB. suma de 3.455.087,56 RON, reprezentând contribuţia din Fondul de Coeziune (din fondurile solicitate de la Autoritatea de Certificare şi Plată) prin O.P. nr. x/03.04.2014, suma de 807.844,21 RON din bugetul de stat (din capitolul bugetar 7401 - Protecţia mediului, subcapitolul 740156, titlul VIII - Proiecte cu finanţare din fonduri externe (FEN) postaderare), prin O.P. nr. x/31.03.2014, precum şi suma de 1.491.404,70 RON, reprezentând T.V.A.-ul aferent cheltuielilor eligibile din cererea de rambursare (din capitolul bugetar 7401 - Protecţia mediului, subcapitolul 740156, titlul VIII - Proiecte cu finanţare din fonduri externe (FEN) postaderare) prin O.P. nr. x/31.03.2014 . Cele trei plăţi însumează 5.754.336,47 RON, iar adăugând suma reprezentând valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate, recuperată prin cererea de rambursare, de 1.826.970,76 RON, suma totală achitată efectiv de Autoritatea de Management POS Mediu către BB. este de 7.581.307,23 RON.

Prin art. 3 lit. b) din H.G. nr. 398/2015 pentru stabilirea cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a fondurilor europene structurale şi de investiţii şi pentru asigurarea continuităţii cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a instrumentelor structurale 2007-2013, Ministerul Fondurilor Europene a fost desemnat ca având atribuţii în coordonarea, gestionarea şi controlul instrumentelor structurale 2007 - 2013, în calitate de autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial "Mediu", preluând atribuţiile Ministerului Mediului legate de acest proiect.

La data de 19.09.2014, inculpata S.C. Y. şi-a schimbat denumirea în S.C. Y. S.R.L., ca urmare a schimbării denumirii asociatului unic în Y..

Prin adresa din 6.03.2015, UIP a solicitat asocierii I. S.R.L. - CC. restituirea avansului în sumă de 7.705.590,96 RON, ca urmare a faptului că nu s-a depus nicio situaţie de lucrări care să confirme executarea lucrărilor din contract . Urmare a faptului că nu s-a dat curs acestei solicitări, fiind invocate o serie de impedimente în executarea lucrărilor (adresa x/23.03.2015 emisă de I. S.R.L. - dosar de urmărire penală), prin adresa din 23.03.2015, UIP a solicitat asiguratorului EE. executarea poliţei de garanţie de bună execuţie în valoare de 6.214.186 RON, emisă pentru asiguratul asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiar BB., motivat de faptul că perioada de executare a lucrărilor din cadrul CL1 a expirat la data de 5.02.2015, iar antreprenorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de achiziţie . Nici această societate nu a plătit vreo sumă părţii civile BB., invocând faptul că la încheierea poliţei de asigurare s-au folosit aceleaşi documente încheiate în mod fraudulos ca cele folosite la încheierea CL1.

Ca urmare a neexecutării lucrărilor, s-au purtat, în anul 2015, numeroase discuţii între I. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., inginer şi UIP, legate de dificultăţile din teren . La data de 10.06.2015, asocierea I. S.R.L. - CC. a notificat S.C. Y. S.R.L. cu privire la faptul că a constatat suspendarea lucrărilor şi a cerut explicaţii, S.C. Y. S.R.L. răspunzând la data de 11.06.2015 că, nefiind obţinute de către BB. autorizaţiile de construcţie necesare pentru executarea lucrărilor sau obţinând autorizaţii care nu erau în conformitate cu proiectul iniţial, faptul că existau şi alte impedimente (reducerea unor suprafeţe de teren, etc.), nu s-a putut respecta graficul de lucrări din motive imputabile BB. S-a mai arătat că, date fiind cercetările penale demarate de Direcţia Naţională Anticorupţie în legătură cu încheierea CL1, există riscul retragerii fondurilor europene pentru acest proiect şi al restituirii sumelor achitate deja, cu penalităţi, astfel că S.C. Y. S.R.L. nu va putea încasa contravaloarea lucrărilor executate .

La data de 11.06.2015, S.C. Y. S.R.L. a transmis către CC. o notificare prin care arată că, fiind încheiate prin fraudă la lege, contractul de cesiune din data de 5.12.2013 şi contractul x/6.12.2013 sunt nule de drept, solicitând şi restituirea sumei de 130.000 Euro achitată în baza contractului de cesiune . În acelaşi sens, o notificare de reziliere a contractului de subcontractare a fost trimisă şi I. S.R.L., S.C. Y. părăsind efectiv şantierele din cadrul CL1 din data de 10.06.2015.

I. S.R.L. a făcut demersuri în vederea obţinerii acordului Autorităţii contractante pentru prelungirea duratei de execuţie a CL1, solicitând concursul CC. în vederea actualizării acordului de asociere .

La aceste notificări CC. a răspuns, prin reprezentantul său, că societatea nu are intenţia de a acţiona anterior clarificării situaţiei penale de către autorităţile române .

La data de 5.08.2015, BB. a rezoluţionat CL1 pe motivul părăsirii şantierelor de către antreprenor, iar ulterior a reluat procedura de atribuire a CL1.

Prin procesul-verbal nr. x din 23.08.2016, încheiat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, s-a stabilit în sarcina BB. obligaţia de plată a sumei de 7.581.307,23 RON, compusă din contribuţie fonduri UE 5.282.058,32 RON, contribuţie publică naţională de la bugetul de stat 807.844,21 RON şi TVA 1.491.404,70 RON, ca urmare a neregulilor constatate în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2001, constând în nerecuperarea avansului achitat Antreprenorului din CL1 . În cursul anului 2016, Ministerul Fondurilor Europene a recuperat integral suma solicitată de la BB. .

S.C. Y. S.R.L. şi-a schimbat în cursul judecăţii, la data de 31.05.2017, denumirea în Y. S.R.L. .

Deşi BB. a demarat procedura de recuperare a avansului de la asiguratorul LLL., până la acest moment nu s-a recuperat nicio sumă, litigiile dintre aceste două societăţi fiind în derulare.

IV.2.4. Privitor la acuzaţia de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., în legătură cu CL1 Sinaia - Breaza

Instanţa de fond a arătat că, prin rechizitoriu, au fost trimişi în judecată inculpaţii B., D., H., O., R., F., J., N. şi L., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 361 alin. (1) şi (2) C. pen.

La rubrica "În drept" a rechizitoriului s-a arătat că faptele inculpaţilor H., B. şi D., care au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii O. şi R., pe parcurs aceştia fiind sprijiniţi de inculpaţii F., J., N. şi L., toţi având scopul declarat şi urmărit de a obţine finanţarea europeană şi naţională din contractul CL1, din care efectiv s-a reuşit decontarea avansului, întrunesc, pentru fiecare în parte, elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

Instanţa a arătat că probaţiunea administrată nu a dovedit existenţa acestei fapte de constituire/aderare/sprijinire a unui grup infracţional organizat, ci doar a acţiunilor reţinute mai sus (pct. IV.2.3), comise de către inculpaţii trimişi în judecată şi pentru această infracţiune, dispunând achitarea tuturor acestor inculpaţi, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., detalierea acuzaţiilor aduse fiecărui inculpat realizându-se cu ocazia analizei materialului probator.

IV.3. PROIECTUL CL5 OCNA SIBIULUI - "Staţie de epurare ape uzate menajere pentru localitatea Ocna Sibiului"

S.C. AA. Sibiu este o societate comercială pe acţiuni, având ca acţionar majoritar Consiliul Local Sibiu - 99,89%, înfiinţată în anul 1993, fiind continuatoarea întreprinderilor care, începând cu anul 1894, au furnizat servicii de alimentare cu apă potabilă şi canalizare locuitorilor din Sibiu.

Prin ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1194/4.04.2011 s-a aprobat finanţarea proiectului major "Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov", în temeiul Regulamentului CDE nr. 1088/2006 al Consiliului din 11.07.2006 .

Prin Decizia Comisiei Europene C(2011)1812 final din 24.03.2011 s-a aprobat contribuţia financiară din fondul de coeziune pentru acest proiect major .

La data de 6.04.2011, între Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, în calitate de autoritate de management pentru POS MEDIU, şi S.C. AA. Sibiu, în calitate de beneficiar, a fost încheiat, prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu - POS Mediu 2007-2013, contractul nr. x având ca obiect "Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov", în valoare totală de 421.453.177 RON fără TVA, din care 322.483.325,81 RON finanţare nerambursabilă, diferenţa fiind cofinanţare de la bugetul local .

Finanţarea nerambursabilă (ce includea finanţarea din fondul de coeziune) a fost acordată S.C. AA., aceasta asumându-şi, potrivit contractului de finanţare, obligaţia de a implementa Proiectul în conformitate cu prevederile din contractele de finanţare şi cu legislaţia naţională şi comunitară. Printre obligaţiile care reveneau acestei societăţi, în baza acestui contract, erau: obligaţia de a demara procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică conform Planului de achiziţii, obligaţia de a transmite câte o copie a contractelor de achiziţie publică semnate, în termenele şi în conformitate cu prevederile anexei II la contractul de finanţare, etc.

Având în vedere dimensiunile proiectului, acesta a fost defalcat, în vederea derulării procedurilor de achiziţie publică de către S.C. AA., în 11 contracte de lucrări (CL) şi patru contracte de servicii (CS).

La data de 5.10.2012, partea civilă S.C. AA. Sibiu a publicat pe SEAP (Sistemul electronic de achiziţii publice) anunţul privind organizarea licitaţiei deschise pentru realizarea lucrării "Staţie de epurare ape uzate menajere pentru localitatea Ocna Sibiului" - CL5, în valoare de 6.367.947,79 RON fără TVA şi a stabilit data de 31.12.2012 ca termen-limită pentru depunerea ofertelor. La punctul VI.2 din anunţ, preluat din punctul similar din fişa de date se menţiona că acest contract se referă la un proiect şi/sau program finanţat din fonduri ale Uniunii Europene, iar la punctul II.1.2) din anunţ, referitor la principalele condiţii de finanţare şi modalităţi de plată şi/sau trimitere la dispoziţiile relevante care le reglementează, se menţionează: fonduri coeziune 76,52 % şi cofinanţare naţională 23,48 %. Calitatea de Inginer în acest proiect aparţinea societăţii AAAAAA..

Obiectul contractului era reprezentat de lucrări de proiectare şi execuţie, în concret proiectare, elaborarea documentaţiilor pentru obţinere avize şi autorizaţii, DTAC, construcţia staţiei de epurare ape uzate menajere pentru localitatea Ocna Sibiului cu o capacitate de 4500 locuitori echivalenţi (l.e. sau PE).

În ce priveşte condiţiile de participare menţionate în anunţul publicat, preluate din fişa de date, la pct. III.2 s-au detaliat o serie de condiţii referitoare la situaţia personală a operatorilor economici, capacitatea economică şi financiară, precum şi capacitatea tehnică.

Cu privire la capacitatea tehnică (pct. III.2.3.a) referitor la informaţii şi formalităţi necesare pentru evaluarea respectării cerinţelor, se prevedea condiţia ca ofertantul să demonstreze că, în ultimii 5 ani, a dus la bun sfârşit lucrari de execuţie a cel puţin unei staţii de epurare a apei uzate cu o capacitate de minim 2000 PE, în cadrul unor contracte de proiectare şi execuţie. Se menţiona că această cerinţă se considera îndeplinită şi prin prezentarea a 2 contracte distincte, unul de proiectare şi altul de execuţie a unei staţii de epurare a apei uzate cu o capacitate de minim 2000 PE.

Se mai menţiona că, potrivit anexei II la Ordinul nr. 509/2011 emis de către ANRMAP, în cazul unei oferte cu susţinere din partea unui terţ, cerinţa privind experienţa similară va fi îndeplinita în întregime ori de către ofertant ori de către terţul susţinător. Se mai menţionează că, indiferent daca există un singur sau mai mulţi susţinători, cerinţa privind experienţa similară va fi îndeplinită în întregime de către o singură persoană, respectiv un singur terţ susţinător.

Se prevedea că, pentru dovedirea experienţei similare, ofertantul trebuie să prezinte următoarele documente:

- copii după părţi relevante ale contractului/contractelor declarate sau documente constatatoare eliberate de autorităţile contractante la finalizarea contractelor;

- procesul-verbal de recepţie finală/procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor care să ateste faptul că lucrările au fost executate conform cu normele profesionale în domeniu şi că au fost duse la bun sfârşit, copii după părţi ale contractului/contractelor declarate, din care să rezulte denumirea, beneficiarul/părţile contractante, data încheierii, obiectul, valoarea şi durata contractului sau documente constatatoare eliberate de autoritatea contractantă la finalizarea contractelor din care sa reiasă informaţiile de mai sus;

- recomandări din partea beneficiarului/clientului respectiv;

Cu privire la terţul susţinător se prevedeau următoarele:

În cazul în care ofertantul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională invocând şi susţinerea acordată de către o altă persoană (conform art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006), atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, prin prezentarea unui angajament ferm conform Formularului nr. 8A în forma autentică al persoanei respective, prin care aceasta confirmă faptul ca va pune la dispoziţie ofertantului resursele tehnice şi profesionale invocate şi va prelua execuţia obligaţiilor din contract.

Se mai prevedea că persoana ce asigură susţinerea tehnică şi profesională nu trebuie sa se afle în situaţia care determină excluderea din procedura de atribuire conform prevederilor art. 180, art. 18¹ lit. a), c)¹) şi d) şi art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, cu toate modificările şi completările ulterioare.

Se prevedea şi că terţul susţinător va completa formularele nr. 8A, nr. 4, nr. 8B şi nr. 6.

Instanţa de fond, făcând trimitere şi la aspectele preliminare menţionate la pct. IV.1.2, a arătat că, potrivit art. 190 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare până la data de 1.07.2013, capacitatea tehnică şi profesională a ofertantului/candidatului poate fi susţinută, pentru îndeplinirea unui contract, şi de o altă persoană, indiferent de natura relaţiilor juridice existente între ofertant/candidat şi persoana respectivă.

Potrivit art. 190 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă, în cazul în care ofertantul/candidatul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională invocând şi susţinerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţia candidatului/ofertantului resursele tehnice şi profesionale invocate. Persoana care asigură susţinerea tehnică şi profesională nu trebuie să se afle în situaţia care determină excluderea din procedura de atribuire, conform prevederilor art. 180 şi ale art. 18¹ lit. a), c)¹) şi d).

La această licitaţie intenţiona să participe, în calitate de ofertant, inculpata W., condusă de un consiliu de administraţie compus din inculpatul E. - director general şi preşedinte al consiliului de administraţie, BBBBBB. şi CCCCCC..

W. a fost înfiinţată în anul 1991, având ca acţionar unic DDDDDD., obiectul principal de activitate fiind lucrările de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale. La data de 9.05.2013, societatea şi-a schimbat denumirea în W. S.A. . Având în vedere faptul că schimbarea denumirii inculpatei a avut loc după încheierea contractului de lucrări CL5, astfel că toate documentele emise de aceasta sau privitoare la aceasta până la acel moment (şi care sunt cele mai importante în prezenta cauză) cuprind vechea denumire a societăţii, instanţa a folosit în prezenta hotărâre vechea denumire a inculpatei.

Inculpaţii B. şi D. se cunoşteau cu inculpatul E., dat fiind faptul că S.C. HHH. S.R.L., la care inculpaţii B. şi D. erau administratori, avea în derulare contractul nr. x/10.06.2011 având ca obiect "Achiziţionare şi montaj staţie de potabilizare, rezervor de apă potabilă, staţie de epurare ape menajere Luncani, judeţul Cluj" încheiat cu inculpata W.

Deşi inculpata W. nu îndeplinea condiţia experienţei similare cerute pentru participarea la licitaţie pentru CL5, neavând finalizate lucrările privind staţiile de epurare aferente contractelor încheiate, o putea îndeplini prin participarea unui terţ susţinător, în condiţiile art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006, iar în urma discuţiilor dintre inculpatul E., martorul EEEEEE. şi inculpatul B., acesta din urmă a afirmat că CC., al cărei reprezentant pretindea că este, putea acorda susţinerea tehnică şi profesională sub aspectul experienţei similare necesară pentru îndeplinirea tuturor condiţiilor de participare.

Fără a discuta cu inculpatul O. sau cu inculpatul R., inculpatul B. a hotărât să întocmească în numele CC., în fals, documentele necesare pentru participarea la licitaţie a acestei societăţi ca terţ susţinător, profitând de faptul că avea la dispoziţie, în format fizic şi electronic, numeroase documente provenite de la CC., pe care le folosise în mod legitim la licitaţiile anterioare la care societatea libaneză participase şi pe care le putea modifica astfel încât să creeze aparenţa unei susţineri acordate de această societate. Dacă în cazul CL1 Sinaia-Breaza, inculpaţii O. şi R. aveau cunoştinţă de existenţa licitaţiei, iar inculpatul O. decisese participarea CC. ca subcontractor pentru I. S.R.L., inculpatul B. depăşind limitele procurii generale acordate în anul 2011 şi, în urma întocmirii în fals a mai multor documente, a angrenat CC. în calitate de ofertant în asociere cu I. S.R.L., în cazul CL5, inculpaţii O. şi R. nu aveau cunoştinţă de existenţa licitaţiei şi nu a existat vreo intenţie din partea acestora ca CC. sau CC. să participe la licitaţie. În luarea hotărârii de a falsifica documentele necesare participării la licitaţie, a avut un rol important experienţa falsificării documentelor care au stat la baza implicării CC. ca ofertant la licitaţia pentru CL1 Sinaia-Breaza, în asociere cu inculpata I. S.R.L.

În ce priveşte formula de participare, propunerea formulată de inculpata D. a fost aceea ca W. să fie ofertant, S.C. HHH. S.R.L. subcontractant declarat, GGG. susţinător tehnic pentru partea de proiectare şi CC. susţinător tehnic pentru lucrări similare executate, inculpata precizând că vor fi depuse ambele susţineri în formă autentică (e-mail din 27.11.2012 - dosar instanţă). Inculpata D. a trimis mai multe e-mail-uri pe adresa W. S.A., legate de participarea la licitaţie, care au fost redirecţionate de secretara societăţii, martora FFFFFF., în datele de 27 şi 28.11.2012, ce conţineau propunerea tehnică, centralizatorul, planurile şi graficul de execuţie, documentele de calificare (documente echivalente) pentru CC., prezentarea lucrărilor executate şi proiectate de CC., solicitând totodată comunicarea datelor de identificare a W. S.A., în vederea întocmirii documentelor pentru susţinerea tehnică şi profesională .

Martora FFFFFF. a trimis prin e-mail inculpatei D. o copie după certificatul de înmatriculare al W. S.A., iar serviciul tehnic-ofertare condus de martoră a întocmit documentele care trebuiau să fie depuse la dosarul de licitaţie din partea W. S.A., respectiv documentele de calificare, inculpaţii D. şi B. fiind cei care au întocmit oferta tehnică şi financiară.

În vederea întocmirii dosarului de licitaţie, inculpaţii B. şi D. au falsificat împreună un număr de 55 de documente:

1. Document în limba franceză intitulat "Demande Declaration de Casier Judiciaire No. 2 NN. (deux)" - dosar de urmărire penală;

2. Document în limba română intitulat "Declaraţie de Cazier Judiciar Nr. 2 (doi) NN." - dosar de urmărire penală;

3. Document în limba engleză intitulat "COMMERCIAL CIRCULAR" (2 pagini) aparent emanând de la CC. - dosar de urmărire penală;

4. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT acordat CC." pentru Standard ISO 9001:2008 - OO. (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

5. Document în limba română intitulat "CĂTRE AUTORITĂŢILE INTERESATE", OO. - dosar de urmărire penală;

6. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT acordat CC." pentru Standard ISO 140001:2004 - OO. (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

7. Document în limba română intitulat "ÎN ATENŢIA AUTORITĂŢILOR INTERESATE" - PP.., (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

8. Document în limba română intitulat "ACORD DE SUBCONTRACTARE pentru Proiectarea şi Construcţia Staţiei de tratare a apei reziduale Oraşul Barwa din Qatar" din 2.08.2010 încheiat între PP.. şi QQ. S.A. (17 pagini) - dosar de urmărire penală;

9. Document în limba română intitulat "ACORD pentru Proiectarea şi Construcţie & Exploatare, Întreţinere şi Pregătire personal în cadrul Staţiei de tratare a apei Tripoli" între Consiliul pentru dezvoltare şi reconstrucţie RR. şi QQ. (3 pagini) - dosar de urmărire penală;

10. Document în limba română intitulat "ACORD Contract CDR nr. x" între Consiliul pentru dezvoltare şi reconstrucţie şi QQ. (11 pagini) - dosar de urmărire penală;

11. Document în limba română intitulat "QQ.." pentru numire subantreprenor CC. (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

12. Document în limba engleză intitulat "SS." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

13. Document în limba engleză intitulat "TT." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

14. Document în limba engleză intitulat "UU." - Summary of Professional Experience (2 pagini)" - dosar de urmărire penală;

15. Document în limba engleză intitulat "VV." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

16. Document în limba engleză intitulat "WW." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

17. Document în limba engleză intitulat "XX." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

18. Document în limba franceză intitulat "YY." (curriculum vitae) (4 pagini) - dosar de urmărire penală;

19. Document în limba franceză intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ." (4 pagini) - dosar de urmărire penală;

20. Document în limba engleză intitulat "AAA." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

21. Document în limba engleză intitulat "BBB." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

22. Document în limba engleză intitulat "CCC." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

23. Document în limba engleză intitulat "DDD." - Summary of Professional Experience (3 pagini) - dosar de urmărire penală;

24. Document în limba engleză intitulat "EEE." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

25. Document în limba română intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ." (4 pagini) - dosar de urmărire penală;

26. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE SS." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

27. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE WW." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

28. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE YY." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

29. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE UU." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

30. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE TT." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

31. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE AAA." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

32. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE BBB." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

33. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE VV." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

34. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE CCC." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

35. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE XX." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

36. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE FFF." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

37. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE DDD." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

38. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE EEE." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

39. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" ZZ. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

40. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" SS. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

41. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" WW. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

42. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" YY. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

43. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" UU. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

44. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" TT. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

45. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" AAA. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

46. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" BBB. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

47. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" VV. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

48. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" CCC. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

49. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" XX. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

50. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" FFF. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

51. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" DDD. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

52. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" EEE. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

53. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" ZZ. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

54. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 12 noiembrie 2012 (1 pagină), aparent emanând de la GGG. - dosar de urmărire penală;

55. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 10 noiembrie 2012, aparent emanând de la CC. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

Pentru 22 din cele 55 de documente, respectiv cele menţionate la punctele 4-8, 9-11, 40-53, au fost falsificate semnătura şi ştampila traducătorului autorizat RRRR., acestea fiind preluate prin scanare de pe alte documente deţinute de inculpaţi şi aplicate pe aceste documente. Pentru celelalte documente, falsificarea a avut loc prin decuparea electronică a semnăturilor reprezentanţilor şi a ştampilelor CC. şi GGG. şi a semnăturilor declaranţilor (personal propus pentru îndeplinirea contractului) de pe documentele iniţiale, urmată de scanarea lor, iar apoi, prin folosirea de programe informatice, de aplicarea acestora pe documentele solicitate în cadrul procedurii (aşa cum s-a stabilit prin raportul de constatare criminalistică nr. 78665/15.12.2014 întocmit de I.P.J. Alba - Serviciul Criminalistic - dosar de urmărire penală). În plus, în laptopul GGGGGG. ridicat de la inculpata D. cu ocazia percheziţiei domiciliare, s-au găsit la percheziţia informatică şi fişiere ce conţineau documente de calificare aparent provenind de la CC., procuri, răspunsuri la adrese, formulare, declaraţii, toate pentru licitaţia pentru CL5 .

Documentele menţionate la pct. 54 şi 55, în limba franceză, reprezentau procuri speciale pentru semnarea de către inculpatul B., în numele GGG. şi al CC., a angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională pentru W., în procedura de atribuire a CL5.

Cele două documente au fost transmise martorei RRRR., traducător autorizat de Ministerul Justiţiei, prin e-mail, pentru a fi traduse în limba română şi apoi prezentate unui notar public pentru legalizarea semnăturii traducătorului, martora fiind cea care se ocupa şi de demersurile pentru legalizarea semnăturii, desfăşurându-şi activitatea într-un birou situat într-un imobil unde se afla şi biroul notarial al inculpatei U..

După ce martora RRRR. le-a tradus, fără să fi solicitat originalele, aceasta le-a înaintat inculpatei U. pentru legalizarea semnăturii traducătorului, cadrul normativ aplicabil unei astfel de proceduri fiind reprezentat de art. 8 lit. j), art. 91 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, art. 102-103 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 710/C/1995 şi pct. 15-19 din Ordinul nr. 233/C/1996 al Ministrului Justiţiei care a completat Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995.

Art. 91 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 impunea obligaţia ca pe traducere să existe formula de certificare a acesteia, iar conţinutul acestei formule a fost stabilit prin art. 102 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, "Subsemnatul ..., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic, în copie legalizată, cu semnătura legalizată, cu data certă sau sub semnătura privată, în extras, după caz) în limba ... care a fost vizat de mine, TRADUCĂTOR ... . .". Deşi formula de certificare nu se regăsea pe niciuna din traducerile realizate de martora RRRR., inculpata U. a legalizat semnătura traducătorului pe ambele traduceri. În formula de certificare înscrisă de traducător pe traducere trebuia menţionată expres forma actului supus traducerii, iar notarul trebuia să verifice această formulă şi să refuze legalizarea semnăturii în cazul în care actul care fusese tradus nu se încadra în categoriile menţionate, chiar dacă traducătorul procedase la efectuarea traducerii şi aplicase o formulă de certificare, din care, însă, nu rezulta forma înscrisului prezentat spre traducere.

Inculpata U., fără a cunoaşte caracterul fals al procurilor, a legalizat astfel, sub nr. x/27.11.2012, semnătura traducătorului de pe traducerea procurii aparent emanând de la GGG. pentru susţinerea tehnică a W. S.A. şi sub nr. x/27.11.2012, semnătura traducătorului de pe traducerea procurii aparent emanând de la CC. pentru susţinerea tehnică a W. S.A. .

Folosindu-se de procura tradusă cu legalizarea semnăturii traducătorului de către inculpata U. sub nr. x/27.11.2012, inculpatul B. s-a prezentat în faţa inculpatei V., iar aceasta, încălcând dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea 36/1995 care impuneau condiţia prezentării unei procuri speciale în formă autentică, a autentificat, sub nr. x/28.11.2012, angajamentul de susţinere tehnică şi profesională dat de inculpatul B., în numele CC., către W., fără ca inculpatul să fi prezentat o astfel de procură .

În cuprinsul acestui angajament, inculpatul B. a declarat, necorespunzător adevărului, faptul că CC., al cărei reprezentant pretindea că este, se angaja, în mod ferm, necondiţionat şi irevocabil, să pună la dispoziţia W. S.A. toate resursele tehnice şi profesionale necesare pentru îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor asumate de acesta, conform ofertei prezentate şi contractului de achiziţie publică ce urmează a fi încheiat între ofertant şi autoritatea contractantă, să răspundă necondiţionat pentru neexecutarea oricărei obligaţii asumate de W. şi să răspundă pentru prejudiciile cauzate autorităţii contractante, ca urmare a nerespectării obligaţiilor prevăzute în angajament.

Inculpaţii B. şi D. i-au cerut inculpatei restituirea originalului traducerii cu legalizarea semnăturii traducătorului, motivând că este singurul exemplar pe care îl deţin, inculpata fiind de acord şi păstrând doar o copie simplă, deşi încălca prevederile art. 68 din Ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995 emis de Ministerul Justiţiei pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, nr. 36/1995, care stabilea faptul că procurile folosite la autentificarea actelor rămân la dosar în original sau în copie legalizată.

Atribuindu-şi în mod fals calitatea de împuternicit al CC. - terţ susţinător, inculpatul B. a completat în numele acestei societăţi şi patru declaraţii cerute prin fişa de date şi care au fost depuse la dosarul de licitaţie, respectiv: declaraţia privind situaţia personală a operatorului economic - Formular nr. 4.1 (neîncadrarea în prevederile art. 180 din O.U.G. nr. 34/2006 - dosar de urmărire penală); declaraţia privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006 - Formular nr. 6.1, declaraţia privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani - Formular nr. 8 şi declaraţia privind experienţa similară - Formular nr. 8B .

Documentele menţionate mai sus, mai puţin procurile falsificate în limba franceză privind CC. şi GGG., au fost predate de inculpaţii B. şi D. angajaţilor W. S.A., fără ca aceştia sau inculpatul E. să ştie sau măcar să bănuiască faptul că sunt false. Printre documentele depuse la dosarul de licitaţie nu s-a regăsit procura falsificată, în limba franceză, care atesta calitatea inculpatului B. de reprezentant al CC., ci doar traducerea acesteia cu semnătura legalizată de inculpata U..

Totodată, inculpatul B. a depus la W. oferta tehnică şi financiară ce conţinea şi documentaţia tehnică întocmită de ZZ. în numele GGG..

Traducerea cu legalizarea de semnătură efectuată de inculpata U., sub nr. x/27.11.2012, a procurii falsificate, în limba franceză, care atesta calitatea de reprezentant al GGG. a inculpatului B., intitulată "Delegation de pouvoir specifique", datată 12 noiembrie 2012, aparent emanând de la GGG. pentru susţinerea tehnică a W. S.A. nu a fost însă depusă la dosarul de licitaţie, ca urmare a faptului că formula finală de participare nu a mai inclus GGG. ca terţ susţinător, cum propuseseră cei doi inculpaţi.

Participarea la licitaţie s-a realizat în formula: W. - ofertant, CC. - terţ susţinător al capacităţii tehnice şi/sau profesionale, iar S.C. HHHHHH. S.R.L. (care îl avea administrator pe martorul EEEEEE.) - subcontractor declarat pentru servicii de proiectare construcţii civile.

Inculpatul E. a contrasemnat documentele care i-au fost prezentate de serviciul tehnic-ofertare, iar acestea au fost incluse apoi în dosarul de licitaţie întocmit de angajaţii W. S.A., în care s-au mai aflat şi alte documente, care a fost depus la S.C. AA.

La data de 4.12.2012, a avut loc la sediul S.C. AA. Sibiu şedinţa de deschidere a ofertelor, la care W. a fost reprezentată de martorul IIIIII., care depusese şi dosarul cu oferta, acesta fiind împuternicit în baza formularului nr. 10 al procedurii pentru semnarea oricărui document din procedura atribuirii contractului .

Prin Solicitarea de clarificare nr. 19928/17.12.2012, partea civilă S.C. AA. a pus în vedere inculpatei W., printre altele, şi completarea Formularului 8A reprezentând angajamentul de susţinere tehnică şi profesională, raportat la faptul că s-a constatat că acest document nu era completat integral în forma solicitată, lipsind la alin. (3) următoarea formulare:

"…necesare pentru îndeplinirea integrală, reglementară şi la termen a contractului de achiziţie publică" . Solicitarea de clarificare a fost trimisă prin e-mail inculpaţilor B. şi D., la data de 18.12.2012 inculpatul B. răspunzând în scris la anumite chestiuni punctuale şi comunicând că, în decurs de o zi, urmau să trimită toate răspunsurile .

În acest scop, inculpaţii B. şi D. au falsificat împreună cel de-al 56-lea document, respectiv o nouă procură în limba franceză, intitulată "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE", datată tot 10 noiembrie 2012 şi cu un conţinut similar celei precedente, aparent emanând de la CC. (1 pagină) - dosar de urmărire penală, prin acelaşi procedeu al aplicării ştampilei CC. şi a semnăturii inculpatului O. preluate prin scanare de pe alte documente. Inculpata D. a solicitat din nou martorei RRRR. să traducă procura, trimiţându-i-o prin e-mail, iar apoi martora a prezentat traducerea procurii inculpatei U. pentru legalizarea semnăturii, aceasta legalizând semnătura traducătorului prin încheierea nr. 4955/18.12.2012, fără ca martora RRRR. să fi aplicat formula de certificare cerută de Legea nr. 36/1995 din care să rezulte forma înscrisului prezentat spre traducere. Inculpata U. nu a cunoscut caracterul fals al procurii.

Inculpatul B. s-a prezentat apoi în faţa inculpatei V. şi, folosind această procură cu legalizare de semnătură, a solicitat autentificarea unui nou angajament de susţinere tehnică în numele CC. pentru W.

Din nou, fără a solicita inculpatului B. prezentarea unei procuri speciale în formă autentică şi încălcând astfel, din nou, prevederile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, care impunea obligaţia de a se depune procura specială în formă autentică, inculpata V. a autentificat sub nr. x/18.12.2012 angajamentul de susţinere tehnică care a conţinut şi formularea care lipsea din angajamentul autentificat iniţial şi care fusese solicitată de partea civilă. Şi de această dată, inculpaţii B. şi D. i-au cerut inculpatei restituirea originalului traducerii cu legalizarea semnăturii traducătorului, motivând că este singurul exemplar pe care îl deţin, inculpata fiind de acord şi păstrând doar o copie, deşi încălca prevederile art. 68 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.

Declaraţia autentificată de inculpata V. a fost predată de inculpatul B. angajaţilor W. S.A. împreună cu traducerea procurii cu legalizare de semnătură, fără a fi însă predată şi procura falsificată în limba franceză. Documentele predate de inculpatul B. au fost înaintate părţii civile S.C. AA. prin adresa nr. x/22.12.2012 a inculpatei W., sub semnătura inculpatului E. .

Prin raportul procedurii s-a constatat că oferta depusă de inculpata W. îndeplinea condiţiile de admisibilitate, inclusiv sub aspectul experienţei similare ca urmare a susţinerii tehnice şi profesionale din partea terţului CC., iar oferta a fost declarată câştigătoare la data de 11.03.2013.

La data de 12.03.2013, în şedinţa Consiliului de administraţie al W. S.A. s-a decis ca martorul JJJJJJ. (angajat ca director adjunct la data de 30.10.2012 - dosar de urmărire penală) să dobândească dreptul de semnătură pe toate documentele care comportă caracter decizional şi de administrare propriu-zisă, urmând ca ordinele de plată să fie semnate de KKKKKK. şi de inculpatul E. sau JJJJJJ.. S-a decis apoi ca administraţia executivă a societăţii să fie atribuită exclusiv martorului JJJJJJ., iar inculpatul E., care până atunci împărţea această atribuţie cu JJJJJJ., să exercite doar atribuţiile de preşedinte al Consiliului de administraţie al societăţii. După acest moment, în aceeaşi şedinţă, inculpatul E. şi-a dat demisia în scris, membrii consiliului de administraţie luând act de aceasta .

La data de 29.04.2013, între partea civilă S.C. AA. şi inculpata W., reprezentată de martorul JJJJJJ. (având împuternicirea de a semna în numele societăţii cu nr. x/25.04.2013, semnată de inculpatul E. - dosar de urmărire penală), s-a încheiat contractul de lucrări nr. x/29.04.2013, în valoare de 6.022.843 RON fără TVA, cunoscut sub denumirea de CL5 . La semnarea contractului a fost prezent şi martorul EEEEEE., în calitate de reprezentant al proiectantului.

La data de 9.05.2013, prin hotărârea nr. 2413 a consiliului de administraţie al W. S.A., inculpatul E. a fost revocat din funcţia de administrator al acestei societăţi.

Şi executarea lucrărilor aferente CL5, similar executării CL1 Sinaia-Breaza, s-a derulat cu dificultate din mai multe cauze, una dintre acestea fiind aceea că S.C. AA. a considerat că proiectul tehnic propus după câştigarea licitaţiei nu corespundea cu oferta iniţială sub aspectul soluţiilor tehnice şi al materialelor (declaraţie inculpat B. - dosar de urmărire penală, declaraţie reprezentant parte civilă S.C. AA. - dosar de urmărire penală), iar W. şi proiectantul susţineau că terenul pe care urma a fi amplasată staţia de epurare era mlăştinos şi cu o salinitate mare, aspecte despre care au afirmat că nu se regăseau nicăieri în documentaţia de atribuire întocmită de S.C. AA. şi care impuneau modificarea proiectului tehnic şi creşterea costurilor faţă de cele ofertate, existând o corespondenţă între W., S.C. AA., Inginer şi proiectant în acest sens .

Între timp, în luna martie 2013, după ce blocajul total din proiectul CL1 Sinaia-Breaza devenise evident, inculpatului R. i-au fost transmise de numitul WWWW. toate documentele pe care le deţinea în legătură cu acest proiect. Acesta i-a predat şi un stick pe care îl primise de la inculpatul B. şi pe care ştia că se aflau documentele privind CL1, însă cei doi au descoperit că pe stick-ul respectiv se aflau, printre altele, şi documente privind licitaţia pentru Ocna Sibiului, precum şi alte documente care priveau CC. şi de a căror existenţă nu aveau cunoştinţă, dar şi documente care nu priveau CC., respectiv date privind executarea unui proiect în care erau implicate S.C. HHH. S.R.L., S.C. LLLLLL. S.R.L şi o procură acordată de inculpata D., în calitate de preşedinte al unei asociaţii de proprietari, numitului MMMMMM. .

Deoarece printre documentele descoperite pe acel stick se afla şi o procură în cuprinsul căreia se menţiona că inculpatul O. l-a împuternicit pe inculpatul B. în legătură cu CL5 - Ocna Sibiului (în fapt, exact procura falsificată pe care inculpatul B. a folosit-o pentru a semna angajamentul de susţinere tehnică în numele CC.), inculpatul R. l-a întrebat pe acesta dacă are cunoştinţă despre proiectul CL5 şi dacă i-a dat vreo procură inculpatului B.. Urmare a răspunsului negativ primit, inculpatul R. a solicitat martorului HHHHH., angajat al S.C. OOO. S.R.L., care îi acorda consultanţă, să obţină informaţii despre această susţinere tehnică pretins a fi fost acordată de CC. W. S.A.

Urmare a verificărilor efectuate de martorul HHHHH., s-a reuşit doar obţinerea de informaţii privind câştigarea licitaţiei pentru CL5 de către W., fără a se putea afla date privind susţinerea tehnică din partea CC. Prin urmare, la cererea inculpatului R., care se afla în România, adresată la data de 3.06.2013, la data de 5.06.2013, inculpatul B. s-a întâlnit cu acesta la Braşov, prezent fiind şi martorul HHHHH., care, însă, nu a auzit discuţia dintre inculpaţi, acest din urmă inculpat negând iniţial că ar fi acordat în numele CC. susţinere tehnică W. S.A., iar apoi susţinând că l-ar fi informat despre acest proiect şi că proiectul era blocat la acel moment din cauza contestaţiilor.

După întâlnirea menţionată, inculpatul R. a aflat de la martorul HHHHH., care continuase să adune informaţii despre CL5, că în realitate proiectul CL5 era în derulare, că se dăduse chiar ordinul de începere a lucrărilor şi, deci, că inculpatul B. nu spusese adevărul, martorul propunându-i iniţierea unui dialog cu W. . Pe cale de consecinţă, după ce a adus la cunoştinţa conducerii CC. aceste aspecte, la data de 16.06.2013, inculpatul R. i-a trimis un e-mail inculpatului B. prin care i-a comunicat faptul că inculpatul O. i-a dat un interval de o săptămână pentru a-l convinge să accepte propunerea sa (de a comunica în scris W. S.A. faptul că nu avusese procură de la CC. pentru acordarea susţinerii tehnice în numele acestei societăţi) cerându-i să îl contacteze înainte ca dosarul să fie preluat de avocaţi .

Urmare a faptului că inculpatul B. nu a răspuns acestei solicitări în niciun fel, la data de 3.07.2013, CC. a trimis o adresă către S.C. AA. prin care se arăta că reprezentanţii acestei societăţi au aflat că inculpata W. a depus în documentele de calificare pentru licitaţie pentru CL5 documente din care rezulta că beneficiază de susţinerea tehnică a CC., precizându-se că această societate nu a oferit şi nu a discutat acest subiect cu vreun reprezentant al W. S.A., nici anterior şi nici ulterior atribuirii contractului, că au fost implicaţi fără ştiinţa şi fără voia lor în acest contract. Prin aceeaşi adresă s-a solicitat, pentru cazul în care W. a utilizat susţinerea tehnică a CC., să li se transmită copii după toate documentele licitaţiei prin care s-a atribuit contractul menţionat mai sus - documentele de calificare depuse de NAPOCA S.A., oferte, contract de achiziţie, anexe, etc. . Această adresă a fost înregistrată, alături de o altă adresă semnată de inculpatul R. în numele CC., pentru CC., la S.C. AA., la data de 12.08.2013 .

S.C. AA. nu a răspuns adresei din 3.07.2013.

În paralel, în lunile iulie- august 2013, CC., prin intermediul martorului HHHHH., a început o corespondenţă electronică cu W., în vederea clarificării situaţiei, comunicând aceleaşi împrejurări, respectiv că CC. nu a acordat susţinere tehnică W. S.A., că nu a trimis documente pentru o astfel de susţinere, că inculpatul O. nu a semnat niciodată o procură în acest sens pentru inculpatul B., fiind mai mult decât posibil ca procura prezentată de inculpatul B. să fie falsă. Corespondenţa a fost purtată cu martorul JJJJJJ., acesta comunicând faptul că documentele din partea terţului susţinător CC. au fost prezentate în original prin intermediul inculpatului B., care a prezentat procura specială din partea inculpatului O., director al companiei CC.. S-a transmis din partea W. S.A. solicitarea de a se rezolva problemele de reprezentare dintre CC. şi inculpatul B. şi s-a comunicat disponibilitatea pentru o colaborare după elaborarea proiectului tehnic de către S.C. HHHHHH. S.R.L. Ataşat acestui răspuns s-a trimis procura tradusă în limba română, cu legalizarea semnăturii traducătorului .

În paralel, urmare a adresei făcute de CC., legată de neacordarea susţinerii tehnice W. S.A., S.C. AA. a început propriile demersuri pentru stabilirea împrejurării dacă susţinerea tehnică acordată de CC.. era reală sau nu. Astfel, s-a solicitat, la data de 12.08.2012, W. S.A., un punct de vedere în legătură cu aspectele semnalate, aceasta comunicând, sub semnătura martorului JJJJJJ., faptul că aceleaşi documente originale le-au avut şi ei atunci când au făcut oferta şi că era vorba de un act autentificat, bazat pe o traducere certificată de un traducător autorizat . S-a procedat la verificarea dosarului de achiziţie, s-a constatat existenţa procurii (tradusă în limba română) şi s-a procedat la verificarea acesteia, după care martorul NNNNNN., directorul UIP din cadrul S.C. AA., împreună cu jurista societăţii, numita OOOOOO., s-a deplasat la biroul notarial al inculpatei V., care le-a prezentat exemplarul angajamentului aflat în arhiva biroului notarial. S-a întocmit apoi o adresă (cu nr. x/13.08.2013) prin care S.C. AA. a solicitat BNP V. exprimarea unui punct de vedere asupra autenticităţii documentelor depuse de W. în oferta depusă pentru licitaţie . La această adresă au fost ataşate cele două adrese din partea CC. şi, respectiv, a CC. S.R.L. (prin inculpatul R.), în numele CC., prin care se aducea la cunoştinţă faptul că procura în vederea acordării susţinerii tehnice pentru W. nu a fost semnată de CC. şi că CC. nu a acordat vreodată susţinere tehnică acestei societăţi.

Întrucât inculpata V. nu deţinea originalele documentelor prezentate de inculpatul B., respectiv procurile cu legalizarea de semnătura efectuată de inculpata U., ci doar copii ale acestora, a încercat în mod repetat să obţină procurile de la inculpaţii B. şi D., însă fără succes, secretara inculpaţilor comunicându-i că, probabil, sunt la inculpatul B. în Franţa, după care inculpata a decis să se adreseze martorei RRRR., cea care tradusese procurile din limba franceză, obţinând de la aceasta doar procura tipărită din calculator.

Prin urmare, neavând originalul traducerilor procurilor cu legalizarea semnăturii traducătorului, inculpata V. s-a adresat BNP U. prin adresa nr. x/13.08.2013, prin care a solicitat, în baza art. 80 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 şi a art. 212 şi 324 din Regulamentul de aplicare al acestei legi, eliberarea de copii legalizate după încheierile de legalizare a semnăturii traducătorului cu numerele 4819/27.11.2012 şi 4955/18.12.2012. Întrucât îi erau necesare două exemplare ale procurilor cu legalizarea semnăturii traducătorului, un exemplar pentru a-l păstra în arhiva biroului notarial şi unul pentru a-l remite reprezentanţilor S.C. AA. (pe care nu îl puteau obţine de la inculpata U., întrucât S.C. AA. nu fusese parte la actul respectiv), inculpata V. a întocmit o altă adresă, purtând acelaşi număr şi aceeaşi dată - 1109/13.08.2013 prin care a solicitat, în baza art. 80 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 şi a art. 212 şi 324 din Regulamentul de aplicare al acestei legi, eliberarea a câte 2 copii legalizate după încheierile de legalizare a semnăturii traducătorului cu numerele 4819/27.11.2012 şi 4955/18.12.2012.

După o scurtă discuţie telefonică între cele două inculpate-notar, care nu se cunoşteau, în cursul căreia inculpata U. i-a comunicat că nu ştia de modificările aduse în materia eliberării de copii legalizate după înscrisurile aflate în arhiva biroului notarial, dat fiind faptul că, la data de 11.08.2013, deci cu mai puţin de 10 zile înainte, intrase în vigoare Ordinul Ministrului Justiţiei Nr. 2.333/C din 24 iulie 2013, publicat în Monitorul Oficial nr. 479 din 1 august 2013, prin care s-a abrogat regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 710/C/21995, inculpata V. a dat curs solicitărilor inculpatei V.. Conform art. 324 din noul regulament, notarul public putea elibera copii legalizate de pe traducerile aflate în arhiva biroului notarial în condiţiile prevăzute de lege şi de regulament pentru îndeplinirea procedurii de legalizare a copiilor de pe înscrisuri, iar conform art. 151 alin. (10) din Legea nr. 36/1995, se puteau elibera copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele emise de notarul public celor care justificau un drept sau un interes legitim.

La data de 19.08.2013, inculpata U. a legalizat sub numerele 4143/19.08.2013, respectiv nr. 4144/19.08.2013, copiile solicitate, atribuirea acestor numere fiind făcută dintr-o eroare materială în locul numerelor 3143 şi 3144, care erau la rând. Aceste copii au fost înaintate inculpatei V., care le-a înaintat părţii civile S.C. AA., împreună cu cele două angajamente de susţinere tehnică şi profesională autentificate de aceasta .

La data de 22.08.2013, dând curs celei de-a doua cereri formulate de inculpata V., inculpata U. a legalizat sub nr. x/22.08.2013, respectiv nr. x/22.08.2013, copiile solicitate (câte una după fiecare traducere cu legalizare de semnătură). Din eroare, în registrul general notarial al inculpatei U., la numerele 3238, respectiv x din 22.08.2013, figurează legalizări efectuate la solicitarea numitului PPPPPP., care solicitase autentificarea actului cu nr. x din aceeaşi zi . Aceste copii au fost păstrate de inculpata V. în arhiva biroului notarial, unde au fost găsite cu ocazia percheziţiei.

Pe baza răspunsului comunicat de W. şi a documentelor înaintate de inculpata V., S.C. AA. a apreciat că demersurile efectuate sunt suficiente şi a continuat derularea proiectului.

În paralel, CC., prin intermediul martorului HHHHH., a continuat demersurile pentru clarificarea situaţiei, contactând din nou S.C. AA. şi stabilind cu reprezentanţii acestei societăţi o întâlnire pentru data de 22.08.2013 .

La această întâlnire au participat inculpatul R. (care era în legătură telefonică cu martorul HHHHH.), martorii QQQQQQ., director general al S.C. AA., NNNNNN., responsabil UIP, precum şi un reprezentant al Inginerului. Inculpatul R. a solicitat să i se dea spre consultare dosarul de licitaţie, însă martorul QQQQQQ. a refuzat, fiindu-i prezentate inculpatului, la cererea expresă a acestuia, angajamentul de susţinere tehnică dat de inculpatul B. în numele CC., precum şi procura care a stat la baza acelui angajament, în traducerea în limba română. Deşi inculpatul a cerut prezentarea originalului procurii, în limba arabă sau franceză, i s-a răspuns că documentul în limba română era originalul, cu motivarea că era legalizat de notar şi, totodată, i s-a adus la cunoştinţă faptul că, fiind vorba de un act autentic, nu putea fi anulat decât în cadrul unei proceduri judiciare.

Dată fiind insistenţa reprezentanţilor CC. legată de inexistenţa susţinerii tehnice, S.C. AA. s-a adresat Autorităţii de Management AM POS Mediu, aducând la cunoştinţă aspectele semnalate de CC., răspunsul comunicat reproducând o serie de dispoziţii legale, precum şi rugămintea de a se asigura că nu planează nicio suspiciune de fals asupra documentului în cauză şi că angajamentul terţului este real şi legal .

CC. a continuat şi prin intermediul martorului PPP. - avocat, propriile demersuri pentru a stabili modul în care au fost întocmite procura şi traducerea acesteia, precum şi modul în care s-a ajuns la legalizarea semnăturii traducătorului, contactând atât traducătorul, martora RRRR., precum şi pe inculpata U. . Au fost adresate solicitări scrise către traducător şi notar, fiindu-le comunicate atât răspunsuri, cât şi copii după procura specială cu legalizare de semnătură sub nr. x/27.11.2012, precum şi după procura în limba franceză.

Toate aceste documente au fost înaintate, la data de 23.10.2013, către S.C. AA., de CC., prin intermediul martorului PPP., împreună cu o adresă prin care se reluau aspectele din adresa din 3.07.2013, respectiv faptul că CC. nu a acordat susţinere tehnică W. S.A. şi că directorul acestei societăţi nu a dat vreo procură inculpatului B. în acest sens, aducându-se la cunoştinţă rezultatul demersurilor făcute în legătură cu traducătorul şi notarul, precum şi faptul că traducerile s-au făcut după o copie trimisă pe cale electronică. S-a menţionat că documentele prezentate sunt false, fiind detaliate aspectele care justificau această concluzie, precum şi faptul că, în baza acestor documente, CC. a ajuns să fie expusă riscului de a i se cere să execute obligaţiile care revin ofertantului în condiţiile art. 11¹ din H.G. nr. 925/2006, reiterându-se solicitarea de a se clarifica situaţia şi de a se transmite CC. copii după angajamentul de susţinere tehnică şi după celelalte înscrisuri care ar putea angaja în vreun fel răspunderea CC. (adresa a fost înregistrată la data de 24.10.2013 - dosar de urmărire penală; dosar instanţă).

Printr-o adresă către Agenţia Naţională de Reglementare şi Monitorizare a Achiziţiilor Publice, la care au fost ataşate adresa către S.C. AA. şi toate anexele acesteia, CC., prin martorul PPP., a solicitat verificarea aspectelor semnalate şi luarea măsurilor care se impun, potrivit competenţei. La data de 22.11.2013, ANRMAP a răspuns că va demara un control privitor la aspectele semnalate .

S.C. AA. a răspuns, la data de 12.11.2013, la adresa trimisă de CC., comunicând că pot consulta documentele solicitate la sediul societăţii, precum şi faptul că actele care emană de la un notar public se bucură de prezumţia de legalitate şi autenticitate, că nu pot verifica autenticitatea unui act notarial şi că numai organele judiciare sesizate în acest sens au o astfel de competenţă .

La data de 28.11.2013, a avut loc o întâlnire la sediul S.C. AA. între avocatul PPP., reprezentant al CC., şi conducerea S.C. AA., ocazie cu care i-au fost puse la dispoziţie celui dintâi o parte din documente de calificare şi i s-au predat, în copie, mai multe înscrisuri, printre care şi angajamentele de susţinere tehnică, formulare, corespondenţa, etc. .

La invitaţia S.C. AA., care a invocat existenţa unor probleme în derularea CL5, la data de 3.12.2013 a avut loc, la sediul S.C. AA., o întâlnire între reprezentanţii acestei societăţi şi reprezentanţi ai CC. - martorii PPP. (avocat) şi HHHHH. (în calitate de reprezentant tehnic) al societăţii libaneze în România. Deşi la întâlnire au fost invitaţi şi reprezentanţii W. S.A., iar aceştia au confirmat prezenţa, nu s-au prezentat . Cu această ocazie, reprezentanţii S.C. AA. au predat reprezentanţilor CC., în format electronic, documentaţia de atribuire, contractul de lucrări şi întreg dosarul achiziţiei publice, însoţit de oferta tehnică a W. S.A. (conform minutei de la dosar de urmărire penală; dosar instanţă). Cu acest prilej, în pofida susţinerilor reprezentanţilor CC. cu privire la inexistenţa susţinerii tehnice pentru W. şi cu privire la faptul că fuseseră depuse documente false în procedura de licitaţie, s-a adresat verbal, de către reprezentanţii S.C. AA., reprezentanţilor CC., propunerea de a prelua executarea CL5.

Deşi martorul HHHHH. a transmis inculpatului R. această propunere, inculpatul, după efectuarea unor calcule şi analizând situaţia concretă a contractului, subevaluarea din punctul de vedere al CC. a lucrărilor, întârzierea în executarea lucrărilor (rămânând doar 8 luni din cele 15), faptul că documentaţia era extrem de amplă şi necunoscută, a comunicat acestuia că CC. nu are niciun interes să preia contractul şi că intenţia sa şi a inculpatului O. a fost de a denunţa falsul comis de inculpatul B.. S-a comunicat, totodată, disponibilitatea de a colabora cu W., însă doar cu condiţia ca această societate să dorească să execute CL5 şi ca această societate să fi fost şi ea o victimă a falsului comis de inculpatul B. .

Refuzul preluării contractului de către CC. şi motivele acestuia au fost aduse la cunoştinţa martorului NNNNNN. de către martorul HHHHH., cel dintâi afirmând că, în acest caz, S.C. AA. va rezilia contractul cu W.

În pofida tuturor acestor discuţii şi a argumentelor invocate de CC., în data de 13.12.2013 partea civilă S.C. AA. a notificat această societate să-şi îndeplinească obligaţiile rezultate din calitatea de terţ susţinător, solicitare la care CC., prin avocat, a răspuns că nu a oferit niciodată şi niciun fel de susţinere tehnică W. S.A. şi nu a mandatat nicio persoană fizică sau juridică să facă acest lucru, că susţinerea tehnică nu este reală, şi că, prin urmare, nu înţeleg să dea curs solicitării .

La data de 17.12.2013, S.C. AA. a trimis către W. o notificare prin care solicita plata sumei de 542.055,87 RON, reprezentând penalităţi de întârziere în transmiterea graficului de execuţie, calculate până la data de 16.12.2013 .

Urmare a faptului că W. nu a achitat suma solicitată, la data de 30.12.2013 S.C. AA. a adresat o cerere de despăgubire către S.C. EE. şi Reasigurare S.A., care emisese poliţa de asigurare a garanţiei de bună execuţie nr. x/26.04.2013, pentru suma de 560.124,399 RON . În aceeaşi zi, S.C. AA. formulase o altă cerere de despăgubire, pe acelaşi temei, pentru suma de 542.055,87 RON . S.C. EE. şi Reasigurare S.A. nu a dat curs solicitării .

Tot în data de 30.12.2012, S.C. AA. a adresat W. S.A. propunerea de reziliere prin acordul părţilor a contractului de lucrări, propunere refuzată de aceasta din urmă .

În data de 31.12.2013, partea civilă S.C. AA. a emis către inculpata W. notificarea nr. x/31.12.2013 de reziliere a contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 (CL5), motivată pe întocmirea întârziată şi neconformă a proiectului tehnic .

La data de 13.01.2014, W. a solicitat S.C. AA. să îşi reconsidere poziţia în legătură cu notificarea de reziliere, invocând faptul că întârzierile nu îi erau imputabile .

În pofida tuturor celor menţionate mai sus, la data de 24.01.2014, inculpaţii B. şi D. s-au prezentat la sediul S.C. AA., unde fusese convocată doar W., susţinând că neînţelegerile anterioare se rezolvaseră. La această întâlnire, împreună cu inculpaţii, a fost şi martorul JJJJJJ. din partea W. S.A., martorul NNNNNN., director al UIP, un reprezentant al Inginerului, iar reprezentantul W. S.A. a propus S.C. AA. ca o societate comercială din Mediaş, al cărei reprezentant era, de asemenea prezent, să preia contractul, însă reprezentanţii S.C. AA. au refuzat.

În urma rezilierii CL5, S.C. AA. a demarat procedura de achiziţie publică Licitaţie deschisă pentru reatribuirea activităţilor de proiectare şi execuţie a Staţiei de epurare ape uzate menajere pentru localitatea Ocna Sibiului, fiind publicat în SEAP anunţul de participare nr. x/5.02.2014, dat fiind faptul că era obligatorie, potrivit contractului de finanţare, sub sancţiunea pierderii întregii finanţări din fonduri europene, depunerea decontului pentru lucrarea realizată, până la data de 31.12.2015.

La data de 6.02.2014, S.C. AA. a formulat plângere penală împotriva reprezentanţilor legali ai W. S.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, fals în declaraţii şi înşelăciune .

La data de 24.02.2014, CC., prin inculpatul O., a formulat plângere penală împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 .

Prin acţiunea formulată la data de 30.07.2014, în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu, reclamanta S.C. AA. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. EE. şi Reasigurare S.A., S.C. de W. şi S.C. CC., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a sumei de 542.055,87 RON, reprezentând penalităţi de întârziere în transmiterea Graficului de execuţie, calculate până la data de 13 decembrie 2013 şi aferente Contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL 5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului", a cărei bună execuţie a fost garantată de către antreprenorul asigurat SC de W., atât prin Poliţa de asigurare nr. x/26.04.2013, emisă de asiguratorul S.C. EE. şi Reasigurare S.A., precum şi prin "Angajamentul Ferm pentru susţinerea tehnică şi profesională a ofertantului SC de W. SA" de către terţul susţinător CC.. .

La data de 19.09.2014, S.C. EE. şi Reasigurare S.A., după ce a purtat corespondenţă cu W., a achitat către S.C. AA. suma solicitată.

La data de 01.10.2014, reclamanta S.C. AA. Sibiu a depus la dosar cererea de renunţare la judecată, ca urmare a achitării de către asigurător a sumei datorate de 542.055,87 RON (procesul-verbal de închidere a medierii din 18.09.2014 este depus la dosar instanţă).

Prin sentinţa civilă nr. 2955/CA/2014, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul menţionat, la data de 2.12.2014 s-a luat act de renunţarea la judecată .

Împotriva acestei hotărâri nu s-a exercitat nicio cale de atac .

S.C. EE. şi Reasigurare S.A. a executat silit W., iar la data de 5.12.2014, suma de 542.055,87 RON a fost virată din contul acestei societăţi în contul societăţii de asigurare .

La data de 2.12.2014, W. a formulat o acţiune civilă înregistrată sub nr. x/2014 la Tribunalul Sibiu, pentru constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al S.C. AA. pentru suma de 542.055,87 RON, judecarea cauzei fiind suspendată la data de 16.06.2015, până la soluţionarea prezentei cauze.

IV. 4. În legătură cu acuzaţia privind săvârşirea, de către inculpatul B., a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (cu aplicarea art. 5 C. pen.), în dauna părţii civile S.C. AA.

S-a reţinut că, deşi acuzaţia adusă inculpatului B. constă în acea că, în procedurile de atribuire a contractului CL-5 şi, ulterior, în faza de execuţie, prin prezentarea sa în calitate de împuternicit al CC., i-a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii părţii civile S.C. AA., determinând efectuarea unor cheltuieli cu organizarea licitaţiilor, în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust şi cauzând societăţii o pagubă de 503.999,15 RON, reprezentând cheltuielile efectuate cu organizarea celor două licitaţii, probaţiunea nu a dovedit că inculpatul a comis această infracţiune.

Considerentele pentru care instanţa nu a reţinut această infracţiune în privinţa inculpatului B. au fost expuse cu ocazia analizei materialului probator.

IV. 5. În legătură cu acuzaţia privind săvârşirea, de către inculpata D., la instigarea inculpatului B., a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., în legătură cu procesul-verbal de recepţie a lucrării de la Luncani

La solicitarea inculpatului B., la data de 21.01.2015, inculpata D. a contrafăcut un proces-verbal de recepţie a lucrării de la Luncani, inculpatul comunicându-i acesteia că îi era necesar pentru a-l trimite martorului ZZ., ca să îl includă în portofoliul de lucrări şi să îl poată folosi la încheierea de contracte.

Prin urmare, la data de 21.01.2015, inculpata a editat un document în format Word, intitulat "Proces-verbal de recepţie definitivă", pe care l-a datat 28.05.2014, menţionând în cuprinsul acestuia, în esenţă, că obiectul recepţiei îl reprezintă "Contractul nr. x livrare şi montare echipamente staţie de epurare ape reziduale menajere capacitate 150 mc/zi", că recepţia a avut loc la data de 28.05.2014, în prezenţa martorului RRRRRR., ca reprezentant al S.C. SSSSSS. pentru Primăria Luncani şi a inculpaţilor B. şi D., ca reprezentanţi ai S.C. HHH. S.R.L. Se mai menţionează în document că reprezintă şi o recomandare pentru S.C. HHH. S.R.L.

Inculpata a aplicat apoi, pe acest document, ştampila S.C. TTTTTT. S.R.L., împreună cu semnătura reprezentantului acesteia, preluate prin scanare de pe un alt document.

Inculpata a tipărit documentul, l-a semnat în dreptul numelui său, ca reprezentant al S.C. HHH. S.R.L., iar apoi i-a semnat în fals pe martorul RRRRRR., ca reprezentant al S.C. SSSSSS. pentru Primăria Luncani şi pe inculpatul B., ca reprezentant al S.C. HHH. S.R.L., după ce a făcut mai multe încercări, pe o foaie separată, pentru a reproduce cât mai bine semnătura inculpatului. Inculpata a scanat documentul şi l-a salvat în format pdf sub numele de "scan PVC definitiv.pdf".

Documentul final a fost trimis de inculpată, prin e-mail, inculpatului B., care, la rândul său, l-a trimis prin e-mail martorului ZZ., care însă nu l-a mai folosit.

IV.6. În legătură cu acuzaţia privind săvârşirea, de către inculpata D., a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., privind contractul de cesiune dintre S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L.

S-a reţinut că Direcţia Regională Antifraudă Sibiu din cadrul ANAF a efectuat, la solicitarea procurorului, un control cu privire la relaţiile comerciale dintre societăţile deţinute de inculpaţii B. şi D. şi W., în perioada 13.10 -16.10.2014, la domiciliul inculpatei D. şi, apoi, în perioada 20.10.2014, 22.10.2014, la sediul D.R.A.F. Sibiu, fiind întocmite în acest sens două procese-verbale .

Cu ocazia controlului referitor la S.C. HHH. S.R.L. s-a constatat, printre altele, privitor la contractul nr. x/10.06.2011 încheiat cu W., având ca obiect "Achiziţionare şi montaj staţie de potabilizare, rezervor de apă potabilă, staţie de epurare ape menajere Luncani, judeţul Cluj", că diferenţa de avans în sumă de 150.000 RON a fost plătită de W. în contul S.C. HHH. S.R.L., conform facturii x din 6.12.2012 .

Dat fiind faptul că, la control, nu a fost identificat vreun contract sau vreun alt document în baza căruia cea dintâi societate să aibă obligaţia de plată a acestei sume, organele fiscale au solicitat inculpatei să prezinte un astfel de document, motiv pentru care, negăsind contractul de cesiune încheiat între S.C. AA. şi S.C. HHH. S.R.L., având ca obiect drepturile şi obligaţiile celei dintâi societăţi din contractul nr. x/10.06.2011 încheiat cu W. şi pentru a justifica efectuarea plăţii în faţa organelor de control, în perioada 17-22.10.2014, inculpata D. a contrafăcut un contract de cesiune între aceste societăţi (la care ea şi inculpatul B. erau asociaţi, prima societate fiind reprezentată de inculpată, iar cea de-a doua de către inculpat), menţionând în cuprinsul acestui document nr. 129 şi data 3.12.2012, obiectul contractului fiind menţionat ca fiind cesionarea contractului nr. x/10.06.2011 de către S.C. HHH. S.R.L.

Contractul astfel redactat de inculpată era însă diferit de contractul de cesiune dintre S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L., care fusese depus la W., atât sub aspectul numărului şi datei, acesta din urmă având nr. 13² şi data de 25.03.2013, cât şi sub aspectul anumitor clauze din conţinutul său, respectiv la art. 2 lit. c) (obligaţiile cedentului), la art. 3 lit. c) (obligaţiile cesionarului), la pct. II (alte clauze) şi la pct. III (răspunderea contractuală).

În concret:

- la art. 2 pct. c din contractul nr. x/3.12.2013 apar în plus următoarele:

"Începând cu data semnării prezentului contract Cedentul nu mai poate emite facturi pentru contractul nr. x/10.06.2011 având ca obiect Achiziţionare şi montaj staţie de potabilizare, rezervor apă potabilă, staţie de epurare ape menajere Luncani, jud. Cluj, încheiat între CEDENT şi W. SA";

- art. 3 lit. c) din contractul nr. x/3.12.2013 există doar în acest contract şi prevede următoarele:

"c) plăţile care au fost executate de către S.C. Napoca S.A. către Cedent, respectiv S.C. HHH. pentru suma de 50.000 RON TVA inclus, reprezentând avans parţial la contractual nr. x/10.06.2011, vor fi reglate din punct de vedere contabil/juridic între Cedent, respectiv Cesionar, valoarea contractului cesionat de către Cedent către Cesionar fiind cu 50.000,00 RON TVA inclus mai mică";

- la pct. II din contractul nr. x/3.12.2013 se prevede în plus că cesionarul nu poate modifica obiectul contractului;

- la pct. III din contractul nr. x/3.12.2013 a fost adăugat textul "Prezentul contract este titlu executoriu, este temeiul juridic şi contabil al obiectului din contract…. ".

Acest contract falsificat a fost remis organelor de control, fiind ataşat procesului-verbal de control încheiat la data de 22.10.2014 .

V. ANALIZA MATERIALULUI PROBATOR

V.1. În privinţa CL1 - Sinaia - Breaza

V.1.1. Privitor la toţi inculpaţii trimişi în judecată pentru fapte în legătură cu CL1, cu referire în mod special la inculpaţii B. şi D., dar şi la inculpaţii R., O. şi H., instanţa de fond a reţinut următoarele:

Aşa cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, inculpatul B. este cetăţean francez, inginer, acesta desfăşurând în România activităţi comerciale în construcţii, activităţi de inginerie şi consultanţă tehnică legate de acestea, prin intermediul mai multor societăţi comerciale înfiinţate împreună cu inculpata D., respectiv S.C. HHH. S.R.L. Braşov (CUI x), S.C. HHH. S.R.L. Braşov (CUI x), S.C. UUU. S.R.L. Braşov (CUI x), S.C. VVV. S.R.L Braşov (CUI x), dar şi ca unic asociat - S.C. WWW. S.R.L. Braşov (CUI x), iar începând cu anul 2008, inculpatul a construit şi vândut câteva staţii de epurare de mici dimensiuni.

În zilele de 14-15.06.2011, inculpatul B. a participat ca expozant în numele S.C. HHH. S.R.L. la expoziţia XXX., organizată de YYY. la Bucureşti, eveniment dedicat societăţilor care operau în sectoarele de producţie, tratare şi epurare a apei, distribuire a apei şi colectarea apelor uzate, etc.

La această expoziţie au participat, ca vizitatori, inculpatul R. şi martorul MMM.. Deşi inculpatul B. a declarat că inculpatul R. s-a prezentat la această expoziţie ca reprezentant al societăţii CC. din Liban şi că acesta era în căutare de parteneri de afaceri în domeniu, iar în rechizitoriu s-a reţinut că R. a fost prezent la XXX. ca reprezentant al "CC. din Liban, care la acea vreme căuta colaboratori pe piaţa din România", instanţa a reţinut că deplasarea inculpatului R. la XXX. nu s-a făcut în numele CC. sau al vreunei alte societăţi din CC. (declaraţie inculpat R. dosar instanţă), ci în interesul societăţii franceze al cărei administrator era acest inculpat, aceasta rezultând din e-mailul depus la dosar instanţă, în care martorul MMM. menţionează că "nu este necesar" să apeleze la UUUUUU. pentru participarea la acest eveniment şi că se pot "organiza şi fără ei", deci fără să plătească "taxele pe care ei ni le cer". Instanţa a arătat că UUUUUU. este Agenţia Franceză pentru Dezvoltarea Afacerilor Internaţionale, care a devenit în anul 2014 partener al Agenţiei Franceze Internaţionale pentru Investiţii (UNI France), constituind, împreună cu misiunile economice, o reţea de sprijin unică, activă în Franţa şi în întreaga lume, pentru a ajuta companiile franceze să se dezvolte la nivel internaţional într-un mod eficient şi durabil (https:/www.unifrance.org/annuaires/societe/82660/ubifrance). Martorul MMM. a confirmat şi el faptul că deplasarea inculpatului R. la această expoziţie s-a făcut la invitaţia sa, că inculpatul a participat în numele societăţii T. şi că nu s-a recomandat ca reprezentant CC., precizând că ei doi colaborau de mulţi ani pe partea de relaţii tehnice .

Instanţa a reţinut că probaţiunea administrată a demonstrat faptul că, în perioada 2011-2013, inculpatul R. nu era angajat al CC., iar în virtutea faptului că fusese angajat al acestei societăţi până în anul 2002 şi se afla în relaţii de rudenie cu inculpatul O. şi tatăl acestuia, NN. (văr şi, respectiv, unchi), care conduc CC., a colaborat cu societăţile din CC. în cadrul mai multor proiecte, acţionând în numele societăţilor al căror angajat era (ZZZ., AAAA., T.). Inculpatul R. locuia la Paris şi era căsătorit cu o femeie din România, motiv pentru care venea regulat în ţară. Din anul 2011, inculpatul R. a deţinut exclusiv calitatea de administrator al societăţii T., membră a T., relaţiile sale cu CC. desfăşurându-se ca relaţii comerciale, prin intermediul societăţii franceze pe care o reprezenta, fără ca inculpatul să aibă calitatea de angajat sau reprezentant de drept sau de fapt al CC. sau să deţină vreo funcţie în cadrul societăţilor care fac parte din CC., cum a susţinut inculpatul B.. Instanţa a reţinut că inculpatul R. a susţinut constant că nu avea calitatea de reprezentant al vreunei societăţi din CC., iar inculpatul O. a confirmat şi el acest lucru prin declaraţiile sale . Probaţiunea administrată în prezenta cauză a demonstrat că inculpatul R. a primit de fiecare dată o procură specială din partea CC. sau a CC. atunci când era nevoie ca acesta să acţioneze în numele acestor societăţi, în vederea participării la licitaţii (Buzău, Iaşi, Câmpina-Plopeni - dosar instanţă). La fel, şi pentru reprezentarea CC. în raporturile cu W., S.C. AA. şi cu inculpatul B., legate de CL5, după descoperirea faptului că s-a acordat susţinere tehnică din partea CC. fără acordul acestei societăţi, inculpatul O. a emis, în numele CC., pentru inculpatul R., o procură specială autentificată . Deşi inculpata D. a declarat că documentele care proveneau de la CC. şi GGG. le primeau prin e-mail, iar originalele le-au fost aduse personal fie de inculpatul R., fie prin poştă, inculpatul R. a declarat că procurile speciale erau trimise printr-o firmă de curierat rapid - VVVVVV. sau WWWWWW. din Liban în România, fără mijlocirea sa, deoarece el locuia în Franţa şi venea ocazional în România .

Partea civilă CC., prin reprezentant, a declarat în faţa instanţei că inculpatul R. era un inginer responsabil cu partea comercială a CC., un însărcinat de afaceri al acestei societăţi şi că nu era salariat al CC. .

Instanţa, în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu şi afirmate de inculpaţii B. şi D., a reţinut că inculpatul R. nu avea calitatea de reprezentant al CC., în sensul că acesta nu putea lua decizii şi încheia acte juridice în numele CC.. De altfel, chiar în rechizitoriu se arată că, în cursul vizitei efectuate în Liban (în februarie 2012, iar nu la sfârşitul anului 2011 cum se reţine în rechizitoriu x subl. inst.), inculpaţii D. şi B. au aflat că inculpatul R. "nu este reprezentantul CC., ci că este doar rudă cu proprietarii NN. şi O.". Instanţa a mai arătat că martorul HHHHH. a declarat că inculpatul R. s-a recomandat a fi membru al familiei care deţine CC. şi, în această calitate, reprezintă interesele acestei societăţi în România, precizând însă că, în legătură cu orice decizie care trebuia luată, acesta îl consulta verbal sau în scris pe inculpatul O., martora XXXXXX. declarând că inculpatul R. nu a afirmat că este reprezentant al CC., societate despre care a spus că aparţine unei rude din Liban, ci că poartă discuţii în numele acestei societăţi . A precizat că inculpatul O. a fost cel care a semnat în numele CC., în calitate de reprezentant al acestei societăţi, contractul cu S.C. OOO. S.R.L., în baza căruia această din urmă societate urma să acorde consultanţă, iar nu inculpatul R. . În acest sens, instanţa a arătat că martora a depus la dosar contractele de consultanţă încheiate între S.C. OOO. şi CC., semnate din partea acestei din urmă societăţi de numitul FFFF. sau de inculpatul O., niciunul dintre acestea nefiind semnat de inculpatul R. .

Instanţa de fond a arătat că, deşi în cursul urmăririi penale inculpaţii B. şi D. nu au menţionat în niciuna din declaraţii că ar fi primit vreo carte de vizită de la inculpatul R. la XXX., în declaraţiile date în faţa instanţei, la data de 6.05.2016 şi, respectiv, 6.06.2016 (după aproape 9 luni şi, respectiv, 10 luni), aceştia au afirmat pentru prima dată, fiecare, că inculpatul R. le-ar fi remis cu acea ocazie o carte de vizită în care era consemnat că este reprezentantul societăţii CC. . Inculpata D. nu a depus însă la dosar niciodată o astfel de carte de vizită, iar inculpatul B. nu a depus cu ocazia acelei audieri cartea de vizită menţionată, ci după încă un an şi jumătate, după două audieri ale inculpatului R. - când nu i-a adresat nicio întrebare acestuia privitor la cartea de vizită, la termenul din 17.12.2017, când a fost audiat pentru a doua oară inculpatul O., la 9 luni de la prima declaraţie. În cuprinsul cărţii de vizită apar sigla CC., datele de contact ale CC. şi CC. Franţa, precum şi numele inculpatului R. şi funcţia de "Vice-President Business Development" (vicepreşedinte dezvoltare comercială). Inculpatul R. a susţinut în cuprinsul concluziilor scrise că nu a deţinut acea carte de vizită depusă de inculpatul B. la dosar şi că nu i-a remis acestuia o astfel de carte de vizită.

Efectuând o comparaţie între cartea de vizită depusă de inculpatul B. şi cărţile de vizită ale numiţilor WWWW. şi FFFF. (angajaţi ai CC.) şi a inculpatului O., depuse de martorul CCCCC. la termenul de judecată din 13.04.2018 şi despre care a afirmat că le-a primit de la aceştia cu ocazia vizitei din 7.01.2013, instanţa a constatat că, în pofida faptului că pe toate acestea apare sigla CC. în chenar portocaliu, iar numerele de telefon şi fax ale CC. sunt aceleaşi, există diferenţe semnificative cu privire la formatul lor, iar adresa de mail menţionată în cea dintâi, x@x.fr, nu este adresa de pe care inculpatul R. a purtat corespondenţa cu inculpatul B. şi cu orice altă persoană, aceasta din urmă fiind întotdeauna x@x.com.

Instanţa a mai reţinut că martorul KKKK. (director al UIP din cadrul BB.) a declarat în cursul urmăririi penale că a primit de la numitul YYYYYY. o broşură de prezentare a societăţii CC., care avea capsată pe ea o carte de vizită a inculpatului B., în care apărea sigla CC., iar instanţa a constatat că nu există nicio probă care să fundamenteze susţinerea că inculpatul B. ar fi primit, într-adevăr, o carte de vizită din partea CC., acesta neavând nicio calitate în această societate. Mai mult, chiar şi martorul MMMM. a declarat că, atunci când l-a cunoscut pe inculpatul B., acesta a venit cu pliante CC. şi o carte de vizită . Instanţa a mai arătat că I. S.R.L. a predat organelor de urmărire penală catalogul de prezentare al CC. (dosar urmărire penală.

Având în vedere că acea carte de vizită a fost depusă la dosar după audierea inculpatului R. şi fără a i se fi adresat acestuia vreo întrebare în legătură cu ea de către inculpatul B. sau de inculpata D., ţinând seama şi de faptul că inculpatul R. a susţinut în concluziile scrise că nu a remis o astfel de carte de vizită, iar cea depusă la dosar nu era pe formatul folosit de CC. şi conţine adrese de e-mail pe care el nu le folosea, s-a considerat că exisă serioase rezerve cu privire la autenticitatea cărţii de vizită depuse la dosar de inculpatul B. la fila x, vol. 19. La aceeaşi concluzie a condus faptul că, la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatei D. (procesul-verbal fiind depus la dosar de urmărire penală), a fost ridicată o carte de vizită pe numele inculpatului R., în care se menţiona că era angajatul T., cartea de vizită fiind înaintată la dosarul cauzei de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., odată cu rechizitoriul şi dosarul de urmărire penală.

Instanţa a reţinut că, şi în situaţia în care acea carte de vizită menţionată de inculpaţii B. şi D. le-ar fi fost în mod real remisă de inculpatul R. la XXX., calitatea deţinută de inculpatul R. în cadrul CC. nu era una care să îl facă reprezentat legal al acestei societăţi. În plus, toată activitatea inculpatului R. desfăşurată în numele CC. privitor la licitaţii a avut la bază, aşa cum s-a arătat, procurile speciale emise de inculpatul O. în numele CC. sau CC., în calitate de director al acestor societăţi, aspect cunoscut de inculpatul B., care apărea şi el în acele procuri.

Instanţa a apreciat că susţinerile inculpatei D. în sensul că nu ştia cine erau persoanele din cadrul CC. care aveau puterea de a angaja această societate în relaţii contractuale sunt nesincere, cel puţin în privinţa inculpatului O., care era directorul general al CC. şi NN., care era preşedintele CC. . În plus, aşa cum a demonstrat probaţiunea administrată, cei doi inculpaţi au efectuat şi o vizită în Liban în anul 2012, ocazie cu care au aflat, cu certitudine, funcţiile deţinute în cadrul CC. de aceştia.

Martorul ZZ. a declarat că nu crede ca inculpatul R. să fi avut vreo funcţie oficială în cadrul CC., cel puţin până la câştigarea CL1, după această dată fiind numit project manager pentru acest proiect . Martorul HHHH. a declarat că inculpatul B., care s-a recomandat a fi reprezentantul CC., prezentând în acest sens nişte împuterniciri, i l-a prezentat pe inculpatul R. ca fiind rudă cu deţinătorii firmei CC. . În faţa instanţei martorul a revenit asupra declaraţiei, susţinând că inculpatul B. i l-a prezentat pe inculpatul R. ca fiind "reprezentant al CC., firma CC. fiind a familiei acestuia" şi că inculpatul R. avea putere de decizie în cadrul CC., martorul menţionând că nu poate preciza cu cine anume din familie (familie care deţinea firma) se consulta acest inculpat . Despre inculpatul O. a declarat că i-a fost prezentat de inculpatul R. ca fiind vărul lui şi făcând parte "şi din CC.", fără a menţiona nimic de calitatea inculpatului O. de director general al acestei societăţi . Instanţa a apreciat ca nejustificată revenirea martorului HHHH. asupra declaraţiei anterioare, martorul neoferind vreo explicaţie pertinentă în acest sens, astfel că, date fiind şi celelalte probe menţionate mai sus, nu a ţinut seama de afirmaţiile martorului din ultima declaraţie. În fine, deşi martorul BBBBB. (angajat al I. S.R.L.) a declarat în faţa instanţei că ar fi primit o carte de vizită de la inculpatul R., în care se menţiona că acesta era vicepreşedintele CC., acesta a precizat că a primit cartea de vizită după semnarea CL1, că ar fi primit astfel de cărţi de vizită şi inculpatul H. şi MMMM.. Instanţa a constatat, însă, că nici inculpatul H. şi nici martorul MMMM. nu au declarat nimic în acest sens şi, mai mult, după semnarea CL1, calitatea inculpatului R. era cât se poate de cunoscută, acesta acţionând în baza unei împuterniciri date de inculpatul O. în numele CC. la data de 14.02.2013, iar nu în calitate de vicepreşedinte al CC.. În plus, instanţa a constatat că nici martorul BBBBB. nu a depus vreo astfel de carte de vizită (martorul invocând că, la plecarea sa de la I. S.R.L., a lăsat-o în birou şi s-a făcut curat, fiind aruncată), iar, mai mult, în cursul urmăririi penale, acest martor nu a menţionat nimic legat de vreo carte de vizită primită de la inculpatul R., motiv pentru care a apreciat ca fiind pro causa declaraţia acestuia din faţa instanţei şi a înlăturat-o.

În concordanţă cu declaraţiile inculpatului R., instanţa a reţinut că toată colaborarea dintre inculpaţii B. şi R. din perioada iunie- noiembrie 2011 s-a realizat prin societăţile S.C. HHH. S.R.L. şi T., neexistând nicio relaţie cu vreuna din societăţile din cadrul CC.. Prin urmare, instanţa a apreciat ca fiind corespunzătoare adevărului afirmaţiile constante ale inculpatului R. în sensul că inculpatul B. s-a prezentat ca având experienţă în domeniul tratării apei în România, că acesta nu se ocupa decât de proiecte mici şi că şi-a exprimat disponibilitatea să găsească pe cineva care să poată facă studii pentru proiecte mai mari pentru clienţii săi, vorbind-i despre proiecte finanţate din fonduri europene şi despre faptul că ştie mai multe societăţi din Români care doreau să răspundă cererilor sale de ofertă şi că el căuta pe cineva care să întocmească proiectul tehnic pentru întocmirea cererilor de ofertă . Probaţiunea a demonstrat că, prin intermediul inculpatului R., inculpatul B. l-a cunoscut pe martorul ZZ., administrator al societăţii GGG. din Franţa (aspect confirmat de cei doi inculpaţi şi de martor - dosar instanţă), societate specializată pe proiectarea şi realizarea de staţii de epurare a apei, că cei trei au convenit să participe la mai multe proiecte în România, inculpatul B. identificând proiectele, trimiţând tradus caietul de sarcini, ZZ. pregătind proiectele tehnice însoţite de planuri, iar inculpatul R., pe baza specificaţiilor tehnice ale echipamentelor făcute de ZZ., trimitea cereri de oferte furnizorilor pentru a obţine oferte de preţ pentru echipamente şi, ulterior, pregătea costurile estimative pentru staţii, cei trei convenind verbal ca, în cazul în care unul dintre proiectele întocmite câştiga licitaţia, inculpatul R. şi martorul ZZ. să se ocupe de executarea lucrărilor, iar fiecare parte să îşi asume costurile muncii depuse până la momentul participării la licitaţie (declaraţii inculpat R. - dosar urmărire penală; dosar instanţă). Martorul ZZ. a confirmat această relaţie de colaborare în modalitatea expusă .

Instanţa a reţinut că inculpatul R. şi martorul ZZ. nu au fost niciodată în contact direct cu societăţile cu care colabora inculpatul B. în România, acesta întocmind documentaţii, în a doua jumătate a anului 2011, pentru participarea la aproximativ 12 licitaţii, în diferite localităţi, printre care se aflau Alba A., CCCC., Rădăuţi, etc. S-a constatat că nu există nicio probă în sensul că ar fi existat o colaborare sau măcar vreun dialog între inculpatul B. şi vreuna din societăţile CC. (prin conducerea lor sau angajaţii acestora) anterior lunii decembrie 2011. Pentru serviciile de consultanţă prestate, societatea S.C. HHH. S.R.L., aparţinând inculpatului B., a primit în luna noiembrie 2011 suma de 6200 euro de la GGG., la solicitarea inculpatului R., urmând ca acesta din urmă să suporte personal această sumă (aşa cum rezultă din e-mail-urile de la dosar instanţă, reprezentând corespondenţa dintre inculpaţii R., B. şi martorul ZZ.).

Instanţa a arătat că, deşi inculpata D. a declarat că inculpatul R. nu era implicat în colaborarea ei şi a inculpatului B. cu GGG. şi EEEEEE. (din Cluj) şi că acesta era ţinut la curent în mod constant cu ofertele pe care le făceau, susţinerile acesteia sunt infirmate, în ceea ce priveşte colaborarea cu GGG., de faptul că inculpatul R. a fost cel care avea, potrivit înţelegerii cu inculpatul B., obligaţia de a plăti cei 6200 euro pentru servicii de consultanţă, acest fapt atestând existenţa unor raporturi juridice incontestabile, şi nu doar a unei simple informări a inculpatului R. cu privire la activitatea de ofertare întreprinsă de inculpaţii B. şi D., cum a susţinut inculpata.

Martorul ZZ. a confirmat colaborarea, în numele GGG., cu inculpatul B., pentru un prim proiect, cel de la Luncani, iar apoi cu inculpaţii B. şi R. pentru celelalte proiecte, menţionând Bistriţa, Gura Humorului, Rădăuţi, Alba A., Sebeş, Câmpeni, Buzău, Iaşi, Sinaia-Breaza, Câmpina-Plopeni, aceste aspecte rezultând şi din corespondenţa electronică purtată de inculpaţii B. şi R. şi martorul ZZ., precum şi din lista lucrărilor derulate în colaborare cu GGG., depusă de inculpatul R., aflate la dosar instanţă.

S-a mai constatat că tot în declaraţiile inculpaţilor B. şi D. din faţa instanţei apare menţionat pentru prima dată faptul că inculpatul R. ar fi cerut un comision de succes sau de intermediere în situaţia în care urma să se încheie de către aceştia vreun contract cu GGG. . Dincolo de faptul că niciunul dintre aceşti inculpaţi nu a menţionat nimic în vreo declaraţie anterioară legat de un astfel de comision, instanţa a reţinut că inculpatul R. a negat existenţa unui astfel de comision, iar martorul ZZ. a declarat că, deşi ar fi fost posibil un astfel de comision, nu ştie să fi existat în realitate .

Instanţa a constatat că, în niciuna dintre declaraţiile sale, inculpatul B. nu a menţionat nimic despre colaborarea cu inculpatul R. şi martorul ZZ. din perioada iunie- noiembrie 2011, trecând-o sub tăcere, tocmai pentru a crea aparenţa că, de la început, relaţiile sale cu inculpatul R. în ce priveşte participarea la licitaţii au vizat exclusiv relaţiile cu CC.. Instanţa a arătat în acest sens că inculpatul B. a afirmat în cursul urmăririi penale că, deşi s-a întâlnit cu ZZ. la Paris în toamna anului 2011, nu s-a discutat şi nu s-a stabilit nimic concret Mai mult, dacă în declaraţia din cursul urmăririi penale inculpatul B. a afirmat că a ţinut legătura cu inculpatul R. prin e-mail şi telefonic, discutând despre potenţiale proiecte din România şi că în luna noiembrie acesta a venit în România, ocazie cu care l-a reîntâlnit şi i-a explicat despre licitaţiile din România, iar după această discuţie, CC. şi inculpatul R. au considerat că el (inculpatul B.) este persoana potrivită cu care să colaboreze în România, deoarece cunoaşte limba română, procedurile de licitaţie şi avea pregătire profesională în domeniul staţiilor de epurare, în faţa instanţei, inculpatul B. a afirmat că s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul R., în lunile iunie, iulie şi august 2011, dat fiind că acesta era căsătorit cu o româncă şi obişnuia să vină la Braşov, unde avea un cumnat şi că, de fiecare dată când R. a venit la Braşov, au discutat despre ceea ce poate să facă CC. în România în ce priveşte staţiile de epurare . Instanţa a apreciat această ultimă declaraţie ca fiind nesinceră şi a înlăturat-o sub acest aspect, deoarece declaraţia din cursul urmăririi penale, în care se menţiona debutul colaborării cu CC. numai din noiembrie 2011, era în concordanţă cu declaraţiile inculpatului R., ale martorului ZZ. şi cu înscrisurile existente la dosar şi menţionate mai sus.

Instanţa a reţinut că doar după ce, în cursul întâlnirii din luna noiembrie 2011, inculpatul B. i-a explicat inculpatului R. cum funcţionează sistemul de licitaţii publice în România, ce înseamnă, la modul general, susţinerea tehnică, participarea în nume propriu sau în asociere la aceste licitaţii, iar inculpatul R. i-a vorbit despre CC., prezentându-i broşura societăţii, proiectele la nivel internaţional în asociere cu alte mari companii (ZZZ., Suez, DDDD. şi EEEE.), precum şi posibilitatea ca aceasta să răspundă direct cererilor de ofertă, cei doi inculpaţi au discutat despre colaborarea cu CC. (declaraţii inculpat R. - dosar urmărire penală; dosar instanţă, declaraţie inculpat B. - dosar urmărire penală, declaraţie inculpată D. - dosar instanţă).

Instanţa de fond a mai arătat că amplele susţineri ale inculpatei D. din cuprinsul declaraţiei din faţa instanţei, referitoare la faptul că, în noiembrie 2011, ea şi inculpatul B. s-ar fi deplasat la Cluj-Napoca împreună cu inculpatul R., unde acesta l-a cunoscut pe martorul EEEEEE. (persoana de legătură între primii doi inculpaţi şi firmele care ofertau), că au avut loc discuţii la care au participat martorul EEEEEE. şi inculpatul R. şi că acesta din urmă a fost extrem de disponibil şi recunoscător pentru demersurile de introducere a CC. pe piaţa românească, că R. a participat şi la discuţii cu reprezentanţii altor societăţi afirmând că CC. era dispus "să facă orice" pentru a intra pe piaţa românească, sunt infirmate atât de martorul EEEEEE., care a susţinut constant în declaraţiile sale că nu a cunoscut niciun reprezentant al CC., ci doar pe inculpaţii B. şi D., care acţionau în numele CC., cât şi de inculpatul R., care a declarat constant că nu l-a cunoscut pe martorul EEEEEE.. Pentru aceleaşi considerente, au fost înlăturate şi susţinerile din faţa instanţei ale inculpatului B. prin care a încercat să acrediteze ideea unei colaborări între inculpatul R., pe de o parte, şi W. şi martorul EEEEEE., pe de altă parte. Asupra acestor aspecte instanţa de fond a revenit cu ocazia analizei materialului probator privitor la CL5 - Ocna Sibiului, limitându-se, la acest moment, la a preciza că declaraţiile inculpaţilor B. şi D. se înscriu în acelaşi tipar şi încearcă să acrediteze ideea unui consimţământ al inculpatului R. şi al CC. la acţiunile întreprinse de ei în numele CC., cu încălcarea legii penale, consimţământ care, însă, nu a existat nici în cazul CL1 Sinaia - Breaza şi nici în cazul CL5 - Ocna Sibiului.

Instanţa a arătat că despre licitaţiile în care avea să fie implicată CC., începând cu licitaţia de la Buzău, inculpatul B. a declarat că a aflat de la prietenul său, martorul HHHH. . Inculpata D. a relatat că pe martorul HHHH. l-au cunoscut la Bucureşti, în luna noiembrie 2011, acesta prezentându-se ca om de afaceri, că, prin intermediul lui, au avut întâlniri cu reprezentanţi ai unor firme interesate să colaboreze cu CC. în diverse sectoare şi că, urmare a acestor întâlniri, i-au cerut inculpatului R. să le prezinte date concrete despre CC., astfel că, pe baza numeroaselor documente trimise prin e-mail de acest inculpat, ea a întocmit dosare care erau înmânate persoanelor interesate de colaborare, iar cheltuielile privind întocmirea acestor dosare au fost suportate de S.C. HHH. S.R.L. .

În vederea demarării colaborării cu CC., inculpatul B. i-a trimis, în data de 11 decembrie 2011, inculpatului R., un e-mail prin care îi solicita să îi trimită un model de scrisoare din partea CC. către S.C. HHH. S.R.L., prin care societatea libaneză să îşi manifeste interesul pentru astfel licitaţii, B. cerând totodată să fie făcut un dosar de prezentare al CC., în care să se insiste asupra apei, cu scopul de a asigura partenerii cu privire la legătura puternică dintre CC. - subl. inst.), societate cu sediul în Uniunea Europeană şi care urma să participe la licitaţii, deţinută 100% de CC., şi firma mamă din Liban . În cuprinsul aceluiaşi mesaj, inculpatul B. a menţionat că ar fi identificat deja o oportunitate, fiind nevoie ca acest dosar să "fie trimis la Bucureşti" în scurt timp. Ideea participării la licitaţii a societăţii CC. (din cadrul CC.) a aparţinut inculpatului B., motivat de faptul că aceste licitaţii erau pentru proiecte finanţate din fonduri europene, iar societatea menţionată avea sediul în Cipru. Instanţa a reţinut că inculpatul O., director general al CC., a confirmat faptul că, în anul 2011, inculpatul R. l-a contactat pentru a discuta despre implicarea CC. în anumite proiecte în România, la propunerea inculpatului B., dat fiind faptul că aveau loc licitaţii având ca obiect construirea de staţii de tratare a apei, că inculpatul B. a susţinut că el avea competenţa şi experienţa necesare pentru a ajuta CC. în pregătirea dosarelor de licitaţii, iar CC., până la acea vreme, nu derulase proiecte în Europa, astfel că o colaborare în acest scop putea facilita intrarea CC. pe piaţa românească, societatea libaneză neavând posibilitatea de a face acest lucru în absenţa unui partener din România . Inculpatul O. a confirmat faptul că primele demersuri făcute pentru debutul pe piaţa românească au avut loc la sfârşitul anului 2011 - începutul anului 2012 . Instanţa a subliniat faptul că CC., cu sediul central în Liban, reuneşte un grup de societăţi, fiind înfiinţată în Liban în anul 1966, iar la nivelul anului 2011, avea filiale în Siria, Dubai, Algeria, Quatar, Emiratele Arabe Unite (Abu Dhabi), Iordania, printre acţionarii acestei societăţi, începând cu anul 2008, aflându-se şi BBBB., membră a Grupului Băncii Mondiale . Obiectul de activitate al CC. îl reprezintă activităţi de construcţii, lucrări de infrastructură, activităţi în domeniul industriei petroliere, activităţi în domeniul energiei, al utilităţilor (în anul 2011 fiind înfiinţată CC.), lucrări în domeniul apei. CC. a executat, printre altele, până la nivelul anului 2011, lucrări majore în domeniul tratării apei potabile şi al epurării apelor, în mai multe state, singură sau în asociere cu alte mari companii din acest domeniu (ex. ZZZ.), finalizate începând cu anul 2003 (aşa cum rezultă şi din documentele depuse cu ocazia licitaţiilor pentru CL1 şi CL5, precum şi de pe site-ul societăţii - https:/www.x.com/activities/, https:/www.x.com/ButecCompanyProfile.pdf), continuând executarea unor astfel de lucrări şi ulterior. CC. avea, la acel moment, trei subsidiare cu personalitate juridică distinctă: CC.. (care, la rândul său, deţinea subsidiarele proprii CC., CC. şi o reprezentanţă în Qatar), societatea CC. (care, la rândul său, deţinea subsidiare proprii în Qatar şi Abu Dhabi) şi CC. Siria .

Instanţa a mai reţinut că, urmare a demersurilor inculpatului B., la data de 12.12.2011, NN., tatăl inculpatului O. şi preşedintele CC., a emis în numele CC. (iar nu în numele CC. cum se reţine în rechizitoriu la fila x), o împuternicire cu caracter general, prin care confirma că inculpatul R. este responsabil cu dezvoltarea comercială a acestei societăţi, inclusiv cu privire la proiectele de mediu (staţii de tratare a apei, staţii de pompare, distribuţie, etc.) din România, precum şi că societatea HHH., reprezentată de inculpaţii B. şi D., acţionează în interesul CC. în România, această din urmă societate fiind autorizată să prospecteze, să discute şi să negocieze cu diferiţi agenţi economici şi să preia caietele de sarcini aferente unor proiecte în numele CC. (documentul a fost trimis în aceeaşi zi inculpatului R. prin e-mail, iar acesta l-a redirecţionat inculpatului B. - dosar instanţă). Din modul de redactare a procurii rezultă că niciunul dintre inculpaţii B., D. şi R. nu avea dreptul de a încheia acte juridice în numele societăţii emitente a împuternicirii. Instanţa a arătat că, dacă în cursul urmăririi penale, inculpatul B. a afirmat că nu îşi aminteşte dacă a fost singura persoană nominalizată în împuternicire, în faţa instanţei, inculpatul a precizat că şi inculpata D. era menţionată, trecând însă sub tăcere, de fiecare dată, faptul că şi inculpatul R. era nominalizat în împuternicire, aspect care ar fi fost în contradicţie cu susţinerile sale că acest inculpat era reprezentantul CC., deoarece, în acest caz, nu ar fi avut nevoie de o astfel de împuternicire.

În baza acestei împuterniciri, inculpatul B. a preluat documentaţia necesară pentru participarea la licitaţia ce urma să fie organizată la Buzău la data de 5.03.2012 (licitaţie anunţată în 27.12.2011), pentru construcţia unei noi staţii de epurare în Nehoiu (PE=11.150), reabilitarea staţiei de epurare în Pogoanele (PE=8.808) şi reabilitarea staţiei de epurare din Pătârlagele (PE=4.794), toate în jud. Buzău - în concret, anunţul de licitaţie, prezentarea ofertei, grilele de evaluare, formularele necesare, articolele de lege, a tradus-o şi a trimis-o prin e-mail, în luna ianuarie 2012, către CC. (destinatar fiind ZZZZZZ., pe adresa x@x.lb), precum şi către inculpatul R. .

Aşa a început colaborarea inculpaţilor B. şi D. cu CC., prima vizită a acestora în Liban având loc în luna februarie 2012 (toţi inculpaţii menţionând că această vizită a avut loc în această lună, iar nu la sfârşitul anului 2011, cum se reţine în rechizitoriu) pentru a-i cunoaşte pe inculpatul O. şi pe tatăl acestuia, NN., preşedintele CC., ocazie cu care cei doi inculpaţi le-au prezentat modul în care se derulează licitaţiile organizate în România în materia epurării şi tratării apei şi s-au pus bazele unei viitoare colaborări în acest sens. La acele întâlniri au participat şi inculpatul R. şi directorul comercial, FFFF.. Tot cu această ocazie, inculpaţii B. şi D. au aflat, în mod cert, că inculpatul R. nu era reprezentant al vreunei societăţi din CC., aşa cum se reţine în chiar cuprinsul rechizitoriului şi cum a declarat şi inculpatul O. - dosar instanţă. În faţa instanţei, inculpatul B. a afirmat că, în Liban, a constatat că inculpatul R. are o influenţă foarte mare asupra inculpatului O. şi că acesta era deranjat de faptul că el a discutat direct cu O., motiv pentru care, după plecarea din Liban, i-a cerut ca tot ce va ţine de o eventuală colaborare (e-mail-uri sau alt tip de corespondenţă) să i le trimită lui, pentru ca el să le trimită apoi către CC. . Şi inculpata D. a afirmat în faţa instanţei că, de când au fost în Liban, au înţeles atât ea, cât şi inculpatul B., că inculpatul R. doreşte să fie "interfaţa" CC.. Instanţa a constatat, în primul rând, că nici inculpatul B. şi nici inculpata D. nu au făcut astfel de afirmaţii în declaraţiile din cursul urmăririi penale, iar în al doilea rând, faptul că probaţiunea administrată a dovedit că inculpatul B. i-a contactat direct inclusiv pe O. şi pe alţi angajaţi ai CC., fără mijlocirea inculpatului R., în acelaşi sens fiind şi declaraţiile acestuia din urmă, care a negat că ar fi adresat o astfel de solicitare inculpatului B., susţinând că nu a avut loc o astfel de discuţie şi că inculpatul B. a comunicat în mod direct cu O. şi angajaţii CC., atât cu ocazia vizitei inculpatului O. în România, în iunie 2012, cât şi cu ocazia deplasării inculpatului B. în Liban, în iulie 2012, precum şi prin e-mail .

Instanţa a mai arătat că susţinerile inculpatei D., în sensul că doar după această vizită a aflat de licitaţia de la Buzău, nu sunt corespunzătoare adevărului, existând corespondenţă între inculpatul B. şi angajaţi ai CC. pe marginea documentaţiei necesare pentru licitaţie încă din luna ianuarie 2012, aşa cum rezultă din e-mailurile menţionate mai sus. Cu ocazia acestei vizite s-a discutat şi despre licitaţia organizată de Compania de Apa S.A. Buzau, unde urma să participe CC., CC. să acorde sprijin tehnic şi/sau profesional şi financiar, iar GGG. să acorde sprijin tehnic (formularul nr. 4), discuţiile continuând şi prin e-mail între inculpatul B. şi reprezentanţii CC., fiind direcţionate mesajele şi inculpatului R. .

Colaborarea dintre CC., inculpaţii B. (în numele S.C. HHH. S.R.L.) şi R. (personal sau în numele T.) şi martorul ZZ. (în numele GGG.), în legătură cu licitaţiile la care CC. intenţiona să participe, urma să se deruleze, potrivit celor convenite verbal, astfel: inculpatul B. urma să identifice licitaţiile la care CC. putea participa, să obţină cererea de ofertă, să traducă în limba franceză documentaţia tehnică şi să trimită lista cu documentele pe care reprezentanţii CC. trebuiau să le pregătească pentru a putea fi formulată oferta de participare la licitaţie. S-a convenit, totodată, ca inculpatul B. să le comunice datele necesare în vederea pregătirii garanţiei bancare, precum şi lista cu formularele ce trebuiau completate. CC. urma să întocmească oferta tehnică şi financiară, să transmită inculpatului B. toate documentele necesare, precum referinţe, liste de personal, certificatele ISO şi date pentru toate formularele ce trebuiau completate pentru licitaţie. Inculpatul B. urma să completeze aceste formulare şi să le trimită către CC. pentru semnare. Inculpatului B. urmau să îi fie trimise documentele în limba franceză, el trebuind să asigure apoi traducerea acestora în limba română, precum şi legalizarea documentelor, atunci când era necesar.

Martorul ZZ. (în numele GGG.) urma să întocmească studiile de proces, să realizeze memoriul tehnic şi planurile staţiilor de epurare, să stabilească specificaţiile pentru echipamente pentru a le trimite mai apoi către inculpatul R.. Inculpatul R. (în numele T.) urma să consulte furnizorii de echipamente conform specificaţiilor trimise de martorul ZZ., în vederea alegerii celei mai bune oferte care să corespundă cerinţelor din caietul de sarcini, şi să efectueze calculaţia preţurilor. Inculpatul B. urma să se ocupe şi de aspectele administrative şi comerciale, să întocmească dosarul tehnic, administrativ şi financiar în 6 exemplare şi să depună oferta pentru licitaţie potrivit cerinţelor legale şi din caietul de sarcini (declaraţie de persoană vătămată R. - filele x, declaraţie inculpat R. - dosar instanţă).

Martorul ZZ. a confirmat acest mod de colaborare, precizând că îi trimitea specificaţiile tehnice, prin e-mail, inculpatului R., pe adresa societăţii T., că partea financiară şi partea de suport financiar erau gestionate de inculpatul B. cu CC. şi cu inculpatul R., care era văr cu directorul CC., îl ajuta în aceste demersuri, fără ca martorul să poată preciza care era rolul fiecăruia, arătând doar că rolul inculpatului R., anterior semnării CL1, era unul consultativ . Martorul a menţionat că nu era niciodată în contact cu CC., el trimiţând inculpatului B. documentaţia după ce primea de la inculpatul R. preţurile şi că nu ştie dacă era apoi semnată sau validată de CC.. A mai declarat că aspectele comerciale şi administrative erau în responsabilitatea inculpatului B..

Inculpatul B. a confirmat modalitatea de colaborare, precizând însă că CC. nu făcea nimic din dosarul de licitaţie, cu excepţia completării unor formulare pe care el le trimisese, în prealabil, traduse şi care îi erau trimise prin e-mail, astfel că S.C. HHH. S.R.L. făcea 99% din dosarul de licitaţie, iar GGG. 1% . În acord cu declaraţiile inculpatului R., instanţa a reţinut că CC., dincolo de faptul că furniza inculpatului B. toate datele necesare, bilanţuri, referinţe, lista personalului, lista echipamentelor, certificatele ISO etc., întocmea ofertele tehnice şi oferta de preţ . Inculpatul R. a declarat că şi el primea o copie a e-mailurilor, astfel că ştia că echipa responsabilă de oferta financiară de la CC. (XX.) a realizat oferta financiară pentru lucrările de inginerie civilă de la staţiile de epurare şi era în relaţie directă cu inculpatul B., care a mers în iulie 2012 în Liban pentru a pregăti oferta. Inculpatul R. a mai precizat că lucra în Franţa cu echipa GGG. şi chiar el a realizat oferta financiară pentru echipamentele de proces. Deşi inculpata D. a declarat că, pentru CL1, CC. nu a participat cu niciun fel de ofertare tehnico-financiară şi că întregul dosar de ofertare tehnico- financiară a fost realizat de inculpatul B., martorul ZZ. şi AAAAAAA., iar inculpatul B. a declarat că, pentru CL1, toată documentaţia a fost făcută de firma lui şi de GGG., niciodată de CC., instanţa a constatat că aceste susţineri nu corespund realităţii, inculpatul R. solicitând oferte de la furnizori de echipamente utilizate la realizarea calculaţiilor pentru proiectul CL1, acestea fiind făcute în perioada 23.07-30.07.2012 de NNNN., OOOO. şi PPPP., existând corespondenţă purtată cu inculpatul B. privind costurile echipamentelor aferente CL1 . Mai mult, la solicitarea inculpatului B., inculpatul R. a procedat la estimarea costurilor şi în privinţa instalaţiei de biogaz aferentă staţiei de epurare pentru CL1 (declaraţia inculpatului R. - dosar urmărire penală). Martorul ZZ. a declarat că dosarul de licitaţie pentru CL1 a fost întocmit de el în limba franceză, iar inculpaţii B. şi D. au făcut traducerea în română, afirmând că este posibil ca CC. să fi făcut documentele financiare . S-a subliniat că licitaţia a fost câştigată de asocierea I. S.R.L. - CC. datorită instalaţiei de biogaz care urma să producă energie din nămol şi să determine o scădere a costurilor de operare, aspecte menţionate şi de martorul MMMM. . Şi inculpatul H. a declarat că a aflat de la martorul MMMM. că, la elaborarea ofertei, au fost atât inculpatul B., cât şi inculpatul R. . În plus, CC. a plătit GGG. pentru toate studiile făcute în faza de ofertare legat de CL1, fiindu-i puse la dispoziţie aceste studii şi proiecte. În acest sens, instanţa a arătat că, la dosarul de urmărire penală, inculpatul R. a depus planuri de situaţie şi proiecte pentru staţii de epurare/tratare din cadrul CL1 provenind de la CC. Martorul ZZZZ. a declarat că este posibil ca I. S.R.L. să fi făcut cotarea listelor de cantităţi determinate în prealabil de CC., dată fiind specializarea CC. . Martorul ZZ. a întocmit documentaţiile tehnice pentru ambele licitaţii, iar inculpatul R. a procedat la estimarea costurilor aferente, solicitând în acest scop biroului de studii al CC. din Liban să calculeze inclusiv cantitatea de betoane necesară pentru construcţia staţiei de epurare (declaraţie inculpatul R. - dosar de urmărire penală). Martorul BBBBB. a declarat că oferta de participare a fost făcută de inculpaţii B. şi R. . I. S.R.L. a făcut oferta tehnică şi financiară pentru lucrările civile.

Instanţa a reţinut că, pentru fiecare proiect în parte, CC. a emis o procură specială, prin aceeaşi procură fiind mandatat întotdeauna, alături de B., şi R., în vederea efectuării activităţilor menţionate (aspect învederat de R. în declaraţia de persoană vătămată - dosar urmărire penală). Documentele de la dosar dovedesc că, fără excepţie, pe lângă inculpatul B., CC. îl mandata, prin aceeaşi procură, şi pe inculpatul R. . Inculpatul O. a declarat că nu s-a convenit, la modul general, să se emită pentru fiecare licitaţie o procură specială (cum se reţine în rechizitoriu la fila x) şi că el a emis o astfel de procură de câte ori i s-a cerut . Chiar şi inculpatul B. a declarat că, deşi a avut reprezentarea clară a faptului că poate acţiona în numele CC., pentru semnarea unor documente aferente dosarelor de licitaţie avea nevoie de o procură specială .

S-a mai convenit, tot verbal, ca inculpatul B. să fie remunerat cu 30% din profitul net al CC. aferent fiecărui proiect câştigat, sumă ce urma să îi fie remisă pe parcursul efectuării plăţilor. Deşi inculpatul B. a solicitat, la acea vreme, ca plata sumelor ce i se cuveneau să se facă în nume personal (aspect declarat de R. - dosar de urmărire penală), probaţiunea cu înscrisuri a demonstrat că nu a primit nicio sumă de bani de la CC. sau GGG. în această calitate, plăţile fiind făcute exclusiv către S.C. HHH. S.R.L., iar propunerea de contract făcută de CC. după câştigarea licitaţiei pentru CL1 a avut în vedere această societate, şi nu pe inculpatul B., ca persoană fizică. Inculpatul O. a declarat în acelaşi sens cu documentele menţionate, şi anume că niciodată nu a fost vorba ca plăţile către B. să fie făcute cu titlu personal . Prin urmare, aspectul reţinut în rechizitoriu, în sensul că s-ar fi convenit verbal ca inculpatul B. să fie remunerat cu titlu personal şi nu în contul societăţilor la care era asociat şi administrator, nu corespunde realităţii.

În mod similar cu licitaţia de la Buzău s-a procedat şi cu pregătirea documentaţiei pentru licitaţia de la Iaşi, organizată de GGGG. S.A. Iaşi, având ca obiect "Modernizarea staţiilor de tratare ape uzate în Tg. Frumos, Podul Iloaiei, Hârlău", jud. Iaşi (anunţată la 23.02.2012), ce urma să aibă loc la 30.04.2012 . Şi despre această licitaţie inculpatul B. a declarat că a aflat tot de la martorul HHHH. .

În anul 2012, urmare a colaborării cu inculpatul B., CC. (şi nu CC., cum se menţionează în rechizitoriu x fila x), societate cu răspundere limitată din CC., a participat, potrivit celor convenite cu inculpatul B., la licitaţiile organizate la Buzău şi Iaşi, iar inculpatul B. a primit procuri speciale în vederea participării, ca reprezentant al CC., reprezentată de inculpatul O., ca director şi administrator (şi nu CC., cum a declarat inculpatul B. - dosar instanţă). Şi pentru aceste licitaţii, în procuri era menţionat, cu puteri egale, şi inculpatul R. . CC. nu a fost declarată câştigătoare. Deşi în cursul urmăririi penale inculpatul B. a declarat că nu îşi aminteşte dacă, pentru aceste două licitaţii, a avut procură specială, dar că s-ar putea să fi avut astfel de procuri, în faţa instanţei a declarat că a avut procuri speciale, indicând eronat CC. ca emitent, în loc de CC. .

La data de 12.05.2012, s-a publicat pe SEAP anunţul pentru licitaţia organizată de BB. pentru "Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Campina şi Plopeni, jud. Prahova" (CL2), termenul limită pentru primirea ofertelor sau a cererilor de participare fiind 23.07.2012.

Instanţa a reţinut că din declaraţia inculpatului R. rezultă că, dat fiind faptul că licitaţiile de la Buzău şi Iaşi nu au fost câştigate, iar costurile suportate de CC. pentru întocmirea documentaţiei erau mari, la data de 12.06.2012 inculpatul O. a venit în România şi s-a întâlnit cu el şi cu inculpatul B., au discutat şi au convenit ca CC. să mai participe la o singură licitaţie în România, iar la scurt timp după aceea, inculpatul B. i-a prezentat inculpatului R. cererea de ofertă pentru proiectul CL2 Câmpina - Plopeni. Inculpatul R. a declarat în continuare că el, împreună cu inculpaţii O., B. şi martorul ZZ., au decis să participe la această licitaţie CC.. Pentru această licitaţie, CC. şi GGG. urmau să aibă calitatea de terţ susţinător .

Deşi se convenise ca plata pentru serviciile prestate de inculpatul B. în numele S.C. HHH. S.R.L. să fie făcută din profitul proiectelor câştigate, aşa cum rezultă şi din declaraţiile inculpaţilor O. şi R., acesta a emis, cu acordul inculpatului O., în numele societăţii menţionate, pentru serviciile de consultanţă prestate în legătură cu licitaţiile de la Buzău şi Iaşi, către CC. (şi nu CC., cum a declarat inculpatul B. - dosar instanţă), factura fiscală x din 14.06.2012, pentru suma de 15000 euro - prestări servicii staţii tratare a apei uzate - Tg. Frumos, Nehoiu, Pogoanele, Pătârlagele, în valoare de 15.000 euro, la data de 14.06.2012, cu anexă justificativă privind cheltuielile - legalizări, copii, traduceri, deplasări, convorbiri, etc., pe care societatea libaneză a achitat-o, date fiind cheltuielile semnificative efectuate de societatea inculpatului. Inculpata D. a declarat că factura a fost emisă în urma vizitei pe care inculpatul O. a făcut-o în România în vara anului 2012, ocazie cu care ei i-au explicat problemele financiare cu care se confruntă, dat fiind faptul că, în perioada respectivă, s-au pus cu totul la dispoziţia CC. şi nu au mai desfăşurat altă activitate . În cursul judecăţii, inculpatul B. a depus un exemplar al facturii având pe el menţiunea "Bon pour Accord" înscrisă de inculpatul R. şi urmată de semnătura acestuia, B. susţinând că aceasta face dovada faptului că inculpatul R. era reprezentantul CC. . Inculpatul R. a recunoscut că a înscris menţiunea respectivă şi că a semnat, precizând şi el că factura a fost emisă după vizita făcută de inculpatul O. în România în luna iunie 2012, ocazie cu care inculpatul B. a cerut să fie remunerat cu suma de 15.000 euro pentru munca depusă până atunci (şi în pofida faptului că se convenise iniţial ca remunerarea să se facă din beneficiul final al proiectului). A mai precizat că, deşi uzanţa era ca CC. să achite facturile la un termen de 30 de zile, existând un proces de validare a facturilor înainte de plată, urmare a faptului că inculpatul B. cerea insistent să fie făcută plata, d-na BBBBBBB. i-a trimis un email prin care îi spunea că inculpatul O. era plecat în deplasare şi că nu ştia dacă acesta şi-a dat acordul pentru această factură şi dacă a validat suma ce figura pe aceasta, cerându-i să îi valideze suma ce figura pe factură, întrebându-l dacă această sumă era cea convenită de inculpaţii O. şi B.. În acord cu inculpatul R., instanţa a constatat că factura era emisă către CC., iar nu către CC., iar menţiunea "Bon pour Accord" înscrisă de acesta pe factură este diferită de menţiunea "Bun de plată". Nu a rezultat, prin urmare, nicio calitate de reprezentant pe care să o deţină inculpatul R. în legătură cu CC. şi nici posibilitatea ca inculpatul R. să îşi fi exprimat în mod legal acordul pentru ca inculpatul B. să întocmească documentele în numele CC., cum a susţinut inculpatul B..

La data de 14.06.2012, s-a publicat pe SEAP anunţul pentru licitaţia deschisă organizată de partea civilă BB. pentru "Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova" (CL1), termenul limită stabilit iniţial pentru primirea ofertelor sau a cererilor de participare fiind 09.08.2012.

Identificarea acestei licitaţii organizate de BB., ca şi a licitaţiei pentru CL1, s-a făcut de către martorul HHHH., care i-a comunicat aceste date inculpatului B., aşa cum au declarat acest inculpat - dosar urmărire penală, precum şi inculpata D. - dosar instanţă.

În perioada 1-6.07.2012, inculpatul B. a făcut o vizită în Liban (aşa cum rezultă din e-mailul depus la dosar instanţă), iar urmare a discuţiilor care au avut loc exclusiv privitor la participarea la licitaţia pentru CL2, inculpatul O., în numele CC., al cărei director era, a emis, la data de 10.07.2012, o procură specială pentru inculpaţii B. şi R. (ultimul fiind menţionat în cuprinsul procurii ca şi responsabil cu dezvoltarea comercială a CC.), pentru participarea la licitaţia pentru CL2, în numele CC. . În aceeaşi zi, în numele CC., inculpatul O. a emis angajamentul pentru susţinerea tehnică şi profesională şi, respectiv, angajamentul pentru susţinerea financiară, oferite CC. în procedura de atribuire a CL2 - formularele nr. 18 şi nr. 17 . De asemenea, tot pentru CL2 şi tot la data de 10.07.2012, inculpatul O., în numele CC. şi, respectiv, al CC., a completat declaraţiile privind eligibilitatea - formularul nr. 1 cerut de art. 180 din O.U.G. nr. 34/2006 . Procura a fost trimisă prin e-mail inculpatului R., iar acesta a redirecţionat mesajul inculpatului B..

S-a început şi pregătirea documentaţiei pentru proiectul CL2 Câmpina -Plopeni, purtându-se corespondenţă prin e-mail între inculpaţii B. şi R. şi XX., inginer estimări şi licitaţii de la CC., aceasta din urmă întocmind liste cu echipamentele necesare, devize estimative şi comunicându-le acestora, solicitând verificarea lor de către inculpatul B. . Inculpatul O. a confirmat faptul că, anterior licitaţiei, a existat o colaborare în vederea întocmirii documentaţiei tehnice între CC., GGG., T. şi S.C. HHH. S.R.L. .

În împrejurări şi la o dată care nu au putut fi stabilite, inculpatul B. a remis (direct sau prin intermediar) numitului YYYYYY. (fost şef al Grădinii Zoologice din Ploieşti, angajat al Primăriei Ploieşti), dosarul de prezentare al CC., pe care era capsată o carte de vizită cu numele său, dar care conţinea şi antetul şi datele de contact ale CC., comunicându-i că CC. era interesată să participe la licitaţiile organizate de BB. În luna mai sau iunie 2012, numitul YYYYYY. a remis martorului KKKK., directorul Unităţii de Implementare a Proiectului din cadrul BB. (UIP), dosarul de prezentare al CC., pe care martorul l-a răsfoit, aflând astfel despre cifra uriaşă de afaceri a CC., despre acţionariatul acesteia din care făcea parte CCCCCCC. şi, auzind că această societate este interesată de licitaţiile organizate de BB., i-a comunicat numitului YYYYYY. ca aceasta să vină să depună oferta pentru licitaţie. Ulterior, la solicitarea făcută de numitul LLLL., vicepreşedintele Consiliului Judeţean Prahova, de a găsi o societate care să îndeplinească condiţia privind experienţa similară în materia staţiilor de epurare pentru ca inculpata I. S.R.L. să poată participa la licitaţiile organizate în cadrul proiectului, martorul KKKK. s-a gândit iniţial la o societate din Danemarca şi a transmis reprezentanţilor I. S.R.L. datele de contact ale acestei societăţi. Martorul KKKK. a mai declarat că, după aproximativ două săptămâni, a fost certat de numitul LLLL. pentru că i-a indicat inculpatului H. să contacteze firma din Danemarca, deoarece nu a reuşit nimic în acest sens, iar în acest context, martorul şi-a amintit de CC. şi a comunicat acestuia să vină cineva de la I. S.R.L. la el să îi dea datele de contact ale unei firme, motiv pentru care, în ziua ce a urmat, un angajat al I. S.R.L. s-a prezentat la UIP, iar martorul KKKK. i-a remis dosarul CC. cu cartea de vizită capsată. Toate acestea au fost declarate de martorul KKKK. în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe . Martorul KKKK. a mai declarat că, în ziua depunerii ofertelor pentru CL2, l-a întâlnit pe inculpatul B. (pe care nu îl cunoştea) în biroul martorului YYYY., directorul general al BB., că inculpatul i-a remis o carte de vizită cu antetul CC., martorul KKKK. revăzându-l pe inculpat în ziua deschiderii ofertelor pentru CL2 şi recunoscându-l ca fiind persoana care îi dăduse cartea de vizită cu antetul CC., iar apoi şi la deschiderea ofertelor pentru CL1 . În faţa instanţei, martorul KKKK. a declarat că îşi menţine declaraţiile, precizând însă că, deşi broşura CC. ce avea capsată cartea de vizită a inculpatului B. i-a fost predată de YYYYYY., el nu a citit broşura decât atunci când a citit dosarele de licitaţie (CL1 şi CL2), arătând că declaraţia din cursul urmăririi penale a dat-o "în stare de arest preventiv, în condiţii speciale, pe parcursul unei perioade îndelungate". Instanţa a constatat că această revenire este fără relevanţă în cauză.

De asemenea, s-a constatat că declaraţiile martorului KKKK. se coroborează cu declaraţia iniţială a inculpatei D., care a afirmat că ea sau inculpatul B. au fost contactaţi telefonic în legătură cu licitaţiile organizate de BB., că au venit la ei la birou un domn ("MMMM.") şi o doamnă şi au discutat despre staţii de epurare, iar apoi au fost contactaţi de către o persoană de la I. S.R.L. (fără să mai poată preciza identitatea acesteia), care i-a întrebat dacă pot face documentaţia sau pot să participe la o licitaţie pentru o staţie de epurare, motiv pentru care ea şi inculpatul B. au propus CC. (cu care erau în legătură pentru că întocmiseră pentru aceasta documentaţia pentru licitaţia de la Buzău) să participe la licitaţie împreună cu I. S.R.L. Inculpata a declarat în continuare că inculpatul B. a vorbit cu inculpatul R., acesta din urmă a venit în România şi s-a deplasat împreună cu inculpatul B. la I. S.R.L., iar când s-au întors de acolo, au afirmat că sunt de acord să participe la licitaţie. Instanţa a constatat că în mod eronat s-a făcut referire de către inculpata D. la CC. ca fiind participant la licitaţia de la Buzău, deoarece probaţiunea administrată a dovedit faptul că nu această societate a participat la licitaţie, ci CC.. Instanţa a reţinut, totodată, că martorul HHHH. a declarat că el a fost la prima întâlnire de la I. S.R.L. şi că la aceasta au participat inculpatul B., inculpatul H. şi un director "MMMM.", martorul menţionându-i exclusiv pe cei trei ca fiind participanţi la discuţii şi nefăcând nicio referire la inculpatul R. .

În schimb, inculpatul B. a declarat că inculpatul R. i-a spus că ar fi bine să găsească o firmă locală specializată în construcţii civile, motivat de faptul că, deşi CC. avea capacitatea de a executa întreg proiectul, ar fi mai uşor pentru CC. să aibă un subcontractor declarat pentru astfel de lucrări . A mai precizat în continuare că martorul HHHH. i-a vorbit prima dată despre I. S.R.L., afirmând că este o societate locală specializată în construcţii civile. Martorul HHHH. a declarat, însă, că a purtat mai multe discuţii cu inculpatul B. şi acesta i-a spus că valoarea celor două contracte este mare şi nu îndeplinesc condiţiile, având nevoie de o firmă de susţinere, iar apoi acesta l-a întrebat dacă îi ştie pe cei de la I. S.R.L., despre care inculpatul a afirmat că mai executaseră lucrări de construire a unor staţii de epurare, inculpatul precizând că "el va veni cu utilajele din Franţa, iar cei de la I. să facă lucrările civile" . Instanţa a constatat, prin urmare, că martorul HHHH. a infirmat susţinerile inculpatului B. în sensul că inculpatul R. a avut ideea colaborării cu I. S.R.L., iar declaraţiile martorului se coroborează şi cu declaraţiile inculpatului R. şi cu ale inculpatului O..

În faţa instanţei, inculpata D. a declarat că venirea inculpatului O. în România, în vara anului 2012, s-a făcut pentru a participa la discuţii cu reprezentanţi ai unor societăţi comerciale care erau interesate să colaboreze, respectiv să pună la dispoziţie utilajele necesare, mai exact tot ce presupunea realizarea construcţiilor civile în ipoteza în care se câştiga o licitaţie . Privitor la această afirmaţie, instanţa a constatat că a fost făcută pentru prima dată în cursul judecăţii, fără ca inculpata să fi menţionat ceva în acest sens în declaraţiile anterioare, că inculpata nu a dat niciun detaliu concret legat de vreo societate cu ai cărei reprezentanţi să se fi întâlnit efectiv inculpatul O. în scopul menţionat. Mai mult, instanţa a constatat că inculpatul O. nu a menţionat nimic în acest sens în declaraţiile sale, că vizita acestuia în România a fost în iunie 2012, anterior publicării anunţului pentru licitaţia pentru CL1, iar inculpatul B. a declarat că inculpatul R. i-ar fi spus că ar fi bine să găsească o firmă specializată în construcţii civile, fără a face nicio referire la o vizită făcută de inculpatul O. tocmai în acest scop. În plus, s-a constatat că inculpatul R. a prezentat un cu totul alt conţinut al discuţiilor purtate cu inculpatul O. în iunie 2012, legat de participarea la licitaţia pentru CL2 şi că nu există nicio probă în sprijinul afirmaţiilor inculpatei D. privind activităţile întreprinse cu ocazia vizitei inculpatului O. în România.

Instanţa a reţinut că inculpatul R. a declarat că, după ce iniţal se convenise doar participarea CC. la CL2, inculpatul B. a făcut propunerea ca CC. şi I. S.R.L. să colaboreze în cele două proiecte şi, deşi inculpatul O. intenţiona ca CC. să nu mai participe la alte licitaţii în România (după pierderea licitaţiilor de la Buzău şi Iaşi), inculpatul B. l-a convins să participe la cele două licitaţii, susţinând că, în colaborare cu o firmă românească, şansele de a câştiga licitaţiile erau mari, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor R. şi O. . Deşi în prima declaraţie dată în cursul urmăririi penale inculpatul R. a afirmat că nu îşi aminteşte să îl fi văzut pe inculpatul H. înainte de licitaţie, că nu a fost niciodată în biroul acestuia cu inculpatul B. şi martorul HHHH., că nu ştia că acest martor se cunoaşte cu inculpatul H. şi că el crede că prima dată l-a întâlnit pe inculpatul H. cu ocazia vizitei inculpatului O. la I. din anul 2013, instanţa a constatat că acesta, din proprie iniţiativă, a revenit asupra acestui aspect, precizând în faţa instanţei că l-a întâlnit pe inculpatul H. prima dată în iunie 2012, însoţit de martorul MMMM., atunci când inculpatul B. i l-a prezentat ca fiind patronul firmei I. S.R.L. .

Instanţa a mai reţinut că martorul MMMM. a declarat că inculpatul H. i-a spus că a auzit de firma CC. de la martorul KKKK.. Martorul MMMM. a precizat că a auzit că prin "filiera" HHHH. inculpatul H. s-a cunoscut cu mai multe persoane la dânsul în birou (martorul neputând identifica aceste persoane), că în urma acestei întâlniri inculpatul H. i-a spus că pot participa la licitaţiile organizate de BB., cu condiţia asocierii cu CC., fără însă a preciza la acel moment o formulă concretă de participare . A mai precizat că pe HHHH. l-a perceput ca fiind din partea CC., aspect despre care instanţa a arătat că trebuie înţeles prin prisma relaţiei apropiate dintre inculpatul B. şi martorul HHHH., iar nu a unei relaţii dintre O. sau R. şi martor. Martorul MMMM. a declarat că, după această discuţie, la indicaţia inculpatului H., a participat la o întâlnire la Sinaia la care au fost inculpatul B. şi martorii KKKK. şi HHHH., la care s-a discutat, de principiu, participarea la licitaţiile pentru CL1 şi CL2, martorul precizând că el a arătat că I. S.R.L. putea asigura partea de lucrări civile, iar CC. să se ocupe de partea de lucrări mecanice. A precizat că nu ştia atunci cine era martorul KKKK. . A mai relatat că după această întâlnire la sediul I. S.R.L. s-a prezentat inculpatul B., împreună cu inculpatul R., care a afirmat că este rudă cu patronii CC., după care au avut loc alte întâlniri.

Inculpata I. S.R.L. a declarat în faţa instanţei, prin reprezentantul său legal, că inculpaţii B. şi R. au contactat I. S.R.L. pentru participarea la cele două licitaţii .

Instanţa a arătat că, în declaraţia iniţială, martorul BBBBB., director tehnic al I. S.R.L., a afirmat că în cadrul acestei societăţi s-au purtat discuţii în vederea participării la o licitaţie organizată de BB., finanţată din fonduri europene, pentru proiectarea şi execuţia unei staţii de epurare, că, deşi i s-a cerut părerea, el nu s-a implicat în discuţii, deoarece societatea nu avea experienţă în acest domeniu, că inculpatul H. a luat hotărârea să se participe la licitaţie şi ulterior a aflat de la acest inculpat că la licitaţie I. S.R.L. va participa în asociaţie cu o firmă libaneză, CC. . Şi din această declaraţie a reieşit faptul că inculpatul H. a luat hotărârea ca I. S.R.L. să participe la licitaţiile organizate de BB., iar ideea colaborării cu CC. a apărut ulterior.

În fine, martorul CCCCC., angajat al I. S.R.L., a declarat că, în toamna anului 2012, inculpatul H. l-a întrebat dacă este capabil să ducă o lucrare mare privind o staţie de epurare, în ideea de a se participa la o licitaţie, că el a fost de acord, a studiat pe SEAP fişa de date pentru licitaţie şi a realizat că, pentru I. S.R.L., condiţiile de participare nu erau îndeplinite în ce priveşte condiţia experienţei similare, iar apoi martorul MMMM. a găsit un asociat cu experienţă similară în persoana firmei CC. .

În urma analizei acestor declaraţii, instanţa a constatat că declaraţiile martorului KKKK. se coroborează cu declaraţia iniţială a inculpatei D., cu declaraţiile constante ale inculpatului R., precum şi cu declaraţiile inculpatului O. şi cu declaraţia martorului MMMM., astfel că a reţinut faptul că ideea unei colaborări între CC. şi I. S.R.L. nu a venit de la inculpatul R. sau de la inculpatul O.. Inculpata I. S.R.L. căuta o societate cu care să colaboreze pentru a îndeplini condiţia privind experienţa similară necesară pentru participarea la licitaţii, astfel că, prin intermediul martorului KKKK., s-a stabilit legătura între I. S.R.L. şi inculpatul B. în vederea întocmirii documentaţiei sau a participării la licitaţie.

Pe cale de consecinţă, au fost înlăturate declaraţiile inculpatului B., precum şi declaraţiile inculpatei D. din faţa instanţei şi ale inculpatei I. S.R.L. cu referire la modalitatea în care s-a ajuns la ideea unei colaborări între I. S.R.L. şi CC. pentru CL1 şi CL2. De asemenea, instanţa a constatat că nu au suport probator aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul celor declarate de inculpatul H., şi anume că inculpaţii D. şi B. au iniţiat discuţiile cu inculpatul H. (pag. 23), deoarece, de fapt, I. S.R.L. era în căutare de colaboratori în vederea îndeplinirii condiţiilor de participare privind experienţa similară la licitaţiile organizate de BB., CC. îndeplinind toate condiţiile de participare şi fără vreo colaborare cu I. S.R.L., aspect relevat de faptul că, la licitaţia pentru CL2, CC. a participat singură, I. S.R.L. fiind doar subcontractor declarat. Prin urmare, nici susţinerile martorului HHHH. în sensul că inculpatul B. i-a spus că CC. nu îndeplinea condiţiile de participare şi că aveau nevoie de "o firmă de susţinere" nu corespund realităţii. Mai mult, instanţa a arătat că este foarte probabil ca martorul HHHH. să fi fost cel care a mijlocit, prin relaţiile personale, legătura dintre inculpatul B. şi I. S.R.L, în acest sens fiind şi susţinerile martorului MMMM., care a afirmat că inculpatul H. l-a cunoscut pe inculpatul B. prin "filiera HHHH.". Probaţiunea administrată a dovedit că implicarea acestui martor a fost una constantă şi chiar semnificativă, începând cu negocierile de dinaintea licitaţiei şi până după momentul semnării CL1, însă instanţa a arătat că nu s-a oferit nicio explicaţie a acestei implicări, martorul neavând nicio legătură şi nicio pregătire în domeniul staţiilor de epurare, singurul interes pe care martorul îl urmărea fiind unul financiar, întemeiat pe relaţiile personale cu diferite persoane care aveau sau puteau avea vreun rol în legătură cu procedurile de achiziţii publice. Martorul însuşi a recunoscut acest lucru, precizând că nu a dat niciun ajutor pentru pregătirea documentaţiei pentru licitaţie şi faptul că, din punct de vedere tehnic, nu ştia nimic, justificându-şi implicarea exclusiv pe considerentul că era prieten cu inculpatul B. .

Inculpatul R. a declarat că, în luna iulie 2012, în timp ce pregăteau proiectul pentru CL2, inculpatul B. i-a solicitat să depună ofertă şi pentru Sinaia - Breaza (CL1) şi să participe la licitaţii pentru ambele proiecte în asociere cu inculpata I. S.R.L. . Instanţa, în acord cu inculpatul R., a constatat că nu există probe care să dovedească faptul că pregătirea, de către CC., a dosarului de licitaţie pentru CL1 a început odată cu pregătirea dosarului pentru CL2, deşi se cunoştea existenţa licitaţiei pentru CL1, anunţul fiind publicat pe SEAP încă din data 14.06.2012. Mai mult, dacă s-ar fi decis ab initio participarea CC. la ambele licitaţii, nu exista niciun motiv pentru ca inculpatul O. să nu fi emis, la data de 10.07.2012, procură pentru inculpaţii B. şi R. şi pentru CL1, nu doar pentru CL2. Or, acest lucru nu s-a întâmplat, ceea ce relevă faptul că decizia privind participarea CC. la licitaţia pentru CL1 a fost luată ulterior. În plus, la data vizitei inculpatului O. în România, anunţul pentru licitaţia pentru CL1 nu fusese publicat (publicarea având loc la 14.06.2012), astfel că nu ar fi putut exista de la început vreo discuţie privitoare la participarea la ambele licitaţii, ci doar privitor la CL2, aşa cum just a declarat inculpatul R.. În e-mail-ul trimis de inculpatul B., la data de 7.07.2012, inculpatului R., acesta i-a cerut să nu uite de procura pentru ei doi, subiectul e-mail-ului privind exclusiv formularele necesare pentru licitaţie pentru CL2, fără a menţiona nimic de vreo procură pentru CL1 .

Instanţa a reţinut că, după convorbirea telefonică în care inculpatul B. i-a propus ca CC. să participe la licitaţii împreună cu I. S.R.L., inculpatul R. a venit în România şi s-a deplasat împreună cu inculpatul B. la sediul I. S.R.L., unde au discutat cu inculpatul H. şi cu martorul MMMM., aceste aspecte fiind relatate de inculpaţii D., R. şi B. . În legătură cu această primă întâlnire, inculpatul B. a precizat că s-a discutat despre posibilitatea participării la licitaţiile pentru CL1 şi CL2 într-o formulă comună, inculpatul H. fiind de acord în principiu cu o colaborare, urmând ca detaliile tehnice să fie discutate cu MMMM. . A mai precizat că, ulterior, au avut loc mai multe întâlniri, la care a participat împreună cu inculpatul R., discutând cu martorul MMMM. probleme tehnice şi au vizitat amplasamentele, aspectele fiind confirmate de martorul MMMM. şi inculpatul R.. Inculpata D. a precizat în faţa instanţei că la acea primă întâlnire ea nu a participat, însă a participat martorul HHHH. . Instanţa a reţinut că inculpatul R. a declarat că martorul HHHH., alături de inculpatul B., i-au propus asocierea cu I. S.R.L. pentru CL1 şi CL2, în timp ce CC. se pregătea doar pentru CL2 şi ca CC. să accepte I. S.R.L. ca şi subcontractant pentru CL2 .

Instanţa a mai arătat că inculpata D. a declarat în cursul judecăţii că pe inculpatul H. l-a cunoscut după data de 7.01.2013, precizând că l-a cunoscut după ce inculpatul O. a venit în România, în ianuarie 2013, după semnarea CL1, la o întâlnire la sediul I. S.R.L., fără să mai poată indica data, încercând astfel să minimalizeze implicarea ei, în numele CC., în colaborarea cu I. S.R.L. S-a constatat că susţinerile acesteia sunt infirmate de declaraţiile iniţiale ale inculpatului H.. Astfel, deşi acesta a afirmat în faţa instanţei că pe inculpata D. a cunoscut-o după depunerea ofertei pentru CL1 şi, respectiv, după semnarea CL1, în cursul urmăririi penale, în prima declaraţie, în prezenţa apărătorului ales, a afirmat că, în anul 2012, inculpata a venit la biroul lui din Băneşti împreună cu inculpatul B. şi martorul HHHH. şi i-au propus colaborarea pentru CL2, că după participarea la licitaţia pentru CL2, inculpata, împreună cu inculpatul B. şi martorii KKKK. şi HHHH., l-au căutat pentru a participa la licitaţia pentru CL1, că din discuţiile avute cu inculpata D. a înţeles că aceasta, anterior participării la licitaţia pentru CL1, era "foarte doritoare să continue acest proiect şi să lucreze în acest proiect", că în ultimele două zile de dinaintea participării la licitaţie inculpaţii B. şi D. au fost la sediul I. S.R.L., unde au listat documentele, documentaţia fiind terminată în ultima zi . Şi martorul MMMM. a declarat în cursul urmăririi penale că, înainte cu 2-3 zile de termenul limită de depunere a documentaţiei, inculpata D. s-a deplasat împreună cu inculpatul B. la sediul I. S.R.L., unde au listat o parte din documente şi au mai lucrat la propunerea tehnică . În mod similar, şi martorul BBBBB. a declarat că i-a văzut la sediul I. S.R.L. pe inculpaţii B. şi D. lucrând pe laptop pentru licitaţie, martorul aflând de la martorul MMMM. că cei doi sunt "de la CC." . Acelaşi martor a declarat în continuare că "după câştigarea licitaţiei şi înainte de semnarea contractului la notar la sediul I. a venit inculpatul R. împreună D. şi B., că s-au purtat discuţii cu H., MMMM., la care a participat şi martorul, despre modul de continuare a contractului" .

Având în vedere cele expuse, instanţa a constatat că probaţiunea a dovedit faptul că inculpaţii D. şi H. s-au cunoscut anterior depunerii ofertei pentru CL1, încă din perioada negocierilor în vederea participării la licitaţie, susţinerile inculpatei în sens contrar fiind infirmate de probele administrate.

S-a menţionat că, în cursul urmăririi penale, inculpatul H. a declarat că doar după participarea la licitaţia pentru CL2 a fost contactat de martorii KKKK., HHHH. şi inculpaţii D. şi B., care i-au spus că vor să participe şi la următoarea licitaţie de la Sinaia - Breaza în procent de 50%-50%, iar el a fost de acord, însă instanţa a constatat că aceste susţineri sunt inexacte, din probele administrate şi menţionate mai sus rezultând că, deşi CC. începuse pregătirea documentaţiei doar pentru CL2, discuţiile cu inculpatul B. despre colaborarea dintre cele două societăţi au privit de la început ambele licitaţii. Mai mult, chiar inculpatul H., în faţa instanţei, a declarat că, în vara anului 2012, inculpatul B. i-a propus participarea I. S.R.L. în colaborare cu CC. la două licitaţii, CL1 şi CL2 .

Participarea la licitaţia pentru CL2 s-a făcut în formula CC. - contractor (ofertant), I. S.R.L. - subcontractant declarat, CC. şi GGG. - terţi susţinători pentru CC. .

Instanţa a constatat că probaţiunea administrată a dovedit, fără dubiu, faptul că participarea la licitaţia pentru CL1 s-a făcut în formula asocierii I. S.R.L. - CC., în procente de câte 50% şi că o parte din documentele depuse de inculpatul B. la dosarul de licitaţie pentru CL1, în numele CC., au fost falsificate, activităţile de falsificare fiind recunoscute în materialitatea lor de inculpaţii B. şi D. în ce priveşte falsificarea ştampilei CC. şi a semnăturii inculpatului O., cu precizarea că inculpatul R. şi-ar fi dat acordul pentru această falsificare. De asemenea, s-a dovedit, fără dubiu, că inculpatul B. nu a avut nicio procură specială din partea GGG. în legătură cu licitaţia pentru CL1. S-a remarcat că toate aceste aspecte sunt necontestate de vreun inculpat sau de vreo parte civilă, rezultând din înscrisurile depuse la dosar şi rapoartele de constatare criminalistică, astfel cum au fost indicate, inclusiv cu ocazia expunerii stării de fapt.

Instanţa de fond a arătat că inculpaţii B. şi D. au recunoscut, în parte, în cursul urmăririi penale şi integral în faţa instanţei faptul că au falsificat toate documentele indicate cu ocazia expunerii stării de fapt şi care vor fi menţionate mai jos, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii, recunoscând, în materialitatea lor, acţiunile de falsificare, dar precizând că au avut acordul inculpatului R. pentru acestea. Cererile celor doi inculpaţi de judecare a cauzei potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii au fost respinse de instanţă la termenul de judecată din 17.06.2016, motivat de faptul că aceştia nu au recunoscut faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu. Susţinerile din cuprinsul concluziilor orale şi scrise, în sensul că, dată fiind excluderea de către instanţă a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/29.08.2014 întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate, aflat la dosar de urmărire penală (însoţită de eliminarea fizică a acestuia din dosar), acuzaţia privind săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals material în înscrisuri oficiale, bazată exclusiv pe recunoaşterile celor doi inculpaţi, rămâne fără suport probator, nu au putut fi primite.

Astfel, s-a reţinut că, dincolo de recunoaşterea în materialitatea lor a tuturor acţiunilor de falsificare de către cei doi inculpaţi (comise în marea lor majoritate prin scanarea de semnături şi ştampile, urmată de aplicarea acestora pe alte documente), există probe ştiinţifice cu care acestea se coroborează şi care confirmă acţiunile de falsificare, şi anume raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/15.12.2014 întocmit de IPJ Alba - Serviciul Criminalistic şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/27.05.2015 întocmit de IPJ Alba - Serviciul Criminalistic . Prin urmare, constatarea de către instanţă, prin încheierea din 13.11.2019, a nulităţii absolute a ordonanţei din 18.08.2018, emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. în dosarul nr. x/2014 şi a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/29.08.2014 întocmit la 28.08.2014 de Institutul pentru Tehnologii Avansate, aflat la dosar de urmărire penală, urmată de excluderea acestui raport din materialul probator şi eliminarea sa fizică din dosar, întemeiată pe motivul încălcării dispoziţiilor privind competenţa după materie a organelor de urmărire penală, nu are niciun efect asupra restului materialului probator. Mai mult, cu ocazia percheziţiei informatice efectuate asupra calculatorului şi laptopului inculpatei şi asupra unui stick de memorie, toate ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, s-au găsit numeroase documente falsificate, precum şi documente ce conţineau scanări ale unor ştampile ale CC., GGG., ale traducătorului autorizat RRRR., precum şi ale unor semnături aparţinând inculpatului O., traducătorului autorizat, etc.

De asemenea, nu au putut fi primite nici susţinerile inculpaţilor B. şi D. în sensul că declaraţiile de recunoaştere date de ei au fost făcute în considerarea faptului că existau la dosar probe cu caracter ştiinţific obţinute cu încălcarea dispoziţiilor legale care au fost excluse ulterior de la dosar şi că, prin urmare, nu pot fundamenta o soluţie de condamnare. Instanţa a arătat că declaraţiile de recunoaştere a tuturor acţiunilor de falsificare, date de cei doi inculpaţi, au avut la bază cele două rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, probe care au fost administrate cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale şi care au stabilit modalitatea concretă de falsificare a documentelor, pentru toate documentele falsificate, nefiind incidente dispoziţiile art. 102 alin. (4) C. proc. pen., invocate de inculpaţi, care statuează că probele derivate se exclud dacă au fost obţinute în mod direct din probele obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod.

În concret, instanţa a reţinut că inculpatul B., împreună cu inculpata D., au falsificat mai mult documente.

Un prim document falsificat de aceştia este procura de reprezentare a CC. în vederea semnării contractului de asociere cu I. S.R.L., în limba franceză, datată 10.07.2012, pe care au aplicat ştampila CC., semnătura inculpatului O. şi ştampila cu data "10/07/2012", care au fost scanate în prealabil de pe alte documente; procura a fost tradusă apoi de martora RRRR., fără a-i fi prezentată fizic, ci doar în format electronic, semnătura traducătorului fiind ulterior legalizată de inculpata notar public U. sub nr. x/04.09.2012 . Acestea au fost concluziile raportului de constatare nr. 78665 din 15.12.2014 întocmit de I.P.J. Alba . Acelaşi raport de constatare a concluzionat faptul că impresiunile ştampilei cu data "10/07/2012" sunt identice pe patru documente cu conţinut diferit şi că acestea sunt identice cu ştampila şi semnătura de pe documentul model de comparaţie ce a fost identificat şi listat de pe stick-ul pus la dispoziţie de reprezentanţii CC.. În urma efectuării percheziţiei informatice, în calculatorul ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatei D., din care a fost extras HDD QQQQ., în calea "DOCUMENTE LUCRATE\Documente lucrate\de completat Breaza Sinaia/Procuri" a fost identificat documentul falsificat, atât în format imagine având extensia .JPG, cât şi în format Word . În procesul-verbal întocmit cu acea ocazie se arată că documentul având extensia ".doc" a fost creat la data de 4.09.2012, ora 8:38, fiind ultima dată modificat la data de 4.09.2012, ora 9:03, că după modificarea documentului, la data de 4.09.2012, ora 9:07:14, documentul a fost scanat şi că toate operaţiunile au fost efectuate de la acelaşi calculator, având username D. . Aşa cum rezultă din planşa fotografică existentă la dosarul cauzei, contrafacerea procurii a fost făcută prin adăugarea de elemente de text şi ştampilă împreună cu semnătura peste procura emisă pentru licitaţia de la Câmpina-Plopeni . Documentul a fost falsificat şi salvat peste procura emisă pentru licitaţia de la Câmpina-Plopeni, în numele CC., la data de 10.07.2012. Peste acest document au fost aplicate elemente de text care au acoperit aproape integral textul procurii iniţiale. Singurul element original care a rămas în conţinutul procurii falsificate a fost impresiunea ştampilei cu data "10/07/2012". Acelaşi element a fost folosit şi pentru falsificarea celorlalte procuri identificate la percheziţia informatică pe calculatorul inculpaţilor şi care, conform raportului de constatare, au ştampila identică . În urma efectuării percheziţiilor informatice asupra mediilor de stocare ridicate de la inculpata D., atât pe stick-ul de memorie, cât şi pe HDD QQQQ. (pe ambele partiţii), a fost identificat folderul denumit "stampile semnături" care conţinea fişiere Word, cu elemente scanate şi decupate, reprezentând semnăturile utilizate la falsificarea documentelor, putând fi astfel preluate uşor cu funcţia "copy" şi adăugate în noile documente cu funcţia "paste" . Mai mult, prin raportul de constatare nr. x din 27.05.2015 întocmit de I.P.J. Alba s-a stabilit că semnătura din conţinutul documentului intitulat "Semnatura CC.", găsit cu ocazia efectuării percheziţiei informatice, este identică cu cea de pe procura falsificată .

Un al doilea document falsificat de inculpaţii B. şi D. a fost procura de reprezentare a GGG. privind semnarea angajamentului de acordare a susţinerii tehnice şi profesionale Asocierii I. S.R.L - CC., în limba franceză, datată 12.07.2012, tradusă apoi de martora RRRR., fără a-i fi prezentată fizic, ci doar în format electronic, semnătura traducătorului fiind ulterior legalizată de inculpata U. sub nr. x/04.09.2012 . Inculpaţii au scanat, decupat şi aplicat în conţinutul documentului ştampila GGG. şi semnătura reprezentantului acestei societăţi - martorul ZZ., aceasta fiind concluzia raportului de constatare nr. 78665 din 15.12.2014 întocmit de I.P.J. Alba . Din acelaşi raport rezultă că impresiunile de ştampilă cu textul "GGG. 108, rue du Moulin 60600 BREUIL-LE-VERT..." şi semnăturile ce le însoţesc au fost preluate de pe documentul model de comparaţie reprezentat de contractul încheiat între GGG. şi DDDDDDD. aflat la dosarul de urmărire penală în volumul 65, filele x . În urma efectuării percheziţiilor informatice asupra mediilor de stocare ridicate de la inculpata D., pe stick-ul de memorie, cât şi pe HDD QQQQ. (pe ambele partiţii), a fost identificat folderul denumit "stampile semnături" care conţinea fişiere Word, cu elemente scanate şi decupate, reprezentând semnăturile utilizate la falsificarea documentelor, putând fi astfel preluate uşor cu funcţia "copy" şi adăugate în noile documentele cu funcţia "paste". Documentul "GGG.", conţine doar semnătura şi ştampila GGG., care puteau fi folosite la falsificarea înscrisurilor prin aplicarea lor în conţinutul altor documente . Prin raportul de constatare nr. x din 27.05.2015 întocmit de I.P.J. Alba s-a stabilit că ştampila şi semnătura din conţinutul documentului intitulat "GGG.", găsit cu ocazia efectuării percheziţiei informatice, este identică cu cea depusă pe procura de reprezentare a GGG. falsificată . În urma efectuării percheziţiei informatice în calculatorul ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatei D., din care a fost extras HDD QQQQ., în calea DOCUMENTE LUCRATE\Documente lucrate\de completat Breaza Sinaia/Procuri a fost identificată această procură, atât în format imagine având extensia .JPG, cât şi în format Word . Se arată în procesul-verbal că documentul având extensia ".doc" a fost creat la data de 4.09.2012, ora 8:42, fiind ultima dată modificat la data de 4.09.2012, ora 8:42, ambele operaţiuni fiind efectuate de la acelaşi calculator, având user name D., iar la data de 4.09.2012, ora 8:45:58, documentul a fost scanat . Din planşa fotografică existentă la dosarul cauzei se poate observa modalitatea în care a fost contrafăcută procura de reprezentare, inculpaţii adăugând elemente de text şi ştampilă împreună cu semnătură peste procura emisă pentru licitaţia de la Câmpina-Plopeni. . Documentul a fost falsificat şi salvat peste procura emisă pentru licitaţia de la Câmpina-Plopeni în numele CC., la data de 10.07.2012. Peste acest document au fost aplicate elemente de text care au acoperit integral textul procurii iniţiale. Instanţa a arătat că este întemeiară susţinerea din rechizitoriu în sensul că şi singurul element original care a rămas în conţinutul procurii falsificate aparent emisă de CC., respectiv impresiunea ştampilei cu data "10/07/2012", a fost acoperit, deoarece aceasta era pe o ştampilă în limba arabă, care nu putea apărea pe un document aparent emis în Franţa.

Inculpatul B., prezentând procura tradusă şi cu legalizarea semnăturii traducătorului sub nr. x/04.09.2012 de către inculpata U., a dat o declaraţie falsă, în numele GGG., în faţa inculpatei notar public V., privind acordarea susţinerii tehnice şi profesionale Asocierii I. S.R.L - CC. - formularul nr. 18 (pentru experienţă similară şi personal de specialitate), declaraţie autentificată de aceasta sub nr. x/4.09.2012. . În cuprinsul acestei declaraţii, inculpatul B. a făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului, exprimând în baza procurii falsificate acceptul GGG. de a se angaja, în mod ferm, necondiţionat şi irevocabil, să pună la dispoziţia Asocierii I. S.R.L - CC. toate resursele tehnice şi profesionale necesare pentru îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor asumate de acesta, conform ofertei prezentate şi contractului de achiziţie publică ce urma a fi încheiat între ofertant şi autoritatea contractantă, precum şi de a răspunde necondiţionat pentru neexecutarea obligaţiilor şi de a răspunde pentru prejudiciile cauzate autorităţii contractante ca urmare a nerespectării obligaţiilor prevăzute în angajament. În legătură cu angajamentul de susţinere tehnică din partea GGG., instanţa de fond a menţionat că martora SSSS., angajată a I. S.R.L. pe post de expert achiziţii publice, a declarat că a semnalat inculpaţilor B. şi D., cu ocazia unei vizite făcute la Braşov în vederea pregătirii documentaţiei, că nu era autentificat de notar, iar inculpata D. a afirmat că îl vor aduce autentificat . Un alt aspect subliniat a fost acela că angajamentul făcut de inculpatul B. în numele GGG. avea ca obiect susţinerea tehnică şi profesională acordată asocierii I. S.R.L. - CC., în condiţiile în care această asociere nu exista la data de 4.09.2012, acordul de asociere a celor două societăţii fiind semnat în numele CC. de inculpatul B. doar a doua zi, la data de 5.09.2012 şi tot în baza unei procuri falsificate.

Inculpaţii B. şi D. au mai falsificat, prin contrafacerea semnăturii şi/sau a ştampilei, un număr de 9 declaraţii date în numele GGG. şi CC., pe care au aplicat, după caz, ştampilele GGG. şi CC. şi semnăturile martorului ZZ. şi ale inculpatului O., scanate în prealabil de pe alte documente;

1. Document în limba română denumit Formularul nr. 1 - DECLARAŢIE PRIVIND ELIGIBILITATEA, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 160 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

2. Document în limba română denumit Formularul nr. 2 - DECLARAŢIE privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 18¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 161 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

3. Document în limba română denumit Formularul nr. 5 - DECLARAŢIE privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 162 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

4. Document în limba română denumit Formularul 7.1 - DECLARAŢIE PRIVIND LISTA PRINCIPALELOR LUCRĂRI PROIECTATE ÎN ULTIMII 3 ANI, aparent emanând de la GGG., document numerotat cu 175 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

5. Document în limba română denumit Formularul 7.2 - EXPERIENŢA SIMILARĂ CA PROIECTANT, aparent emanând de la GGG., document numerotat cu 176-177 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

6. Document în limba română denumit Formularul nr. 11b - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 208 în dosarul de licitaţie - fila 18¹, vol. 66 dosar de urmărire penală;

7. Document în limba franceză denumit "PROTOCOLE D’ÁCCORD nr. 1213/02.01.2012", aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 285 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

8. Document în limba română denumit "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii", aparent emanând de la CC., pentru CL1, document numerotat cu 362 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

9. Document în limba română denumit Formularul nr. 11 - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 493 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală.

În ceea ce priveşte documentele de la nr. 1-7, 9, ştampila GGG. şi semnătura reprezentantului acestei societăţi au fost scanate de pe documentul model de comparaţie reprezentat de contractul încheiat între GGG. şi DDDDDDD. aflat la dosarul de urmărire penală în filele x - se arată în raportul de constatare aflat în filele x, acestea fiind decupate şi aplicate în conţinutul documentelor.

De asemenea, prin raportul de constatare nr. x din 27.05.2015 întocmit de I.P.J. Alba s-a stabilit că ştampila şi semnătura din conţinutul documentului intitulat "GGG.", găsit cu ocazia efectuării percheziţiei informatice, au fost depuse pe documentul numerotat cu 1 (coincide cu documentul nr. 55 din Ordonanţa nr. 23/P/2014 din 16.10.2014 prin care s-a dispus efectuarea Raportului de constatare nr. x din 15.12.2014), implicit şi pe celelalte documente, semnăturile fiind identice.

În cazul documentului nr. 6, în afara ştampilei GGG. şi a semnăturii reprezentantului acestei societăţi, în conţinutul său a fost scanată, decupată şi aplicată semnătura reprezentantului CC. Pe acest document, care poartă data de 3.08.2012, ştampila cu textul "CC. R C No. 17015 LEBANON" a fost aplicată în original, conform Raportului de constatare nr. x din 15.12.2014 întocmit de I.P.J. Alba .

În cazul documentului nr. 7, alături de ştampila GGG. şi semnătura reprezentantului acestei societăţi, în conţinutul său au fost scanate, decupate şi aplicate ştampila CC. şi semnătura reprezentantului acestei societăţi .

În cazul documentului nr. 9, ştampila CC. a fost aplicată în original. Instanţa a arătat că inculpata D. a declarat că ar fi fost în posesia unei astfel de ştampile, fără a mai putea preciza ce s-a întâmplat cu ea. Cu toate acestea, cei doi inculpaţi au aplicat-o atât pe documentul nr. 6, cât şi pe documentul nr. 9, datate ambele 3.08.2012, însă pe documentul nr. 6 cei doi au aplicat semnătura scanată a inculpatului O., iar documentul nr. 9 a fost semnat personal de inculpatul B., în numele CC.

În urma efectuării percheziţiei informatice în calculatorul ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatei D., din care a fost extras HDD QQQQ., în calea DOCUMENTE LUCRATE\Documente lucrate\de completat Breaza Sinaia\formulare, au fost identificate documentele enumerate la pct. 3, 6, 9, 4, 5 . Documentul în limba română denumit Formularul nr. 1 - declaraţie privind eligibilitatea (numerotat cu 1) şi documentul în limba română denumit Formularul nr. 2 - Declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 18¹ din O.U.G. nr. 34/2006 (numerotat cu 2) nu au fost identificate la percheziţia informatică. Formularul nr. 2 a fost găsit la percheziţia informatică în acelaşi folder având în conţinut exprimări puţin diferite. Aşa cum se arată şi în rechizitoriu, cele două documente au fost completate în limba română, deşi ZZ. nu vorbeşte şi nu înţelege această limbă, aşa cum rezultă din declaraţia dată de acesta ca martor în faţa instanţei.

Celelalte formulare au data creării/ultimei modificări 4.09.2012, 28.07.2012, 21.07.2012, toate fiind create de la calculatorul având utilizatorul "D.", username-ul calculatoarelor folosite de inculpaţii D. şi B. .

S-a menţionat că, în acelaşi folder, au mai fost identificate aceleaşi formulare, completate şi în numele CC., toate având aplicată semnătura inculpatul O., scanată de pe alt document şi inserată în cuprinsul formularelor, după cum se observă în planşa foto .

La percheziţia informatică, în calculatorul ridicat de la locuinţa inculpatei D., din care a fost extras HDD QQQQ., în calea DOCUMENTE LUCRATE\Documente lucrate\de completat Breaza Sinaia\declaratii disponibilitate a fost identificat documentul în limba franceză denumit "PROTOCOLE D’ÁCCORD nr. 1213/02.01.2012" (documentul nr. 7). Acest document a fost creat la data de 4.09.2012, ora 12:10:38, de la calculatorul având user "D." .

Documentul de la nr. 8, denumit "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" are aplicate semnăturile declaranţilor în fals. Conform Raportului de constatare nr. x din 15.12.2014 întocmit de I.P.J. Alba, semnăturile care se găsesc plasate în dreptul numelor "AAA.", "BBB.", "EEE.", "UU.", "DDD.", "VV." şi "WW." au traseele liniare compuse din mai multe puncte multicolore, specifice scanării şi imprimării color .

La percheziţia informatică, în calculatorul ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatei D., din care a fost extras HDD QQQQ., în calea DOCUMENTE LUCRATE\Documente lucrate\de completat Breaza Sinaia\declaratii disponibilitate au fost identificate mai multe forme ale acestui document. O primă formă este reprezentată de document fără semnăturile titularilor, dar având aplicată prin scanare ştampila CC. şi semnătura inculpatului O., acesta fiind creat la data de 4.09.2012, ora 9:47:44, de la utilizatorul "D.". Cel de-al doilea prezintă semnăturile titularilor având aplicată prin scanare ştampila CC. şi semnătura inculpatului O., document creat la data de 4.09.2012, ora 11:07, ultima dată salvat în aceeaşi zi, la ora 11:12, de la utilizatorul "D.". Cel de-al treilea document în format PDF a fost cel folosit în cadrul procedurii de licitaţie publică, având aplicate semnăturile titularilor fără semnătură şi ştampilă. Acest document a fost creat la data de 4.09.2012, ora 9:33:30, fiind ultima dată modificat în aceeaşi zi, la ora 11:06:58 .

În acelaşi folder au fost identificate o serie de alte documente contrafăcute în aceeaşi manieră, în care se menţionau diferite formule de participare la licitaţie între aceleaşi societăţi I., CC. şi GGG., dar care, însă, nu au fost folosite .

Inculpatul B. a completat în numele CC., atribuindu-şi în mod fals calitatea de reprezentant ("reprezentant" sau "reprezentant împuternicit") al acestei societăţi, un număr de 13 declaraţii pe proprie răspundere şi pe care a aplicat ştampila CC., semnându-le personal, necesare pentru dosarul de licitaţie:

1. declaraţie iniţială privind îndeplinirea cerinţelor de calificare, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

2. formularul nr. 1 - declaraţie privind eligibilitatea, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

3. formularul nr. 2 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

4. formularul nr. 3 - declaraţie privind calitatea de participant la procedură, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

5. formularul nr. 4 - certificat de participare la licitaţie cu ofertă independentă, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

6. formularul nr. 5 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

7. formularul nr. 8.1 - declaraţie privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

8. formularul nr. 8.2 - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

9. formularul nr. 8.2b - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

10. formularul nr. 8.2c - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

11. formularul nr. 9 - declaraţie privind utilajele, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

12. formularul nr. 10 - informaţii generale privind angajaţii, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

13. formularul nr. 11 - personal propus pentru îndeplinirea contractului, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală.

În urma efectuării percheziţiei informatice în calculatorul ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatei D., din care a fost extras HDD QQQQ., în calea "DOCUMENTE LUCRATE\Documente lucrate\de completat Breaza Sinaia\formulare" au fost identificate parţial aceste documente, alături de formularele completate în numele terţului susţinător GGG. . Documentele iniţiale din calculator aveau menţionată în cuprinsul lor data completării 5.08.2012, având aplicată, prin scanare, semnătura inculpatului O..

Formularul numărul 2 depus în cadrul licitaţiei are o exprimare puţin diferită de cea din documentul găsit în calculator, expresia "asociat al asocierii" fiind înlocuită cu expresia "asociat în cadrul asociaţiei". Aceeaşi formulare este schimbată şi în cazul Formularului nr. 2 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 18¹ din O.U.G. nr. 34/2006 (numerotat cu 2), completat în numele GGG..

În baza procurii de reprezentare a CC., tradusă de martora RRRR. şi cu legalizarea semnăturii traducătorului de către inculpata U. sub nr. x/04.09.2012, inculpatul B. a semnat în fals, în numele CC., la data de din 5.09.2012, acordul de asociere dintre CC. şi I. S.R.L. (înregistrat la I. S.R.L. sub nr. x) şi împuternicirea liderului asocierii, I. S.R.L., de a reprezenta asocierea la procedura de atribuire - dosar de urmărire penală. În cuprinsul acordului de asociere se menţiona că inculpatul B. era împuternicit conform procurii speciale, iar în cuprinsul împuternicirii se menţiona că inculpatul era reprezentant autorizat al asociatului CC.

În continuare, instanţa de fond a analizat în detaliu aspectele cu privire la care există contradicţii între declaraţiile inculpaţilor şi care ar putea avea relevanţă în ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii B. şi D., dar şi ceilalţi inculpaţi, au fost trimişi în judecată.

Referitor la modul şi formula în care CC. şi I. S.R.L. au convenit să participe la licitaţia pentru CL1 şi modul în care a fost constituit dosarul de licitaţie, instanţa, analizând probaţiunea administrată, a arătat următoarele:

Inculpatul R. a declarat în mod constant în cursul urmăririi penale, când a fost audiat ca persoană vătămată şi apoi ca inculpat, precum şi în faţa instanţei, că, deşi inculpatul B. a propus ca participarea la licitaţii să se facă în formula asocierii, O. nu a fost de acord. A mai declarat că inculpatul B. era insistent, iar O. a găsit soluţia pentru participarea la licitaţii astfel: la prima licitaţie (CL2) CC. în calitate de ofertant, iar I. S.R.L. subcontractant declarat, iar la cea de-a doua (CL1), I. S.R.L. în calitate de ofertant, iar CC. subcontractant, soluţie cu care inculpatul R. a fost de acord. În declaraţia de persoană vătămată dată de R. se face referire la CC., în loc de CC., ca participant la cele două licitaţii, însă, în mod cert, este o eroare de consemnare, dat fiind faptul că, la licitaţia pentru CL2, a participat CC. ca şi contractant, CC. având doar calitatea de terţ susţinător, iar procura specială dată inculpaţilor B. şi R. de către inculpatul O. pentru CL2 a fost în numele CC.. De altfel, din chiar cuprinsul e-mail-ului din 11.11.2011, trimis de inculpatul B. inculpatului R. (la care instanţa a făcut referire mai sus), rezultă că participantul la licitaţii urma să fie CC., iar nu CC. În declaraţia din faţa instanţei, inculpatul R. a precizat în mod expres că, în iunie 2012, când inculpatul B. şi martorul HHHH. i-au propus ca CC. să depună dosarul nu doar pentru proiectul Câmpina - Plopeni, ci şi pentru proiectul Sinaia - Breaza şi i-au cerut ca pentru ambele proiecte I. şi CC. să fie asociaţi, el a spus că inculpatul O., atunci când a venit în iunie 2012 în România, a precizat că o să depună dosarul pentru singură licitaţie, inculpatul R. adăugând că, pentru a încerca să găsească o soluţie care să mulţumească pe toată lumea, el a propus ca CC. să fie subcontractant pentru I. referitor la proiectul Sinaia - Breaza, iar I. să fie subcontractant pentru CC. referitor la proiectul Câmpina - Plopeni .

În declaraţiile de persoană vătămată şi de inculpat, date în cursul urmăririi penale, inculpatul R. a explicat şi motivul pentru care nu s-a dorit participarea în asociere cu I. S.R.L., respectiv acela că societatea nu era cunoscută de către CC.. Cât priveşte procura din 12.12.2011, a arătat că aceasta le dădea dreptul lui şi inculpatului B. doar la negociere, fără a putea semna acte care să angajeze răspunderea CC..

În cea de-a doua declaraţie dată în faţa instanţei, după audierea inculpatului O., care a afirmat că inculpatul B. a definit formula de participare la CL1 ca fiind o cocontractare la care ei au achiesat, inculpatul R. şi-a nuanţat poziţia, susţinând că şi la Câmpina - Plopeni era tot o colaborare de 50%-50%, chiar dacă I. S.R.L. era subcontractor pentru CC., deoarece, din punct de vedere tehnic, 50% din lucrări pot fi obţinute prin diferite moduri de colaborare. A precizat că nu avea cunoştinţă de discuţiile purtate de inculpatul B. cu conducerea CC. din Liban privind forma de colaborare dintre CC. şi I. S.R.L. pentru Sinaia - Breaza, că nu avea cunoştinţă nici măcar că CC. se va prezenta prin CC., şi nu prin CC.. A precizat totodată că, în ceea ce îl priveşte, inculpatul B. i-a spus întotdeauna că CC. era subcontractor pentru proiectul Sinaia - Breaza şi că la momentul semnării contractului de asociere şi al depunerii ofertei el nu se afla în România.

Instanţa a apreciat ca nesincere atât susţinerile inculpatului R. din ultima declaraţie (preluate şi în concluziile scrise), cât şi susţinerile inculpatului O. în sensul că ideea inculpatului B. era ca CC. să se asocieze cu I. S.R.L., iar el a fost de acord, convenind ca CC. să fie lider şi să furnizeze garanţii bancare de participare doar pentru un singur proiect, CL2, iar I. S.R.L. să aibă acelaşi rol pentru CL1 . Dincolo de revenirea parţială nejustificată a inculpatului R. asupra celor trei declaraţii anterioare, făcută exclusiv cu scopul unei eventuale disculpări a inculpatului O., instanţa a remarcat faptul că, în declaraţia de inculpat, dată în cursul urmăririi penale, în prezenţa apărătorului ales, R. a detaliat discuţiile avute cu inculpatul B. şi cu inculpatul O. ca urmare a propunerii făcute de cel dintâi, în sensul ca participarea la licitaţie să se facă în formula asocierii. Astfel, inculpatul R. a declarat că i-a răspuns inculpatului B. (când a propus asocierea) că "nu asta" au convenit cu O., că era imposibil să se asocieze cu o societate pe care nu o cunoşteau, că l-a sunat pe O. şi a încercat să găsească o soluţie pentru că B. "era insistent", iar O. "a găsit următoarea soluţie":

"deoarece CC. nu dorea să plătească încă o garanţie de participare la licitaţie, decât cea pentru Câmpina - Plopeni, O. a propus ca CC. să participe la licitaţia de la Câmpina - Plopeni în nume propriu şi S.C. I. S.R.L. subcontractant şi I. să participe în nume propriu la Sinaia - Breaza cu CC. LIMITED ca subcontractant declarat. Urma ca CC. să furnizeze pentru ambele licitaţii proiectele, studiile tehnice, dimensionarea şi estimarea costurilor. Am fost de acord cu această soluţie pe care i-am prezentat-o lui B. şi ulterior lui ZZ.". Din această declaraţie rezultă, neechivoc, faptul că inculpatul O. nu doar că nu a fost de acord cu formula asocierii, dar a şi propus formula concretă de participare, pe care a comunicat-o inculpatului R., formulă în care s-a şi participat la licitaţia pentru CL2. În plus, mai rezultă faptul că nu a fost niciodată adusă în discuţie posibilitatea participării CC. la licitaţia pentru CL1 în locul CC..

În plus, deşi inculpatul R. a încercat să acrediteze ideea că ar fi fost posibil ca în cursul vizitei pe care inculpatul B. a făcut-o în Liban, în luna iulie 2012, acesta să fi discutat cu inculpatul O. şi despre modalitatea de participare la licitaţia pentru CL1, instanţa a arătat că probaţiunea administrată infirmă această supoziţie. Absolut nimic din conduita inculpatului B. anterioară depunerii dosarului de licitaţie nu confirmă o astfel de ipoteză. Dacă, într-adevăr, inculpatul B. ar fi convenit cu O. să se participe la licitaţie în formula asocierii I. S.R.L. - CC., ar fi fost firesc ca acesta din urmă să dea procura specială în acest sens, aşa cum a făcut-o în cazul licitaţiilor anterioare de la Buzău, Iaşi şi al licitaţiei pentru CL2, când procurile i-au fost trimise şi în două zile de la data solicitării, astfel că nu era necesar ca inculpatul B. să procedeze la falsificarea unei multitudini de documente. Mai mult, la dosar de urmărire penală, se află un angajament de susţinere tehnică şi financiară acordată de CC. pentru CL1, în limba franceză şi tradus în limba română, datat 5.08.2012, cu încheiere de legalizare a semnăturii emisă de inculpata U. nr. 2803/24.07.2012 (!), ceea ce relevă faptul că, cel puţin la data de 24.07.2012, deci după vizita în Liban, inculpatul B. pregătea documentaţia pentru CL1 cu CC. terţ susţinător şi nu ca asociat al I. S.R.L. Faptul că inculpatul B. pregătise iniţial documentele în considerarea participării I. S.R.L. ca unic ofertant la licitaţia pentru CL1 rezultă şi din aceea că, la percheziţia efectuată la sediul biroului notarial al inculpatei V., au fost identificate un angajament de susţinere tehnică şi profesională dat de inculpatul B. în baza unei procuri cu legalizarea semnăturii traducătorului, de către inculpata U. - sub nr. x/31.07.2012, în numele CC., pentru I. S.R.L., autentificat sub nr. x/2.08.2012 şi un angajament de susţinere tehnică şi profesională dat de inculpatul B. în baza unei procuri cu legalizarea semnăturii traducătorului, de către inculpata U. - sub nr. x/31.07.2012, în numele GGG., pentru I. S.R.L., autentificat sub nr. x/2.08.201 . Şi alte documente similare, datate iulie 2012 sau august 2012, au fost găsite şi ridicate şi cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la cabinetele notariale ale inculpatelor U. şi V. . Înţelegerea iniţială cu privire la participarea I. S.R.L. ca unic ofertant (antreprenor general) reiese şi din documentele identificate la percheziţia informatică, care au fost pregătite pentru această licitaţie .

În fine, dacă s-ar fi convenit într-adevăr o participare la cele două licitaţii sub forma asocierii CC. - I. S.R.L., cum a susţinut inculpatul O., ar fi trebuit să fie încheiat un acord de asociere între aceste două societăţi, care să fi fost depus în dosarul conţinând oferta pentru CL2, însă un astfel de document nu a existat.

Mai mult, inculpatul O. a declarat că, în cursul celei de-a doua vizite în Liban a inculpatului B. (prima fiind cea din februarie 2012 - subl. inst.), el nu l-a întâlnit, scopul vizitei fiind să lucreze cu cele două departamente ale CC..

Prin urmare, au fost înlăturate susţinerile inculpatului R. din ultima declaraţie din faţa instanţei, astfel cum au fost menţionate mai sus. Instanţa de fond a reţinut, însă, faptul că în privinţa inculpatului R. erau, într-adevăr, irelevante formula de participare la licitaţie şi societatea din CC. care urma să participe, deoarece acesta oricum urma să desfăşoare activitatea de cifrare şi apoi de asistenţă la procurarea echipamentelor necesare executării lucrărilor, prin intermediul T..

Pentru aceleaşi considerente a fost înlăturată declaraţia inculpatului O. dată în faţa instanţei cu privire la aceleaşi aspecte. Asocierea între CC. şi I. S.R.L. în vederea participării la cele două licitaţii despre care a vorbit acest inculpat în declaraţia sa nu echivala, în niciun caz, cu o participare în forma asocierii la cele două licitaţii, care ar fi impus un cu totul alt regim juridic, inclusiv încheierea unui contract de asociere detaliat, aşa cum CC. a insistat să fie încheiat după ce a aflat că s-a câştigat licitaţia pentru CL1. La fel, termenul de "lider" folosit de inculpatul O. în declaraţia sa în legătură cu cele două licitaţii nu echivala cu noţiunea de lider al unei asocieri, ci, aşa cum au demonstrat probele din prezenta cauză, cu noţiunea de contractant, rol care ar fi revenit CC. la CL2 şi I. S.R.L. la CL1, iar rolul de subcontractant ar fi revenit I. S.R.L. (la CL2) şi, respectiv, CC. (la CL1).

Instanţa de fond a mai arătat că nu pot fi primite sub nicio formă susţinerile inculpatului O. din cuprinsul concluziilor scrise, în sensul că modul în care au fost reţinute faptele prin rechizitoriu (în urma unei interpretări tendenţioase a probelor, în opinia inculpatului) a avut la bază ignoranţa inculpatului R. . Instanţa a arătat că, dimpotrivă, chiar dacă cele reţinute în rechizitoriu nu au fost susţinute nici în opinia instanţei, în mare parte (în privinţa inculpaţilor O. şi R.), de probe, probaţiunea administrată a demonstrat că inculpatul R. a acţionat în permanenţă în interesul CC., că a fost în contact permanent cu inculpatul O. şi angajaţii direct implicaţi din CC., informându-i despre întregul mers al evenimentelor, că nu a decis nimic important fără consultarea inculpatului O., acestuia din urmă aparţinându-i deciziile în numele CC., inculpatul R. fiind elementul de legătură dintre B. şi CC. şi persoana la curent cu cele ce se derulau în România.

Instanţa a arătat că este un lucru cert că, pentru participarea la CL1, inculpatul O. nu a emis nicio procură pentru inculpatul B., nici în numele CC. (cu privire la care s-a convenit încă de la început să participe la licitaţiile din România) şi nici pentru CC., societate cu privire la care nici nu s-a dovedit că ar fi existat vreo discuţie legată de participarea la licitaţii în calitate de ofertant sau de terţ susţinător.

Inculpatul O. a declarat că inculpatul B. a fost cel care a stabilit formula de participare la licitaţia pentru CL1 de cocontractare 50%-50%, la care CC. a achiesat, că CC. avea dreptul să consimtă la această formulă "definită" de consultantul lor, mai ales că această formulă era conformă cu acele limite pe care el însuşi le-a stabilit. A) mai precizat că inculpatul B. a explicat că a utilizat procura generală pentru a semna contractul de asociere . Instanţa a arătat că, dacă aspectele privind achiesarea ulterioară la formula de participare stabilită de inculpatul B. pot fi acceptate pe ideea depăşirii limitelor mandatului, nu corespunde însă realităţii faptul că formula participării în asociere se încadra în limitele stabilite anterior, când, aşa cum s-a arătat, inculpatul O. s-a declarat categoric împotriva asocierii cu o societate pe care nu o cunoştea. Primul moment în care s-a dovedit că inculpatul O. a aflat de participarea în asociere 50%-50% a fost data de 26.12.2012, după câştigarea licitaţiei.

Inculpatul O. a precizat că a dat procură specială inculpatului B. pentru CL2, unde CC. era lider, iar pentru CL1 nu şi-a pus problema că nu ar fi semnat vreo procură specială, câtă vreme nu CC. a depus oferta . Instanţa a arătat în acest sens că din prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006 privind achiziţiile publice (în forma în vigoare la acea dată) rezultă că este posibil ca ofertantul să includă în propunerea tehnică posibilitatea de a subcontracta o parte din contractul respectiv, iar în cazul în care autoritatea contractantă solicită, ofertantul are obligaţia de a preciza partea/părţile din contract pe care urmează să le subcontracteze şi datele de recunoaştere ale subcontractanţilor propuşi. Prin urmare, într-un astfel de caz, nu era necesară o procură specială din partea CC. pentru inculpatul B. în vederea depunerii ofertei pentru licitaţie, oferta urmând a fi fost făcută de I. S.R.L., astfel că susţinerile inculpatului O. sunt pertinente, însă cu privire la calitatea de subcontractant a CC., iar nu cu privire la calitatea de asociat a CC.

Instanţa a arătat că, în declaraţia iniţială, inculpata D. a afirmat că, pentru CL2, cei de la CC. au ales să participe în nume propriu cu subcontractant declarat I. S.R.L., iar pentru CL1, cei de la CC. "au ales să meargă în asociere 50% cu I.", iar ea şi inculpatul B. au întocmit documentaţiile tehnice pentru CL1 şi CL2, la cererea CC. şi au predat documentaţiile la sediul BB., având procură de reprezentare . Din nou, instanţa a remarcat faptul că inculpata s-a referit la CC. ca fiind participant la licitaţia pentru CL2, când, de fapt, ofertant a fost CC., societate din partea căreia inculpatul B. primise, alături de inculpatul R., procura de reprezentare, CC. având doar calitatea de terţ susţinător.

În aceeaşi declaraţie inculpata a mai susţinut că nu au falsificat niciodată documente - deşi i se aduseseră la cunoştinţă concluziile raportului de constatare criminalistică privind falsificările - precizând că au primit documentele de la CC. şi GGG. prin e-mail, iar originalele prin poştă sau de la inculpatul R. personal . Tot în aceeaşi declaraţie, atunci când a fost întrebată cum a primit procura de asociere în forma 50%-50% CC. - I. S.R.L., inculpata a răspuns însă că nu a fost nevoie de o asemenea procură, că a existat acordul verbal al inculpatului R., după care acesta a venit la semnarea contractului de asociere. Având în vedere că procura pe numele inculpatului B. pentru semnarea contractului de asociere I. S.R.L. - CC. în legătură cu CL1 a fost falsificată pe calculatorul inculpatei D. şi depusă la dosarul de licitaţie, instanţa a constatat că atât susţinerile iniţiale ale acesteia privind existenţa unei procuri din partea CC., cât şi susţinerile privind inexistenţa unei procuri pentru încheierea acordului de asociere, sunt necorespunzătoare adevărului.

S-a constatat că inculpatul B. a afirmat în prima declaraţie că, deşi s-a discutat de la început despre o participare în asociere, s-a ajuns la concluzia că "nu este bine pentru prima licitaţie deoarece nu existau destule referinţe" . A declarat că, la negocierea formulei pentru CL2, s-a stabilit ca la următoarea licitaţie I. S.R.L. şi CC. să participe în asociere 50%-50%, fiind prima dată când CC. participa în nume propriu. A precizat că, pentru CL1, a avut acea procură generală şi acordul verbal al inculpatului R., în aceeaşi declaraţie precizând anterior că atunci când a participat la o licitaţie concretă, a făcut-o cu acordul verbal al inculpatului R., care, pentru el, reprezenta CC. . Întrebat fiind dacă a folosit vreodată în cadrul licitaţiilor procura cu caracter general, a răspuns că el crede că da, dar că nu îşi aminteşte. Tot în aceeaşi declaraţie, când a fost întrebat dacă a întocmit pe calculatorul lui procuri sau alte documente care au fost folosite la licitaţii şi în conţinutul cărora a aplicat ştampile şi semnături scanate de pe alte documente, a răspuns afirmativ, precizând că a avut acordul martorului ZZ. şi al inculpatului R. . A precizat, în continuare, că au fost situaţii în care lipsea fie o ştampilă, fie semnătura inculpatului O. şi erau presaţi de timp, astfel că, împreună cu inculpata D. şi uneori în prezenţa inculpatului R., dar întotdeauna cu acordul lui, au fost nevoiţi să scaneze semnătura şi/sau ştampila de pe alte documente şi să le aplice pe respectivele înscrisuri, menţionând că, din punctul său de vedere, date fiind relaţiile de rudenie cu EEEEEEE., atunci când spunea CC., spunea R.. Instanţa a subliniat că inculpatul B. ştia că inculpatul R. nu avea putere de decizie în cadrul CC.. Pentru aceleaşi considerente, nici susţinerile inculpatului B. că nu consideră că a falsificat documente şi că nu ştia că nu era legal să aplice semnături şi ştampile scanate pe documente oficiale care au fost folosite ulterior la licitaţii, cu motivarea că avea, de fiecare dată, acordul inculpatului R., care ar fi fost prezent în august 2012 la Braşov, dându-şi acordul pentru aplicarea acestora pe documentele de care mai aveau nevoie pentru CL1, nu au putut fi primite. Deşi inculpaţii B. şi D. au susţinut că regretă că, în luna iunie 2012, nu au făcut plângere penală sau o sesizare privind comportamentul CC. în România şi, respectiv, că nu au făcut plângere pentru înşelăciune din primul moment în care şi-au dau seama că inculpatul R. nu va recunoaşte documentele pe care le-au întocmit, instanţa, dincolo de faptul că aceste afirmaţii au fost făcute pentru prima dată în cursul judecăţii, a arătat că nu puteau avea nicio relevanţă asupra împrejurării că inculpaţii B. şi D. au falsificat documente aparent emanând de la CC.

În faţa instanţei, inculpatul B. a afirmat că, deşi din iulie 2012 a vorbit cu inculpatul R. despre susţinerea tehnică şi despre procura pe care urma să o primească pentru dosarul de licitaţie pentru CL1, tot R. i-a spus că va fi greu să obţină procura din partea CC., pentru că era perioada de concedii şi nu era timp suficient pentru a primi procura care urma să fie întocmită la Beirut. A susţinut că inculpatul R. a fost cel care i-a spus să scaneze semnătura inculpatului O. şi ştampila CC. de pe procura pentru Câmpina-Plopeni şi să le mute pe procura pe care urma să o folosească pentru documentele ce urmau a fi depuse în dosarul Sinaia-Breaza, precizând că inculpata D. a fost prezentă la această discuţie . A mai precizat că a înţeles că are procură din partea CC., dat fiind faptul că inculpatul R. i-a spus expres acest lucru şi că l-a auzit pe acesta vorbind la telefon în arabă cu cei de la CC., imediat după ce i-a spus că poate muta semnătura şi ştampila. Instanţa de fond a constatat că inculpatul nu a făcut nicio afirmaţie în acest sens în declaraţiile precedente şi, mai mult, în faţa instanţei, a mai adăugat o împrejurare nemenţionată niciodată anterior, şi anume că inculpatul R., aproape de fiecare dată după ce purtau discuţii, îl suna pe inculpatul O. în Liban, căruia îi spunea cele ce le constatase în privinţa unei posibile afaceri în România, tocmai pentru a crea aparenţa că toate acţiunile inculpatului R. aveau aprobarea inculpatului O.. Acest aspect nu este însă confirmat de alte probe. Mai mult, instanţa a reţinut că împuternicirea cu caracter general a fost trimisă inculpatului B. prin e-mail la o zi după ce a cerut-o (12.12.2011), iar procura pentru licitaţia Câmpina-Plopeni a fost cerută prin e-mail sâmbăta şi a fost emisă marţea următoare, în 10.07.2012, în formă certificată, astfel că susţinerile inculpaţilor B. şi D. în sensul că nu ar fi existat timp pentru a primi procura pentru CL1 nu au putut fi primite. S-a observat că susţinerile inculpatei D. în sensul că, uneori, procurile erau aduse de inculpatul R. cu puţine zile înainte de licitaţii sunt în contradicţie cu susţinerile acestui inculpat, care a afirmat că el nu aducea procurile, care erau emise în Liban, deoarece locuia în Franţa, motiv pentru care acestea erau expediate prin firme de curierat rapid.

Instanţa a remarcat faptul că, în cursul judecăţii, inculpatul B. a afirmat că a avut acordul inculpatului R. şi pentru modificarea datei menţionate pe unele înscrisuri şi, respectiv, pentru adăugarea unor texte suplimentare, spre deosebire de cele declarate în cursul urmăririi penale, când a făcut referire doar la semnătura inculpatului O. şi la ştampila CC.

În faţa instanţei, inculpata D. a dat o declaraţie similară, afirmând că în cadrul întâlnirii care a avut loc între HHHH. şi inculpaţii B., R. şi H., la sediul I. S.R.L., s-a discutat şi despre forma de participare la CL1, atunci ea auzind pentru prima dată că se punea problema de participare în asociere 50%-50% CC. - I. S.R.L. A precizat că a fost desemnat ca lider de asociere I. S.R.L., deoarece era perioada vacanţei (iulie, august, septembrie) şi întrucât urma să plece şi inculpatul R. în vacanţă şi nu mai era timp fizic pentru a se constitui garanţia de participare bancară de către CC. A adăugat faptul că R. a fost foarte încântat de acest lucru, pentru că CC. urma să nu mai aibă nicio cheltuială, iar după ce acesta a vorbit la telefon cu inculpatul O. în limba arabă, le-a spus să meargă în continuare cu oferta tehnico-financiară a CC. pentru CL1 şi că pot lua semnăturile de pe documentele întocmite pentru CL2, deoarece l-a informat deja de acest procedeu pe inculpatul O.. A mai adăugat că, nefiind lider de asociere CC., nu mai aveau nevoie de acea procură specială, astfel că au acceptat să ia semnătura şi ştampila de pe documentele depuse pentru CL2, mai ales dat fiind faptul că inculpatul R. le spusese că ulterior vor veni documentele semnate şi ştampilate exact aşa cum le-au întocmit.

Analizând conţinutul acestei declaraţii, instanţa a constatat că nu se coroborează nici măcar cu declaraţiile inculpatului B. şi, cu atât mai mult, cu celelalte probe. Astfel, s-a constatat că, în timp ce inculpata a declarat că, anterior licitaţiei, inculpatul R. a fost bucuros că CC. urma să nu mai aibă nicio cheltuială, garanţia de participare urmând a fi constituită de I. S.R.L., inculpatul B. a declarat că inculpatul R. a fost bucuros de câştigarea licitaţiei Sinaia - Breaza pentru că nu a avut de a asigura nicio garanţie financiară în calitate de asociat . Susţinerile martorului MMMM. din faţa instanţei, în sensul că garanţia de participare pentru CL2 a fost constituită de CC., pentru că erau mai avansaţi cu documentaţia, iar pentru CL1, "deşi înainte de participarea la licitaţie s-a solicitat să participe cu jumătate din suma pentru garanţia de participare şi răspunsul lor a fost că, dat fiind faptul că au constituit garanţia singuri la CL2, să constituie I. garanţia de participare la CL1", au fost privite cu rezerve, deoarece, anterior, martorul nu a făcut nicio referire la o astfel de solicitare, susţinerile sale se contrazic cu cele ale inculpatului B. şi, mai mult, instanţa a apreciat că sunt pro causa, fiind făcute exclusiv cu scopul de a se acredita ideea că CC., prin reprezentanţii săi legali, a consimţit la formula de participare a asocierii.

Mai mult, deşi inculpata a mai declarat că nu aveau nevoie de procură specială, instanţa a arătat că o astfel de procură era necesară şi de aceea a şi fost întocmită în fals, tradusă şi apoi prezentată, la data de 4.09.2012, inculpatei U., pentru legalizarea semnăturii traducătorului (încheierea nr. 3258/4.09.2012) şi folosită la semnarea acordului de asociere I. S.R.L. - CC. şi a împuternicirii liderului asociaţiei. În plus, instanţa a constatat că toate documentele falsificate şi care aparent proveneau de la CC. - 10 la număr, incluzând procura - au fost întocmite pe calculatorul inculpatei D., la data de 4.09.2012, dată la care inculpatul R. a plecat din România. În fine, tot raportat la data creării documentelor, instanţa a mai arătat că susţinerile inculpatei în sensul că ar fi solicitat inculpatului R., în luna august, să le trimită documentele pe care ei le-au contrafăcut sunt nesincere, documentele fiind create doar în 4.09.2012, iar inculpatul R. a fost plecat din România împreună cu soţia sa în perioada 4.09.2012 - 17.09.2012, aşa cum rezultă din biletele de avion depuse la dosar instanţă şi 41-46, vol. 77 dosar de urmărire penală (Bucureşti -Paris 4.09.2012, Paris - Bucureşti 17.09.2012). Martorul MMMM. a precizat că, înainte cu două-trei zile de licitaţie, doar inculpaţii B. şi D. au fost la sediul I. S.R.L. unde primul inculpat a mai lucrat la anumite documente care au fost tipărite şi depuse la dosarul de licitaţie . Martora SSSS. a declarat în cursul urmăririi penale că, înainte cu o zi de depunerea documentaţiei pentru CL1, au venit la sediul I. S.R.L. inculpaţii B. şi D. şi numita Laura, care era angajata acestora, în faţa instanţei făcând referire doar la aceşti doi inculpaţi . A precizat în mod expres că, după câştigarea licitaţiei, l-a văzut la sediul I. S.R.L. pe inculpatul R. . Prin urmare, instanţa a înlăturat susţinerile inculpatului H. în sensul că inculpatul R. ar fi fost cu inculpaţii B. şi D. la sediul I. S.R.L. în cele două zile care au premers depunerii ofertei şi că ar fi listat împreună cu aceştia documentele şi că, implicit, inculpatul R. ar fi fost prezent şi la semnarea acordului de asociere I. S.R.L. - CC., care a avut loc tot atunci . Pentru aceleaşi considerente, au fost înlăturate şi susţinerile inculpatului H. în sensul că el "crede" că inculpatul R. a venit la sediul I. S.R.L. înainte de licitaţie pentru a formula şi depune oferta . În faţa instanţei, inculpatul H. şi-a nuanţat afirmaţiile, susţinând că, deşi el nu a fost acolo, a fost informat că inculpatul R. a fost la sediul I. S.R.L. cu o zi înainte de licitaţie . Instanţa a arătat, totodată, că este de domeniul evidenţei faptul că inculpatul B. nu ar fi putut semna în numele CC. acest acord de asociere în prezenţa inculpatului R., folosind şi prezentând procura falsificată emisă în nunele CC.

S-a apreciat că, din cele expuse, rezultă în mod neechivoc că declaraţiile inculpaţilor B. şi D. s-au schimbat, trecând de la negarea oricăror falsuri, la recunoaşterea comiterii unor falsuri cu acordul inculpatului R., pentru ca apoi să se susţină că, de fapt, acesta din urmă ar fi avut ideea falsificării şi ar fi fost prezent la efectuarea unora dintre operaţiunile de falsificare, aspecte care relevă nesinceritatea acestora în încercarea de a se disculpa, dat fiind faptul că acţiunile lor de falsificare au fost dovedite în mod indubitabil. Răspunsul inculpatei D., din cuprinsul declaraţiei date în cursul judecăţii, la întrebarea de ce nu a declarat nimic în faţa organelor de urmărire penală în legătură cu prezenţa inculpatului R. la efectuarea operaţiunilor de mutare a ştampilei şi semnăturii, în sensul că nici măcar nu a fost întrebată de acest lucru, a fost considerat complet neverosimil.

Deşi inculpatul B. a susţinut că formula de participare la CL1 a fost stabilită în mai- iunie de inculpaţii R., H. şi de martorul MMMM., inculpata D. dând declaraţii similare, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa a constatat că acestea nu corespund adevărului. Astfel, licitaţia pentru CL1 a fost anunţată în data de 14.06.2012, iar la începutul lunii iulie inculpatul B. a fost în Liban, unde s-a întâlnit cu inculpatul O.. Instanţa a constatat că niciodată inculpatul B. nu a menţionat că ar fi discutat cu inculpatul O. despre forma de participare la licitaţie, inculpatul O. nu a menţionat nici el nimic în acest sens, iar dacă ar fi discutat, ar fi trebuit să îi dea atunci procură în vederea semnării contractului de asociere, act ce trebuia încheiat în numele CC. şi care angaja juridic această societate, drept pe care inculpatul B. nu îl avea în absenţa unei împuterniciri exprese. Inculpata D. a declarat că, în Liban, inculpatul B. (care s-a deplasat fără ea) a discutat formula de prezentare a CC. la licitaţii şi pentru a se corela cu preţurile şi exigenţele din România în ceea ce priveşte construcţiile civile, că s-a discutat în general despre formula de prezentare, fără o referire concretă la licitaţia pentru CL1 .

Mai mult, instanţa a reţinut că inculpatul B. a afirmat că inculpatul R. a fost cel care a decis ca la licitaţia pentru CL1 să participe CC. în nume propriu, însă a arătat că inculpatul B. ştia că inculpatul R. nu putea hotărî o astfel de participare, el neavând putere de decizie în cadrul acestei societăţi. Situaţia este similară în privinţa declaraţiilor inculpatei D..

S-a mai reţinut că inculpatul H. a declarat că, după participarea la licitaţia pentru CL2, a fost contactat şi de către martorii KKKK., HHHH. şi de inculpaţii B. şi D., care i-au spus că vor să participe şi la următoarea licitaţie de la Sinaia - Breaza, în asociere I. S.R.L. cu CC., iar martorul KKKK. a propus să participe în procent de 50%-50%, lucru cu care el a fost de acord. Şi martorul MMMM. a declarat că, după participarea la licitaţia pentru CL2, inculpatul H. i-a spus că la CL1 vor merge în asociere cu CC., în proporţii egale . Aceste aspecte infirmă susţinerile inculpatului B., menţionate mai sus, în sensul că, încă de la negocierea formulei pentru CL2, s-a stabilit ca, la următoarea licitaţie, I. S.R.L. şi CC. să participe în asociere 50%-50%, precum şi susţinerile aceluiaşi inculpat în sensul că formula de participare în procentele menţionate a fost stabilită în mai - iunie 2012 de către inculpaţii H. şi R. şi martorul MMMM.. Instanţa a mai arătat că martorul MMMM. a declarat că nu îşi aminteşte să fi discutat cu inculpatul R. despre participarea ca asociaţi la CL1, că ştie că inculpatul R. a discutat cu H., dar nu ştie ce anume, pentru că nu a fost de faţă .

Instanţa a constatat, însă, că inculpatul B. a confirmat participarea martorului KKKK. la o întâlnire care ar fi avut loc în iunie 2012 şi la care au fost el, martorul HHHH. şi martorul MMMM., afirmând că la această întâlnire s-au discutat generalităţi, iar el i-a prezentat firma CC. . În faţa instanţei, inculpatul B. a declarat că pe martorul KKKK. l-a cunoscut la Sinaia sau la Predeal, cu ocazia unei întâlniri, dar nici el şi nici martorul nu au dat vreun sfat legat de Asocierea I. S.R.L - CC. . Existenţa unei întâlniri la Sinaia la care au participat inculpatul B. şi martorii MMMM., HHHH. şi KKKK. a fost confirmată şi de martorul MMMM., acesta precizând că s-a discutat de principiu despre participarea la licitaţiile pentru CL2 şi CL1, în sensul ca I. S.R.L. să se ocupe de construcţiile civile, iar CC. de partea de lucrări mecanice, inculpatul B. şi martorul HHHH. prezentându-se ca reprezentanţi ai CC. . În faţa instanţei, martorul MMMM. a încercat să acrediteze ideea că ar fi fost prezent şi inculpatul R. la întâlnirea de la Sinaia, afirmând că el crede că a participat şi R., dar instanţa a constatat că, în declaraţia din cursul urmăririi penale, dată cu 3 ani înainte de declaraţia din faţa instanţei şi mult mai aproape de data evenimentelor, martorul a precizat că pe inculpatul R. l-a cunoscut ulterior acestei întâlniri de la Sinaia, când inculpatul B. a venit cu el la sediul I. S.R.L. . Prin urmare, au fost înlăturate susţinerile martorului din declaraţia dată în faţa instanţei, în sensul că ar fi fost şi inculpatul R. prezent la Sinaia. Întrebat fiind apoi, în mod expres, asupra acestui aspect, martorul a declarat că nu ştie dacă R. a fost sau nu la întâlnirea de la Sinaia . Mai mult, instanţa a arătat că, dacă ar fi fost şi inculpatul R., nu ar fi avut de ce să se prezinte martorul HHHH. ca şi reprezentant al CC. Susţinerile inculpatului H. în sensul că inculpatul R. ar fi participat la întâlnirea de la Sinaia, întâlnire la care el însuşi nu a participat, nu au putut fi primite. În plus, din declaraţiile martorului KKKK. a rezultat că acesta l-a văzut pentru prima dată pe inculpatul R. la semnarea CL1, iar inculpatul R. a negat că s-ar fi cunoscut cu martorul KKKK. anterior semnării CL1.

Instanţa de fond a arătat că declaraţia inculpatului B. vine în contradicţie cu declaraţiile martorului KKKK. (menţionate mai sus), care a afirmat că l-a văzut prima dată pe inculpatul B. în ziua depunerii ofertelor pentru CL2, în biroul martorului YYYY., directorul general al BB., birou în care era multă lume, iar inculpatul i-a dat o carte de vizită cu antetul CC., martorul KKKK. declarând că l-a revăzut pe inculpat în ziua deschiderii ofertelor pentru CL2 şi recunoscându-l ca fiind persoana care îi dăduse cartea de vizită cu antetul CC.. S-a constatat că inculpata D. a declarat că ea şi inculpatul B. au fost prezenţi la sediul BB. la licitaţia pentru CL2 şi la adjudecarea acestui contract . Deşi martorul YYYY. a declarat că nu îl cunoaşte pe inculpatul B., instanţa, văzând declaraţiile constante şi cu detalii concrete ale martorului KKKK., ţinând seama de faptul că, din aceste declaraţii, precum şi din declaraţia inculpatei D., rezultă că inculpatul B. a fost prezent la sediul BB. în datele indicate de martor, a apreciat ca fiind corespunzătoare adevărului declaraţiile martorului KKKK. şi a reţinut că inculpatul B. şi acest martor s-au cunoscut în biroul martorului YYYY., în ziua depunerii ofertelor pentru CL2. Instanţa a reţinut, totodată, că întâlnirea de la Sinaia la care a făcut referire inculpatul B. a fost ulterioară depunerii ofertei pentru CL2.

S-a apreciat că şi declaraţiile martorului KKKK. sunt parţial nesincere, acesta încercând să nege sau cel puţin să minimalizeze implicarea sa în discuţiile şi negocierile care au premers participării la cele două licitaţii, mai ales în contextul în care martorul era managerul UIP din cadrul BB. şi ar fi trebuit să se abţină de la orice demers care era legat de participarea unor societăţi comerciale la licitaţiile organizate de autoritatea contractantă din care el făcea parte. Mai mult, inculpatul KKKK. a fost condamnat pentru infracţiuni de luare de mită săvârşite în legătură cu atribuţiile sale de şef al UIP şi cu subcontractarea unor lucrări atribuite prin contractele de achiziţii publice încheiate de BB.

Instanţa a mai arătat că martorul MMMM. a declarat că inculpatul H. i-a spus că participarea în forma asocierii I. S.R.L. - CC. 50%-50% la CL1 i-a fost sugerată de martorul KKKK., ceea ce relevă implicarea şi a martorului KKKK. în procedurile de achiziţii derulate de BB., în pofida faptului că inculpatul B. a afirmat că nu ştie ca martorul KKKK. să fi avut vreo implicare în formula de participare la licitaţia pentru CL1 .

Martorul MMMM. a confirmat faptul că formele de participare stabilite de inculpaţii B., R. şi H. au fost următoarele: la CL2, CC. antreprenor general şi I. S.R.L. subcontractant declarat, iar la CL1, I. S.R.L. antreprenor general şi CC. subcontractant . În continuare, martorul a precizat că, atunci când le-a predat inculpaţilor B. şi D. documentele din partea I. S.R.L. pentru participarea la licitaţia pentru CL2, aceştia i-au spus că fac oferta financiară pentru CL1 şi pregătesc toate documentele şi că urmau să păstreze legătura, mai ales că, la acea licitaţie, I. S.R.L. trebuia să fie antreprenor general, iar CC. subcontractant . În faţa instanţei, martorul MMMM. a revenit nejustificat asupra declaraţiei, precizând că "S-a discutat despre participarea la licitaţiile CL1 şi CL2, cu precizarea că pentru CL2 cei de la CC. erau avansaţi cu pregătirea documentaţiei şi au propus să meargă firma I. ca subcontractant pentru lucrările civile, iar CC. să fie ofertantul, iar la licitaţia pentru CL1 au propus să meargă I. lider şi CC. alături de noi prin asociere sau subcontractant şi terţ susţinător CC.. Aveam nevoie de terţ susţinător în această ultimă variantă pentru îndeplinirea cerinţei privitoare la experienţa similară. Au fost de acord cu orice formă de participare la licitaţie pentru CL1 deoarece ei căutau un constructor serios din zonă şi păreau încântaţi de ce imagine şi-au făcut despre I. S.R.L.". Mai mult, în aceeaşi declaraţie, martorul MMMM. a afirmat că "pentru CL1 s-a participat în formula I. lider, iar CC. asociat, propunerea venind din partea CC." - filele x, vol. 20. Instanţa a arătat că această ultimă susţinere vine în contradicţie totală cu ceea ce a declarat în cursul urmăririi penale, când a susţinut că inculpatul H. i-a spus că hotărârea de a participa în asociere cu CC. în proporţii egale a fost luată la sugestia martorului KKKK., fără a menţiona absolut nimic în legătură cu vreo propunere a CC. în acest sens şi, mai mult, când a precizat expres că nu îşi aminteşte să fi discutat cu inculpatul R. despre asociere, că acest inculpat a avut o discuţie cu inculpatul H. despre participarea la licitaţie, dar că nu cunoaşte ce au discutat, fiindcă nu a fost de faţă . S-a constatat, totodată, că martorul nu a oferit o explicaţie plauzibilă pentru revenirile asupra declaraţiei anterioare, declaraţie dată în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor H. şi I. S.R.L., iar acest lucru, dublat de faptul că martorul este angajat în continuare la I. S.R.L., a dat naştere unor rezerve serioase cu privire la sinceritatea acestuia în ultima declaraţie, astfel că a fost înlăturată. Răspunsul afirmativ dat de martor în faţa instanţei la întrebarea dacă inculpatul R. a participat la întâlnirile prealabile unde s-a discutat despre forma de participare la licitaţie nu a fost suficient de precis, inculpatul R. participând, într-adevăr, la o serie de întâlniri în acest sens, dar nu a existat o întâlnire în care acesta să îşi dea acordul pentru formula asocierii, aspect pe care însuşi martorul MMMM. nu l-a putut confirma în declaraţia din cursul urmăririi penale.

Susţinerile inculpatului H. în sensul că, după participarea la licitaţia pentru CL2, a fost contactat de martorii KKKK. şi HHHH., precum şi de inculpaţii B. şi D., care i-au spus că vor să participe şi la următoarea licitaţie, pentru CL1, în asociere I. S.R.L. - CC., iar martorul KKKK. a propus participarea în procente de 50%-50%, cu care el (inculpatul H.) a fost de acord, iar mai multe detalii au fost stabilite la o întâlnire de la Sinaia între MMMM., HHHH., B. şi R., nu au putut fi primite. Astfel, instanţa a arătat că martorul MMMM. a declarat că la Sinaia nu s-a discutat nimic concret, ci doar de principiu şi privitor la ambele licitaţii, ceea ce infirmă susţinerile inculpatului H. în sensul că participarea în asociere 50%-50% era de deja convenită la acea dată. Mai mult, probaţiunea administrată a relevat faptul că nu a existat un acord al CC. în vederea participării în formula asocierii cu I. S.R.L. Ceea ce s-a remarcat, însă, din declaraţia inculpatului H., a fost susţinerea că propunerea de participare în procente de 50%-50% I. S.R.L. - CC. şi acceptarea acesteia au avut loc în absenţa inculpatului R.. Instanţa a arătat că, în cea de-a doua declaraţie a inculpatului H. din cursul urmăririi penale, deşi acesta şi-a menţinut poziţia în sensul că decizia de a participa la licitaţia pentru CL1 i-a aparţinut la iniţiativa inculpaţilor B. şi D., cu care colaborase anterior la CL2, a precizat că formula de participare în asociere I. S.R.L. - CC. 50%-50% a fost propusă de inculpaţii B. şi D., formula fiind sugerată şi de martorul KKKK., iar la stabilirea acestor procente s-a avut în vedere faptul că inculpatul B. a afirmat că preţul instalaţiilor şi echipamentelor este de 50% din valoarea CL1, declarând totodată că nu îşi aduce aminte ca inculpatul R. să fi confirmat anterior participării la licitaţie acea formulă şi acele procente . Despre inculpatul R. a precizat că a participat doar la discuţii privind detaliile tehnice ale staţiei de epurare, despre faptul că CC. va furniza şi monta echipamentele, iar I. S.R.L. se va ocupa de partea de construcţii . În faţa instanţei, inculpatul H. a afirmat iniţial că nu ştie cine din partea CC. a venit cu propunerea participării la licitaţie în formula asocierii, pentru ca, tot în aceeaşi declaraţie, să afirme că inculpaţii B. şi R. au propus această formulă de participare din partea CC. şi că din partea I. S.R.L. a fost acceptată de serviciile tehnic, juridic şi ofertare, trecând sub tăcere rolul său decisiv în acceptarea ofertei. Întrebat fiind apoi dacă el a fost de acord cu propunerea martorului KKKK. de a participa la licitaţie în formula asocierii 50%-50%, aşa cum a declarat în cursul urmăririi penale, inculpatul H. a răspuns afirmativ, precizând însă că el a exprimat acordul doar pentru partea de execuţie . Instanţa a arătat că martorul KKKK. a negat că ar fi avut o astfel de discuţie cu inculpatul H. .

Deşi martorul KKKK. a negat că a propus formula de participare, instanţa a apreciat că s-a dovedit prin declaraţiile persoanelor audiate contrariul.

S-a mai menţionat că însuşi inculpatul H. a declarat că I. S.R.L. nu avea nici experienţa şi nici logistica necesară pentru a face oferta pentru CL1, astfel că CC. s-a obligat să facă oferta (fără însă a menţiona cine anume din partea CC. - B., D. ori R.), iar I. S.R.L. urma să furnizeze preţurile materialelor de construcţii şi ale manoperei aferente .

Instanţa a arătat că prezenţa inculpatului R. la întâlniri şi discuţii cu reprezentanţii sau angajaţii I. S.R.L. anterior depunerii ofertei pentru CL1 este un lucru netăgăduit, reprezentând însă doar concretizarea voinţei CC. de a participa la licitaţie, însă nu s-a dovedit că acesta a exprimat în numele CC. consimţământul pentru participarea în formula Asocierii I. S.R.L - CC. în procente de 50%-50%, care a fost decisă în absenţa sa şi fără ştiinţa reprezentanţilor legali ai CC.

S-a remarcat nesinceritatea inculpatului H. şi ca urmare a faptului că acesta a susţinut că inculpatul R. a fost prezent la semnarea contractului de asociere I. S.R.L - CC. şi că în mod cert inculpatului F. "i s-a făcut cunoştinţă cu B. şi au discutat în prealabil participării la licitaţie, deoarece el avea biroul în locaţia unde s-au listat documentele", probaţiunea administrată dovedind că inculpatul R. nu a fost prezent, iar inculpaţii B. şi F. s-au cunoscut doar la semnarea CL1, în data de 7.01.2013, după 4 luni de la depunerea dosarului de licitaţie .

Inculpata I. S.R.L., prin reprezentantul său legal, a declarat în faţa instanţei că, potrivit înţelegerii dintre părţi, la CL2, I. S.R.L. a fost subcontractor declarat, iar la CL1, I. S.R.L. şi CC. au participat în asociere, iar cele două modalităţi de participare au fost propuse de CC. . Instanţa, dincolo de faptul că reprezentantul legal al inculpatei I. S.R.L. nu a avut nicio calitate în societate decât de la momentul revocării inculpatului F. din funcţia de administrator, în luna martie 2015, astfel că nu a perceput nemijlocit niciun aspect din cele relatate, aflându-le de la angajaţi ai I. S.R.L. şi reflectând deci poziţia acestora, a constatat că afirmaţiile reproduse sunt generale, fără a nominaliza niciun reprezentant care să fi exprimat în numele CC. dorinţa de a participa în formulele menţionate, neputându-se stabili dacă referirea martorului a fost la inculpatul B. sau la inculpatul R., care ar fi acţionat în numele CC..

Martorul HHHH. a declarat că, la o discuţie purtată la sediul I. S.R.L., la balastieră, între inculpaţii B., D. şi R. s-a propus să se participe în asociere 50%-50%, dar inculpatul R. s-a opus, cu motivarea că staţiile de epurare şi tehnologia care urma să fie adusă de ei costau mai mult decât 50%, iar la acea întâlnire "s-a stabilit că nu vor participa în această formulă şi că mai vorbesc". În continuare, martorul a declarat că, ulterior, a aflat de la inculpatul B. că au participat la licitaţie în asociere 50%-50%, fără ca acesta să îi spună detalii despre modul în care s-a ajuns la această decizie . În faţa instanţei, martorul a revenit asupra acestor susţineri, afirmând că a fost la I. S.R.L. la o discuţie la care au participat inculpaţii B., R., H. şi martorul MMMM. şi că s-a vorbit despre o participare la licitaţie în procente de 50%-50%, fără a mai menţiona nimic despre opoziţia inculpatului R. faţă de această propunere, pentru ca apoi să susţină că inculpatul R. negocia din partea CC. referitor la procentele de 50% . Instanţa a apreciat ca nejustificată această revenire, ca, de altfel, şi celelalte reveniri ale martorului asupra anumitor susţineri din declaraţia anterioară, înlăturând-o, ţinând seama şi de subiectivismul martorului aflat în relaţii de prietenie şi în legături bazate pe interese financiare cu inculpatul B.. De altfel, instanţa a constatat că, ulterior, în aceeaşi declaraţie, când a fost întrebat expres cu privire la existenţa acordului inculpatului R. pentru forma de participare 50%-50%, a afirmat că "a rămas ca Ghassan să se pună de acord, în sensul de a se stabili fiecare cu ce vine la licitaţie. Pe loc nu au fost de acord şi au rămas să se pună de acord ulterior" .

Martorul BBBBB. a declarat că inculpatul H. a luat hotărârea să se participe la licitaţie şi că ulterior a aflat de la acesta şi de la martorul MMMM. că la licitaţia pentru CL1 se va participa în asociere cu CC., fără a preciza nimic suplimentar . În faţa instanţei, martorul a revenit şi a precizat că, la nivelul I. S.R.L., a fost o decizie colectivă, aspect pe care instanţa de fond l-a considerat nereal şi l-a înlăturat (motivarea regăsindu-se la analiza materialului probator referitor la inculpatul H.) şi că formula de participare 50%-50% a fost convenită de inculpatul R. din partea CC. şi martorul MMMM. din partea I. S.R.L., în urma consultării cu celelalte compartimente, iar inculpatul H. nu a fost implicat în stabilirea formulei de participare . Având în vedere, pe de o parte, faptul că aspectul privitor la implicarea inculpatului R. în stabilirea formulei de participare ca fiind asociere 50%-50% a fost clarificat mai sus, în sensul că acesta nu a avut nicio implicare, iar pe de altă parte, faptul că probaţiunea administrată a dovedit incontestabil că inculpatul H. a fost cel care a decis participarea la licitaţie a I. S.R.L., instanţa a apreciat ca nesincere susţinerile martorului BBBBB. şi le-a înlăturat.

În concluzie, instanţa a reţinut că probaţiunea administrată a dovedit faptul că formula de participare I. S.R.L. - CC. în asociere 50%-50% la licitaţia pentru CL1 a fost convenită de inculpaţii B. şi D., împreună cu inculpatul H., fără participarea sau implicarea inculpatului R. în vreun fel şi fără ştiinţa inculpatului O..

Instanţa a constatat că nici susţinerile inculpaţilor B. şi D. în sensul că ar fi avut acordul inculpatului R. pentru falsificarea documentelor şi că, pe cale de consecinţă, nu au avut nici intenţia de a frauda interesele CC., nu corespund adevărului.

În primul rând, s-a reţinut că nu exisă nicio probă care să confirme aceste susţineri, iar inculpatul R. a negat categoric şi constant acest lucru. Chiar şi inculpatul O., deşi a susţinut că inculpatul B. ar fi avut dreptul să semneze contractul de asociere în numele CC. în baza procurii generale, nu a confirmat faptul că şi-ar fi dat acordul pentru ca acesta să obţină prin fals procura specială pentru participarea la licitaţie. Dimpotrivă, inculpatul O. a declarat că inculpatul B. avea dreptul de a întocmi documentaţii în numele CC. în vederea participării la licitaţii în România, dar nu avea, în niciun caz, dreptul să îi falsifice semnătura .

În al doilea rând, chiar dacă, ipotetic, ar fi existat un astfel de acord din partea inculpatului O. sau, cel puţin, din partea inculpatului R., ar fi trebuit ca pe procură să apară şi acest ultim inculpat, aşa cum a fost în cazul tuturor procurilor care au fost emise de CC. pentru licitaţiile din România. Or, în cazul procurii pentru licitaţia pentru CL1, inculpatul B. apare singur. În plus, R. nu putea să exprime în mod valabil un consimţământ în numele CC. sau CC., deoarece nu avea puterea de a reprezenta aceste societăţi (aşa cum rezultă din toate probele administrate), aspect cunoscut de inculpatul B., care discuta deciziile importante direct cu O.. Mai mult, numele inculpatului R. apărea pe procuri alături de cel al inculpatului B., ceea ce nu ar fi fost necesar dacă inculpatul R. ar fi avut, într-adevăr, puterea de a reprezenta societatea, cum au susţinut inculpaţii B. şi D.. În niciun act inculpatul R. nu apare menţionat ca reprezentând CC., cu excepţia celor pentru care acesta a avut procură specială. De asemenea, R. nu putea exprima un consimţământ valabil în ce priveşte falsificarea semnăturii inculpatului O.. Instanţa a mai arătat că nici măcar inculpatul B. nu a susţinut că ar fi avut acordul inculpatului O. pentru a-i falsifica semnătura, făcând referire doar la inculpatul R..

În al treilea rând, procurile emise pe numele inculpaţilor B. şi R. erau trimise celui dintâi imediat după solicitarea lor (aşa cum a fost cazul procurii pentru CL2, solicitată sâmbătă, 7 iulie 2012, printr-un e-mail care a fost deschis luni, 9.07.2012, iar procura datează din 10.07.2012 - dosar instanţă), iar apoi acestea erau trimise prin firme de curierat rapid în România, aşa cum a declarat inculpatul R.. Prin urmare, susţinerile inculpatului B. în sensul că procurile îi erau trimise de CC. în ultimul moment şi că era foarte stresat din această cauză nu au putut fi primite. La aceeaşi concluzie a condus şi faptul că termenul limită pentru primirea ofertelor sau a cererilor de participare pentru CL2 era 23.07.2012, astfel că au existat aproximativ 10 zile între data primirii procurii şi data limită pentru depunerea ofertelor. Mai mult, termenul limită stabilit iniţial pentru primirea ofertelor sau a cererilor de participare pentru CL1 a fost 09.08.2012, apoi amânat pentru data de 6.09.2012, iar însuşi inculpatul B. a recunoscut că data depunerii ofertelor pentru CL1 s-a amânat faţă de data iniţială, ceea ce relevă faptul că ar fi avut suficient timp la dispoziţie pentru a cere şi a primi procura din partea CC., dacă ar fi intenţionat într-adevăr acest lucru.

În al patrulea rând, pregătirea dosarului pentru licitaţia pentru CL1 a durat peste o lună, timp suficient pentru ca inculpatul B. să solicite şi să primească o astfel de procură şi, mai mult, documentele falsificate şi actele semnate în fals de inculpatul B. datează din 4 şi 5.09.2012, când inculpatul R. era plecat din România.

În al cincilea rând, modul de a acţiona al inculpatului B. în raport cu CC., în sensul de a depăşi puterile conferite de această societate sau chiar în absenţa oricărei împuterniciri, este relevat de mai multe acţiuni ale acestuia. Astfel, acesta, fără a avea acordul CC. (exprimat de inculpatul O.) şi fără a aduce la cunoştinţa conducerii acestei societăţi sau a inculpatului R., a formulat o contestaţie împotriva procedurii de atribuire din cadrul licitaţiei de la Buzău, expunând societatea la riscul pierderii garanţiei de participare. Într-un e-mail trimis la data de 27.07.2012 inculpatului R., inculpatul B. şi-a cerut scuze pentru modul în care a acţionat, susţinând însă că a acţionat doar în interesul CC. . În plus, inculpatul B. a emis în fals o procură pentru martorul HHHH. şi numitul FFFFFFF. pentru a reprezenta CC. în România şi în afara României, deşi inculpatul B. însuşi, ca şi reprezentant al S.C. HHH. S.R.L., avea împuternicire din partea CC. de a acţiona în interesul acestei societăţi doar în România . În acest sens, instanţa a arătat că, pe stick-ul de memorie (USB) remis de inculpatul B. numitului WWWW., a fost identificată împuternicirea emisă în numele CC. prin care martorul HHHH. şi numitul FFFFFFF. erau autorizaţi să prezinte portofoliul lucrărilor realizate de CC. în vederea extinderii afacerilor sale şi în România, dar şi în afara acesteia, datată 7.12.2012 şi având aplicată o semnătură aparent provenind de la inculpatul O. . Inculpatul O. a declarat că nu a emis o astfel de procură, iar inculpatul R. a afirmat că această procură a fost emisă de inculpatul B. . Instanţa a mai arătat, privitor la aceleaşi aspecte, că martorul MMMM. a declarat că la întâlnirea de la Sinaia (anterioară participării la licitaţii) inculpatul B. şi martorul HHHH. s-au prezentat ca fiind reprezentanţi ai CC., astfel că este evident faptul că B. a fost cel care i-a atribuit fraudulos martorului această calitate.

Probatoriul administrat a relevat faptul că inculpatul B. a mai acţionat în numele CC., semnându-l în fals pe inculpatul O. şi pe alte documente, fapte care nu fac însă obiectul prezentei cauze. Astfel, la dosar instanţă, este depus acordul de asociere datat 14.06.2012, încheiat de inculpatul B. în numele CC., prin falsificarea semnăturii inculpatului O., cu S.C. GGGGGGG. S.R.L., în vederea implementării proiectului CL2 Câmpina-Plopeni în situaţia câştigării licitaţiei de către CC., iar la dosar instanţă, este depus contractul de subantrepriză încheiat de inculpatul B. în numele CC., ca beneficiar, prin falsificarea semnăturii inculpatului O., cu S.C. GGGGGGG. S.R.L., ca antreprenor, pentru suma de 8.100.000 RON, având ca obiect lucrări de montaj echipamente specifice pentru CL1, datat 1.02.2013. Toate documentele identificate pe stick-ul pus la dispoziţia organelor de urmărire penală de către inculpatul R. sunt menţionate la dosar de urmărire penală.

Mai mult, inculpatul B. a acţionat în numele CC. fără ştirea şi fără consimţământul acesteia şi în cazul licitaţiei pentru CL5 Ocna Sibiului, când a falsificat împuternicirea şi a acordat susţinere tehnică în numele CC. în favoarea W. S.A., falsificând semnătura inculpatului O. şi ştampila CC., precum şi alte documente, inclusiv prin falsificarea semnăturii traducătorului autorizat.

Faptul că nu exista un acord exprimat de CC. pentru asocierea cu I. S.R.L. rezultă în mod neechivoc din e-mailul trimis de inculpatul B. inculpatului R., în ziua de 10.08.2012, când a avut loc deschiderea ofertelor depuse pentru licitaţia pentru CL2 (fiind amânată faţă de data iniţială, ca urmare a contestaţiilor depuse), la care CC. nu s-a situat decât pe locul 4, în care îi spunea că o asociere "ne-ar fi ajutat mult în cazul proiectelor Câmpina-Plopeni şi Breaza-Sinaia", fără însă a-i propune sau solicita schimbarea formei de participare pentru CL1 - dosar instanţă.

Instanţa a mai arătat că probele administrate conduc la concluzia că inculpaţii O. şi R. au aflat de faptul că participarea la licitaţie a avut loc în formula asocierii I. S.R.L. - CC. numai după câştigarea licitaţiei, când inculpatul B. a trebuit, la cererea lor, să comunice documentele privitoare la implicarea CC., iar despre falsurile comise de inculpatul B. în legătură cu CL1 nu au aflat decât după începerea urmăririi penale în prezenta cauză. De altfel, în însuşi cuprinsul rechizitoriului se reţine că inculpaţii O. şi R. nu au ştiut de falsuri decât după câştigarea licitaţiei şi nu se menţionează nimic în sensul că inculpatul B. a falsificat documentele cu acordul inculpatului R..

S-a mai arătat că probatoriul administrat a dovedit faptul că inculpatul B., ştiind că CC. a dorit să participe la licitaţia pentru CL1 şi să execute această lucrare, a încercat să ţină cât mai mult ascuns de inculpaţii R. şi O. faptul că licitaţia s-a câştigat în formula asocierii I. S.R.L. - CC., precum şi faptul că a falsificat documente.

În acest sens, instanţa a reţinut că, după deschiderea ofertelor, inculpatul B., care participase la această şedinţă împreună cu inculpata D. (declaraţie martor HHHHHHH. - dosar de urmărire penală), a trimis, la data de 6.09.2012, un e-mail inculpatului R. şi martorului ZZ. (intitulat "rezultat deschidere plicuri") prin care îi înştiinţa cu privire la cei 7 concurenţi de la licitaţia pentru CL1, la poziţia nr. 7 fiind menţionată doar societatea I., fără nicio referire la asocierea I. S.R.L. - CC. în numele căreia fusese făcută oferta; inculpatul a menţionat pentru fiecare poziţie doar câte un ofertant, deşi mulţi participanţi erau asocieri de societăţi comerciale . Nu a ataşat, aşa cum a făcut în cazul e-mailului trimis la data de 7.08.2012 privind rezultatul deschiderii plicurilor la licitaţia pentru CL2, procesul-verbal de deschidere a ofertelor. Susţinerile inculpatei D. în sensul că au trimis procesul-verbal care conţinea firmele ce au depus oferte pentru CL1 şi că, printre acestea, era menţionată şi asocierea I. S.R.L. - CC., nu corespund adevărului.

Inculpatul B. a declarat în cursul urmăririi penale că imediat după ce a aflat de la I. S.R.L., în decembrie 2012, că s-a câştigat licitaţia, l-a sunat pe inculpatul O. şi i-a spus acest lucru şi lui, menţionând în mod expres că nu i-a comunicat "în ce modalitate" s-a câştigat . A mai precizat că l-a sunat şi pe inculpatul R. şi i-a spus acelaşi lucru, că amândoi inculpaţii s-au bucurat, iar apoi le-a trimis şi un e-mail ce conţinea confirmarea câştigării licitaţiei. În faţa instanţei însă, inculpatul B. a afirmat că i-a spus la telefon inculpatului O. că Asocierea I. S.R.L - CC. a câştigat licitaţia, că acesta a fost bucuros, iar el a tras concluzia că avea cunoştinţă despre faptul că el semnase acele documente şi că niciunul dintre inculpaţi nu i-a spus că ar fi fost vreun fals sau vreo altă problemă, instanţa constatând că aceste susţineri, în contradicţie totală cu declaraţia anterioară, au fost făcute cu unicul scop de a întări ideea că inculpatul B. ar fi acţionat şi cu acordul inculpatului O.. A precizat apoi că a înţeles că inculpatul O. era la curent cu faptul că CC. fusese implicată în procedura de licitaţie, deoarece după ce l-a sunat şi i-a trimis prin e-mail documentul referitor la câştigarea licitaţiei, acesta nu l-a sunat înapoi . A mai precizat că nu a discutat personal cu O. despre participarea CC. la licitaţie, ci doar cu R., care i-a cerut expres să vorbească cu O., că pe parcursul derulării procedurilor nu a discutat nimic cu O. despre asocierea I. S.R.L. - CC., iar după câştigarea licitaţiei i-a trimis acel e-mail în care se menţiona că respectiva asociere a câştigat licitaţia .

Deşi la fila x din rechizitoriu se menţionează că procesul-verbal de atribuire a contractului de lucrări a fost "comunicat către inculpaţii O. şi R., aşa cum rezultă din corespondenţa electronică purtată de la adresa de e-mail aparţinând I. S.R.L. către S.C. HHH. şi, în continuare, către reprezentanţii CC.", instanţa a arătat că această corespondenţă a fost exclusă din materialul probator prin încheierea din 13.11.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 5/27.02.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015. Cu toate acestea, partea civilă CC. a depus la dosar instanţă, e-mailul care a fost expediat de inculpatul B. la data de 19.12.2012 şi care nu are conţinut, ci doar un ataşament ce conţinea comunicarea din aceeaşi zi făcută de UIP din cadrul BB., adresată asocierii I. S.R.L. - CC., prin care se aducea la cunoştinţă faptul că oferta fusese declarată câştigătoare şi erau invitaţi la data de 7.01.2013 să semneze contractul de achiziţie publică. Instanţa a reţinut că şi inculpata D. a declarat că, la data de 19.12.2012 (când se afla în S.U.A.), a primit prin e-mail înscrisul oficial care anunţa câştigarea licitaţiei de către asocierea I. S.R.L. - CC. şi că acest document a fost comunicat de pe adresa de e-mail a S.C. HHH. S.R.L. inculpaţilor O. şi R., precum şi martorului ZZ. . Inculpata a apreciat că, dat fiind conţinutul sumar al acestei comunicări, de 3-4 rânduri, inculpatul R., a cărui soţie era româncă, ar fi putut înţelege conţinutul acesteia. Instanţa a reţinut, totodată, că inculpatul R. a relatat în declaraţia din cursul urmăririi penale că prin e-mailul primit de inculpatul B. de la I. S.R.L., pe care i l-a redirecţionat şi lui, era informat că asocierea I. S.R.L. - CC. a câştigat licitaţia, inculpatul R. precizând că l-a sunat pe inculpatul B. şi l-a întrebat despre ce asociere era vorba, iar acesta a răspuns evaziv, motiv pentru care i-a cerut să trimită oferta depusă . Inculpata D. a confirmat faptul că inculpatul R. a solicitat să fie trimisă întreaga documentaţie tehnico-financiară aferentă CL1, precizând însă că motivul acestei solicitări a fost acela că inculpatul R. nu cunoştea nimic, deoarece era în concediu, iar documentaţia i-a fost trimisă, aspecte pe care instanţa le-a considerat neverosimile .

În data de 26.12.2012, după ce inculpatul R. a încercat să ia legătura cu reprezentanţi ai I. S.R.L. şi BB. cu scopul de a afla despre ce asociere era vorba, inculpatul B. i-a trimis un e-mail prin care îi cerea să nu ia legătura cu vreo persoană, mai ales înaintea datei de 7.01.2013, atrăgându-i atenţia că avea la dispoziţie un dosar despre care nu cunoştea "nimic din punct de vedere comercial, relaţional, tehnic, etc." şi cerându-i să nu facă "valuri" şi să îl sune în prealabil pentru "orice lucru cât de mărunt" . Fiind întrebat inculpatul B. despre motivul pentru care a comunicat inculpatului R. aceste lucruri, nu a oferit o explicaţie plauzibilă, ci a afirmat doar că nu ştia de ce dorea R. să contacteze reprezentanţii BB. şi că i-a cerut să aştepte să se întoarcă în România şi să meargă împreună peste tot, instanţa apreciind că şi acest demers al inculpatului B. a avut drept unic scop amânarea cât mai mult a momentului descoperirii formulei de participare şi a falsurilor. Doar la această dată inculpatul B. a trimis inculpatului R., prin We Transfer, mai multe documente din dosarul de licitaţie, iar nu la data de 19.12.2012, cum a susţinut inculpatul B. . Inculpata D. a declarat că nu ştie dacă s-a trimis către CC. documentaţia întocmită pentru licitaţia pentru CL1 . Instanţa a apreciat că inculpatul B. a încercat prin acest e-mail să facă astfel încât falsurile folosite la licitaţie să nu poată fi descoperite, cel puţin până la data de 7.01.2013, când urma să fie semnat CL1, acesta ştiind că inculpatul O. intenţiona să obţină viza pentru a se putea deplasa personal în România în vederea semnării contractului. Instanţa a reţinut că inculpatul R. a declarat că, după ce inculpatul B. i-a anunţat despre câştigarea licitaţiei, a încercat să ia legătura cu reprezentanţi ai BB., dar că nu a reuşit să obţină informaţii, apreciind că acesta a fost motivul pentru care inculpatul B., aflând de aceste demersuri, i-a cerut să nu contacteze pe nimeni anterior semnării contractului.

S-a arătat că referirile repetate ale inculpatului B. şi ale inculpatei D. la relaţiile tensionate cu inculpatul R. după câştigarea licitaţiei pentru CL1 (mai exact începând cu luna ianuarie 2013) nu au relevanţă în ce priveşte acţiunile de falsificare comise de aceşti inculpaţi. De asemenea, s-a apreciat că nici referirile inculpatului B. la motivul de nemulţumire al inculpatului R., legat de o lipsă de pregătire în materie de proiectare, nu au vreo semnificaţie în contextul probatoriului din prezenta cauză. Instanţa a mai arătat că inculpatul R. a declarat că s-a simţit profund jignit de e-mailul trimis de inculpatul B. în data de 26.12.2012, în care i-a spus "intervii într-un dosar despre care nu cunoşti nimic nici în ceea ce priveşte contextul comercial, relaţional, tehnic etc., aşadar să nu vorbeşti cu nimeni şi să mă suni în prealabil pentru orice măsură cât de mică", motiv pentru care nu a mai putut avea o relaţie bună cu el, aceasta explicând schimbarea de atitudine a inculpatului R. în raport de inculpatul B., menţionată de acesta din urmă .

S-a reţinut că probaţiunea a demonstrat că inculpatul B. a modificat, fără a anunţa reprezentanţii CC., echipamentele incluse în oferta pentru CL1, prin introducerea unor instalaţii de biogaz care au determinat scăderea costului de operare al staţiei de epurare (criteriu de departajare care a favorizat Asocierea I. S.R.L - CC. în cadrul licitaţiei), dar, în acelaşi timp, şi creşterea costului echipamentelor faţă de cel stabilit iniţial (la 4,7 milioane euro, faţă de 4,1 milioane euro), aspect nedescoperit de O. şi R. decât după câştigarea licitaţiei, în 26.12.2012, ceea ce avea să conducă la modificarea ponderii echipamentelor în costul total peste 50%, determinând neînţelegeri între I. S.R.L. şi CC., dar şi deteriorarea suplimentară a relaţiilor dintre inculpaţii R. şi B.. Aceste aspecte reies din e-mailul din 26.12.2012 trimis de inculpatul R. inculpatului O. şi altor angajaţi ai CC., aflat la dosar instanţă, din care rezultă că 95% din punctele studiilor şi cifrajelor fuseseră validate de inculpatul R. împreună cu inculpatul B., iar adăugarea de către acesta din urmă a digestoarelor s-a făcut în ultimul moment, după ce inculpatul R. a plecat din România, pentru a reduce costurile de exploatare. Instanţa a constatat că, într-adevăr, costul digestoarelor a fost stabilit şi comunicat inculpatului B. (şi apoi şi inculpatului R.) de martorul ZZ., la data de 5.09.2012, cu o zi înainte de depunerea dosarului de licitaţie, când R. era plecat din România, tot atunci fiind comunicate şi noile costuri estimative . La dosar instanţă, se află lista cu echipamentele şi preţul acestora, astfel cum au fost transmise de GGG. inculpatului B. anterior depunerii ofertei pentru CL1, în luna septembrie 2012. Inculpatul H. a declarat că inculpatul B. a fost cel care a exprimat opinia că preţul la echipamente şi instalaţii este de 50% din valoarea CL1, fără a face vreo referire la vreun acord al inculpatului R. cu privire la această valoare .

Instanţa a mai reţinut că inculpatul R. a comunicat în mod expres inculpatului O. (dar şi altor angajaţi ai CC.) că nu dorea ca după câştigarea licitaţiei inculpatul B. să aibă vreun rol în executarea proiectului, ci doar un rol comercial, aşa cum rezultă din e-mailul trimis la data de 27.12.2012, relaţia de colaborare între CC., R. şi B. propunându-se a fi guvernată de contractul de colaborare (care a şi fost elaborat de CC. şi trimis prin e-mail acestui inculpat la data de 7.01.2013 - dosar instanţă).

Date fiind cele expuse mai sus, instanţa a arătat că, pe de o parte, sunt întemeiate susţinerile inculpatului R. în sensul că s-a simţit jignit de inculpatul B. şi că nu mai putea avea încredere în acesta, iar pe de altă parte, sunt explicabile tensiunile apărute între CC. şi I. S.R.L., dat fiind efectul modificărilor aduse de inculpatul B. costului staţiilor de epurare în ponderea totală a costurilor aferente CL1. De altfel, instanţa a arătat că însăşi inculpata D. a declarat că încă de dinainte de semnarea contractului dintre CC. şi I. S.R.L. au apărut mai multe discuţii generate de faptul că R. susţinea că s-ar fi pierdut 120.000 euro din vina inculpatului B. şi a martorului ZZ. legat de modul în care a fost făcută oferta tehnică şi financiară . S-a reţinut că martorul ZZ., atunci când a fost întrebat dacă inculpatul R. a afirmat că s-au pierdut 120.000 euro din vina acestui martor şi a inculpatului B., a răspuns că inculpatul R. a afirmat că CC. ar fi putut câştiga mai mult, fără să poată preciza suma menţionată de acesta .

Instanţa a mai arătat că şi numitul WWWW., desemnat de CC. director de proiect pentru partea tehnică, a participat la întâlnirile din 7.01.2013 şi a menţionat în raportul asupra evenimentelor din acea zi, trimis prin e-mail inculpaţilor O., R. şi altor angajaţi ai CC., că este evident că este tensionată comunicarea dintre inculpatul R., pe de o parte, şi inculpaţii B. şi D., pe de altă parte, că aceştia din urmă nu au o atitudine neutră în relaţia cu I. S.R.L. şi că arată insistenţă în a-l opri pe inculpatul R. în a contacta clienţii (BB.) - dosar instanţă. Din această perspectivă, afirmaţiile inculpatei D., în sensul că inculpatul B. a încercat de mai multe ori să fie mediator între CC. şi I. S.R.L. şi că, din acest motiv, inculpatul R. a interpretat că acesta era de partea I. S.R.L., au fost privite cu rezervă. La fel, s-a apreciat că nici afirmaţiile inculpatei în sensul că, după ce i-au adus la cunoştinţă inculpatului O., în cadrul unei întâlniri private, problemele pe care le au cu inculpatul R., iar acesta a afirmat că este "băiat bun", au realizat că sunt "în pericol, adică la mâna lui R., care putea să declare orice", nu sunt verosimile .

Tot legat de acestea, instanţa a mai arătat că problemele ulterioare dintre R. şi CC., pe de o parte, şi I. S.R.L., pe de altă parte, legate de lipsa contractului de asociere detaliat, de inexistenţa contului comun, nu aveau legătură cu inculpatul B.. Susţinerile inculpatului B. în sensul că, după semnarea CL1, FFFF., care a venit la una dintre întâlniri, a descoperit că R. îşi minţise familia în legătură cu CL1 (fără ca acesta să îi comunice personal constatările, inculpatul B. deducând acest lucru din atitudinea acestuia - dosar urmărire penală) şi că a aflat de la ZZ. că R. s-a certat cu O. nu sunt confirmate de probele administrate. Nici inculpaţii R. şi O. şi nici martorul ZZ. nu au menţionat nimic în acest sens în declaraţiile lor. Martorul ZZ. a confirmat existenţa unei probleme între CC. şi inculpatul B., pe care a sesizat-o încă de la începutul lunii ianuarie 2013, precizând însă că nu ştia şi nu a aflat nici ulterior care era acea problemă .

Mai mult, în faţa instanţei, inculpatul B. şi-a schimbat declaraţia, susţinând că şi-a dat seama că intenţia inculpatului R. şi, de fapt a CC., nu a fost de a presta efectiv lucrări în România (similar inculpatei D.) şi, din acest motiv, s-a hotărât, la data de 30.01.2013, să întrerupă orice colaborare cu CC., susţinere pe care instanţa a considerat-o neconformă realităţii, inculpatul B. preluând această afirmaţie din rechizitoriu şi nemenţionând nimic în vreo declaraţie anterioară în acest sens. Nici inculpata D. nu a declarat în cursul urmăririi penale nimic în acest sens, deşi la data primelor audieri trecuseră peste doi ani de la semnarea CL1. Probele administrate au dovedit contrariul, şi anume că CC. dorea să execute contractul, divergenţele cu I. S.R.L., care în final au dus la un blocaj total, datorându-se refuzului I. S.R.L. de a încheia contractul de asociere detaliat, inexistenţei unui cont comun, precum şi altor împrejurări care, însă, nu au nicio legătură cu vreo intenţie a CC. de a nu executa CL1, aceste aspecte fiind dezvoltate cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R..

Totodată, instanţa a arătat că, la data de 14.02.2013, CC., prin inculpatul O., i-a desemnat pe inculpatul R. şi martorul MMM. din partea CC. ca manager de proiect şi, respectiv, ca asistent de manager de proiect pentru executarea contractului încheiat, pentru proiectul CL1, aceştia fiind autorizaţi cu puteri depline să reprezinte CC. la toate întâlnirile cu clientul şi/sau Inginerul, la fel şi cu partenerul de asociere I. S.R.L., astfel că inculpatul B. nu mai avea în mod oficial nicio calitate de a reprezenta în vreun fel CC. (aspect confirmat şi de martorul KKKK. - dosar instanţă). Legat de acest aspect, instanţa a arătat că nu pot fi primite susţinerile inculpatului H. în sensul că ruptura dintre inculpatul B. şi CC. a avut loc din cauza faptului că inculpatul B. a făcut o asociere cu GGG. şi au încercat să contacteze ei partea de proiectare cu I. S.R.L., deoarece aceste demersuri au avut loc la mult timp după data de 14.02.2013, când CC. şi-a exprimat neechivoc poziţia în sensul că B. nu o mai reprezintă, iar inculpatul B. însuşi a menţionat că ruptura dintre el şi CC. s-a produs la sfârşitul lunii ianuarie 2013, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile inculpatei D..

Sintetizând, instanţa a arătat că deteriorarea relaţiilor dintre inculpatul B. şi CC. s-a datorat mai multor împrejurări. Astfel, inculpatul B. nu mai era în relaţii bune cu inculpatul R., a refuzat semnarea contractului de colaborare propus de CC. în vederea remunerării lui prin implicarea S.C. HHH. S.R.L. în executarea CL1, a propus CC. încheierea unui contract fictiv de consultanţă cu S.C. NNN. S.R.L., în baza căruia urma ca el să primească o sumă considerabilă, contract refuzat de CC. În plus, inculpatul B. a fost remunerat ulterior de I. S.R.L. şi, încă din momentele semnării CL1, relaţia sa a fost mai apropiată cu I. S.R.L., decât cu CC. În final, instanţa a mai arătat că inculpatul B. este subiectiv în ce priveşte relaţiile cu CC., deoarece, aşa cum el însuşi a recunoscut, a fost nemulţumit de faptul că, deşi a lucrat pentru această societate în perioada decembrie 2011- ianuarie 2013, nu a primit decât suma de 15.000 euro, că nu el a cerut să fie reprezentantul CC. în România, că, deşi a fost invitat de CC. în Liban, el nu a cerut să meargă acolo şi şi-a plătit singur cheltuielile şi, deşi le-a plătit pentru că era interesat să colaboreze cu CC., s-a aşteptat să plătească CC. aceste cheltuieli, câtă vreme era şi în interesul lor să iniţieze o colaborare .

Încheierea relaţiilor dintre inculpatul B. şi CC., la data de 30.01.2013, a fost marcată şi prin remiterea întregii documentaţii aferente CL1, aflată în posesia inculpatului B. pe un stick, la cererea expresă a inculpatului R., stick pe care inculpatul B. transferase, din greşeală, inclusiv documentaţia aferentă CL5 Ocna Sibiului, precum şi alte documente privitoare la societatea libaneză, de care R. şi CC. nu aveau cunoştinţă şi pe care aveau să le descopere cu ocazia descărcării datelor de pe stick pe un computer de la CC..

Toate aceste aspecte au relevat atât relaţiile deteriorate existente între inculpaţii B. şi D., pe de o parte, şi inculpatul R., pe de altă parte, precum şi apropierea existentă între primii doi inculpaţi şi I. S.R.L., aceştia continuând colaborarea cu I. S.R.L. şi după ruperea relaţiilor cu CC. şi inculpaţii R. şi O., la sfârşitul lunii ianuarie 2013, ceea ce explică atitudinea subiectivă a celor doi inculpaţi şi părtinitoare în favoarea I. S.R.L. În acest context, instanţa a arătat că, în declaraţia din faţa instanţei, inculpata D. a relatat fapte şi împrejurări care nu au fost menţionate în cursul urmăririi penale sau contrare celor relatate anterior, similare însă celor reţinute în rechizitoriu cu privire la inculpaţii R. şi O.. Astfel, dacă iniţial a afirmat că, după ce au început discuţiile dintre R. şi I. S.R.L., ea şi inculpatul B. s-au retras absolut cu totul din proiect, în faţa instanţei a declarat că ştie că, în perioada în care se lucra la acel proiect, R. continua discuţiile de retragere a CC. din acel proiect contra unei sume de bani şi că atunci a fost primul moment în care şi-a pus "întrebarea dacă intentia CC. respectiv a lui R. nu a fost de la început decât să obţină o sumă de bani prin participarea la o licitatie din România, nu să asume efectiv obligatiile contractuale". A adăugat că aceasta i-a "creat senzatia că nu a dorit decât să-şi vândă experienţa similară într-un fel sau altul" . Instanţa a arătat că astfel de susţineri nu pot fi primite, dat fiind şi modul în care inculpaţii B. şi D. au acţionat încă de la început referitor la CL1, ei fiind cei care au decis, fără acordul CC., participarea la licitaţie a CC. în locul CC. şi în formula asocierii cu I. S.R.L., în loc de subcontractare din partea I. S.R.L. către CC., cei doi inculpaţi fiind cei care au antrenat CC. în raporturi juridice, urmărind un interes financiar propriu, distinct de al CC., aşa cum a demonstrat probaţiunea administrată.

S-a arătat că modalitatea în care inculpaţii B. şi D. au întocmit documentaţia pentru licitaţie pentru CL1, aplicând prin copiere, fără scrupule, semnătura inculpatului O. şi ştampila CC. pe mai mult documente (la fel procedând şi în cazul CL5 Ocna Sibiului), nu reprezintă un fapt izolat, ci relevă un mod de operare folosit în mod sistematic de cei doi inculpaţi pentru a fabrica documentele care le erau necesare în vederea realizării unor interese proprii.

Astfel, cei doi inculpaţi au falsificat şi documentele privind susţinerea tehnică acordată de GGG. Asocierii I. S.R.L - CC., respectiv procura de reprezentare a GGG. privind semnarea angajamentului de acordare a susţinerii tehnice şi profesionale Asocierii I. S.R.L - CC., în limba franceză, datată 12.07.2012, tradusă apoi de martora RRRR., semnătura traducătorului fiind ulterior legalizată de inculpata U. sub nr. x/04.09.2012, inculpatul B., în calitate de reprezentant al GGG. (folosindu-se de copia procurii traduse şi cu legalizarea semnăturii traducătorului sub nr. x/04.09.2012 de către inculpata U.) asumându-şi în faţa inculpatei notar public V. angajamentul privind acordarea susţinerii tehnice şi profesionale Asocierii I. S.R.L - CC. - formularul nr. 18, declaraţie autentificată de aceasta sub nr. x/4.09.2012. .

Susţinerile inculpatului B., în sensul că ar fi avut acordul martorului ZZ. pentru scanarea ştampilei GGG., nu au fost confirmate de martor, acesta răspunzând că poate că, în acest caz, i-a dat acordul . Mai mult, inculpatul a falsificat şi semnătura acestuia, iar martorul nu a menţionat nimic despre existenţa vreunui posibil acord dat inculpatului în acest sens. Inculpatul B. a susţinut că avea o procură generală de reprezentare a GGG. în România şi că ZZ. ştia că el urma să semneze documentele . Cu toate acestea, inculpatul B. a precizat, în continuare, că procura de reprezentare a fost dată de GGG. în luna aprilie 2013 la biroul notarial al inculpatei V., deci după întocmirea actelor în numele GGG. depuse la dosarul de licitaţie pentru CL1, astfel că acordarea acestei împuterniciri nu are nicio relevanţă cu privire la falsurile comise de inculpat în documentele privind GGG.. Martorul ZZ. a confirmat faptul că a fost o singură dată la biroul notarial al inculpatei V. pentru a da o procură inculpatului B. . Instanţa a arătat că, la filele x ale vol. 49 dosar de urmărire penală, se regăsesc procurile speciale, autentificate sub nr. x/23.05.2013 şi, respectiv, nr. 1483/23.05.2013, de inculpata V., date de GGG., prin martorul ZZ., inculpatului B., în vederea încheierii contractelor de proiectare de proces hidraulic pentru CL5 şi CL1, subsecvente adjudecării contractelor de lucrări, iar nu pentru ratificarea vreunui mandat în vederea semnării, de către inculpatul B., în numele GGG., a angajamentului de susţinere tehnică şi profesională a asocierii I. S.R.L. - CC. pentru CL1.

Pe aceeaşi linie se înscriu şi aspectele relatate de martorul ZZ. referitor la faptul că, atunci când s-a prezentat la biroul notarial al inculpatei V., în luna mai 2013, deşi nu cunoştea limba română, la cererea inculpaţilor B. şi D. întemeiată pe motivul lipsei de timp şi al importanţei documentului, a scris, cel puţin în una din cele două cereri de autentificare semnate de el, menţiunea "cunosc limba română" (dosar de urmărire penală - procurile speciale, autentificate sub nr. x/23.05.2013 şi, respectiv, nr. 1483/23.05.2013; dosar instanţă), fiind astfel eludate prevederile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 (Legea notarilor publici şi a activităţii notariale) care prevăd obligaţia de a acorda persoanelor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul actului printr-un traducător sau interpret. Se mai prevede în acest text legal că funcţia de traducător sau interpret poate fi îndeplinită de către notarul public, dacă limba străină este limba sa maternă sau este autorizat ca interpret ori traducător, sau de către o altă persoană autorizată ca interpret sau traducător, în condiţiile legii, de către Ministerul Justiţiei şi că, în toate situaţiile în care actul se îndeplineşte prin interpret sau traducător autorizat, acesta va semna încheierea alături de notarul public.

Revenind la documentele depuse în dosarul de licitaţie, instanţa a concluzionat că nu există nicio dovadă că inculpatul B. ar fi avut acordul martorului ZZ. pentru întocmirea în fals a documentelor menţionate, că acesta ar fi solicitat în vreun fel vreo procură de la acest martor pentru CL1 anterior licitaţiei şi, mai mult, nu rezultă de nicăieri că GGG., prin martorul ZZ., ar fi acceptat vreodată să fie terţ susţinător tehnic şi profesional pentru Asocierea I. S.R.L - CC., pentru toate obligaţiile asumate prin contractul de achiziţie publică (aşa cum se menţionează în angajament), cu toate consecinţele juridice care derivau din această calitate, inclusiv obligaţia de a executa contractul în cazul în care cele două societăţi asociate nu ar fi făcut-o. Dimpotrivă, potrivit înţelegerilor anterioare uzuale dintre inculpatul B. şi martor, GGG. ar fi trebuit să execute, în ipoteza câştigării licitaţiei, lucrările de proiectare, aceasta fiind şi specialitatea societăţii franceze, care era un birou de proiectare, iar nu o societate capabilă să execute efectiv o lucrare de construire a unor staţii de epurare şi de tratare a apei de o asemenea amploare.

Probaţiunea administrată în prezenta cauză a dovedit că inculpaţii B. şi D. au falsificat prin scanare şi aplicare pe alte documente şi semnătura şi ştampila traducătorului autorizat RRRR., pentru CL5 Ocna Sibiului.

În plus, la percheziţia informatică efectuată în calculatorul ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatei D., din care a fost extras HDD QQQQ., s-au găsit, în afara documentelor care au fost folosite efectiv pentru CL1, menţionate mai sus, o multitudine de documente scanate şi în format Word, precum şi multe documente obţinute prin falsificare sau documente ce conţineau diferite semnături şi ştampile scanate, pregătite cel mai probabil cu unicul scop de a fi folosite la falsificarea altor documente:

- procuri speciale pentru B. în numele CC. şi GGG.;

- o procură de reprezentare aparent emisă de NN., director al CC. pentru inculpatul B. şi martorul HHHH., pentru ca aceştia să efectueze, în numele CC., toate demersurile necesare pentru prospectarea pieţei româneşti în vederea creării de oportunităţi de afaceri pentru toate domeniile pe care CC. le are în portofoliul de reprezentare;

- diferite angajamente de susţinere tehnică emise în numele CC. pentru ofertantul I. S.R.L. pentru CL1, în nume propriu sau prin mandatar B., în numele GGG. pentru I. S.R.L. pentru CL1, în nume propriu sau prin mandatar B.;

- fişiere ce conţineau logo-uri CC., GGG., semnăturile martorei RRRR. (traducător autorizat), ale numitului YY., O., ştampile CC. şi GGG.;

- fişiere ce conţin procuri aparent emise de CC. şi GGG. pentru B., documente privind susţinerea tehnică acordată aparent de GGG., angajamente de susţinere tehnică aparent emise de CC. şi GGG., procuri pentru formularea angajamentelor de susţinere tehnică pentru B. şi multe alte documente - caziere, recomandări, declaraţii de disponibilitate, diplome, certificate de înregistrare, toate pentru CL1 . Aceste documente au fost identificate în folderul denumit "DOCUMENTE LUCRATE", fiind contrafăcute în aceeaşi manieră, pregătite pentru diferite formule de participare la licitaţie între I. S.R.L., CC. şi GGG., dar care, în final, nu au mai fost folosite .

În laptopul GGGGGG. ridicat de la inculpata D. cu ocazia percheziţiei domiciliare s-au găsit la percheziţia informatică şi fişiere ce conţineau documente de calificare aparent provenind de la CC., procuri, răspunsuri la adrese, formulare, declaraţii, toate pentru licitaţia pentru CL5 .

Instanţa a mai arătat că, deşi inculpatul B. a semnat în numele CC. acordul de asociere cu I. S.R.L., la data de 5.09.2012, iar această din urmă societate era reprezentată de inculpatul F., nu l-a cunoscut pe acesta decât la semnarea CL1, în 7.01.2013, aşa cum el însuşi a declarat, situaţia fiind identică şi în privinţa inculpatei D. . Mai mult, inculpatul B. a semnat, la aceeaşi dată şi în baza aceleiaşi procuri, tot în numele CC., şi împuternicirea dată liderului asocierii I. S.R.L., prin inculpatul F., de a reprezenta asocierea la încheierea CL1. Instanţa a reţinut, totodată, că inculpatul B. a mai menţionat că nu ştie cine a semnat din partea I. S.R.L. documentaţia de participare la licitaţie, precizând că el a predat documentele listate martorului MMMM. .

Ambele documente aveau o importanţă deosebită, iar dezinteresul manifestat de inculpatul B. în ce priveşte cunoaşterea persoanei adevăratului administrator al I. S.R.L., care reprezenta societatea cu care CC. urma să se asocieze, pe care el însuşi o reprezenta în fals, alăturat numărului mare de documente falsificate şi folosite sau pregătite pentru a fi folosite (atât pentru CL1, cât şi pentru CL5), au generat concluzia că pentru inculpatul B. nu contau persoanele care semnau anumite documente, ci doar faptul că acestea existau fizic şi urmau să îşi producă efectele urmărite de el.

În plus, martorul MMMM. a declarat că inculpaţii B. şi D., cu două-trei zile înainte de termenul limită pentru depunerea ofertelor, au mers la sediul I. S.R.L. unde au adus o parte din documente tipărite, dar inculpatul a şi lucrat pe laptop la anumite documente pe care le-a tipărit acolo, martorul precizând că inculpatul a lucrat şi la propunerea tehnică, toate aceste documente fiind depuse la dosarul de licitaţie . Instanţa a arătat că, deşi inculpatul B. a declarat că nu îşi aminteşte să fi făcut acest lucru, inculpata D. a afirmat în faţa instanţei că, la data de 5.09.2012, s-a deplasat împreună cu inculpatul B. la sediul I. S.R.L., unde erau prezenţi martorul MMMM. şi alte două persoane din cadrul I. S.R.L. şi s-a procedat la fotocopierea documentelor şi numerotarea acestora, precum şi la corelarea preţurilor din ofertele privind staţiile de epurare Sinaia-Breaza, staţia de potabilizare şi construcţiile civile, cifrate de I. S.R.L., fiind întocmită o ofertă comună depusă de I. S.R.L. la BB. . Prin urmare, exista timp suficient pentru ca aceşti inculpaţi să îl cunoască pe inculpatul F., dacă i-ar fi interesat acest lucru.

Având în vedere toate acestea, instanţa a apreciat că susţinerile inculpatului B. în sensul că a avut încredere în ceea ce a spus R., că acesta i-a spus să considere că are procură, că, deşi a fost liniştit că nu vor fi probleme (ştiind că primise anterior procuri pentru celelalte licitaţii), şi-a dat seama ulterior că a fost naiv, nu sunt corespunzătoare adevărului, fiind făcute exclusiv cu scopul de a se disculpa . La fel, declaraţiile similare ale inculpatei D., în sensul că inculpatul R. avea o mare putere de convingere şi că efectiv i-a "spălat creierul", întrucât nu au procedat niciodată aşa, că au fost foarte liniştiţi că nu făcuseră nimic în detrimentul CC., nu au putut fi considerate ca reflectând realitatea.

Cât priveşte susţinerea inculpatei D. în sensul că acel acord de asociere semnat de inculpatul B. în numele CC. nu era autentificat, ci doar declarativ, numai după ce se câştiga licitaţia urmând să se încheie contractul de asociere în formă autentică, acesta fiind momentul în care se prezenta forma finală a asocierii şi era posibilă schimbarea procentelor, instanţa a constatat că nu pot fi primite. Acordul de asociere a reprezentat actul care a dat naşterii asocierii I. S.R.L. - CC., a stabilit drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, asocierea a avut calitatea de ofertant la CL1, iar acordul de asociere făcea parte din documentaţia de calificare. Acordul de asociere este un act constitutiv şi nicidecum un act declarativ care să constate doar anumite împrejurări producătoare de efecte juridice. Încheierea ulterioară a contractului de asociere în formă autentică era o cerinţă facultativă, ulterioară câştigării licitaţiei, lăsată la aprecierea autorităţii contractante, în condiţiile art. 44 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi nu atribuie caracter declarativ acordului de asociere încheiat anterior licitaţiei.

Deşi inculpata D. a declarat că s-a întors în România la data de 3 sau 4.01.2013, la cererea inculpatului B. (pentru a fi prezentă la semnarea CL1) şi că, în aceeaşi zi, a avut loc o primă întâlnire la un restaurant din Ploieşti, la care au participat ea, inculpaţii B. şi R. şi martorii MMMM. şi ZZZZ., întâlnire determinată de faptul că asocierea declarativă trebuia autentificată anterior semnării CL1, autentificare ce conţinea doar 2-3 pagini şi care era diferită de contractul comercial ce urma să fie încheiat între cele două societăţi, care urma să prevadă ce lucrări efectua fiecare şi care nu prezintă interes pentru BB., instanţa a apreciat că această susţinere nu poate fi primită. Astfel, instanţa a arătat că ceea ce trebuia să fie negociat între cele două societăţi era tocmai contractul de asociere detaliat, iar nu un simplu contract comercial, iar în acest scop, departamentul juridic al CC. redactase deja, cu colaborarea inculpatului R., un draft de contract de asociere detaliat, pe care încă din data de 2.01.2013 inculpatul R. îl trimisese inculpatului B. pentru ca acesta să îl traducă în limba română (cu precizarea că mai era necesară aprobarea inculpatului O., despre care s-a spus că era la acel moment în avion) şi să îl trimită celor de la I. S.R.L. . Mai mult, necesitatea încheierii contractului de asociere în formă autentică a fost adusă la cunoştinţa reprezentanţilor I. S.R.L. şi CC. pentru prima dată doar la data de 7.01.2013, când s-au prezentat la sediul BB. pentru semnarea CL1, iar forma autentică era, aşa cum s-a arătat, facultativă, astfel că nu au putut fi primite, nici pentru aceste considerente, susţinerile inculpatei.

În legătură cu relaţiile inculpaţilor B., D. şi R. cu martorul HHHH., instanţa a arătat următoarele:

Deşi CC. a propus inculpatului B., în calitate de reprezentant al S.C. HHH. S.R.L., cu ocazia deplasării reprezentanţilor săi în România la data de 7.01.2013, încheierea unui contract de colaborare între CC., S.C. HHH. S.R.L. şi inculpatul R. privitor la proiectele de tratare a apei executate în România, în care se prevedea împărţirea profitului net al fiecărui proiect între aceştia în procente de 50%, 30% şi, respectiv, 20%, draftul de contract fiind trimis de AAAAA. inculpatului R. şi apoi redirecţionat de acesta inculpatului B., inculpatul B. nu a semnat acest contract. Instanţa a arătat că încă din cursul urmăririi penale inculpatul B. a declarat în acelaşi sens, respectiv că avea o înţelegere cu CC. în sensul ca el şi inculpata D. să întocmească dosarele de licitaţie, iar apoi CC. să subcontracteze către societăţile lor o parte din lucrările de proiectare şi o parte din livrările de echipamente, fără a conveni un anumit procent . Instanţa a constatat, prin urmare, că susţinerile inculpatului B., în sensul că după câştigarea licitaţiei inculpatul R. ar fi refuzat să îi plătească pe el şi pe inculpata D. (şi că inculpatul R. ar fi refuzat să încheie un contract cu ei încă de la începutul colaborării) - dosar urmărire penală, nu sunt corespunzătoare adevărului. Mai mult, nu inculpatul R. era cel care trebuia să îi remunereze pe cei doi inculpaţi, ci CC., aceasta fiind câştigătoarea licitaţiei, tot CC. fiind persoana care i-a remunerat şi pentru munca prestată în legătură cu licitaţiile precedente. Instanţa a constatat, totodată, că nu corespund adevărului susţinerile inculpatei D. în sensul că inculpatul R. le-ar fi arătat acest draft de contract doar pe ecranul telefonul său mobil, în cuprinsul unui mesaj de la O., existând la dosar, aşa cum s-a arătat, dovada expedierii acestui draft pe adresa de e-mail a S.C. HHH. S.R.L., apreciindu-se că şi această susţinere vine tot în sprijinul ideii pe care inculpaţii D. şi B. au încercat să o acrediteze, în sensul că ei ar fi fost de fapt cei vătămaţi prin acţiunile CC.. Niciunul dintre inculpaţii B. şi D. nu a oferit o explicaţie plauzibilă pentru refuzul de a semna acest contract, iar afirmaţiile inculpatei D. în sensul că nu a semnat fiindcă a deranjat-o atitudinea inculpatului R. şi pentru că aşteptau să aibă o discuţie cu inculpatul O. sunt neverosimile, mai ales că, prin contractul propus de CC., S.C. HHH. S.R.L. urma să îi revină un procent semnificativ, de 30% din profitul net .

Tot legat de aceste aspecte, instanţa a reţinut că, în ianuarie 2013, după ce inculpatul B. a refuzat semnarea contractului de colaborare propus de inculpatul O., acesta a propus CC. încheierea între CC. şi S.C. NNN. S.R.L. a unui contract de consultanţă în valoare de 8% din valoarea contractului semnat între CC. şi BB. . Deşi e-mailul prin care a fost trimis acest contract depus la dosarul de urmărire penală a fost exclus din materialul probator, instanţa de fond a analizat contractul întrucât a fost depus de inculpatul O. şi de partea civilă CC. la dosar în cursul judecăţii, împreună cu e-mail-ul trimis de inculpatul B. la 7.01.2013 . S-a menţionat, totuşi, că martorul HHHH. nu era complet străin de CC. şi de inculpatul R., în constituirea de parte civilă a CC. menţionându-se că acesta a fost cel care a convins reprezentanţii CC., la începutul lunii iulie 2012, să accepte să participe la licitaţia pentru CL1 şi că acesta a fost cel care a sfătuit CC. să accepte I. S.R.L. ca şi subcontractant pentru CL2 .

Dincolo de erorile de tehnoredactare şi inversările calităţilor de prestator şi beneficiar din cuprinsul acestui contract, instanţa a constatat că acest document reprezintă dovada clară a intenţiei inculpatului B. de a obţine în mod nejustificat o sumă importantă de bani din CL1, stabilită la nivelul unui procent de 8% din valoarea totală a CL1, sumă extrem de ridicată pentru nişte servicii de consultanţă, iar nu la un procent din profitul net final, cum discutase cu O. şi R.. Fictivitatea acestui contract este evidentă, dat fiind faptul că obiectul de activitate al S.C. NNN. S.R.L., al cărei director general era martorul HHHH., prieten cu inculpatul B. (soţia martorului fiind administrator), era activitatea de comerţ cu produse de patiserie şi panificaţie. Instanţa a arătat că martorul HHHH. însuşi a recunoscut că nu a dat niciun ajutor pentru pregătirea documentaţiei pentru licitaţie şi faptul că, din punct de vedere tehnic, nu ştia nimic .

Deşi inculpatul B. şi martorul HHHH. au încercat să acrediteze ideea că ar fi fost implicat şi inculpatul R. în încercarea de încheiere a acestui contract, susţinând că acesta urma să fie beneficiarul unei părţi din sumele de bani încasate (declaraţii martor dosar urmărire penală; dosar instanţă), aspecte preluate în rechizitoriu, instanţa a constatat că aceste susţineri nu corespund adevărului. Astfel, inculpatul R. a negat constant că ar fi avut vreo legătură cu acest contract de consultanţă, iar în cursul urmăririi penale, inculpatul B. a declarat că a conceput draftul de contract împreună cu martorul HHHH. pentru un procent din valoarea totală a contractului, precizând că inculpatul R. nu l-a semnat . Mai mult, inculpatul R., imediat după ce i s-a propus, în luna ianuarie 2013, încheierea acestui contract, a cerut consultantului său, martorul HHHHH., să facă verificări cu privire la S.C. NNN. S.R.L., acesta din urmă aflând că societatea avea obiectul de activitate menţionat şi era reprezentată legal de soţia martorului HHHH., IIIIIII., comunicând aceste date inculpatului R., la data de 22.01.2013, printr-un e-mail şi recomandându-i să nu semneze contractul cu aceasta, precizând că este o societate folosită pentru încasarea de comisioane . În acelaşi e-mail a fost cuprins şi un alt e-mail în care se mai menţiona că societatea era pe pierdere în anul 2009 şi în anii următori a avut un profit minim. Inculpaţii R. şi O. au declarat că au refuzat încheierea contractului, inculpatul R. precizând că acesta i-a fost trimis în data de 7.01.2013, imediat după ce CC. i-a propus inculpatului B. încheierea contractului de colaborare.

Şi inculpata D. a fost implicată în activităţi privind S.C. NNN. S.R.L., în laptopul GGGGGG. aparţinând inculpatei fiind identificate, cu ocazia percheziţiei informatice, în fişierul intitulat "JJJJJJJ.", nu mai puţin de 9 facturi emise de S.C. HHH. S.R.L. către S.C. NNN. S.R.L., având ca obiect materiale de construcţii, ţiglă, vopsea lavabilă, material lemnos, OSB, vată minerală, manoperă montaj echipamente electrice, datate 17.05.2014 - 24.05.2014 . A mai fost identificat, în fişierul numit "cesiunea de creanţă Livi", un contract de cesiune de creanţă datat 1.04.2014, încheiat între W. (debitor cedat), S.C. HHH. S.R.L. (cedent) şi S.C. NNN. S.R.L. (cesionar final) reprezentat de IIIIIII., cu ştampile şi semnături de la aceste ultime două societăţi .

Instanţa a arătat că implicarea majoră a martorului HHHH. în activităţile desfăşurate de inculpatul B. legate de licitaţiile publice, în absenţa oricărei pregătiri a martorului în domeniul construcţiilor şi a staţiilor de epurare, este relevată în chiar declaraţiile inculpatului. Astfel, B. a declarat în cursul urmăririi penale:

"De la prietenul meu HHHH. am aflat despre o licitaţie organizată la Buzău pentru construirea trei staţii de epurare la Nehoiu, Pogoanele şi Pătârlagele"; "Ulterior, tot de la HHHH. am aflat de o altă licitaţie organizată la Iaşi"; "în mai- iunie 2012 HHHH. mi-a spus despre o altă licitaţie organizată de S.C. BB. pentru staţii de epurare de la Câmpina Plopeni şi o altă lucrare la Sinaia Breaza"; "HHHH. mi-a spus că există o firmă locală, I., care este specializată în construcţii civile"; "în luna noiembrie 2013 JJJJJJ., directorul Napoca, mi-a cerut să găsesc o firmă care să poată prelua tot contractul de la Ocna Sibiului fără să cunosc motivul. După o lună de zile, prin intermediul lui HHHH., am luat legătura cu KKKKKKK., reprezentantul unei firme din Mediaş care s-a arătat dispus să preia contractul de la Ocna"; "încă de la începutul colaborării cu CC., R. a refuzat să încheie un contract cu mine şi D.. După ce licitaţia de la Sinaia Breaza a fost câştigată, am încercat să găsesc o modalitate să fim plătiţi pentru derularea contractului. Lovindu-mă de refuzul lui R., i-am cerut ajutor lui HHHH. şi împreună cu acesta am conceput un draft de contract pentru un procent din valoarea totală a contractului de lucrări. Acel contract nu a mai fost semnat deoarece R. nu (...) (text lipsă - subl. inst.) semnarea acestuia".

Martorul HHHH. a declarat că inculpatul B. i-a spus că doreşte să participe la nişte licitaţii pentru staţii de epurare, motiv pentru care el (martorul) s-a uitat pe SEAP şi a găsit licitaţiile de la Iaşi şi Buzău şi apoi cele două licitaţii organizate de BB. . În faţa instanţei, martorul şi-a schimbat nejustificat declaraţia, susţinând că inculpatul B. a fost cel care s-a uitat pe SEAP şi a găsit licitaţiile .

Inculpatul H. a declarat:

"în vara anului 2012 am fost contactat de domnul HHHH., B. şi D., care au venit la mine la birou la Băneşti şi mi s-a propus o colaborare la o lucrare din Câmpina aflată la 200 de m de baza de producţie şi staţia de beton. (...) După participarea la licitaţia la Câmpina am fost contactat şi de către KKKK., B., HHHH., D.. Aceştia mi-au spus că vor să participăm şi la următoarea licitaţie de la Sinaia Breaza în asociere I. cu CC. KKKK. a propus să participăm în procent de 50%-50%. Am fost de acord. Mai multe detalii au fost stabilite la o întâlnire la Sinaia între MMMM., HHHH., B. şi R." .

Toate acestea au relevat, în opinia instanţei de fond, fără putinţă de tăgadă, implicarea martorului HHHH. în identificarea licitaţiilor pe întreg teritoriul României, colaborarea acestuia cu inculpatul B., relaţia de prietenie dintre cei doi, aspecte care au justificat pe deplin concluzia că încheierea contractului de consultanţă dintre CC. şi S.C. NNN. S.R.L. era modalitatea prin care să fie remunerat, alături de inculpatul B., şi martorul HHHH.. Totodată, acestea explică lipsa de obiectivitate a martorului şi încercarea de a-l sprijini pe inculpatul B. prin declaraţiile date în cursul procesului penal, concomitent cu încercarea de a-l implica pe inculpatul R. în demersurile privind încheierea contractului de consultanţă. Instanţa a subliniat faptul că martorul MMMM. a relatat despre "filiera" HHHH. prin care inculpatul H. s-a cunoscut cu alte persoane şi apoi cu inculpaţii B. şi D., în scopul participării la licitaţii, ceea ce relevă notorietatea şi conexiunile acestui martor cu diferite persoane, în pofida faptului că inculpatul H. l-a numit o "simplă cunoştinţă" . Instanţa a mai arătat că şi inculpatul R. a declarat că, în vara anului 2012, martorul i-a cerut o ofertă din partea CC. pentru proiectele Sinaia-Breaza şi Câmpina-Plopeni, ştiind că CC. lucra deja la proiectul Câmpina-Plopeni, inculpatul precizând că martorul i-a prezentat ideea unei participări în asociere cu I. S.R.L. la cele două proiecte. Inculpatul R. a menţionat în continuare că, în acel moment, nu ştia nimic despre I. S.R.L. În plus, deşi inculpatul B. a emis, în numele CC., o procură pentru martorul HHHH. şi numitul FFFFFFF. pentru a reprezenta CC. în România şi în afara României, iar martorul HHHH. s-a prezentat la discuţii cu reprezentanţi ai I. S.R.L. (inculpatul H., martorul MMMM.), care l-au perceput ca reprezentând CC., HHHH. a declarat că nu îşi aminteşte şi că nu mai ştie nimic despre această procură, precum şi că nu a efectuat nicio activitate în baza acelei procuri .

Instanţa a constatat că, în vreme ce inculpatul B. a declarat că a cerut ajutorul martorului HHHH. pentru a fi remuneraţi el şi inculpata D. pentru munca depusă şi că împreună au conceput draftul de contract de consultanţă, martorul HHHH. a declarat în cursul urmăririi penale că "B. mi-a cerut să fac un contract cu CC. de 10% din valoarea contractului pentru el. …Luc pretindea că este reprezentantul CC. pentru care solicita să fie remunerat şi în plus mai vroia încă 10% prin intermediul firmei mele. Astfel, CC. nu ar fi avut cunoştinţă că banii ar fi ajuns la el. Precizez că acest procent suplimentar de 10% ar fi urmat să fie împărţit între B. şi R.. Pentru întocmirea contractului eu aş fi primit 2% din valoare. În schimbul sumei de bani eu nu urma să prestez nicio activitate, doar ofeream o societate comercială care să facă consultanţă" .

Dacă în această declaraţie martorul a precizat că inculpatul B. a avut ideea contractului şi că acesta i-a spus că urma să împartă banii cu inculpatul R., în faţa instanţei a afirmat că ideea acestui contract ce avea ca obiect un "comision de succes" a venit de la inculpatul R., că acesta a precizat un procent de 8%, ca să fie acceptat de CC. şi că tot el i-a propus să îi dea şi lui un procent de 2% . S-a constatat că martorul a preluat exact termenul de "comision de succes" folosit şi de inculpaţii B. şi D. pentru prima dată în declaraţiile date în faţa instanţei. A precizat însă că inculpatul B. vroia acest comision de succes pentru munca lui, deoarece nu fusese remunerat pentru munca depusă, iar inculpatul R. trebuia să vorbească cu cei din familia sa privitor la acesta . Martorul a revenit şi cu privire la suma raportat la care urma să se calculeze acest procent, precizând că era de 10% din profit, iar nu din valoarea CL1, deşi în contractul scris se făcea referire la un procent din valoarea totală a CL1, aşa cum s-a arărtat.

Având în vedere cele expuse, instanţa a constatat că probatoriul administrat a dovedit faptul că încheierea contractului de consultanţă cu S.C. NNN. S.R.L. a fost o idee care a aparţinut exclusiv inculpatului B. şi era exclusiv în beneficiul acestuia, relaţiile inculpatului R. cu CC. fiind de cu totul altă natură şi derulate prin intermediul societăţii T., motiv pentru care a înlăturat declaraţiile martorului HHHH. şi ale inculpatului B. în această privinţă şi a constatat că aspectele reţinute în rechizitoriu, în sensul că în redactarea contractului a fost implicat şi inculpatul R. şi că acesta ar fi urmărit însuşirea unei sume suplimentare de 10% din valoarea contractului prin încheierea contractului fictiv de consultanţă, sunt lipsite de suport probator. În acord cu inculpatul R., instanţa a arătat că, dacă acesta ar fi avut, într-adevăr, vreo legătură cu acest contract, nu ar fi existat niciun motiv ca să solicite consultantului său, martorul HHHHH., să facă acele verificări în legătură cu S.C. NNN. S.R.L., în luna ianuarie 2013. Or, inculpatul a solicitat aceste verificări şi a aflat că această societate nu era calificată pentru acordarea de servicii de consultanţă, astfel că s-a refuzat semnarea contractului propus de inculpatul B.. Mai mult, probele administrate nu au dovedit nicio implicare a inculpatului O., iar fără acordul acestuia, contractul de consultanţă nu putea fi încheiat de CC.

Privitor la activitatea inculpaţilor B. şi D. după semnarea CL1, instanţa a arătat că inculpatul B. a mai susţinut că, după plecarea sa în Franţa, la data de 30.01.2013, nu mai ştie ce s-a întâmplat cu acest proiect, deoarece nu a vrut să intre în "jocul murdar" al lui R. şi că şi-a dat seama că acesta dorea să îl îndepărteze de acest proiect, dat fiind faptul că nu a fost invitat la întâlnirile organizate de inculpatul R. cu I. S.R.L. . Inculpata D. a dat o declaraţie similară în cursul urmăririi penale, susţinând că, atunci când a văzut că au început discuţiile între inculpatul R. şi I. S.R.L. referitoare la asociere şi la forma de participare, ea şi inculpatul B. s-au retras "absolut cu totul din proiect" şi că nu cunoaşte derularea ulterioară a evenimentelor în legătură cu acest proiect . Instanţa a constatat că nici aceste susţineri ale celor doi inculpaţi nu corespund adevărului.

S-a arătat în acest sens, în primul rând, că inculpatul B. s-a prezentat inclusiv la şedinţele de progres organizate de BB. în legătură cu CL1, fără a avea vreun mandat scris din partea CC. sau a GGG., inclusiv în luna octombrie 2013. S-a apreciat că susţinerile inculpatului B. în sensul că, după data de 30.01.2013, se prezenta la şedinţele de progres pentru CL1 în numele GGG., în baza unei procuri de reprezentare, nu sunt adevărate, întrucât, inclusiv la data de 8.10.2013, acesta nu îşi justificase această calitate în faţa BB. Astfel, la data de 14.10.2013, inculpatul R. a trimis un e-mail martorului ZZ., urmare a faptului că martorul MMM., care a participat la întâlnirea de la BB. din 8.10.2013, a comunicat inculpatului că B. s-a prezentat la mai multe întâlniri ca reprezentant al GGG. şi, deşi i s-a solicitat de către BB. şi inginer să prezinte o procură valabilă, semnată de directorul general al GGG. şi autentificată în Franţa, acesta nu a prezentat un astfel de document .

În al doilea rând, inculpatul B. a continuat colaborarea cu I. S.R.L., emiţând la data de 5.07.2013, în numele S.C. HHH. S.R.L., factura nr. x, în valoare de 44.420 RON, reprezentând "avans contract de proiectare, dotare şi punere în funcţiune pentru Proiectul CL1 -Reabilitare şi extindere Staţii de epurare apă uzată în oraşele Sinaia, Breaza - Staţii de tratare apă potabilă în oraşele Comarnic şi Sinaia, judeţul Prahova", sumă pe care I. S.R.L. a achitat-o integral . Inculpatul B. a mai emis o factură cu nr. x/8.08.2013 în numele S.C. HHH. S.R.L., în sumă de 66.456 RON, în baza contractului de proiectare pentru CL1, care însă nu a fost achitată . Contractul între cele două societăţi nu a fost niciodată semnat. Inculpata D. a declarat iniţial că nu ştie pentru ce anume s-a primit suma de la I. S.R.L., ea fiind internată la acea vreme, iar în faţa instanţei, a afirmat că a existat un contract de reprezentare încheiat între S.C. HHH. S.R.L. şi GGG., dar suma de 8000 euro plus TVA achitată de I. S.R.L. nu a fost transferată mai departe către GGG., deoarece s-a apreciat că societatea inculpaţilor a prestat în mare parte serviciile . Cu toate acestea, martorul ZZ. nu a menţionat existenţa vreunui contract cu S.C. HHH. S.R.L. şi a declarat că, după vizita făcută în luna ianuarie 2013 în România, când şi-a dat seama repede că CC. şi I. S.R.L. nu erau de acord, iar CC. era nemulţumit de serviciile inculpatului B., el nu a mai fost informat despre derularea CL1 decât de către inculpatul B., care îi dădea veşti din când în când, martorul înţelegând că lucrurile nu aveau să se finalizeze. A mai precizat că a pierdut foarte mulţi bani din acest proiect, că, deşi a încercat să realizeze studiile pentru acest proiect, nu a existat nicio finalitate .

Prin e-mail-ul trimis de inculpatul B. la data de 8.08.2013 (data emiterii celei de-a doua facturi) departamentului juridic al I. S.R.L., au fost înaintate un draft de contract de asociere între S.C. HHH. S.R.L. şi GGG., în vederea realizării lucrărilor de proiectare proces/instalaţii electrice şi livrare şi montaj echipamente pentru staţiile de epurare a apelor reziduale din Sinaia şi Breaza, nesemnat, cu anexa de proiectare proces, un proiect de contract între I. S.R.L. şi asocierea S.C. HHH. S.R.L. - GGG., cu condiţii particulare şi generale, descriptor de echipamente, cifraj de echipamente, etc., corespondenţă purtată între I. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L. legat de acest contract . Inculpata D. a declarat că au mai avut contact şi cu S.C. FFFFF. S.R.L., subcontractant al I. S.R.L. pe partea de proiectare şi că i-a predat celei dintâi societăţi documentaţia întocmită de martorul ZZ. . Martorul MMMM. a declarat că inculpatul B. era persoana de legătură între ZZ. şi S.C. FFFFF. S.R.L., iar martorul BBBBB. a declarat că, de la B. şi ZZ., a primit documente legate de proiectul procesului de epurare .

În pofida acestor declaraţii date de inculpaţii B. şi D. în legătură cu implicarea lor în executarea CL1 după semnarea acestui contract şi a documentelor care relevă, fără putinţă de tăgadă, această implicare, instanţa a arătat că nu au suport probator aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul că plata sumei de 44.420 RON, menţionată în factura emisă la data de 5.07.2013 de către S.C. HHH. S.R.L., către I. S.R.L., a fost făcută pentru a-l recompensa pe inculpatul B. pentru întocmirea documentaţiei pentru CL1. Aspectele privind plata acestei sume au fost detaliate cu ocazia analizării materialului probator privitor la inculpaţii F., H. şi I. S.R.L., la care instanţa a făcut trimitere, limitându-se la a menţiona că nu s-a dovedit că suma achitată reprezenta o recompensă pentru întocmirea documentaţiei, probaţiunea demonstrând faptul că suma a fost plătită în vederea începerii lucrărilor de proiectare, dat fiind faptul că CC. nu se mai implica deloc în executarea contractului, iar proiectul staţiilor de epurare trebuia predat către S.C. FFFFF. S.R.L. pentru a putea fi înglobat în proiectul de ansamblu şi a se putea trece la executarea lucrărilor. Modul în care inculpaţii B. şi D. au dispus de această sumă, detaliat la filele x din rechizitoriu, nu are relevanţă, în opinia instanţei de fond, deoarece suma reprezenta un avans pentru lucrările de proiectare pe care urmau să le facă, iar nu plata unor lucrări efectuate sau a unor servicii prestate până la acel moment. Mai mult, în procesul-verbal încheiat de organele fiscale cu ocazia controlului efectuat la S.C. HHH. S.R.L. şi la domiciliul inculpatei D., se precizează că inculpata a prezentat organelor fiscale, în format electronic, documentaţia tehnică ce a stat la baza facturii menţionate .

Instanţa a arătat că probatoriul administrat nu a dovedit că inculpaţii H., F. şi, implicit, I. S.R.L., au ştiut la momentul depunerii dosarului de licitaţie faptul că inculpatul B. falsificase documentele menţionate mai sus, pe care le-a remis angajaţilor I. S.R.L. pentru a fi depuse la dosarul de licitaţie.

De asemenea, a arătat că, inclusiv în ipoteza, absolut nedovedită, că inculpatul B. ar fi fost remunerat de I. S.R.L. pentru întocmirea documentaţiei pentru licitaţie, această împrejurare nu dovedeşte faptul că inculpaţii H. şi F. ar fi avut cunoştinţă de falsurile comise de inculpatul B. împreună cu inculpata D..

Având în vedere cele de mai sus, instanţa de fond a reţinut că probaţiunea administrată a dovedit că falsificarea documentaţiei pentru dosarul de licitaţie pentru CL1 a fost facilitată, în primul rând, de faptul că inculpaţii B. şi D. au avut la dispoziţie numeroase documente, puse la dispoziţie de CC. şi CC. pentru licitaţiile precedente: documente care purtau semnătura inculpatului O., şi/sau ştampila CC., documente ce conţineau formulare şi declaraţii din partea CC. şi a mai multor angajaţi ai CC. necesare în vederea constituirii dosarelor pentru participarea la licitaţii, precum şi documente ce atestau experienţa similară şi îndeplinirea altor cerinţe de calificare pentru licitaţiile organizate de BB., dar şi pentru alte licitaţii. În al doilea rând, falsificarea a fost facilitată de faptul că CC., prin inculpatul O., dorea participarea, mai întâi la licitaţia pentru CL2, prin CC. ca ofertant şi CC. ca susţinător tehnic, şi a şi participat ca atare la licitaţie, iar apoi a dorit şi participarea la licitaţia pentru CL1 (cu CC. subcontractor pentru I. S.R.L.), că avea cunoştinţă de activităţile întreprinse de GGG. şi inculpaţii B. şi D. în vederea întocmirii documentaţiei pentru dosarele pentru aceste licitaţii la care urmau să participe alături de I. S.R.L., participând la întocmirea documentaţiei pe care a pus-o la dispoziţia acestora, dar şi de faptul că inculpaţii O. şi R. aveau încredere în aceştia, date fiind relaţiile de bună colaborare şi participările anterioare la celelalte licitaţii cu ajutorul acestora. În plus, inculpatul R. nu era România în ziua depunerii ofertei, plecând în Franţa cu două zile înainte. Astfel, inculpaţii B. şi D. au ajuns să stabilească, în mod unilateral, în numele CC., forma de participare a acestei societăţi la licitaţie, şi anume ca şi ofertant, în asociere cu I. S.R.L., în procente de 50%-50%.

În concluzie, având în vedere toate cele expuse mai sus, a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii B. şi D. au falsificat o parte din documentaţia depusă la dosarul de licitaţie pentru CL1 (documentele falsificate fiind menţionate în detaliu mai sus, în total 15 documente fiind falsificate de cei doi inculpaţi împreună, iar 11 exclusiv de inculpatul B.), printre care şi procura de reprezentare a CC., ceea ce i-a permis inculpatului B., prin prezentarea traducerii acesteia cu legalizarea semnăturii traducătorului, încheierea, în fals, a acordului de asociere în numele CC. cu I. S.R.L. şi acordarea împuternicirii pentru liderul Asocierii I. S.R.L - CC., I. S.R.L., prin inculpatul F., să semneze CL1, documente, de asemenea, depuse la dosarul de licitaţie, ceea ce a contribuit la câştigarea pe nedrept a licitaţiei de către această asociere şi, subsecvent, la atribuirea pe nedrept a fondurilor europene către I. S.R.L. şi S.C. Y. şi apoi la rambursarea pe nedrept a cheltuielilor efectuate de BB., de către Ministerul Mediului. Dincolo de aceste documente, inculpaţii B. şi D. au falsificat şi procura de reprezentare dată aparent de GGG. pentru B., procură folosită în traducere, după legalizarea semnăturii traducătorului, la asumarea, în numele GGG., a angajamentului de susţinere tehnică şi profesională a Asocierii I. S.R.L - CC., document care, de asemenea, a fost depus la dosarul de licitaţie, iar calitatea de terţ susţinător a fost acceptată de BB.

S-a reţinut că probatoriul administrat nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii H. şi F. ar fi ştiut despre falsurile comise de inculpatul B. nici la momentul depunerii dosarului de licitaţie, nici la momentul câştigării licitaţiei, şi nici ulterior, până după încasarea avansului. La fel, nici în privinţa inculpaţilor R. şi O. nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că au avut cunoştinţă de faptul că inculpaţii B. şi D. au falsificat documentele depuse în dosarul de licitaţie.

Deşi inculpata D. a susţinut că nu a existat niciodată vreo intenţie de fraudare a banilor europeni prin întocmirea documentaţiei şi că nu au întocmit documentele tehnice în condiţii de rea-credinţă, inculpatul B. a declarat că fondurile europene nu au fost obţinute în mod legal, dar că a crezut că nu se va descoperi că documentele au fost falsificate, deoarece a avut acordul inculpatului R. şi că nu s-a gândit că acesta şi cei de la CC. nu vor recunoaşte că au acţionat în numele lor, aspecte necorespunzătoare adevărului.

Celelalte apărări ale inculpaţilor B. şi D., legate de infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, au fost avute în vedere de către instanţa de fond cu ocazia stabilirii încadrării juridice a faptelor pentru care au fost condamnaţi cei doi inculpaţi, apărările privind atât faptele reţinute în legătură cu CL1, cât şi faptele reţinute în legătură cu CL5.

V.1.2. Privitor la inculpaţii O. şi R., instanţa a mai arătat, suplimentar faţă de cele analizate la pct. V.1.1, următoarele:

Cât priveşte modul în care s-au cunoscut şi au relaţionat inculpaţii B. şi D. cu inculpaţii R. şi O., în perioada 2011-2013 şi acţiunile ultimilor doi inculpaţi în legătură cu CL1, instanţa a făcut trimitere la toate aspectele reţinute în starea de fapt cu referire la înscrisurile existente la dosar, precum şi la toate aspectele reţinute pe larg cu ocazia analizei materialului probator efectuate anterior, la pct. V.1.1, pe care nu le-a mai reluat, mărginind-se doar la a puncta următoarele aspecte esenţiale privitoare la inculpaţii R. şi O.:

Probaţiunea a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul B. a acţionat în numele CC. la licitaţia pentru CL1 fără a avea o procură specială din partea acestei societăţi, falsificând procura de reprezentare a CC. pentru încheierea contractului de asociere, falsificând înscrisuri provenind aparent de la CC. şi angajaţii săi, atribuindu-şi calitatea falsă de reprezentant al CC., încheind în numele acesteia, la data de 5.09.2012, acordul de asociere cu I. S.R.L. şi semnând în numele acesteia împuternicirea liderului asocierii, ştiind că societatea libaneză nu fusese de acord cu o participare la licitaţie sub forma asocierii cu I. S.R.L.

Probaţiunea a mai demonstrat că, aşa cum se reţine şi în rechizitoriu, inculpaţii O. şi R. nu au avut cunoştinţă de aceste falsuri comise şi nici de depunerea documentelor falsificate în dosarul de licitaţie. Inculpaţii R. şi O. au declarat în mod constant că nu au ştiut de falsurile comise de inculpatul B. . Inculpatul O. a mai precizat că nu avea niciun motiv obiectiv să facă verificări speciale sau să bănuiască faptul că inculpatul B. îi va falsifica semnătura, mai ales că era vorba despre o ofertă pentru un proiect pe care CC. însuşi a pregătit-o .

Susţinerea din cuprinsul rechizitoriului în sensul că inculpatul O. l-ar fi recompensat financiar pe inculpatul B. după ce a aflat rezultatul licitaţiei şi că acesta folosise documente false nu a putut fi primită. Instanţa a reţinut că inculpatul O. a negat categoric acest lucru şi a arătat că propunerea făcută la data de 7.01.2013 de CC., prin AAAAA., privea un contract de colaborare ce urma să fie încheiat între CC., S.C. HHH. S.R.L. şi inculpatul R., privitor la proiectele de tratare a apei executate în România, în care se prevedea împărţirea profitului net al fiecărui proiect între aceştia, în procente de 50%, 30% şi, respectiv, 20%, nefiind vorba, prin urmare, de o remunerare pentru falsurile comise care au stat la baza câştigării licitaţiei, ci de o remunerare pentru munca ce urma să fie prestată în cadrul colaborării viitoare, dar şi pentru munca deja efectuată de inculpatul B. în vederea întocmirii dosarelor pentru licitaţiile pentru CL1 şi CL2. Mai mult, aşa cum s-a arătat şi cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii B. şi D., şi în ce priveşte toate colaborările anterioare ale inculpatului B. cu CC. în privinţa participărilor la licitaţii, înţelegerea era ca, în cazul câştigării licitaţiei, colaborarea să continue pe parcursul executării contractului şi să se recupereze astfel cheltuielile deja făcute.

Cât priveşte susţinerile inculpatului O. din cuprinsul concluziilor scrise, în sensul că procura falsificată de inculpatul B. nu ar fi produs consecinţe juridice, respectiv nu a angajat din punct de vedere juridic CC., întrucât, la data de 7.01.2013, s-a semnat un contract de asociere autentic între I. S.R.L. şi CC., ce respecta întru totul voinţa părţilor, iar ulterior, exclusiv în baza acestui contract, s-a semnat CL1, instanţa a arătat că nu pot fi primite. S-a reţinut că procura falsificată de inculpatul B. a stat la baza semnării de către acesta, în numele CC., a acordului de asociere din 5.09.2012 şi a împuternicirii acordate liderului asocierii pentru semnarea contractului de achiziţie publică, iar atât procura (în traducere), cât şi acordul de asociere şi împuternicirea, au fost depuse la dosarul de licitaţie, primele două documente stând, alături de celelalte documente din dosar, la baza câştigării licitaţiei de către Asocierea I. S.R.L - CC. În lipsa acordului de asociere din dosarul de licitaţie, era exclusă câştigarea licitaţiei în această formulă, iar I. S.R.L. singură nu îndeplinea condiţiile de participare.

În dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu, instanţa de fond a arătat că probaţiunea administrată nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că, după câştigarea licitaţiei pentru CL1, de către Asocierea I. S.R.L - CC. şi anterior semnării acestui contract, inculpaţii O. şi R. au ştiut că licitaţia s-a câştigat cu documente false, susţinerile acestora în sensul că au crezut că inculpatul B. a acţionat doar cu depăşirea puterilor conferite prin împuternicirea de ordin general dată la data de 12.12.2011 de către NN., tatăl inculpatului O. şi preşedintele CC. nefiind infirmate de probele administrate.

La data de 6.09.2012, inculpatul B. a trimis un e-mail inculpatului R. şi martorului ZZ. (intitulat "rezultat deschidere plicuri") prin care îi înştiinţa cu privire la cei 7 concurenţi de la licitaţia pentru CL1, la poziţia nr. 7 fiind menţionată doar societatea I., fără nicio referire la asocierea I. S.R.L. - CC., în numele căreia fusese făcută oferta .

La data de 19.12.2012, inculpatul B. l-a informat telefonic cu privire la câştigarea licitaţiei pe inculpatul O., fără însă a comunica formula de participare sau vreo altă informaţie legată de modul în care a întocmit documentele din dosarul de licitaţie.

Deşi la fila x din rechizitoriu se menţionează că procesul-verbal de atribuire a contractului de lucrări a fost "comunicat către inculpaţii O. şi R., aşa cum rezultă din corespondenţa electronică purtată de la adresa de e-mail aparţinând I. S.R.L. către S.C. HHH. S.R.L. şi, în continuare, către reprezentanţii CC.", instanţa a arătat că această corespondenţă a fost exclusă din materialul probator prin încheierea din 13.11.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 5/27.02.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015. La dosar instanţă, partea civilă CC. a depus e-mailul expediat de inculpatul B. la data de 19.12.2012 (la care se făcea referire în rechizitoriu), în legătură cu care instanţa a constatat că nu conţine niciun text în corpul mesajului, ci doar un ataşament ce conţinea comunicarea din aceeaşi zi făcută de UIP din cadrul BB., adresată asocierii I. S.R.L. - CC., prin care se aducea la cunoştinţă faptul că oferta fusese declarată câştigătoare şi erau invitaţi, la data de 7.01.2013, să semneze contractul de achiziţie publică. Instanţa a reţinut că şi inculpata D. a declarat că, la data de 19.12.2012 (când se afla în S.U.A.), a primit prin e-mail înscrisul oficial care anunţa câştigarea licitaţiei de către asocierea I. S.R.L. - CC. şi că acest document a fost comunicat de pe adresa de e-mail a S.C. HHH. S.R.L. inculpaţilor O. şi R., precum şi martorului ZZ. . Inculpata a apreciat că, dat fiind conţinutul sumar al acestei comunicări, de 3-4 rânduri, inculpatul R., a cărui soţie era româncă, ar fi putut înţelege conţinutul acesteia. Instanţa a reţinut, totodată, că inculpatul R. a precizat în declaraţia din cursul urmăririi penale că prin e-mailul primit de inculpatul B. de la I. S.R.L., pe care i l-a redirecţionat şi lui, era informat că asocierea I. S.R.L. - CC. a câştigat licitaţia, inculpatul R. precizând că l-a sunat pe inculpatul B. şi l-a întrebat despre ce asociere era vorba, iar acesta a răspuns evaziv, motiv pentru care i-a cerut să trimită oferta depusă . Inculpata D. a confirmat faptul că inculpatul R. a solicitat să fie trimisă întreaga documentaţie tehnico-financiară aferentă CL1, precizând însă că motivul acestei solicitări a fost acela că inculpatul R. nu cunoştea nimic, deoarece era în concediu, iar documentaţia i-a fost trimisă, aspecte pe care instanţa le-a considerat neverosimile.

În data de 26.12.2012, inculpatul B. i-a trimis prin e-mail inculpatului R. studiile cu costurile echipamentelor pentru lucrările de la Breaza şi Sinaia, e-mail pe care acesta din urmă l-a redirecţionat inculpatului O. şi altor angajaţi ai CC., comunicând suplimentar faptul că CC. "a câştigat" (în principiu) o licitaţie în România pentru construirea a două staţii de epurare - Sinaia şi Breaza - în asociere cu I. S.R.L., în procente de 50%-50%, că din valoarea totală a lucrărilor, de aproximativ 14 mil. de euro, CC. îi vor reveni 7 milioane, că CC. este responsabilă de proces (studii, achiziţia echipamentelor de proces + electricitate, montarea echipamentelor, punerea în funcţiune), iar I. S.R.L. se va ocupa de toate lucrările de inginerie civilă. Se arată în continuare, suplimentar, în e-mailul trimis de inculpatul R., că inculpatul B. a modificat lista de echipamente (menţionând că anterior plecării din România validase cu acesta 95% din puncte) şi, implicit, costul acestora, cu precizarea că inculpatul R. urma să verifice cu echipa sa de la Paris costurile de bază. Prin acelaşi e-mail, inculpatul R. a cerut desemnarea unui director de proiecte experimentat din Liban pentru proiectele CL1 şi CL2 (licitaţia pentru CL2 neavând loc până la acel moment), cu precizarea ca inculpatul B. să nu aibă niciun rol în executarea proiectului, ci doar un rol comercial.

Ulterior, tot în aceeaşi zi, inculpatul B. i-a trimis inculpatului R. un e-mail conţinând un link către aplicaţia WeTransfer, cu ajutorul căreia i-a trimis o parte din dosarul de licitaţie în limba română, sub forma unui document intitulat "Scanare licitaţie Sinaia Breaza", de aproximativ 1030 de pagini . În acelaşi e-mail i-a comunicat că GGG. va realiza studiile pentru instalaţiile electrice, serviciile de montaj al echipamentelor şi punerea în funcţiune a echipamentelor, aşa cum se menţionează în studii. Documentele care au fost efectiv trimise prin We Transfer nu au putut fi stabilite, dat fiind faptul că referirile la acestea se aflau în vol. 10 dosar de urmărire penală, care a fost exclus din materialul probator prin încheierea din 13.11.2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 5/27.02.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015. Inculpatul R. a declarat că nu a putut deschide documentele trimise din cauza conexiunii slabe la internet, că nu avea posibilitatea să le tipărească, aflându-se în România, în vacanţă, la socrii săi şi că a redirecţionat e-mail-ul inculpatului O. şi altor angajaţi ai CC..

Pentru ca falsurile folosite la licitaţie să nu poată fi descoperite cel puţin până la data de 7.01.2013, când urma să fie semnat CL1 (ştiind că inculpatul O. intenţiona să obţină viza pentru a se putea deplasa personal în România în vederea semnării contractului), inculpatul B. i-a cerut inculpatului R., în acelaşi e-mail, să nu ia legătura cu vreo persoană, mai ales înaintea datei de 7.01.2013, atrăgându-i atenţia că avea la dispoziţie un dosar despre care nu cunoştea nimic din punct de vedere comercial, relaţional, tehnic, etc. şi cerându-i să nu facă "valuri" şi să îl sune în prealabil pentru orice lucru, cât de mărunt . Fiind întrebat inculpatul B. despre motivul pentru care a comunicat inculpatului R. aceste lucruri, nu a oferit o explicaţie plauzibilă, ci a afirmat doar că nu ştia de ce dorea R. să contacteze reprezentanţii BB. şi că i-a cerut să aştepte să se întoarcă în România şi să meargă împreună peste tot . Instanţa a reţinut că inculpatul R. a declarat că, după ce inculpatul B. i-a anunţat despre câştigarea licitaţiei, urmare a solicitării inculpatului O. de a afla despre ce asociere era vorba, a încercat să ia legătura cu reprezentanţi ai I. S.R.L. şi apoi ai BB., dar că nu a reuşit să obţină informaţii, apreciind că acesta a fost motivul pentru care inculpatul B., aflând de aceste demersuri, i-a cerut să nu contacteze pe nimeni anterior semnării contractului . În acest sens, instanţa a arătat că martora HHHHHHH., membru în comisia de licitaţie pentru CL1 şi angajată a BB., a declarat că, anterior datei de 7.01.2013, a fost sunată de "un anume Ghassan" care vorbea foarte prost româneşte şi care i-a solicitat să se amâne data semnării contractului, deoarece era o problemă cu viza, martora declarând în continuare că l-a anunţat despre această solicitare pe martorul KKKK., în calitate de director al UIP, iar apoi, date fiind prevederile legale care stabileau obligaţia încheierii contractului într-un anumit termen de la câştigarea licitaţiei, i-a comunicat lui Ghassan că nu este posibilă modificarea datei .

La data de 27.12.2012, UUUU., director de operaţiuni la CC., i-a solicitat inculpatului R., printr-un e-mail, la cererea inculpatului O., să îi comunice mai multe documente şi informaţii (numerotate de la 1 la 10) pentru a putea fi studiate, printre care:

"documentele de licitaţie" (pct. 1), "scrisoarea de atribuire, cu precizarea că este posibil să o fi primit deja, dacă este vorba de acea pagină în română" (pct. 2), "acordul de pre-licitaţie încheiat cu I. S.R.L., dacă există" (pct. 5), "acordul de JV (joint venture = asociere în lb. rom., subl. inst.) sau un draft al acestuia, dacă a fost pregătit" (pct. 6), "documentul privind divizarea scopului (cu I. S.R.L.), dacă există" (pct. 7) - dosar instanţă.

E-mail-ul a fost redirecţionat, în aceeaşi zi, inculpatului B., pentru ca acesta să răspundă solicitărilor formulate, iar în data de 28.12.2012, inculpatul B. a răspuns printr-un e-mail trimis lui UUUU. şi inculpatului R., în care facea referire la documentele trimise prin We Transfer şi, răspunzând la solicitarea de documente de la punctul 5 (acordul de pre-licitaţie dintre I. S.R.L. şi CC.), a precizat, tot la pct. 5, că "Singurul acord care există cu I. se găseşte în "Documente de clarificare (calificare subl. inst.) page 5", unde se poate vedea I. 50% şi CC. 50%". A mai precizat, privitor la acordul de JV, că acest document va trebui pregătit şi va trebui să fie făcut sub semnătură privată în România. Despre documentul de la pct. 7 din solicitare, a precizat că nu există . Din acest e-mail a rezultat încă o dată, aşa cum s-a reţinut şi în rechizitoriu şi cum au susţinut şi inculpaţii O. şi R., că aceştia din urmă nu au avut cunoştinţă de acţiunile inculpatului B. anterioare câştigării licitaţiei.

La acelaşi e-mail din 28.12.2012 inculpatul B. a ataşat, în traducere în limba franceză, Condiţiile generale ale contractului (61 pagini), toate celelalte documente trimise anterior prin WeTransfer rămânând netraduse din limba română.

Din cuprinsul e-mailului expediat de UUUU. la data de 27.12.2012 a rezultat, în mod neechivoc, că la acea dată nu era cunoscut conţinutul documentelor în limba română trimise prin WeTransfer, acesta fiind şi motivul pentru care s-a solicitat indicarea punctuală a documentelor şi informaţiilor menţionate la cele 10 puncte redate mai sus, printre care documentele de licitaţie, scrisoarea de atribuire, acordul prelicitaţie, acordul de asociere, etc. Nu s-a putut considera, aşadar, că a avut loc o analiză a documentaţiei anterior datei de 28.12.2012, cum s-a reţinut în rechizitoriu la fila x. Nu s-au cerut lămuriri inculpatului B., cum s-a reţinut în rechizitoriu, ci s-au cerut tocmai înaintarea documentaţiei şi precizări punctuale inculpatului R.. Acesta a răspuns că a trimis documentele pe care inculpatul B. le trimisese deja şi nu are altceva, îndrumându-i să se adreseze inculpatului B..

Deşi, în e-mailul din 28.12.2012, inculpatul B. a afirmat, ca răspuns la pct. 5 din solicitare, că "Singurul acord care există cu I. se găseşte în Documente de clarificare (calificare, subl. inst.) page 5", unde se poate vedea I. 50% şi CC. 50%", instanţa, în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu la fila x, a constatat că nu s-a indicat procura specială falsă dată inculpatului, aparent de CC., pentru participarea la licitaţia pentru CL1, cum se reţine în rechizitoriu.

Chiar dacă aspectele reţinute la filele x din rechizitoriu privesc e-mail-uri excluse de instanţă din materialul probator (aflate în vol. 10 dosar de urmărire penală), dat fiind faptul că aceste e-mail-uri au fost depuse de inculpatul R. în vol. 11 dosar instanţă, instanţa de fond a analizat referirile la conţinutul acestora. În actul de sesizare se arată că:

"Acest document este indicat de inculpat în opisul documentelor depuse la licitaţie. Astfel, în dreptul paginii 5, la rubrica "denumire document" apare completată menţiunea "Procura specială" ". Instanţa a constatat că inculpatul B. nu a făcut trimitere în e-mail la opisul documentelor de calificare depuse la dosarul de licitaţie, opis în care, într-adevăr, la pag. 5, se află procura falsă pentru licitaţia pentru CL1, dar totodată şi că inculpatul nu a făcut nicio referire la acel opis, menţionând expres că este vorba de acordul dintre I. S.R.L. şi CC., fără să facă referire la vreo procură. S-a mai constatat că nu poate fi identificată pagina 5 din documentele de calificare trimise de inculpatul B. prin We Transfer. Astfel, instanţa a remarcat că documentele de calificare conţin un număr de 872 file, iar inculpatul B. a expediat un număr de 1030 de file, fără a se putea stabili dacă documentele de calificare au fost trimise integral şi în ce ordine sau ce alte documente au fost trimise în afară de acestea din propunerea tehnică şi propunerea financiară ce totalizau 1.427 file . Inculpatul B. a menţionat că a trimis documentele în integralitate, dar suma filelor documentelor de calificare şi ale propunerii tehnice şi financiare depuse la BB. era de 2299 pagini, fiind evident că nu au fost trimise în totalitate.

În plus, urmare a excluderii tuturor probelor din volumul 10 al dosarului de urmărire penală, unde se aflau şi e-mailurile trimise de inculpatul B. cu documentele de la licitaţie, inclusiv prin We Transfer, nu s-a putut determina nici la care pagină din documentele din dosarul de licitaţie trimise se afla acordul de asociere şi la care pagină s-ar fi aflat procura în discuţie, nici dacă această procură a fost trimisă, precum şi nici, în concret, ce document se afla la pagina 5 din documentele expediate. Inculpatul R. a declarat că nu a putut deschide documentul primit prin WeTransfer din cauza conexiunii slabe la internet, iar în urma verificării documentelor, raportat la cele înscrise în rechizitoriu, a constatat că, la paginile 4 şi 5 din cele 153 de pagini cât aveau documentele de calificare trimise, se afla acordul de asociere .

Inculpata D. a declarat că nu a văzut efectiv ce documente a trimis inculpatul B. în format electronic către CC. şi că ştie doar că s-a transferat fişierul cu documente .

Instanţa a mai arătat că toate cele peste 1000 de pagini ale documentelor au fost trimise în limba română unor persoane din cadrul CC. care nu cunoşteau această limbă, singurul document tradus în limba franceză de inculpatul B. fiind "Condiţiile generale ale contractului" CL1 - 61 de pagini .

Mai mult, instanţa a arătat că procura falsificată se afla la dosarul de licitaţie exclusiv în traducere în limba română, fără vreo semnătură sau ştampilă a emitentului (O. şi, respectiv, CC.), astfel că, chiar dacă inculpatul B. ar fi indicat această procură în răspunsul de la pct. 5, era imposibil de stabilit dacă semnătura ar fi fost falsificată, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile inculpaţilor R. şi O., acesta din urmă precizând că, în cadrul CC., nu vorbeşte nimeni limba română. S-a mai arătat că martorul BBBBB. a confirmat faptul că discuţiile între I. S.R.L. şi CC. se purtau în limba română şi că întotdeauna pentru CC. era un traducător, în persoana martorului MMM. sau a inculpatului B. . Şi martorul KKKK. a confirmat că toate discuţiile cu inculpatul R. le-a purtat doar în limba engleză .

Mai mult, instanţa a apreciat că este absolut neverosimil ca inculpatul B. să fi trimis procura falsificată angajaţilor CC. şi să îşi releve activitatea infracţională, mai ales în condiţiile în care întreaga conduită a inculpatului a urmărit ca falsurile să nu fie descoperite de inculpaţii R., O. şi de angajaţii CC. anterior semnării CL1, date fiind câştigurile semnificative pe care acesta le urmărea a fi realizate ca urmare a semnării contractului de lucrări şi a executării acestuia, precum şi riscul de a suporta eventualele consecinţe legale.

Totodată, s-a apreciat că timpul foarte scurt dintre momentul în care inculpatul B. a răspuns la e-mail (28.12.2012) şi momentul semnării contractului de asociere în formă autentică şi a CL1 - 7.01.2013, suprapunerea acestei perioade cu revelionul şi zilele nelucrătoare aferente, volumul foarte mare de documente trimise în limba română, constituie împrejurări care nu au dat posibilitatea efectuării unei verificări reale şi efective a documentelor trimise de acesta şi nici de a solicita alte clarificări, în acelaşi sens fiind şi declaraţia inculpatului O. .

S-a menţionat, în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu, că nu există nicio probă în dovedirea faptului că inculpaţii O. şi R. ar fi cunoscut faptul că inculpatul B. a falsificat şi documentele privind susţinerea tehnică acordată de GGG. Asocierii I. S.R.L - CC.

Faptul că inculpaţii R. şi O. nu ştiau de falsurile comise de inculpatul B. în legătură cu dosarul de licitaţie pentru CL1 a rezultat şi din e-mailul trimis de inculpatul R. martorului HHHHH., la data de 6.12.2013 (la aproape un an după semnarea CL1), privitor la falsurile comise de inculpatul B. în legătură cu CL5 Ocna Sibiului, inculpatul R. afirmând în cuprinsul acestui e-mail:

"Dumnezeu ştie dacă mai sunt şi alte falsuri de a căror existenţă încă nu ştim" . Şi inculpatul O. a confirmat faptul că nici la data de 5.12.2013 nu avea cunoştinţă de falsurile comise de inculpatul B. în legătură cu CL1 .

Cât priveşte aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul că, prin declaraţia martorului HHHHH., este dovedită complicitatea morală a inculpaţilor R. şi O. la folosirea de documente false care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, instanţa a arătat că fraza avută în vedere de procuror din declaraţia martorului Socol din cursul urmăririi penale este următoarea:

"R. a afirmat că B. este un bandit, că aceste documente sunt contrafacute, că CC. nu a acordat această susţinere şi că în aceeaşi manieră B. a procedat şi pentru licitaţia de la Sinaia Breaza. Mi-a spus că, pentru acea licitaţie, documentele de participare nu au fost întocmite de ei, că au aflat că s-a câştigat licitaţia şi că ei au venit în România şi au semnat contractul". Instanţa a constatat însă că pasajul reprodus este scos din contextul în care martorul Socol a relatat că inculpatul R. a făcut afirmaţia. Astfel, martorul a precizat, în aceeaşi frază, că inculpatul R. a spus acele lucruri în vara anului 2013 (când i-a adus stick-ul ce conţinea şi documentele de la licitaţia pentru CL5), fiind evident că afirmaţia privind documentele contrafăcute de inculpatul B. nu a fost făcută de inculpatul R. anterior semnării CL1. Mai mult, martorul HHHHH. a menţionat în declaraţie că inculpatul R. i-a spus, în aceleaşi împrejurări, "că pentru acea licitaţie documentele de participare nu au fost întocmite de ei, că au aflat că s-a câştigat licitaţia şi că ei au venit în România şi au semnat contractul", fără a menţiona nimic despre vreun fals. În acelaşi sens, a declarat şi în faţa instanţei martorul HHHHH., şi anume că afirmaţia inculpatului R. referitoare la falsuri privea proiectul derulat de W. . Martorul a mai precizat că, după câştigarea licitaţiei pentru CL1, la începutul anului 2013, inculpatul R. i-a spus că CC. a câştigat împreună cu I. S.R.L. o licitaţie organizată de BB. pentru un proiect la Sinaia-Breaza, că fusese întocmit un act formal de asociere necesar participării la licitaţie, în care s-a stabilit un procent de 50% pentru fiecare asociat şi în care se menţiona că liderul asocierii era I. S.R.L., că a existat doar acel act formal şi niciodată un acord real de asociere în baza căruia să se desfăşoare lucrările . Nici din aceste fraze nu a rezultat că inculpaţii R. şi O. au ştiut, anterior semnării CL1, că inculpatul B. a comis falsuri în documentaţia de licitaţie, ci doar că acesta a întocmit documentaţia de licitaţie, declaraţia inculpatului R. fiind în acelaşi sens . În faţa instanţei, martorul a declarat că nu s-a pus niciodată problema existenţei unor falsuri în legătură cu proiectul de la Sinaia-Breaza . Martora XXXXXX. a dat o declaraţie similară şi a menţionat că a aflat că nu s-a încheiat anterior licitaţiei un act privind condiţiile asocierii, deoarece lucrurile s-au precipitat .

Instanţa de fond a mai arătat că, la data de 1.03.2014, deci la peste un an de la semnarea CL1, inculpatul R. a trimis un e-mail martorului KKKK. şi în C. civ. martorilor YYYY., BBBBB., JJJJJ., inculpatei I. S.R.L. şi altor persoane, prin care le comunica o adresă semnată de inculpatul O., ce aducea la cunoştinţă că CC. a descoperit că inculpatul B. s-a folosit de numele societăţii CC. în relaţiile cu o altă administraţie, în baza unei procuri speciale confecţionate în mod fraudulos, precum şi de referinţele societăţii CC., fără ştiinţa şi voia acesteia (având în vedere CL5 - subl. inst.), iar CC. se teme că inculpatul a procedat la fel şi în cazul BB., solicitând o confirmare în acest sens, dacă este cazul .

Având în vedere cele expuse, instanţa a apreciat că, în pofida faptului că inculpaţii O. şi R. nu şi-au dat acordul pentru participarea la licitaţie în formula asocierii şi inculpatul O. nu a emis documentele necesare participării în această formulă, nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii O. şi R. au ştiut, la momentul semnării contractului de asociere şi apoi a CL1, că licitaţia s-a câştigat prin folosirea de documente false, printre care se afla şi procura falsificată aparent emisă în numele CC. de inculpatul O.. Inculpatul R. a declarat că, întrebându-l la un moment dat (anterior semnării CL1) pe inculpatul B. cu ce drept a întocmit documentaţia pentru licitaţie în formula asocierii, acesta a răspuns că nu a semnat decât contractul de asociere în baza procurii generale pe care o avea, că a acţionat cu bună-credinţă şi că a făcut acest lucru în interesul CC., că I. S.R.L. este liderul asocierii şi va semna toate documentele . A mai declarat R. în continuare că nu a fost mulţumit şi i-a spus că "ne oprim aici", motiv pentru care inculpatul B. le-a spus lui şi inculpatului O. că, dacă se opresc, vor "fi trecuţi pe lista neagră a licitaţiilor în România - pentru că dacă ne vom retrage licitaţia va fi anulată, BB. va pierde finanţarea europeană şi I. pierde garanţia de participare şi va acţiona în judecată CC. pentru recuperarea banilor. În plus, am fi pierdut şi toată investiţia de până atunci reprezentând cheltuielile făcute pentru Buzău, Iaşi, Câmpina-Plopeni şi Sinaia-Breaza". A mai precizat că, pentru licitaţia Sinaia -Breaza, au făcut cheltuieli cu dosarul tehnic, cu calculele, planurile şi echipamentul, în acea fază de aproximativ 30.000 euro, bani pe care CC. i-a plătit către GGG., la care se adaugă cheltuielile cu personalul CC. şi cu deplasările. A subliniat că politica firmei CC. este ca acele cheltuieli făcute cu proiectele pe care nu le câştigă să fie recuperate din proiectele câştigate . Din e-mail-urile depuse la filele x şi 1942-1944, vol. 6 dosar instanţă, a rezultat că au existat discuţii concrete între inculpaţii B. şi R. şi martorul ZZ. legate de staţiile de epurare de la Câmpina - Plopeni şi Sinaia - Breaza, note de calcul întocmite de martorul ZZ. legate de ambele proiecte, estimări de costuri, descrieri de echipamente, toate pentru ambele proiecte, etc.

Deoarece pentru CC. proiectul CL1 era cunoscut (spre deosebire de CL5 Ocna Sibiului, la care CC. nu a avut niciun fel de participare în vederea întocmirii dosarului de licitaţie), fiind pregătită cea mai mare parte din documentaţia necesară participării la licitaţie, inculpatul O., director la CC., deşi nu dăduse o procură specială inculpatului B. în vederea participării la licitaţie, în baza discuţiilor cu inculpaţii B. şi R., a decis să meargă mai departe cu acest proiect. S-a menţionat că garanţia de participare la licitaţie a fost achitată integral de I. S.R.L. pentru CL1. Deşi decizia de a merge mai departe cu contractul, în pofida faptului că nu-şi dăduse acordul pentru participarea în asociere cu I. S.R.L., i-a aparţinut inculpatului O., în calitate de director general al CC., inculpatul R. a discutat în toată perioada 26.12.2012 -2.01.2013 cu acesta şi cu alţi angajaţi ai CC. pe marginea câştigării licitaţiei, a necesităţii deplasării în România pentru semnarea contractului, a primit toate studiile pentru şantierele Breaza şi Sinaia şi costurile pentru acestea (redactate în limba franceză) şi s-a implicat în redactarea contractului de asociere detaliat ce urma să fie semnat între I. S.R.L. şi CC. . Instanţa a reţinut că, în cursul urmăririi penale, inculpatul R. a declarat că "Având în vedere cele spuse de B., având convingerea că acesta reprezintă interesele CC., fără a cunoaşte că fuseseră depuse documente false, mai ales că dosarul fusese analizat şi oferta declarată câştigătoare de către BB., am considerat acest lucru ca o recunoaştere a profesionalismului CC. şi am hotărât semnarea contractului în formula declarată câştigătoare, cu condiţia de a semna un contract serios de asociere cu I.", precizând totodată că el a fost însărcinat să pregătească acest contract detaliat, care avea 70 de pagini şi că, în acest sens, a cerut ajutor din partea OOO., care a adaptat clauzele legislaţiei române .

Inculpaţii R. şi O. au declarat că nu ştiau de existenţa falsurilor la momentul încheierii contractului de asociere autentificat, ci că aveau reprezentarea faptului că inculpatul B. şi-a depăşit doar mandatul semnând contractul de asociere .

Prin urmare, instanţa a constatat că nu au suport probator susţinerile din cuprinsul rechizitoriului (pag. 26) în sensul că "Luând astfel la cunoştinţă de faptul că licitaţia s-a câştigat cu documente false, în urma analizei efectuate, inculpaţii O. şi R. au apreciat că adjudecarea este în interesul CC. şi au decis să acopere falsurile, hotărând semnarea contractului cu beneficiarul final, S.C. BB.".

Intenţia CC. de a-şi lua în serios rolul în asociere şi de a trece la executarea CL1 a rezultat şi din faptul că departamentul juridic al acestei societăţi a redactat, cu colaborarea inculpatului R., în puţinul timp pe care l-a avut la dispoziţie, un draft de contract de asociere detaliat, pe care, la data de 2.01.2013, inculpatul R. l-a trimis prin e-mail inculpatului B., pentru ca acesta să îl traducă în limba română, cu precizarea că mai era necesară aprobarea inculpatului O. (despre care a precizat în mesaj că era la acel moment în avion), iar apoi contractul trebuia trimis celor de la I. S.R.L. . Deşi inculpatul R. şi numiţii FFFF. şi WWWW. (care era desemnat responsabil de proiect de către CC.) s-au deplasat la sediul I. S.R.L. anterior datei de 7.01.2013 pentru a încheia contractul de asociere detaliat, fiind purtate discuţii cu martorii MMMM. şi BBBBB., dar şi cu alte persoane, nu s-a putut realiza acest lucru, inculpatul R. declarând că s-a refuzat semnarea contractului pe motiv că juristul I. S.R.L. era în concediu . Din declaraţia martorului MMMM. a rezultat că prezentarea la sediul I. S.R.L., cu două zile înainte de semnarea CL1, a inculpaţilor B. şi R. şi a numitului FFFF., s-a făcut pentru a se proceda la detalierea exactă a lucrărilor care reveneau fiecărui asociat, iar întâlnirea a avut loc la solicitarea reprezentanţilor CC. . Acelaşi martor a declarat că, şi după semnarea CL1, s-au întors la sediul I. S.R.L. pentru a discuta despre împărţirea sarcinilor şi constituirea garanţiilor, dar, cu toate acestea, nu s-a ajuns la un consens. Şi martorul ZZZZ., juristul I. S.R.L., a confirmat aceste aspecte, precizând totodată că draftul de contract era stufos şi era tradus din franceză, fără însă ca textul să fi fost adaptat limbajului juridic uzual. Şi martorul BBBBB. a confirmat existenţa unor discuţii după câştigarea licitaţiei şi înainte de semnarea CL1, la care au participat inculpaţii R., B., D., H. şi martorul MMMM., despre modul de derulare a contractului, unde, deşi nu ştie exact ce anume s-a discutat (el servind participanţii cu cafea), s-a vorbit despre faptul că, raportat la oferta cu care s-a câştigat, I. S.R.L. ar fi trebuit să execute mai mult decât CC., astfel că nu era o participare 50%-50%, dar nu s-a ajuns la o înţelegere .

În acelaşi sens, instanţa a mai arătat că inculpatul O. a dorit să vină în România pentru semnarea contractului CL1, aşa cum rezultă din corespondenţa menţionată mai sus, însă nu a reuşit (existând probleme cu viza), fiind trimis FFFF., în calitate de asociat, personal şi în calitate de mandatar al directorului general VVVV., director general adjunct al CC., acesta din urmă având puteri depline de a reprezenta societatea, pentru o perioadă de 3 ani, aşa cum rezultă din certificatul constatator autentificat din 2.09.2011, depus la dosar de urmărire penală. Din acest certificat rezultă că NN., în calitate de preşedinte al CC., inculpatul O., în calitate de director general, LLLLLLL., în calitate de director general adjunct şi VVVV. erau singurele persoane care puteau semna în numele CC. cu privire la toate aspectele.

Deşi inculpatul R. s-a aflat în România în perioada sărbătorilor de iarnă şi a rămas în România şi o perioadă după aceea, fiind prezent şi la semnarea contractului de asociere autentificat, precum şi a CL1 în 7.01.2013, acesta nu a fost împuternicit să semneze în numele CC. vreun document şi nu a semnat niciun document. Acesta a fost doar prezent la încheierea actelor, neavând vreun alt rol.

La data de 7.01.2013, urmare a solicitării martorului KKKK. de a fi încheiat contractul de asociere în formă autentică, s-a semnat contractul de asociere între I. S.R.L., reprezentată de inculpatul F. şi CC., reprezentată de FFFF., în calitate de asociat, personal şi în calitate de mandatar al directorului general VVVV. - Director general, conform procurii supralegalizate sub nr. x din 4.01.2013 de Ambasada României din Beirut, Liban, contractul de asociere fiind autentificat sub nr. x de Biroul Notarial XXXX., Câmpina .

O astfel de solicitare nu a fost însă comunicată anterior reprezentanţilor CC. şi I. S.R.L. şi nici inculpatului R., astfel că nu s-a putut considera că prin semnarea contractului de asociere autentificat s-a "validat rezultatul licitaţiei privind CL1, contribuind la folosirea de documente false", cum se reţine în rechizitoriu şi, mai mult, probaţiunea a demonstrat că inculpaţii O. şi R. nu ştiau de existenţa falsurilor. Astfel, la data de 19.12.2012, UIP din cadrul BB. a comunicat către asocierea I. S.R.L. - CC. invitaţia de a se prezenta la sediul BB., la data de 7.01.2013, în vederea semnării contractului de achiziţie publică, fără a se menţiona nimic legat de vreo solicitare de încheiere a contractului de asociere în formă autentică, acest document fiind transmis către CC. de inculpatul B., prin e-mail. Instanţa a arătat în acest sens că martorul MMMM. a declarat că, deşi el şi reprezentanţii CC. şi ai I. S.R.L., alături de care au fost inculpaţii B., D., R. şi martorul ZZZZ., s-au deplasat la sediul BB. în vederea semnării CL1, martorul KKKK. şi reprezentantul Inginerului le-au solicitat încheierea contractului de asociere în formă autentică şi, cu toate că martorul ZZZZ. s-a opus, susţinând că nu este legal, s-a concluzionat că trebuie autentificat, motiv pentru care s-au deplasat la notar . Martorul ZZZZ. a confirmat întrutotul susţinerile martorului MMMM. . În raportul întocmit de martorul WWWW. asupra evenimentelor din 7.01.2013, trimis prin e-mail inculpaţilor O., R. şi altor angajaţi ai CC., se menţionează că, la sediul BB., reprezentanţii acestei societăţi şi ai Inginerului au solicitat legalizarea la notar a acordului I. S.R.L. - CC. şi că juristul I. S.R.L. a răspuns ceva . Şi inculpatul H. a confirmat faptul că, doar după ce reprezentanţii CC. şi I. S.R.L. s-au prezentat la sediul BB., martorul KKKK. le-a solicitat încheierea contractului de asociere în formă autentică . Deşi martorul KKKK. a declarat că, după desemnarea câştigătorului pentru CL1, anterior zilei de 7.01.2013, a sunat la I. S.R.L. şi a comunicat unei persoane, a cărei identitate nu a putut-o preciza, faptul că este necesară încheierea acordului de asociere în formă autentică şi că, în pofida acestui fapt, reprezentanţii celor două societăţi s-au prezentat cu acordul neautentificat, instanţa a constatat că această afirmaţie nu este confirmată prin nicio altă probă, ci, dimpotrivă, infirmată de declaraţiile tuturor martorilor şi inculpaţilor menţionaţi, care au precizat că pentru prima dată li s-a solicitat acest lucru în data de 7.01.2013, la sediul BB. Mai mult, instanţa a arătat că o astfel de solicitare trebuia formulată în scris, dată fiind importanţa acesteia. În plus, potrivit reglementărilor în vigoare, în speţă art. 44 din O.U.G. nr. 34/2006, nici nu era obligatorie încheierea acordului de asociere în formă autentică, textul legal menţionat prevăzând că:

"(1) Mai mulţi operatori economici au dreptul de a se asocia cu scopul de a depune candidatură sau ofertă comună, fără a fi obligaţi să îşi legalizeze din punct de vedere formal asocierea. (2) Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca asocierea să fie legalizată numai în cazul în care oferta comună este declarată câştigătoare şi numai dacă o astfel de măsură reprezintă o condiţie necesară pentru buna îndeplinire a contractului". Şi în faţa instanţei, martorul KKKK. a susţinut că încheierea acordului de asociere în formă autentică era obligatorie, potrivit legii, precizând însă apoi că era obligatorie doar la semnarea contractului de către ofertantul câştigător .

Dat fiind timpul foarte scurt în care a trebuit încheiat contractul de asociere ce urma să fie autentificat, acesta a fost redactat într-o formă simplificată (aşa cum rezultă din raportul întocmit de WWWW. - dosar instanţă), urmând ca reprezentanţii I. S.R.L. şi CC. să încheie contractul detaliat.

Prin acest contract simplificat s-a stabilit că I. S.R.L. va fi liderul asocierii şi că acesta este mandatat să semneze/contrasemneze, pentru şi în numele asociaţilor, orice documente şi declaraţii, în legătură cu derularea Contractului de achiziţie publică de lucrări, cu acordul ambelor părţi, că asociaţii au convenit să desfăşoare în comun execuţia CL1, că aveau o contribuţie financiară/tehnică/profesională de 50% fiecare, iar repartizarea beneficiilor sau pierderilor rezultate din activităţile comune urma să fie de 50%-50%. Dat fiind faptul că nu se ajunsese la un consens în ce priveşte detalierea sarcinilor ce reveneau celor două societăţi, contractul de asociere a fost redactat într-o formă simplificată, însă, la cererea expresă a inculpatului R., s-au prevăzut în contract două clauze, şi anume ca părţile asocierii să semneze un acord detaliat ce va defini termenii colaborării în conformitate cu contractul de asociere şi respectând condiţiile contractului de achiziţie publică (pct. 4.1), precum şi ca decontările în baza contractului de achiziţie să se realizeze în contul de trezorerie al liderului asocierii - I. S.R.L., până la constituirea unui cont bancar al asocierii. În acest sens au fost declaraţiile martorului ZZZZ., care a arătat că, deşi ştia că plăţile se puteau face doar în contul de trezorerie al liderului, nu a putut preciza dacă exista vreo normă legală în acest sens . Instanţa a arătat, legat de acest aspect, că la clauza 14.7 din Condiţiile generale ale CL1 se prevedea că plata sumelor datorate "va fi făcută în contul bancar precizat de Antreprenor şi în ţara plăţii, specificate în contract", fără a se menţiona că era obligatoriu să fie contul de trezorerie. S-a mai arătat că martorul KKKKK. a declarat că, potrivit reglementărilor în vigoare la momentul licitaţiei, era obligatoriu ca cel care câştiga licitaţia să aibă cont deschis la Trezoreria Statului, iar ulterior reglementarea s-a modificat în sensul că s-a permis şi deţinerea de conturi în care să se facă plăţile de către Beneficiar şi în Bănci Comerciale. Nu s-a indicat însă temeiul legal concret al unei astfel de obligaţii.

Urmare a faptului că, în baza contractului de asociere dintre I. S.R.L. şi CC., cea dintâi societate era lider al asocierii şi putea semna orice document în numele Asocierii în legătură cu derularea contractului, CL1 a fost semnat doar de I. S.R.L., în această calitate.

Între BB., în calitate de beneficiar, şi asocierea I. S.R.L. - CC., în calitate de antreprenor, prin liderul asocierii, I. S.R.L., reprezentată de inculpatul F., în calitate de administrator, s-a semnat contractul nr. xB/7.01.2013, în valoare de 62.141.862,62 RON (CL1) (exclusiv TVA) (înregistrat la UIP sub nr. x/7.01.2013) - dosar de urmărire penală. În acest contract se prevedea că din el fac parte mai multe documente, printre care şi acordul contractual, scrisoarea de acceptare x din 19.12.2012, scrisoarea de ofertă datată 5.09.2012 şi anexa la ofertă, clarificări ale documentaţiei pentru întocmirea ofertei transmise de beneficiar pe parcursul perioadei de întocmire a ofertei, condiţiile contractuale particulare, condiţiile contractuale generale, cerinţele beneficiarului (pct. 2 lit. a)-g). S-a stabilit că plăţile vor fi efectuate în RON, în contul bancar al antreprenorului deschis la Trezoreria Ploieşti. La acest contract s-au anexat acordul de asociere autentificat între I. S.R.L. şi CC., acordul de subcontractare nr. x/4.09.2012 încheiat între I. S.R.L. şi S.C. TTTT. S.A. şi angajamentul privind susţinerea tehnică şi profesională a asocierii I. S.R.L. - CC., din partea GGG.. La semnarea contractului au fost prezenţi şi inculpaţii B., D. şi R., precum şi WWWW., martorii YYYY. (director al BB.), KKKK., MMMM., ZZZZ., ZZ., precum şi reprezentaţi al Inginerului RRR.. Deşi martorul ZZ. a precizat că a fost prezent şi inculpatul O. la semnarea CL1, instanţa a apreciat că martorul a fost în eroare, inculpatul O. participând la alte întâlniri la BB., ulterior semnării CL1 şi nefiind prezent la semnarea acestui contract, aşa cum rezultă din toate probele administrate.

Instanţa a reţinut, în dezacord cu cele menţionate în rechizitoriu, că, deşi inculpatul O. a decis împreună cu R. să meargă mai departe cu semnarea CL1, inculpatul R. nu avea nicio calitate în cadrul CC., decizia aparţinându-i exclusiv inculpatului O., iar inculpatul R. nu putea, în absenţa unei împuterniciri speciale, să încheie acte juridice în numele acesteia. Chiar dacă rolul inculpatului R. nu a fost unul decisiv, nu s-a putut ignora faptul că acesta, aşa cum el însuşi a declarat, a participat la luarea hotărârii de a semna CL1 ("am considerat acest lucru ca o recunoaştere a profesionalismului CC. şi am hotărât semnarea contractului în formula declarată câştigătoare"), astfel că încercarea inculpatului de a minimaliza contribuţia sa doar la simplul fapt al transmiterii corespondenţei de la inculpatul B. către inculpatul O. şi angajaţii CC. şi al informării inculpatului O. despre evoluţia evenimentelor, nu este corespunzătoare pe deplin realităţii. S-a subliniat, însă, în acest context, că inculpatul B. avea posibilitatea de a-l contacta direct pe O., susţinerile sale în sensul că nu avea această posibilitate fiind infirmate de probele administrate, care au relevat existenţa unor contacte telefonice şi a unor schimburi de e-mailuri directe între inculpatul B., O. şi alţi angajaţi ai CC..

Pe de altă parte, însă, instanţa a arătat că simpla prezenţă fizică a inculpatului R. (cu acordul inculpatului O.) la semnarea contractului de asociere şi a CL1 nu are nicio semnificaţie din punct de vedere juridic. Inculpatul R. s-a aflat în România la socrii săi în perioada sărbătorilor de iarnă din decembrie 2012 - ianuarie 2013 (aşa cum a rezultat din declaraţiile acestuia), cunoştea ce presupunea CL1, dar nu a avut nicio implicare în semnarea contractului de asociere autentificat şi, mai mult, în semnarea CL1. Aşa cum rezultă din cele de mai sus, din corespondenţa electronică menţionată, inculpatul O. a dorit să vină personal în România să semneze contractul, dar nu a reuşit, fiind mandatat în acest scop FFFF.. Nu a fost însă mandatat inculpatul R..

În final, privitor la încheierea CL1, instanţa de fond a mai făcut două observaţii.

O primă observaţie a fost aceea că, şi în ipoteza în care inculpaţii R. şi O. ar fi ştiut că licitaţia s-a câştigat prin folosirea de documente false, toate documentele false fuseseră depuse la dosarul de licitaţie anterior oricărei implicări a acestor doi inculpaţi în luarea deciziei privind încheierea CL1, astfel că, în dezacord cu cele menţionate în rechizitoriu, nu s-ar putea reţine nicio complicitate din partea vreunuia dintre aceşti inculpaţi la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000. Complicitatea (conform art. 26 C. pen. din 1969 şi art. 48 C. pen.) trebuie să se concretizeze în acţiuni de înlesnire, ajutor ori promisiune de tăinuire sau favorizare, care să aibă loc înaintea sau în timpul săvârşirii actelor de executare de către autor, respectiv înainte de depunerea documentelor la dosarul de licitaţie. Nu poate exista complicitate ulterioară actului de executare săvârşit de autor.

O a doua observaţie a fost aceea că, prin desemnarea, cu acordul inculpatului O., a numitului FFFF., în calitate de asociat, personal şi în calitate de mandatar al directorului general VVVV. - Director general, conform procurii supralegalizate sub nr. x din 4.01.2013 de Ambasada României din Beirut, Liban, pentru a semna CL1 în numele CC., urmată de semnarea, de către acesta, a contractului de asociere autentificat, nu s-au "acoperit falsurile", cum se reţine în rechizitoriu, ci, în esenţă, s-a validat, cu efect retroactiv, semnarea contractului de asociere de către inculpatul B., în numele CC., cu I. S.R.L., în lipsa unei împuterniciri speciale de reprezentare a CC. Inculpatul O. a declarat că FFFF. nu avea nevoie de acordul său pentru a semna acest act şi că nici nu i l-a dat, precizând însă că a cerut directorului comercial al CC. să se deplaseze în România şi să facă toate demersurile după ce li s-a cerut să vină în România pe data de 7.01.2013 să semneze un contract . În cuprinsul acestei procuri se menţionează, printre altele, că FFFF. era împuternicit să semneze toate contractele de întreprinderi şi sumele licitate şi toate contractele de la toate departamentele oficiale şi private din România . Instanţa a arătat în acest sens că, potrivit art. 1311 alin. (1) C. civ., în cazurile prevăzute la art. 1309 C. civ., respectiv atunci când contractul a fost încheiat de persoana care acţionează în calitate de reprezentant fără a avea împuternicire sau cu depăşirea puterilor conferite, cel în numele căruia s-a încheiat contractul poate să îl ratifice, respectând formele cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. Conform art. 1312 C. civ. - Efectele ratificării:

"Ratificarea are efect retroactiv, fără a afecta însă drepturile dobândite de terţi între timp". Cu toate acestea, ratificarea nu poate produce efecte decât sub aspect civil, neputând determina lipsa tipicităţii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comise de inculpatul B. cu ocazia semnării contractului de asociere cu I. S.R.L., în numele CC.., infracţiune ale cărei elemente constitutive au fost întrunite la momentul semnării acestui contract şi al depunerii acestuia la dosarul de licitaţie. La fel, nici în cazul celorlalte documente falsificate de inculpatul B. - declaraţii, angajamente, etc., date sau făcute în numele CC. de către acesta (menţionate cu ocazia expunerii stării de fapt şi a analizei materialului probator privitor la inculpaţii B. şi D.), ratificarea semnării contractului de asociere nu poate avea niciun efect.

Cu toate acestea, câtă vreme CC. nu a emis o procură specială pentru inculpatul B. în vederea semnării contractului de asociere cu I. S.R.L. şi a participării, în această formulă, la licitaţia pentru CL1, existând doar împuternicirea cu caracter general emisă la data de 12.12.2011 de către numitul NN., în numele CC., s-a reţinut că este perfect întemeiată aprecierea că inculpatul O. şi chiar inculpatul R. ar fi putut avea reprezentarea faptului că ar fi putut exista anumite neregularităţi în privinţa documentelor depuse la dosarul de licitaţie, astfel că buna lor credinţă la momentul încheierii CL1, exclusiv sub aspectul trecerii sub tăcere a faptului că inculpatul B. nu avusese o împuternicire de la CC. pentru a semna contractul de asociere, ar putea fi pusă sub semnul întrebării. Probaţiunea administrată nu a dovedit însă că cei doi inculpaţi au ştiut de falsurile comise de inculpaţii B. şi D. şi, aşa cum rezultă şi din demersurile întreprinse în vederea încheierii contractului de asociere detaliat cu I. S.R.L., anterior semnării CL1, prin redactarea amplului draft de contract detaliat, cât şi din cele menţionate cu ocazia expunerii stării de fapt, voinţa CC. a fost de a executa CL1, inculpaţii O. şi R. acţionând în acest sens, până la momentul în care a devenit clar că nu mai era posibilă colaborarea cu I. S.R.L. Chiar şi după semnarea acordului de asociere autentificat, WWWW. a mai rămas la sediul I. S.R.L. în ziua respectivă, precum şi în zilele următoare, încercând să ajungă la un consens privind acordul detaliat de asociere, însă fără rezultat (aşa cum rezultă din e-mail-urile trimise de WWWW. la datele de 8 şi 9.01.2013 inculpaţilor O. şi R., dar şi altor angajaţi ai CC., în care menţiona statusul discuţiilor şi apoi anticipa faptul că nu se va semna acel contract detaliat - dosar instanţă). Martora XXXXXX. a declarat că, în data de 9.01.2013, a fost la I. S.R.L. împreună cu FFFF. şi un inginer de la CC. pentru a discuta detaliile asocierii, unde a discutat cu martorul ZZZZ., juristul I. S.R.L., la discuţie participând şi inculpatul B. .

S-a menţionat că, tot la data de 7.01.2013, AAAAA., din cadrul departamentului juridic al CC., a trimis inculpatului R., prin e-mail, un draft de contract de colaborare ce urma să fie încheiat între CC., S.C. HHH. S.R.L. şi inculpatul R., privitor la proiectele de tratare a apei executate în România, în care se prevedea împărţirea profitului net al fiecărui proiect între aceştia în procente de 50%, 30% şi, respectiv, 20% . Acest contract nu a fost însă semnat de inculpatul B., deşi reprezenta conţinutul acordului verbal dintre aceleaşi părţi, aspectele privind acest contract fiind detaliate de instanţă cu ocazia analizei materialului probator de la pct. V.1.1.

Instanţa de fond a mai arătat că inculpatul O. s-a deplasat personal la sediul I. S.R.L. la sfârşitul lunii ianuarie 2013, când a discutat cu inculpatul H., invitaţia adresată de reprezentanţii I. S.R.L. decidenţilor CC. de a se deplasa în România fiind comunicată de inculpaţii B. şi D. martorului HHHHH., care a transmis-o mai departe, printr-un e-mail din 15.10.2013, numitului FFFF. şi inculpaţilor O. şi R. . Martorul BBBBB. a confirmat existenţa acestei întâlniri, la care au participat inculpaţii O., R., H., B., D., directorul tehnic din partea CC., o altă persoană din partea CC., martorii MMMM., MMM. şi el, martorul precizând că, deşi s-a discutat despre derularea contractului, respectiv cine şi ce să execute, nu s-a ajuns la nicio înţelegere concretă .

Nici demersurile ulterioare repetate ale CC. în vederea semnării contractului de asociere detaliat nu au avut succes, lipsa acestui contract fiind unul dintre motivele care au determinat blocajul în executarea CL1.

Instanţa a arătat că faptul că CC. şi inculpaţii R. şi O. nu au adus la cunoştinţa reprezentanţilor I. S.R.L. împrejurarea că nu fusese dat un mandat special inculpatului B. pentru depunerea dosarului de licitaţie în formula asocierii, nu are relevanţă sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, pentru care au fost trimişi în judecată primii inculpaţi, deoarece, pe de o parte, aşa cum se arată cu ocazia analizei materialului probator privitoare la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L., nici aceştia nu au ştiut că inculpatul B. le înmânase acte false, iar pe de altă parte, această chestiune nu îi privea în mod direct pe cei de la I. S.R.L., câtă vreme CC. a înţeles să ratifice încheierea contractului de asociere despre care inculpatul O. avea reprezentarea că inculpatul B. îl încheiase doar cu depăşirea puterilor mandatului conferit. În acest sens, instanţa a arătat că inculpatul R. a declarat că nu au informat I. S.R.L. cu privire la acest aspect, deoarece au considerat că priveşte o problemă internă între CC. şi B., care a fost rezolvată prin semnarea acordului autentificat de către FFFF. .

În concluzie, instanţa a constatat că probele administrate au dovedit faptul că inculpaţii O. şi R. ştiau că CC. urma să participe la licitaţia pentru CL1, că în acest scop s-au demarat pregătirea documentaţiei, efectuarea studiilor, estimarea costurilor, că ştiau că CC. urma să fie subcontractant pentru I. S.R.L. şi că nu era vorba despre o asociere I. S.R.L. - CC., dar nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că au ştiut că licitaţia s-a câştigat folosind documente false, susţinerile inculpatului O. în sensul că au apreciat că inculpatul B. a acţionat cu depăşirea puterilor conferite de procura generală din 12.12.2011 nefiind infirmate de probele administrate.

Privitor la aspectele referitoare la perioada de implementare (executare) a CL1, instanţa de fond, raportat la acuzaţiile aduse inculpaţilor O. şi R. şi la apărările acestora, a reţinut următoarele:

Legat de aspectele invocate de inculpaţii O. şi R. în sensul că CC. nu era informată de BB. cu privire la modul de derulare a contractului, că nu era convocată la şedinţele de progres şi că nu i se comunicau documente, instanţa a arătat că, în art. 4.2 din contractul de asociere autentificat, se prevede că toate comunicările dintre achizitor şi membrii asocierii cu privire la derularea contractului de achiziţie publică se vor face prin liderul asocierii, neexistând, prin urmare, obligaţia BB. de a face vreo comunicare CC. în mod direct. CC. nu a fost chemată la şedinţele de progres pentru că lider al asocierii era I. S.R.L. şi se desemnase şi un reprezentant al antreprenorului care avea exact rolul de a mijloci relaţia dintre BB. şi Asocierea I. S.R.L - CC. . Cu toate acestea, dat fiind faptul că cele două societăţi formau o asociere, în procente egale, era firesc ca I. S.R.L. să comunice CC. tot ceea ce se întâmpla în legătură cu CL1, obligaţie pe care nu şi-a respectat-o şi care a contribuit la amplificarea problemelor dintre cele două societăţi.

În plus, cât priveşte aspectele invocate de aceiaşi inculpaţi, în sensul că s-a cerut să fie efectuate toate comunicările în limba română (solicitare formulată în mod expres prin e-mail-ul trimis în limba română de martorul BBBBB. inculpaţilor O. şi R., dar şi altor angajaţi ai CC., la data de 15.01.2013 - dosar instanţă), instanţa a arătat că limba stabilită în anexa la oferta CL1 era româna, iar potrivit art. 1.4 din condiţiile generale de contract, limba folosită pentru comunicare va fi menţionată în anexa la ofertă . Cu toate acestea, instanţa a apreciat ca fiind pertinente aspectele invocate de inculpaţii R. şi O. legate de dificultatea comunicării cu BB. şi Inginerul prin prisma faptului că CC. urma să fie cea care executa lucrările de specialitate din cadrul proiectului. Inculpatul O. a mai precizat că refuzul I. S.R.L. de a mai comunica în altă limbă decât româna a fost exprimat în urma vizitei pe care el a făcut-o la sediul I. S.R.L., în ianuarie 2013, acesta fiind şi momentul de la care I. S.R.L. nu a mai invitat CC. să participe la întâlnirile de la BB. şi nu i-a mai comunicat, în copie, corespondenţa dintre I. S.R.L., BB. şi Inginer.

Deşi ca reprezentant al antreprenorului în oferta de participare la licitaţie fusese desemnat AAA., acesta nu a putut îndeplini însărcinarea, fiind implicat într-un alt proiect, motiv pentru care I. S.R.L. i-a desemnat, succesiv, pe martorii CCCCC. şi DDDDD., pe această funcţie, ultimul fiind numit oficial de BB. ca reprezentant al antreprenorului la data de 30.04.2013, iar la data de 14.02.2013, CC., prin inculpatul O., i-a desemnat pe inculpatul R. şi martorul MMM. din partea CC., ca manager de proiect şi, respectiv, ca asistent de manager de proiect pentru executarea CL1, aceştia fiind autorizaţi cu puteri depline să reprezinte CC. la toate întâlnirile cu clientul şi/sau Inginerul, la fel şi cu partenerul de asociere I. S.R.L. . Notificarea în acest sens a fost comunicată BB., martorul KKKK. luând şi el cunoştinţă de aceasta . Aceştia au participat la şedinţele lunare de progres desfăşurate la sediul BB. . Martorul EEEEE., care a cunoscut aspecte legate de CL1 numai în luna martie sau aprilie 2013, a declarat că pe inculpatul R. l-a perceput ca pe un reprezentant al CC. . Pentru remunerarea activităţii desfăşurate de inculpatul R., T. a emis către CC. facturi începând cu luna ianuarie 2013, fiind emise, cu titlu exemplificativ, la data de 2.05.2013, o factură în valoare de 2750 euro şi la data de 13.11.2013, o factură de 10.458 euro, iar martorul MMM. a fost remunerat de CC. prin intermediul societăţii comerciale MMMMMMM., în facturi menţionându-se că plata se făcea pentru servicii de asistenţă tehnică pentru CL1 . Prin urmare, susţinerile martorului MMM. din faţa instanţei, în sensul că a fost remunerat numai de inculpatul R., în numerar, nu corespund adevărului. Instanţa a subliniat că, prin e-mail-ul din 28.12.2012, inculpatul R. a cerut desemnarea, de către CC., a unui director de proiecte experimentat din Liban, pentru proiectele CL1 şi CL2. Necesitatea prezenţei martorului MMM. a fost explicată de inculpatul R. prin aceea că martorul cunoştea limba română, asigurând traducerea, deoarece BB. şi I. S.R.L. au refuzat să comunice cu CC. în altă limbă decât româna . Validarea plăţilor către inculpatul R. şi martorul MMM. era făcută de WWWW., care a fost desemnat responsabil pentru execuţia acestui proiect în numele CC. (declaraţia inculpatului R. - dosar instanţă; filele x, vol. 13). Instanţa a apreciat că susţinerile martorului MMM. în sensul că a participat la o întâlnire la sediul RRR. şi la o altă întâlnire la sediul BB., doar în calitate de simplu traducător pentru inculpatul R., precum şi la o întâlnire la BB., în absenţa inculpatului R., în toamna anului 2013, urmare a unei invitaţii adresate de martorul NNNNN., că nu a avut nicio calitate oficială din partea CC. în derularea CL1, nu pot fi primite, martorul primind şi el împuternicirea menţionată, prin e-mail, la data de 15.02.2013 . Mai mult, martorul a întocmit rapoarte privind activităţile desfăşurate în interesul CC. în zilele/perioadele 18.02.2013, 2-5.03.2013, 23-27.03.2013, la care a participat împreună cu inculpatul R. şi, respectiv, 8.10.2013, când a avut loc întâlnirea la care a participat singur, menţionând în rapoarte calitatea sa de expert tehnic al CC. sau de participant din partea CC. şi a corespondat cu I. S.R.L., organizând întâlniri cu R. . S-a constatat că susţinerile martorului din declaraţia dată în faţa instanţei, în sensul că inculpatul R. nu era reprezentant al CC. şi că reprezenta compania T., societate care era un colaborator extern al CC. pe linie tehnică sunt doar parţial corecte, inculpatul R. fiind desemnat de CC. ca manager de proiect pentru CL1, iar serviciile au fost prestate de acesta pentru CC. în numele T., fiind şi remunerat în acest sens.

Şi martorul ZZ. a confirmat faptul că CC. dorea să execute contractul. Astfel, martorul a declarat că a fost chemat în România de inculpatul R., la începutul lunii ianuarie 2013, că a mai fost de vreo două-trei ori şi după aceea în încercarea de a demara proiectul, că a încercat să lucreze cu CC. pentru stabilirea unei planificări şi elaborarea unei metodologii, dar că a existat o problemă financiară între I. S.R.L. şi CC., care a dus la blocarea proiectului . A precizat că atunci când a fost prima dată în România, a fost prezent şi WWWW. şi era convins că vor realiza acest proiect, că a mai avut apoi mai multe schimburi cu acesta, a mai lucrat pentru CL1 până în februarie sau martie 2013, că a întocmit, la cererea CC., documentaţii tehnice, dat fiind faptul că amplasamentul nu era corespunzător, existând o conductă de mare de gaz, iar la Sinaia amplasamentul se suprapunea peste amplasamentul unui viitor tunel. A adăugat că nu ştie (la modul general) ca CC. să fi abandonat vreun proiect în execuţie.

Cât priveşte negocierile efective şi demersurile întreprinse în vederea depăşirii blocajului în care ajunseseră I. S.R.L. şi CC., instanţa de fond, făcând trimitere şi la cele menţionate cu ocazia reţinerii stării de fapt şi la toate înscrisurile indicate punctual cu acel prilej, a arătat următoarele:

Modul în care s-au derulat evenimentele, astfel cum a fost expus, dovedeşte faptul că nu s-au demarat negocieri de către fiecare din societăţile CC. şi I. S.R.L. în vederea cesionării şi că era evident că niciuna dintre părţi nu putea executa contractul, nefiind dovedite aspectele reţinute în rechizitoriu în sens contrar (pag. 27).

Astfel, discuţiile între reprezentaţii acestor două societăţi s-au purtat pe parcursul mai multor luni, din anul 2013, blocajul fiind determinat atât de refuzul I. S.R.L. de a încheia contractul de asociere detaliat, în care să fie stabilite exact obligaţiile care reveneau fiecărei părţi, de inexistenţa unui cont comun al acestor societăţi în care să se facă plata lucrărilor (aspecte invocate de CC.), dar şi de neimplicarea CC. în plata garanţiei de bună execuţie în valoare de 6.214.186 RON (aceasta fiind achitată în final, integral, de I. S.R.L.) şi în executarea efectivă a CL1 (aspecte invocate de I. S.R.L.).

Instanţa a reţinut că din declaraţiile inculpatului O. rezultă că aspectele invocate de CC. în legătură cu contul comun aveau la bază temerea de a avansa cheltuieli din cauza existenţei riscului unui refuz al I. S.R.L. de a le achita aceste sume din banii aflaţi în contul comun, precum şi a riscului ipotetic al insolvenţei I. S.R.L. şi al imposibilităţii ca, într-o astfel de situaţie, CC. să mai beneficieze astfel de sumele achitate de BB. Inculpatul R. a susţinut inclusiv că s-a propus celor de la I. S.R.L. ca plăţile să fie făcute într-un cont Escrow, dar li s-a comunicat faptul că plăţile nu se puteau face decât în contul de trezorerie . Martorul ZZZZ. a confirmat solicitarea făcută de inculpatul R. de a se deschide un cont Escrow, martorul precizând că i-a spus inculpatului că, dat fiind faptul că beneficiarul are regimul unei instituţii publice (acţionari fiind numai autorităţi publice), normele legale impuneau obligaţia de a se face plata în contul de trezorerie . Martorul ZZZZ. a mai declarat că nu a fost de acord cu solicitarea CC. de a se introduce în contractul de asociere o clauză în sensul ca sumele primite în contul de trezorerie al I. S.R.L. să poată fi utilizate numai cu semnătura comună a reprezentanţilor celor două societăţi, motivat de faptul că, în acest cont, intrau sume primite de I. S.R.L. de la toţi beneficiarii lor. Având în vedere cele declarate inclusiv de martorul ZZZZ., instanţa a arătat că nu pot fi primite susţinerile inculpatei I. S.R.L., prin reprezentantul său legal, în sensul că CC. ar fi dorit controlul contului de trezorerie al I. S.R.L. . Mai mult, inculpatul O. a declarat că nu a formulat vreo solicitare în acest sens.

S-a menţionat că, în vederea rezolvării acestei probleme, I. S.R.L. s-a adresat A.F.P. Ploieşti, la 17.01.2013, solicitând să se comunice dacă ar putea fi deschise mai multe conturi de trezorerie de către această societate, răspunsul comunicat fiind în sensul că nu se pot deschide mai multe conturi curente 5609 pentru aceeaşi societate - dosar de urmărire penală. Aceste aspecte rezultă şi din declaraţia martorului ZZZZ. .

Necesitatea existenţei unui cont comun al celor două societăţi a fost justificată de inculpatul O. şi prin prisma imposibilităţii constituirii garanţiei de bună execuţie de către CC., în situaţia în care contul era deschis exclusiv pe numele I. S.R.L., motivat de faptul că băncile nu emiteau garanţia de bună execuţie decât dacă exista un cont comun, la care să fie titular şi CC., cont în lipsa căruia nu puteau finanţa achiziţia echipamentelor în valoare de 4 milioane de euro . Aceste aspecte au fost comunicate şi de FFFF. inculpatului B., printr-un e-mail din 15.01.2013, aducându-i la cunoştinţă şi faptul că, în decurs de câteva zile, după semnarea şi punerea în aplicare a contractului de asociere detaliat, vor putea fi emise şi garanţiile . Martorul HHHHH. a declarat că între I. S.R.L. şi CC. au existat divergenţe majore cu privire la administrarea banilor încasaţi în baza proiectului, că I. S.R.L. nu a fost de acord cu crearea unui cont comun, deşi avuseseră loc discuţii în acest sens, că nu s-a ajuns la nicio înţelegere, motiv pentru care CC. a refuzat să plătească garanţiile . Martora XXXXXX. a declarat că ea şi HHHHH. au primit de la CC. un model de contract, pe care au lucrat pentru a-l adapta pe modelul proiectului, astfel încât să fie stabilite obligaţiile concrete care reveneau fiecărei părţi (trimiţând contractul inculpatului O. prin e-mail şi, în copie, inculpatului R.), dar că problemele au apărut atunci când CC. a cerut ca plata să fie făcută într-un cont comun, iar I. S.R.L. a spus că este imposibil, refuzând şi propunerea de a se deschide un cont Escrow la o bancă şi susţinând că se poate face plata numai într-un cont de trezorerie, CC. respingând categoric ideea ca banii să fie încasaţi într-un cont deţinut exclusiv de I. S.R.L., deoarece, dacă I. S.R.L ar fi avut probleme financiare, contul ar fi putut fi blocat . Martora a menţionat că, deşi au avut loc negocieri pe parcursul mai multor luni, nu s-a ajuns la niciun consens, a relatat aspecte privind corespondenţa purtată între societăţi, calificând-o drept un "dialog al surzilor" şi a arătat că, din cauza neîncheierii contractului detaliat, CC. a refuzat să achite garanţia de bună execuţie, însă, în scopul deblocării problemelor, a înfiinţat în România S.C. CC. S.R.L., societate prin care spera să găsească o soluţie .

Şi martorul MMMM. a confirmat faptul că, deşi iniţial CC. a vrut să execute contractul, nemulţumirile CC. erau legate de constituirea de garanţii şi contragaranţii, însă a precizat că CC. dorea să se implice în proiect într-o altă manieră, şi anume să aducă utilaje şi să îşi primească banii pe ele . Martorul BBBBB. a declarat în cursul urmăririi penale că, deşi CC. a fost invitată prin adrese oficiale să achite partea care îi revenea din garanţie, aceştia au amânat plata, fără ca martorul să fi precizat vreun motiv al amânării, pentru ca, în faţa instanţei, să afirme că, deşi a discutat cu inculpatul R. despre participarea CC. la constituirea garanţiei de bună execuţie, nu s-a manifestat niciun interes în această constituire, declaraţia reprezentantului legal al inculpatei I. S.R.L. fiind în acelaşi sens . Martorul ZZZZ. a declarat că, după eşecul discuţiilor imediat următoare semnării CL1, reprezentanţii CC. au refuzat orice participare la constituirea garanţiei, precizând însă apoi că, deşi nu ştie exact de ce nu s-a participat de către CC. la constituirea acestei garanţii, îşi aminteşte că se invoca neîncheierea contractului detaliat de asociere . Privitor la participarea reprezentanţilor CC. la şedinţele de progres, martorul BBBBB. a declarat şi în cursul urmăririi penale, şi în faţa instanţei, că au fost prezenţi inculpatul R. şi martorul MMM., precizând totodată că aceştia erau nedumeriţi sau chiar bulversaţi de modul de abordare şi punere în practică a cerinţelor Inginerului, în sensul că trebuiau respectate termenele, depuse documente pentru eliberarea autorizaţiilor şi certificatelor de urbanism şi pentru derularea proiectului. Martorul BBBBB. a mai precizat în faţa instanţei că inculpatul R. şi martorul MMM. veneau cu propuneri către I. S.R.L. pentru echipamente cu valori diferite de preţ, astfel că nu au ajuns la o înţelegere, fără a menţiona nimic în acest sens în cursul urmăririi penale. Instanţa a reţinut că inculpatul R. a declarat că, deşi inculpaţii B. şi H. au afirmat că el dorea să câştige bani de pe urma achiziţiei echipamentelor pentru Sinaia - Breaza, contractele erau încheiate de CC., iar nu de el personal, plăţile urmând a fi făcute de CC. şi că era normal ca CC. să câştige bani din proiectul pe care-l desfăşura, aceasta fiind activitatea societăţii.

Instanţa a arătat că inculpatul B. modificase, fără a anunţa reprezentanţii CC., echipamentele incluse în ofertă (aşa cum rezultă din e-mailul din 26.12.2012, depus la dosar instanţă), prin introducerea unor instalaţii de biogaz care au determinat scăderea costului de operare al staţiei de epurare (criteriu de departajare în cadrul licitaţiei), dar, în acelaşi timp, şi creşterea costului echipamentelor faţă de cel stabilit iniţial (la 4,7 milioane euro, faţă de 4,1 milioane euro), aspect nedescoperit decât după câştigarea licitaţiei, în 26.12.2012, ceea ce avea să conducă la modificarea ponderii echipamentelor în costul total peste 50%, determinând neînţelegeri între I. S.R.L. şi CC. La dosar instanţă, se află lista cu echipamentele şi preţul acestora, astfel cum au fost transmise de GGG. inculpatului B., anterior depunerii ofertei pentru CL1, în luna septembrie 2012. Aşa cum a declarat inculpatul O., construirea unei staţii de epurare cu biogaz cu producţie de electricitate, precum cea ofertată de inculpatul B. în numele CC., implica, în plus, o serie de lucrări, foarte specifice, faţă de o staţie de epurare tradiţională, CC. având experienţă în această privinţă prin executarea unor lucrări similare, aşa cum rezultă din fotografiile depuse la dosar instanţă. Martorul ZZZZ. a confirmat faptul că una dintre probleme a fost aceea că inculpatul R. ar fi susţinut că CC. îi revin 50% din contract, dar trebuie să execute doar o parte care valora 45% din contract, martorul precizând că această afirmaţie a făcut-o pe baza a ceea ce i s-a relatat de către o persoană care a participat la discuţie, el nefiind prezent personal. Martorul nu a putut preciza nici ce reprezentau cei 45% . Inculpatul H. a afirmat că inculpaţii R. şi O. doreau să supraevalueze echipamentele pe care urma să le aducă CC., să reducă preţul lucrărilor civile prin diminuarea unor cantităţi de materiale şi a calităţii acestora, că doreau să crească preţul echipamentelor, cu consecinţa diminuării participării I. S.R.L. în asociere . În faţa instanţei, însă, a afirmat că nu ştie ca inculpatul R. să fi cerut, în numele CC., un procent mai mare decât cel de 50% stabilit iniţial . Instanţa a reţinut, însă, că martorul CCCCC. (care a participat la întocmirea ofertei pentru licitaţie din partea I. S.R.L.) a declarat că, înainte de licitaţie, a observat că CC. a făcut calcule privind necesarul de cotităţi de materiale pentru partea de construcţii, însă fuseseră omise nişte lucrări şi că a constatat că CC. ofertase pentru echipamente preţuri uşor mai mari decât cele găsite de martor pe internet, astfel că a concluzionat că CC. încerca să reducă aportul I. S.R.L. în asociere şi să mărească valoarea aportului propriu, sens în care martorul a anunţat conducerea I. S.R.L., care, însă, nu a luat măsuri, deoarece CC. nu a vrut să accepte modificări şi exista riscul de a se "sparge" asocierea înaintea participării la licitaţie.

Instanţa a mai arătat faptul că, deşi în relaţia cu CC., I. S.R.L. şi BB. nu au consimţit la deschiderea unui cont comun, la puţin timp după subcontractarea către S.C. Y. (petrecută în noiembrie 2013), a fost deschis un astfel de cont la o bancă - contul Escrow - cu acordul BB., ceea ce a dat naştere în mod rezonabil unei întrebări legitime din partea inculpaţilor O. şi R., referitoare la motivele pentru care a fost posibilă şi acceptată deschiderea unui cont comun I. S.R.L. - S.C. Y., în timp ce deschiderea unui cont comun I. S.R.L. - CC. a fost refuzată sistematic, aşa cum au susţinut cei doi inculpaţi în mod constant în declaraţiile lor şi cum a declarat şi martora XXXXXX.. Din declaraţiile martorului ZZZZ. instanţa a reţinut că, deşi martorul l-a întrebat pe martorul IIIII. cum este posibilă existenţa unui astfel de cont, deoarece ştia că plăţile trebuiau făcute într-un cont de trezorerie, acesta i-a răspuns că "aşa i-a indicat/precizat" beneficiarul BB., iar raportat la faptul că obligaţia plăţii revenea beneficiarului, iar nu I. S.R.L., martorul ZZZZ. nu a obiectat . Martorul YYYY. a declarat, în consens cu martorul KKKK., că acesta din urmă a aflat despre posibilitatea deschiderii de conturi Escrow la un curs de pregătire şi că anterior CL1 nu a mai existat vreun alt contract în care să se fi folosit un astfel de cont pentru efectuarea plăţilor .

Cât priveşte inexistenţa contractului detaliat de asociere, instanţa a arătat că problemele au apărut atât din cauza modificărilor aduse de inculpatul B. la cifrajul proiectului fără acceptul CC. (aşa cum s-a arătat mai sus), precum şi din cauza imposibilităţii stabilirii sarcinilor precise şi, subsecvent, a costurilor ce urmau a fi suportate efectiv de fiecare parte, ceea ce a determinat refuzul CC. de a trece la executarea efectivă a contractului, instanţa reţinând, totodată, că partea de execuţie efectivă ce revenea CC. putea fi executată numai după ce era lămurită situaţia terenurilor pe care urmau să fie amplasate sau executate lucrările. Martorul MMMM. a declarat că I. S.R.L. nu s-a opus încheierii contractului detaliat, precizând că nu s-a ajuns la un consens cu CC., care a venit cu tot felul de variante care nu mai respectau oferta depusă la licitaţie . Martorul ZZZZ. a declarat că a aflat de la martorul MMMM. că, potrivit ofertei făcute, CC. trebuia să execute partea de specialitate din CL1, respectiv procurare utilaje, montare, punere în funcţiune, obţinerea parametrilor şi instruirea personalului .

Instanţa de fond a arătat că, printr-o adresă comunicată sub semnătura lui FFFF., CC. s-a obligat să achite ulterior 50% din valoarea asigurării, după ce se va semna contractul detaliat de asociere şi se va deschide contul comun, propunând, la data de 17.01.2013, încheierea unui act adiţional la contractul de asociere semnat la 7.01.2013, actul adiţional propus fiind ataşat adresei emise de CC. .

După acest moment, I. S.R.L. a adresat CC. o invitaţie de a participa la o întâlnire la data de 21.01.2013, la sediul I. S.R.L., întâlnirea având loc şi participând din partea CC. inculpatul R., WWWW. şi MMM., martorul ZZ., iar din partea I. S.R.L. martorii BBBBB. şi CCCCC. (detalierea întâlnirii fiind făcută la dosar de urmărire penală). Şi la această întâlnire, CC. a solicitat o copie conformă şi integrală a CL1.

Între I. S.R.L. şi CC. s-a purtat corespondenţă în perioada 18.01.2013 - 19.06.2013, prin care acestea îşi cereau reciproc să îşi îndeplinească obligaţiile derivând din CL1 şi din contractul de asociere, I. S.R.L. atrăgând atenţia asupra faptului că s-a emis ordinul de începere a lucrărilor şi că trebuie respectate obligaţiile asumate prin contract faţă de beneficiar, iar CC. trebuie să contribuie financiar, în procent de 50%, la cheltuieli (şi să plătească jumătate din costul asigurării de bună execuţie achitate de I. S.R.L.), insistând totodată asupra faptului că limba de corespondenţă trebuie să fie limba română, potrivit solicitărilor consultantului şi beneficiarului. Toată corespondenţa din partea I. S.R.L. a fost semnată de inculpatul F.. CC. a invocat în continuare acelaşi aspecte legate de inexistenţa contului comun şi a contractului de asociere detaliat.

Probatoriul administrat a demonstrat că au existat mai multe întâlniri în scopul identificării unor soluţii de depăşire a blocajului, atât în România, cât şi în Liban. Astfel, distinct de cele menţionate mai sus, inculpatul O. s-a deplasat personal în România, la sfârşitul lunii ianuarie, când a discutat cu inculpatul H., în încercarea de a debloca situaţia şi s-a dus şi la BB. pentru a aduce la cunoştinţă faptul că CC. intenţiona în mod serios să execute contractul (declaraţia inculpatului O. - dosar instanţă, declaraţia inculpatului R. - dosar urmărire penală). Instanţa a reţinut în acest sens că inculpata D. a declarat că, la câteva zile după semnarea CL1, O. a venit în România, având loc o întâlnire la sediul BB., la care au participat acest inculpat, ea, inculpaţii B., R. şi numiţii FFFF., WWWW., că apoi a mai avut loc o altă întâlnire la sediul I. S.R.L., la care a participat şi inculpatul H.. A precizat că, la cererea inculpatului R., din partea CC. au venit mai multe persoane în România pentru a se purta discuţii cu I. S.R.L. despre modul în care urmau să se deruleze lucrările din punct de vedere executiv . Martorul CCCCC. a mai menţionat că a avut loc o întâlnire (fără a putea indica data) la care au participat inculpatul R. şi alte persoane din staff-ul CC. - inculpatul O., FFFF. şi WWWW., precum şi reprezentanţi ai I. S.R.L., martorul afirmând că reprezentanţii CC. au prezentat un document despre care au afirmat că reprezintă o listă completă cu activităţile asumate de CC. în executarea contractului, în vederea împărţirii sarcinilor şi a încheierii unui act adiţional la contractul de asociere, prin care CC. îşi asuma exclusiv obligaţii legate de achiziţia echipamentelor şi montajul acestora fără nicio lucrare conexă, solicitând ca I. S.R.L. să efectueze toate celelalte lucrări, propunere neacceptată de martor. Martorul a precizat că valoarea propusă de CC. pentru propria contribuţie era enormă raportat la valoarea construcţiilor, că CC. trebuia să facă şi proiectarea, avizarea şi punerea în funcţiune, astfel că nu s-a ajuns la niciun rezultat, convenindu-se o reluare a negocierilor .

Inculpatul O. a declarat că a apreciat că purtarea corespondenţei de către I. S.R.L. a avut un rol formal, deoarece această societate nu intenţiona să îşi respecte obligaţiile şi ignora problemele reale, probleme care, însă, s-au rezolvat în mod inexplicabil din punctul său de vedere în relaţia I. S.R.L. - S.C. Y. .

S-a subliniat că, deşi martorul BBBBB. a declarat că inculpatul R. putea lua decizii în numele CC., deoarece a primit de la acesta o carte de vizită în care se menţiona că era vicepreşedintele companiei CC., martorul a precizat, în aceeaşi declaraţie, că a primit cartea de vizită menţionată după semnarea CL1, iar atunci când a fost întrebat dacă are acea carte de vizită, martorul a precizat că a ţinut-o la locul său de muncă (respectiv la punctul de lucru din Băneşti al societăţii), dar după ce s-a mutat la Primăria Albeşti "nu a mai ţinut cont de ea, a rămas acolo şi s-a făcut curat". Instanţa a constatat că, în cursul urmăririi penale, martorul BBBBB. nu a menţionat nimic în legătură cu o astfel de carte de vizită şi, deşi martorul a precizat în cursul declaraţiei din timpul judecăţii că, în afară de el, mai aveau astfel de cărţi de vizită H. şi MMMM., martorul MMMM. nu a menţionat nimic în legătură cu o astfel de carte de vizită. Având în vedere că şi inculpatul B. a menţionat, pentru prima dată, în declaraţia din faţa instanţei, că inculpatul R. i-a dat o carte de vizită în care scria că este vicepreşedinte al CC., iar instanţa a apreciat ca fiind nesinceră această afirmaţie, având în vedere faptul că şi martorul BBBBB. a menţionat doar în faţa instanţei existenţa unei astfel de cărţi de vizită, că nu există niciun alt martor sau inculpat care să fi confirmat existenţa acesteia, s-a considerat că declaraţia martorului BBBBB. este pro causa, făcută exclusiv cu scopul de a sprijini apărarea inculpatului B.. Instanţa a remarcat, însă, faptul că martorul BBBBB. a plasat momentul primirii acestei cărţi de vizită după încheierea CL1, astfel că nu a urmărit ca, prin afirmaţia sa, să legitimeze calitatea de reprezentant al CC. a inculpatului R. în faza precontractuală. După încheierea CL1, inculpatul R. nici nu ar fi avut nevoie să prezinte o astfel de carte de vizită, el fiind desemnat în mod oficial de CC. ca manager de proiect şi reprezentant al acestei societăţi în ce priveşte CL1. Mai mult, dacă, într-adevăr, ar fi fost vicepreşedinte al CC., nu ar fi avut nevoie de o astfel de împuternicire.

La data de 2.04.2013, la invitaţia inculpatului O. în vederea realizării unui acord asupra aspectelor aflate în divergenţă, a avut loc o întâlnire în Liban, unde inculpatul H. s-a deplasat împreună cu martorii BBBBB., MMMM., EEEEE. şi a discutat cu O. şi NN., ocazie cu care s-a încercat găsirea unei soluţii pentru clarificarea şi deblocarea situaţiei. Inculpatul R. nu a participat la întâlnire. Deşi s-au purtat mai multe discuţii, fiecare parte a susţinut că sumele ofertate nu erau suficiente pentru acoperirea costurilor sale, respectiv al construcţiilor civile (I. S.R.L.) şi al echipamentelor (CC.), propunându-se inclusiv ca CC. să devină lider al asocierii, fapt refuzat de CC. Aceste aspecte au fost detaliate de martorul EEEEE., care a însoţit delegaţia I. S.R.L. pe post de traducător, martorul relatând că s-au purtat şi discuţii cu privire la faptul că, în executarea CL1, li s-a cerut o sumă de bani pentru atribuirea contractului şi precizând că această discuţie fusese iniţiată ca urmare a afirmaţiei inculpatului B., în sensul că "trebuie să dea o sumă de bani unei persoane din jud. Prahova pentru atribuirea contractului". Martorul a arătat, însă, că nici reprezentanţii CC. şi nici reprezentanţii I. S.R.L. nu erau dispuşi să plătească suma care se ridica la 1.000.000 euro, menţionând că a aflat cuantumul acestei sume de la inculpatul H., în timp ce erau în avion. Şi în altă declaraţie, martorul EEEEE. a afirmat că inculpatul B., care întocmise dosarul de licitaţie, a fost cel care a solicitat suma de la I. S.R.L. şi CC., pentru a o remite unei persoane din cadrul BB. care a sprijinit asocierea dintre cele două societăţi la câştigarea CL1 şi că inculpatul B. nu a indicat numele persoanei şi a precizat că suma trebuia să fie în numerar, însă nici O. şi nici H. nu doreau să plătească suma . În faţa instanţei, martorul EEEEE. a menţionat că cei 1.000.000 euro au fost ceruţi de o persoană de la BB., în speţă martorul KKKK. sau inculpatul B. . Martorul KKKK. a negat că ar fi formulat o astfel de solicitare, susţinând că afirmaţiile în acest sens ale inculpatului H. nu sunt reale .

Tot martorul EEEEE. a declarat că, în Liban, inculpatul O. a insistat ca CC. să execute obligaţiile aşa cum rezultau din contract, respectiv să aducă echipamentele şi să le monteze, urmând să asigure proiectarea şi consultanţa, însă inculpatul H. şi martorii MMMM. şi BBBBB. nu au fost de acord cu preţul ridicat al echipamentelor. Martorul a mai declarat că la acea întâlnire s-a discutat şi varianta retragerii CC., fără a preciza cui a aparţinut ideea, martorul menţionând că CC. a solicitat să îşi recupereze banii deja investiţi în proiect, cerând astfel suma de 350.000 euro, sumă negociată de inculpatul H. până la 250.000 euro, martorul menţionând totodată că inculpatul O. a prezentat celor de la I. S.R.L. o hârtie cu nişte calcule pentru a justifica suma cerută, dar cei de la I. S.R.L. au refuzat oferta cu motivarea că suma nu se încadrează în bugetul proiectului. Martorul a mai declarat că s-a vehiculat şi suma de 500.000 euro, dar în schimbul acestei sume CC. trebuia să asigure în continuare consultanţa pentru CL1. Din declaraţia martorului a rezultat că au existat discuţii în care O. şi NN. au afirmat că doresc să intre pe piaţa românească şi să fie parteneri cu I. S.R.L. şi în alte proiecte . Deşi într-o declaraţie anterioară, dată în faţa D.N.A Ploieşti, martorul EEEEE. a declarat că inculpatul O. a solicitat, în numele CC., suma de 500.000 euro pentru "o aşa-zisă consultanţă", iar inculpatul H. nu a fost de acord, motiv pentru care inculpatul O. a scăzut suma de 350.000 euro, cu care inculpatul H. tot nu a fost de acord, fără a se mai menţiona nimic în legătură cu suma de 250.000 euro, aspectele relatate de martor în declaraţia dată în prezenta cauză în cursul urmăririi penale, aşa cum s-a arătat mai sus, se coroborează cu celelalte probe, astfel că instanţa de fond a înlăturat susţinerile martorului din declaraţia din faţa D.N.A Ploieşti referitoare la acest aspect . În faţa instanţei, martorul EEEEE. a declarat că inculpatul O. a solicitat în numele CC. suma de 350.000 euro pentru cheltuielile cu studiile de fezabilitate, transportul, etc., efectuate de CC. până la acel moment, prezentând o hârtie în acest sens, însă martorul MMMM., deşi a studiat hârtia, a susţinut că aceste sume nu se regăseau în costurile proiectului . Martorul BBBBB. a precizat că, în Liban, s-a discutat aproximativ o oră şi s-a pus în discuţie dacă să fie preluat contractul de I. S.R.L. sau CC., iar inculpatul O. i-a propus inculpatului H. să găsească o variantă cu care ei vor fi de acord, pentru ca în faţa instanţei să susţină o altă versiune a discuţiilor, şi anume că "s-a prezentat din partea CC. o listă cu echipamente care depăşea procentul lor de 50%, cerându-ne o parte din procentele noastre. Nu am fost de acord şi nu s-a stabilit nimic" .

Tot cu ocazia întâlnirii din Liban, inculpatul H. a cerut înlocuirea inculpatului R. din funcţia de project manager pentru CL1, fiind însă refuzat de O., aspect care a reieşit din declaraţia inculpatului H. şi din declaraţia martorului EEEEE., martorul precizând că inculpatul O. şi-a motivat refuzul prin acea că inculpatul R. "face parte din familie şi este un om bun" (susţineri reluate de martor în declaraţia de la dosar urmărire penală; dosar instanţă). Şi inculpatul H. a declarat că, în Liban, au discutat cu inculpatul O. şi cu NN. şi au cerut înlocuirea inculpatului R., dar li s-a spus că sunt rude şi nu poate fi înlocuit . Instanţa a reţinut că inculpatul O. a precizat că ştie că relaţiile dintre I. S.R.L. şi inculpatul R. erau tensionate, dar nu îşi aminteşte de o astfel de cerere specială de a-l înlocui pe acesta .

Deşi martorul MMMM. a susţinut că, în Liban, inculpatul R. a venit cu propunerea ca CC. să rămână doar fictiv în asociere, în schimbul unei sume de bani, propunere cu care inculpatul H. nu ar fi fost de acord, iar în România, R. a revenit cu aceeaşi propunere, ajungându-se, prin negociere, la suma de 250.000 euro, precizând că, încă de la discuţia din Liban, reprezentanţii CC. au propus ca I. S.R.L. să încaseze avansul din care să le plătească aceşti bani, instanţa de fond a arătat că martorul EEEEE. a declarat că, pe inculpatul R., l-a cunoscut la aproximativ o lună după întoarcerea din Liban . Prin urmare, s-a constatat că sunt infirmate susţinerile martorului MMMM. în ce priveşte prezenţa inculpatului R. la întâlnirea din Liban şi solicitarea formulată de acesta în numele CC. La fel, deşi martorul BBBBB. a declarat iniţial că inculpatul R. a fost prezent la discuţiile din Liban, în faţa instanţei nu a mai menţionat că inculpatul R. ar fi fost prezent la această întâlnire, iar întrebat fiind dacă s-a întâlnit cu acest inculpat în Liban, a răspuns că nu . Mai mult, martorul BBBBB. a declarat că suma de 500.000 euro a fost solicitată de inculpatul R. după ce s-au întors din Liban, la sediul I. S.R.L. .

Legat de ceea ce reprezenta suma de 250.000 euro, pe care CC. a solicitat-o pentru a "ieşi" din asociere, martorul MMMM. a declarat, în concordanţă cu cele declarate de martorul EEEEE., că reprezentanţii CC. au afirmat că reprezenta cheltuielile realizate de această societate pentru executarea contractului, fără a preciza nimic legat de vreo împrejurare că ar fi constituit un preţ al unei cesiuni. În mod similar, martorul BBBBB. a declarat că, despre suma de 500.000, cerută iniţial de inculpatul R. în numele CC. pentru ieşirea din asociere, acest inculpat a afirmat că reprezintă cheltuielile făcute de CC. în timpul licitaţiei şi după licitaţie . Din declaraţia martorului BBBBB. a rezultat că această sumă a fost solicitată după ce s-au întors în România de la întâlnirea din Liban, martorul precizând că inculpatul H. nu a fost de acord şi suma a scăzut la 300.000 de euro, pentru ca, în final, să se ajungă la 250.000 de euro . În faţa instanţei, inculpatul H. a declarat că nu ştie dacă suma solicitată de CC. reprezenta contravaloarea costurilor avansate de CC. până la acel moment, susţinere pe care instanţa de fond a considerat-o nesinceră, raportat la împrejurarea că, în mod constant, CC. a solicitat suma de bani cu acest titlu, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor menţionaţi şi ale celorlalţi inculpaţi audiaţi, dar şi din înscrisurile adresate de către CC. inculpatei I. S.R.L.

S-a subliniat că ieşirea CC. din asociere nu era posibilă şi, chiar în situaţia în care această societate rămânea în asociere doar cu un procent de 1% din obligaţii şi drepturi, şi deci nu urma să primească decât cel mult 1% din sumele achitate de BB., era răspunzătoare solidar cu I. S.R.L. pentru executarea întregului contract faţă de BB. Cu alte cuvinte, pentru CC., în varianta rămânerii cu un procent de 1% din CL1, posibilitatea recuperării cheltuielilor deja făcute era extrem de redusă, astfel că instanţa de fond a arătat că nu pot fi primite aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul că suma a fost solicitată de CC. doar "sub pretextul unor cheltuieli efectuate cu documentaţia cu care a fost câştigată licitaţia" şi, respectiv, că reprezentanţii CC. şi-au afirmat "intenţia fermă de a cesiona partea lor din contract contra unei sume de bani, negociată în final prin intermediul lui R. la 250.000 Euro (suma solicitată iniţial fiind de 500.000 Euro)" sau că, "fiind evident faptul că o colaborare între CC. şi I. S.R.L. în vederea executării obligaţiilor contractuale era imposibilă, în urma negocierilor purtate între inculpaţii H., O. şi R. s-a ajuns la o înţelegere, în sensul ieşirii CC. din Asociere şi, implicit, cesionării părţii sale de 50% către I., totul în schimbul sumei de 250.000 de euro" . Aşa cum a rezultat din declaraţiile menţionate mai sus, suma reprezenta cheltuielile efectuate de CC. până la acel moment în legătură cu CL1, iar nu un preţ al unei cesiuni.

Instanţa a reţinut că martorul MMMM. a declarat că, după deplasarea în Liban, a asistat, alături de martorul BBBBB., la o discuţie la Băneşti, în care martorul KKKK. i-a spus inculpatului H. faptul că trebuie să "îi dăm lui celor de la CC. 500.000 de euro pentru ca să rămânem noi cu lucrarea CC. să îşi vadă de treabă aceşti bani urmând să fie plătiţi din avans", iar inculpatul H. nu a fost de acord . S-a mai reţinut că martorul BBBBB. a declarat că o astfel de solicitare a fost făcută de inculpatul R., iar în faţa instanţei a precizat că martorul KKKK. a spus ca I. S.R.L. să plătească cei 500.000 euro către CC. . Inculpatul H. a declarat că, în cursul unei discuţii purtate la biroul său din Băneşti, martorul KKKK., în prezenţa martorilor MMMM. şi BBBBB., a susţinut varianta de a se achita suma de 500.000 euro către CC., în schimbul retragerii din asociere, instanţa constatând că inculpatul H. a plasat această discuţie anterior deplasării în Liban şi nu a făcut nicio referire la faptul că CC. a solicitat suma cu titlu de cheltuieli ocazionate de CL1 suportate de CC., cum au declarat atât martorul MMMM., cât şi martorii BBBBB. şi EEEEE., încercând să acrediteze ideea că suma era cerută doar drept preţ al ieşirii din asociere.

Instanţa a remarcat faptul că martorii angajaţi ai I. S.R.L. şi inculpatul H. au încercat să acrediteze ideea că CC. ar fi fost consiliată, sprijinită sau favorizată în relaţia cu I. S.R.L. de către martorul KKKK., director al UIP, aspect care nu s-a confirmat. Legătura între I. S.R.L. şi CC. a fost făcută prin intermediul martorului KKKK., dar nu în baza vreunei legături a acestuia cu inculpatul B. sau cu R. ori cu O., ci în condiţiile în care, aşa cum a declarat martorul, numitul LLLL. i-a spus să găsească o cale pentru ca I. S.R.L. să poată îndeplini condiţia experienţei similare ca să poată participa la licitaţii . Martorul KKKK. a mai declarat că numitul LLLL. i-a dat cu acea ocazie numărul de telefon al inculpatului H. sau al martorului BBBBB., că el a transmis reprezentanţilor I. S.R.L. datele de contact ale unei firme din Danemarca care i se păruse a avea experienţă similară, dar că, ulterior, a fost contactat de LLLL., care l-a certat pentru că l-a pus pe inculpatul H. să contacteze firma din Danemarca şi că nu a rezolvat nimic. Martorul KKKK. a mai declarat că, în acest context, şi-a amintit de CC. şi a comunicat numitului LLLL. să vină cineva de la I. S.R.L. la el la birou. Martorul KKKK. a declarat în continuare că, cel mai probabil a doua zi, s-a prezentat la el la birou un angajat de la I. S.R.L., căruia i-a dat broşura CC. . Mai mult, instanţa a arătat că martorul KKKK. a trecut sub tăcere, în mod constant, implicarea sa în intermedierea legăturii dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. în vederea subcontractării, faptul că a ştiut de negocierile dintre I. S.R.L. şi S.C. Y., faptul că el a fost cel care a propus ca în contractul dintre aceste două societăţi să fie menţionat contul Escrow, etc. - aspecte confirmate de toţi martorii şi inculpaţii implicaţi în aceste demersuri - vorbind exclusiv despre cererea de aprobare a subcontractării făcută de CC. Toate acestea au justificat pe deplin aprecierea că interesul căruia i-a servit martorul KKKK. era de fapt al I. S.R.L., iar nu al CC., astfel că susţinerea martorului MMMM. în sensul că, urmare a unei discuţii prealabile, l-a perceput pe martorul KKKK. ca o persoană care face reclamă acestei societăţi, nu are suport probator.

Cât priveşte aprecierile ulterioare ale martorului MMMM., în sensul că a dedus pe parcurs că martorul KKKK. îi consiliază şi îi susţine pe cei de la CC., instanţa a arătat că nu pot fi primite, neexistând niciun element de probă în sprijinul acestor afirmaţii. Nici chiar afirmaţia aceluiaşi martor în sensul că ştia că KKKK. a intervenit spunându-le "să luam avansul, să dam celor de la CC. sumele pe care le cer şi să găsim după aceea soluţii de realizare a contractului, cu alte cuvinte să deblocam situaţia" şi afirmaţiile similare ale inculpatului H. nu au putut fi interpretate ca având o semnificaţie în sensul vreunui sprijin, ci au fost considerate o reflectare a unei dorinţe fireşti a martorului, manager UIP, de a vedea că se trece la executarea contractului şi că BB. îşi îndeplineşte propriile obligaţii care îi reveneau legate de executarea contractului finanţat din fonduri europene, în care se prevedeau termene precise pentru derularea cestuia. Însuşi martorul MMMM. a precizat, în continuare, că "nu a fost o discuţie concretă legată de soluţiile ce trebuiau gasite". La fel, deşi în continuare martorul a răspuns afirmativ la întrebarea dacă are cunoştinţă ca KKKK. să fie venit cu o propunere de a se plăti societăţii CC. suma de 500.000 euro pentru ca CC. să iasă din asociere, acesta a subliniat faptul că CC. "nu putea ieşi din asociere, pentru că figura în contract". Distinct de faptul că BB. avea obligaţii ferme impuse de contractul de finanţare, legate de termenele în care trebuiau făcute plăţile (inclusiv avansul), astfel că erau pe deplin justificate nu doar interesul de a vedea că sunt demarate lucrările şi că antreprenorul solicită a-i fi plătit avansul (care se plătea, în parte, din avansul încasat de BB.), ci şi insistenţa de a plăti acest avans, este acela că martorul ZZZZ. a declarat că, la una din şedinţele de progres în care erau discuţii aprinse pe această temă, beneficiarul şi Inginerul fiind nemulţumiţi de faptul că nu se solicita plata avansului, el a afirmat că ar trebui reziliat contractul din culpa beneficiarului, ca urmare a faptului că acesta nu s-a implicat deloc în susţinerea eforturilor antreprenorului pentru rezolvarea situaţiei juridice a terenurilor, care putea fi făcută numai de proprietarii acestora .

Instanţa a arătat că aceste susţineri în sensul că martorul KKKK. ar fi susţinut CC., în detrimentul I. S.R.L., vin în contradicţie cu susţinerile martorului MMMM. în sensul că a aflat de la inculpatul H. că inculpatul O. i-a spus că, atunci când a venit în România (după semnarea CL1), martorul KKKK. i-a solicitat suma de 1.000.000 euro pentru derularea contractului (mai precis pentru a nu se mai pune piedici în şedinţele de progres), din care 200.000 euro cât mai curând, fără a şti pentru ce . S-a mai arătat că inculpatul O. nu a menţionat nimic în acest sens atunci când a declarat despre întâlnirea sa cu martorul KKKK.. Nici inculpatul R., despre care martorul MMMM. a declarat că a aflat de la inculpatul H. că ar fi participat la întâlnirea dintre O. şi martorul KKKK., nu a menţionat nimic, în nicio declaraţie, în legătură cu o astfel de solicitare. Mai mult, martorul EEEEE. a declarat constant că suma fusese solicitată de inculpatul B. pentru o persoană din cadrul BB., iar inculpatul O. a afirmat că nu este de acord să o plătească. Prin urmare, instanţa a înlăturat susţinerile martorului MMMM.. Martorul ZZZZ. a declarat că a aflat că martorul KKKK. pretindea nişte bani de la I. S.R.L. "pentru a merge treaba bine" şi că se spunea că şi insistenţa acestuia de a se încasa avansul avea ca scop plata acelei sume, martorul precizând însă că a auzit aceste lucruri de la alte persoane . Mai mult, martorul KKKK. a fost cel care l-a contactat pe inculpatul R. pentru ca CC. să subcontracteze către S.C. Y. obligaţiile care îi reveneau din CL1, subcontractare acceptată de CC. din cauza faptului că executarea contractului se blocase complet, deşi nu aveau să mai realizeze profitul estimat, iar suma pentru care s-a acceptat subcontractarea nu acoperea decât parţial cheltuielile CC. de până la acel moment. Prin urmare, instanţa a constatat că nu se poate vorbi de o favorizare a societăţii libaneze de către martorul KKKK.. În plus, s-a remarcat faptul că inculpatul H. a declarat în cursul urmăririi penale, textual, următoarele:

"Deoarece lucrările stagnau şi CC. refuza să se implice şi fiind în pericol să pierdem garanţia am fost contactat din partea lui KKKK. de IIIII., care ne-a spus că ar fi bine să subcontractăm o mare parte din lucrarea CLI către firma S.C. Y.", ceea ce vine să infirme susţinerile în sensul că martorul KKKK. favoriza CC., garanţia de bună execuţie, în legătură cu care exista riscul să fie pierdută în cazul neexecutării contractului, fiind plătită exclusiv de I. S.R.L.

În plus, însuşi martorul KKKK. a declarat că l-a contactat pe inculpatul H. la solicitarea lui LLLL., care îi ceruse să îi dea inculpatului soluţii pentru ca I. S.R.L. să realizeze întreg proiectul, astfel că s-a deplasat la sediul I. S.R.L. din Băneşti, unde i-a spus acestuia că are două variante:

"ori se înţeleg ca fiecare firmă să execute câte o parte din contract împărţind cu exactitate obligaţiile, ori să schimbe procentele de asociere, însă ieşirea completă a unui asociat nu este posibilă decât în caz de faliment" . Martorul a precizat că o parte a discuţiei a purtat-o doar el cu inculpatul H. în biroul acestuia, ulterior intrând în birou şi martorul BBBBB. şi a susţinut că nu a purtat alte discuţii pe teme comerciale sau referitoare la bani. A menţionat că i s-a adresat solicitarea de a vorbi cu inculpatul H., deoarece el fusese cel care făcuse legătura între cele două societăţi. Martorul KKKK. a mai precizat că doar ulterior acestui moment a fost contactat pentru prima dată de inculpatul R., telefonic şi că atunci a crezul că acesta era "AAA.", cel care fusese desemnat reprezentant al antreprenorului pentru CL1 şi că, deşi acesta i-a cerut să se întâlnească, el a refuzat . A mai precizat că, doar după aproximativ o lună sau două, a aflat că Ghassan, cu care vorbise, nu era reprezentantul antreprenorului, ci o altă persoană, care i s-a prezentat ca fiind unicul reprezentant al CC. în România, martorul precizând că doar la audierile din cursul urmăririi penale din prezenta cauză a aflat că acel Ghassan era inculpatul R.. A declarat că prima întâlnire cu inculpatul R. a avut-o la Predeal când s-a discutat despre subcontractarea către Y. S.R.L .

Mai mult, în faţa instanţei, martorul KKKK. a declarat că a fost chemat la Consiliul Judeţean Prahova şi în alte locaţii din judeţul Prahova pentru a i se face cunoştinţă şi "pentru a se insista asupra bunei credinţe a domnului Palada", martorul precizând că el crede că aceste sugestii au condus sau au avut un rol în atribuirea CL1 asocierii I.-CC., reluând aspectele vizând discuţiile cu numitul LLLL. legat de faptul că I. S.R.L. nu găsise "experienţa similară" necesară participării la licitaţie, aspecte analizate de instanţă cu ocazia expunerii privitoare la inculpaţii B. şi D.. Şi din această declaraţie a rezultat exact contrariul celor susţinute de inculpatul H. şi martorul MMMM., şi anume că I. S.R.L., iar nu CC., era societatea în beneficiul căreia ar fi putut acţiona martorul KKKK. anterior (dar chiar şi ulterior) licitaţiei pentru CL1. Martorul KKKK. a declarat că numitul LLLL. i-a solicitat, în vara anului 2013, să se întâlnească cu inculpatul H. pentru a-i da soluţii ca I. S.R.L. să realizeze întreg proiectul şi că nu a consiliat CC., că nu a avut o relaţie mai specială cu aceasta în legătură cu CL1 şi că tot ce a făcut a fost în sensul dorinţei de a se implementa proiectul .

Instanţa de fond a mai arătat că martorul BBBBB. a declarat că de la inculpatul H. a aflat, după ce s-a câştigat licitaţia, că trebuie să dea 1.000.000 euro, martorul precizând că nu ştie "cui, pentru ce sau cum", iar în cursul judecăţii, martorul BBBBB. a declarat că, la toate întâlnirile pe care le-au avut cu firma CC., inculpatul R. spunea că venea de la întâlnirile cu martorul KKKK., fără ca martorul să fi menţionat absolut nimic în acest sens în cursul urmăririi penale, afirmaţii pe care instanţa le-a apreciat ca fiind pro causa şi le-a înlăturat.

Privitor la declaraţiile martorului ZZZZ., s-a constatat că, în faţa instanţei, a susţinut că martorul KKKK. se purta ca un stăpân şi nu ca un partener contractual situat pe poziţii de egalitate cu colegii martorului, "superior nivelului unui primar sau preşedinte de consiliu judeţean (baron local)" - fila x, vol. 20. În cursul urmăririi penale, martorul ZZZZ. nu a menţionat nimic despre o posibilă favorizare a CC. de către martorul KKKK. în relaţia cu I. S.R.L., iar în faţa instanţei a declarat că nu are elemente pe baza cărora să-şi fi putut forma o părere, nu i-a văzut împreuna niciodată "cu excepţia semnării contractului când reprezentanţii liderului asocierii (I.) erau undeva într-o margine a atenţiei beneficiarului, cei trataţi cu foarte mare atenţie şi amabilitate fiind reprezentanţii CC.". A mai precizat că acesta a fost singurul moment în care el i-a văzut în acelaşi loc şi a pus-o pe seama faptului ca era o discuţie între specialişti .

Mai mult, aşa cum rezultă din sentinţa penală nr. 38/2018 a Tribunalului Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. x/2017, relaţiile dintre inculpatul H. şi martorul KKKK. nu erau bune la momentul audierilor din prezenta cauză, deoarece, la data de 15.03.2015, inculpatul formulase un denunţ împotriva martorului, înregistrat la DNA - Serviciul Teritorial Ploieşti x4/P/2015, prin care a susţinut că, deşi asocierea I. S.R.L. - CC. a câştigat licitaţia pentru CL1, "ulterior acest contract a fost subcontractat către S.C. Y., ca urmare a indicării în mod expres de către factori de decizie din cadrul BB. Ploieşti" . Inculpatul H. a declarat în cursul urmăririi penale în prezenta cauză că, în anii 2012-2013, au fost constrânşi să dea mită sub forma unui comision de 10% din lucrările obţinute de la Consiliul Judeţean Prahova şi că a denunţat acesta fapte la DNA Ploieşti . Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că se impune a fi privită cu rezervă afirmaţia făcută de inculpatul H., la aproximativ două luni după data denunţului, în sensul că martorul KKKK. ar fi consiliat CC. şi că, astfel, I. S.R.L. putea fi oricând şantajată sau că acest martor îl consilia pe inculpatul R. să le ceară bani, să îi ameninţe şi să îi şantajeze . Din cuprinsul sentinţei penale menţionate a rezultat că martorul KKKK. a fost condamnat pentru infracţiunea de luare de mită săvârşită în legătură cu subcontractarea unor lucrări din CL8, contract atribuit I. S.R.L. Mai mult, în declaraţia din cursul urmăririi penale, inculpatul H. a afirmat că, înainte de depunerea documentaţiei, martorul KKKK. i-ar fi spus să participe la licitaţia pentru CL1 deoarece au mari şanse de câştig, fără a face vreo referire la CC.

Instanţa a constatat că probatoriul administrat a dovedit faptul că lucrările de construcţii civile care reveneau I. S.R.L. nu au putut fi executate decât în foarte mică măsură, din cauza numeroaselor probleme concrete constatate în teren (legate de amplasamente, prezenţa unor conducte de gaz, linii de înaltă tensiune, conducte de gaz, linii de cale ferată din apropiere, amplasamentul viitoarei autostrăzi din apropiere, etc.) sau a situaţiei juridice a terenurilor pe care acestea urmau a fi amplasate (de exemplu, domeniul din care făceau parte terenurile, proprietarii acestora, faptul că unele terenuri erau în fondul forestier, etc.), aspecte care nu erau în concordanţă cu documentaţia de atribuire.

Coroborând declaraţiile martorilor CCCCC., BBBBB., MMMM., DDDDD., MMM. . IIIII., WWWWW., instanţa a reţinut, în esenţă, că problemele constatate cu ocazia demersurilor făcute de I. S.R.L. în vederea începerii execuţiei lucrărilor, a solicitării avizelor şi autorizaţiilor şi cu ocazia executării efective a unor lucrări, erau următoarele:

- la staţia de epurare de la Sinaia, în interiorul staţiei, sub pământ, exista o conductă de gaz de 20 ţoli, aparţinând NNNNNNN., care nu fusese menţionată în niciunul dintre documentele din dosarul de atribuire întocmit de BB., ceea ce a impus obţinerea avizului NNNNNNN., aviz care, însă, a stabilit o distanţă de 6m faţă de conductă în care nu se putea construi; în mijlocul staţiei de epurare se deversa un torent care venea de pe munte şi care aducea cantităţi masive de piatră la fiecare ploaie importantă şi care a fost, de asemenea, omis din documentaţia de atribuire; pentru acest considerent, I. S.R.L. a fost nevoită să excaveze şi să evacueze din locaţia staţiei 100 autocamioane de piatră pentru a elibera amplasamentul, însă, după două ploi mai mari, incinta staţiei s-a umplut din nou de piatră, arătând la fel ca înainte; prin urmare, pentru remedierea acestor probleme, erau necesare lucrări necuprinse în documentaţia de atribuire, şi anume o intervenţie pe domeniul de torenţi din pădure, care aparţineau OOOOOOO., şi o lucrare de deviere de torent din curtea staţiei spre râul Prahova; s-a concluzionat că datele din dosarul de atribuire legate de dimensiunile amplasamentului raportat la care s-a conceput partea de proces de către GGG., nu mai corespundeau sub nicio formă cu situaţia reală, ceea ce necesita o schimbare radicală de soluţie, despre care I. S.R.L. nu a avut cunoştinţă la momentul licitaţiei; I. S.R.L. a demolat staţia de epurare veche şi a pregătit terenul pentru executarea staţiei de epurare noi, îndepărtând molozul şi resturile rămase în urma demolării;

- la staţia de epurare de la Breaza, terenurile puse la dispoziţie prin licitaţie erau încadrate în altă categorie de folosinţă şi nu pentru staţii de epurare, ceea ce a impus realizarea unui PUZ pentru schimbarea categoriei de folosinţă, care a necesitat o durată mare de timp, la care s-au adăugat alte lucrări de cadastru, pentru reunirea a două corpuri de proprietate, pentru a crea suprafaţa pusă la dispoziţie de BB. la licitaţie; ulterior, în etapa de obţinere a avizelor, s-a descoperit că acea fâşie de teren era amplasată între o cale ferată, un amplasament viitor al autostrăzii Comarnic-Braşov, două conducte de transport gaz subterane aparţinând Distrigaz, o proprietate privată care se afla pe zona de acces la terenul staţiei pus la dispoziţie şi o suprafaţă de teren plină de instalaţii de protecţie la coroziune (prize de potenţial) aparţinând Distrigaz, peste care nu se putea construi; în urma acestor impedimente s-a rămas, practic, cu o fâşie de 30-40 m, lungă de 200 m, fără acces, care nu corespundea sub nicio formă cu ceea ce s-a pus la dispoziţie prin documentaţia de licitaţie; CNADNR a dat aviz negativ; din nou s-a constatat că, din cauza acestor deficienţe ale documentaţiei de atribuire, proiectarea făcută de GGG. pe baza datelor puse la dispoziţie iniţial nu mai corespundea, iar situaţia de fapt conducea la schimbări majore de tehnologie şi altele şi costuri suplimentare;

- terenul de la staţia de clorinare de la Valjean apărea în documentaţie de la N la S şi, de fapt, era de la E la V, ceea ce presupunea refacerea documentaţiei cadastrale pentru întreaga zona în care se afla acel teren;

- terenul de la staţia de clorinare Fierăstrău avea erori mari de poziţionare în documentaţia de OCPI, deoarece, în fapt, acel teren se afla lângă un drum şi, dacă s-ar fi aplicat cotele din documentaţie, s-ar fi ajuns cu terenul până în mijlocul drumului, fiind vorba de o eroare de aproximativ 2 m care era semnificativă şi neacceptată de OCPI.

Martorul ZZZZ. a confirmat existenţa a numeroase probleme semnalate de martorul CCCCC. după ce acesta şi alţi angajaţi ai I. S.R.L. au început studiul documentaţiei, precum şi constatate personal de el după ce a studiat documentaţia de atribuire întocmită de beneficiarul BB.: niciunul dintre cele 6-7 terenuri alocate pentru executarea obiectivelor proiectului nu era în posesia beneficiarului şi, mai mult decât atât, nu era clar proprietarul terenului, acesta nefiind înscris în cartea funciară, deoarece nu era documentaţie cadastrală, iar unul dintre ele nu avea nicio cale de acces la un drum public, nefiind astfel posibilă întabularea. A mai arătat că, privitor la configuraţie sau grad de apropiere de localităţi, terenurile nu întruneau condiţiile pentru construcţia obiectivelor respective fără modificări majore ale proiectelor, care ar fi dus la retragerea finanţării .

Martorul CCCCC. (care a participat la întocmirea ofertei din partea I. S.R.L. şi apoi a fost numit manager de proiect din partea I. S.R.L. şi propus pentru a fi numit ca reprezentant al antreprenorului, dar în final nu a fost acceptat de BB., care a considerat că nu are pregătirea şi experienţa necesare, numindu-l pe martorul DDDDD.) a mai declarat că, deşi licitaţia a fost câştigată de Asocierea I. S.R.L - CC. pe baza a două criterii, respectiv preţul şi performanţa instalaţiei de cogenerare de energie electrică din biogaz, potrivit calculelor făcute de GGG., curentul electric astfel produs urmând să acopere integral necesarul pentru funcţionarea staţiilor de epurare şi ar fi rămas şi curent de vândut în vederea realizării de profit pentru BB., după câştigarea licitaţiei, urmare a dispoziţiei date de inculpatul H. de a merge în ţară să identifice nişte obiective similare de la care să culeagă informaţii în vederea pregătirii corespunzătoare a execuţiei, a constatat că, la staţiile de epurare de la Tg. Mureş şi la Slatina, identice cu cea pe care urmau să o construiască, niciuna dintre ele nu obţinea nici măcar jumătate din cantitatea de biogaz necesară pentru acoperirea consumurilor din staţii . Martorul a constatat, prin urmare, că nu s-au făcut corect calculele pentru stabilirea cantităţii de biogaz care se putea produce, deoarece nu se ţinuse cont şi de condiţiile climaterice din oraşele Sinaia şi Breaza faţă de Orientul Mijlociu sau zonele în care CC. avea experienţă similară. Martorul a explicat că, în România, zilele însorite şi temperaturile de peste 20 de grade sunt puţine într-un an, iar pentru producerea biogazului, nămolul trebuia ţinut la o temperatură constantă de 37 de grade, care trebuia asigurată tot prin consumul de biogaz, ceea ce reducea cantitatea de biogaz rămasă pentru produs curent, iar urmare a acestui fapt, I. S.R.L. trebuia să plătească către BB. diferenţa de curent neprodusă de cogenerare până la expirarea perioadei de garanţie. A precizat că a anunţat acest aspect conducerii I. S.R.L. şi că s-a început efectuarea de calcule pentru a găsi alte variante: panouri solare sau hidrogeneratoare.

Martorul CCCCC. a mai declarat că existau greşeli în studiile de fezabilitate făcute de RRR., ceea ce, alături de alte probleme, a determinat imposibilitatea finalizării proiectării pe anumite amplasamente şi, implicit, obţinerea autorizaţiilor de construcţie .

Problemele menţionate de martori au reieşit şi din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală . Cu titlu exemplificativ, instanţa de fond a menţionat că unele terenuri erau acoperite cu halde de steril şi materiale de construcţii, în alte părţi se impunea reamplasarea lucrărilor din cauza existenţei în imediata apropiere a căii ferate electrificate, a unor linii electrice aeriene care traversau unul dintre terenuri, a unei conducte de gaze, a râului Prahova, a traseului viitoarei autostrăzi în zona localităţii Breaza. Alte probleme vizau neeliberarea autorizaţiei de construire de către Primăria Buşteni, încadrarea unui teren în zona de pădure, ceea ce impunea scoaterea din circuitul forestier pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie, faptul că un alt teren se afla într-un sit protejat, faptul că lipseau planurile cadastrale pentru unele locaţii, faptul că nu corespundeau unele planuri cadastrale cu situaţia din teren, etc. Aceste probleme erau cunoscute de UIP şi au determinat prelungirea valabilităţii poliţei de asigurare pentru plata avansului şi a poliţei de asigurare pentru buna execuţie .

Deşi cu ocazia şedinţelor de progres reprezentanţii I. S.R.L. şi ai S.C. FFFFF. S.R.L. (subcontractor pe partea de proiectare) au semnalat în mod repetat aceste probleme care derivau din caracterul neconform al documentaţiei de atribuire şi care au determinat imposibilitatea obţinerii avizelor şi autorizaţiilor de la autorităţile competente (consilii locale, Agenţia de Mediu, NNNNNNN., Distrigaz, Electrica, OOOOOOO., etc.), aşa cum se menţionează în procesele-verbale ale şedinţelor de progres, nu s-a luat nicio măsură din partea BB.

Martorul KKKK. a confirmat şi el aceste probleme care au determinat întârzieri în executarea CL1, precum şi faptul că situaţia juridică a terenurilor fusese considerată clarificată prin adeverinţele emise de autorităţile locale solicitate de Comisa europeană încă din faza de aprobare a proiectului finanţat din fonduri europene .

Instanţa de fond a înlăturat susţinerile martorului YYYY., directorul BB., în sensul că reprezentanţii I. S.R.L. sau ai asocierii I. S.R.L. - CC. nu au invocat dificultăţile pe care le aveau în legătură cu executarea CL1, constatând că acestea sunt infirmate de toate declaraţiile martorilor şi inculpaţilor menţionaţi mai sus, precum şi de înscrisurile de la dosar. Totuşi, acest martor, director al BB., nu a participat decât la o singură şedinţă de progres. Cu toate acestea, în cursul declaraţiei, martorul a descris apoi problemele de ordin tehnic şi juridic întâmpinate în executarea CL1, declaraţia sa fiind similară cu cele ale martorilor şi inculpaţilor menţionaţi mai sus, martorul precizând că avizele date de primării pentru situaţia juridică a terenurilor datau anterior contractului mare de finanţare încheiat de BB. cu Ministerul Mediului.

În pofida tuturor demersurilor făcute din partea I. S.R.L. şi CC., nu s-a putut depăşi blocajul existent, iar în acelaşi timp, problemele concrete legate de terenurile unde urmau să fie efectuate lucrările, astfel cum au fost expuse mai sus, au determinat imposibilitatea demarării lucrărilor de către I. S.R.L. pe cele mai multe amplasamente. Toate aceste probleme au determinat, la rândul lor, imposibilitatea pentru CC. de a demara comenzile pentru echipamentele de proces, care trebuiau livrate după finalizarea construcţiilor civile şi adaptate condiţiilor concrete (fluxurilor de apă), direct la locul unde urmau a fi montate şi puse în funcţiune. Inculpatul H. a declarat că, în faza de execuţie, au fost probleme determinate de faptul că era vorba de zona seismică în care se aflau staţiile de epurare, că era vorba de o tehnologie nouă, echipamentele erau atipice, nu existau pe stoc şi trebuiau să fie proiectate şi comandate, iar atât proiectele, cât şi lucrarea propriu-zisă, trebuiau să fie în conformitate cu legislaţia în vigoare . În concret, CC. a putut realiza doar o foarte mică parte din activităţi, respectiv a început realizarea studiilor de proces şi planificarea montării şi punerii în funcţiune a echipamentelor, acestea adăugându-se proiectării incluse în oferta de licitaţie. Inculpatul O. a precizat că, în primă fază, studiile şi achiziţiile se făceau de CC. la Beirut şi doar a doua fază, când avea loc montajul echipamentelor, se desfăşura în România şi justifica recrutarea de forţă de muncă locală, în acest scop fiind înfiinţată o filială a CC. în România, CC., iar echipa care se ocupa de gestionarea proiectului s-a deplasat de mai multe ori în România . Inculpatul H. a confirmat faptul că CC. trebuia să aducă echipamentele şi să asigure personalul care urma să se ocupe de acestea, precizând însă că nu s-a executat în concret nimic, partea de proiectare fiind realizată în documentaţia de licitaţie .

Inculpatul O. a mai declarat în continuare că reprezentanţii I. S.R.L. au dorit să preia mai mult de 50% din valoarea contractului, ceea ce CC. a refuzat, deoarece lucrările de construcţii civile nu valorau atât de mult, mai ales prin raportare la faptul că exista în proiect instalaţia de biogaz, care era complexă. În acest sens, a precizat că subcontractarea ulterioară către ZZZZZ., de către S.C. Y., a lucrărilor civile aferente CL1, s-a făcut pentru o valoare reprezentând 35% din valoarea totală a contractului.

Un alt motiv de nemulţumire al CC. era acela că, la scurt timp după semnarea CL1, li s-a impus de către Inginerul RRR. semnarea contractului de proiectare cu S.C. FFFFF. S.R.L. (contract semnat la data de 15.05.2013 sub nr. x/15.05.2013 şi, respectiv, nr. I. 1018/15.05.2013), deşi studiile urmau să fie făcute de GGG. (declaraţia inculpatului O. - filele x; fila x, vol. 14 dosar instanţă). Instanţa a arătst că S.C. FFFFF. S.R.L. era controlată de GGGGG. (având ca administrator pe fiul acestuia), directorul Inginerului RRR.. Având în vedere aceste aspecte, coroborate cu faptul că însuşi directorul BB. de la acea vreme (martorul YYYY.) a fost ulterior condamnat pentru o infracţiune legată de primirea unor drepturi salariale de la S.C. FFFFF. S.R.L., comisă în perioada 05.07.2011 - 01.09.2012, instanţa de fond a arătat că susţinerile martorului MMMM. în sensul că S.C. FFFFF. S.R.L. ar fi fost aleasă să realizeze proiectarea, nu pot fi primite. Mai mult, aşa cum însuşi martorul MMMM. a declarat în faţa instanţei, S.C. FFFFF. S.R.L., contactată pentru "începerea efectivă a proiectării şi execuţiei" ca urmare a neimplicării CC., nu avea experienţă în staţii de epurare, motiv pentru care a fost pusă în legătură cu terţul susţinător GGG., care, împreună cu inculpatul B., a predat S.C. FFFFF. S.R.L. documentaţiile, planurile, procesul tehnologic pentru staţiile de epurare . A precizat apoi că S.C. FFFFF. S.R.L. trebuia să facă întreg proiectul adaptat la legislaţia românească (martorul WWWWW. susţinând şi el că proiectul tehnic trebuie emis de o firmă care are certificate şi autorizaţii în domeniul proiectării, potrivit legislaţiei române - dosar instanţă), iar GGG. furniza doar partea de informaţii referitoare la staţia de epurare, proces tehnologic, dimensionare bazine, echipamente, FFFFF. trebuind să înglobeze toate informaţiile primite. A mai precizat că S.C. Y. nu avea un verificator de proiect care, conform legislaţiei române, să-şi asume răspunderea pentru un proiect emis . Martorul BBBBB. a declarat, în mod similar, că S.C. FFFFF. S.R.L. trebuia să facă proiectul final al staţiilor de epurare, cuprinzând construcţii civile, alei, iar procesul staţiilor de epurare care urma să vină de la CC. şi GGG. trebuia înglobat în acest proiect final . Instanţa a remarcat, însă, faptul că acest contract de proiectare cu S.C. FFFFF. S.R.L. a fost pentru o valoare foarte mare, respectiv de 10% din valoarea CL1, valoare care apare excesivă prin raportare la faptul că includea proiecte complexe făcute de GGG. şi CC., iar ceea ce ar fi rămas exclusiv în sarcina S.C. FFFFF. S.R.L. erau lucrări de proiectare în continuarea acestora. Martorul ZZZZ. a precizat, totodată, că o altă problemă majoră a constituit-o lipsa specialistului CC., care, în calitatea pe care o avea, trebuia sa înceapă proiectarea (proiectare tehnologică a fiecărui obiectiv, indicarea utilajelor necesare, etc.), ceea ce era în sarcina CC., I. neavând nicio competenţă în acest domeniu, societatea fiind specializată în domeniul drumuri şi poduri şi lucrările aferente acestora - săpături, amenajări terenuri, bazine de beton, exact ceea ce le revenea spre execuţie din CL1 .

Inculpatul H. a declarat că, la indicaţia martorului KKKK., s-a încheiat contractul de proiectare cu S.C. FFFFF. S.R.L., societate care a solicitat cu aproximativ 200.000 euro mai mult decât ofertase I. S.R.L., suma fiind solicitată personal de numitul GGGGG., care a venit la biroul inculpatului din Băneşti, cu motivarea că preţul oferit era mult mai mic decât valoarea muncii prestate. Inculpatul H. a menţionat că au fost nevoiţi să accepte acest preţ, deoarece atât studiul de fezabilitate, cât şi consultanţa, erau făcute de firme controlate de GGGGG. . Mai mult, martorul ZZZZ. a declarat că a aflat de la martorul BBBBB. că, la solicitarea Inginerului, a trebuit încheiat un contract de proiectare cu S.C. FFFFF. S.R.L., deşi această sarcină revenea CC. pe partea tehnică, iar pe partea de lucrări civile exista un subcontractant pentru proiectare declarat la licitaţie, şi anume S.C. TTTT. S.R.L. .

Martorul ZZZZ. a mai declarat că a participat împreună cu martorii MMMM. şi BBBBB. la o întâlnire la Bucureşti cu numita PPPPPPP. şi alţi reprezentanţi ai S.C. FFFFF. S.R.L. şi că i s-a părut că nu au cunoştinţele necesare, dar au afirmat că vor aduce specialişti . În faţa instanţei, martorul ZZZZ. a declarat că beneficiarul şi Inginerul le-au solicitat să demareze lucrările de proiectare şi, având în vedere absenţa totală a CC., le-au "indicat/sugerat" să încheie un contract de proiectare cu S.C. FFFFF. S.R.L., societate care avea "ceva legătură" cu patronul Inginerului (RRR.), care avea acţiuni la S.C. FFFFF. S.R.L. sau o legătură similară . Martorul CCCCC. a declarat că li s-a impus, de către numitul GGGGG., desemnarea S.C. FFFFF. S.R.L., firma de casă a Inginerului RRR., ca şi subcontractant pe partea de proiectare, deşi exista un subcontractant declarat pe partea de proiectare, respectiv TTTT., martorul precizând că studiile de fezabilitate făcute de RRR. (cuprinse în documentaţia de atribuire) erau incomplete şi se dorea complinirea neajunsurilor prin proiectarea făcută de S.C. FFFFF. S.R.L. .

Martorul BBBBB. a declarat că încheierea, de către I. S.R.L., a contractului cu S.C. FFFFF. S.R.L., a fost cerinţa martorului KKKK. .

Martorul DDDDD. a declarat că a propus martorului BBBBB. rezilierea contractului de proiectare cu S.C. FFFFF. S.R.L., deşi ştia că această societate era agreată şi susţinută de RRR., răspunsul martorului BBBBB. fiind:

"Tu nu înţelegi că nu se poate?" . Acest martor a mai declarat în continuare că, în urma unei întâlniri cu reprezentanţi ai S.C. FFFFF. S.R.L. şi ai Inginerului, printre care şi numitul GGGGG., a realizat că aveau o marjă de apreciere foarte mică, fiind "legaţi de mâini şi de picioare" din cauza relaţiei dintre S.C. FFFFF. S.R.L. şi Inginerul RRR.. Tot martorul DDDDD. a declarat că, din punctul său de vedere, S.C. FFFFF. S.R.L. nu a corespuns tehnic şi nu avea "forţa" să facă o asemenea lucrare . Prin urmare, instanţa de fond a înlăturat susţinerile martorului KKKK. în sensul că Asocierea I. S.R.L - CC., deoarece înregistra întârzieri, a solicitat suplimentarea echipei de proiectare cu S.C. FFFFF. S.R.L., precum şi din declaraţia (de inculpat dată în faţa DNA Ploieşti) în care a susţinut că martorul DDDDD., în calitate de reprezentant al antreprenorului, l-a întrebat cu cine să facă proiectarea, iar el i-a recomandat S.C. FFFFF. S.R.L., deoarece ştia că această societate era controlată în fapt de numitul GGGGG., care era reprezentantul Inginerului RRR. şi că, astfel, riscul de discuţii şi neînţelegeri între proiectant şi consultant, care ar fi putut determina întârzierea proiectului, era eliminat, martorul precizând că anterior avusese o discuţie similară şi cu inculpatul H. .

Martorul IIIII. a declarat şi el că S.C. FFFFF. S.R.L. este o firmă de casă a BB. şi a Inginerului RRR., reprezentantul S.C. FFFFF. S.R.L, QQQQQQQ., fiind fiul lui GGGGG., care este patronul RRR. .

Deşi martorul YYYY. a declarat în faţa instanţei că nu a favorizat RRR. să câştige contractul care i-a asigurat calitatea de consultant pentru proiectele derulate de BB., inclusiv CL1, precizând că RRR. avea calitatea de consultant pentru toate lucrările din proiectul "Realizarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare", unul dintre contracte fiind CL1, iar RRR. nu asigura proiectarea pentru CL1, urmare a prezentării de către instanţă a sentinţei penale nr. 57/2.02.2018, pronunţată de Tribunalul Prahova, martorul a revenit şi a afirmat că a favorizat RRR. pentru obţinerea serviciilor de consultanţă .

În fine, deşi I. S.R.L. a reziliat, la data de 11.02.2014, contractul de proiectare cu S.C. FFFFF. S.R.L., după subcontractarea către S.C. Y. şi această societate a încheiat, exact în aceeaşi zi, contractul de prestări servicii nr. x cu S.C. FFFFF. S.R.L., având ca obiect servicii de proiectare şi asistenţă în cadrul CL1 . Martorul IIIII. a precizat că acest contract a fost încheiat pentru acelaşi considerent ca şi contractul pe care l-a încheiat I. S.R.L. .

La data de 15.05.2013, CC. a trimis o notificare I. S.R.L., prin intermediul executorului judecătoresc, motivat de faptul că I. S.R.L. nu a fost de acord cu încheierea unui contract detaliat şi că nu s-a comunicat CC. nimic din corespondenţa aferentă CL1, învederând, printre altele, disponibilitatea CC. de a modifica rolurile asociaţilor în vederea creării premiselor de realizare a contractului de achiziţie publică (fără a fi indicată în concret vreo modificare), precizând totodată că, în cazul în care I. S.R.L. nu va respecta obligaţiile legate de încheierea contractului detaliat de asociere şi de comunicare a corespondenţei purtate cu BB., CC. va solicita daune de minim 200.000 euro .

Deşi I. S.R.L. a răspuns acestei notificări, răspunsul a fost în termeni destul de generali şi nu a avut nicio finalitate.

S-au căutat atunci, din partea ambelor societăţi, alte soluţii pentru deblocarea situaţiei.

Una dintre propunerile avansate de CC. a fost aceea ca asocierea să subcontracteze anumite sarcini către CC. (studii de proces, asistenţă la achiziţii, planning, coordonare, asistenţă tehnică la montaj şi punere în funcţiune), fiind întocmit în acest sens şi un draft de contract depus la dosar de inculpatul R., variantă cu care reprezentanţii I. S.R.L. nu au fost de acord, aceste aspecte rezultând din declaraţia inculpatului R. . Instanţa de fond a arătat că, deşi martorul MMMM. a declarat că inculpatul R. ar fi propus tot felul de variante, printre care şi un contract prin care se dorea ca CC. să rămână fictiv în asociere, iar în realitate să se retragă contra unei sume de 75.000 euro lunar, timp de doi ani de zile şi să acorde consultanţă, dar contra cost de către o firmă din Cipru, făcând referire la acelaşi contract ca inculpatul R., în urma examinării contractului s-a constatat că acesta se propunea a fi încheiat între asocierea I. S.R.L. - CC. şi CC., nu între I. S.R.L. şi CC., iar în afară de suma de 75.000 euro lunar, nu se prevedea plata altor sume. Nu a rezultat că acest contract ar fi implicat ieşirea CC. din asociere, cum a susţinut inculpatul H., care a menţionat că a primit contractul prin e-mail sau, după cum s-a exprimat martorul MMMM., rămânerea fictivă a CC. în asociere. Instanţa de fond a constatat că există o contradicţie majoră între declaraţia inculpatului H. şi cea a martorului MMMM. în legătură cu acest aspect, inculpatul susţinând că, în schimbul acelei sume, CC. ieşea din asociere şi nu executa în fapt nimic, în timp ce martorul a declarat că urma să fie acordată consultanţa. Mai mult, instanţa a apreciat că era o cale pentru ca CC. să aibă garanţia încasării unor sume de bani de pe urma activităţilor prestate în cadrul CL1, în condiţiile în care nu avea nicio certitudine că din banii plătiţi de BB. în contul I. S.R.L. ar fi ajuns la CC. vreo parte, dat fiind faptul că acest cont nu era unul comun. Prin urmare, s-a apreciat că susţinerile inculpatului H., în sensul că suma solicitată de inculpatul R. pentru ca CC. să iasă din asociere a fost de 1.500.000 euro sau de peste 1.000.000 euro, nu corespund realităţii.

S-a reţinut, aşadar, că nu există probe care să dovedească faptul că CC. ar fi urmărit doar obţinerea sumei de bani în schimbul "ieşirii" din asociere, ieşire care nici nu era posibilă, dat fiind contractul încheiat cu BB.

În dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu la fila x, instanţa de fond a arătat că este inexactă afirmaţia că "imposibilitatea găsirii unei modalităţi concrete de conlucrare de către cei doi asociaţi a avut o consecinţă majoră: timp de doi ani de zile lucrările la CL1 nu au fost demarate", deoarece subcontractarea către S.C. Y. a avut loc la data de 25.11.2013, după aproximativ 10 luni de la încheierea CL1 (7.01.2013), iar aprobarea numirii S.C. Y. ca subcontractor a avut loc în luna februarie 2014. Mai mult, executarea lucrărilor a fost împiedicată sau mult întârziată de problemele din teren, menţionate mai sus şi neimputabile I. S.R.L. sau CC.

În urma discuţiilor purtate între cele două societăţi, s-a conturat soluţia modificării procentelor deţinute de acestea în cadrul asocierii, în sensul ca I. S.R.L. să deţină 99% din contribuţia financiară/tehnică/profesională şi 99% din beneficii, iar CC. să rămână cu 1% din contribuţia financiară/tehnică/profesională şi 1% din beneficii, nefiind posibilă ieşirea societăţii libaneze din asociere. Întrucât această soluţie a fost agreată, în principiu, de inculpaţii H. şi O., au început demersurile pentru concretizarea acesteia într-un act adiţional la contractul de asociere, discuţiile şi negocierile purtându-se prin corespondenţă. Din declaraţia martorului ZZZZ. a rezultat că, în general, corespondenţa dintre I. şi CC. s-a purtat de martorul MMMM., care avea biroul pe strada x, în Câmpina, martorul ZZZZ. având biroul pe str. x.

La data de 16.06.2013, CC., prin intermediul martorului HHHHH., a trimis către I. S.R.L. o propunere de act adiţional la contractul de asociere, în care, printre altele, se prevedea că I. S.R.L. urma să aibă 99% din contribuţia financiară/tehnică/profesională, iar CC. 1%, iar pierderile şi beneficiile urmau a fi împărţite în baza aceloraşi procente. S-a mai propus ca CC. să primească de la I. S.R.L. suma de 300.000 euro, reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate de CC. până la data actului adiţional, în două tranşe, una de 100.000 euro şi alta de 200.000 euro, eşalonată în 8 rate egale .

Deşi martorul ZZZZ., juristul I. S.R.L., a comunicat martorului MMMM. că un astfel de contract ar contraveni principiilor prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, dată fiind şi lipsa specializării I. S.R.L. în executarea lucrărilor contractate, martorul apreciind şi că nu exista o justificare pentru suma solicitată de CC., acesta i-a răspuns că actul va trebui trimis spre aprobare BB. (declaraţie martor ZZZZ. - dosar de urmărire penală). Martorul ZZZZ. a mai declarat că negocierile pentru acest act adiţional au fost purtate de inculpatul H. şi martorii BBBBB. şi MMMM. .

I. S.R.L. nu a fost de acord întrutotul cu propunerea CC., invocând faptul că aceasta nu corespundea discuţiilor reprezentanţilor celor două societăţi, formulând un răspuns (cu nr. x/17.06.2012) şi propunând, la data de 17.06.2013, o formă mai simplificată, cu păstrarea aceloraşi procente şi cu stabilirea sumei de 250.000 euro, ce trebuia să fie plătită de I. S.R.L. către CC. pentru serviciile de asistenţă tehnică acordate până la finalizarea lucrărilor, în trei tranşe: 50.000 euro, 150.000 euro (eşalonată în 10 rate egale) şi 50.000 euro, în termen de 5 zile de la semnarea procesului-verbal de recepţie . Prin aceeaşi adresă, I. S.R.L. a somat CC. ca, în cazul în care nu va fi de acord cu actul propus, în termen de 10 zile, să înceapă executarea celor 50% din CL1.

CC. a răspuns adresei, învederând că susţinerea făcută, în sensul că proiectul de act adiţional la contractul de asociere nu corespunde discuţiilor reprezentanţilor celor două societăţi, denotă rea-credinţă din partea I. S.R.L., punând în pericol însăşi existenţa asocierii, că neîndeplinirea obligaţiilor asumate de I. S.R.L. prin acordul de asociere semnat la 7.01.2013 cauzează CC. un prejudiciu mai mare decât valoarea estimată până la acel moment, că este regretabil faptul că mai multe informaţii conţinute în actul de asociere şi în încheierea de autentificare, printre care şi menţiunea că FFFF. cunoştea limba română, erau neconforme realităţii, existând posibilitatea ca CC. să analizeze consecinţele reale ale acestor inadvertenţe şi să formuleze o acţiune penală în situaţia în care se va consta existenţa unui fals intelectual care a determinat vicierea consimţământului CC. în contractul de asociere. S-a menţionat, în final, că CC. este de acord cu preluarea de către I. S.R.L. a 99% din CL1 şi încheierea unui act adiţional în acest sens, solicitând suma de 300.000 euro pentru munca depusă în faza de ofertare, pentru susţinerea tehnică acordată şi pentru orientarea tehnică din perioada imediat următoare semnării contractelor, precum şi pentru deplasările efectuate în România de specialiştii şi managerii CC., la solicitarea I. S.R.L. .

Prin adresa din 19.06.2013, redactată de martorul ZZZZ., I. S.R.L. a afirmat că, raportat la ameninţările făcute la adresa I. S.R.L. şi la pretenţiile băneşti formulate de CC., s-a creat impresia unui şantaj condamnabil pe care I. S.R.L. nu îl acceptă, solicitându-se CC. începerea executării lucrărilor care îi reveneau potrivit procentului de 50% . Prin urmare, instanţa de fond a apreciat ca nesincere susţinerile inculpatului H. în sensul că CC. nu i-a notificat că vor face plângere penală împotriva lor şi că ei au fost cei care au spus că, dacă va continua şantajul, vor face plângere penală.

La data de 26.06.2013, CC., prin intermediul martorului HHHHH., a trimis un e-mail către I. S.R.L. - în concret juristului ZZZZ., prin care solicita să fie indicată varianta aleasă de I. S.R.L. din cele două propuse cu ocazia întâlnirii din 25.06.2013, şi anume: oferirea de către I. S.R.L. de garanţii de plată către CC. şi semnarea actului adiţional la contractul de asociere pentru detalierea contribuţiei de 50% a fiecărei părţi şi, respectiv, preluarea de către I. S.R.L. a 99% din sarcini şi, implicit, din profit, cu rambursarea cheltuielilor făcute de CC., în condiţiile propuse de CC. prin draftul de act adiţional din 16.06.2013 . Inculpatul R. s-a deplasat în România pentru a discuta cu reprezentanţii I. S.R.L. pe această temă .

La data de 27.06.2013, a avut loc o întâlnire între martorul BBBBB., din partea I. S.R.L., şi R., din partea CC., în care I. S.R.L. a propus inclusiv ca CC. să devină lider al asocierii, cu păstrarea cotelor de 50% stabilite iniţial şi încheierea unui act adiţional în acest sens, precum şi a unui act adiţional privind contractul de asociere detaliat, cu condiţia ca CC. să contragaranteze cota sa de 50% din garanţia de bună execuţie şi ca I. S.R.L. să transmită către CC. toate informaţiile relevante privind evoluţia proiectului, stabilindu-se că, în situaţia în care părţile nu vor realiza acordul potrivit celor negociate, se va reveni la negocierea privind modificarea procentelor în 99% I. S.R.L. şi 1% CC., cu obligaţia pentru I. S.R.L. de a plăti suma de 300.000 euro către CC. pentru rambursarea cheltuielilor făcute până la acea dată de CC. (minuta întâlnirii depusă de inculpatul O. regăsindu-se la dosar instanţă). Şi inculpatul H. a confirmat existenţa unei astfel de propuneri din partea I. S.R.L., în sensul ca CC. să devină lider al asocierii . Inculpatul H. a plasat, însă, această discuţie anterior deplasării în Liban, ceea ce nu corespunde realităţii, dată fiind cronologia evenimentelor, astfel cum a fost expusă. Martorul EEEEE. a declarat că a participat la această întâlnire, precizând că a avut loc la Băicoi, că inculpatul R. a venit cu un avocat, probabil din Braşov, martorul confirmând şi întocmirea minutei menţionate şi depunând un exemplar al acesteia la dosar .

Nu s-a semnat, însă, niciunul dintre actele adiţionale menţionate până la data de 12.07.2013 stabilită cu ocazia negocierilor, motiv pentru care, la data de 12.07.2013, I. S.R.L., prin martorul EEEEE., a trimis inculpatului R., prin e-mail, în limbile română şi engleză, un draft de contract în care procentele deţinute de I. S.R.L. şi CC. în cadrul asocierii deveneau de 99% şi, respectiv, de 1%, acesta din urmă constând în acordarea asistenţei tehnice pe parcursul execuţiei, iar I. S.R.L. se obliga să achite CC. suma de 250.000 euro, eşalonat, pentru asistenţa tehnică acordată până la finalizarea lucrărilor, ultima tranşă, de 50.000 euro, urmând a fi plătită în termen de 5 zile de la data semnării procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor . Martorul EEEEE. a confirmat faptul că, în luna august 2013, cele două societăţi au convenit ca I. S.R.L. să plătească CC. suma de 250.000 euro, din ultima variantă negociată, pentru ca CC. să rămână în asociere pentru consultanţă, martorul adăugând faptul că reprezentaţii CC. au afirmat că doreau să se asigure că acel contract se va derula în bune condiţii, dat fiind faptul că numele CC. era în contract . Martorul a precizat încă o dată că suma solicitată de CC. reprezenta cheltuielile făcute de CC. până la acel moment . Dată fiind cronologia evenimentelor expuse, din care a rezultat că, în mod neechivoc, CC. nu a solicitat niciodată suma de 500.000 euro, exclusiv ca şi echivalent al cheltuielilor făcute în legătură cu CL1, instanţa de fond a înlăturat susţinerile martorului EEEEE. din declaraţia dată în faţa DNA Ploieşti, în sensul că, doar în luna august 2013, a constatat că CC., de la suma de 500.000 euro solicitată în Liban de inculpatul O., deşi redusă la 350.000 euro (tot în Liban), a cerut în final 250.000 euro. Instanţa a arătat că, încă din luna mai 2013, CC. a solicitat sume cuprinse între 200.000 şi 300.000 euro, iar I. S.R.L. a oferit doar suma de 250.000 euro, cu menţiunea că aşa conveniseră cele două societăţi.

Deşi în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei martorul EEEEE. a declarat că inculpatul R. i-a trimis un draft de contract ce urma să fie încheiat între I. S.R.L. şi CC., pentru a-l traduce şi că el a discutat cu martorul ZZZZ. despre traducere, în faţa instanţei, când a fost întrebat punctual despre împrejurarea susţinută anterior, în sensul că inculpatul R. i-ar fi trimis draftul de contract, a declarat că nu menţine în totalitate afirmaţiile anterioare şi că nu mai este sigur dacă inculpatul R. i-a trimis acel draft de contract. În urma prezentării e-mailului din 12.07.2013, martorul a precizat că traducerea draftului de contract îi aparţine, că nu îşi aminteşte să fi trimis acel e-mail, deşi adresa de e-mail a expeditorului îi aparţine. Instanţa a mai constatat că, la dosar de urmărire penală, martorul EEEEE. a depus un e-mail primit de la inculpatul R., prin care acesta îi înainta o versiune modificată a draftului de act adiţional, cu adăugiri şi eliminări din versiunea anterioară, ceea ce a justificat aprecierea că nu de la inculpatul R. a plecat propunerea de act adiţional, aşa cum a rezultat, de altfel, şi din succesiunea corespondenţei electronice expuse mai sus.

La data de 28.08.2013, CC., prin intermediul martorului HHHHH., a comunicat prin e-mail martorului BBBBB. o formă revizuită a actului adiţional propus de CC., modificările aduse privind introducerea unei clauze de reziliere în cazul neplăţii sumelor cuvenite CC., a unei clauze privind necesitatea unui deviz prealabil şi a suportării de către I. S.R.L. a costurilor oricărei intervenţii solicitate CC., precum şi o altă eşalonare a plăţii sumei de 250.000 euro, de către I. S.R.L., către CC., ultima tranşă, de 11.000 euro, urmând a fi plătită până la data de 15.03.2015 . Prin acest contract, CC. dorea să îşi recupereze costurile făcute prin acordarea suportului său tehnic, atât în faza de ofertare, cât şi ulterior, aşa cum a învederat de la începutul negocierilor. I. S.R.L. a fost de acord cu această versiune, comunicându-i inculpatului R. acest lucru, precum şi faptul că se dorea obţinerea acordului BB., acesta comunicând mai departe informaţiile inculpatului O., la data de 1.09.2013 . Având în vedere evoluţia negocierilor dintre I. S.R.L. şi CC., astfel cum a fost expusă mai sus, instanţa de fond a arătat că, în pofida blocajului total în care se ajunsese, nu pot fi primite susţinerile inculpatului O. în sensul că, în luna august 2013, I. S.R.L. a impus CC. să îi cedeze partea sa . Instanţa a reţinut susţinerile inculpatului O., în sensul că CC. nu a renunţat de bunăvoie la 49% din CL1, ştiind că pierdea şansa unui câştig considerabil şi având în vedere că efectuase cheltuieli importante, iar licitaţia se câştigase pe baza referinţelor sale, însă a arătat că renunţarea avea la bază faptul că nu se întrevedea nicio soluţie constructivă, în cauză neexistând probe care să dovedească faptul că CC. a fost constrânsă de I. S.R.L. să renunţe la acel procent. Chiar din notificarea trimisă la 15.05.2013 (menţionată mai sus) a rezultat disponibilitatea CC. de a fi modificate procentele deţinute în cadrul asocierii. Martorul HHHHH. a declarat că suma de 250.000 euro, solicitată de CC., reprezenta cheltuielile făcute de ei până la acel moment şi că nu era cerută în schimbul ieşirii CC. din asociere, ci pentru depăşirea situaţiei în care se ajunsese . Martora XXXXXX. a declarat că suma de 250.000 euro, solicitată de CC. în schimbul cedării părţii lor din asociere, reprezenta tot ceea ce a lucrat societatea până la acel moment pentru contractul respectiv .

Prin adresa nr. x/29.08.2013 (înregistrată la BB. sub nr. x/29.08.2013 şi la UIP sub nr. x/30.08.2013), asocierea I. S.R.L. - CC. a solicitat aprobarea prealabilă pentru modificarea contractului de asociere în conformitate cu prevederile unui draft de contract în care procentele deţinute de I. S.R.L. şi CC. în cadrul asocierii deveneau de 99% şi, respectiv, de 1% (acesta din urmă constând în acordarea asistenţei tehnice pe parcursul execuţiei CL1 la cererea liderului asocierii, I. S.R.L.), iar I. S.R.L. se obliga să achite CC. suma de 250.000 euro, eşalonat, pentru asistenţa tehnică acordată . În cuprinsul adresei s-a inserat draftul de contract, precum şi menţiunea că este agreat de ambele părţi, iar până la data solicitării, CC. nu a putut sau nu a vrut să se implice în executarea obligaţiilor contractuale, cu precizarea că, în urma aprobării modificării, I. S.R.L. va avea libertatea şi obligaţia să se implice mai mult în soluţionarea problemelor complexe pe care le presupune derularea contractului. Instanţa de fond a remarcat faptul că această adresă, deşi are aplicată pe ea în dreptul numelui reprezentantului Antreprenorului, DDDDD., o semnătură, nu poartă însă un număr din plaja de numere alocate acestuia de I. S.R.L. (de la 1300 la 1400), având menţionat şi un număr de fax de Prahova, aparţinând I. S.R.L., pe care martorul DDDDD. nu îl folosea, procedeu care urma să fie utilizat şi cu alte ocazii, probaţiunea administrată demonstrând că nici semnăturile aplicate pe adresele cu alte numere decât cele cuprinse în plaja alocată martorului nu erau semnate de acesta şi că, mai mult, acesta nici nu avea cunoştinţă de conţinutul lor. Instanţa a arătat că martorul MMMM. a declarat că martorii BBBBB. şi ZZZZ. s-au ocupat de documentaţia necesară pentru subcontractare şi că martorii BBBBB. şi CCCCC. ţineau legătura cu martorul DDDDD. . Martorul DDDDD. a declarat că adresa nr. x/29.08.2013 nu a fost redactată de el, numărul acesteia nu se încadrează în plaja de numere alocată lui, că numărul de fax din Prahova nu îi aparţine şi nu îl trece niciodată pe adresele emise de el. A mai precizat că semnătura de pe adresă nu îi aparţine şi că este identică cu o semnătură care i-a fost atribuită lui pe adresa din 4.11.2012, fiind probabil preluată prin scanare .

Prin adresa nr. x/2.09.2013, Inginerul a solicitat asocierii I. S.R.L. - CC. clarificări cu privire la cererea de aprobare a modificării procentelor deţinute de asociaţi, în sensul de a preciza modul în care CC., cu noua participare de doar 1%, va asigura prezenţa în şantier a personalului propus prin documentele de calificare pentru îndeplinirea contractului .

La adresa nr. x/2.09.2013 a Inginerului a răspuns martorul DDDDD. prin adresa nr. x/21.09.2013, în sensul că procentul de participare al CC. la asociere reprezintă numai cheltuieli cu personalul, asigurând prezenţa personalului la realizarea proiectului, că tot personalul CC. este dublat şi de personal de specialitate local, iar prin actul adiţional CC. îşi exprimă disponibilitatea de a acorda asistenţă lărgită în cazul în care este solicitată, pe bază de contract .

Pentru clarificarea împrejurării referitoare la legalitatea unei astfel de modificări a procentelor deţinute de asociaţi, BB. (prin adresa din 6.09.2013) a solicitat Autorităţii de Management POS Mediu să comunice dacă, raportat la faptul că desemnarea ofertei câştigătoare a CL1 s-a făcut în baza îndeplinirii condiţiilor de calificare de către asociatul CC., care participă cu o contribuţie financiară/tehnică/profesională de 50%, o modificare în sensul cerut prin propunerea de act adiţional este considerată acceptabilă sub raportul condiţiilor care au stat la baza atribuirii contractului sau dacă trebuie respinsă de Autoritatea Contractantă .

Prin adresa nr. x/18.09.2013, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală AM POS Mediu a răspuns solicitării şi a comunicat Unităţii de Implementare a Proiectului faptul că aceasta din urmă are posibilitatea modificării prin act adiţional a procentului contribuţiei financiare/tehnice/profesionale în vederea execuţiei lucrării pentru fiecare dintre Asociaţi, cu respectarea principiilor generale de reglementare a derulării procedurilor de achiziţie publică, în cazul în care, la nivelul contractului, este prevăzută o clauză potrivit căreia, în situaţia în care Antreprenorul este o Asociere sau un Consorţiu, alcătuit din două sau mai multe persoane juridice, acestea vor răspunde solidar în îndeplinirea obligaţiilor contractuale . Adresa a fost înregistrată la BB. sub nr. x şi la UIP sub nr. x din 19.09.2013.

Adresa a fost înaintată, la data de 4.11.2013, de către UIP (sub nr. x/UIP/1819), asocierii I. S.R.L. - CC., iar conţinutul adresei a fost adus la cunoştinţa reprezentanţilor I. S.R.L. (martorii DDDDD. şi CCCCC.), CC. (martorul MMM.) şi a celorlalte persoane prezente cu ocazia şedinţei de progres de la BB. din data de 8.10.2013, aşa cum rezultă din e-mail-ul trimis de martorul MMM. inculpatului R. la data de 10.10.2013, în acest mesaj martorul comunicând faptul că a intrat în posesia acestei adrese emise de minister, martorul confirmând prezenţa sa la acea şedinţă şi în declaraţia din faţa instanţei . Adresa a fost comunicată CC. şi inculpaţilor O. şi R. .

Având în vedere acest răspuns al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală AM POS Mediu, prin adresa nr. x/4.11.2013, înregistrată la BB. sub nr. x/5.11.2015, asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii I. S.R.L., prin inculpatul F., a reiterat solicitarea de aprobare prealabilă în vederea modificării contractului de asociere . Conform art. 1.14 lit. c) din Condiţiile generale de Contract:

"dacă Antreprenorul constituie (potrivit prevederilor legilor în vigoare) o asociere, un consorţiu sau o altă grupare de două sau mai multe persoane, Antreprenorul nu îşi va modifica componenţa sau statutul legal fără aprobarea prealabilă a Beneficiarului" . Similar adresei nr. x/29.08.2013, nici această adresă nu a fost semnată de martorul DDDDD., deşi apărea o semnătură în dreptul numelui său, nu avea un număr de înregistrare din cele alocate şi avea menţionat pe ea numărul de fax al I. S.R.L.

În şedinţa lunară de progres din 14.11.2013 legată de CL1, pe lângă problemele legate de lipsa avizelor necesare pentru executarea lucrărilor, s-a discutat problema asocierii I. S.R.L. cu CC., DDDDD. afirmând că nu se poate încasa avansul, deoarece în actele încheiate CC. apare cu o participare de 50% şi nicio bancă nu le garantează pentru o altă participare, iar KKKK. a afirmat că există o soluţie la îndemână, şi anume să fie un subcontractor nominalizat, cu precizarea că, pentru aceasta, trebuie încheiat contractul de asociere detaliat, care ar fi trebuit încheiat în 10 zile de la data contractului de asociere (procesul-verbal al şedinţei fiind depus la dosar de urmărire penală). La această şedinţă de progres nu a participat niciun reprezentant din partea CC., fiind prezenţi din partea asocierii I. S.R.L. - CC. martorii DDDDD. şi CCCCC., precum şi numiţii PPPPPPP. şi RRRRRRR. (S.C. FFFFF. S.R.L.). Din declaraţia martorului CCCCC. a rezultat că idea subcontractării a fost menţionată de martorul KKKK. încă din luna august 2013, ca soluţie pentru rezolvarea problemelor invocate în mod repetat de I. S.R.L., legate de situaţia terenurilor şi imposibilitatea demarării lucrărilor .

Instanţa de fond a arătat că probaţiunea administrată a relevat faptul că despre această idee a subcontractării, propusă de martorul KKKK., nu au fost informaţi inculpaţii R., O. sau partea civilă CC.

La o dată ce nu a putut fi stabilită cu certitudine, inculpatul L. (angajat al S.C. Y., dar care conducea în fapt societatea), aflând cu ocazia participării la şedinţele de progres desfăşurate la BB. (societatea la care era angajat inculpatul având încheiat şi ea un contract de lucrări) despre problemele cu executarea CL1, l-a abordat pe martorul KKKK. şi l-a întrebat despre posibilitatea subcontractării către S.C. Y. a CL1 şi, deşi iniţial acesta s-a enervat şi nu a fost de acord, la o şedinţă ulterioară i-a spus să ia legătura cu martorul IIIII. şi să contacteze I. S.R.L. prin intermediul acestuia. Inculpatul H. a declarat că a fost contactat de martorul IIIII. din partea martorului KKKK., acesta spunându-i că ar fi bine să subcontracteze o mare parte din CL1 către S.C. Y. . Şi martorul MMMM. a declarat că a aflat de la martorul BBBBB. şi de la inculpatul H. că, la sugestia martorului KKKK., prin intermediul martorului IIIII., s-a subcontractat către S.C. Y. . O declaraţie similară a dat şi martorul ZZZZ., acesta relatând că martorul IIIII. le-a propus, la o şedinţă la care au participat el, martorii MMMM. şi BBBBB. şi numita JJJJ., să subcontracteze toate lucrările, iar el (martorul ZZZZ.) s-a opus, susţinând că este imposibil, ilegal şi contrar prevederilor contractului .

Instanţa de fond a constatat că afirmaţia martorului KKKK., în sensul că nu el l-a trimis pe martorul IIIII. la Băneşti pentru a discuta despre subcontractare, ar putea fi considerată conformă realităţii, probele administrate demonstrând doar că acesta i-a recomandat inculpatului L. să îl contacteze pe martorul IIIII. pentru a face legătura cu I. S.R.L. şi a discuta despre subcontractare, nefiind însă conformă cu realitatea afirmaţia martorului KKKK. în sensul că pe inculpatul L. l-a cunoscut doar la Predeal, când i s-a prezentat contractul de subcontractare, la data de 10.12.2013, deoarece S.C. Y. câştigase CL2 la data de 29.07.2013 şi semnase contractul la data de 6.09.2013, astfel că se derulau deja şedinţele de progres la care participau martorul şi inculpatul L. şi despre care a declarat acesta din urmă.

Probaţiunea administrată în cauză a dovedit faptul că toate demersurile făcute de I. S.R.L. în vederea subcontractării către S.C. Y. şi încheierea contractului nr. x/25.11.2013 dintre aceste societăţi nu au fost aduse la cunoştinţa CC., pe nicio cale. Instanţa de fond a arătat că inculpaţii R. şi O. au declarat în mod constant că nu au avut cunoştinţă de acestea şi, nu doar că nu există probe care să infirme aceste susţineri, dar din probe a rezultat, aşa cum s-a arătat, exact contrariul.

Şi din declaraţia martorului ZZZZ. a rezultat că CC. nu a fost implicată în niciun fel în discuţiile purtate între I. S.R.L. şi S.C. Y., fiind prevăzut în contractul nr. x/25.11.2013 faptul că trebuia obţinut acordul CC. (alături de acordul BB.) pentru intrarea în vigoare a contractului . Acest martor a precizat în mod expres că "reprezentanţii CC. la acel moment nu cunoşteau prevederile contractului sau faptul că se negocia" .

Deşi în rechizitoriu se reţine că "varianta ieşirii CC. din Asociere fiind astfel exclusă, s-au căutat soluţii pentru cesionarea contractului, operaţiune juridică permisă în anumite condiţii de legislaţia achiziţiilor publice" (pag. 28), instanţa de fond a arătat că probaţiunea administrată a relevat faptul că nu s-a pus niciodată problema ieşirii CC. din asociere, ci doar a modificării procentelor deţinute de asociaţi, în sensul păstrării de către CC. a unui procent de 1% din drepturile şi obligaţiile aferente CL1, CC. neputând fi eliminată complet din CL1, şi că nu s-au căutat soluţii pentru cesionarea contractului, ci doar pentru subcontractarea acestuia.

Aşa cum s-a arătat în cadrul aspectelor preliminare, cu ocazia expunerii stării de fapt, în ce priveşte posibilitatea subcontractării în contractele de achiziţii publice, art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (act normativ în vigoare la data faptelor ce formează obiectul prezentei cauze) prevedea:

"(1) Fără a i se diminua răspunderea în ceea ce priveşte modul de îndeplinire a viitorului contract de achiziţie publică, ofertantul are dreptul de a include în propunerea tehnică posibilitatea de a subcontracta o parte din contractul respectiv;

(2) În cazul în care autoritatea contractantă solicită, ofertantul are obligaţia de a preciza partea/părţile din contract pe care urmează să le subcontracteze şi datele de recunoaştere ale subcontractanţilor propuşi".

Art. 188 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă prevede:

"(3) În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: (. ... )

g) informaţii privind partea din contract pe care operatorul economic are, eventual, intenţia să o subcontracteze.

Conform art. 213 alin. (2) din ordonanţă:

"Raportul procedurii de atribuire prevăzut la alin. (1) lit. j) se elaborează înainte de încheierea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru/sistemului de achiziţie dinamic şi cuprinde cel puţin următoarele elemente: (...)

i) în cazul ofertantului/ofertanţilor câştigători, partea din contract pe care acesta/aceştia au declarat că o subcontractează, împreună cu denumirea/numele subcontractanţilor".

Conform art. 96 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (act normativ în vigoare la data faptelor ce formează obiectul prezentei cauze):

"În cazul în care părţi din contractul de achiziţie publică urmează să se îndeplinească de unul sau mai mulţi subcontractanţi, autoritatea contractantă are obligaţia de a solicita, la încheierea contractului de achiziţie publică respectiv, prezentarea contractelor încheiate între viitorul contractant şi subcontractanţii nominalizaţi în ofertă. Contractele prezentate trebuie să fie în concordanţă cu oferta şi se vor constitui în anexe la contractul de achiziţie publică".

Textele legale menţionate stabilesc obligaţia ofertantului de a face cunoscută intenţia de a subcontracta o parte din contractul de achiziţie publică prin intermediul propunerii tehnice, deci anterior semnării contractului de achiziţie.

Posibilitatea subcontractării unei părţi dintr-un contract de achiziţie publică în timpul derulării acestuia, în condiţiile în care contractantul nu şi-a exprimat intenţia de a subcontracta prin intermediul propunerii tehnice, nu a fost reglementată în mod expres prin actele normative în vigoare la nivelul anului 2012.

Cu toate acestea, în materia contractelor de achiziţie publică, în anumite circumstanţe, era permisă inclusiv subcontractarea unei părţi dintr-un contract de achiziţie publică în timpul derulării acestuia, numai dacă exista un acord al părţilor contractante şi sub rezerva ca acest lucru să nu conducă la modificarea propunerii tehnice şi/sau a propunerii financiare iniţiale a contractantului, în baza cărora acesta a câştigat atribuirea contractului în discuţie, în urma derulării procedurii de atribuire aferente. Aceste condiţii rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006, coroborate cu cele ale art. 96 din H.G. nr. 925/2006, iar în practică se aproba în aceste condiţii subcontractarea lucrărilor.

Conform pct. 4.4 din Condiţiile generale de contract ale CL1, care fac parte integrantă din contractul încheiat la data de 7.01.2013:

"Antreprenorul nu va subcontracta în totalitate lucrările.

Antreprenorul va fi responsabil pentru acţiunile sau erorile subantreprenorilor, ale agenţilor sau angajaţilor săi, ca şi cum acestea ar fi ale antreprenorului. Cu excepţia altor prevederi ale Condiţiilor particulare:

a. Antreprenorului nu i se va cere să obţină aprobarea pentru furnizorii de materiale sau pentru subcontractare când subantreprenorul este numit în Contract;

b. pentru numirea subantreprenorilor propuşi după semnarea contractului va fi obţinut consimţământul prealabil al Inginerului".

Cât priveşte cesiunea contractului, conform pct. 1.7 din Condiţiile Generale:

"Nicio parte nu va cesiona o parte sau întregul Contract, beneficiu sau orice alt drept în cadrul sau asupra contractului. Prin excepţie, fiecare Parte:

a. poate cesiona întregul contract sau orice parte cu acordul prealabil al celeilalte Părţi şi numai la latitudinea exclusivă a acelei Părţi" .

În Condiţiile Particulare de contract, la sub-clauza 1.7 "Cesionarea", se prevede că:

"Paragraful a) nu se aplică decât în situaţia preluării obligaţiilor de către agentul economic care a acordat susţinere tehnică/financiară, dacă procedura de preluare implică şi o cesiune" .

Date fiind aceste prevederi ale contractului, a rezultat că cesiunea nu era posibilă decât dacă GGG. ar fi dorit să preia contractul sau o parte din acesta - ceea ce nu a fost cazul, astfel că singura opţiune legal posibilă rămânea subcontractarea.

Instanţa de fond a apreciat că în mod eronat s-a reţinut în rechizitoriu că s-ar fi dorit cesionarea contractului, chiar dacă unii martori sau inculpaţi au folosit acest termen în loc de termenul de subcontractare. Împrejurarea că s-a ajuns la subcontractarea tuturor lucrărilor aferente CL1 s-a datorat faptului că S.C. Y., care a fost iniţiatorul demersurilor pentru subcontractare (iar nu I. S.R.L. sau CC.), a acceptat subcontractarea doar cu această condiţie, a preluării întregului contract. A rezultat, deci, în mod neechivoc, că nici măcar subcontractarea totală nu a fost urmărită de la bun început de I. S.R.L., cum se reţine în rechizitoriu, mai ales dat fiind faptul că această societate era pe deplin capabilă să execute lucrările civile aferente CL1.

Deşi în rechizitoriu se reţine că inculpatul H. ar fi iniţiat demersurile de găsire a unui subcontractor având acordul inculpatului O., instanţa de fond a constatat că probaţiunea administrată a infirmat aceste aspecte, neexistând nicio probă care să dovedească faptul că ar fi existat acordul inculpatului O. în acest sens, probaţiunea dovedind, dimpotrivă, faptul că inculpaţii O. şi R., precum şi CC., nu au avut cunoştinţă nici de aceste demersuri pentru subcontractarea către S.C. Y. şi nici de încheierea ulterioară a contractului nr. x/25.11.2013. Referitor la aceste aspecte, instanţa a făcut trimitere la cele expuse pe larg cu ocazia analizării materialului probator privitor la inculpaţii H., F., I. S.R.L., L., N. şi S.C. Y. Inculpatul R. a declarat că, de încheierea contractului nr. x din 25.11.2013, a aflat la momentul citirii ordonanţei emise de procuror în prezenta cauză la data de 27.03.2015 . Inculpatul O. a declarat în acelaşi sens, că nu ştia de negocierile dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. .

Pentru aceleaşi considerente, instanţa de fond a arătat că este inexactă afirmaţia din rechizitoriu în sensul că "intenţia reală a inculpaţilor de a ceda întregul contract inculpatei Y. rezultă atât din prevederile contractului x, cât şi din prevederile contractului x", deoarece nu a existat niciun fel de acord prealabil între reprezentanţii I. S.R.L. şi CC. cu privire la demararea negocierilor de subcontractare către S.C. Y. şi nici cu privire la cedarea întregului contract. Probaţiunea administrată a demonstrat că S.C. Y., ulterior începerii negocierilor cu I. S.R.L., a pus condiţia de a prelua întregul contract, nedorind să colaboreze cu o altă societate. Instanţa a menţionat doar că martorul MMMM. a declarat că a aflat de la colegii săi că, deşi I. S.R.L. ar fi putut face lucrările civile din cadrul CL1, s-a luat decizia de a se ceda şi aceste lucrări, deoarece aceasta era singura soluţie pentru a se realiza proiectul .

La data de 25.11.2013, între I. S.R.L., în calitate de lider al Asocierii I. S.R.L - CC., şi S.C. Y., s-a încheiat contractul nr. x din 25.11.2013, intitulat "Contract de lucrări", prin care s-au subcontractat toate lucrările aferente CL1, cu excepţia lucrărilor cuprinse în Anexa 1 la contract, care urmau să rămână în sarcina antreprenorului general (pct. 4). Valoarea contractului a fost stabilită la suma de 59.165.106 RON (exclusiv TVA). Deşi nu s-a menţionat procentul subcontractării din valoarea totală a CL1, acesta era de aproximativ 95,2%, prin raportarea valorii trecute în contract la valoarea totală a lucrărilor din contractul încheiat la 7.01.2013. La pct. 12 (12.1) din contract s-a prevăzut că acesta intră în vigoare după semnarea lui de către ambele părţi, la data obţinerii aprobării privind subcontractarea de la beneficiarul final, cu condiţia acordului asociatului CC. (în cazul menţinerii actualului acord de asociere) şi a rezilierii contractului de proiectare cu FFFFF. S.R.L.

Probaţiunea administrată a demonstrat că, după încheierea contractului nr. x din 25.11.2013, CC., prin managerul de proiect desemnat pentru CL1, inculpatul R., a fost contactată de S.C. Y. în vederea subcontractării.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii O. şi R. au declarat în mod constant că nu au avut cunoştinţă de negocierile S.C. Y. - I. S.R.L. şi nici de încheierea contractului nr. x din 25.11.2013, iar primul moment în care un reprezentant al CC. a aflat despre posibilitatea subcontractării către S.C. Y. a fost acela în care martorul KKKK., managerul UIP din cadrul BB., i-a telefonat inculpatului R. (aflat la Paris), comunicându-i că a găsit o soluţie pentru rezolvarea problemelor dintre asociaţi (declaraţiile inculpatului R. - dosar urmărire penală; dosar de urmărire penală; dosar instanţă), că S.C. Y. va executa partea care revine din contract CC. şi că va fi contactat de un reprezentant al acestei societăţi. Martorul KKKK. nu i-a comunicat, însă, faptul că se încheiase contractul nr. x Inculpatul R. a fost apoi sunat de inculpatul L., care s-a prezentat ca fiind reprezentantul S.C. Y., spunându-i că doreşte să se întâlnească pentru a discuta, iar după ce inculpatul O. şi-a dat acordul, R. şi L. au stabilit să se întâlnească la Paris, la data de 29.11.2012. Instanţa de fond a reţinut că inculpatul L. a precizat în declaraţia sa că, atunci când i-a telefonat inculpatului R., acesta ştia că urma să fie sunat, declaraţiile inculpaţilor fiind concordante sub acest aspect, motiv pentru care a fost înlăturată declaraţia martorului KKKK., care a susţinut că nu i-a telefonat inculpatului R. pentru a-l anunţa de intenţia S.C. Y. de a subcontracta CL1.

Prin adresa din 28.11.2013, BB. a dat un răspuns ambiguu solicitării formulate de asocierea I. S.R.L. - CC., de aprobare a modificării procentelor deţinute de asociaţi, neexprimând un refuz clar al aprobării cererii, deşi aceasta era soluţia care rezulta, în mod implicit, din cuprinsul adresei, raportat la menţiunile privind inexistenţa clauzei răspunderii solidare în îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale asociaţilor şi la lipsa dovezii respectării principiilor generale de reglementare a derulării procedurilor de achiziţie publică, pe baza cărora asocierea a fost selecţionată de către comisia de licitaţie şi potrivit căreia s-a încheiat contractul de lucrări, în situaţia în care procentul contribuţiei financiare/tehnice/profesionale a asociaţilor ar fi fost modificat prin act adiţional. S-a precizat în finalul adresei că se impune clarificarea aspectelor menţionate de AM POS Mediu în adresa nr. x/18.09.2013. Această adresă a fost comunicată I. S.R.L., ca lider al asocierii I. S.R.L. - CC., însă nu a fost comunicată sau adusă la cunoştinţa CC. sau a inculpaţilor O. şi R., neexistând vreo dovadă în acest sens. S-a observat că data emiterii acestei adrese precede cu o zi data începerii negocierilor de la Paris.

Instanţa de fond a arătat că, în pofida răspunsului de principiu favorabil dat de Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală AM POS Mediu pentru modificarea procentelor, acesta era condiţionat de anumite aspecte, aşa cum au fost menţionate mai sus, iar acest răspuns nu putea suplini acordul BB. pentru modificarea de procente şi nici nu putea înlătura necesitatea încheierii unui act adiţional la CL1 (acordul de asociere în care se menţionau procentele stând la baza semnării CL1 de către I. S.R.L. şi făcând parte din documentele de calificare), această ultimă cerinţă fiind menţionată în însuşi cuprinsul răspunsului. BB. nu şi-a dat acordul pentru modificarea procentelor deţinute de asociaţi, astfel că nu au putut fi primite susţinerile inculpatului O. în sensul că s-a reţinut eronat în rechizitoriu că BB. nu şi-a dat acordul pentru cesiunea tuturor lucrărilor şi pentru ca CC. să rămână doar cu obligaţia de a acorda asistenţa tehnică . S-a remarcat, însă, faptul că această exprimare a poziţiei UIP a venit la peste două luni de la adresa emisă de minister în care se arăta că exista, în anumite condiţii, posibilitatea modificării procentelor deţinute de asociaţi, astfel că, în tot acest interval, pentru I. S.R.L. şi CC. a existat reprezentarea faptului că o modificare în acest sens era posibilă, neavând nimic ilegal.

Având în vedere că inculpatul R. a fost contactat tocmai de conducătorul UIP din cadrul BB. pentru a i se spune despre soluţia găsită pentru ieşirea din impas, în sensul subcontractării către S.C. Y., precum şi faptul că, din adresa emisă de Ministerul Mediului (menţionată mai sus), rezulta că era posibilă o modificare a procentelor deţinute de asociaţi, în sensul ca CC. să rămână cu un procent de 1% din CL1, iar răspunsul negativ al BB. la cererea de aprobare a modificării procentelor nu era cunoscut, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiate susţinerile inculpatului R. în sensul că atât el, cât şi reprezentanţii CC., erau liniştiţi că nu exista nicio problemă juridică ce ar fi împiedicat încheierea acordului dintre CC. şi S.C. Y. şi că a avut convingerea faptului că exista acordul BB. pentru încheierea contractului cu S.C. Y. . În acelaşi sens, s-a reţinut că sunt şi susţinerile inculpatului O., respectiv că forma înţelegerii dintre CC. şi S.C. Y. era aceeaşi cu cea aprobată de Ministerul Mediului .

Instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul R. a declarat că nu i-a cunoscut pe inculpaţii L. şi J. anterior datei de 29.11.2013 şi că, anterior întâlnirii de la Paris, nu a avut nicio întâlnire sau corespondenţă cu S.C. Y., iar el nu a fost prezent în România în luna noiembrie 2013 . Susţinerile inculpatului s-au coroborat cu declaraţiile inculpaţilor L. şi J..

S-a mai arătat că probaţiunea administrată a relevat faptul că, nici în cadrul sau în timpul negocierilor de la Paris, nu s-a adus la cunoştinţa inculpatului R. sau a inculpatului O. încheierea contractului nr. x din 25.11.2013 şi faptul că obţinerea acordului CC. reprezenta o condiţie pentru încheierea valabilă a contractului nr. x din 25.11.2013, contractul dintre CC. şi S.C. Y. fiind negociat ca un contract de sine stătător.

Instanţa de fond a apreciat că acordul inculpatului O. pentru subcontractarea către S.C. Y. a avut ca motiv principal imposibilitatea executării CL1, din cauza blocajului dintre CC. şi I. S.R.L. (aşa cum a declarat acesta - dosar instanţă) şi dorinţa ca CC. să îşi recupereze, măcar în parte, cheltuielile făcute privitor la CL1, chiar dacă se pierdea şansa obţinerii profitului estimat. S-a arătat că sunt întemeiate susţinerile inculpatului O. privitoare la faptul că nu a existat o alegere, de către CC., a subcontractorului, dar, pe de altă parte, nu există probe care să confirme susţinerile acestui inculpat în sensul că li s-au impus de către BB. atât subcontractarea, cât şi persoana subcontractorului, precum şi condiţiile subcontractării. Instanţa a arătat că aceste condiţii erau aceleaşi ca cele din contractul de modificare a procentelor dintre CC. şi I. S.R.L., negociat de cele două societăţi.

S-a mai arătat că aceste susţineri ale inculpatului O. sunt neîntemeiate şi raportat la faptul că inculpatul R. nu a menţionat nicio constrângere în vederea subcontractării către S.C. Y. sau vreo impunere a acestei subcontractări, declarând în faţa instanţei că inculpatul O., pe care l-a informat despre propunerea inculpatului L. imediat după ce a vorbit cu acesta, şi-a dat acordul pentru întâlnirea de la Paris "având în vedere seriozitatea istoricului mondial al societăţii Y. şi vasta sa experienţă în domeniul epurării apei" . A mai declarat că CC. l-a mandatat să se întâlnească cu Y. în Franţa şi să se asigure că Y. "va executa partea sa din proiect într-un mod foarte profesionist, respectând caietul de sarcini, ceea ce ar împiedica orice prejudiciu adus renumelui internaţional al S.C. CC. şi ar garanta construirea staţiilor de epurare Sinaia-Breaza în conformitate cu cele mai bune standarde mondiale ".

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul R. a afirmat în prima declaraţie din cursul urmăririi penale că la Paris nu a avut loc o negociere, deoarece "reprezentanţii Y. au venit cu aceeaşi propunere pe care o discutasem anterior prin intermediul OOO.", fără a menţiona vreo constrângere, ci doar faptul că suma propusă de S.C. Y., de 250.000 euro, era aceeaşi ca cea convenită între I. S.R.L. şi CC. . În a doua declaraţie, inculpatul R. nu a menţionat nimic în sensul că li s-ar fi impus să accepte subcontractarea către S.C. Y. .

În cea de-a doua declaraţie dată în faţa instanţei, când inculpatul R. a fost întrebat în mod expres de instanţă dacă încheierea contractului dintre CC. şi Y. a fost impusă în vreun fel firmei CC., iar în caz afirmativ, de către cine şi în ce modalitate, acesta a afirmat că, de fapt, nu au existat negocieri, că martorul KKKK. l-a contactat telefonic şi i-a spus că S.C. Y. şi nu I. va executa lucrările CC. din proiectul Sinaia-Breaza, în aceleaşi condiţii negociate între I. şi CC. şi aprobate de Ministerul Mediului . A remarcat instanţa de fond că această nuanţare a declaraţiei inculpatului R. a avut loc după audierea inculpatului O., care susţinuse că CC. fusese constrânsă să renunţe la CL1, însă, raportat la faptul că, în niciuna din primele trei declaraţii, inculpatul R. nu a precizat nimic în sensul că CC. ar fi fost obligată să subcontracteze către S.C. Y., a înlăturat această ultimă declaraţie, precum şi declaraţiile inculpatului O..

În egală măsură, instanţa a constatat că susţinerile martorului ZZZZ., în sensul că S.C. Y. avea o relaţie bună cu CC. şi, astfel, a obţinut de la acesta cesionarea unui procent de 49% din CL1, lăsând impresia că această înţelegere ar fi avut loc anterior încheierii contractului nr. x din 25.11.2013, nu numai că sunt lipsite de suport probator, dar sunt şi infirmate de probele administrate, legătura dintre aceste două societăţi făcându-se numai ulterior încheierii contractului nr. x/25.11.2013. S-a mai remarcat şi faptul că din declaraţia aceluiaşi martor reiese că, după încheierea contractului dintre CC. şi S.C. Y., s-ar fi încheiat contractul nr. x/25.11.2013. Or, încheierea acestor două contracte a avut loc exact în ordine inversă.

La Paris au participat, din partea S.C. Y., inculpaţii J. şi L., iar din partea CC., inculpatul R. şi martorii ZZ. şi MMM.. În cursul urmăririi penale, martorul MMM. a declarat că a asigurat traducerea din limba română (vorbită de inculpata J.) în limba franceză, vorbită de inculpatul R., precizând că inculpaţii R. şi L. au vorbit în limba arabă, iar în faţa instanţei a afirmat că nu a asigurat traducerea, deoarece discuţiile s-au purtat în franceză, el având, prin prisma pregătirii sale de inginer doctor în domeniul mecanicii fluidelor şi al tratamentelor legate de potabilizarea apei, un rol tehnic în acele discuţii care au vizat probleme tehnice . Instanţa a arătat că, la Paris, a fost prezentă şi soţia inculpatului L., probatoriul administrat nerelevând vreo implicare a acesteia în discuţii. Martorul MMM. a declarat că martorul ZZ. nu a fost prezent la întâlnire în acelaşi timp cu el. Martorul ZZ. nu a relatat aspecte relevante privitoare la întâlnirea de la Paris .

Pornind de la declaraţia inculpatului O., instanţa de fond a arătat că anumite aspecte legate de contextul în care s-au negociat şi încheiat contractele dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. şi în care s-au derulat şi negocierile dintre I. S.R.L. şi CC. în vederea modificării procentelor deţinute în asociere se impun totuşi a fi menţionate, chiar dacă nu au fost cunoscute sau au fost cunoscute parţial de către inculpaţii O. şi R. la momentul negocierilor de la Paris sau al încheierii contractelor dintre CC. şi S.C. Y.

Un prim aspect, menţionat deja, priveşte încheierea, de către I. S.R.L., în numele asocierii I. S.R.L. - CC., la data de 15.05.2013, a contractului cu S.C. FFFFF. S.R.L. având ca obiect proiectarea şi execuţia aferente CL1, contract cu privire la care nu s-a dovedit existenţa acordului CC. pentru încheierea lui. S.C. FFFFF. S.R.L. era o societate al cărei administrator era QQQQQQQ., fiul numitului GGGGG., directorul Inginerului RRR. din cadrul CL1, societatea S.C. FFFFF. S.R.L. fiind în fapt controlată de acesta din urmă. Reprezentanţi ai S.C. FFFFF. S.R.L. au participat la şedinţele de progres privind CL1. Încheierea acestui contract era cunoscută CC., care, însă, nu a fost de acord cu acest act, având în vedere atât valoarea foarte mare a contractului, cât şi faptul că avea ca obiect servicii de proiectare care reveneau CC.

Un al doilea aspect este acela că martorul YYYY., directorul BB. de la acea vreme, a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 57/2.02.2018, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2017, la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 480 alin. (4) C. pen., constând în aceea că, în calitate de director al BB., a primit în legătură cu atribuţiile de serviciu, în perioada 05.07.2011 - 01.09.2012, suma totală de 50.400 RON, disimulată sub forma unor drepturi salariale de la S.C. FFFFF. S.R.L. Bucureşti, societate controlată în fapt de inculpatul GGGGG., în schimbul sprijinului acordat societăţii comerciale RRR. S.R.L. Bucureşti, administrată de acesta din urmă, pentru câştigarea contractului de "Asistenţă tehnică pentru managementul proiectului, proiectare şi supervizare lucrări" cu BB. (contractul de consultanţă nr. x/01.06.2011), prin: desemnarea unor persoane de încredere în comisia de evaluare a ofertelor; obţinerea de date şi informaţii de la comisia de evaluare a ofertelor şi furnizarea unor date tehnice necesare adaptării documentaţiei şi adaptarea acesteia pentru câştigarea contractului de achiziţie publică; determinarea prin crearea posibilităţii pentru S.C. RRR. S.R.L. de a gestiona răspunsurile formulate de S.C. BB. S.A. Ploieşti, la căile de atac formulate de către participanţii nemulţumiţi la licitaţie, prin intervenţii la Consiliul National de Soluţionare al Contestaţiilor - C.N.S.C. şi la Curtea de Apel Ploieşti, pentru a menţine decizia de atribuire a contractului către S.C. RRR. S.R.L. Bucureşti, iar în cele din urmă, prin încheierea unui act adiţional (Act adiţional nr. x din data de 17.06.2011 prin care s-a permis S.C. RRR. S.R.L. angajarea unor experţi care nu se încadrau în cerinţele stabilite de autoritatea contractantă), care prevedea plata avansului, deşi nu era menţionat în caietul de sarcini .

Un al treilea aspect priveşte faptul că primele demersuri în vederea subcontractării către S.C. Y. au aparţinut S.C. FFFFF. S.R.L., aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei J., care a susţinut constant că, în vara anului 2013, numita PPPPPPP., director al S.C. FFFFF. S.R.L., s-a prezentat la sediul S.C. Y. din Bucureşti, împreună cu SSSSSSS., director al RRR. (Inginerul din CL1), aceştia spunându-i că la BB. există probleme în executarea CL1, fără a-i da detalii şi au întrebat-o dacă S.C. Y. ar fi interesată să fie subcontractant pentru S.C. FFFFF. S.R.L. pentru realizarea staţiilor de epurare, lăsându-i un CD cu documentaţia aferentă CL1 . Acest demers nu s-a concretizat, ca urmare a faptului că inculpata J. nu a considerat în interesul S.C. Y. o asemenea subcontractare, iar inculpatul N. a fost de acord cu aceasta. Aspectele în discuţie, însă, nu au fost cunoscute de inculpaţii O. şi R. decât după începerea cercetărilor penale în prezenta cauză.

Un al patrulea aspect este acela că martorul KKKK., manager al Unităţii de Implementare a Proiectelor în cadrul BB. Ploieşti, a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 38/18.01.2018, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2017, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 8 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de 4 ani, pentru săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită, prima prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a doua prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în legătură cu atribuţiile sale de serviciu, în perioada mai - iunie 2014, a pretins şi primit de la TTTTTTT. - administrator al S.C. UUUUUUU. S.R.L. Ploieşti, suma de 10.000 RON, în schimbul facilitării derulării contractului de prestări servicii (încheiat cu sprijinul său), în cadrul lucrării de extindere reţea canalizare în localităţile Câmpina, Băneşti, judeţul Prahova (CL8), iar în perioada iunie - iulie 2013, a acceptat promisiunea şi a primit de la VVVVVVV., prin intermediul lui WWWWWWW., suma de 10.000 RON, în schimbul renunţării la solicitarea clarificărilor şi calificării ofertei depuse de S.C. XXXXXXX. S.A. la procedura de atribuire a contractului "Reabilitarea şi extinderea SEAU Vălenii de Munte, CCCC. şi Urlaţi, judeţul Prahova" - CL3. Instanţa de fond a arătat că S.C. UUUUUUU. S.R.L. Ploieşti era subcontractor al S.C. YYYYYYY. S.R.L., care era subcontractor al I. S.R.L. în CL8, fapta pentru care a fost condamnat KKKK. neavând legătură cu CL1, cum a susţinut inculpatul O. în concluziile scrise, chiar dacă se face referire în sentinţă la un contract încheiat de I. S.R.L. la data de 25.11.2013 (aceeaşi cu data încheierii contractului nr. x din 25.11.2013). Instanţa a arătat că se menţionează în sentinţă că H. a formulat un denunţ prin care a precizat că, în cadrul atribuirii CL1, nu au fost respectate clauzele contractuale iniţiale, respectiv, chiar dacă iniţial atribuirea contractului s-a făcut către Asocierea I. S.R.L. - CC., ulterior, acest contract a fost subcontractat către Y. S.R.L, ca urmare a indicării în mod expres de către factori de decizie din cadrul BB. Ploieşti, dar s-a arătat în continuare că CL1 a făcut obiectul cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. x/2014 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., care este dosarul de urmărire penală din prezenta cauză. Anunţul pentru licitaţia pentru CL8 "Extindere reţea de canalizare în oraşele Câmpina, Băneşti şi Valenii de Munte, jud. Prahova" a fost publicat pe SEAP la data de 4.12.2012, I. S.R.L. a fost declarată câştigătoare la 30.09.2013, iar contractul de lucrări a fost încheiat la data de 5.11.2013.

Un al cincilea aspect priveşte contractul propus de inculpatul B. a fi încheiat între CC. şi S.C. NNN., pentru procentul de 8% din valoarea CL1 ce se solicita a fi plătit pentru servicii de consultanţă fictive, contract a cărui încheiere a fost refuzată de CC.

Toate cele expuse mai sus au justificat pe deplin aprecierea că, la nivelul BB., şi nu numai, existau interese financiare majore legate de derularea CL1, contract cu o valoare de peste 77 milioane RON (dar şi a celorlalte contracte de lucrări din cadrul aceluiaşi proiect), iar probaţiunea administrată a relevat că CC. era o societate care nu făcea parte din cele cu care s-a colaborat sau se putea colabora în vederea încheierii unor contracte fictive sau care să fi "cotizat" în beneficiul reprezentanţilor BB. sau ai Inginerului.

Instanţa a arătat că martorii ZZZZZZZ., HHHHHHH., KKKKK. şi YYYY., angajaţi ai BB., au declarat că nu ştiu să fi existat vreun grup de influenţă sau de interese la nivelul societăţii BB., care să fi acţionat în legătură cu atribuirea şi executarea CL1 şi a celorlalte contracte de lucrări, până la CL9 . Martorul ZZZZZZZ. a declarat că nu ştie ca S.C. Y. să fi fost favorizată în legătură cu atribuirea lucrărilor de către BB. . Martorul KKKKK. a declarat în acelaşi sens, precizând că, după transparenţa procedurii de evaluare, nu crede că a fost favorizată S.C. Y. . Instanţa a reţinut că martorul KKKK. a declarat, atunci când a fost audiat ca inculpat de DNA Ploieşti, că a constatat că există un grup de interese în ceea ce priveşte activitatea derulată la nivelul BB., în special cu privire la implementarea proiectului cu finanţare europeană, determinat de faptul că valoarea proiectului era foarte mare (200.000.000 euro), şi că se urmărea ca licitaţiile să fie câştigate de către societăţi agreate, dar ulterior a constatat că, aproape oricare din societăţile participante ar fi câştigat procedurile de achiziţie, una dintre persoanele interesate tot avea o influenţă asupra reprezentanţilor acestora, influenţă care permitea obţinerea de avantaje patrimoniale prin diferite firme interpuse în circuitul banilor. În faţa instanţei, martorul a declarat că, în acest grup de interese, se vorbea despre S.C. Y. folosindu-se termenul de "băieţi buni", în sensul că aveau experienţă în realizarea unor astfel de contracte . Instanţa a constatat că, deşi aceste susţineri ale martorului KKKK. sunt în contradicţie cu cele ale celor trei martori menţionaţi, sunt în concordanţă cu cele reţinute mai sus, însă, cu toate acestea, sunt lipsite de relevanţă în raport de faptele cu care a fost sesizată instanţa în prezenta cauză şi care formează obiectul probaţiunii.

Probaţiunea administrată în prezenta cauză a dovedit faptul că inculpaţii R. şi O. nu erau la curent cu aceste aspecte la momentul negocierilor cu S.C. Y. şi chiar al negocierilor cu I. S.R.L., exceptând contractul cu S.C. NNN. şi contractul cu S.C. FFFFF. S.R.L., astfel că voinţa inculpatului O. nu a putut fi viciată în vreun fel, cum a susţinut inculpatul. Aflarea ulterioară a acestor aspecte a fost de natură a lămuri anumite chestiuni pentru cei doi inculpaţi, neputând avea, însă, un efect retroactiv. Totuşi, în pofida subcontractării către S.C. Y. a părţii de contract ce revenea CC., această din urmă societate rămânea solidar răspunzătoare faţă de BB. în ce priveşte executarea contractului, împrejurare care putea atrage consecinţe semnificative pe plan patrimonial, dată fiind valoarea foarte mare a contractului.

Revenind la faptele ce formează obiectul prezentei cauze, instanţa de fond a arătat că, deşi în rechizitoriu, la rubrica privind expunerea stării de fapt, se menţionează doar că, urmare a negocierilor de la Paris între CC., reprezentată de inculpatul O. şi S.C. Y., reprezentată de inculpata J., s-au încheiat contractual de cesiune din 5.12.2013 şi contractul x din 6.12.2013, în concret, evenimentele au avut un parcurs mai amplu, care trebuie expus pentru a reliefa rolul şi poziţia subiectivă a fiecărui inculpat.

În acest sens, instanţa a arătat că, urmare a negocierilor purtate la Paris, s-a încheiat o minută a întâlnirii, semnată de inculpaţii R. (în numele CC.), L. şi J. (în numele S.C. Y.) - filele x, în traducere la dosar de urmărire penală (există o eroare a datei ca fiind 30.09.2013, data corectă de 30.11.2013 fiind înscrisă la finalul documentului, aspect confirmat de inculpatul R. - dosar urmărire penală, precum şi de restul probelor din dosar). În minută s-a menţionat, printre altele, că s-a convenit ca CC. să cesioneze 99% din părţile pe care le deţine din CL1, în care deţine 50%, că în acest scop S.C. Y. va plăti 250.000 euro, că responsabilităţile asumate de către CC. pentru desfăşurarea contractului, precum şi beneficiile care vor rezulta din executarea contractului vor reveni asupra S.C. Y. că S.C. Y. are dreptul de a contacta direct GGG. şi, dacă va crede de cuviinţă, poate semna contractul direct cu ei, că dacă în timpul desfăşurării contractului S.C. Y. va avea nevoie de asistenţa specialistului de la CC., S.C. Y. va plăti costurile de transport şi cazare ale acestuia, iar în baza acestui acord informal (gentlemen’s agreement) CC. va semna contractul de lucrări prin care S.C. Y. va deveni subcontractant pentru CC.

Deşi în cuprinsul minutei se vorbea de cesiunea a 99% din părţile pe care CC. le deţinea în CL1, draftul de contract semnat de inculpaţii J. şi R. în numele celor două societăţi era unul de subcontractare, contractul fiind intitulat "Contract de lucrări"/"Works Contract". Inculpatul R. a precizat că a semnat acest document care reprezenta doar un draft de contract, la insistenţele reprezentanţilor S.C. Y., deşi iniţial a refuzat, spunând că nu are dreptul să facă acest lucru, neavând procură, după care a semnat .

Inculpatul O. a declarat că inculpatul R. a participat la discuţiile de la Paris în calitate de reprezentant comercial în România al CC., iar nu ca reprezentant legal, că, având în vedere că, la Paris, s-a discutat în aceiaşi termeni ca cei din contractul cu I. S.R.L., CC. păstrându-şi asistenţa tehnică în CL1, rolul inculpatului R. a fost acela de a transmite informaţiile şi studiile avute de CC. şi de a asigura pe viitor asistenţa tehnică, deoarece CC. avea o responsabilitate, aceasta fiind activitatea desfăşurată, atât anterior acestui moment, cât şi ulterior, de inculpatul R. - aceasta din urmă constând în oferirea de asistenţă cu privire la furnizorii cu care se negociase deja .

În acest contract se menţionează că are ca obiect toate lucrările necesare CL1, preţul contractului a fost stabilit la 31.008.000 RON net (exclusiv TVA), fiind stabilită şi obligaţia subcontractorului (S.C. Y.) de a achita contractorului (CC.) suma de 250.000 euro reprezentând valoarea proiectului tehnic preliminar efectuat în faza de ofertare, în 11 tranşe (una de 100.000 euro, în 30 de zile de la semnarea acestui contract şi 10 tranşe egale de câte 15.000 euro, începând cu 1 februarie 2014, până la 11.11.2014). Se prevede în contract că, dacă pe parcursul derulării acestuia, S.C. Y. va solicita CC. prezenţa specialiştilor acestuia, S.C. Y. va achita costurile de transport şi cazare, iar CC. va fi responsabil cu costul zilnic al specialiştilor, ce va fi limitat la un total de 15 zile. Se mai prevede că, în cazul în care va fi nevoie de specialiştii CC. mai mult de 15 zile, costuri suplimentare se vor aplica şi vor fi discutate şi agreate de ambele părţi. Se mai menţionează în draftul de contract că, în Anexa 1 la contract, intitulată "Domeniul de aplicare al lucrărilor", parte integrantă a contractului, este detaliată valoarea contractului. Deşi nu s-a întocmit Anexa 1, nu există nicio prevedere în acest draft de contract care să conducă la ideea unei cesiuni, iar inculpaţii J. şi R. au declarat că nu au discutat despre o cesiune a contractului . Acest contract nu conţinea nicio dispoziţie în contradicţie cu legea.

Draftul de contract a fost trimis la data de 30.11.2013, de inculpata J., prin e-mailul intitulat "Draft contract de lucrări-1", inculpaţilor R., O. şi L. .

Instanţa de fond a reţinut că probaţiunea administrată a relevat faptul că ideea scindării contractului propus de S.C. Y. a aparţinut tatălui inculpatului O., NN., preşedintele CC., fără a exista vreo înţelegere anterioară între părţi cu privire la acest aspect. Cele două drafturi de contracte au fost redactate de AAAAA., juristul CC., la solicitarea numitului NN., în Liban, acestea fiind draftul de contract de cesiune între CC. şi S.C. Y., precum şi o versiune revizuită a contractului de subcontractare trimis de inculpata J. (inculpatul R. a susţinut că, de fapt, ideea a fost a juristului AAAAA. - dosar de urmărire penală). Drafturile au fost trimise la data de 3.12.2013, de AAAAA. de la CC., prin e-mail, inculpatului R. (la C. civ. apărea şi O.), în acest mesaj făcându-se precizarea că prevalează oricum contractul de cesiune care va fi semnat, în orice caz, înainte de semnarea contractului de subantrepriză . În aceeaşi zi, inculpatul R. i-a expediat inculpatei J. un e-mail (C. civ. O.), ce conţinea ataşate cele două contracte primite de la AAAAA., inculpatul R. comunicându-i că primul contract este un contract de cesiune care este confidenţial şi care nu va fi divulgat niciunui terţ, iar al doilea contract este contractul de subantrepriză, care va fi prezentat celor de la BB. şi I. S.R.L., inculpatul precizând că au modificat puţin versiunea iniţială în limba engleză (mesajul fiind scris în limba engleză - "we modified slightly" - dosar instanţă), fiindu-i solicitat inculpatei J. ca, după ce îşi dă aprobarea, să efectueze corecturile pentru versiunea în limba română .

Contractul încheiat la data de 5.12.2013, intitulat "Contract de cesiune" şi redactat în limba engleză prevedea că, pentru valoarea primită, CC., în calitate de cedent, cesionează, transferă şi predă cesionarului toate drepturile, obligaţiile, răspunderile, titlurile şi dobânzile deţinute de către cedent în şi pentru contractul "Reabilitarea şi extinderea MMMMM., Breaza - DWTP în Comarnic şi Sinaia, judeţul Prahova", având ca beneficiar final BB., semnat la data de 7.01.2013 (traducerea în limba română la dosar de urmărire penală). Se mai prevăd în contract următoarele:

- obligaţia cesionarului S.C. Y. de a plăti cedentului suma de 250.000 euro, reprezentând valoarea proiectului de bază pregătit cu unicul scop de a pregăti oferta de la etapa de depunere a ofertelor, stabilindu-se ca plata să se facă astfel: 100.000 euro nu mai târziu de 30 de zile de la semnarea acestui contract şi, lunar, 10 tranşe egale de câte 15.000 euro, începând cu 1 februarie 2014, până la 11.11.2014 (lit. g);

- cedentul şi cesionarul convin asupra faptului că acest contract de cesiune va fi strict secret şi confidenţial şi că nu va fi comunicat unei terţe părţi, iar la lit. l) se menţionează că cedentul şi cesionarul convin să semneze în timp util un contract de subcontractare care va fi exclusiv pentru uzul extern cu I. S.R.L. şi beneficiarul final. Se mai stabileşte că cedentul convine asupra faptului că "acest contract de cesiune conţine întregul acord dintre părţi cu privire la obiectul prezentului contract" şi că "prezentul contract de cesiune va fi singurul care reglementează relaţia dintre cedent şi cesionar cu privire la contract şi care va ţine locul contractului de subcontractare extern menţionat mai sus" (lit. k);

- disputele nerezolvate pe cale amiabilă să fie soluţionate de trei arbitri la Zurich, Elveţia (lit. n).

- dacă pe parcursul derulării acestuia, S.C. Y. va solicita CC. prezenţa specialiştilor acestuia, S.C. Y. va achita costurile de transport şi cazare, iar CC. va fi responsabil cu costul zilnic al specialiştilor, ce va fi limitat la un total de 15 zile. Se mai prevede că, în cazul în care va fi nevoie de specialiştii CC. mai mult de 15 zile, costuri suplimentare se vor aplica şi vor fi discutate şi agreate de ambele părţi (lit. i).

În baza acestui contract, CC. a emis, în aceeaşi zi, factura nr. x/R/1003 pentru serviciile de proiectare de bază (basic design) care au fost făcute pentru pregătirea documentaţiei aferente CL1, conţinând desfăşurătorul plăţilor, conform menţiunilor din contract. Factura a fost înregistrată de S.C. Y. la data de 16.12.2013 .

Contractul încheiat la data de 6.12.2013 era intitulat contract de lucrări x - contract de subcontractare (în limbile română şi engleză) - dosar de urmărire penală. Acesta prevedea, printre altele, următoarele:

- S.C. Y., în calitate de subcontractor, se obliga să execute toate lucrările aferente CL1, având în vedere că CC. deţinea 50% din părţile CL1, preţul fiind stabilit la suma de 31.008.000 RON (exclusiv TVA), făcându-se trimitere la Anexa 1, care ar fi trebuit să conţină o detaliere a sumei, anexa fiind intitulată "Domeniul de aplicare al lucrărilor", cu precizarea că era parte integrantă din contract, anexă care, însă, nu exista (pct. 4);

- CC. avea obligaţia de a pune la dispoziţia S.C. Y., în timp util, informaţiile tehnice şi documentaţia necesară acestuia pentru îndeplinirea contractului (pct. 10.2);

- exceptând cazul în care cealaltă parte consimte, niciuna dintre părţi nu avea dreptul să: (i) transmită informaţii despre acest contract sau orice prevedere inclusă în acesta unui terţ, cu excepţia persoanelor implicate în executarea acestui contract (confidenţialitatea contractului - pct. 9).

Instanţa de fond a reţinut că ideea scindării contractului iniţial în cele două contracte a apărut pe baza a două considerente: primul viza dorinţa CC. referitoare la confidenţialitatea clauzei privind plata sumei de 250.000 euro, de către S.C. Y., deoarece nu se dorea a fi făcut public preţul cu care CC. şi-a vândut proiectul tehnic către S.C. Y., iar al doilea viza dorinţa CC. ca eventualele litigii dintre părţi să nu fie soluţionate de instanţele judecătoreşti din România, ci de arbitrii de la Zurich.

Inculpatul O. a declarat că, distinct de aceste motive, mai exista un motiv pentru care s-a întocmit contractul din 5.12.2013, şi anume faptul că, deşi contractul x prevedea o Anexă 1 referitoare la repartizarea detaliată a sarcinilor, nu se putea face o astfel de repartizare, întrucât nu a existat un contract detaliat între I. S.R.L. şi CC., prin care să se fi împărţit sarcinile ce le reveneau în CL1, astfel că nici sarcinile CC. nu erau stabilite şi, prin urmare, nu le putea subcontracta în concret către S.C. Y. A precizat că, pentru acest considerent şi dat fiind formatul standard al contractului de subcontractare, s-a decis încheierea contractului din 5.12.2013, prin care să fie stabilit în mod clar faptul că S.C. Y. prelua toate lucrările de la CC., astfel ca CC. să nu fie expus niciunui risc şi să se poată proteja în cazul unui conflict cu S.C. Y. A mai menţionat că această problemă nu s-a pus în relaţia CC. - I. S.R.L. atunci când s-au modificat procentele, deoarece I. S.R.L. trebuia să execute toate lucrările şi o astfel de anexă nu mai era necesară. Instanţa a apreciat ca fiind pertinente susţinerile inculpatului O., câtă vreme subcontractarea presupunea indicarea în concret a lucrărilor subcontractate, ceea ce nu era posibil, dată fiind inexistenţa detalierii lucrărilor între I. S.R.L. şi CC. În acelaşi timp, instanţa a reţinut că modelul de contract de subcontractare şi menţiunea privind Anexa 1 provenea de la S.C. Y. şi era exact pe tiparul contractului nr. x/25.11.2013 încheiat cu I. S.R.L., iar CC. nu ştia de faptul că S.C. Y. preluase şi toate lucrările care reveneau I. S.R.L.

Chiar dacă nu inculpatul O. a avut ideea scindării convenţiei dintre CC. şi S.C. Y. în aceste două contracte (aspect invocat de inculpatul O. în concluziile scrise), câtă vreme el este cel care le-a semnat, s-a apreciat că nu mai prezintă relevanţă cui a aparţinut ideea, având însă relevanţă motivele pentru care au fost semnate.

Inculpatul R. a declarat constant că nu a avut nicio implicare în redactarea şi negocierea acestor două contracte . Martorul MMM. a declarat că, atât timp cât a fost el prezent la negocierile de la Paris, nu a auzit să se vorbească despre semnarea a două contracte .

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa a constatat că probaţiunea administrată a dovedit faptul că implicarea inculpatului R. în legătură cu cele două contracte dintre S.C. Y. şi CC. s-a rezumat doar la a le retransmite, prin e-mail, de la AAAAA., juristul societăţii CC., inculpatei J., cu precizările asupra cărora AAAAA. insistase în e-mail, conform dispoziţiilor date de NN., inculpatul neavând vreun rol nici în iniţierea lor, nici în stabilirea clauzelor acestora şi nici în încheierea lor. Instanţa a mai reţinut că, la data de 10.12.2013, inculpatul R. a adus contractele în original, semnate de inculpatul O. (şi primite cu o zi înainte la Paris), la sediul S.C. Y., pentru a fi semnate de inculpata J., după ce anterior se realizase acordul părţilor prin e-mail, iar contractele fuseseră trimise pe această cale, semnate, scanate şi trimise semnate celeilalte părţi . Cu aceeaşi ocazie, inculpatul R. a predat şi factura nr. x/R/1003, emisă de CC. în baza contractului din 5.12.2013. Deplasarea inculpatului R. la Bucureşti s-a făcut exclusiv în acest scop.

Aşa cum s-a arătat, suma de 250.000 euro, solicitată în draftul iniţial de contract de subcontractare, era aceeaşi cu suma pe care CC. o solicitase inculpatei I. S.R.L. prin contractul de modificare a procentelor subcontractării şi pe care aceasta din urmă fusese de acord să o plătească, sumă care se regăsea şi în actul adiţional privind modificarea procentelor deţinute de aceste societăţi, adus la cunoştinţa BB.

Deşi contractul din 5.12.2013 dintre CC. şi S.C. Y. şi contractul x din 6.12.2013 erau diferite ca natură juridică, primul fiind de cesiune, iar al doilea de subcontractare, câtă vreme subcontractarea se făcea pentru lucrări valorând 49,898% din CL1 ce reprezenta 99,796 din cei 50% care reveneau CC. din CL1, în lipsa unei prevederi care să stabilească exact ce lucrări se subcontractau şi ce mai rămânea în sarcina CC. (Anexa 1), a rezultat că subcontractarea prevăzută de acest din urmă contract, privită prin raportare la CC., era totală, S.C. Y. urmând să efectueze toate lucrările din CL1 care ar fi revenit acesteia, efectul principal al ambelor contracte fiind, practic, acelaşi, şi anume că S.C. Y. urma să îndeplinească toate sarcinile care reveneau CC. Pentru stabilirea, în concret, a lucrărilor care ar fi revenit CC., era necesară încheierea contractului de asociere detaliat între I. S.R.L. şi CC., ceea ce I. S.R.L. a refuzat. Mai mult, în cazul ambelor contracte, CC. urma să acorde S.C. Y. asistenţa tehnică.

Deşi în rechizitoriu se reţine că acea clauză prin care părţile au hotărât să rămână strict secret şi să nu fie comunicat niciunei terţe persoane contractul de cesiune s-a datorat faptului că aveau "cunoştinţă de obligaţiile (folosirea de documente reale, cu conţinut complet şi exact), limitările (declararea şi obţinerea acordului pentru subcontractare) şi interdicţiile (contractul de cesiune) impuse de lege şi de contractul-cadru semnat" - fila x (o menţiune în acelaşi sens existând şi la fila x), instanţa de fond, dincolo de efectele relativ similare în raport de BB. pe care le produceau cele două contracte, a arătat, raportat la modul în care au decurs evenimentele şi la cronologia acestora, în primul rând că, deşi S.C. Y., prin inculpata J., a acceptat această clauză, nu a existat nicio negociere în prealabil, la Paris, la care să fi participat inculpatul R., cu privire la caracterul secret al contractului de cesiune şi, cu atât mai mult, cu privire la eludarea dispoziţiilor legale şi a prevederilor din CL1 care interziceau cesiunea. Din partea S.C. Y. nu a existat nicio propunere de introducere a unei astfel de clauze, ea venind exclusiv din partea preşedintelui NN. şi a juristului CC., după semnarea draftului de contract de lucrări de către inculpaţii J. şi R., propunerea fiind acceptată de inculpata J..

Instanţa a mai arătat că probaţiunea administrată a dovedit faptul că inculpaţilor O. şi R. şi angajaţilor societăţii CC. (UUUU.) le-au fost trimise traduse în limba franceză (de către inculpatul B.) doar Condiţiile generale de contract ale CL1, care permiteau cesiunea unei părţi sau a întregului contract cu acordul prealabil al celeilalte părţi. Clauza 1.7 din acestea avea următorul conţinut:

"Nicio parte nu va cesiona o parte sau întregul Contract, beneficiu sau orice alt drept în cadrul sau asupra contractului. Prin excepţie, fiecare Parte: a. poate cesiona întregul contract sau orice parte cu acordul prealabil al celeilalte Părţi şi numai la latitudinea exclusivă a acelei Părţi" .

Interdicţia cesiunii rezulta, însă, din Condiţiile Particulare de contract, în care, la sub-clauza 1.7 "Cesionarea" se prevede că:

"Paragraful a) (din condiţiile generale - subl. inst.) nu se aplică decât în situaţia preluării obligaţiilor de către agentul economic care a acordat susţinere tehnică/financiară, dacă procedura de preluare implică şi o cesiune" . Singura cesiune posibilă în mod legal ar fi fost către GGG., dacă această societate ar fi dorit să preia contractul sau o parte din acesta.

Instanţa a constatat că nu există probe care să dovedească faptul că aceste condiţii particulare de contract ar fi fost comunicate inculpaţilor O., R. şi angajaţilor CC., nici măcar în limba română şi, cu atât mai mult, în limba franceză. CC. nu a semnat CL1, acesta fiind semnat de inculpatul F. în numele I. S.R.L., ca lider al asocierii I. S.R.L. - CC. Din e-mail-ul depus de inculpatul O. la dosar instanţă, a rezultat că nici la data de 21.03.2013 CC. nu era în posesia unui exemplar complet al contractului. La fel a rezultat şi din rezumatul întâlnirii I. S.R.L. - CC. din 21.01.2013 . Inculpatul O. a declarat că CC. nu a avut niciodată o copie completă a dosarului . Şi martorul MMMM. a declarat că una dintre problemele invocate de reprezentanţii CC. în ziua de dinaintea semnării CL1 a vizat traducerea contractului .

Mai mult, instanţa a arătat că în însuşi cuprinsul rechizitoriului se reţin, la fila x, următoarele:

"Deşi cunoşteau prevederile Contractului de lucrări, ale cărui condiţii generale le-au fost traduse de inculpatul B., având consultanţi atât pe martorii HHHHH. şi MMM., aceştia au decis cesionarea contractului în schimbul sumei de 250.000 de euro". Or, interdicţia cesiunii, chiar dacă ar fi existat acordul BB., nu era prevăzută decât în condiţiile particulare de contract, care nu au fost traduse în limba franceză pentru a putea fi cunoscute de inculpaţii O. şi R.. Instanţa a arătat că martorul MMM. nu era jurist, iar martorul Socol nu a confirmat că ar fi tradus sau discutat cu inculpatul R. sau cu inculpatul O. condiţiile particulare de contract.

S-a reţinut în acest sens că inculpatul R. a declarat că nu au beneficiat de serviciile de consultanţă juridică din partea OOO. în privinţa încheierii contractelor cu S.C. Y., dat fiind faptul că au fost semnate într-o perioadă scurtă de timp şi că acestea au fost întocmite de juriştii de la CC. şi S.C. Y. şi că, întrucât au fost redactate şi de juristul S.C. Y., a presupus că respectă legislaţia românească privind achiziţiile publice şi nu s-a informat în acest sens, că el nu cunoştea condiţiile de participare la o licitaţie publică derulată în România, deoarece acesta era rolul inculpatului B., care s-a prezentat ca specialist în achiziţii publice în România .

Instanţa a mai reţinut că inculpatul R. a mai declarat că din cele aproximativ 3000 de pagini care alcătuiau contractul cu BB., nu au avut traduse în limba franceză decât condiţiile generale de contract, care fuseseră traduse de inculpatul B. şi trimise dlui UUUU. (în decembrie 2012 - subl. inst.), restul documentelor nefiind traduse, deoarece traducerea celor 600-700 de pagini mai importante, identificate de martorul MMM., costa 10.000 euro şi ar fi durat cam 3 luni şi jumătate, decizându-se ca aceasta să fie amânată până la deblocarea situaţiei cu I. S.R.L. . Martorul MMM. a declarat că a tradus, la cererea inculpatului R., pasaje din contract vizând probleme tehnice ale uneia dintre cele două staţii, fără să poată da alte detalii . Instanţa a arătat că acest martor a declarat că nu are specializare în domeniul achiziţiilor publice, este inginer, specializat în hidraulică şi mişcări nepermanente, neacordând consultanţă în legătură cu alte aspecte .

S-a reţinut, de asemenea, că inculpatul R. nu are studii juridice de specialitate, aşa cum a declarat . A mai precizat că nu a primit vreodată din partea departamentului juridic al CC., al S.C. Y. sau al OOO., sub nicio formă, vreo informare cu privire la regimul juridic al cesiunii contractului de lucrări şi că nu a avut cunoştinţă de faptul că legislaţia română interzicea cesiunea în contractele de achiziţii publice . Nici inculpatul O. nu are studii juridice, fiind inginer, aşa cum chiar acesta a declarat şi cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Având în vedere cele expuse, instanţa de fond a apreciat că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că atât încheierea de către CC., prin inculpatul O., a contractului de cesiune din 5.12.2013, cât şi introducerea clauzei de strictă confidenţialitate în acest contract, inclusiv faţă de BB., s-au făcut cu intenţia de a eluda prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice şi prevederile contractului de achiziţie publică încheiat cu BB. şi de a se contribui, astfel, la obţinerea, pe nedrept şi cu rea-credinţă, fonduri europene. Cât priveşte clauza de confidenţialitate a contractului de cesiune, instanţa a mai arătat că şi în contractul x din 6.12.2013 exista o clauză similară, aşa cum s-a precizat mai sus, motivele invocate de inculpaţii O. şi R. în ce priveşte încheierea celor două contracte fiind pertinente şi susţinute de probele administrate în cauză. Referitor la contextul în care s-au încheiat cele două contracte, instanţa de fond a subliniat că, la momentul negocierilor de la Paris, inculpaţii R. şi O. nu ştiau de refuzul părţii civile BB. de a aproba preluarea de către I. S.R.L. a celor 99% din CL1, ci doar de acordul de principiu al Ministerului Mediului pentru modificarea procentelor în sensul solicitat, acord exprimat prin adresa care le fusese comunicată de martorul MMM. şi care permitea ca CC. să rămână cu 1% din CL1. Mai mult, adresa prin care BB. nu a răspuns favorabil cererii de aprobare a modificării procentelor deţinute de I. S.R.L. şi CC. nu a fost comunicată sau adusă la cunoştinţa CC. sau a inculpaţilor O. şi R.. La toate acestea s-a adăugat contactarea inculpatului R. în vederea intermedierii contactului acestuia cu inculpatul L. pentru încheierea contractului de subcontractare de către însuşi directorul UIP din cadrul BB. Aspectele menţionate au confirmat susţinerile inculpaţilor R. şi O. că au avut convingerea faptului că exista acordul BB. pentru încheierea contractului cu S.C. Y. şi că nu era nimic ilegal.

În ce o priveşte însă pe inculpata J. şi, implicit, pe inculpata S.C. Y., instanţa a arătat că legislaţia română era cunoscută, prevederile din contractele încheiate cu BB. erau, de asemenea, cunoscute, S.C. Y. având în derulare un alt contract de lucrări similar în cadrul aceluiaşi proiect din judeţul Prahova, iar inculpata J. a declarat că ştia că nu se putea încheia un contract de cesiune.

Pentru aceleaşi considerente, s-a constatat că susţinerea din cuprinsul rechizitoriului în sensul că "Impunerea semnării acestui contract (de cesiune - subl. inst.) confirmă caracterul duplicitar şi conduita ab initio infracţională a reprezentanţilor CC. care niciodată nu au avut intenţia de a-şi îndeplini obligaţiile asumate, ci doar au speculat modul în care ar putea obţine o sumă de bani considerabilă cu costuri minime" nu poate fi primită. Aşa cum s-a mai arătat, CC. a redactat încă din 2.01.2013 un draft de contract de asociere detaliat pentru a fi încheiat cu I. S.R.L. anterior semnării CL1 (pe care I. S.R.L. a refuzat să îl semneze), a întocmit studii aferente CL1, iar în lipsa încheierii contractului detaliat şi a deschiderii contului comun cu I. S.R.L., condiţii puse încă de la încheierea contractului de asociere autentificat, nu a acceptat demararea lucrărilor. CC. a acceptat să renunţe la cea mai mare parte a contribuţiei şi drepturilor sale din CL1 numai în momentul în care a devenit evident că nu exista altă cale de a depăşi impasul în care se ajunsese. Suma de 250.000 euro solicitată pentru acoperirea cheltuielilor deja făcute şi întocmirea proiectării de bază nu a putut fi considerată nerezonabilă, dată fiind, totodată, şi pierderea şansei de a realiza un profit considerabil de pe urma executării CL1. CC. (o societate din acelaşi grup CC., cu aceiaşi asociaţi) participase, cu susţinerea tehnică din partea CC., la mai multe licitaţii având ca obiect construcţia/reabilitarea de staţii de tratare a apei şi de epurare, o dată chiar cu I. S.R.L. ca subcontractor declarat, achitând de fiecare dată garanţiile de participare (inclusiv la CL2), întocmind documentaţiile ample pentru dosarele de licitaţie, plătind sume considerabile inculpatului B. (15.000 euro) pentru întocmirea documentaţiilor ce trebuiau depuse, iar capacitatea tehnică, economică şi financiară a acestei societăţi, precum şi experienţa ei similară justifică pe deplin aprecierea că putea realiza lucrările care au format obiectul licitaţiilor. Inculpatul O. a susţinut în mod constant că CC. nu a avut încotro şi a trebuit să renunţe la proiect, pierzând şansa de a realiza profitul estimat .

De asemenea, din expertiza extrajudiciară depusă la dosar de inculpatul O. şi anexele acesteia a rezultat că, deşi contravaloarea lucrărilor de proiectare şi a documentaţiei tehnice întocmite de CC. şi a cheltuielilor aferente era de aproximativ 390.000 euro (din care, cu titlu exemplificativ, 72.150 euro cheltuieli pentru efectuarea studiilor de către GGG., toate justificate cu facturi, xeuro cheltuieli de călătorie, 187.000 euro pentru servicii profesionale, etc., cu documente justificative), în contractul din 5.12.2013 încheiat între CC. şi S.C. Y. s-a prevăzut o sumă mult mai mică, de 250.000 euro ca şi cost al lucrărilor de proiectare şi al documentaţiei tehnice efectuate de către CC., pe care trebuia să îl achite S.C. Y. (din care s-a achitat ulterior efectiv suma de 130.000 euro). Din acelaşi raport a rezultat că în ce priveşte costurile reale ale CC. legate de lucrările de proiectare şi documentaţia tehnică, acestea erau de 427.737,93 euro. S-a mai arătat în raport că profitul net pe care CC. ar fi putut să îl realizeze, dacă ar fi fost finalizat proiectul, ar fi fost în sumă de 1.377.000 euro, astfel că pierderea netă a CC. a fost de 1.777.737,93 euro. Instanţa a arătat că încă din cursul urmăririi penale au fost depuse la dosar mai multe înscrisuri de către inculpatul R. care atestă efectuarea de cheltuieli de către CC. în legătură cu proiectul CL1, respectiv o factură de asistenţă tehnică emisă de MMMMMMM., Louvres, reprezentată de martorul MMM., la data de 21.04.2013, în valoare de 1000 euro, cu corespondenţă şi deviz justificativ anexat, un e-mail din care rezultă deplasarea martorului MMM. la şedinţa convocată de BB. la data de 8.10.2013, precum şi ampla documentaţie tehnică aferentă CL1, întocmită de GGG. în anii 2012 şi 2013 şi facturată către CC. la datele de 31.12.2012 şi 31.05.2013, totalizând 72.150 euro. .

Cât priveşte suma de 250.000 euro menţionată în contractul de cesiune şi nemenţionată în contractul x din 6.12.2013, instanţa a reţinut că inculpatul O. a declarat că, în accepţiunea sa, nu avea nimic ilegal, câtă vreme, anterior, Ministerul Mediului îşi exprimase acordul pentru modificarea procentelor între I. S.R.L. şi CC., iar contractul înaintat de BB. ministerului în vederea exprimării unui punct de vedere avea menţionată exact aceeaşi sumă . Instanţa a arătat că modificarea procentelor deţinute de asociaţi constituia, în esenţă, o cesiune parţială a contractului, doar că, spre deosebire de o cesiune către un terţ (care este situaţia tipică în cazul contractelor de cesiune), nu aducea nicio modificare cu privire la părţile contractante şi nu libera asociatul de obligaţia de a răspunde pentru executarea integrală a contractului.

Instanţa de fond a constatat că nu pot fi primite nici aspectele menţionate în rechizitoriu la filele x, în sensul că "Analizarea împrejurărilor ulterioare în care s-au derulat evenimentele justifică concluzia că acoperirea falsurilor dacă interesele financiare corespund apare ca şi un mod de operare, devenind în caz de nevoie motiv de şantaj şi de evitare a răspunderii" şi că "Încă din timpul negocierilor cu privire la împărţirea sarcinilor inculpatul R. a negat cu ocazia întâlnirii din 18.02.2013 formula de participare la licitaţie, iar în corespondenţa purtată cu ZZ. la data de 154.10.2013, ora 20:18, pentru a pune presiune pe I. încearcă să îl determine pe acesta să trimită o scrisoare în care să denunţe falsurile făcute în numele său ". Deşi acest e-mail la care se face referire în rechizitoriu a fost exclus din materialul probator, instanţa a constatat că inculpatul R. l-a depus la dosar instanţă, astfel că a fost examinat.

Instanţa de fond a arătat încă o dată că probaţiunea administrată a dovedit faptul că inculpaţii R. şi O. nu au ştiut că inculpatul B. a comis falsuri cu ocazia întocmirii documentaţiei de licitaţie, iar aspectele menţionate în sensul că încă din timpul negocierilor cu privire la împărţirea sarcinilor inculpatul R. ar fi negat cu ocazia întâlnirii din 18.02.2013 formula de participare la licitaţie, au rezultat exclusiv pe baza unor menţiuni făcute de martorul ZZZZ. într-un draft de scrisoare de înaintare către CC., netrimis şi neasumat prin semnătură. Mai mult, nu s-a dovedit faptul că inculpatul R. ar fi ştiut de falsuri, ci doar că acesta a afirmat că participarea în forma asocierii nu a reprezentat voinţa CC.

Cât priveşte e-mailul trimis de inculpatul R. martorului ZZ. la data de 14.10.2013, instanţa a arătat că acesta este urmarea faptului că martorul MMM., care a participat la întâlnirea de la BB. din 8.10.2013, a comunicat inculpatului faptul că inculpatul B. s-a prezentat la mai multe întâlniri ca reprezentant al GGG. şi, deşi i s-a solicitat acestuia de către BB. şi inginer să prezinte o procură valabilă, semnată de directorul general al GGG. şi autentificată în Franţa, acesta nu a prezentat un astfel de document .

E-mailul trimis de inculpatul R. martorului ZZ. a fost urmarea recomandărilor făcute de martorul HHHHH., care asigura servicii de consultanţă şi a avut ca motiv (menţionat în cuprinsul mesajului şi al modelului de adresă ataşat) dorinţa inculpatului de a-l proteja pe martorul ZZ. de demersurile inculpatului B., pe care inculpatul R. le considera, în absenţa prezentării procurii, nelegale. GGG. era terţ susţinător tehnic al asocierii I. S.R.L. - CC. şi se convenise, anterior licitaţiei, ca studiile de proces să fie făcute de acesta, astfel că inculpatul R. i-a recomandat martorului ZZ. să aducă la cunoştinţă I. S.R.L. faptul că inculpatul B. a acţionat în numele GGG. fără mandat în cursul executării CL1, iar în situaţia în care studiile de execuţie pentru partea de proces nu vor fi conferite GGG., suportul său tehnic oferit asocierii I. S.R.L. - CC. va fi caduc. S-a mai propus în draftul de adresă să se menţioneze că GGG. a oferit suport tehnic în considerarea faptului că exista un angajament ferm şi irevocabil de a i se conferi studiile de execuţie aferente CL1 în cazul câştigării licitaţiei. Instanţa a arătat că această ultimă menţiune este în concordanţă cu cele convenite de inculpaţii B. şi R. şi martorul ZZ. încă din anul 2011 când s-a participat la licitaţii de către S.C. HHH. S.R.L. Presiunea asupra I. S.R.L., despre care inculpatul R. făcea vorbire, era doar scopul de a-i fi încredinţate GGG. toate studiile de execuţie (în schimbul remuneraţiei convenite cu CC.). În acelaşi mesaj, inculpatul R. vorbea, în egală măsură, de scopul de a fi încetate toate acţiunile frauduloase săvârşite în numele GGG. şi de degrevarea de răspundere în cazul constatării unor nereguli. Inculpatul R. a precizat, totodată, în mesaj că GGG. răspundea în orice caz ca terţ susţinător. Faţă de toate acestea, instanţa de fond a constatat că nu era vorba în mesaj de acoperirea unor falsuri, ci de denunţarea lipsei calităţii de reprezentant al GGG. a inculpatului B., împrejurare care corespundea realităţii, iar "presiunea" cu "caducitatea" sprijinului tehnic al GGG. era inexistentă, calitatea de terţ susţinător derivând din angajamentul de susţinere tehnică, act ce nu putea fi revocat şi în legătură cu care inculpatul R. nici măcar nu ştia că fusese falsificat de inculpatul B., act care era în beneficiul asocierii I. S.R.L. - CC., în principal, şi al BB., în secundar. Din cuprinsul draftului de adresă rezulta că inculpatul R. era convins de realitatea susţinerii tehnice acordate de GGG., neregularităţile semnalate vizând exclusiv calitatea inculpatului B. de reprezentant al GGG. în cursul executării CL1. Inculpatul R. a explicat demersul său prin buna relaţie cu martorul ZZ. şi prin aceea că el era cel care stabilise legătura între martor şi inculpatul B., inculpatul precizând totodată că nu ştia că, de fapt, martorul ZZ. îl minţea şi că avea să trimită acea adresă inculpatului B. . Susţinerile inculpatei D., în sensul că martorul ZZ. i-a spus că în decembrie 2013 R. s-a prezentat la locuinţa sa, într-o zi de sâmbătă, la prima oră şi i-a arătat o declaraţie cerându-i să o semneze, spunând că, în acest fel, îl va distruge definitiv pe inculpatul B., dar martorul a refuzat să semneze un astfel de înscris, nu au fost confirmate de martor . Instanţa a constatat, prin urmare, în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu, că nu s-a încercat de către inculpatul R. să se obţină avantaje pentru a nu denunţa falsurile, deoarece aceste falsuri ar fi fost comise de inculpatul B. în dauna GGG., iar nu a CC..

Cât priveşte aspectele menţionate în rechizitoriu referitor la implicarea inculpatului R. în relaţiile cu martorul HHHH. şi la încercarea de a obţine, prin intermediul S.C. NNN. S.R.L., controlată de martor, un procent de 10% din CL1, instanţa a făcut trimitere la cele analizate în detaliu cu privire la inculpatul B., precizând doar că nu s-a dovedit faptul că inculpatul R. ar fi urmărit obţinerea de foloase patrimoniale prin încheierea contractului fictiv de consultanţă, el neavând vreo legătură cu propunerea de a se încheia un astfel de contract şi respingând această propunere, inculpatul B. fiind cel care a organizat, împreună cu martorul HHHH., aceste acţiuni, care, însă, nu au avut rezultatul scontat.

Instanţa a arătat că CC. nu a fost parte la demersurile făcute de I. S.R.L. în vederea subcontractării către S.C. Y., nici nu a ştiut de acestea şi nici de încheierea contractului nr. x/25.11.2013 prin care I. S.R.L. subcontracta în numele asocierii I. S.R.L. - CC. 95,2% din CL1, astfel că nu a putut fi primită susţinerea din rechizitoriu (pag. 31) în sensul că a fost părtaşă, prin intermediul inculpaţilor O. şi R., în vederea creării unei aparenţe de legalitate, la disimularea "cesiunii dintre I., CC. şi Y. într-o subcontractare iniţial cu un procent cât mai apropiat de cel real (100%), iar ulterior cu un procent (49%) considerat rezonabil Inginer şi UIP". Mai mult, în acord cu inculpatul O., instanţa a reţinut că, prin încheierea contractului nr. x din 25.11.2013, I. S.R.L. a dispus, fără drept, şi de partea din CL1 care revenea CC., subcontractând lucrări ce reprezentau un procent de 95,2% din valoarea CL1, în condiţiile în care I. S.R.L. deţinea doar 50% din acest contract. I. S.R.L. şi S.C. Y. au ţinut ascunsă existenţa contractului nr. x din 25.11.2013 faţă de CC. şi inculpaţii R. şi O., neputându-se susţine că, prin semnarea contractelor din 5 şi 6.12.2013, CC. şi-a exprimat acordul pentru încheierea contractului nr. x din 25.11.2013, neexistând nicio prevedere în vreun contract sau draft de contract dintre CC. şi S.C. Y. cu referire la contractul nr. x din 25.11.2013 şi nicio probă în acest sens. Nu a putut fi primită susţinerea martorului ZZZZ. în sensul că încheierea contractului x din 6.12.2013 CC. reprezintă mai mult decât acordul pentru contractul nr. x din 25.11.2013 care ar fi putut fi dat printr-o simplă adresă, martorul susţinând că I. S.R.L. a subcontractat în numele Asocierii I. S.R.L - CC., iar nu în nume propriu, acesta fiind motivul pentru care s-a inserat clauza privind obţinerea acordului CC.. Instanţa a arătat că exprimarea unui acord din partea CC. pentru contractul nr. x din 25.11.2013 putea avea loc în condiţiile în care CC. cunoştea existenţa acestui contract, însă acesta nu a fost cunoscut.

S-a constatat că nu există nicio probă în sensul că inculpaţii O. şi R. au ştiut de intenţia I. S.R.L. de a supune aprobării BB. subcontractarea unei părţi din lucrările ce fac obiectul CL1, reprezentând 94,98% către S.C. Y. şi că cererea în acest sens a fost depusă de I. S.R.L. exact în ziua în care s-a semnat contractul x - 6.12.2013 . De asemenea, nu sunt probe în sensul că aceştia au ştiut de retragerea acestei cereri la data de 11.12.2013 .

Probaţiunea administrată a dovedit că solicitarea de a formula cererea de aprobare a subcontractării în baza contractului x a fost adresată CC. de S.C. Y., exact în ziua în care a fost retrasă de I. S.R.L. cererea anterioară de care CC. şi inculpaţii O. şi R. nu aveau cunoştinţă. Toate aceste demersuri au fost făcute de I. S.R.L. şi S.C. Y.

Mai mult, evenimentele care au urmat şi de care inculpaţii O. şi R. nu au avut cunoştinţă au relevat faptul că S.C. Y. şi I. S.R.L. au ascuns, prin orice mijloace, încheierea contractului nr. x din 25.11.2013 şi faptul că acesta era contractul care îşi producea efectele, inclusiv prin atestarea unor menţiuni false privind numărul şi data contractului x din 6.12.2013. Inculpaţii O. şi R. nu au avut cunoştinţă că reprezentanţii I. S.R.L. şi S.C. Y. au prezentat contractul nr. x din 25.11.2013 în faţa altor parteneri contractuali ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB. (declaraţie inculpat O. - dosar instanţă), aşa cum a relevat analiza materialului probator în privinţa inculpaţilor F., I. S.R.L., L., S.C. Y. şi J.. Instanţa a reţinut faptul că martorul ZZZZ., juristul I. S.R.L., a declarat că îşi produceau efectele atât contractul nr. x/25.11.2013, cât şi contractul dintre CC. şi S.C. Y. .

Instanţa de fond a mai reţinut că, în ziua în care inculpatul R. a predat inculpatei J., spre semnare, cele două contracte (10.12.2013), inculpaţii R. şi L. s-au deplasat la Predeal pentru a se întâlni cu martorul KKKK., la propunerea acestuia din urmă, care se afla la un curs de pregătire profesională. Deşi declaraţiile celor doi inculpaţi şi ale martorului sunt contradictorii în ce priveşte modul în care a ajuns să fie contactat martorul anterior acestei întâlniri - inculpatul R. declarând că acesta a fost sunat de inculpatul L. pentru a-i spune despre încheierea contractului x din 6.12.2013, însă acesta a dorit să se convingă personal că actul menţionat exprima poziţia CC., inculpatul L. declarând că KKKK. a propus întâlnirea, că nu ştie exact care a fost scopul întâlnirii, a vrut să fie sigur că contractul este semnat de CC., iar martorul KKKK. declarând că inculpatul R. l-a sunat -, este cert faptul că martorul KKKK. a adresat invitaţia pentru a se întâlni la Predeal. De asemenea, dat fiind faptul că inculpatul L. era cel care se ocupase de toate demersurile anterioare în vederea subcontractării, dar şi ulterioare acestui moment, că el era cel care ţinea legătura cu BB. şi Inginerul, aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor şi inculpaţilor audiaţi, s-a reţinut că este mult mai plauzibil ca inculpatul L. să fi fost cel care l-a contactat pe martorul KKKK.. În acest sens, instanţa a reţinut că inculpatul R. a declarat în mod constant, de la început, că inculpatul L. a vorbit cu martorul KKKK. şi l-a luat cu maşina pentru a-l duce la Predeal în scopul menţionat . Instanţa a mai arătat că inculpatul R. a declarat că pe martorul KKKK. l-a cunoscut cu ocazia semnării CL1, că l-a văzut de vreo 2-3 ori la şedinţele de la sediul BB., iar ultima dată la data de 10.12.2013, la Predeal . Inculpatul R. a plecat la Paris în aceeaşi zi de 10.12.2013, aşa cum rezultă din copia biletului de avion depusă la dosar instanţă. S-a remarcat faptul că, în faţa instanţei, martorul KKKK. a declarat că inculpatul R. i-a spus că este la Braşov şi merge spre aeroportul Otopeni, pe când în cursul urmăririi penale a afirmat doar că inculpatul R. i-a cerut o întâlnire şi i-a spus că trebuie să plece urgent la aeroport şi, aflând că este la Predeal, s-a oferit să vină acolo, ceea ce a dat naştere unor dubii cu privire la sinceritatea martorului . Mai mult, inculpatul R. fusese în aceeaşi zi la Bucureşti pentru a preda inculpatei J. contractele semnate de inculpatul O. şi de acolo a plecat cu inculpatul L. spre Predeal.

La Predeal cei doi inculpaţi s-au întâlnit cu martorul KKKK. şi cu alte persoane într-un restaurant, unde, la cererea inculpatului L., inculpatul R. i-a prezentat martorului KKKK. contractul x din 6.12.2013. Martorul a declarat că s-a discutat despre posibilitatea de a se subcontracta 49% din partea deţinută de CC. către S.C. Y. şi că le-a recomandat deschiderea unui cont Escrow pentru a se asigura că banii vor ajunge la subcontractorul care lucrează efectiv . Dacă în cursul urmăririi penale martorul KKKK. a declarat că au fost discuţii de principiu privind paşii de urmat pentru subcontractare şi despre recomandarea de a se deschide un cont Escrow, în faţa instanţei martorul a afirmat că s-au prezentat, pe lângă cei doi inculpaţi, martorul IIIII. şi o persoană de la I. S.R.L., persoane pe care nu le-a menţionat în cursul urmăririi penale şi a căror prezenţă nu a fost confirmată de vreunul dintre inculpaţii sau martorii audiaţi, precum şi că cei doi inculpaţi au adus cu ei un dosar ce conţinea documentaţia pentru aprobarea subcontractorului, solicitându-i să-l verifice şi să le spună dacă este complet sau nu, martorul precizând că a constatat că lipsea semnătura reprezentantului antreprenorului şi ştampila I. S.R.L., aspecte pe care instanţa le-a considerat conforme realităţii. Atunci când a fost întrebat la solicitarea cui a intervenit S.C. Y. în CL1 ca subcontractor, respectiv a I. S.R.L. sau a CC., iar martorul KKKK. a afirmat că primele documente care priveau S.C. Y. erau cele văzute la Predeal, instanţa a constatat că aceste susţineri sunt inexacte, deoarece întâlnirea de la Predeal a avut loc la data de 10.12.2012, iar anterior, la 6.12.2012, I. S.R.L., în calitate de lider al asocierii I. S.R.L. - CC., formulase prin adresa nr. x cererea de aprobare a subcontractării către S.C. Y. pentru procentul de 94,98% din CL1 (chiar dacă nu se ataşase niciun contract), despre care martorul KKKK. a relatat că luase cunoştinţă.

Ideea de a fi trimis către BB. spre aprobare contractul de subcontractare x încheiat între CC. şi inculpata S.C. Y. a aparţinut inculpatului L., la solicitarea căruia numita PPPPP., angajată a S.C. Y., a trimis inculpatului R., prin e-mail, modelul de scrisoare oficială pe care CC. trebuia să o înainteze în acest sens, redactată în limba română, ca ataşament, şi în limba engleză în conţinutul e-mail-ului, cu solicitarea de a aplica atentul şi ştampila CC. . Acest e-mail a fost trimis şi martorului IIIII. pe adresa envi_ro_consulting @yahoo.com. Inculpatul R. a trimis în seara zilei de 11.12.2013 un e-mail inculpatului O. şi numiţilor AAAAA. şi NN. prin care le aducea la cunoştinţă solicitarea venită din partea S.C. Y., trimiţând totodată şi textul scrisorii redactat în limba engleză. Martorul IIIII. a susţinut în cursul urmăririi penale că a văzut cum martorul KKKK. a redactat în biroul său de la BB. adresa din partea CC. la calculatorul său şi, după ce a listat-o, martorul a văzut că pe aceasta apar ştampila şi semnătura reprezentantului CC., însă în faţa instanţei martorul a susţinut că, în prezenţa sa, martorul KKKK. a spus că documentul ce conţinea acordul CC. pentru subcontractare "nu îi place", astfel că, "având pe birou o foaie ce conţinea antetul CC. în partea din dreapta sus, pe care a folosit-o ca hârtie în xerox şi a fotocopiat acordul ce nu conţinea antetul CC. pe hârtia cu antetul CC." . Instanţa a reţinut faptul că martorul KKKK. a negat că s-ar fi redactat propunerea de subcontractare la el în birou, precizând totodată că s-a efectuat şi o percheziţie informatică asupra calculatorului său şi că, dacă ar fi procedat în maniera descrisă de martorul IIIII., s-ar fi descoperit acest lucru cu ocazia percheziţiei, ceea ce însă nu s-a întâmplat . Mai mult, martorul a declarat că propunerea de subcontractare a venit purtând antetul CC.. Având în vedere atât contradicţiile evidente între declaraţiile martorului, susţinerile martorului KKKK., precum şi faptul că inculpatul R. a declarat că el însuşi a trimis adresa la cererea S.C. Y., instanţa de fond a înlăturat susţinerile martorului IIIII..

Supunerea spre aprobare a contractului x a avut la bază refuzul BB. de a aproba subcontractarea unui procent de 94,98% din CL1 şi a fost făcută cu scopul de a se obţine aprobarea unei subcontractări cu ascunderea existenţei contractului nr. x/25.11.2013 care a stat în fapt la baza primei cereri de aprobare a subcontractării, care guverna raporturile dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. şi care a şi fost folosit ulterior la încheierea mai multor acte juridice, însă niciunul dintre aceste aspecte nu a fost cunoscut de CC. şi de inculpaţii O. şi R..

Probaţiunea administrată a dovedit că inculpaţii O. şi R. nu au avut cunoştinţă de faptul că reprezentanţii I. S.R.L. şi S.C. Y. au acţionat cu rea-credinţă, prin prezentarea contractului x în locul contractului nr. x/25.11.2013 în vederea aprobării subcontractării şi nici de demersurile ulterioare de disimulare a contractului nr. x/25.11.2013 sub forma contractului x, de deschidere a contului Escrow şi de încheiere a poliţei de asigurare pentru plata avansului făcute, ambele, în baza contractului nr. x/25.11.2013 şi prin prezentarea acestuia ca fiind contractul de subcontractare aprobat în legătură cu CL1. Necunoscând existenţa contractului nr. x/25.11.2013, nu li s-a putut imputa inculpaţilor R. şi O. că au participat la folosirea frauduloasă a contractului x în locul acestui contract şi că au facilitat obţinerea aprobării subcontractării prin solicitarea de aprobare a subcontractării într-un procent mult mai mic (49%) decât cel real (95,2% cât se menţiona în contractul nr. x din 25.11.2013).

Cu titlu prealabil, instanţa de fond a arătat că cererea de aprobare a subcontractării a fost făcută de inculpatul R. în numele CC., dat fiind faptul că, la data de 14.02.2013, acesta fusese desemnat de CC. ca manager de proiect pentru executarea contractului CL1, acesta fiind autorizat, cu puteri depline, să reprezinte CC. la toate întâlnirile cu clientul şi/sau Inginerul, la fel şi cu partenerul de asociere I. S.R.L. . Inculpatul O. a confirmat prin declaraţia sa acest aspect, precizând că această împuternicire nu a fost dată de la începutul proiectului . Contractul x din 6.12.2013 era semnat de inculpatul O..

Prin urmare, instanţa a constatat că sunt infirmate de probatoriul administrat aspectele reţinute în rechizitoriu la pagina 150 în sensul că "inculpatul R., deşi cunoştea negocierile dintre părţi în sensul subcontractării într-un procent mult mai mare a lucrărilor către Y. şi personal nu avea nicio calitate să semneze un astfel de act, cu rea-credinţă a semnat adresa prin care contractul x a fost folosit în procedura aprobării subcontractantului. Inculpatul cunoştea faptul că Y. a preluat întreaga lucrare, dar şi faptul că autorităţile nu au fost informate corect cu privire la această informaţie esenţială, care trebuia să rămână ascunsă". Cu privire la acest ultim aspect, s-a arătat în rechizitoriu, la pag. 150-151, că rezultă din mail-ul trimis de inculpatul R. la data de 10.03.2014 martorului QQQQQ. şi inculpaţilor O. şi J., în care îi anunţă că "nu este foarte inteligent ca Y. să facă public faptul că a câştigat proiectul Sinaia - Breaza când oficial el are calitatea de subcontractant pentru CC. şi I. S.R.L." . Instanţa de fond a constatat, în primul rând, că e-mailul are o dată situată la aproximativ 3 luni după data formulării cererii de aprobare a subcontractării, neputând dovedi cunoaşterea unor împrejurări la momentul formulării cererii menţionate, iar în al doilea rând, că nu se face în cuprinsul acestuia referire la niciun procent al subcontractării, din punctul de vedere al inculpatului R. S.C. Y. având calitatea de subcontractor în baza contractului x, aşa cum a declarat acesta în faţa instanţei .

În sprijinul concluziei expuse mai sus, s-a arătat că exact cuprinsul adresei/scrisorii oficiale din mailul trimis de PPPPP. se regăseşte în adresa emisă de CC., datată 11.12.2013, sub semnătura inculpatului R. înaintată de acesta I. S.R.L. . În cuprinsul acestei adrese se făcea referire la o serie de înscrisuri care erau în posesia S.C. Y. şi pe care angajaţi ai acestei din urmă societăţi (rămaşi neidentificaţi), le-au ataşat cererii înainte de a fi depusă la BB., aceste documente nefiind în posesia CC. vreodată.

Prin această cerere adresată BB., CC., prin reprezentantul inculpat R., solicita nominalizarea unui subcontractant pentru o parte a lucrărilor pe care trebuie să le execute, după cum urmează: a) Design lucrări permanente; b) Lucrări mecanice; c) Lucrări electrice, lucrări incluse în propunerea financiară a contractului (pg. 2070-2249), către S.C. Y. S-a menţionat că nominalizarea subcontractantului se face în conformitate cu Art. 4.4 şi 4.5 din contract (pg. 31) şi este necesară pentru eficientizarea activităţii şi pentru respectarea termenelor de execuţie prevăzute în contract. S-a mai arătat că CC. înţelege să răspundă în continuare pentru acţiunile sau erorile subcontractantului sau ale angajaţilor acestuia şi să nu nominalizeze un alt subcontractant fără a obţine acordul scris al Inginerului .

Acesta a fost ultimul demers al inculpatului R. în raporturile cu BB. (prin mijlocirea I. S.R.L) în legătură cu derularea CL1, formularea cererii fiind făcută cu acordul inculpatului O..

După ce adresa emisă de inculpatul R. a ajuns la I. S.R.L., pe această adresă s-a aplicat (prin fotocopiere sau scanare), în împrejurări ce nu au fost stabilite, şi semnătura martorului DDDDD., ca reprezentant al asocierii I. S.R.L. - CC., precum şi ştampila I. S.R.L. . Adresa prin care s-a solicitat aprobarea subcontractării în baza contractului x din 06.12.2013 a fost înregistrată la data de 13.12.2013 la Inginer sub nr. x, fiind depusă şi la UIP şi înregistrată sub nr. x/18.12.2013 - dosar de urmărire penală.

Alăturat cererii au fost înaintate Inginerului numeroase documente provenite de la S.C. Y. (peste 120 de file), printre care şi declaraţia S.C. Y. cu privire la neîncadrarea în prevederile art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, pe care s-a aplicat parafa cu semnătura inculpatei J., precum şi contractul de lucrări nr. x/06.12.2013 încheiat între S.C. CC. şi S.C. Y. S.R.L., neexistând o adresă de înaintare pe formular tipizat din partea asocierii I. S.R.L.- CC. şi un număr de înregistrare din partea reprezentantului antreprenorului, aşa cum ar fi fost firesc şi cum s-a procedat în cazul întregii corespondenţe aferente CL1. Dosarul de subcontractare a fost dus spre aprobare la sediul BB. de inculpatul L..

În cererea de aprobare a subcontractării semnată de inculpatul R., purtând ştampila CC. şi a I. S.R.L., precum şi semnătura aparent emanând de la martorul de DDDDD., ca reprezentant al asocierii I. S.R.L. - CC., s-a solicitat expressis verbis aprobarea subcontractării în baza contractului x din 06.12.2013, fără a se indica un procent al subcontractării sau o valoare a lucrărilor subcontractate, fiind menţionate, cu titlu foarte general, lucrări pe care S.C. Y. ar fi trebuit să le execute în calitate de subcontractor.

Instanţa de fond a arătat că, la momentul formulării cererii de aprobare a subcontractării adresate BB. şi Inginerului, inculpatul R. nu cunoştea existenţa contractului nr. x/25.11.2013, declaraţiile inculpatului R. fiind constante în acest sens şi neinfirmate de vreo altă probă.

S-a mai arătat că subcontractarea ce forma obiectul contractului x din 6.12.2013 nu putea fi aprobată de Inginer şi BB. În acest sens, instanţa a subliniat că în cuprinsul acestui contract se menţionează că S.C. Y., în calitate de subcontractor, se obliga să execute toate lucrările aferente CL1, având în vedere că CC. deţinea 50% din părţile CL1, preţul fiind stabilit la suma de 31.008.000 RON (exclusiv TVA). Or, potrivit pct. 4.4 din condiţiile generale de contract, care fac parte integrantă din contractul încheiat la 7.01.2013:

"Antreprenorul nu va subcontracta în totalitate lucrările". Mai mult, în contractul x din 6.12.2013 se făcea trimitere la Anexa 1 care ar fi trebuit să conţină o detaliere a sumei, anexa fiind intitulată "Domeniul de aplicare al lucrărilor", anexă care era parte integrantă din contract, însă care nu exista în realitate.

De aceea, Inginerul nici nu a aprobat subcontractarea ce forma obiectul solicitării adresate de inculpatul R., prin adresa din 23.12.2013 fiind formulată o solicitare de clarificare şi învederându-se tocmai faptul că în art. 4 din contractul x se face referire la contractul de lucrări în totalitatea sa, Inginerul precizând că acest lucru nu este admisibil, având în vedere interdicţia subcontractării în totalitate a lucrărilor ce reiese din clauza 4.4 din contractul de lucrări, iar preţul înscris în contractul de subcontractare reprezintă puţin sub jumătate din valoarea totală a contractului de lucrări, precum şi la faptul că lipsea anexa 1 menţionată în contractul de subcontractare referitoare la domeniul de aplicare al lucrărilor.

Prin adresa menţionată, Inginerul a solicitat în mod expres o serie de clarificări, arătând că trebuie să fie indicate în mod clar obligaţiile antreprenorului, ce activităţi va desfăşura acesta şi care este procentul total care îi este atribuit .

Răspunsul la această adresă nu a provenit însă de la CC. şi nici de la inculpaţii R. şi O., adresa fiind comunicată de inginer Asocierii I. S.R.L. - CC., iar răspunsul a fost comunicat de reprezentantul antreprenorului către Inginer şi spre ştiinţă BB. .

În vederea întocmirii adresei de răspuns nu s-a procedat la contactarea CC. sau a vreunuia dintre inculpaţii R. şi O., ci la redirecţionarea adresei către S.C. Y., astfel fiind completate de martora LLLLL., la solicitarea inculpatului L.: declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, în cuprinsul acesteia menţionându-se la rubrica privind procentul din valoarea totală a contractului ca fiind 49% (în original la dosar de urmărire penală, în copie la dosar de urmărire penală), declaraţia privind eligibilitatea, declaraţia privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute de art. 18¹ din O.U.G. nr. 34/2006, declaraţii pe care martora a aplicat ştampila cu semnătura inculpatei J., deoarece inculpata era în concediu. Inculpatul F. a semnat şi el declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, în cuprinsul acesteia menţionându-se la rubrica privind procentul din valoarea totală a contractului ca fiind 49% (procent inexact atât prin raportare la contractul x din 6.12.2013, cât, mai ales, prin raportare la contractul nr. x din 25.11.2013, care reprezenta voinţa reală a I. S.R.L. şi S.C. Y.). Conţinutul adresei de răspuns nu a fost comunicat CC. şi inculpaţilor O. şi R..

Numai urmare a acestor clarificări, Inginerul şi-a exprimat consimţământul privind numirea subantreprenorului S.C. Y., prin adresa x din 13.01.2014 (înregistrată la S.C. BB. sub nr. x din 14.01.2014) - dosar de urmărire penală, iar ulterior, BB., prin adresa nr. x, a informat Inginerul că nu are obiecţiuni cu privire la aprobarea acestui subcontractant .

Din cele expuse mai sus a rezultat că simpla formulare, de către inculpatul R., a cererii de aprobare a subcontractării în baza contractului x din 6.12.2013, nu a avut ca urmare aprobarea numirii S.C. Y. ca şi subcontractor, acest contract, prin el însuşi, neavând aptitudinea concretă de a fundamenta o astfel de aprobare, aşa cum a rezultat în mod neechivoc din adresa nr. x emisă de Inginer. În lipsa depunerii ulterioare a documentelor inexacte emanând de la S.C. Y. şi I. S.R.L. conţinând clarificări (parţiale) ale impedimentelor invocate de Inginer (şi a ascunderii procentului real al subcontractării, de 95,2%), solicitarea de numire a subantreprenorului S.C. Y. formulată de inculpatul R. (şi trimisă prin intermediul I. S.R.L.) ar fi fost respinsă.

Mai mult, prezentarea contractului x în vederea aprobării subcontractării a fost făcută la iniţiativa inculpatului L., acesta ştiind că actul juridic care era pus în executare era de fapt contractul nr. x/25.11.2013 (acesta fiind folosit ulterior pentru încheierea tuturor actelor juridice) şi urmărind ca, prin prezentarea acestuia, să fie disimulată existenţa contractului nr. x/25.11.2013, care reflecta voinţa reală a I. S.R.L. şi S.C. Y. Inculpaţii R. şi O. nu au avut cunoştinţă de existenţa contractului nr. x/25.11.2013 şi nu au avut, prin urmare, cum să acţioneze cu intenţia de a ajuta reprezentanţii I. S.R.L. să prezinte contractul x ca fiind contractul ce reglementa subcontractarea.

În plus, deşi s-a aprobat numirea S.C. Y. ca şi subcontractor în baza contractului x din 6.12.2013, încheierea poliţei de asigurare pentru plata avansului, care a stat la baza plăţii avansului, nu are nicio legătură cu acest contract, ci exclusiv cu contractul x din 25.11.2013 la care CC. nu a fost parte şi la încheierea căruia inculpaţii R. şi O. nu au avut vreo contribuţie. Încheierea acestei poliţe a reprezentat ultima condiţie care mai trebuia îndeplinită pentru plata avansului, celelalte, prevăzute de art. 14.2 din condiţiile generale de contract, fiind îndeplinite.

Totodată, în privinţa inculpatului R., instanţa de fond a mai reţinut că nu a avut nicio implicare în redactarea contractului x din 6.12.2013 şi a contractului de cesiune din 5.12.2013, acesta redactând la Paris, împreună cu inculpata J., draftul de contract de lucrări (contractul de subcontractare), pentru suma de 31.008.000 RON din partea care revenea CC. din CL1, draft care a fost trimis inculpatului O., după care, la cererea lui NN., s-au redactat cele două contracte menţionate, care au fost semnate de inculpatul O. şi de inculpata J., inculpatul R. având doar rolul de a le transmite prin e-mail şi apoi un rol de curier pentru a duce la semnat contractele menţionate reprezentanţilor S.C. Y.

Instanţa a mai remarcat două aspecte. Un prim aspect a fost acela că, deşi prin adresa nr. x, Inginerul a solicitat în mod expres mai multe clarificări, arătând că trebuiau să fie indicate în mod clar obligaţiile subantreprenorului, ce activităţi va desfăşura acesta şi care este procentul total care îi este atribuit, doar ultimul aspect a fost clarificat prin răspunsul înaintat de antreprenor şi S.C. Y., subcontractarea fiind aprobată în pofida faptului că obligaţiile subantreprenorului şi activităţile ce urmau a fi desfăşurate de acesta nu au fost individualizate în niciun mod. Însuşi martorul KKKK., şeful UIP, a arătat în şedinţa lunară de progres din 14.11.2013, legată de CL1, că pentru desemnarea unui subcontractor nominalizat trebuie încheiat contractul de asociere detaliat, contract care, potrivit susţinerilor martorului, oricum ar fi trebuit încheiat în 10 zile de la data contractului de asociere .

Un al doilea aspect a fost acela că nu s-a solicitat de către Inginer nicio clarificare din partea CC. a aspectelor menţionate în adresa x, deşi problemele constatate de Inginer în urma examinării contractului de subcontractare prezentat nu puteau fi lămurite în mod unilateral de către S.C. Y., fără coparticiparea partenerului contractual CC. şi, cu atât mai mult, nici de liderul asocierii, fără exprimarea poziţiei neechivoce de către CC., care era semnatar al contractului x.

Instanţa de fond a arătat că, deşi contractul din 5.12.2013 dintre CC. şi S.C. Y., care exprima voinţa reală a acestor societăţi şi prevedea obligaţia de plată a sumei de 250.000 euro către CC., a fost ţinut secret faţă de BB., contractul x din 6.12.2013 care a fost prezentat în vederea aprobării subcontractării nu putea fundamenta, în absenţa clarificărilor, care însă nu au venit de la CC., această aprobare şi nici nu a determinat în concret aprobarea.

În plus, nefiind cunoscută interdicţia de a cesiona de către inculpaţii O. şi R., nu s-a putut considera că aceştia au acţionat cu rea-credinţă şi cu intenţia de a fi folosit contractul x din 6.12.2013 ca document inexact în vederea obţinerii pe nedrept de fonduri europene, la aceeaşi concluzie conducând şi faptul că cei doi inculpaţi ştiau că Ministerul Mediului exprimase un acord de principiu pentru ca CC. să rămână cu 1% din CL1 şi nu ştiau de răspunsul negativ dat de BB. la cererea de aprobare a modificării procentelor în acest sens.

Mai mult, din probele administrate a rezultat că niciunul dintre inculpaţii R. şi O. nu a urmărit ca prin acţiunile lor să determine obţinerea pe nedrept de fonduri europene de către asocierea I. S.R.L.- CC. sau de către S.C. Y., ci doar ca CC. să îşi reducă la maxim obligaţiile (şi, corelativ, drepturile) din contractul CL1 şi să încaseze suma de 250.000 euro, pe care inculpaţii o apreciau ca fiind costul activităţilor desfăşurate de această societate în legătură cu CL1. Obligaţia de plată a sumei de 250.000 euro, de către S.C. Y. către CC., aşa cum era prevăzută în mod expres în contract, nu avea nicio legătură cu încasarea avansului din CL1. Inculpatul O. a declarat în acelaşi sens .

În acest sens, instanţa de fond a făcut trimitere la corespondenţa purtată prin e-mail (predată organelor de urmărire penală de martorul QQQQQ. cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul S.C. Y. S.R.L.) din perioada anterioară încasării avansului, începând din 30.01.2014 şi până la 12.03.2014, în care inculpatul R. solicita insistent martorului ca plata sumelor datorate de S.C. Y. conform contractului din 5.12.2013 să fie făcută şi să fie respectate termenele convenite . Corespondenţa a fost trimisă şi inculpaţilor J., N. şi O., aflaţi în C. civ.-urile e-mail-urilor. S-a constatat că S.C. Y. nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, făcând plata numai după ce a încasat avansul, deşi nu exista nicio clauză de tip back-to-back sau alta similară care să condiţioneze plata către CC. de încasarea avansului (şi declaraţiile inculpatului R. fiind constante în acest sens - dosar de urmărire penală; dosar instanţă). Instanţa a arătat că martorul QQQQQ. a declarat că inculpatul R. a solicitat frecvent ca plata sumei de 250.000 euro să se facă de către S.C. Y. conform graficului stabilit, dar atunci când a adus la cunoştinţă inculpatului L. această problemă, acesta a dispus ca plata să se facă după încasarea avansului şi din acest avans . A rezultat că referirile martorului QQQQQ. din cuprinsul unui e-mail la un gentlemen agreement în sensul că plata se va face după ce se va încasa avansul de la beneficiar, pe de o parte, au fost făcute doar ca urmare a dispoziţiei inculpatului L., iar pe de altă parte, nu există nicio probă care să susţină vreo astfel de înţelegere. În plus, şi din modalitatea de eşalonare a ratelor de câte 15.000 euro a rezultat că nu există nicio legătură cu sumele care ar fi urmat să fie încasate de S.C. Y. în baza CL1. S.C. Y. nu şi-a respectat nici această obligaţie, achitând doar suma de 100.000 euro şi două rate de 15.000 euro, discuţiile între cele două societăţi continuând şi în cursul anului 2014 pe această temă, R. atrăgând în mod repetat atenţia asupra obligaţiilor de plată asumate de S.C. Y. prin contract şi a faptului că nu s-au respectat termenele de plată . Mai mult, inculpatul O. a precizat că CC. nu a primit nici procentul de 1% din avans care i se cuvenea potrivit procentului din CL1 cu care rămăsese în urma subcontractării .

Avansul de 7.705.590,96 RON a fost virat de BB. în contul Escrow deţinut de I. S.R.L. După împărţirea sumei între I. S.R.L. şi S.C. Y., potrivit prevederilor contractului nr. x/25.11.2013 (97% S.C. Y. şi 3% I. S.R.L.), fiecare din aceste societăţi a putut dispune de suma care i-a revenit. S.C. Y. a plătit din avans către CC. sumele de 453.900 RON, 66.412,50 şi 67.170 RON, la datele de 17.03.2014, 30.04.2014 şi, respectiv, 26.05.2014, în baza facturii nr. x/R/1003 emise la 5.12.2013 de CC. având ca obiect serviciile de proiectare de bază (basic design) care au fost făcute pentru pregătirea documentaţiei aferente CL1 .

Deşi CC. a obţinut sumele de bani menţionate din avansul aferent CL1, aceasta a avut loc după virarea sumei de bani provenită şi din fonduri europene în contul Escrow, sumă împărţită şi ridicată de I. S.R.L. şi de către S.C. Y. din acest cont. Această din urmă societate a fost cea care (alături de I. S.R.L.) a obţinut pe nedrept fonduri europene, după care a dispus de acestea potrivit propriei voinţe, deşi conform art. 14.2 din Condiţiile generale de contract ale CL1 avansul reprezenta un împrumut fără dobândă în vederea mobilizării şi proiectării, care urma să fie rambursat prin deduceri procentuale din Certificatele de plată . Obligaţia de plată a sumei de 250.000 euro, de către S.C. Y. către CC., nu avea nicio legătură cu avansul, faptul că plata sumei parţiale de 130.000 euro s-a făcut din avans neavând relevanţă. Instanţa de fond a arătat că, urmare a faptului că S.C. Y. nu a achitat suma de 100.000 euro către CC. în termenul convenit, iar demersurile repetate ale inculpatului R. în acest scop au rămas fără rezultat, acesta i-a scris un e-mail inculpatului N., aflând de pe internet datele de contact ale acestuia, date care i-au fost confirmate şi de ZZ. . După expedierea unui e-mail către N., în care reclama faptul că nu se făcuse plata conform înţelegerii, acesta i-a scris inculpatei J., astfel că S.C. Y. a achitat suma de 100.000 euro către CC. la data de 17.03.2014, iar apoi câte 15.000 euro la datele de 30.04.2014 şi, respectiv, 26.05.2014. Restul sumelor datorate de S.C. Y. nu au mai fost achitate.

Având în vedere cele expuse mai sus, ţinând seama de cronologia evenimentelor, instanţa de fond a apreciat că probaţiunea administrată nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii R. şi O. au acţionat cu intenţia de a ajuta I. S.R.L. şi, implicit, S.C. Y., să obţină, cu rea-credinţă şi pe nedrept, fonduri europene şi că acţiunile lor ar întruni cerinţele de tipicitate ale complicităţii (art. 48 alin. (1) C. pen.) la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

În tot acest context, lipsind intenţia specifică infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptul că au existat discuţii prin intermediul poştei electronice în care inculpatul R. a afirmat că CC. a cedat toate drepturile şi obligaţiile care reies din contract către S.C. Y. (în data de 6.03.2014 - dosar de urmărire penală) sau în care acesta insista asupra caracterului confidenţial al contractului de cesiune (e-mail-ul trimis la data de 10.03.2014 martorului QQQQQ. - fila x, traducere la dosar de urmărire penală) reprezintă împrejurări lipsite de relevanţă raportat la acuzaţiile aduse în prezenta cauză. De asemenea, nici faptul că inculpatul R. a atras atenţia, prin acelaşi e-mail, asupra aspectului că nu a fost foarte inteligent din partea S.C. Y. să anunţe la ştiri că a câştigat proiectul Sinaia - Breaza, din moment ce oficial sunt subcontractori pentru CC. şi I. S.R.L., nu a avut relevanţă în raport de obiectul probaţiunii din cauză.

Sintetizând cele expuse mai sus, instanţa de fond, raportat şi la aspectele reţinute la filele x din rechizitoriu, a arătat, în esenţă, următoarele:

- inculpatul R. nu era reprezentantul legal sau de fapt al CC., acesta neavând vreo calitate în cadrul acestei societăţi şi acţionând de fiecare dată în numele acesteia în baza unei împuterniciri exprese şi speciale;

- inculpaţii R. şi O. nu au cunoscut falsurile comise de inculpaţii B. şi D. în privinţa documentelor depuse la dosarul de licitaţie; semnarea contractului de asociere autentificat (şi nu a CL1 cum se reţine în rechizitoriu, acesta fiind semnat doar de inculpatul F.) nu echivalează cu o complicitate morală la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, deoarece, pe de o parte, de documentele false nu aveau cunoştinţă nici la acel moment, iar pe de altă parte, documentele fuseseră deja depuse la BB. şi licitaţia fusese deja câştigată pe baza acestora; nu poate exista o complicitate ulterioară actelor de executare comise de autor;

- semnarea contractului de asociere nu echivalează cu acoperirea falsurilor, câtă vreme nu s-a dovedit că ştiau de ele; faptul că ştiau că CC. nu emisese o procură specială prin care să îl împuternicească pe inculpatul B. să participe la licitaţie nu poate conduce la concluzia că au cunoscut în mod indubitabil faptul că acesta a falsificat o astfel de procură; inculpaţii O. şi R. nu au avut timp suficient pentru a studia întreaga documentaţie aferentă CL1, care le-a fost trimisă, exceptând condiţiile generale de contract, exclusiv în limba română pe care nu o cunoşteau; nu le-a fost indicată procura falsă de către inculpatul B. în documentele trimise, la dosarul de licitaţie nefiind depusă această procură, ci doar traducerea în limba română, cu legalizarea semnăturii traducătorului; inculpatul R. nu a semnat nici contractul de asociere autentificat şi nici CL1; FFFF., care a semnat contractul de asociere în numele CC., nu fusese împuternicit de inculpatul O., ci de un alt asociat al CC. care avea dreptul de a reprezenta societatea, însă a existat acordul inculpatului O. pentru mandatarea acestuia;

- intenţia inculpatului O. a fost aceea ca CC. să execute contractul, pregătind contractul de asociere detaliat, deoarece CC. fusese implicată în demersurile premergătoare licitaţiei, proiectul era unul cunoscut, CC. îşi manifestase intenţia neechivocă de a participa la licitaţie, s-a pregătit o parte din documentaţie, inclusiv cu sprijinul GGG., se făcuseră cheltuieli cu documentaţia, doar formula asocierii nu fusese aprobată de conducerea CC.;

- inculpaţii R. şi O. nu cunoşteau negocierile dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. privind subcontractarea unui procent de peste 90% din CL1, nu se cunoştea existenţa contractului nr. x/25.11.2013 încheiat în acest sens;

- inculpatul R. nu a negociat la Paris încheierea contractului de cesiune cu inculpaţii J. şi L., ci a semnat draftul de contract de subcontractare; inculpatul R. nu a avut nicio implicare în negocierea clauzelor şi încheierea contractului de cesiune din 5.12.2013 şi a contractului x din 6.12.2013, încheiate între CC., prin inculpatul O., şi S.C. Y., rolul său fiind doar de a transmite contractele de la CC. la S.C. Y., în format electronic şi apoi fizic;

- nu există dovezi în sensul că inculpaţii O. şi R. au dorit, prin orice modalitate, să obţină o sumă de bani pe nedrept în cadrul CL1; suma de 250.000 negociată în final a reprezentat costul proiectării de bază pentru CL1, suportat de CC. şi fusese convenită anterior cu I. S.R.L. pentru modificarea procentului deţinut de CC. din CL1 la 1%; CC. a pierdut în mod real şansa obţinerii unui profit prin subcontractarea către S.C. Y.; acceptarea subcontractării s-a făcut deoarece era evident că nu se putea depăşi blocajul în care erau I. S.R.L. şi CC. şi nu se putea începe executarea; pentru I. S.R.L. nevoia subcontractării era stringentă, deoarece constituise garanţia de bună execuţie, iar executarea lucrărilor nu o putea face în absenţa CC. care avea experienţa similară şi capacitatea tehnică de a realiza staţiile de tratare a apei şi de epurare; suma de 250.000 euro pe care S.C. Y. trebuia să o achite CC. nu avea nicio legătură cu avansul aferent CL1;

- nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii R. şi O. ştiau că era interzisă cesiunea contractului, această interdicţie rezultând doar din condiţiile particulare de contract, care nu le fuseseră traduse în limba franceză, iar în condiţiile generale se prevedea că era posibilă cesiunea cu acordul celeilalte părţi (pct. 1.7);

- atât contractul de cesiune, cât şi contractul x, deşi din punct de vedere teoretic erau diferite ca natură juridică, produceau în fapt aceleaşi efecte, respectiv preluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor CC. din CL1 de către S.C. Y.; mai mult, prin cererea de aprobare a subcontractării CC. a confirmat că rămâne răspunzătoare de executarea CL1 a faptului că S.C. Y. urma să execute toate obligaţiile care i-ar fi revenit, iar dorinţa de a nu fi făcută publică suma de 250.000 euro pe care CC. urma să o primească de la I. S.R.L. pentru proiectarea de bază nu are nimic nelegal, mai ales că CC. emisese factură pentru această sumă în baza contractului de cesiune; în plus, după încheierea contractelor, inculpatul R. s-a deplasat în România de mai multe ori pentru a se întâlni cu martorul WWWWW. şi a discuta despre specificaţiile tehnice, intermediind legătura cu diferiţi furnizori în vederea asigurării aceloraşi preţuri ca cele ofertate iniţial către CC., purtând şi discuţii prin e-mail-uri din 17.09.2014, 22.09.2014, 30.09.2014 şi 13.10.2014 în care martorul solicita suport în relaţia cu furnizorii de echipamente menţionaţi în oferta tehnică, iar inculpatul i-a pus pe aceştia în legătură directă; la una dintre aceste întâlniri (în luna decembrie 2013) a participat şi martorul ZZ. . Martorul WWWWW. a confirmat participarea inculpatului R. la întâlnirea menţionată de acest inculpat, precizând că inculpatul a telefonat reprezentanţilor unei societăţi furnizoare şi l-a prezentat în vederea unei colaborări ulterioare;

- prezentarea contractului x, iar nu a contractului de cesiune, ataşat cererii de aprobare a subcontractării, nu s-a făcut cu rea-credinţă şi nici cu intenţia de a ajuta I. S.R.L. să obţină pe nedrept fonduri europene; de fapt, prezentarea acestui contract a fost făcută la cererea inculpatului L. şi doar ca urmare a faptului că BB. nu aprobase subcontractarea către S.C. Y. pentru procentul de 94,98% din CL1, iar O. şi R. nu ştiau de existenţa contractului nr. x/25.11.2013, dintre I. S.R.L. şi S.C. Y., care, de fapt, stătuse la baza cererii iniţiale de aprobare a subcontractării, cerere de care, de asemenea, cei doi inculpaţi nu aveau cunoştinţă; folosirea contractului x din 6.12.2013 s-a făcut, la iniţiativa inculpatului L., care urmărea să ascundă existenţa contractului nr. x din 25.11.2013, aspect pe care inculpaţii O. şi R. nu îl cunoşteau; în acest context, existenţa clauzei de confidenţialitate din contractul de cesiune nu este suficientă pentru a dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, reaua-credinţă şi intenţia inculpaţilor O. şi R. de a ajuta I. S.R.L. pentru a se obţine pe nedrept fonduri europene; mai mult, I. S.R.L. nu avea cunoştinţă la acel moment de existenţa contractului de cesiune, iar CC. a insistat ca S.C. Y. să respecte clauza de confidenţialitate din contractul de cesiune care interzicea comunicarea contractului inclusiv către I. S.R.L.;

- contractul de subcontractare x dintre CC. şi S.C. Y., în forma în care fusese încheiat, nu putea sta la baza aprobării subcontractării, deoarece prevedea subcontractarea tuturor lucrărilor către S.C. Y., ceea ce nu era posibil şi, mai mult, nici nu a fost aprobat de BB. şi Inginer ca atare, ci doar după ce S.C. Y. şi I. S.R.L., prin inculpatul F., fără ştiinţa CC., au confirmat procentul de 49% al subcontractării, fără vreo implicare şi fără ştiinţa CC.;

- inculpatul R. a semnat cererea de aprobare a subcontractării în numele CC., cu acordul inculpatului O. şi dat fiind faptul că fusese desemnat de CC. ca manager de proiect şi autorizat cu puteri depline să reprezinte CC. la toate întâlnirile cu clientul şi/sau Inginerul, la fel şi cu partenerul de asociere I. S.R.L.;

- demersurile pentru subcontractarea către S.C. Y. care au implicat folosirea cu rea-credinţă de documente false ori inexacte nu au aparţinut CC., ci acestei societăţi.

Instanţa de fond a constatat că la rubrica "În drept" a rechizitoriului se arată următoarele: Faptele inculpaţilor O. şi R. care, în calitate de reprezentanţi ai CC., în etapa pre-contractuală, au luat decizii prin care au validat rezultatul licitaţiei privind CL1, contribuind la folosirea de documente false, iar în faza de executare a aceluiaşi contract au semnat/negociat contractul de cesiune din 5.12.2013 şi contractul x din 6.12.2013, contribuind şi făcând posibilă folosirea în această etapă de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, constituie, pentru fiecare în parte, complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) C. pen., infracţiuni care se reţin în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi.

Prin încheierea din data de 2.06.2020, instanţa a schimbat încadrarea juridică în privinţa ambilor inculpaţi, din cele două infracţiuni în concurs reţinute prin rechizitoriu, în infracţiunea unică prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a reţinut că, pentru existenţa complicităţii, ca formă de participaţie, trebuie în mod obligatoriu ca forma de vinovăţie cu care acţionează complicele să fie intenţia. În acest sens, art. 48 alin. (1) C. pen. prevede:

"Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală".

Din punct de vedere subiectiv, complicele acţionează cu intenţie, formă de vinovăţie care se caracterizează, sub aspectul prevederii, prin aceea că acesta cunoaşte acţiunea (inacţiunea) pe care urmează să o comită autorul şi că ea va produce o anumită urmare periculoasă prevăzută de legea penală. În plus faţă de aceasta, ceea ce realizează legătura subiectivă dintre complice şi autor este prevederea că actul său se alătură unei acţiuni (inacţiuni) periculoase efectuate de autor. Sub aspectul factorului de voinţă, complicele doreşte (urmăreşte) sau acceptă producerea urmării periculoase a acţiunii (inacţiunii) autorului, precum şi ca, la această acţiune, să-şi aducă contribuţia prin actul său pentru a se produce urmarea. Cu alte cuvinte, complicele (participantul) poate acţiona cu intenţie directă sau indirectă.

În prezenta cauză, s-a reţinut că probaţiunea administrată nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii R. şi O. au acţionat cu intenţia de a ajuta I. S.R.L. şi, implicit, S.C. Y. (şi BB.), să obţină, cu rea-credinţă şi pe nedrept, fonduri europene, deoarece nu s-a dovedit faptul că aceştia au avut cunoştinţă de falsurile comise de inculpaţii B. şi D., că ştiau de interdicţia cesiunii şi de intenţia inculpatului L. de a se ascunde procentul real al subcontractării din contractul nr. x din 25.11.2013 prin prezentarea contractului x din 6.12.2013. În plus, obţinerea fondurilor europene pe nedrept a fost consecinţa acţiunilor frauduloase subsecvente depunerii cererii de aprobare a subcontractării, acţiuni cu care inculpaţii O. şi R. nu au avut nicio legătură.

Prin urmare, instanţa de fond a dispus achitarea ambilor inculpaţi, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, faptele nefiind săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege.

V.1.3. În privinţa inculpaţilor H., F. şi I. S.R.L. (aspecte suplimentare faţă de cele analizate la pct. V.1.1 şi V.1.2)

Instanţa de fond a reţinut că I. S.R.L. este o societate comercială cu sediul în Băneşti, Prahova, înfiinţată în anul 1994, având ca obiect principal de activitate lucrări de construcţii de drumuri şi autostrăzi, asociatul unic fiind, din anul 2011, numita IIII., mama inculpatului H.. Inculpatul F. a fost numit administrator al societăţii în anul 1999 şi a ocupat această funcţie până în anul 2015, când a fost revocat de asociatul unic, la data de 6.03.2015 fiind numit ca administrator numitul AAAAAAAA..

S-a reţinut că inculpatul H. a fost coleg de facultate la Universitatea Tehnică din Bucureşti cu inculpatul F., iar după absolvire amândoi au lucrat la I. S.R.L., care aparţinea tatălui inculpatului H. (decedat în anul 2011, când asociat unic a devenit IIII.), inculpatul H. la compartimentul execuţie, iar inculpatul F. la compartimentul ofertare, acesta din urmă fiind numit şi administrator (aspecte rezultate din declaraţia inculpatului H., dosar de urmărire penală).

La nivelul anilor 2012-2014, I. S.R.L. avea trei puncte de lucru: unul la Băneşti, unde funcţionau Compartimentul execuţie condus de inculpatul H. şi Serviciul tehnic condus de martorul BBBBB. - director tehnic, un punct la lucru la Câmpina, pe str. x, unde se aflau compartimentul juridic condus de martorul ZZZZ. şi Serviciul economic condus de sora inculpatului H., numita JJJJ., iar un alt punct de lucru în Câmpina, pe strada x, nr. 10, unde a avut biroul şi inculpatul F., la parterul clădirii, până în luna octombrie 2013 şi unde, la etaj, se afla departamentul de Ofertare condus de martorul MMMM..

Până la licitaţiile organizate în anul 2012 de BB., I. S.R.L. a realizat şi staţii de epurare a apei, dar cu o capacitate mult mai mică decât cele din proiectul derulat de BB., astfel că nu îndeplinea singură condiţiile privind experienţa similară cerute prin fişa de date a licitaţiei. În acest sens, instanţa a făcut trimitere şi la declaraţia martorului BBBBB., director tehnic al I. S.R.L. (în perioada 2011-2016), care a relatat că nu s-a implicat în discuţiile care au avut loc la I. S.R.L. în vederea participării la licitaţie, deoarece societatea nu avea experienţă în domeniul proiectării şi executării staţiilor de epurare . A declarat în continuare că licitaţia pentru CL1 a fost prima licitaţie de această anvergură la care a participat, considerând că societatea nu era pregătită pentru o asemenea responsabilitate . Martorul ZZZZ. a declarat şi el că I. S.R.L. nu mai executase proiecte de anvergura CL1, neavând experienţa, capacitatea tehnică şi umană necesară pentru executarea unor staţii de epurare .

Date fiind contradicţiile dintre susţinerile inculpaţilor H. şi F. referitoare la rolurile şi atribuţiile decizionale ale acestora în cadrul I. S.R.L., cu implicaţii asupra participării şi vinovăţiei lor în ce priveşte infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, instanţa de fond a analizat în continuare materialul probator privitor la aceste aspecte.

Probatoriul administrat a dovedit, în mod indiscutabil, faptul că inculpatul H., deşi nu ocupa funcţia de administrator al societăţii şi nici nu era asociat în cadrul acestei societăţi, fiind fiul asociatei unice IIII. şi ocupând teoretic doar funcţia de director al compartimentului "Execuţie", era în fapt persoana care conducea activitatea inculpatei I. S.R.L., astfel că susţinerile inculpatului H. în sensul că nu era factorul de decizie nu au putut fi primite. I. S.R.L. a fost încă de la înfiinţare societatea familiei Palada, în permanenţă asociatul unic fiind un membru al familiei, inculpatul H. - tatăl inculpatului H. şi apoi mama acestuia, care a şi fost administrator până în anul 2007 -, sora inculpatului, JJJJ., era director economic, iar inculpatul era cel care lua, în fapt, cel puţin din anul 2011, toate hotărârile cu privire la activităţile importante ale societăţii.

Instanţa de fond a arătat că în prima declaraţie dată în cursul urmăririi penale inculpatul H. a făcut afirmaţii din care rezulta în mod neechivoc faptul că el conducea în fapt societatea, respectiv:

"în vara anului 2012 am fost contactat de domnul HHHH., B. şi D., care au venit la mine la birou la Băneşti şi mi s-a propus o colaborare la o lucrare din Câmpina aflată la 200 de m de baza de producţie şi staţia de beton (...). Am fost de acord să participăm la licitaţie în calitate de subcontractant al CC."; "Aceştia mi-au spus că vor să participăm şi la următoarea licitaţie de la Sinaia Breaza în asociere SC. I. cu CC. KKKK. a propus să participăm în procent de 50%-50%. Am fost de acord."; "În ultima zi în care se putea constitui garanţia, CC. mi-a răspuns ca noi să constituim întreaga sumă..."; "am fost contactat din partea lui KKKK. de IIIII. care ne-a spus că ar fi bine să subcontractăm o mare parte din lucrarea CL1 către firma Y.. În scurt timp L. a venit însoţit de IIIII. la Băneşti unde am discutat în mare subcontractarea. I-am spus că trebuie să obţină acordul CC. şi acordul BB.. Am negociat (...). Au urmat discuţii la sediu unde a participat domnul ZZZZ., J., F., BBBBB. L., şi altă persoană din conducerea societăţii, finalizate cu semnarea contractului x" .

Despre implicarea inculpatului F. inculpatul H. a afirmat iniţial următoarele:

"Anterior (participării la licitaţia pentru CL1 - subl. inst.) i-am explicat lui F. că vom participa la licitaţia pentru CLI. Am discutat inclusiv detalii tehnice cerându-i părerea dacă să participăm sau nu, iar F. a fost de acord" .

În cea de-a doua declaraţie din cursul urmăririi penale, inculpatul H. şi-a nuanţat poziţia, precizând, atunci când a fost întrebat care era persoana din cadrul I. S.R.L. cu care erau discutate de partenerii de afaceri condiţiile colaborărilor, că de derularea contractelor I. S.R.L. "se ocupă fiecare compartiment în parte" . A menţionat însă, în mod expres, că decizia de a participa la licitaţia organizată de BB. în vederea atribuirii acestui contract i-a aparţinut . Despre inculpatul F. a afirmat în această declaraţie că în ultimul an (anul 2014, raportat la data declaraţiei - subl. inst.), acesta venea mai rar la societate, întrucât îşi deschisese o firmă în agricultură şi se ocupa de ea, că acesta discuta cu martorii MMMM. şi SSSS. problemele legate de administrarea societăţii, precizând că inculpatul F. îşi exercita efectiv atribuţiile de administrator al societăţii .

În declaraţia de martor dată în faţa DNA Ploieşti în dosarul nr. x/2015 deschis ca urmare a denunţului formulat de acesta împotriva martorului KKKK. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în legătură cu CL1, H. a declarat că el coordonează activitatea I. S.R.L., iar cu ocazia stabilirii datelor de identificare ale acestuia, a declarat că este inginer constructor şi director coordonator al I. S.R.L. .

În schimb, în faţa instanţei, inculpatul H. a susţinut că a fost abordat de HHHH. şi inculpatul B. pentru a discuta despre colaborarea pentru CL1 şi CL2 datorită faptului că el, în calitate de coordonator al execuţiei lucrărilor derulate de I. S.R.L. pe şantier, se ocupa "de execuţia lucrărilor, iar aceştia voiau să se intereseze de capacitatea societăţii de a efectua lucrări civile" şi că, având în vedere atribuţiile sale în societate, înaintea contractării unei lucrări era "consultat cu privire la posibilitatea executării acesteia", că, urmare a discuţiilor avute cu martorul HHHH. şi inculpatul B., i-a îndrumat spre sediul societăţii din Câmpina, str. x pentru ca şi celelalte compartimente "să se pronunţe cu privire la participarea la licitaţie" . Inculpatul a precizat că nu s-a ocupat niciodată de încheierea de contracte comerciale, iar contractul CL1 nu l-a privit pentru că nu era "treaba" lui, că în societate deciziile "sunt colective", după consultarea compartimentelor, iar el ia deciziile pe partea sa de execuţie, că, după semnarea contractului, pe el l-a căutat inculpatul O. "pentru a cunoaşte baza de producţie", însă şi faptul că a fost invitat de inculpatul O. în Liban "pentru a se cunoaşte mai bine şi a demara execuţia lucrărilor". Instanţa a arătat că revenirea inculpatului asupra declaraţiilor anterioare este nejustificată şi au fost înlăturate susţinerile acestuia în sensul că nu el era factorul decizional, deoarece probaţiunea administrată a dovedit, pe deplin, contrariul.

Instanţa de fond a mai arătat că, deşi inculpatul H. a susţinut în cursul judecăţii că martorul MMMM. era şeful compartimentului "Ofertare" din cadrul I. S.R.L. şi că, pentru acest considerent, i-a îndrumat pe inculpatul B. şi pe martorul HHHH. să meargă să discute cu acesta la sediul din Câmpina, str. x, martorul MMMM. a declarat în cursul urmăririi penale că era angajat din anul 2001 la I. S.R.L., ca subinginer, având ca şi atribuţii de serviciu verificare şi întocmire situaţii de lucrări şi oferte pentru licitaţii, că activitatea şi-o desfăşura în cadrul Biroului tehnic care are sediul în Câmpina, pe str. x, că şefii săi direcţi erau "domnul F. în calitate de administrator şi domnul H. în calitate de inginer lucrări" şi că, din câte cunoaşte, deciziile privind societatea le luau împreună F. şi H., după consultarea cu celelalte compartimente .

S-a reţinut că din declaraţia din cursul urmăririi penale a martorului MMMM. rezultă, în mod neechivoc, faptul că inculpatul H. a fost cel care a luat decizia participării la licitaţiile organizate de BB., cel la indicaţia căruia martorul a participat la discuţiile de la Sinaia legate de licitaţii cu inculpatul B. şi martorii KKKK. şi HHHH., cel care a hotărât împreună cu inculpaţii B. şi R. participarea la cele două licitaţii, cel care i-a comunicat formula de participare la licitaţia pentru CL1. Martorul nu a menţionat nimic legat de vreo posibilă implicare a inculpatului F. în vreuna din aceste acţiuni sau decizii ale inculpatului H., martorul precizând doar că pe acesta îl informa permanent, la fel ca şi pe inculpatul H., despre stadiul întocmirii documentaţiei .

În faţa instanţei, martorul MMMM. şi-a nuanţat şi chiar schimbat declaraţia în privinţa mai multor aspecte, unul dintre acestea privind exact rolul pe care inculpatul H. îl avea în cadrul I. S.R.L., pe care a încercat să-l limiteze exclusiv la partea de execuţie a lucrărilor, deşi a precizat la început că îşi menţine declaraţia din cursul urmăririi penale . Astfel, încă din primele afirmaţii ale martorului s-a observat încercarea de repoziţionare a inculpatului H. în ierarhia organizaţională a I. S.R.L., acesta afirmând de la început, în contradicţie cu cele declarate anterior, că "H. din partea compartimentului execuţie mi-a spus că putem participa din punct de vedere al execuţiei la această licitaţie" . A mai afirmat în continuare că, în urma analizării fişei de date şi "a consultării cu celelalte compartimente din cadrul societăţii (financiar contabilitate pentru a verifica dacă aveam bonitate şi putem constitui garanţia de participare, compartimentul execuţie şi compartimentul tehnic) s-a concluzionat că putem participa doar pe partea de construcţii civile la această licitaţie". A mai declarat martorul că în Liban s-au deplasat el, din partea compartimentului de ofertare, inculpatul H., din partea compartimentului de execuţie şi martorul EEEEE., în calitate de traducător, fără ca în cursul urmăririi penale să fi menţionat aceste limitări de competenţe în privinţa inculpatului H.. Mai mult, instanţa a remarcat faptul că în Liban singurul care putea fi liderul delegaţiei din partea I. S.R.L. şi care putea să exprime deci voinţa acestei societăţi la negocierile cu CC. era inculpatul H., fiind astfel evident caracterul părtinitor al declaraţiei martorului MMMM..

A fost apreciată ca nejustificată revenirea martorului MMMM. asupra rolului inculpatului H. în cadrul I. S.R.L., constatându-se totodată, pe de o parte, că martorul este angajat în continuare al acestei societăţi deţinute de familia inculpatului H., putându-se aprecia în sensul subiectivismului acestuia, iar pe de altă parte, faptul că susţinerile acestuia sunt infirmate de declaraţiile a numeroşi inculpaţi şi martori care l-au indicat pe inculpatul H. ca fiind factorul de decizie final în cadrul I. S.R.L, acest aspect reieşind din chiar declaraţiile iniţiale ale acestui inculpat, date în prezenţa apărătorului ales. Date fiind aceste reveniri şi contradicţii nejustificate, ţinând seama de faptul că, aşa cum s-a arătat cu prilejul analizei materialului probator referitor la inculpaţii O., R. şi B., martorul a mai avut o serie de alte reveniri şi schimbări în declaraţie, precum şi de faptul că declaraţia din cursul urmăririi penale a fost dată în prezenţa unui avocat, a fost înlăturată declaraţia martorului din faţa instanţei referitoare la aspectele privind rolul inculpatului H..

S-a reţinut că situaţia este similară şi în privinţa declaraţiilor martorului BBBBB., angajat al I. S.R.L. din anul 2004 şi care, începând cu anul 2011, a ocupat funcţia de director tehnic. Astfel, în cursul urmăririi penale, acesta a declarat:

"Domnul H. a luat hotărârea să se participe la licitaţie. Ulterior am aflat de la H. şi MMMM. că la licitaţie vom participa în asociere cu o firmă libaneză, CC."; "După câştigarea licitaţiei şi înainte de semnarea contractului la notar la sediul I. a venit R. împreună D. şi B.. S-au purtat discuţii cu H., MMMM., la care am participat şi eu despre modul de continuare a contractului"; "După semnarea contractului au venit la Băneşti din partea CC., R., directorul economic CC. şi o a patra persoană. A venit şi B. împreună cu D.. S-au purtat discuţii cu H., MMMM., MMM., traducătorul lui R.. La discuţii am participat şi eu şi am discutat despre derularea contractului, respectiv cine şi cât va executa din acest contract"; "H. şi JJJJ. au luat decizia ca plata (garanţiei de bună execuţie) să fie făcută din banii I."; "la iniţiativa lui H. s-a hotărât să mergem în Liban să discutăm cu conducerea CC.. În aprilie 2013 am plecat în Liban împreună cu H., MMMM. şi EEEEE.. Aici ne-am întâlnit la sediul firmei CC. cu O. şi R.. Discuţia a durat aproximativ o oră. S-a discutat să preluăm noi contractul sau CC.. Ziad a spus să găsească H. o variantă cu care ei vor fi de acord"; "Ulterior, la sediul I. a venit din nou R. care a propus ca CC. să iasă din asociere contra unei sume de 500.000 de euro reprezentând cheltuielile făcute de ei în timpul licitaţiei şi după licitaţie. H. nu a fost de acord şi suma a scăzut la 300.000 de euro, pentru ca în final să se ajungă la 250.000 de euro"; "La finalul anului 2013 cunosc faptul că a fost o întâlnire cu reprezentanţi ai Y., dintre aceştia eu reţin doar numele lui L.. S-a discutat ca Y. să preia întregul contract de lucrări. H. a spus că este de acord să preia tot contractul, dar nu cunosc dacă s-au pus condiţii sau care erau termenii tranzacţiei" . Instanţa a mai arătat că, întrebat fiind cine lua deciziile în cadrul I. S.R.L., martorul a răspuns:

"H.. Acesta se consulta cu F." şi a arătat că inculpatul F. avea biroul la Câmpina, în aceeaşi locaţie cu martorul MMMM., că, din câte cunoaşte, acesta era administrator şi desfăşura activităţi specifice acestei funcţii . Instanţa a reţinut că această declaraţie a fost dată în prezenţa apărătorului ales al inculpatului F..

În faţa instanţei, martorul BBBBB. a revenit asupra declaraţiei anterioare în privinţa mai multor aspecte, unul dintre acestea privind rolul inculpatului H. în cadrul I. S.R.L. Astfel, martorul a declarat:

- "eu reprezentam compartimentul tehnic în societatea I. şi în urma consultării cu celelalte compartimente: compartimentul ofertare condus de MMMM., compartimentul execuţie condus de H., compartimentul juridic condus de ZZZZ., am luat decizia de a participa la licitaţie pentru staţiile de epurare Sinaia-Breaza" şi că, deşi la o primă întâlnire şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că nu au experienţă, au avut mai multe întâlniri la nivelul I. S.R.L. în care au discutat, iar decizia participării la licitaţie a fost una colectivă, neputând preciza cine anume a luat decizia în numele I. S.R.L. - în contradicţie cu declaraţia anterioară în care a menţionat că la I. s-au purtat discuţii în vederea participării la o licitaţie organizată de S.C. BB. finanţată din fonduri europene privind proiectarea şi execuţia unei staţii de epurare şi, deşi i s-a cerut părerea, el nu s-a "implicat în discuţii deoarece societatea nu avea experienţă în acest domeniu", precum şi în contradicţie cu afirmaţia din prima declaraţie, în sensul că inculpatul H. a decis participarea la licitaţie. Instanţa a mai remarcat faptul că acest martor nu a putut oferi o explicaţie pertinentă atunci când a fost întrebat de ce, raportat la susţinerea sa că toate deciziile erau colective în cadrul I. S.R.L., nu s-a implicat în demersurile pentru semnarea contractului de asociere detaliat dintre I. S.R.L. şi CC., martorul afirmând că, deşi era coordonatorul departamentului tehnic, dat fiind faptul că erau la începutul proiectului, era sarcina compartimentelor ofertare şi juridic să împartă lucrările şi să analizeze legalitatea contractului, departamentul tehnic urmând să intervină după semnarea contractului detaliat . S-a remarcat şi faptul că martorul nu a explicat nici de ce a participat inculpatul H. la aceste discuţii (aspect menţionat în cursul urmăririi penale şi confirmat de toate persoanele audiate), nefăcând vreo referire la departamentul "Execuţie" al I. S.R.L. şi nici faptul că, deşi el (martorul) a fost chemat la şedinţă, rolul său, astfel cum el însuşi l-a menţionat în declaraţia din cursul urmăririi penale, a fost acela de a servi participanţii cu cafea;

- "neavând experienţă decât în domeniul construcţiilor civile, am fost nevoiţi să mergem în asociere cu firma CC. pe partea de proces al staţiilor de epurare şi echipament în procent de 50-50%", în contradicţie cu ceea ce a declarat anterior, în sensul că inculpatul H. a decis participarea la licitaţie, iar apoi a aflat de la inculpatul H. că se va participa în forma asocierii;

- întrebat fiind cine a decis ca plata garanţiei de bună execuţie să fie făcută integral de către firma I., inclusiv pentru partea firmei CC., martorul a răspuns că a fost o decizie colectivă, că a participat la o discuţie cu H., MMMM., ZZZZ. şi i-a adus la cunoştinţă lui F., verbal, la biroul acestuia din Câmpina, că CC. nu se implica în constituirea garanţiei de buna execuţie şi că s-ar ajunge la rezilierea contractului în cazul neplăţii, iar acesta "a fost de acord sa plătim această garanţie pentru a merge mai departe cu proiectul", în contradicţie totală cu ce a declarat în cursul urmăririi penale, şi anume că inculpatul H. şi numita JJJJ. au decis ca plata garanţiei de bună execuţie să fie făcută integral de I. S.R.L.; explicaţia oferită de martor pentru această contradicţie a fost că la declaraţia din cursul urmăririi penale nu şi-a amintit "toate detaliile", explicaţie pe care instanţa a apreciat-o ca fiind absolut neverosimilă, nefiind vorba de simple detalii, ci de persoane determinate care au efectuat o acţiune determinată, de mare importanţă, dat fiind cuantumul garanţiei, de peste 6 milioane RON;

- "Eu şi MMMM., H. şi reprezentantul compartimentului juridic nu am fost de acord cu cererile CC. de plată a sumelor de 500.000, 300.000 şi, respectiv, 250.000 euro), spunându-le să se implice în acest proiect şi să-l ducem la capăt, în contradicţie cu cele afirmate în cursul urmăririi penale, în sensul că inculpatul H. nu a fost de acord şi suma a scăzut la 300.000 de euro, pentru ca, în final, să se ajungă la 250.000 de euro"; întrebat fiind de ce nu s-a discutat şi cu inculpatul F. privitor la suma de 500.000 euro solicitată de CC., martorul a precizat:

"nu mai reţin", explicaţie pe care instanţa a apreciat-o ca necorespunzătoare adevărului, date fiind cuantumul sumei şi importanţa acestei probleme pentru însăşi buna funcţionare a I. S.R.L.;

- întrebat fiind cine lua, în general, deciziile la nivelul societăţii I. S.R.L., martorul a răspuns că inculpatul F., "după consultarea compartimentelor de specialitate", în contradicţie cu afirmaţia din cursul urmăririi penale, în sensul că inculpatul H. era cel care lua deciziile, consultându-se cu inculpatul F.. Fiindu-i solicitată o explicaţie pentru răspunsurile diferite oferite cu privire la acest aspect, martorul a susţinut că a declarat iniţial "că H. a luat deciziile, dar pe partea lui de execuţie". Instanţa a apreciat ca absolut neverosimilă şi această susţinere a martorului, în condiţiile în care din întreaga declaraţie dată de martor în cursul urmăririi penale a reieşit fără echivoc că inculpatul H. lua deciziile în numele I. S.R.L., iar nu doar pe partea de execuţie, iar această declaraţie se coroborează cu alte mijloace de probă din cauză.

Martorul BBBBB. nu a putut explica în faţa instanţei motivul pentru care inculpatul F. nu a fost chemat la întâlnirea de după semnarea CL1 la care a participat inculpatul O., la care însă au fost prezenţi inculpatul H. şi martorii MMMM. şi BBBBB. . A afirmat, însă, că inculpatul F. avea liberă exprimare şi putere de decizie, dar totodată că nu ştie ca acesta să fi refuzat vreo hotărâre luată de conducătorii celor 4 compartimente din I. S.R.L. (conduse de inculpatul H. şi martorii MMMM., BBBBB. şi ZZZZ.) - fila x, vol. 20.

Martorul ZZZZ., juristul I. S.R.L., a declarat în cursul urmăririi penale că la I. S.R.L. deciziile le lua inculpatul H. împreună cu inculpatul F. . Martorul a precizat în altă declaraţie că, în general, deciziile în I. S.R.L. se luau de inculpaţii F., H. şi martorul BBBBB. şi că negocierile pentru actul adiţional la contractul de asociere dintre I. S.R.L. şi CC. privind modificarea procentelor deţinute de aceste societăţi au fost purtate de inculpatul H. şi martorii BBBBB., desemnat responsabil pentru proiect, şi MMMM. . În aceeaşi declaraţie martorul ZZZZ. a precizat că I. S.R.L. este condusă de inculpatul H., prin consultare cu inculpatul F. şi martorul BBBBB. .

Martora SSSS. a declarat că nu ştia cine lua deciziile în societate, precizând însă că inculpatul H., inginer construcţii civile, este patronul societăţii . Şi această martoră a revenit nejustificat asupra acestei afirmaţii în faţa instanţei, declarând că, deşi nu ştie cine lua efectiv decizia, era o decizie colectivă în urma consultării departamentului tehnic, financiar, juridic, precizând totodată că inculpatul H. se ocupa de execuţia lucrărilor pe teren şi că nu ştie dacă acesta era pe post de director general .

Martorul EEEEE. a declarat că pe inculpatul H. l-a cunoscut în anul 2011 şi a înţeles că acesta reprezintă I. S.R.L., despre care a afirmat că este o societate de construcţii drumuri şi poduri renumită în zona Prahova. Martorul a precizat că a participat cu inculpatul H. la un târg de construcţii în Las Vegas, că au petrecut mai mult timp împreună, s-au împrietenit şi au colaborat pe diferite proiecte . În faţa instanţei şi martorul EEEEE. şi-a schimbat declaraţia, afirmând că exista "o echipă întreagă" care conducea I. S.R.L., care era o societate cu 300-400 angajaţi, iar fiecare compartiment din societate avea conducătorul său . Instanţa a apreciat ca nejustificată această revenire a martorului asupra declaraţiei anterioare, nefiind oferită niciun fel de explicaţie, motiv pentru care a înlăturat-o.

Martorul IIIII. a declarat în cursul urmăririi penale că îl cunoaşte pe inculpatul H. de mai mulţi ani, că acesta este patronul I. S.R.L., fără să cunoască exact calitatea sa oficială şi că toată lumea cunoaşte că această firmă este a lui . Martorul a precizat totodată că a acordat consultanţă I. S.R.L. în legătură cu CL8 care făcea parte din acelaşi mare proiect cu CL1, iar în faţa instanţei a arătat că a discutat cu inculpatul H. despre încheierea contractului de consultanţă, a emis factură şi a fost plătit . A precizat însă că nu ştie cine conducea în fapt I. S.R.L., că nu ştie cine lua decizii în cadrul acestei societăţi, că la urmărirea penală când a fost întrebat acest lucru, a spus că este "controlată" de familia Palada, că nu cunoaşte organigrama şi că ştie că administrator este inculpatul F., pentru că el semna toate actele, iar despre inculpatul H. a afirmat că este patron, referindu-se la faptul că acesta este proprietar .

Instanţa a remarcat faptul că, în cursul judecăţii, atunci când martorul CCCCC. a fost întrebat cine lua deciziile la nivelul I. S.R.L., a evitat să dea un răspuns exact, precizând doar că erau trei factori de decizie: MMMM. pe partea de ofertare, BBBBB. pe partea de tehnic şi comunicare cu colaboratorii şi H. pe partea de execuţie .

Martorul DDDDD. a declarat că discuţia pentru numirea sa ca reprezentant al antreprenorului Asocierea I. S.R.L - CC. în cadrul CL1 a avut-o cu inculpatul H. şi martorul BBBBB., precizând că despre inculpatul F. ştia că era administratorul I. S.R.L., dar nu l-a cunoscut niciodată . Martorul a mai arătat că nu ştie cine lua decizii în I. S.R.L., dar că el discuta de regulă cu martorul BBBBB. şi uneori cu inculpatul H. .

Martorul KKKK. a declarat că a înţeles că inculpatul H. conducea de fapt I. S.R.L., raportat la faptul că i s-a cerut să meargă la mai multe întâlniri la care a participat acesta în numele I. S.R.L. .

Martorul RRRRR. a declarat că din discuţiile cu angajaţii de la I. S.R.L. şi cu inculpatul L. a înţeles că inculpatul H. era factorul decizional în I. S.R.L., iar despre inculpatul F. a afirmat că, deşi era administrator, era doar "o chestie formală", întrucât nu l-a văzut la nicio şedinţă şi nu a auzi ca acesta să fi luat vreo decizie sau să fi exprimat vreo opinie .

Martorul WWWWW., care a fost desemnat pentru o perioadă ca reprezentant al antreprenorului în CL1 şi a fost manager pentru acest proiect în cadrul S.C. Y., a declarat că inculpatul H. este patronul I. S.R.L. .

Instanţa a mai arătat că inculpatul B. a declarat că atunci când s-a deplasat pentru prima dată la sediul I. S.R.L. împreună cu inculpatul R., s-a întâlnit cu inculpatul H., care s-a prezentat ca fiind proprietarul I. S.R.L., şi cu MMMM., care s-a prezentat ca responsabil cu ofertarea şi partea tehnică în cadrul I. S.R.L. Inculpatul B. a declarat că pe inculpatul F. l-a văzut prima dată la semnarea contractului autentic de asociere între I. S.R.L. şi CC., precum şi a CL1 şi că nu a avut nicio legătură directă cu acest inculpat . Având în vedere aceste susţineri ale inculpatului B., precum şi faptul că din nicio probă nu a rezultat că acesta şi inculpatul F. s-ar fi cunoscut anterior semnării contractului de asociere I. S.R.L. - CC., instanţa a arătat că nu pot fi primite susţinerile inculpatului H. în sensul că în mod sigur li s-a făcut acestora cunoştinţă şi că au discutat prealabil participării la licitaţie, motivat de faptul că inculpatul F. avea biroul acolo unde s-au semnat documentele .

Inculpatul R. a declarat că H. era patronul I. S.R.L., fiindu-i prezentat ca atare de inculpatul B., spunându-i totodată că tatăl acestuia a înfiinţat societatea, iar la începutul anului 2013 inculpatul O. a venit în România şi a discutat cu H. pentru rezolvarea problemelor dintre CC. şi I. S.R.L. . Tot inculpatul R. a declarat că a discutat cu inculpatul H. şi i-a propus subcontractarea către CC., că inculpatul H. s-a deplasat în Liban la data de 1.04.2013 şi a discutat cu O. în vederea găsirii unor soluţii pentru depăşirea blocajului în care ajunseseră I. S.R.L. şi CC.. În fine, inculpatul R. a afirmat că inculpatul H. era cel care lua deciziile în cadrul I. S.R.L., precizând că şi în situaţiile în care el ajungea la un acord, prin intermediul martorului HHHHH., cu martorul BBBBB., inculpatul H. nu confirma acordul în numele I. S.R.L. .

Martorul HHHHH. a declarat că a aflat de la inculpatul R. că la I. S.R.L. era un administrator de formă, F., firma fiind condusă în fapt de inculpatul H. . A mai precizat că la una dintre întâlnirile de la sediul I. S.R.L. la care a participat şi martorul, cei de la I. S.R.L. au invocat lipsa inculpatului H. în lipsa căruia nu putea avea loc negocierea .

Inculpatul O. a declarat că în cursul deplasării pe care a făcut-o în România la sfârşitul lunii ianuarie 2013 l-a cunoscut pe inculpatul H., care s-a prezentat ca fiind director general al I. S.R.L., înmânându-i şi o carte de vizită în care se menţiona această calitate, inculpatul O. depunând şi o copie a cărţii de vizită despre care a afirmat că i-a înmânat-o în acele împrejurări . Tot inculpatul O. a declarat că, în opinia sa, persoana care ar fi trebuit să fie în legătură cu el era inculpatul H., care s-a şi deplasat la Beirut împreună cu mai multe persoane, iar despre inculpatul F. a afirmat că nu ştie mare lucru, ci doar că a semnat contractul de asociere . Legat de acest aspect, instanţa a reţinut că martorul ZZZZ. a declarat că postul de director general al I. S.R.L. a fost desfiinţat în anii 2007-2008, când el se ocupa de problemele de personal ale societăţii, că aproape sigur acest post nu a fost reînfiinţat, că se obişnuia să se acorde titlul de director unui şef de echipă, dar doar la nivel de discuţii şi nu în scris, iar o carte de vizită precum cea prezentată de inculpatul O. nu a văzut niciodată . Cu toate acestea, s-a reţinut că inculpatul F. a relatat încă din prima declaraţie din cursul urmăririi penale că inculpatul H. este director general al I. S.R.L., iar în faţa instanţei inculpatul F. a afirmat privitor la rolul inculpatului H. în I. S.R.L., că acesta era director coordonator, directorul departamentului de execuţie, că era cel mai important şi fiul asociatului unic, IIII. şi că deciziile în firmă erau colective, însă ultimul cuvânt îl avea inculpatul H. .

Inculpatul L. a declarat că ştia că inculpatul H. era patronul I. S.R.L., că, deşi nu ştie cine lua deciziile în cadrul I. S.R.L., de fiecare dată când a discutat despre contract a discutat cu H., precizând că a discutat cu acesta mai mult de partea tehnică. Nu a menţionat nimic legat de implicarea inculpatului F. în negocieri sau în luarea vreunei decizii în numele I. S.R.L., exceptând semnarea contractului nr. x/25.11.2013.

Tot raportat la rolul pe care inculpatul H. îl exercita în fapt în cadrul I. S.R.L., instanţa a mai subliniat faptul că în adresa nr. x/21.02.2013 emisă de I. S.R.L. se menţionează că inculpatul H. a luat la cunoştinţă despre scrisoarea inculpatului O., dar întâlnirea nu a fost posibilă, deoarece acesta nu se află în ţară . De asemenea, corespondenţa trimisă de CC. către I. S.R.L. s-a expediat în atenţia inculpatului H. .

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa de fond a apreciat că susţinerea inculpatului H., că a luat la cunoştinţă toate aspectele pe care le-a relatat pe larg în declaraţii privitor la modul de derulare a evenimentelor, doar ca urmare a faptului că s-a informat după demararea anchetei, nu corespunde realităţii.

În declaraţia din faţa instanţei, inculpata I. S.R.L., prin reprezentantul său legal, a susţinut că deciziile la nivelul I. S.R.L. se luau în urma consultării tuturor departamentelor - tehnic, execuţie, juridice, ofertare, economic şi resurse umane, fără însă a preciza cine anume lua efectiv hotărârile în numele acestei societăţi şi că, atunci când exista acordul acestor compartimente, administratorul putea lua hotărârea de a merge sau nu într-o procedură de achiziţie de lucrări . Instanţa de fond a înlăturat aceste susţineri, fiind infirmate de probele expuse pe larg mai sus.

Inculpatul F. a susţinut în toate declaraţiile că, deşi ocupa funcţia de administrator, aceasta era doar cu titlu formal, şi că rolul său se rezuma la semnarea documentelor societăţii, respectiv contracte, acte notariale şi bancare. Inculpatul a declarat că din anul 1999 a fost angajat la I. S.R.L. ca inginer constructor şi tot atunci a fost numit şi administrator (până în 2007 alături de IIII., iar apoi singur), că în calitate de inginer s-a ocupat preponderent de partea tehnică, de birou, iar de execuţie se ocupau BBBBBBBB. şi inculpatul H., că în urma unor probleme medicale, din octombrie 2006 a întrerupt activitatea având mai multe internări în spitale, reluându-şi activitatea din martie 2007, la data de 20.03.2007 a demisionat din funcţia de inginer rămânând doar administrator al I. S.R.L. A mai precizat că s-a angajat la S.C. CCCCCCCC. S.R.L. din Băneşti, administrată de mama sa. A afirmat că, tot în acea perioadă, având în vedere starea sa de sănătate, a solicitat numitului BBBBBBBB. să fie de acord cu schimbarea sa din funcţia de administrator al I. S.R.L., însă nu a fost de acord, spunându-i să-şi vadă de sănătate, că de administrarea societăţii se ocupă el. Inculpatul a mai precizat că în anul 2010 a reiterat solicitarea de a fi schimbat, dar BBBBBBBB. i-a spus că problemele sale de sănătate nu sunt atât de grave şi că el are probleme de sănătate, fiind diagnosticat cu cancer pulmonar, astfel că a rămas administrator, iar în vara anului 2011, după ce BBBBBBBB. a decedat, a reluat discuţia despre plecarea sa din funcţia de administrator cu inculpatul H. (fiul asociatei unice IIII.), care l-a amânat de mai multe ori, cu diferite motive, ultima dată spunându-i să aştepte să găsească pe cineva de încredere. A mai declarat inculpatul F. că în anul 2012 a înfiinţat o întreprindere individuală pentru cultivarea cerealelor, în anul 2012 soţia sa a rămas însărcinată, având şi ea probleme de sănătate, astfel că întreaga sa atenţie s-a concentrat asupra stării ei de sănătate şi a sarcinii. A precizat că, în toată această perioadă, a mers la sediul societăţii unde şi-a îndeplinit sarcinile de administrator, iar din anul 2012 a mers mai rar la sediul I. S.R.L., respectiv atunci când era solicitat telefonic de către martorii ZZZZ. şi MMMM., de inculpatul H. şi numita JJJJ., pentru a semna contracte de execuţie de lucrări obţinute la licitaţii publice, acte notariale, la bancă pentru prelungirea liniilor de credit .

S-a reţinut că martorul BBBBB. a declarat în faţa instanţei că, în perioada 2011-2012, inculpatul F. a avut probleme de sănătate şi a fost internat în spital, precizând însă că "niciodată nu a părăsit echipa", că l-a vizitat pe acesta în spital şi au discutat doar despre starea lui de sănătate şi l-a informat despre activitatea firmei, dar că inculpatul F. nu i-a spus că nu doreşte să mai fie administratorul societăţii. Martorul a precizat în continuare că nu îşi aminteşte ca în alte împrejurări să-i fi spus inculpatul F. ca nu doreşte să mai fie administratorul societăţii sau să-i propună să preia el această funcţie . A precizat că inculpatul F. "era informat în permanenţă cu privire la activitatea societăţii, inclusiv cu privire la această licitaţie" (licitaţia pentru CL1 - subl. inst.), că martorul însuşi i-a adus la cunoştinţă că vor să participe la această licitaţie pentru a diversifica activitatea firmei şi a fost de acord

Martora SSSS. a declarat că inculpatul F. avea probleme de sănătate legate de picioare, fără a putea da detalii, precizând însă că ştie că acesta venea aproape zilnic la serviciu în perioada cât a avut biroul în aceeaşi clădire unde era biroul ei, pe str. x, respectiv până la sfârşitul anului 2013 sau începutul anului 2014-, iar apoi nu mai poate preciza dacă a mai mers sau nu la serviciu . A precizat că ştie că inculpatul F. colabora cu S.C. CCCCCCCC..

Fără a contesta realitatea şi gravitatea afecţiunilor inculpatului F., diagnosticate încă din anul 2007 (dovedite prin actele depuse la dosar - poliatrită reumatoidă, dislipidemie mixtă - dosar de urmărire penală; dosar instanţă) şi care au necesitat internări în spital, ori celelalte probleme din viaţa personală a acestuia, instanţa de fond a arătat că acestea nu au constituit şi nu pot constitui împrejurări care să îl exonereze de responsabilităţile pe care le implica funcţia de administrator al I. S.R.L. Inculpatul F. era administrator de aproximativ 13 ani la momentul la care inculpatul H. a decis participarea I. S.R.L. la cele două licitaţii organizate de BB., printre care şi CL1 şi, dat fiind faptul că societatea participase şi anterior la licitaţii şi executase numeroase lucrări, inculpatul F. cunoştea şi trebuia să cunoască rigorile legale. Până la debutul problemelor sale de sănătate a fost administrator timp de 8 ani. Situaţia sa nu era similară cu aceea a persoanelor fără absolut nicio pregătire, care, pentru sume modice de bani, acceptă să preia părţi sociale şi/sau să devină administratori ai unor societăţi comerciale cu care nu aveau nicio legătură şi despre care nu ştiau nimic. Rolul său nu era unul pur formal, ci unul care implica multă responsabilitate şi asumarea acestei responsabilităţi, cu toate consecinţele ce derivau din aceasta.

În acest context, instanţa a arătat că inculpatul a fost întrebat în mod expres, la modul general, de ce a acceptat să semneze, în administrarea societăţii, documente al căror conţinut a susţinut că nu îl cunoştea şi a răspuns că a încercat să iasă din societate, dar a fost amânat şi că a fost chiar ameninţat de defunctul BBBBBBBB., care i-a spus că el nu reprezintă "nimic şi că azi sunt mâine nu mai sunt şi că nu întreabă nimeni de mine", iar în tot acest timp a mai semnat acte de câte ori era solicitat, la bancă, la notar . Instanţa a arătat că din cele expuse nu rezultă nicio constrângere la care să fi fost supus inculpatul F. pentru a rămâne administrator, el având toată libertatea de a decide dacă mai rămâne sau nu în această funcţie, putând alege oricând să îşi dea demisia şi să renunţe, aşa cum a arătat şi martorul ZZZZ., consilierul juridic al I. S.R.L. Mai mult, aşa cum însuşi inculpatul F. a declarat, acesta era remunerat pentru funcţia exercitată cu suma de 4000 RON lunar. Susţinerea inculpatului F. în sensul că nu a plecat din societate deoarece a aşteptat să se găsească persoana adecvată nu a avut nicio relevanţă sub aspectul obligaţiilor care îi reveneau în calitatea sa de administrator şi pe care, indiferent de motivul pentru care a decis să rămână în această funcţie, trebuia să le îndeplinească, respectând legea.

S-a reţinut că nu există nicio dovadă că inculpatul F. ar fi fost obligat să semneze acte în numele I. S.R.L., iar inculpatul însuşi nu a invocat nimic în acest sens. A declarat că, începând cu anul 2012, actele pe care le-a semnat în calitate de administrator al I. le-a semnat pur şi simplu, fără să le citească, întrucât nu avea timpul necesar şi considera că sunt verificate de compartimentele de specialitate juridic, tehnic, contabilitate şi deoarece "societatea nu avusese probleme niciodată, nu avea datorii la stat, executa lucrări şi nu erau probleme" şi a "fost asigurat că totul este în regulă" . A mai declarat că în societate decideau BBBBBBBB. şi inculpatul H., că el nu şi-a delegat niciodată atribuţiile, ci doar a solicitat verbal să fie înlocuit. A adăugat că la bancă aveau specimen de semnătură şi inculpatul H., BBBBBBBB. şi DDDDDDDD. .

Deşi inculpatul F. a susţinut că a solicitat să fie înlocuit din funcţia de administrator al I. S.R.L., în anul 2011, iar inculpatul H. l-a rugat să mai stea până când va găsi un înlocuitor, acest lucru petrecându-se însă abia în anul 2015, instanţa a arătat, din nou, că, dacă acesta chiar ar fi dorit să nu mai aibă calitatea de administrator, putea să renunţe la funcţie în mod unilateral, fără a mai fi nevoie de acordul asociaţilor (martorul MMMM. a confirmat existenţa unei astfel de solicitări, fără a putea preciza dacă a avut loc înainte sau după semnarea CL1 - dosar instanţă). Dar câtă vreme a rămas în această funcţie, chiar cu promisiunea unei înlocuiri, inculpatul F. avea toate drepturile şi obligaţiile decurgând din calitatea de administrator, neputând invoca faptul că nu le exercita, atâta vreme cât a semnat documente în numele societăţii.

Instanţa a reţinut că martorul ZZZZ. a declarat că, prin anii 2013-2014, când inculpatul F. a început să aibă grave probleme de sănătate, i-a spus că ar vrea să fie schimbat din funcţia de administrator, dar fără să-şi manifeste hotărârea în mod ferm prin depunerea unei demisii, martorul precizând că acest aspect depindea exclusiv de inculpat, fiind vorba de un act unilateral .

Inculpatul H. a declarat că doar în anul 2015, după controlul de fond, inculpatul F. şi-a exprimat dorinţa de a fi schimbat din funcţia de administrator al I. S.R.L., neformulând anterior vreo astfel de solicitare . A mai precizat că nu ştie ca altcineva să fi semnat în locul inculpatului F..

În faţa instanţei, însă, inculpatul H. a afirmat că, ulterior decesului tatălui său, BBBBBBBB. (care a avut loc în anul 2011), inculpatul F. a solicitat, în principal din cauza problemelor de sănătate pe care le avea de mai mulţi ani, să găsească o altă persoană care să răspundă de administrarea firmei, iar el i-a spus că va rămâne administrator până când I. va găsi o persoană capabilă să îndeplinească această funcţie, precizând că nu îşi aminteşte dacă i-a promis că în iunie 2012 va fi schimbat din funcţia de administrator . Şi din acest răspuns al inculpatului H. a rezultat, fără echivoc, faptul că acesta, în pofida faptului că nu era asociat în cadrul I. S.R.L. şi nu ocupa nicio funcţie de conducere în societate, era de fapt cel care decidea în numele acesteia.

Martorul MMMM. şi inculpatul H. au declarat că inculpatul F. era un bun profesionist, că a fost administrator mulţi ani, are studii superioare, deci avea pe deplin reprezentarea obligaţiilor şi a responsabilităţilor care îi reveneau şi îşi asuma conştient consecinţele actelor juridice încheiate în numele I. S.R.L. Instanţa a arătat că nici măcar inculpatul F. nu a susţinut vreodată că nu înţelegea ceea ce se petrecea.

Cât priveşte susţinerile martorului EEEEEEEE. (angajat ca jurist la I. S.R.L.) în sensul că, din câte ştie, hotărârile în societate erau luate de inculpatul F., care era administrator şi de directorul tehnic BBBBB. şi că inculpatul H. se ocupa de execuţia şi coordonarea lucrărilor, instanţa a constatat că, deşi din punct de vedere strict formal inculpatul F. era singurul care putea angaja juridic societatea, deciziile le lua efectiv inculpatul H., aşa cum a demonstrat, fără putinţă de tăgadă, probaţiunea analizată pe larg mai sus. Prin urmare, având în vedere şi faptul că martorul EEEEEEEE. este în continuare angajat al I. S.R.L., unde mama inculpatului H. este asociat unic, sora acestuia este director economic, iar inculpatul este factorul de decizie, ceea ce justifică aprecierea că martorul este subiectiv, instanţa de fond a înlăturat aceste susţineri.

Deşi probaţiunea administrată a relevat faptul că mai erau şi alte persoane din cadrul I. S.R.L. care semnau în locul inculpatului F., totuşi, actele juridice importante erau semnate de acesta.

Inculpatul H. a declarat că inculpatul F. nu îşi exercita atribuţiile doar formal, ci efectiv, ocupând funcţia de administrator timp de 17 ani, iar societatea a participat în această perioadă la zeci de licitaţii, că societatea a executat lucrări în cadrul a peste 30 de proiecte cu fonduri europene şi sute de contracte cu diferiţi beneficiari, că societatea avea peste 500 de angajaţi, dotare tehnică, staţii de betoane şi asfalt, sute de maşini şi utilaje necesare lucrărilor civile, precum şi potenţial financiar, având linii de credit de peste 5 milioane euro şi o cifră de afaceri de peste 30 milioane euro la nivelul anului 2012 . Instanţa a arătat că este adevărată susţinerea inculpatului H. că nu el era cel care întocmea ofertele şi documentaţia pentru licitaţii, aceste activităţi revenind departamentului ofertare al societăţii, dar el era cel care conducea în fapt societatea, luând decizii pe baza consultării cu celelalte compartimente, decizii care ajungeau să se concretizeze în actele semnate de inculpatul F.. Pentru aceleaşi considerente, au fost înlăturate declaraţiile inculpatului H. şi ale inculpatei I. S.R.L. care au încercat să plaseze responsabilitatea exclusiv în sarcina inculpatului F..

Toate acestea au relevat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul H. era cel care conducea în fapt I. S.R.L, dar şi faptul că inculpatul F. avea pe deplin reprezentarea responsabilităţilor pe care le implica funcţia de administrator al I. S.R.L. şi că, în pofida faptului că inculpatul H. era cel care negocia în numele I. S.R.L., inculpatul F. semna documentele în numele societăţii în deplină cunoştinţă de cauză, fiind şi informat despre activităţile desfăşurate. Faptul că în privinţa inculpatului H. unii martori sau inculpaţi au folosit termenul impropriu de "patron" al I. S.R.L. nu a prezentat relevanţă, acesta datorându-se faptului că societatea aparţinuse tatălui inculpatului, iar apoi unic asociat a devenit mama acestuia, el era director al compartimentului execuţie, iar sora sa, director economic, deci societatea era una "de familie", rolul central aparţinându-i la data faptelor ce formează obiectul prezentei cauze, inculpatului H..

Cât priveşte rolurile şi implicarea inculpaţilor H. şi F. în demersurile care au premers participarea la licitaţia pentru CL1, instanţa de fond a arătat următoarele:

Făcând trimitere la aspectele reţinute pe larg cu ocazia analizării probatoriului privitor la inculpaţii B. şi D. (pct. V.1.1), instanţa a arătat că ideea găsirii unui colaborator pentru participarea la licitaţiile organizate de BB. a venit din partea I. S.R.L., pentru a putea fi îndeplinite condiţiile de eligibilitate pe care singură I. S.R.L. nu le întrunea, societate ai cărei reprezentanţi (rămaşi neidentificaţi) l-au contactat, prin intermediul martorului KKKK., pe inculpatul B. în acest scop. Prin urmare, instanţa a arătat că nu au suport probator aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul că inculpaţii B. şi D. au iniţiat discuţiile cu inculpatul H. .

Din analiza aceloraşi probe a rezultat, în mod indubitabil, că inculpatul H. a fost cel care, în numele inculpatei I. S.R.L., a luat decizia de a se participa la licitaţiile pentru CL1 şi CL2, el fiind cel care a purtat în numele acestei societăţi toate discuţiile definitorii cu inculpaţii B. şi D., precum şi cu inculpatul R., atunci când acesta din urmă a fost în România. Susţinerea inculpatului H. din faţa instanţei în sensul că, în afara acordului dat pentru colaborarea din punct de vedere tehnic, nu a mai avut nicio implicare în perioada precontractuală, şi că el lua deciziile doar pe partea sa de execuţie, deciziile fiind colective la nivelul I. S.R.L., au fost categoric infirmate de probele administrate şi chiar de propriile declaraţii anterioare. Este adevărat că inculpatul H. se consulta cu cei care conduceau celelalte departamente din cadrul I. S.R.L. şi că ţinea cont de părerile acestora, dar aceasta nu era o regulă (inclusiv în cazul CL1 martorul MMMM. şi BBBBB. afirmând, aşa cum s-a arătat mai sus, că I. S.R.L. nu era pregătită şi nu avea experienţă, aspecte care nu au contat pentru inculpatul H.), iar, oricum, el era cel care decidea singur în numele I. S.R.L. Faptul că nu el a fost cel care s-a ocupat efectiv de redactarea ofertei din partea I. S.R.L. şi de întocmirea documentaţiei pentru licitaţie a reprezentat o împrejurare nerelevantă, câtă vreme era factorul decident.

Instanţa de fond, făcând trimitere la cele expuse pe larg cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii B., D., O. şi R., a arătat că probele administrate au dovedit că formula participării la licitaţia pentru CL1, respectiv asociere I. S.R.L. - CC. în procente de 50%-50% şi terţ susţinător GGG., a fost decisă de inculpaţii B. şi H.. S-a mai arătat că nu se poate stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, căruia dintre aceşti doi inculpaţi i-a aparţinut ideea asocierii sau a procentelor, ideea participării CC. în locul CC. şi ideea participării GGG. ca terţ susţinător. Cu toate acestea, având în vedere că inculpatul B. era la curent cu organizarea CC., cu proiectele realizate de CC., că reprezenta CC. în procedurile prealabile licitaţiei, întocmind documentaţiile necesare şi deţinând numeroase documente relevante, că el era în relaţii cu GGG. şi avea la dispoziţie documente de calificare provenind de la ambele societăţi, că tot el a mai falsificat ulterior documentaţii de participare la licitaţie în numele CC., s-a apreciat că argumentele sunt în favoarea răspunsului în sensul că inculpatul B. a fost cel care a decis implicarea CC. şi a GGG. în acest proiect. În ceea ce priveşte procentele, instanţa a arătat că nu există niciun element pe baza căruia să se poată stabili cine dintre cei doi inculpaţi ar fi făcut propunerea, probatoriul relevând că martorul KKKK. ar fi sugerat o atare formulă.

S-a arătat că aspectele menţionate în rechizitoriu în sensul că inculpatul H. a convenit cu inculpaţii D. şi B. ca aceştia să întocmească documentele în forma asocierii fără acceptul CC. nu au suport probator, aceşti trei inculpaţi negând o astfel de înţelegere şi neexistând vreo probă care să o poată confirma.

Probaţiunea administrată a relevat faptul că martorii MMMM. şi SSSS. au fost persoanele care au întocmit documentaţia care privea I. S.R.L. pentru dosarul de licitaţie, martora ocupându-se în concret doar de documentaţia de calificare, de formularele şi documentele privind situaţia personală, capacitatea financiară, tehnică şi profesională, iar martorul MMMM. de propunerea financiară (declaraţia martorului EEEEEEEE. - dosar de urmărire penală, declaraţiile martorei SSSS. - dosar de urmărire penală; dosar instanţă). Martorul ZZZZ. a declarat că dosarul de licitaţie pentru CL1 a fost întocmit de martorul MMMM., iar din partea CC. de inculpatul B. . Martorul CCCCC. a declarat că el a ajutat echipa de ofertare de la I. S.R.L. pe partea de calcule de lucrări de construcţie pentru staţiile de tratare a apei, stabilind cantităţile necesare, iar pe baza acestora martorul MMMM. a calculat preţurile şi s-a redactat oferta .

Cât priveşte implicarea inculpatului F. în demersurile ce au premers participării la licitaţie, instanţa a constatat că probaţiunea administrată a dovedit faptul că aceasta a fost inexistentă, dar că, în acelaşi timp, acesta era informat despre derularea evenimentelor (aspecte declarate de martorul MMMM., aşa cum s-a arătat mai sus), astfel că nu era complet străin de ceea ce se petrecea. Inculpatul H. a declarat că majoritatea problemelor din firmă vizau compartimentul ofertare, iar cum inculpatul F. avea o relaţie bună cu martorul MMMM., discuta cu acesta, precum şi cu martora SSSS., care se ocupa de condiţiile de eligibilitate pentru participarea la licitaţii . În acest sens, instanţa a arătat că, întrebat fiind cu privire la motivul pentru care a fost remunerat de I. S.R.L. şi în perioada în care inculpatul a susţinut că îşi sistase activitatea la firmă din cauza problemelor de sănătate, a răspuns că era consultat de angajaţii firmei în domeniul construcţiilor de drumuri, poduri, etc., precizând că I. S.R.L. avea multe proiecte, avea sute de proiecte finalizate, recepţionate, ocupa locul 1 în topul firmelor din Prahova, a avut şi câteva zeci de lucrări finanţate din fonduri europene executate şi recepţionate .

Instanţa a apreciat, prin urmare, că s-a dovedit că inculpatul F. era informat de martorul MMMM. în legătură cu activitatea de ofertare a societăţii, dar totodată că susţinerile inculpatului H. în sensul că el însuşi i-ar fi explicat inculpatului F. că vor participa la licitaţia pentru CL1, că a discutat cu acesta inclusiv detalii tehnice şi că i-a cerut părerea dacă să participe sau nu, iar F. a fost de acord sau că inculpatul F. a discutat şi analizat împreună cu compartimentele de specialitate de la I. S.R.L participarea la CL1, nu corespund adevărului şi au fost făcute cu unicul scop de a plasa întreaga responsabilitate a încheierii CL1 în sarcina inculpatului F., corelativ cu exonerarea inculpatului H. de orice responsabilitate. În faţa instanţei, inculpatul H. a revenit asupra acestor susţineri şi, întrebat fiind dacă s-a consultat cu inculpatul F. în încheierea şi executarea contractului CL1, a răspuns că s-a consultat cu acesta numai legat de execuţia lucrării, instanţa apreciind că şi această precizare a avut drept unic scop acreditarea ideii că inculpatul H. se ocupa doar de partea de execuţie şi că nu era factorul decident.

Martorul MMMM. a precizat că inculpatul F. i-a dat dispoziţie verbală să participe la întâlnirile legate de CL1 .

Instanţa a reţinut că inculpatul B. a declarat că pe inculpatul F. l-a văzut prima dată la semnarea contractului autentic de asociere între I. S.R.L. şi CC., precum şi a CL1, şi că nu a avut nicio legătură directă cu acest inculpat .

Dacă în prima declaraţie inculpatul F. nu a menţionat nimic legat de faptul că ar fi cunoscut anterior semnării CL1 aspecte despre această licitaţie, în cea de-a doua declaraţie a afirmat că, anterior semnării contractului, a aflat de la martorul MMMM. că I. S.R.L. şi CC. vor participa la o licitaţie, că de documentaţie se ocupă CC., dar că nu i-ar fi spus că era vorba de mai multe licitaţii, iar cu ocazia semnării contractului MMMM. i i-a prezentat pe inculpaţii B. şi D. ca fiind persoanele care s-au ocupat de documentaţie din partea CC. . S-a constatat că singurul contract despre care i-a putut vorbi martorul MMMM. a fost CL1, deoarece pentru CL2 I. S.R.L. nu a semnat niciun contract, fiind doar subcontractor declarat pentru CC.. Mai mult, instanţa a arătat că martorul MMMM. a declarat că l-a informat pe inculpatul F. despre demersurile în vederea participării la licitaţia pentru CL1.

În faţa instanţei, inculpatul F. a declarat că a aflat la un moment dat de la martorul MMMM. că merge la nişte la "nişte licitaţii" organizate de BB. privind reabilitarea şi modernizarea sistemelor de apă şi canalizare în jud. Prahova şi că acesta i-a spus că trebuie să semneze un contract de asociere între I. şi CC. şi că firma CC. va face şi oferta de participare la licitaţie . A declarat în continuare că nu cunoaşte cine a făcut ofertele de licitaţie, cine le-a întocmit, nici pentru CL2 şi nici pentru CL1. A mai precizat că a avut o discuţie generală şi cu inculpatul H. despre participarea la licitaţii privind staţii de epurare, fără să discute în concret de CL1 .

Inculpatul F. a mai declarat că nu i s-a prezentat niciodată dosarul de licitaţie, că nu ştie când şi de cine au fost depuse actele pentru participarea la licitaţie, că nu îşi aminteşte dacă a fost la sediul I. S.R.L. în perioada 4.09.2012 - 06.09.2012 când a fost întocmit şi semnat dosarul de participare la licitaţia de la Sinaia - Breaza şi că nu poate preciza cum anume a fost întocmit dosarul . A afirmat, totodată, că nu îşi aminteşte să fi delegat în mod expres, prin procură, vreunei persoane, atribuţiile sale de administrator, în sensul participării la licitaţie .

În pofida nesincerităţii inculpaţilor H. şi F., care au încercat să nege rolul de administrator de fapt al I. S.R.L. şi, respectiv, să acrediteze ideea că nu ar fi avut decât un rol formal şi nu ar fi cunoscut aspectele importante, instanţa a constatat, în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu, că probaţiunea administrată nu a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpaţii H., F. şi, implicit şi subsecvent, I. S.R.L., au avut cunoştinţă la momentul depunerii dosarului de licitaţie, al câştigării licitaţiei şi al semnării CL1 de faptul că în dosarul de licitaţie au existat documentele falsificate de inculpaţii D. şi B.. Instanţa nu a mai menţionat documentele falsificate de aceşti inculpaţi, făcând trimitere la cele expuse cu ocazia analizei materialului probator dedicată acestora.

S-a arătat în acest sens că inculpaţii H. şi F. au negat în toate declaraţiile că ar fi ştiut că inculpaţii B. şi D. au falsificat documente, inclusiv procura de reprezentare a CC., în baza căreia inculpatul B. a semnat, în numele acestei societăţi, acordul de asociere cu I. S.R.L., precum şi împuternicirea acordată liderului asocierii de a semna contractul de lucrări.

Inculpatul H. a declarat că nu a avut nicio îndoială cu privire la faptul că inculpatul B. ar reprezenta CC. şi că nu l-a instigat pe inculpatul F. sau pe o altă persoană să semneze sau să falsifice vreun document aferent CL1 .

Inculpatul B. a declarat că nu a comunicat niciunei persoane de la I. S.R.L. faptul că nu avea procură de la CC., deoarece era "acoperit" şi nu avea de ce să vorbească despre un lucru care nu exista şi că nu i-a cerut nimeni de la I. S.R.L. să întocmească documente cu caracter nereal care să fie folosite în dosarul de licitaţie .

Inculpatul B. a declarat că pe inculpatul F. l-a văzut prima dată la semnarea contractului autentic de asociere între I. S.R.L. şi CC., precum şi a CL1, şi că nu a avut nicio legătură directă cu acest inculpat şi nu a avut nicio înţelegere cu acest inculpat pentru falsificarea unor înscrisuri .

Instanţa a mai arătat că inculpata D. a declarat că în mod sigur reprezentanţii I. S.R.L. nu au ştiut înainte de adjudecare faptul că în documentaţia depusă au existat înscrisuri pe care semnăturile şi ştampilele să fi fost aplicate prin scanare . Martorul MMMM. a declarat că numai după începerea urmăririi penale în prezenta cauză a auzit discuţii în sensul că procura de reprezentare a inculpatului B. era falsă . Inculpatul B. a declarat că a discutat cu martorul MMMM. tot ceea ce a fost în legătură cu partea tehnică şi financiară, acesta fiind interlocutorul său principal, care avea o echipă, inculpatul precizând că documentaţia pentru CL1 a fost întocmită atât la Braşov, cât şi la Câmpina .

Martorul MMMM. a declarat că inculpatul B. a semnat documentele din partea CC., precizând că a văzut un document în limba română pe care scria "Procură", fără să vadă vreun alt document, că nimeni nu i-a cerut acestuia să facă dovada calităţii de reprezentant al CC. prin prezentarea unei procuri în original, luând "de bună" afirmaţia anterioară a inculpatului R. în sensul că inculpatul B. se ocupa de proiect în numele CC. şi a văzut procura cu ştampila notarului din care rezulta acest lucru . În faţa instanţei martorul MMMM. a afirmat că, la prima vizită pe care inculpaţii B. şi R. au făcut-o la Băneşti, inculpatul R. a afirmat că inculpatul B. reprezintă CC. şi este persoana care se va ocupa în mod explicit de aceste licitaţii", în cursul urmăririi penale martorul nemenţionând nimic legat de faptul că inculpatul R. ar fi afirmat că B. este reprezentant al CC.. O schimbare similară s-a remarcat şi în privinţa afirmaţiilor martorului legate de calitatea inculpatului R.. Astfel, dacă în declaraţia din cursul urmăririi penale a menţionat că inculpatul R., care a venit cu inculpatul B. la sediul I. S.R.L., a spus că este rudă cu patronii firmei CC., în faţa instanţei martorul a susţinut că inculpatul B. l-a anunţat "că vine cu un director de la CC., pe nume R. care doreşte să cunoască compartimentele societăţii (!) şi să discutăm pentru participarea la licitaţie" . A precizat totuşi că nu-şi aminteşte exact dacă inculpatul R. a spus că este director la CC., dar că vorbea în franceză şi spunea că reprezintă CC. şi că are "influenţă şi contact direct" pentru că este rudă . A precizat în continuare chiar că inculpatul R. i-a dat şi o carte de vizită pe care crede că a depus-o la dosarul de urmărire penală odată cu pliantele, astfel că nu o mai are. S-a arătat că o astfel de carte de vizită nu se regăseşte la dosarul de urmărire penală, astfel că realitatea susţinerilor martorului în acest sens, făcute pentru prima dată în declaraţia din faţa instanţei, nu a putut fi verificată. Mai mult, dat fiind acest context, instanţa a arătat că la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatei D. a fost găsită o carte de vizită pe numele inculpatului R., dar nu legată de vreo calitate a acestuia în cadrul CC., ci în cadrul T. (cartea de vizită fiind un mijloc de probă înaintat instanţei odată cu dosarul de urmărire penală).

Totodată, în faţa instanţei, martorul MMMM. a susţinut că a remarcat faptul că inculpatul R. exercita "o autoritate asupra lui B., văzându-se că este un superior al lui", că "inculpatul R. avea iniţiativa spunându-le unde să se ducă şi ce să facă", în condiţiile în care în declaraţia din cursul urmăririi penale nu a menţionat nimic în acest sens, iar, în plus, din întreaga declaraţie nu rezulta nimic în acest sens. Situaţia este similară în privinţa afirmaţiei martorului din faţa instanţei, în sensul că a remarcat că inculpatul R. înţelegea limba română, în condiţiile în care în cursul urmăririi penale nu a menţionat nimic în acest sens. Mai mult, probatoriul administrat a dovedit faptul că inculpatul R., chiar dacă este căsătorit cu o femeie din România, nu cunoaşte limba română, având nevoie de traducător atât la întâlnirile cu I. S.R.L. - inculpatul B., cu BB. (când nu era prezent B.), cât şi cu J., în persoana martorului MMM..

Pentru toate aceste considerente, au fost înlăturate susţinerile martorului MMMM. din faţa instanţei referitoare la calitatea inculpatului R. în raport de CC., precum şi referitoare la raporturile dintre inculpaţii R. şi B..

Instanţa a remarcat faptul că declaraţiile martorilor care au fost şi sunt angajaţi ai I. S.R.L. sunt favorabile inculpatului B. şi defavorabile inculpatului R. şi CC., ceea ce poate fi explicat prin faptul că relaţiile dintre CC. şi I. S.R.L. s-au deteriorat, în timp ce inculpatul B. a continuat colaborarea cu I. S.R.L., dar în numele GGG. sau în interesul propriei societăţi, S.C. HHH. S.R.L. Martora XXXXXX. a declarat că, în 9.01.2013, când a fost la I. S.R.L. împreună cu FFFF. şi un inginer de la CC. pentru a discuta detaliile asocierii, pe baza draftului de contract pe care ea şi martorul HHHHH. l-au redactat după modelul propus de CC., dar adaptat la specificul proiectului, a participat la discuţii şi inculpatul B., pe care martora l-a perceput ca reprezentând interesele I. S.R.L., deoarece era întotdeauna împotriva argumentelor CC. . A mai arătat că inculpaţii B. şi D. s-au deplasat la Braşov la sediul S.C. OOO. S.R.L. unde au încercat să îi determine să convingă reprezentanţii CC. să accepte condiţiile cerute de I. S.R.L. şi susţineau că CC. trebuie să aibă încredere în I. S.R.L. . În faţa instanţei, după 5 ani de la data evenimentelor, martora a precizat că nu îşi mai aminteşte dacă inculpatul B. era părtinitor în favoarea I. S.R.L. sau dacă inculpaţii i-au adresat o astfel de solicitare în cursul acelei discuţii de la Braşov . Martorul HHHHH. a declarat că a fost la sediul I. S.R.L. în perioada negocierilor privind detalierea contractului de asociere şi la care a participat şi inculpatul O. şi a observat că inculpatul R. nu avea o relaţie apropiată cu cei de la I. S.R.L., că aceştia îl chemaseră şi pe inculpatul B., deşi nu fusese chemat de vreun reprezentant al CC. şi, mai mult, fuseseră informaţi verbal cu privire la lipsa calităţii de reprezentant al CC. a acestuia, iar acest inculpat continuase relaţia cu I. S.R.L. şi era foarte în largul lui la întâlnire . Martorul a precizat că, din cauza faptului că inculpatul R. a fost deranjat de faptul că inculpatul B. continua să fie prezent la întâlniri, a întocmit o scrisoare cu ajutorul martorului în limba română şi care a fost trimisă I. S.R.L. . Mai mult, în anul 2013, relaţiile dintre CC. şi B. s-au deteriorat şi din cauza faptului că au descoperit că acesta folosise documente false pentru a angaja susţinerea tehnică şi profesională a CC. pentru W. în proiectul CL5 Ocna Sibiului.

Instanţa a apreciat ca verosimile susţinerile martorului MMMM. în sensul că a avut reprezentarea faptului că inculpatul B. reprezenta CC. în mod legal, bazându-se pe spusele anterioare ale inculpatului R. care a afirmat că inculpatul B. se ocupă de proiect în numele CC. (inculpat care însă nu a ştiut de falsurile comise de inculpatul B., având reprezentarea că la licitaţie va participa CC. ca subcontractant) şi pe faptul că a văzut o procură autentificată de notar în care se menţiona acest lucru. Şi inculpatul H. a declarat că nu le-a cerut inculpaţilor B. şi R. vreun document din care să rezulte calitatea de reprezentanţi ai CC., deoarece nu i-au ridicat suspiciuni, iar ambii degajau o sinceritate debordantă . În acelaşi sens, inculpata I. S.R.L., prin reprezentantul său legal, a declarat că reprezentanţii CC. au depus o procură notarială specială . Martorii ZZZZZZZ., FFFFFFFF., HHHHHHH., GGGGGGGG., KKKKK., JJJJJ., angajaţi ai BB. şi membri în comisia de licitaţie pentru CL1, au declarat că nu au existat probleme sau discuţii cu privire la procurile sau celelalte documente depuse de asocierea I. S.R.L. - CC. la licitaţia pentru CL1. Şi martorul KKKK., care a fost membru în comisia de licitaţie pentru CL1, a declarat că nu a constatat să fi existat vreo suspiciune cu privire la vreun document din dosarul de licitaţie şi că s-a procedat la verificarea întregii documentaţii . Potrivit fişei de date a licitaţiei, ofertanţii străini trebuiau să prezinte documentele eliberate de autorităţile competente, însoţite de traducerea autorizată a acestora în limba română, iar martorul KKKKK. a declarat că procurile de reprezentare trebuiau să fie la dosar, iar documentele redactate în altă limbă trebuiau să existe la dosar cu traducere legalizată de notar . La fel, şi martora GGGGGGGG. a declarat că, potrivit fişei de date,documentele în limbă străină trebuiau traduse de traducător autorizat şi legalizate la notar şi că trebuiau depuse la dosar atât documentul în limba străină, cât şi traducerea. . La dosarul pentru CL1 procurile de reprezentare date de CC. şi de GGG. au fost însă depuse doar în traducerea în limba română, cu legalizarea semnăturii traducătorului .

Mai mult, deşi, dată fiind calitatea de asociat atribuită CC. la licitaţia pentru CL1, ar fi fost firesc ca această societate să contribuie la constituirea garanţiei de participare la licitaţie, instanţa a reţinut că tot inculpatul B. a fost cel care a dirijat discuţiile pentru a evita contactarea reprezentanţilor CC. în acest scop, spunând că a vorbit cu aceştia şi că timpul rămas până la licitaţie, de aproximativ 2 săptămâni, era foarte scurt pentru constituirea acesteia . Legat de abilităţile de comunicare şi convingere ale inculpaţilor B. şi D., instanţa a făcut trimitere la cele afirmate de inculpatul H., în sensul că degajau o sinceritate debordantă, arătând şi că martora HHHHHHH. a declarat că, deşi nu poate preciza dacă inculpaţii B. şi D. aveau cunoştinţe în domeniul apelor potabile şi uzate, aceştia "ştiau să îşi prezinte marfa" .

În legătură cu GGG., instanţa a arătat că situaţia este similară, participarea acestei societăţi ca terţ susţinător - chiar în absenţa oricărui contact al vreunei persoane din cadrul I. S.R.L. cu reprezentanţii ei - putând fi în mod firesc considerată de angajaţii I. S.R.L. ca fiind reală, în condiţiile în care inculpaţii B. şi R. vorbiseră despre această societate, iar inculpatul B. chiar vorbise la telefon cu martorul ZZ. în prezenţa martorului MMMM. (declaraţie martor MMMM. - dosar de urmărire penală) şi prezentase, la fel, o procură de reprezentare pe numele său din partea GGG., cu legalizarea de către notar a semnăturii traducătorului, neexistând niciun element de natură a ridica vreun semn de întrebare. În plus, angajamentul de susţinere tehnică şi profesională din partea GGG. a fost prezentat în formă autentică.

Prin urmare, chiar dacă formula participării la licitaţia în procente de 50%-50% I. S.R.L.- CC. a fost decisă în absenţa inculpatului R., probaţiunea administrată nu a dovedit că inculpatul H. ar fi cunoscut că inculpaţii B. şi D. au falsificat documentele aparent emanând de la CC., întreg contextul expus mai sus şi în special prezentarea procurii cu legalizarea de semnătură putând crea, în mod rezonabil, convingerea acestuia că a existat o schimbare de poziţie a CC. şi că voinţa acestei societăţi era de a accepta propunerea formulei asocierii. S-a reţinut că nu există probe care să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul H. ar fi ştiut de existenţa falsurilor, simplul aspect că nu i-a contactat pe reprezentanţii CC. pentru a se convinge de autenticitatea documentelor prezentate de inculpatul B. şi de faptul că era acceptată formula asocierii neputând fi considerat ca dovedind faptul că a ştiut de falsuri şi cu atât mai mult, faptul că ar fi ignorat refuzul reprezentanţilor CC. de a intra în asociere şi că s-ar fi înţeles cu inculpaţii B. şi D. ca aceştia să întocmească documente false în numele CC. (cum se reţine în rechizitoriu la filele x, 177). În privinţa inculpatului F. instanţa a arătat că acesta, neavând nicio implicare în negocierile care au premers participării la licitaţie, nu a cunoscut discuţiile legate de formula de participare, astfel că nu a avut cum să ştie sau să bănuiască faptul că inculpaţii B. şi D. ar fi falsificat documentele aparent emanând de la CC.

Cât priveşte întocmirea la sediul I. S.R.L. a unor documente care au fost depuse la dosarul de licitaţie, instanţa, contrar celor reţinute în rechizitoriu, a arătat că nu există probe din care să rezulte că inculpaţii H. şi F. ar fi ştiut că printre acestea se aflau şi documente falsificate. Astfel, martorul MMMM. a declarat că, înainte cu 2-3 zile de termenul limită, inculpaţii B. şi D. au mers la sediul I. S.R.L. cu o mare parte a documentelor deja listate şi cu un laptop pe care inculpatul B. a lucrat şi de pe care a tipărit apoi o parte din documente. Martorul a precizat că ştie că inculpatul a lucrat şi la propunerea tehnică, dar nu ştie ce . În mod similar, martora SSSS. a declarat că înainte cu o zi de depunerea documentaţiei, la sediul I. S.R.L. au venit inculpaţii D., B. şi numita Laura, angajată a acestora, că în biroul ei şi al martorului MMMM. au fost listate documentele pregătite din partea CC., că inculpatul B. a lucrat pe laptop, iar la calculatorul ei, utilizând stick-ul de memorie adus de inculpaţi, au fost modificate anumite documente, fără ca martora să poată menţiona care erau aceste documente, precizând că opisul privind documentele de calificare a fost redactat acolo după un model de-al ei şi că ştie că au fost efectuate modificări şi la propunerea tehnică şi financiară . Martora SSSS. a declarat că în mod sigur nu aveau cunoştinţă ca vreun document din dosarul de licitaţie să fi fost întocmit în fals .

În dezacord cu cele menţionate în rechizitoriu, instanţa a arătat că simpla întocmire sau rectificare a unor documente din ofertă de către inculpaţii B. şi D. la sediul I. S.R.L., urmată de tipărirea acestora şi includerea lor, alături de celelalte documente aduse tipărite în prealabil, în dosarul depus la licitaţie, nu poate constitui o dovadă a faptului că inculpaţii H. şi F. sau alţi angajaţi ai I. S.R.L. ar fi ştiut că acestea erau falsificate. Inculpatul B. prezentase o procură din partea CC., propunerea tehnică şi cea financiară puteau fi completate sau rectificate fără a se putea vorbi de vreun fals, iar probaţiunea legal administrată nu a dovedit nici care documente ar fi fost falsificate la sediul I. S.R.L. şi nici că, chiar dacă ar fi fost aşa, inculpaţii H. şi F. ar fi ştiut de activitatea de falsificare.

Instanţa a constatat, prin urmare, că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii H., F. şi, implicit şi subsecvent, I. S.R.L., ar fi cunoscut că documentele prezentate de inculpaţii B. şi D. sau cele întocmite la sediul I. S.R.L. erau false. Afirmaţiile inculpaţilor H. şi I. S.R.L. din cuprinsul concluziilor în sensul că aceste documente ar fi fost întocmite în fals de inculpaţii B. şi D., cu sprijinul inculpatului R., au fost infirmate categoric de probele administrate, aşa cum s-a arătat pe larg cu ocazia analizei materialului probator privitor la aceşti trei inculpaţi.

Privitor la semnarea documentelor depuse la dosarul de licitaţie, instanţa a arătat că martorul MMMM. a declarat că documentele au fost duse pentru a fi semnate de inculpatul F., care le-a semnat în mai multe etape, fără a putea indica persoana care i-a dus acestuia documentele la semnat şi fără a-l vedea pe inculpat semnând efectiv documentele. A precizat în continuare că inculpatul F. era informat despre această licitaţie, martorul precizând că el personal i-a spus detalii despre mersul licitaţiei şi apreciind că inculpatul este un bun profesionist . Martorul MMMM. a declarat că el şi martora SSSS. au verificat documentaţia ce urma să fie depusă la licitaţie, că el a verificat mai mult existenţa documentelor, fără să le citească pe fiecare în parte, precizând că nimeni nu a citit acele documente, fiind verificate doar sub aspect formal şi nu sub aspectul detaliat al conţinutului . Martorul MMMM. a mai declarat că în urma verificărilor s-a constatat că au rămas câteva documente nesemnate şi că altcineva a semnat cu semnătura inculpatului F., dar nu în prezenţa lui, precizând în faţa instanţei că documentele ce trebuiau semnate erau înmânate martorei SSSS. pentru a le strânge pe toate, şi, întrucât ea avea mai mult timp, ea se ducea cu ele la semnat. A mai adăugat că nu ştie cine a semnat efectiv documentele şi nici dacă s-a imitat semnătura inculpatului F. .

Martora SSSS. a precizat că documentaţia de calificare a fost verificată de ea şi de martorul MMMM., că documentele aduse de la CC. au fost verificate doar sub aspectul existenţei, nu şi al conţinutului, iar propunerea tehnică nu s-a putut verifica în amănunt pentru a se stabili dacă era corespunzătoare .

Martora SSSS. a declarat că a dus documentele listate inculpatului F. în biroul acestuia pentru a le semna, precizând că cele întocmite de ea anterior au fost semnate în mai multe rânduri de acest inculpat, pe măsură ce acestea erau finalizate. A mai declarat că inculpatul nu a semnat toate documentele, iar o parte din ele au fost semnate de ea imitând semnătura acestuia, precizând că a făcut acest lucru la solicitarea inculpatului F. deoarece volumul de documente era foarte mare şi a rugat-o să-l ajute . A precizat că a semnat imitând semnătura inculpatului deoarece nu putea semna cu semnătura ei, neavând împuternicire în acest sens şi că nu ştie să mai fi fost vreo altă persoană care să fi imitat semnătura inculpatului F. sau să fi semnat pentru acesta . Martora a mai declarat că inculpatul F. nu a citit documentele pe care le-a semnat (însă ea le-a citit), că a întrebat-o dacă sunt în regulă şi i-a spus că da . A mai precizat că inculpatul F. a intrat în biroul unde se listau documentele şi i-a văzut pe inculpaţii D. şi B. şi că aceştia au făcut cunoştinţă, fără să poată preciza dacă au discutat mai mult . În ce priveşte acest ultim aspect, instanţa a arătat că în mod cert nu corespunde adevărului, cei trei inculpaţi declarând în mod constant că s-au cunoscut doar la semnarea CL1, în 7.01.2013 şi neexistând vreun martor care să confirme cele relatate de martoră, nici măcar martorul MMMM., în al cărui birou s-au întocmit documentele.

Privitor la imitarea semnăturii sale, inculpatul F. a declarat că nu a împuternicit pe nimeni din I. S.R.L. să semneze în locul său, inclusiv pe martora SSSS., şi că atunci când lipsea, martorul ZZZZ. semna pentru el . A mai declarat că, în anul 2014, a descoperit că un document provenit de la I. S.R.L. care fusese dus de martorul EEEEEEEE. la Primăria Băneşti fusese semnat de o altă persoană în locul lui, inculpatul menţionând că a discutat despre acest lucru cu inculpatul H. şi cu numita JJJJ., cărora le-a cerut ca, în lipsa sa, cei care întocmesc documentul să îl semneze cu semnătura proprie, iar pe ştampilă să semneze pentru el, iar nu în locul său, iar aceştia l-au asigurat că vor reface fişele posturilor pentru fiecare compartiment şi că acest lucru nu se va mai întâmpla. A mai declarat că, anterior acestui incident, a fost sunat de fosta contabilă a I. S.R.L., HHHHHHHH., care i-a spus că a auzit că la punctul de lucru de la Băneşti numita IIIIIIII. îi imită semnătura şi că la fel se întâmplă şi la punctul de pe strada x a precizat că nu a făcut nicio verificare personală, doar a discutat cu "fraţii Palada" cărora le-a solicitat de nenumărate ori să îl înlocuiască din funcţia de administrator . Instanţa a arătat că inculpatul H. a declarat că inculpatul F. nu i-a spus niciodată că ar fi semnat altcineva documente în locul său imitându-i semnătura .

Inculpatul F. a mai declarat că avea suspiciunea că martorul MMMM. îi imită semnătura, precizând că acesta era şeful departamentului ofertare-licitaţii şi întocmea majoritatea documentelor sau chiar toate documentele în numele său, că el a avut un birou pe str. x, la parter, însă din anul 2011 a mers rar la acest birou, iar din 2013 nu a mai fost deloc. A adăugat că martorul MMMM. redacta documentele personal, ajutat de SSSS. şi EEEEEEEE. şi încă vreo 9 ingineri şi subingineri, toţi în subordinea lui MMMM., care lucrau la documentaţie .

Deşi martora SSSS. a declarat că era real conţinutul documentelor pe care ea a semnat în locul inculpatului F., în sensul că acestea cuprindeau toate elementele corecte pentru participarea la licitaţie şi toate datele pe care I. S.R.L. trebuia să le furnizeze, această împrejurare, deşi corespunzătoare realităţii, a fost lipsită de relevanţă. Cu privire la conţinutul documentelor, nu s-a susţinut niciun moment prin rechizitoriu că ar fi necorespunzător realităţii, doar cu privire la semnarea acestora s-a reţinut că s-a făcut de o altă persoană decât cea îndreptăţită. De asemenea, s-a apreciat că nu are relevanţă nici faptul că membrii comisei de licitaţie de la BB. nu au solicitat clarificări legate de documentele întocmite de martora SSSS. sau semnate de aceasta în locul inculpatului F. .

Cât priveşte susţinerile martorei SSSS. în sensul că a avut acordul inculpatului F. ca să semneze documente din dosarul de licitaţie în locul său şi imitându-i semnătura, instanţa a avut serioase rezerve în a le considera adevărate. Inculpatul F. a susţinut în mod constant, aşa cum s-a arătat, că nu a împuternicit nicio persoană să semneze în locul său, iar inculpatul H. şi martorii angajaţi ai I. S.R.L. nu au putut confirma susţinerile martorei. În legătură cu inculpatul H., martora a precizat că acesta nu a ştiut de la ea că semna în locul inculpatului F. .

Instanţa a reţinut că martorul MMMM. a precizat în cursul urmăririi penale faptul că doar din anul 2014 inculpatul F., care nu mai venea zilnic la birou, a transmis tuturor că atunci când e nevoie de semnătura lui şi nu este prezent să-l caute pentru a-i împuternici să semneze. În faţa instanţei martorul a declarat în general în acelaşi sens, precizând că nu ştie cine a semnat efectiv documentele pentru CL1, nici dacă s-a imitat semnătura inculpatului F. şi că nu ştie ca inculpatul F. să fi desemnat vreo persoană din conducerea societăţii care să semneze pentru el vreun document în cadrul CL1 în cazul în care era în imposibilitate de prezentare . Martorul MMMM. a mai precizat că inculpatul H. nu s-a uitat peste documentaţia de licitaţie .

Nici martorul ZZZZ. nu a cunoscut dacă în locul inculpatului F. ar fi semnat o altă persoană, precizând că inculpatul avea două semnături, una lungă şi una prescurtată, pe documentele de la dosarul cauzei existând semnături care seamănă cu varianta prescurtată a semnăturii acestui inculpat . A precizat în continuare că nu ştie dacă inculpatul F. a împuternicit o altă persoană să semneze în locul lui documente în numele I. S.R.L., deoarece aveau birourile în imobile situate pe străzi diferite, menţionând însă că atunci când au fost situaţii în care inculpatul F. l-a rugat să semneze în locul lui, i-a dat împuternicire scrisă, iar el semna cu "pentru" .

Martorul EEEEEEEE. a declarat că nu ştie ca cineva să fi semnat în locul inculpatului F. .

Cu toate acestea, instanţa a arătat că, prin Raportul de constatare nr. x din 30.04.2015 întocmit de IPJ Alba, s-a stabilit că semnăturile aplicate pe nu mai puţin de 49 de documente depuse de I. S.R.L. la dosarul de licitaţie (în original) în dreptul ştampilei I. S.R.L, iar unele, şi în dreptul numelui inculpatului F., deşi asemănătoare cu semnătura inculpatului şi atribuite acestuia, nu au fost executate de acesta. În concret, instanţa a arătat că aceste documente se regăsesc la dosar de urmărire penală, menţionându-se opisul documentelor de calificare, acordul de asociere I. S.R.L. - CC. în vederea participării la procedura de atribuire a CL1, împuternicirea acordată liderului asociaţiei de a reprezenta asociaţia la procedura de atribuire, declaraţia iniţială privind îndeplinirea cerinţelor de calificare, declaraţiile privind eligibilitatea pentru neîncadrarea în prevederile art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006, privind neîncadrarea în prevederile art. 18¹ din O.U.G. nr. 34/2006, privind calitatea de participant la procedură, privind neîncadrarea în prevederile art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, etc., toate acestea fiind emise în numele I. S.R.L. şi/sau al inculpatului F.. Semnătura inculpatului F. a fost contrafăcută şi pe înscrisuri care proveneau de la CC. şi GGG. sau care proveneau aparent de la CC. şi pe care inculpatul B. le falsificase anterior cu ajutorul inculpatei D.. Nu s-a confirmat prin acest raport de constatare faptul că vreuna din semnăturile atribuite inculpatului F. aflate pe documentele de calificare supuse examinării ar fi fost executată de acesta. Nu s-a stabilit însă prin acest raport cine a executat aceste semnături atribuite aparent inculpatului F..

Instanţa a arătat că, prin urmare, sunt nesincere atât susţinerile martorei SSSS. care a declarat că inculpatul F. a semnat în faţa ei o parte din documente, cât şi susţinerile martorului MMMM. care a afirmat că documentele au fost duse la semnat inculpatului F. şi că doar o parte din acestea ar fi fost semnate de altcineva în locul său. Raportul de constatare a dovedit faptul că nici măcar documentele cele mai importante din documentaţia de calificare nu au fost semnate de inculpatul F., ceea ce relevă, prin prisma faptului că, ulterior câştigării licitaţiei acesta a mers şi a semnat contractul de asociere autentic dintre I. S.R.L. şi CC. şi contractul cu BB., ştiind că nu semnase anterior niciun document şi că la dosar existau în mod cert documente care ar fi trebuit să fi fost semnate de el, reaua-credinţă, atât a inculpatului F., dar şi a angajaţilor I. S.R.L. implicaţi în activitatea de constituire a dosarului de licitaţie.

Deşi este cert că semnarea acordului de asociere I. S.R.L. - CC. datat 5.09.2012 a avut loc la sediul I. S.R.L. şi că acest contract nu a fost semnat de inculpatul F., ci, în fals, de o altă persoană în locul său, instanţa a arătat că niciuna dintre persoanele audiate (martori sau inculpaţi) nu a declarat că a cunoscut aspecte legate de modul concret în care s-a întocmit şi semnat acest contract. S-a constatat că nu există nicio probă care să plaseze vreun angajat al I. S.R.L., fie el martor sau inculpat, în locul şi la momentul întocmirii documentelor falsificate (dacă astfel de documente au fost întocmite acolo), al redactării sau semnării contractului de asociere, semnatarul din partea I. S.R.L. al acestui din urmă contract nefiind identificat. Nici măcar inculpatul B. care a semnat acordul de asociere nu a putut preciza cine l-a semnat din partea I. S.R.L. Instanţa a arătat că nici în rechizitoriu nu se menţionează numele vreunei persoane care să fi avut cunoştinţă de modul în care s-a ajuns la semnarea contractului de asociere în numele I. S.R.L. de către o altă persoană decât inculpatul F.. Deşi este evident că cel puţin o persoană din cadrul I. S.R.L. a fost implicată în comiterea acestui fals, s-a reţinut că nu există probe pe baza cărora să se poată stabili cu certitudine cine era această persoană ori cine erau aceste persoane, în rechizitoriu menţionându-se, la fila x, doar că:

"Documentele au fost semnate de către angajaţi ai I. S.R.L.". Deşi martora SSSS. a recunoscut că a semnat documente în locul inculpatului F. imitând semnătura acestuia, nu au fost identificate aceste documente. Nu s-a putut deci stabili, dincolo de orice îndoială rezonabilă, nici dacă inculpatul H. a avut vreun rol în semnarea în fals în numele I. S.R.L. a acestui contract de asociere. În acest sens, instanţa a arătat că martorul ZZZZ. a declarat că nu ştie cine a semnat în numele I. S.R.L. acest contract .

S-a mai arătat că nu au suport probator aspectele menţionate în rechizitoriu (la filele x) în sensul că o astfel de înţelegere constituia o punere în practică a unui mecanism de disipare a răspunderii creat de inculpatul H. în cadrul I. S.R.L., prin menţinerea în funcţia de administrator a inculpatului F., "persoană dispusă să îi execute întocmai dispoziţiile şi să îşi asume răspunderea". S-a constatat că este real ceea ce se arată în rechizitoriu, că deşi conducea societatea, inculpatul H. deţinea doar o funcţie de execuţie, dar nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acest lucru a fost făcut doar pentru a-l absolvi de o eventuală răspundere pentru deciziile luate şi că, având un administrator formal, despre care cunoştea că nu-şi îndeplinea atribuţiile specifice, acesta putea lua decizii fără ca semnătura să îi apară pe vreun document. Nu a putut fi primită nici concluzia că, deşi pe documentele emise de societate, în locul administratorului obişnuiau să semneze angajaţii, prin imitarea semnăturii, acesta a reprezentat un mecanism prin care "o eventuală cercetare ar fi fost îngreunată, fiecare dintre părţile implicate având o apărare pregătită, folosită şi în prezenta cauză: H. nu ar fi răspuns deoarece nu a semnat niciun act, F. nu răspundea deoarece nu era implicat efectiv în activitatea societăţii, nu cunoştea ce decizii s-au luat şi de către cine şi nu îşi recunoştea semnătura, iar ceilalţi angajaţi, dintre care unii audiaţi în calitate de martor în prezenta cauză, nu recunoşteau nimic cu privire la aceste practici". Instanţa a arătat că nu poate fi acceptată ideea existenţei unei răspunderi penale obiective şi în absenţa oricărei probe, doar pornind de la o astfel de prezumţie. Chiar dacă ar fi existat un astfel de mecanism, acest lucru nu a dovedit faptul că inculpatul H. şi/sau inculpatul F. ar fi ştiut de falsurile comise de inculpaţii B. şi D.. Acuzaţia adusă prin actul de sesizare inculpaţilor F. şi H. şi, implicit, inculpatei I. S.R.L., aşa cum a fost descrisă la rubrica "În drept" a rechizitoriului, a privit exclusiv folosirea documentelor false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D., iar nu folosirea de documente semnate în fals de alte persoane, în numele inculpatului F..

Cât priveşte depunerea documentaţiei de participare la licitaţie la BB., instanţa a arătat că martorul ZZZZ. a declarat că nu ştie cine anume a depus documentaţia la licitaţie, dar că de obicei martorul MMMM. face acest lucru, martorul MMMM. a declarat că nu îşi aminteşte care a fost persoana din cadrul I. S.R.L. care a dus documentaţia semnată la BB., iar martora SSSS. a declarat că un coleg din cadrul firmei a dus documentele la BB., fără să poată preciza cine era acesta .

A fost însă cert faptul că inculpatul B. a participat la sediul BB. la şedinţa de deschidere a ofertelor, împreună cu inculpata D. (declaraţiile martorei HHHHHHH. - dosar de urmărire penală; dosar instanţă).

Având în vedere toate aceste declaraţii, instanţa a constatat că nu inculpatul F. a fost cel care s-a prezentat la sediul BB. pentru a depune oferta în numele Asocierii I. S.R.L - CC., iar cel puţin unii dintre martorii angajaţi ai I. S.R.L. nu au fost sinceri atunci când au declarat că nu ştiu cine anume din societate a depus oferta, probaţiunea administrată în cauză demonstrând faptul că la nivelul acestei societăţi existau foarte multe nereguli în ce priveşte modalitatea de întocmire a documentelor şi de semnare a acestora de către alte persoane în locul celor îndreptăţite şi prin imitarea semnăturii acestora din urmă, toate acestea petrecându-se în mod cert cu girul cel puţin al unora dintre cei care aveau putere de decizie. Această practică a continuat, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator referitor la inculpaţii R. şi O., şi privitor la demersurile de aprobare a modificării procentelor deţinute de I. S.R.L. şi CC. în cadrul asocierii, de aprobare a subcontractării către S.C. Y., precum şi privitor la corespondenţa purtată în numele I. S.R.L. cu BB., când documentele nu au fost semnate de martorul DDDDD. căruia îi erau atribuite, fiind semnate în fals de alte persoane rămase neidentificate sau prin aplicarea semnăturii scanate a martorului DDDDD..

Instanţa a arătat, totodată, că probaţiunea administrată nu a dovedit implicarea inculpatului H. în întocmirea concretă a documentaţiei din dosarul de participarea la licitaţie, nici măcar în ce priveşte documentele provenind de la I. S.R.L., de acestea ocupându-se martorii SSSS. şi MMMM.. Nu s-a dovedit nici că inculpatul H. ar fi cunoscut faptul că inculpatul F. nu a semnat documentele din dosarul de licitaţie şi că acestea au fost semnate în fals în locul său de martora SSSS. ori de alte persoane rămase neidentificate. Inculpatul F. a declarat în mod expres că nu a discutat cu inculpatul H. decât la modul general despre participarea la cele două licitaţii şi că nu au discutat privitor la CL1 .

Nici în intervalul scurs de la depunerea dosarului de licitaţie şi până la semnarea CL1 inculpaţii F. şi H. şi, subsecvent, I. S.R.L. prin reprezentantul legal, nu au cunoscut faptul că în documentaţia de licitaţie au fost şi documente falsificate de inculpaţii B. şi D..

Astfel, instanţa a arătat că din declaraţia martorului MMMM. rezultă că, înainte cu două zile de semnarea CL1, la sediul I. S.R.L. s-au prezentat inculpaţii B., R. şi FFFF., care au discutat cu el şi cu martorii ZZZZ. şi EEEEEEEE. despre detalierea lucrărilor care reveneau fiecărui asociat, fără ca vreuna dintre persoanele care au venit din partea CC. să fi menţionat ceva legat de lipsa acordului CC. pentru participarea în formula asocierii sau despre vreun fals în documentaţia de licitaţie . În mod similar, inculpatul B. a declarat că cei de la CC. au semnat fără întrebări contractul de asociere . Declaraţia martorului YYYY. este în acelaşi sens .

Instanţa a mai arătat că din probaţiunea administrată, astfel cum a fost analizată privitor la inculpaţii R. şi O., a rezultat în mod neechivoc faptul că aceştia nu au adus la cunoştinţa reprezentanţilor sau a angajaţilor I. S.R.L., după depunerea documentaţiei, dar anterior semnării CL1, faptul că nu a existat acordul din partea societăţii libaneze pentru participarea la licitaţie în formula asocierii, acest aspect fiind considerat de cei doi inculpaţi ca reprezentând o problemă internă a CC. În plus, nici inculpaţii R. şi O. nu ştiau de falsurile comise de inculpaţii B. şi D..

Nici chiar după semnarea acestui contract nu a existat o înştiinţare a I. S.R.L. din partea CC. cu privire la falsurile comise de inculpaţii B. şi D., iar semnarea contractului de asociere autentificat de către reprezentantul CC. a fost de natură a întări convingerea reprezentanţilor şi angajaţilor I. S.R.L. în sensul că acordul de asociere semnat anterior era valid.

Ceea ce CC. a adus la cunoştinţa I. S.R.L. după semnarea CL1 a fost faptul că inculpatul B. nu mai reprezenta această societate, aspect confirmat de martorul ZZZZ. şi menţionat într-o adresă oficială din partea CC., împrejurare fără relevanţă raportat la momentul semnării CL1.

Martorul EEEEE. a declarat că nici cu ocazia vizitei în Liban şi nici cu altă ocazie reprezentanţii CC. nu au afirmat că nu au oferit mandat inculpatului B. pentru participarea la licitaţia pentru CL1, martorul declarând că, dimpotrivă, el a înţeles că aceştia erau parteneri. A mai precizat că nu i-a auzit vreodată pe inculpaţii R. şi O. să fi spus că inculpatul B. a falsificat documente în procedura legată de CL1 .

Având în vedere aspectele reţinute în rechizitoriu în sprijinul susţinerii că inculpaţii H. şi F. şi, subsecvent, I. S.R.L., au cunoscut faptul că în documentaţia de licitaţie s-au aflat înscrisuri falsificate, instanţa, făcând trimitere şi la aspectele reţinute cu ocazia analizei materialului probator privind pe inculpaţii B. şi D., a mai arătat următoarele:

Deşi s-ar putea naşte o întrebare legitimă cu privire la motivul pentru care inculpatul H. nu l-a contactat pe inculpatul R. sau pe inculpatul O. pentru a certifica autenticitatea documentelor prezentate de inculpatul B. şi despre care a afirmat că provin de la CC., în condiţiile în care ştia că nu era agreată ideea unei asocieri I. S.R.L. - CC., nu se poate concluziona, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul H. ar fi ştiut că înscrisurile sunt false şi că ar fi convenit cu inculpatul B. să fie folosite în procedura de licitaţie, aceasta mai ales datorită faptului că inculpatul B. a prezentat, la data de 5.09.2012, o procură cu semnătura traducătorului legalizată în ce priveşte împuternicirea sa de a semna în numele CC. contractul de asociere, ceea ce a creat cel puţin o aparenţă de legalitate a acţiunilor acestuia, întreprinse chiar anterior prezentării acestei procuri, dacă nu chiar o convingere cu privire la această legalitate.

Împrejurarea menţionată în rechizitoriu, în sensul că după şedinţa din 18.02.2013 la care inculpatul R. ar fi afirmat că nu mai recunoaşte forma de participare, aspect care rezultă dintr-un draft de adresă întocmit de unul dintre angajaţii I. şi verificat de martorul ZZZZ. nu a prezentat relevanţă, deoarece, pe de o parte, această afirmaţie a fost făcută la peste 5 luni de la depunerea dosarului de licitaţie şi la peste o lună de la semnarea CL1, neputându-i-se acorda, prin urmare, un efect retroactiv şi să se considere că falsurile erau cunoscute încă de la momentul depunerii dosarului, iar pe de altă parte, simpla afirmaţie a inculpatului R., în sensul că nu mai recunoaşte forma de participare, nu echivalează cu afirmarea clară a faptului că inculpatul B. a depus la dosarul de licitaţie documente false, nefiind menţionat nici măcar în rechizitoriu că inculpatul R. ar fi făcut o astfel de afirmaţie. Instanţa a arătat încă o dată că procura dată inculpatului B. de CC. fusese prezentată angajaţilor I. S.R.L. şi inculpatului H., cu legalizarea de către un notar public a semnăturii traducătorului, iar mai mult, nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, nici măcar faptul că inculpaţii R. şi O. au ştiut că licitaţia a fost câştigată prin folosirea de acte false.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa a arătat că nu poate fi primită susţinerea din rechizitoriu, de la filele x, în sensul că este o dovadă a relei-credinţe a inculpaţilor F., H. şi I. S.R.L. faptul că, sub semnătura inculpatului F., deşi nu a cerut inculpatului B. o procură, inculpata I. S.R.L. a solicitat prezentarea unei procuri de reprezentare din partea CC. pentru OOO. (adresele x/27.02.2013 şi 633 din 22.03.2013), "deşi martorul HHHHH. avea doar rol de mediator şi nicidecum de a semna acte în numele CC., activitate de o importanţă minimă raportat la atribuţiile asumate de inculpaţii B. şi D." . Instanţa a arătat, din nou, că pentru semnarea acordului de asociere inculpatul B. prezentase o procură din partea CC.

Chiar dacă ar fi existat înţelegeri anterioare între H. şi B. în sensul ca, în ipoteza în care licitaţia era câştigată, să se încheie contracte de subcontractare cu S.C. HHH. S.R.L. sau cu o asociere S.C. HHH. S.R.L. - GGG. pentru lucrări de proiectare şi/sau achiziţie de echipamente (cum s-a reţinut în rechizitoriu la filele x şi 145), acest fapt nu a dovedit împrejurarea că inculpatul H. ar fi cunoscut faptul că inculpatul B. falsificase înscrisurile care aparent proveneau de la CC. şi GGG.. Înţelegerile cu caracter comercial în acest sens nu au relevat cunoaşterea falsurilor, neavând în conţinutul lor nimic ilegal, iar în lipsa unor probe certe, nu se poate susţine contrariul.

Instanţa a mai arătat că nu poate fi considerată o dovadă a faptului că inculpatul H. a ştiut că inculpaţii B. şi D. au falsificat documentele depuse la dosarul de licitaţie faptul că inculpatul B. a continuat colaborarea cu I. S.R.L. după încheierea CL1 şi a emis, la data de 5.07.2013, în numele S.C. HHH. S.R.L., factura nr. x în valoare de 44.420 RON reprezentând "avans contract de proiectare, dotare şi punere în funcţiune pentru Proiectul CL1", sumă pe care I. S.R.L. a achitat-o integral . Inculpaţii H. şi I. S.R.L. au negat că plata ar fi fost făcută pentru a-l recompensa pentru întocmirea documentaţiei pentru licitaţie, iar inculpata I. S.R.L., prin reprezentantul legal, a declarat că inculpatul B. a fost contactat pentru a se ocupa de proiectare, împreună cu GGG., având în vedere faptul că CC. nu se mai implica, fiind achitat un avans pentru a se începe proiectarea şi a se contacta producătorii de echipamente şi utilaje .

Niciun inculpat sau martor nu a confirmat această susţinere din rechizitoriu, care, în absenţa oricărei alte probe, a reprezentat, în opinia instanţei, o simplă supoziţie bazată doar pe lipsa unui contract scris între S.C. HHH. S.R.L. şi I. S.R.L. Mai mult, instanţa a reţinut că martorul BBBBB. a declarat că l-a contactat pe martorul ZZ. ca urmare a faptului că proiectul stagna, S.C. FFFFF. S.R.L. le cerea proiectul procesului de epurare al staţiei care trebuia realizat de CC., astfel că a fost nevoit să ia legătura cu martorul ZZ., prin intermediul inculpatului B., având mai multe întâlniri cu aceştia, fiindu-i prezentate planşe şi scheme ale procesului de epurare, urmând să se definitiveze proiectul, astfel că martorul BBBBB. a cerut departamentului contabilitate plata unui avans către cei doi pentru proiectarea procesului staţiei de epurare . Martorul ZZZZ., juristul I. S.R.L., a confirmat şi el că implicarea inculpatului B. în activităţile de proiectare a avut loc datorită faptului că trebuia începută proiectarea, iar CC. nu se implica . Martorul ZZZZ. a mai declarat că inculpatul B. i-a prezentat un draft de contract stufos, pe care i l-a lăsat să îl studieze şi să realizeze o adaptare a textului, că el nu a apucat să se uite pe acest draft, iar inculpatul B. s-a apucat de lucru, prezentându-i planşe pe laptop specifice pentru CL1 în cursul verii anului 2013 . Martorul DDDDD. a declarat că a solicitat Inginerului prin adresa nr. 13²³/5.08.2013 suplimentarea echipei de proiectare cu GGG., deoarece nu aveau proiectant pentru staţiile de epurare şi că inculpatul B. a afirmat că dorea să subcontracteze o parte din contract . Şi martorul KKKK. a declarat că la una dintre şedinţele de progres a participat inculpatul B., ca reprezentant al terţului susţinător GGG. şi că acesta i-a spus că această societate doreşte să facă proiectarea de proces, prezentându-i şi nişte planşe, martorul afirmând că i-a spus că pentru acest lucru trebuie să aibă calitatea de subcontractor aprobat de Inginer şi BB. . Instanţa a arătat că, în pofida inexistenţei contractului semnat între aceste două societăţi, colaborarea inculpatului B. cu I. S.R.L. în vederea continuării executării CL1 nu poate fi negată. Inculpatul B. a primit procură de la GGG., la data de 23.05.2013, în vederea încheierii contractului de proiectare de proces hidraulic pentru CL1. S-a mai arătat că plata sumei menţionate în factură, în luna iulie 2013, a avut loc la mult timp după întocmirea dosarului de licitaţie de către inculpatul B. în numele CC., după câştigarea licitaţiei şi după semnarea CL1, care au avut loc în lunile septembrie 2012 şi, respectiv, decembrie 2012 şi ianuarie 2013. În fine, instanţa a arătat că suma menţionată în factură reprezenta un avans pentru lucrările de proiectare ce urmau a fi efectuate pentru I. S.R.L. de către inculpatul B. în numele S.C. HHH. S.R.L. în baza colaborării cu GGG., astfel că neînţelegerile dintre cele două societăţi române legate de îndeplinirea sau nu a obligaţiilor asumate privesc doar aspecte civile, fără relevanţă în prezenta cauză. I. S.R.L. a notificat S.C. HHH. S.R.L. printr-o scrisoare recomandată expediată la data de 28.02.2014, solicitând returnarea întregii sume achitate cu titlu de avans, ca urmare a faptului că nu s-a ajuns la încheierea unui contract într-o formă care să fie acceptată de ambele părţi . Aceste aspecte au rezultat şi din adresa nr. x/4.12.2014 înaintată către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., sub semnătura inculpatului F., precum şi din declaraţia martorului ZZZZ., în acestea menţionându-se şi că, urmare a faptului că plicul a fost returnat deoarece nu a fost găsit destinatarul, s-a trimis un salariat al I. S.R.L., care, la data de 25.04.2014, a remis plicul personal inculpatului B., dar tot nu s-a reuşit recuperarea sumei achitate. Instanţa a arătat că aceste demersuri nu pot fi considerate pur formale, aşa cum pare a reieşi din cele reţinute la fila x din rechizitoriu, unde se menţionează că I. S.R.L. nu a întreprins vreun demers juridic care să conducă la recuperarea efectivă a sumei de bani, deoarece solicitarea de returnare a banilor a fost făcută cu mult înaintea declanşării cercetărilor penale în prezenta cauză privitor la CL1.

Şi în ipoteza, nedovedită, în care suma de 44.420 RON, achitată către S.C. HHH. S.R.L., ar fi reprezentat o recompensă pentru întocmirea documentaţiei, această împrejurare tot nu putea constitui o dovadă a faptului că inculpaţii F., H. şi I. S.R.L. au ştiut că inculpatul B. falsificase documentele depuse în dosarul de licitaţie.

Împrejurarea că inculpatul H. a susţinut că ideea asocierii I. S.R.L. şi CC. pentru CL1 a fost sugerată de martorul KKKK., aspect confirmat de martorul MMMM., şi deci că asocierea are girul UIP (aspecte analizate cu ocazia examinării realizate privitor la inculpaţii R. şi O.), nu a putut reprezenta o dovadă a faptului că acesta a consimţit la falsificarea de documente sau că ar fi ştiut că acestea ar fi fost falsificate, aşa cum s-a încearcat a se sugera prin aspectele menţionate la fila x din rechizitoriu, neexistând nicio probă în sensul că martorul KKKK. ar fi avut cunoştinţă despre falsuri. Martorul a declarat că, la semnarea CL1, nicio persoană din partea CC. nu a susţinut că nu s-ar fi dat mandat inculpatului B. şi că nu a depus documentaţia pentru licitaţie, martorul precizând că nici ulterior CC. nu a ridicat niciodată vreo obiecţie cu privire la CL1 sau la executarea acestuia .

Având în vedere cele expuse, instanţa a apreciat că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul H. ar fi ştiut că cele 24 de documente prezentate de inculpatul B. sunt false, că declaraţia autentică dată de acesta privind angajamentul de susţinere tehnică din partea GGG. are la bază o procură falsificată, iar contractul de asociere şi împuternicirea dată liderului asocierii au fost semnate în fals de inculpatul B., care şi-a atribuit calitatea nereală de reprezentant al CC. în baza procurii falsificate.

S-a reţinut că la fel stau lucrurile şi în privinţa inculpatului F. şi, implicit şi subsecvent, şi în privinţa inculpatei I. S.R.L., neexistând vreo probă care să dovedească faptul că acesta ştia caracterul fals al înscrisurilor prezentate de inculpatul B.. Mai mult, spre deosebire de inculpatul H., inculpatul F. nu a fost implicat absolut deloc în activităţile care au premers depunerii dosarului de licitaţie şi nici măcar nu i-a cunoscut pe inculpaţii B. şi D..

Prin urmare, instanţa a constatat că nu există probe în sprijinul celor reţinute în rechizitoriu, în sensul că inculpatul H. "după ce a convenit cu inculpaţii D. şi B. ca aceştia să întocmească documentele în forma asocierii fără acceptul CC., l-a determinat pe inculpatul F. să gireze falsurile şi să semneze contractul de asociere în formă autentică şi contractul de lucrări cu BB.." .

Instanţa a arătat că, la data de 7.01.2013, urmare a solicitării martorului KKKK. de a fi încheiat contractul de asociere în formă autentică, s-a semnat contractul de asociere între I. S.R.L., reprezentată de inculpatul F. şi CC., reprezentată de FFFF., în calitate de asociat, personal şi în calitate de mandatar al directorului general VVVV. - Director general, conform procurii supralegalizate sub nr. x din 4.01.2013 de Ambasada României din Beirut, Liban, contractul de asociere fiind autentificat sub nr. x de biroul Notarial XXXX., Câmpina, iar la aceeaşi dată, între S.C. BB., în calitate de beneficiar, şi asocierea I. S.R.L. - CC., în calitate de antreprenor, prin liderul asocierii I. S.R.L., reprezentată de inculpatul F., în calitate de administrator, s-a semnat contractul nr. xB/7.01.2013, în valoare de 62.141.862,62 RON (CL1) (exclusiv TVA) (înregistrat la UIP sub nr. x/7.01.2013) - dosar de urmărire penală. Referitor la clauzele acestor contracte, discuţiile şi negocierile care au avut loc cu ocazia semnării lor, instanţa a făcut trimitere la aspectele detaliate cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R..

Cu toate acestea, s-a reţinut că inculpatul F. a semnat în numele I. S.R.L. contractul de asociere cu CC., care a fost autentificat, ştiind că nu semnase acordul de asociere sub semnătură privată încheiat de I. S.R.L. cu CC. şi niciun alt document din dosarul de licitaţie, aceasta în condiţiile în care, date fiind vechimea sa în funcţia de administrator al I. S.R.L. şi faptul că societatea participase la numeroase licitaţii, inclusiv pentru contracte finanţate din fonduri europene, aşa cum el însuşi a declarat, cunoştea ce presupunea constituirea dosarului de licitaţie şi mai ales faptul că acest dosar trebuia să conţină obligatoriu acte cu semnătura sa, în condiţiile în care, tot aşa cum el însuşi a declarat, nu delegase dreptul de semnătură niciunei alte persoane. Deşi faptul că nu semnase vreun document din cele depuse la dosar şi care trebuiau să fi fost semnate de el, precum şi faptul că nu cunoştea pe nimeni din persoanele care reprezentau CC. (inculpaţii B., D. şi R. fiind însă prezenţi de mai multe ori în lunile ce au premers licitaţiei la sediul şi punctele de lucru ale I. S.R.L.) şi nimic despre asocierea cu societatea libaneză, ar fi trebuit să îl determine să refuze semnarea, în totală necunoştinţă de cauză, a contractului autentic de asociere şi a CL1, inculpatul F. a ales să le semneze, invocând, ca de fiecare dată, faptul că s-a bazat pe afirmaţiile altor angajaţi ai I. S.R.L., în sensul că totul era în regulă. Aceste susţineri ale inculpatului F. nu au putut fi însă primite, neavând nicio justificare pertinentă.

Astfel, instanţa a reţinut că inculpatul F. a declarat că pe inculpaţii B. şi D. i-a cunoscut în ianuarie 2013 când a semnat acordul de asociere la notar, ocazie cu care martorul MMMM. i-a spus că sunt reprezentanţii CC., că nu ştie care dintre inculpaţii din prezenta cauză au mai fost prezenţi şi că nu a cunoscut niciun reprezentant al CC. decât după declanşarea anchetei în prezenta cauză, în martie 2015, când i-a cunoscut pe coinculpaţi .

Inculpatul F. a mai declarat că, în data de 7.01.2013, a fost sunat de martorul EEEEEEEE., jurist la I. S.R.L., care i-a spus să se prezinte la BB. pentru a semna contractul de execuţie, însă anterior acestei deplasări a fost sunat de martorul MMMM., care i-a spus să meargă la notarul XXXX. din Câmpina, deoarece trebuia să semneze un contract de asociere în calitatea sa de administrator . A mai declarat că la notar a semnat un contract de asociere I. S.R.L. - CC., în procente de câte 50%, MMMM. explicându-i că martorul ZZZZ. s-a ocupat din punct de vedere juridic de actul respectiv şi spunându-i că inculpatul H. şi-a dat acordul, după care el a semnat actul şi apoi a mers la BB. unde a semnat contractul cu această societate . Aceste aspecte au fost confirmate de martorul EEEEEEEE., care a precizat că l-a sunat pe inculpat la solicitarea martorului MMMM. şi că s-a deplasat cu inculpatul la notar şi la sediul BB. unde au fost semnate cele două contracte . Acesta a fost primul moment în care s-au întâlnit inculpatul F. şi martorul KKKK., aşa cum reiese din declaraţia martorului .

Întrebat fiind de ce a acceptat să semneze contractul cu BB., deşi nu avea cunoştinţă despre documentele depuse, inculpatul F. a răspuns că a crezut că CC. face toată documentaţia şi el trebuie doar să semneze contractul, precizând că nu a citit documentele pe care le-a semnat la BB. . A precizat că de contractul cu BB. s-au ocupat martorii ZZZZ. şi EEEEEEEE., jurişti ai I. S.R.L.

Întrebat fiind inculpatul F. de ce a acceptat să semneze contractul de asociere la notar şi CL1 fără un minim de verificare, în condiţiile în care I. S.R.L. încheiase anterior contracte finanţate din fonduri europene (aspect cunoscut şi recunoscut de acest inculpat) şi inculpatului îi erau cunoscute prevederile legale legate de încheierea şi executarea acestor contracte, acesta a răspuns, la fel, că motivul a fost acela că documentele erau verificate de reprezentanţii I. S.R.L. .

Inculpatul F. a mai declarat că a semnat un exemplar din contract, respectiv mai multe bibliorafturi şi că, deşi ar fi trebuit semnate mai multe exemplare din contract, din lipsă de timp, au convenit ca celelalte exemplare să fie semnate alternativ, fiecare parte semnând exemplarele la sediul său, pentru ca ulterior acestea să fie predate celeilalte părţi pentru a fi semnate, aspecte confirmate de martorii JJJJJ., manager de proiect pentru CL1 din partea BB. şi KKKK. . Astfel, inculpatul F. a ajuns să semneze şi înscrisuri pe care era aplicată semnătura sa falsificată, fără a avea nicio obiecţie. Cu toate acesta, nici de această dată, inculpatul F. nu a semnat toate documentele ce compuneau toate exemplarele contractului.

Instanţa a mai arătat că din probaţiunea administrată a rezultat că inculpatul F. nu a avut niciun rol în activităţile ce au urmat încheierii CL1 legate de executarea contractului, în discuţiile şi negocierile dintre I. S.R.L. şi CC. în vederea deblocării situaţiei, inclusiv cele privind modificarea procentelor deţinute de cei doi asociaţi, rolul principal aparţinând inculpatului H., aşa cum s-a relevat pe larg cu ocazia analizei materialului probator făcută privitor la inculpaţii O. şi R., însă inculpatul F. a fost, de fiecare dată, cel care a semănat actele juridice încheiate de I. S.R.L.

Instanţa nu a mai reluat nici ampla analiză efectuată cu ocazia analizării materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R. referitoare la modul concret în care s-au derulat evenimentele după semnarea CL1, punctând aspectele relevante privitoare la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L. raportat la acuzaţiile aduse prin rechizitoriu, precum şi câteva chestiuni suplimentare.

Instanţa a reţinut că inculpatul H. a recunoscut că el a fost cel contactat de inculpatul O. după semnarea CL1, precizând însă că acesta a venit cu staff-ul tehnic la Băneşti pentru a cunoaşte baza de producţie şi pe el, iar discuţia a privit executarea lucrărilor contractului. Inculpatul H. a fost acela care s-a deplasat în Liban, împreună cu martorii BBBBB., MMMM. şi EEEEE. (ultimul pe post de traducător) pentru a discuta cu O. şi NN. şi a găsi soluţii pentru deblocarea executării proiectului. În toate demersurile, inculpatul H. era cel care acţiona în numele I. S.R.L.

Inculpatul F. a precizat că nu a participat la nicio întâlnire şi la nicio discuţie cu reprezentanţii CC., că nu ştie ce s-a întâmplat în execuţia contractului, că de acest lucru se ocupa martorul CCCCC., responsabil cu execuţia, iar de deciziile în ceea ce priveşte derularea contractului s-au ocupat inculpatul H., martorii BBBBB. şi MMMM. şi de partea juridică martorul ZZZZ. . Instanţa a reţinut că martorul CCCCC., desemnat manager de proiect din partea I. S.R.L. pentru CL1, a declarat că nu a avut nicio colaborare cu inculpatul F. în derularea acestuia . Inculpatul F. a menţionat că nu cunoaşte ce lucrări a executat CC. şi nici ce documente a întocmit această societate legat de CL1 . A mai precizat că, după semnarea CL1, martorul DDDDD. a fost reprezentantul legal al asocierii I.-CC., iar martorul IIIII. era reprezentantul firmei de consultanţă care se ocupa de toate problemele legate de proiect . Inculpatul F. a declarat că nu îl cunoaşte pe inculpatul R., că nu a cunoscut niciun reprezentant de la S.C. Y. şi de la CC., iar doar odată cu declanşarea anchetei, în martie 2015, i-a cunoscut pe coinculpaţii de la cele două societăţi, că nu cunoaşte şi nu a cunoscut reprezentanţii BB. şi ai UIP . Instanţa a arătat că aceste susţineri trebuie privite cu rezervă, deoarece inculpatul F. a participat atât la semnarea contractului de asociere în formă autentică, precum şi la semnarea CL1, ocazii cu care au fost prezenţi inculpatul R., dar şi inculpaţii B. şi D., reprezentanţi ai UIP şi BB., iar cu reprezentanţii S.C. Y. (inculpaţii L. şi N.) s-a întâlnit cel puţin la semnarea contractului nr. x/25.11.2013.

Faptul că inculpatul F. nu a fost la întâlnirea din Liban (după apariţia problemelor majore dintre I. S.R.L. şi CC. legate de executarea CL1), întâlnire la care au participat din partea I. S.R.L. inculpatul H. şi martorii MMMM. şi BBBBB., se înscrie pe aceeaşi linie a neimplicării acestuia în activitatea societăţii, martorul MMMM. precizând că acesta nu a fost prezent deoarece născuse soţia sa, dar adăugând totodată că nu ştie exact dacă a fost invitat sau nu să participe şi insistând, din nou, asupra aspectului că au participat reprezentanţii compartimentelor de la I. S.R.L. . Şi martorul BBBBB. a declarat că în Liban au fost invitate toate compartimentele, inclusiv inculpatul F. şi că a discutat cu acesta privitor la deplasarea în Liban şi a spus ca nu poate merge pentru că i-a născut soţia . În cursul urmăririi penale, martorul a declarat însă că "la iniţiativa lui H. s-a hotărât să mergem în Liban să discutăm cu conducerea CC.. În aprilie 2013 am plecat în Liban împreună cu H., MMMM. şi EEEEE.", fără a menţiona nimic despre faptul că inculpatul F. ar fi fost invitat şi ar fi spus că nu poate veni . Inculpatul H. a declarat iniţial că inculpatul F. nu a participat la întâlnirea din Liban deoarece a afirmat "că nu este interesat pentru că are alte treburi", pentru ca, în faţa instanţei, să declare că nu s-a deplasat în Liban pentru că îi născuse soţia în acea perioadă şi, atunci când a fost întrebat de directorul de ofertare, a răspuns că nu poate participa . Inculpatul F. a declarat însă că martorul MMMM. nu i-a propus să meargă în Liban şi că nu a cunoscut nimic despre deplasarea în Liban în acea perioadă, aflând de aceasta după întoarcerea inculpatului H. şi a celorlalţi . A precizat că în acea perioadă soţia sa născuse, astfel că s-a ocupat mai mult de fiica lui. Martorul EEEEE. a declarat că nu ştie exact care a fost motivul pentru care inculpatul F. nu a fost în Liban, precizând însă că acesta avea un bebeluş . Martorul a mai precizat că inculpatul F. nu a participat la niciuna dintre cele trei întâlniri la care a participat martorul împreună cu reprezentanţi ai CC. . Având în vedere cele expuse, ţinând seama de faptul că inculpatul F. nu fusese implicat nici anterior în vreo negociere şi, aşa cum probaţiunea a relevat, nu a participat nici la vreo negociere ulterioară, instanţa a reţinut că acestuia nu i-a fost adresată invitaţia sau propunerea de a se deplasa în Liban, iar împrejurarea că soţia sa născuse în acea perioadă reprezenta, prin urmare, un aspect care nu a avut vreo relevanţă din acest punct de vedere.

Probaţiunea administrată a relevat faptul că, similar CC., şi I. S.R.L. dorea să execute lucrările din cadrul CL1, motiv pentru care, anterior încasării avansului, a alocat sume de bani din fonduri proprii pentru demararea unor lucrări, obţinerea unor avize, autorizaţii, etc. Blocajul la care au ajuns cele două societăţi s-a datorat atât unor motive legate de acestea (inexistenţa contului comun, inexistenţa contractului de asociere detaliat, neparticiparea CC. la constituirea garanţiei de Bună execuţie şi refuzul de a participa la executarea contractului), cât şi unor motive care nu aveau legătură cu cele două societăţi, şi anume problemele majore privind situaţia juridică a terenurilor pe care urmau să fie executate lucrările, dar şi problemele majore legate de neconcordanţele dintre cele constatate în teren şi documentaţia de atribuire care au îngreunat sau au făcut chiar imposibilă în unele cazuri demararea lucrărilor pe anumite amplasamente. În acest sens, instanţa a făcut trimitere la aspectele prezentate pe larg cu ocazia analizării materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R., limitându-se la a menţiona că problemele reies fără niciun dubiu atât din numeroasele înscrisuri de la dosarul de urmărire penală, reprezentând procese-verbale ale şedinţelor de progres, adrese întocmite de I. S.R.L. şi reprezentantul antreprenorului, cât şi din declaraţia inculpatei I. S.R.L., declaraţiile martorilor CCCCC., BBBBB., MMMM., DDDDD., MMM., IIIII., WWWWW., ZZZZ., KKKKK., JJJJJ., angajată a BB., etc. Martora a precizat că tocmai pentru acest considerent nu s-a cerut de către BB. intervenţia terţului susţinător şi nici rezilierea contractului.

Deşi inculpata I. S.R.L. a depus la dosar un raport de expertiză tehnică extrajudiciară privitor la aceste aspecte legat de executarea CL1, acest raport a fost depus la dosar cu nesocotirea dispoziţiilor legale referitoare la formularea cererilor de administrare a probelor, respectiv doar după ce instanţa a rămas în pronunţare, ataşat concluziilor scrise, motiv pentru care instanţa de fond nu a examinat conţinutul acestuia.

I. S.R.L., după refuzul BB. şi al Inginerului de nominalizare a martorului CCCCC. ca reprezentant al antreprenorului, l-a propus pentru această funcţie pe martorul DDDDD., care a fost acceptat şi căruia i-a pus la dispoziţie un birou la sediul societăţii, martorul locuind în Bucureşti şi desfăşurându-şi efectiv activitatea atât la Bucureşti, şi la sediul I. S.R.L., unde venea periodic. Din acest motiv, martorului i-a fost alocată o plajă de numere din registrul de corespondenţă al I. S.R.L., de la 1300 la 1400, potrivit convenţiei verbale cu martorul BBBBB. şi înscrisului de la dosar de urmărire penală şi declaraţiei martorului DDDDD. . Probaţiunea administrată a dovedit însă faptul că, de multe ori, fără ştirea sa, în locul său au semnat documente deosebit de importante persoane rămase neidentificate sau că a fost aplicată semnătura acestuia preluată prin scanare de pe alte documente, iar în cuprinsul documentelor astfel falsificate se trecea numărul de fax al I. S.R.L., iar nu numărul de fax folosit de martorul DDDDD., din Bucureşti sau ambele numele de fax, martorul DDDDD. precizând că el nu a indicat niciodată în adresele care proveneau cu adevărat de la el decât numărul său de fax din Bucureşti.

Tot în scopul executării contractului, I. S.R.L. a semnat şi un contract de colaborare cu societatea JJJJJJJJ., unde lucra martorul IIIII., pentru a se asigura legătura cu BB. şi a luat legătura cu GGG., prin intermediul inculpatului B. în vederea începerii proiectării.

Instanţa a reţinut că inculpata I. S.R.L. a făcut tot posibilul pentru a putea demara executarea lucrărilor. Chiar dacă ar fi existat o imposibilitate a executării lucrărilor şi aceasta s-ar fi datorat unei culpe a părţii civile BB., existau căi legale de urmat în vederea rezolvării acestei probleme şi în vederea stabilirii posibilităţilor efective de care dispunea inculpata I. S.R.L. în acest sens. Această împrejurare nu a justificat însă o subcontractare cu încălcarea dispoziţiilor legale şi, mai departe, folosirea de documente inexacte pentru încasarea avansului. S-a reţinut că aspectele care privesc prolemele şi dificultăţile întâmpinate de I. S.R.L. şi S.C. Y. după încasarea avansului exced obiectului prezentei cauze.

S-a subliniat că BB. avea obligaţii ferme impuse de contractul de finanţare legate de termenele în care trebuiau făcute plăţile (inclusiv avansul), astfel că erau pe deplin justificate atât interesul de a vedea că sunt demarate lucrările şi că antreprenorul solicită a-i fi plătit în acest scop avansul (care se plătea, în parte, din avansul încasat de BB. de la Ministerul Mediului - Direcţia Generală AM POS Mediu), cât şi insistenţa de a plăti acest avans. Instanţa a reţinut că martorul ZZZZ. a declarat că la una dintre şedinţele de progres în care erau discuţii aprinse pe această temă, beneficiarul şi Inginerul fiind nemulţumiţi de faptul că nu se solicita plata avansului, el a afirmat că ar trebui reziliat contractul din culpa beneficiarului, ca urmare a faptului că acesta nu s-a implicat deloc în susţinerea eforturilor antreprenorului pentru rezolvarea situaţiei juridice a terenurilor, care putea fi făcută numai de proprietarii acestora . Şi martorul CCCCC. a declarat că, în luna decembrie 2013, deşi nu se mai ocupa de CL1, i-a propus martorului ZZZZ. să demareze procedura de reziliere a contractului, până nu era prea târziu, existând toate motivele în acest sens .

Fără a mai relua integral aspectele expuse pe larg cu ocazia analizării materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R. referitoare la negocierile dintre I. S.R.L. şi CC. privind modificarea procentelor şi demersurile pentru aprobarea modificării acestor procente, instanţa de fond a arătat că, în cadrul negocierilor dintre I. S.R.L. şi CC. având ca obiect modificarea procentelor deţinute de acestea în asociere, inculpatul F. nu a avut niciun rol, iar inculpatul H. a fost cel care le-a coordonat. În acest sens, s-a arătat că martorul ZZZZ. a declarat că nu a discutat niciodată cu inculpatul F. despre actul adiţional la contractul de asociere I. S.R.L. - CC. vizând modificarea procentelor deţinute de asociaţi .

Prin adresa nr. x/29.08.2013 (înregistrată la BB. sub nr. x/29.08.2013 şi la UIP sub nr. x/30.08.2013), asocierea I. S.R.L. - CC. a solicitat aprobarea prealabilă pentru modificarea contractului de asociere în conformitate cu prevederile unui draft de contract în care procentele deţinute de I. S.R.L. şi CC. în cadrul asocierii deveneau de 99% şi, respectiv, de 1% (acesta din urmă constând în acordarea asistenţei tehnice pe parcursul execuţiei CL1 la cererea liderului asocierii, I. S.R.L.), iar I. S.R.L. se obliga să achite CC. suma de 250.000 euro, eşalonat, pentru asistenţa tehnică acordată . Această adresă, deşi era semnată în dreptul numelui reprezentantului antreprenorului, nu a fost semnată de acesta, nefiind însă identificată persoana care a semnat în locul acestuia. Martorul DDDDD. a declarat că adresa nr. x/29.08.2013 nu a fost redactată de el, numărul acesteia nu se încadrează în plaja de numere alocată lui, că numărul de fax din Prahova nu îi aparţine şi nu îl trece niciodată pe adresele emise de el (numărul de fax aparţinea I. S.R.L. - subl. inst.). Martorul a mai precizat că semnătura de pe adresă nu îi aparţine şi că este identică cu o semnătură care i-a fost atribuită lui pe adresa din 4.11.2012, fiind probabil preluată prin scanare . Martorul a declarat că, deşi în mod normal, dată fiind calitatea sa de reprezentant al antreprenorului, toate documentele trebuiau să treacă prin intermediul lui către Inginer, acest lucru nu s-a întâmplat în realitate şi că originalul documentelor emise de el era trimis la I. S.R.L., unde împreună cu martorul CCCCC. organizase o arhivă în acest scop, arhivă preluată de numita KKKKKKKK. de la I. S.R.L. după ieşirea din proiect a martorului CCCCC.. A mai declarat că el trimitea adresele doar semnate, iar ştampila se aplica pe acestea la I. S.R.L., el neavând vreo ştampilă la dispoziţie. A mai declarat că, la nivelul I. S.R.L., era o politică foarte strictă cu privire la regimul ştampilei, aceasta fiind ţinută doar de oameni de încredere - inculpatul H., martorul BBBBB. şi numita JJJJ. . Martorul a precizat că nu a avut cunoştinţă că s-au emis adrese în numele său şi că nu a avut vreo suspiciune în acest sens, adăugând totodată faptul că I. S.R.L. avea dreptul de a se adresa direct beneficiarului sau Inginerului .

Prin adresa nr. x/2.09.2013, Inginerul a solicitat asocierii I. S.R.L. - CC. clarificări cu privire la cererea de aprobare a modificării procentelor deţinute de asociaţi, în sensul de a preciza modul în care CC., cu noua participare de doar 1%, va asigura prezenţa în şantier a personalului propus prin documentele de calificare pentru îndeplinirea contractului . La adresa nr. x/2.09.2013 a Inginerului a răspuns martorul DDDDD. prin adresa nr. x/21.09.2013, în sensul că procentul de participare al CC. la asociere reprezintă numai cheltuieli cu personalul, asigurând prezenţa personalului la realizarea proiectului, că tot personalul CC. este dublat şi de personal de specialitate local, iar prin actul adiţional CC. îşi exprimă disponibilitatea de a acorda asistenţă lărgită în cazul în care este solicitată, pe bază de contract .

Prin adresa din 6.09.2013 a BB., semnată de directorul general YYYY. şi KKKK., a solicitat Autorităţii de Management POS Mediu să comunice dacă, raportat la faptul că desemnarea ofertei câştigătoare a CL1 s-a făcut în baza îndeplinirii condiţiilor de calificare de către asociatul CC., care participă cu o contribuţie financiară/tehnică/profesională de 50%, o modificare în sensul cerut prin propunerea de act adiţional este considerată acceptabilă sub raportul condiţiilor care au stat la baza atribuirii contractului sau dacă trebuie respinsă de Autoritatea Contractantă .

Prin adresa nr. x/18.09.2013, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală AM POS Mediu a comunicat Unităţii de Implementare a Proiectului faptul că aceasta din urmă are posibilitatea modificării prin act adiţional a procentului contribuţiei financiare/tehnice/profesionale în vederea execuţiei lucrării pentru fiecare dintre Asociaţi, cu respectarea principiilor generale de reglementare a derulării procedurilor de achiziţie publică, în cazul în care la nivelul contractului este prevăzută o clauză potrivit căreia, în situaţia în care Antreprenorul este o Asociere sau un Consorţiu, alcătuit din două sau mai multe persoane juridice, acestea vor răspunde solidar în îndeplinirea obligaţiilor contractuale . Adresa a fost înregistrată la BB. sub nr. x şi la UIP sub nr. x din 19.09.2013.

Adresa a fost trimisă la data de 4.11.2013, de către UIP, sub nr. x/1819, asocierii I. S.R.L. - CC., iar conţinutul adresei a fost adus la cunoştinţa reprezentanţilor I. S.R.L. (martorii DDDDD. şi CCCCC.), CC. (martorul MMM.) şi a celorlalte persoane prezente cu ocazia şedinţei din data de 8.10.2013 (aşa cum rezultă din e-mail-ul trimis de martorul MMM. inculpatului R. la data de 10.10.2013 - dosar de urmărire penală).

Prin adresa nr. x/4.11.2013, înregistrată la BB. sub nr. x/5.11.2015, asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii I. S.R.L., prin inculpatul F., a reiterat solicitarea, în baza pct. 1.14 lit. c) din Contract şi ţinând seama de acordul dat de Direcţia Generală AM POS Mediu prin adresa nr. x/18.09.2013, de aprobare prealabilă în vederea modificării contractului de asociere . Conform art. 1.14 lit. c) din Condiţiile generale de Contract:

"dacă Antreprenorul constituie (potrivit prevederilor legilor în vigoare) o asociere, un consorţiu sau o altă grupare de două sau mai multe persoane, Antreprenorul nu îşi va modifica componenţa sau statutul legal fără aprobarea prealabilă a Beneficiarului" . Similar adresei nr. x/29.08.2013, nici această adresă nu a fost semnată de martorul DDDDD., deşi apărea o semnătură în dreptul numelui său, nu avea un număr de înregistrare din cele alocate acestuia şi avea menţionat pe ea numărul de fax al I. S.R.L. Instanţa a reţinut că martorul DDDDD. a declarat în acelaşi sens, şi anume că adresa nu a fost emisă de el, că numărul adresei nu se încadra în cele atribuite şi că numărul de fax de Prahova nu îl menţiona în adresele emise de el .

Deşi probaţiunea administrată a relevat implicarea majoră a inculpatului H. în negocierile ce au premers demersurilor de obţinere a aprobării modificării procentelor deţinute de I. S.R.L. şi CC. în cadrul asocierii, instanţa a constatat că nu a existat niciun demers nelegal şi nici chiar în rechizitoriu nu se impută, raportat la această perioadă şi aceste demersuri, nici inculpatului H. şi nici inculpatului F. şi, subsecvent, inculpatei I. S.R.L., vreo acţiune sau inacţiune care să facă parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii incriminate de art. 18¹ alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000. Expunerea detaliată a acestor demersuri a fost însă necesară pentru a se înţelege contextul în care au avut loc evenimentele ce au urmat, rolul şi implicarea efectivă a inculpaţilor H. şi F. şi, subsecvent, a inculpatei I. S.R.L., în derularea acestora.

În şedinţa lunară de progres din 14.11.2013 legată de CL1, pe lângă problemele legate de lipsa avizelor necesare pentru executarea lucrărilor, s-a discutat problema asocierii I. S.R.L. cu CC., martorul DDDDD. afirmând că nu se poate încasa avansul, deoarece în actele încheiate CC. apare cu o participare de 50% şi nicio bancă nu le garantează pentru o altă participare, iar KKKK. a afirmat că există o soluţie la îndemână, şi anume să fie un subcontractor nominalizat, cu precizarea că pentru aceasta trebuie încheiat contractul de asociere detaliat, care ar fi trebuit încheiat în 10 zile de la data contractului de asociere (aspect consemnat în procesul-verbal al şedinţei de la dosar de urmărire penală).

În ce priveşte modul în care s-a ajuns la începerea negocierilor dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. în vederea subcontractării CL1, instanţa, făcând trimitere la cele reţinute cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R., a arătat că probaţiunea administrată a dovedit faptul că martorul KKKK. a fost cel care a făcut ulterior legătura între cele două societăţi în acest scop, la cererea inculpatului L., pe care l-a îndrumat să ia legătura cu martorul IIIII., care era şi consultant al I. S.R.L., inculpatul L. ajungând astfel să intre în contact cu reprezentanţii I. S.R.L. În acest sens, s-a făcut trimitere la declaraţia inculpatului L. din faţa instanţei, în care a declarat că el l-a abordat pe martorul KKKK., managerul UIP din cadrul BB. pentru a-l întreba despre o posibilă subcontractare de către S.C. Y. a CL1 . În acelaşi sens, al iniţierii discuţiilor de către inculpatul L., au fost declaraţiile inculpatului H., ale martorilor MMMM. şi BBBBB. . S-a remarcat, însă, faptul că acest din urmă martor a declarat în cursul urmăririi penale că nu ştie cum s-a stabilit legătura între I. S.R.L. şi S.C. Y., în faţa instanţei precizând că audierea a avut loc seara, la ora 20 (împrejurare reală - subl. inst.), iar el fusese chemat pentru audieri de la ora 10:00, motiv pentru care nu şi-a mai adus aminte .

Instanţa a arătat că, deşi inculpatul H. şi reprezentantul inculpatei I. S.R.L. au susţinut că martorul KKKK. era "artizanul" subcontractării către S.C. Y. şi că din partea acestuia a venit martorul IIIII. care l-a contactat pentru a discuta despre subcontractarea către S.C. Y., martorul IIIII. a declarat că, în toamna anului 2013, inculpatul H. a fost cel care l-a întrebat ce cunoaşte despre S.C. Y. şi a afirmat că doreşte să subcontracteze o parte din lucrări către această societate, martorul dându-i detalii despre această firmă şi referinţele bune ale acesteia . Martorul IIIII. a declarat în continuare că în urma acestei discuţii a vorbit la telefon cu inculpatul L. şi acesta i-a cerut detalii despre I. S.R.L. şi despre CL1, după care a afirmat că va merge să se întâlnească cu inculpatul H.. În faţa instanţei martorul IIIII. şi-a schimbat declaraţia, susţinând, în acord cu inculpatul H. de această dată, că la una din întâlnirile pe care el le-a avut cu martorii YYYY. şi KKKK., unul dintre aceştia a sugerat posibilitatea subcontractării din CL1 către S.C. Y. care avea un alt contract în derulare, CL2, după care el i-a întrebat "pe cei de la I. S.R.L." (fără să poată preciza exact pe cine) ce părere au despre o astfel de subcontractare, că a făcut o prezentare a S.C. Y. evidenţiind faptul că era o societate serioasă şi cu experienţă în domeniul staţiilor de epurare (cu care avusese contact încă din anul 2002 la un târg). A mai precizat că a discutat apoi la o şedinţă de progres pentru CL1 cu "reprezentanţii S.C. Y.", din nou fără a nominaliza persoana cu care a discutat . Solicitându-i-se explicaţii pentru revenirea asupra declaraţiei iniţiale în ce priveşte persoana de la care a pornit ideea subcontractării, martorul a precizat doar că îşi păstrează ambele afirmaţii, cu motivarea că au fost făcute în "contexte diferite şi perioade diferite", afirmaţie pe care însă instanţa nu a considerat-o ca justificând în mod pertinent schimbarea declaraţiei.

Martorul KKKK. a declarat că nu el a propus subcontractarea către S.C. Y., că "senzaţia" lui este că martorul IIIII. a fost cel care a făcut legătura între I. S.R.L. şi S.C. Y. şi că nu ştie cum s-a cunoscut acesta cu cei de la S.C. Y., aceste susţineri fiind parţial corecte, cu amendamentul că martorul KKKK. a fost cel care i l-a indicat inculpatului L. pe martorul IIIII. pentru a lua legătura cu I. S.R.L.

Având în vedere toate aceste declaraţii contradictorii, ţinând seama de faptul că inculpatul L. a declarat în amănunt că el a avut ideea ca S.C. Y. să subcontracteze de la I. S.R.L. şi cum au decurs discuţiile cu martorul KKKK., apoi cu martorul IIIII. şi, în continuare, cu inculpatul H. şi martorul BBBBB., instanţa areţinut ca verosimilă declaraţia inculpatului L., şi anume că acesta l-a abordat pe martorul KKKK., care l-a îndrumat să ia legătura cu martorul IIIII., iar prin intermediul acestuia a ajuns să intre în contact cu reprezentanţii I. S.R.L. Raportat la declaraţia martorului IIIII., instanţa a reţinut însă faptul că nu a existat nicio constrângere asupra inculpatului H. în vederea subcontractării către CC.

Pentru înţelegerea rolului şi a relaţiilor martorului IIIII. cu părţile din prezenta cauză, s-a menţionat că acesta era reprezentantul S.C. JJJJJJJJ. S.R.L., societate care acorda consultanţă inculpatei I. S.R.L. în legătură cu contractele încheiate cu BB., CL1 şi CL8. Deşi I. S.R.L. a susţinut că avea o relaţie contractuală cu martorul IIIII., specialist în contracte FIDIC, acestuia revenindu-i, pe acest temei, obligaţia de a găsi subcontractori şi de a întocmi şi prezenta documentele necesare, inclusiv contracte de subcontractare, instanţa a constatat că nu exista un contract scris între aceste societăţi privind acordarea consultanţei (contractul scris s-a încheiat la data de 10.03.2014 - dosar de urmărire penală şi avea ca obiect, printre altele, activităţi-suport pentru culegerea de date cu privire la potenţialii subcontractori, acordarea de consultanţă, etc). Martorul IIIII. fusese director al Companiei Publice de Gospodărie Comunală Câmpina, calitate în care a relaţionat cu BB., iar în septembrie 2012 a fost numit membru în Consiliul de Administraţie al BB., având această calitate până în primăvara anului 2013. Cu I. S.R.L. martorul IIIII. avusese relaţii contractuale şi anterior, în perioada când a fost director al S.C. LLLLLLLL. S.R.L. Martorul IIIII. s-a aflat în relaţii contractuale şi cu BB. timp de peste 10 ani (parte din aceste aspecte fiind menţionate chiar de martor în declaraţiile din cursul urmăririi penale şi al judecăţii). Dincolo de toate acestea, probaţiunea administrată a relevat faptul că martorul IIIII. a avut o implicare deosebită în demersurile I. S.R.L. şi S.C. Y. de subcontractare şi de aprobare a acestei subcontractări. În plus, după aprobarea subcontractării către S.C. Y. martorul, potrivit propriei declaraţii, a semnat cu Y. doua contracte: unul de prestării servicii în valoare de 34.000 de RON pentru întocmirea calculului de proces (precizând că a participat la întocmirea acestui calcul alături de angajaţi Y., însă nu a semnat niciun document, ci doar a verificat calculele şi le-a corectat, fiind plătit integral) şi un alt contract în derulare la data declaraţiei, pentru achiziţia de echipamente, contract încheiat de societatea soţiei sale, MMMMMMMM. S.R.L., bunurile fiind în livrare, dar neachitate de Y. la data declaraţiei (contractul încheiat la data de 17.03.2014 a fost depus la dosar de urmărire penală, plata sumei de 40.920 RON de către S.C. Y. având loc la data de 24.03.2014, în baza facturii depuse la dosar de urmărire penală) Având în vedere cele expuse, instanţa a arătat că afirmaţiile martorului în sensul că nu a avut niciun câştig de pe urma implicării în activităţile legate de CL1 şi că a prestat servicii de consultanţă şi asistenţă tehnică nu sunt verosimile, contractele fiind încheiate atât cu I. S.R.L., cât şi cu S.C. Y., ulterior aprobării subcontractării, demers în care martorul nu numai că a fost implicat, dar a avut un rol important.

Deşi în rechizitoriu s-a reţinut că "Varianta ieşirii CC. din Asociere fiind astfel exclusă, s-au căutat soluţii pentru cesionarea contractului, operaţiune juridică permisă în anumite condiţii de legislaţia achiziţiilor publice" (pag. 28), instanţa a arătat (reluând cele menţionate privitor la inculpaţii O. şi R.) că nu s-a pus niciodată problema ieşirii CC. din asociere, ci doar a modificării procentelor deţinute de asociaţi, în sensul păstrării de către CC. a unui procent de 1% din drepturile şi obligaţiile aferente CL1, CC. neputând fi eliminată complet din CL1, şi că nu s-au căutat soluţii pentru cesionarea contractului, ci doar pentru subcontractarea acestuia.

Instanţa de fond a făcut trimitere la toate aspectele reţinute cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R. referitoare la posibilitatea subcontractării şi la distincţiile dintre subcontractare şi cesiune, menţionând că în mod eronat s-a reţinut în rechizitoriu că s-ar fi dorit cesionarea contractului, chiar dacă unii martori sau inculpaţi au folosit acest termen în loc de termenul de subcontractare. Faptul că s-a ajuns la subcontractarea tuturor lucrărilor aferente CL1 s-a datorat împrejurării că S.C. Y., care a fost iniţiatorul demersurilor pentru subcontractare (iar nu I. S.R.L. sau CC.), a acceptat subcontractarea doar cu această condiţie, a preluării întregului contract, aspect menţionat şi de reprezentantul inculpatei I. S.R.L. . Aşadar, nici măcar subcontractarea totală nu a fost urmărită de I. S.R.L., cum s-a reţinut în rechizitoriu, mai ales dat fiind faptul că această societate era pe deplin capabilă să execute lucrările civile aferente CL1, raportat la numărul de angajaţi, utilajele deţinute, lucrările executate anterior, aspecte care au rezultat din declaraţiile martorilor şi înscrisurile din dosar. Instanţa a mai arătat doar că subcontractarea totală nu este echivalentă cu cesiunea totală, cele două contracte având un regim juridic diferit, iar cesiunea nu putea opera.

S-a reţinut că nu există nicio probă care să dovedească faptul că ar fi existat acordul inculpatului O. pentru iniţierea, de către inculpatul H., a demersurilor pentru subcontractare, cum s-a reţinut în rechizitoriu, probaţiunea administrată dovedind contrariul şi chiar mai mult, anume că inculpaţii O. şi R. şi CC. nu au avut cunoştinţă nici de aceste demersuri şi nici măcar de încheierea contractului nr. x/25.11.2013. Privitor la aceasta, instanţa a făcut trimitere la analiza efectuată în legătură cu inculpaţii O. şi R..

Pentru I. S.R.L., subcontractarea a fost consecinţa blocajului total în care a ajuns executarea contractului şi a reprezentat soluţia depăşirii acestui blocaj şi a evitării tuturor consecinţelor negative pe care le-ar fi putut suporta ca urmare a neexecutării CL1, respectiv rezilierea contractului, pierderea garanţiei de bună execuţie, interdicţia de a mai participa la alte licitaţii, etc., aspecte relevate şi de inculpatul H., de reprezentantul inculpatei I. S.R.L. şi martorul ZZZZ., martorul subliniind faptul că acestea ar fi avut ca efect desfiinţarea societăţii .

Instanţa a reţinut că inculpatul H. a declarat iniţial că, la prima întâlnire pe care a avut-o la Băneşti cu inculpatul L. şi martorul IIIII., s-a discutat în mare subcontractarea, iar el i-a spus că trebuie să obţină acordul CC. şi acordul BB., că au negociat şi la următoarea întâlnire aceştia au venit cu propunerea să subcontracteze 97%, ei afirmând că "soluţia este cea propusă şi acceptată de martorul KKKK." . Martorul IIIII. a confirmat existenţa primei întâlniri de la Băneşti la care a participat împreună cu inculpaţii L., H. şi martorul BBBBB., precum şi a discuţiilor care au avut loc, precizând că inculpatul L. a afirmat că are nevoie de aprobarea directorului general, care era inculpatul N. şi că s-a discutat de obţinerea acordului CC. pentru subcontractare . Martorul IIIII. a precizat în continuare că I. S.R.L. urma să rămână cu 3% din întregul contract, CC. cu 1% din întreaga asociere, iar inculpatul L. a afirmat că de redactarea contractului se va ocupa S.C. Y., deoarece au experienţă în asemenea contracte.

În faţa instanţei, inculpatul H. a declarat că, din partea I. S.R.L., negocierile cu S.C. Y. au fost purtate de compartimentele juridic, ofertare şi tehnic, trecând sub tăcere rolul avut de el însuşi în această negociere, rol pe care l-a menţionat încă din prima declaraţie, în care a afirmat că el a fost cel contactat de martorul IIIII. din partea martorului KKKK. şi că i s-a spus că ar fi bine să subcontracteze o mare parte din lucrarea CL1 către S.C. Y., că în scurt timp L. a venit însoţit de IIIII. la Băneşti unde au discutat (cu el) în mare subcontractarea, că el i-a spus că trebuie să obţină acordul CC. şi acordul BB., că au negociat şi la următoarea întâlnire au venit cu o propunere să subcontracteze 97%, după care au urmat discuţii la sediu unde au participat din partea I. S.R.L. martorii ZZZZ. şi BBBBB., precum şi inculpatul F. . Martorul IIIII. a declarat că dorinţa inculpatului H. a fost ca cei de la S.C. Y. să semneze contractul cu CC., că acest inculpat a condus toate negocierile şi că, deşi el i-a explicat că I. S.R.L., în calitatea sa de lider al asocierii I. S.R.L. - CC., putea subcontracta lucrări fără a avea nevoie de acordul CC., inculpatul H. nu a fost de acord şi a afirmat că "vrea să se acopere în eventualitatea în care CC. va emite pretenţii în viitor . În faţa instanţei, martorul a revenit nejustificat asupra declaraţiei şi a susţinut că discuţiile dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. cu privire la subcontractare au fost conduse de "diferite persoane" . Instanţa a mai arătat că, potrivit contractului de asociere autentificat, I. S.R.L., în calitate de lider al asocierii, era mandatat să semneze/contrasemneze, pentru şi în numele asociaţilor, orice documente şi declaraţii, în legătură cu derularea Contractului de achiziţie publică de lucrări, cu acordul ambelor părţi. Prin urmare, acordul CC. pentru subcontractare era necesar.

A rezultat deci, fără echivoc, că inculpatul H. a fost cel care a acceptat în numele I. S.R.L. subcontractarea către S.C. Y., precum şi procentul acestei subcontractări, discuţiile purtate de ceilalţi angajaţi ai societăţii fiind subsecvente şi în limitele trasate de inculpatul H.. Raportat la cele expuse, instanţa a arătat că nu pot fi primite susţinerile inculpatului H. din cadrul concluziilor, în sensul că nu a fost implicat în discuţii pentru subcontractare şi că nu are nicio implicare în legătură cu contractul nr. x din 25.11.2013.

Deşi iniţial a susţinut că nu ştie cine a găsit subcontractantul S.C. Y., cum anume s-a luat legătura cu el şi cine a făcut acest lucru, dar că a văzut acest contract şi şi-a dat acordul (dosar de urmărire penală, anumite aspecte fiind detaliate cu ocazia analizei materialului probator referitor la inculpaţii O. şi R.), martorul ZZZZ. a declarat că, la rugămintea martorului BBBBB., a participat, alături de el, în numele I. S.R.L., la întâlnirea cu reprezentanţii S.C. Y. - martorul IIIII. şi inculpatul L.. Deşi iniţial a declarat că, date fiind relaţiile bune dintre S.C. Y. şi CC., cea dintâi a obţinut subcontractarea unui procent de 49% din partea CC., iar apoi S.C. Y. s-a prezentat la sediul I. S.R.L. şi a încheiat un contract prin care I. S.R.L. subcontracta 97% din contract, cu condiţia acceptării S.C. Y. în calitate de subcontractant, în a doua declaraţie martorul a precizat că, deşi iniţal s-a discutat ca S.C. Y. să preia numai partea CC. din CL1, inculpatul L. a pus condiţia de a fi preluată întreaga lucrare, deoarece nu voiau "complicaţii în relaţiile contractuale". Martorul ZZZZ. a declarat că el, jurist fiind, a spus că nu se poate prelua tot contractul, precizând însă că decizia nu îi aparţine, după care a primit un draft de contract de la S.C. Y., pe care l-a citit şi l-a considerat necorespunzător pentru că nu erau indicate procentele, iar părţi contractante apăreau Y. şi I. şi nu Y. şi Asocierea. A mai declarat că a observat că în contract nu exista clauza prin care subcontractantul îşi însuşea toate prevederile contractului principal şi că a solicitat ca acest contract "să conţină clauze conform cărora el intră în vigoare numai după aprobarea subcontractantului de către Beneficiar, a obţinerii acordului CC. şi a preluării contractului cu FFFFF.". A mai adăugat că a atras atenţia asupra utilizării avansului conform prevederilor legale . În faţa instanţei, martorul ZZZZ. şi-a menţinut declaraţia, nuanţând-o însă prin susţinerea că subcontractarea a fost cerută de BB. şi precizând că martorul IIIII. acţiona în numele BB., aspecte care vin în contradicţie cu cele declarate anterior.

În faţa instanţei, inculpatul H. a declarat că problema obţinerii acordului CC. nu a fost ridicată de el, ci de martorul IIIII., care a menţionat că este o condiţie legală . Instanţa a arătat că, pe de o parte, această susţinere contrazice afirmaţia iniţială a inculpatului H. în sensul că el a susţinut, chiar la prima întâlnire cu L., că trebuie obţinut acordul CC. şi declaraţia martorului IIIII., iar pe de altă parte, martorul ZZZZ., juristul I. S.R.L., a declarat în mod constant că el (martorul) a fost cel care, în urma studierii draftului de contract propus de S.C. Y., a solicitat introducerea clauzei în sensul ca acel contract să intre în vigoare după obţinerea acordului CC., a aprobării din partea BB. şi a preluării contractului cu S.C. FFFFF. S.R.L. Instanţa a arătat, însă, că martorul ZZZZ. nu a fost prezent la primele negocieri, astfel că nu ştia că inculpatul H. susţinuse şi el necesitatea obţinerii acestui acord. Martorul IIIII. a declarat că, la întâlnirea la care s-a semnat contractul şi la care au fost prezenţi el, inculpaţii L., N., H. şi numita JJJJ., martorul ZZZZ. a avut diverse "comentarii şi observaţii" de făcut, fiind făcute trei modificări ale contractului, din care una viza modul de cheltuire a avansului . În faţa instanţei, martorul nu l-a mai menţionat pe inculpatul H. ca fiind prezent la semnarea contractului, iar când a fost întrebat expres cu privire la acest aspect, a afirmat că inculpatul H. nu a fost prezent, adăugând că a fost prezent martorul MMMM. . Martorul a explicat contradicţia între cele două declaraţii prin acea că a fost stresat cu ocazia audierii din cursul urmăririi penale, că erau doi bărbaţi la audiere din partea DNA care îl întrebau şi îi sugerau prin întrebare că a fost şi o anumită persoană prezentă atunci, astfel că a declarat că a fost prezent şi inculpatul H., dar de fapt nu a fost. Instanţa a apreciat ca neverosimilă explicaţia oferită de martor, mai ales în contextul în care, la audierea acestuia din cursul urmăririi penale, au asistat doi avocaţi aleşi ai inculpaţilor, care au şi semnat declaraţia martorului, fiind greu de crezut că s-a procedat în maniera menţionată de martor. În plus, martorul a confirmat faptul că, la urmărire penală, a spus că inculpatul H. a fost prezent, astfel că acest lucru a fost perceput şi de cei prezenţi la audiere şi consemnat ca atare în declaraţie.

Instanţa a remarcat faptul că, deşi iniţial martorul ZZZZ. a părut să acrediteze ideea că S.C. Y. ar fi încheiat cu CC. contractul anterior încheierii contractului cu I. S.R.L., din a doua declaraţie a martorului rezultă în mod neechivoc faptul că CC. nu a avut cunoştinţă de încheierea contractului dintre I. S.R.L. şi S.C. Y., obţinerea acordului societăţii libaneze fiind prevăzută ca o condiţie ce urma să fie îndeplinită.

Inculpatul H. a declarat că nu a informat CC. despre negocierile cu S.C. Y. şi încheierea contractului nr. x din 25.11.2013, deoarece nu era "treaba" lui .

S-a reţinut că martorul CCCCC. a declarat că, în toamna anului 2013, la şedinţa anuală de progres care se făcea la Bucureşti pe POS Mediu, condusă de ministrul mediului de atunci, NNNNNNNN., s-a făcut public pentru toţi reprezentanţii din ţară să evite colaborarea cu 10 firme declarate non grata care au blocat foarte multe contracte cu bani europeni, una dintre aceste firme fiind Y.. Martorul a mai declarat că, deşi s-a dat dreptul la replică iar reprezentanţii unora dintre firme s-au ridicat ca să se apere, Y. nu a făcut acest lucru, la şedinţa respectivă fiind prezenţi dintre reprezentanţii BB. şi KKKK., dintre reprezentanţii Y., inculpata J., iar din partea RRR., GGGGG.. Martorul CCCCC. a declarat că a adus la cunoştinţă martorului BBBBB. aceste aspecte, dar nu s-a putut face nimic pentru că lucrurile erau destul de avansate şi se risca pierderea garanţiei în cazul blocării contractului .

În concret, prin contractul nr. x/25.11.2013 intitulat "Contract de lucrări", încheiat între asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii I. S.R.L., prin administratorul său inculpatul F., în calitate de Antreprenor general şi S.C. Y., prin administratorul său, inculpatul N., asocierea a subcontractat toate lucrările necesare pentru extinderea şi retehnologizarea staţiei de epurare apă uzată Sinaia, construirea noii staţii de epurare Breaza, extinderea şi reabilitarea staţiilor de tratare apă Valea lui Conci, Vatra Sat şi Ghiosesti, precum şi construirea noilor staţii de clorinare în cadrul rezervoarelor existente Parc, Gura Diham, Valjean, Fierăstrău, Cravata Roşie şi Calea x, cu excepţia lucrărilor cuprinse în Anexa 1 la contract, care urmau să rămână în sarcina antreprenorului general (pct. 4).

Valoarea contractului a fost stabilită la suma de 59.165.106 RON (exclusiv TVA). Deşi nu s-a menţionat procentul subcontractării din valoarea totală a CL1, acesta era de aproximativ 95,2% prin raportarea valorii trecute în contract la valoarea totală a lucrărilor din contractul încheiat la 7.01.2013.

La pct. 5.3 din contract s-a prevăzut că subcontractorul va primi ca plată în avans 10% din valoarea contractului, iar plata avansului se va face în termen de 5 zile de la primirea acestuia de către antreprenorul general de la beneficiarul final (BB.), fiind condiţionată de plata, de către subcontractor, a unei garanţii de returnare a avansului, sub forma unei poliţe de asigurare, emisă de către o societate de asigurări agreată de către antreprenorul general. S-a mai stabilit că valoarea garanţiei de returnare a avansului este egală cu valoarea avansului plătit de antreprenorul general, conform clauzei 5.3.

La pct. 5.4 din contract s-a prevăzut că fiecărei facturi pe care subcontractorul o va emite i se vor aplica reţineri, iar condiţiile privind cuantumul de reţineri şi condiţiile de eliberare a reţinerilor sunt "back to back" cu condiţiile aplicate sumelor reţinute de către Beneficiarul final Antreprenorului General.

La pct. 10.2. lit. c) din contract s-a stabilit că antreprenorul general are obligaţia de a deschide un cont Escrow pentru operaţiunile financiare prevăzute în contract.

La pct. 12 (12.1) din contract s-a prevăzut că acesta intră în vigoare după semnarea lui de către ambele părţi, la data obţinerii aprobării privind subcontractarea de la beneficiarul final, cu condiţia acordului asociatului CC. (în cazul menţinerii actualului acord de asociere) şi a rezilierii contractului de proiectare cu FFFFF. S.R.L.

Instanţa a arătat că, în ce priveşte subcontractarea, potrivit pct. 4.4 din condiţiile generale de contract, care fac parte integrantă din contractul CL1 încheiat la 7.01.2013:

"Antreprenorul nu va subcontracta în totalitate lucrările.

Antreprenorul va fi responsabil pentru acţiunile sau erorile subantreprenorilor, ale agenţilor sau angajaţilor săi, ca şi cum acestea ar fi ale antreprenorului. Cu excepţia altor prevederi ale Condiţiilor particulare:

a. Antreprenorului nu i se va cere să obţină aprobarea pentru furnizorii de materiale sau pentru subcontractare când subantreprenorul este numit în Contract.

b. pentru numirea subantreprenorilor propuşi după semnarea contractului va fi obţinut consimţământul prealabil al Inginerului".

Instanţa a arătat că lucrările subcontractate către S.C. Y., astfel cum erau menţionate la pct. 4 din contract, erau exact toate lucrările ce formau obiectul CL1. Anexa 1 care trebuia să stabilească ce anume lucrări rămâneau în sarcina I. S.R.L. nu exista însă în fapt la momentul încheierii contractului, ea nefiind întocmită nici ulterior (aşa cum a rezultat din adresa nr. x/3.04.2015, comunicată de Asocierea I. S.R.L - CC. prin AAAAAAAA. Inginerului - dosar de urmărire penală şi, respectiv, prin adresa din 28.03.2015, emisă de I. S.R.L. către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A.).

Privitor la contractul nr. x/25.11.2013, martorul ZZZZ. a declarat că era prevăzută în cuprinsul acestuia o sumă mai mică decât suma totală, fără a fi prevăzute procente, că Y. trebuia să execute toate lucrările prevăzute în contractul principal, cu excepţia lucrărilor prevăzute în Anexa 1, care rămâneau în sarcina Antreprenorului general, respectiv Asocierea I. - CC.. Despre această anexă, martorul a precizat că nu a fost întocmită niciodată şi că din discuţiile purtate cu martorii BBBBB., WWWWW. şi inculpatul L., a înţeles că nu se poate întocmi această anexă, deoarece nu era "definitivat proiectul care să le definească exact din punct de vedere fizic şi valoric" . Martorul ZZZZ., care era juristul I. S.R.L., a precizat că era vorba de un contract de subcontractare, iar nu de un contract de cesiune şi că, în cursul urmăririi penale, s-au făcut confuzii între cesiune şi subcontractare . Din declaraţiile martorului ZZZZ. instanţa a reţinut că, deşi martorul l-a întrebat pe martorul IIIII. cum este posibilă existenţa unui cont Escrow pentru efectuarea plăţilor (martorul ştiind că plăţile trebuiau făcute într-un cont de trezorerie), acesta i-a răspuns că "aşa i-a indicat/precizat" beneficiarul BB., iar raportat la faptul că obligaţia plăţii revenea beneficiarului, iar nu I. S.R.L., martorul ZZZZ. a precizat că el nu a obiectat .

Instanţa a arătat că din declaraţia inculpatului L. a rezultat, în mod neechivoc, faptul că S.C. Y. a acceptat subcontractarea, cu condiţia ca aceasta "să realizeze întreaga lucrare deoarece nu voiau complicaţii în relaţiile contractuale". Faptul că S.C. Y. a fost de acord să preia doar executarea întregului contract, cu această motivare, a rezultat şi din declaraţiile martorilor BBBBB., ZZZZ. şi din declaraţia inculpatului N.. Şi martorul WWWWW. a declarat că preluarea tuturor lucrărilor de către S.C. Y. s-a datorat dorinţei de a fi evitate neconcordanţele care ar fi putut apărea dacă activităţile pe care le implica CL1 ar fi fost realizate de persoane diferite . Prin urmare, s-a apreciat că susţinerile inculpatului H. în sensul că BB. şi, în special, martorul KKKK., au fost cei care au impus subcontractarea celei mai mari părţi din contract şi susţinerile similare ale inculpatei I. S.R.L. nu corespund adevărului, fiind înlăturate.

Martorul BBBBB. a declarat că inculpatul H. a fost de acord ca S.C. Y. să preia tot contractul, fără a putea da detalii despre condiţiile sau termenii tranzacţiei, precizând în faţa instanţei că I. S.R.L. urma să rămână în acest proiect numai cu executarea platformelor, a aleilor betonate şi a împrejmuirilor, respectiv cu un procent de 1% din CL1, fără însă a putea explica de ce anume cele două declaraţii sunt contradictorii sub acest aspect . Martorul a precizat că acest contract cu nr. x din 25.11.2013 dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. a fost încheiat cu ştiinţa BB. şi a martorului KKKK. . Martorul IIIII. a declarat că în sarcina I. S.R.L., din CL1, rămâneau doar lucrări de construcţii drumuri, alei, împrejmuiri, peisagistică . În schimb, martorul OOOOOOOO., coordonatorul biroului de proiectare de la S.C. Y., a declarat că, după ce S.C. Y. a devenit subcontractor, a avut loc o discuţie la sediul I. S.R.L. din care a rezultat că I. S.R.L. nu mai avea nicio atribuţie în proiectare şi nici cu privire la execuţie şi că cei de la I. S.R.L. nu mai doreau să fie implicaţi în acest proiect . A precizat însă că, la întâlnirea din luna ianuarie 2014, s-a discutat despre împărţirea atribuţiilor între I. S.R.L. şi S.C. Y. . Martorul RRRRR. a declarat că nu ştie ce anume reprezenta procentul de 3% din contract care rămânea I. S.R.L. şi că nu crede să fi rămas alte activităţi şi lucrări efective de genul construcţiilor care să fi trebuit îndeplinite de alte societăţi decât S.C. Y. . Martorul QQQQQ. a declarat că nu ştie ca în urma subcontractării I. S.R.L. să mai fi avut de executat vreo sarcină în CL1, precizând însă că I. S.R.L. făcuse deja nişte cheltuieli legate de proiect . Fiind întrebat cine urma să execute lucrările de construire a drumurilor, martorul a răspuns că, deşi a existat o discuţie privitoare la drumuri, nu îşi aminteşte detaliile . Inculpatul L. a afirmat că I. S.R.L. urma să facă drumuri şi alte lucrări care erau menţionate într-o listă, însă atunci când a fost întrebat dacă a văzut lista cu lucrările care urmau să rămână în sarcina I. S.R.L., a afirmat că trebuia să existe un astfel de document, însă el nu l-a văzut, precizând totodată că nu ştie dacă nu cumva erau menţionate chiar în contract . Martorul WWWWW. a declarat în cursul urmăririi penale că nu ştie ce reprezentau cei 3% rămaşi în sarcina I. S.R.L., deşi audierea martorului a avut loc la aproximativ 1 an şi jumătate de la data subcontractării şi acesta era manager de proiect pentru CL1 din partea S.C. Y. În a doua declaraţie din cursul urmăririi penale, martorul afirmat că în procentul de 97% care revenea S.C. Y. intrau în concret proiectarea, procurarea echipamentelor, lucrări civile, teste şi punerea în funcţiune. Martorul a mai menţionat că nu cunoaşte ceva ce nu trebuia să execute S.C. Y. din întregul contract, precizând că I. S.R.L. trebuia să se ocupe de corespondenţa cu Beneficiarul şi Inginerul. A menţionat apoi că I. S.R.L. trebuia să facă lucrările civile, precizând că ştia acest lucru din discuţii şi nu a fost interesat vreodată să ceară vreun document în acest sens. În faţa instanţei, martorul WWWWW. a declarat că S.C. Y. "trebuia să facă totul, adică toată partea de execuţie a CL1", că până la preluarea lucrărilor de către S.C. Y. fusese realizată o parte din proiectare pentru lucrările mai mici (nu staţiile de epurare) de către FFFFF., iar I. S.R.L. curăţase terenul pentru staţia de epurare de la Sinaia, că în sarcina I. S.R.L. rămăsese partea de management, de corespondenţă şi de relaţii cu Beneficiarul. S-a mai pus la dispoziţie un birou la sediul I. S.R.L., toate acestea fiind considerate de orice firmă drept costuri făcând parte din contract . A menţionat că nu ştia cine urma să execute drumurile în cadrul lucrărilor din CL1, deşi a existat o discuţie despre drumuri . Legat de aceste aspecte, instanţa a arătat că, inclusiv în situaţia în care I. S.R.L. nu i-ar mai fi rămas nicio lucrare de executat din CL1, aceasta nu putea conduce la concluzia că era vorba de o cesiune a contractului, deoarece acesta era şi efectul unei subcontractări totale. Pe de altă parte, I. S.R.L. executase însă o mică parte din lucrări, care se puteau încadra în procentul de 3% care îi rămânea din CL1, deci şi subcontractarea era de fapt pentru tot ceea ce mai rămăsese de executat din CL1, iar nu pentru tot CL1.

Având în vedere cele expuse, instanţa a apreciat că probaţiunea nu a dovedit faptul că, pe de o parte, în sarcina I. S.R.L. ar fi rămas de executat lucrări civile constând în drumuri, alei, împrejmuiri (neexistând anexa 1 şi reţinând că martorii au declarat în general că S.C. Y. urma să facă toată lucrarea, aşa cum s-a şi discutat de la bun început), iar pe de altă parte, nici că cei 3% din CL1 care rămâneau I. S.R.L. reprezentau preţul cesiunii, cum s-a reţinut în rechizitoriu, ci reprezentau echivalentul lucrărilor deja executate şi al cheltuielilor pe care urma să le mai suporte această societate cu partea de management, corespondenţa şi relaţiile cu Beneficiarul BB.

Martorul BBBBB. a declarat că după redactarea draftului final al contractului ce urma să fie încheiat între S.C. Y. şi I. S.R.L. şi discutarea termenilor contractului, juristul I. S.R.L., martorul ZZZZ., l-a sunat pe inculpatul F. care a sosit la birou, iar după ce i s-a prezentat ce s-a discutat, a semnat contractul, după ce l-a citit fără să facă obiecţiuni . În acelaşi sens a fost şi declaraţia martorului IIIII., acesta precizând în plus faptul că martorul ZZZZ. i-a explicat inculpatului F. modificările făcute la contract, motiv pentru care el a considerat că inculpatul cunoştea deja conţinutul contractului .

Instanţa a reţinut că inculpatul F. a recunoscut semnarea contractului de subcontractare nr. x din 25.11.2013, la sediul I. S.R.L., acesta precizând că au fost prezenţi inculpatul H., martorii BBBBB. şi ZZZZ. şi numita JJJJ.. Textual, acesta a declarat:

"Mi s-a spus că subcontractăm lucrarea celor de la respectiva societate că noi nu vom mai face lucrarea", că a întrebat dacă e legal şi i s-a spus că este totul OK, primind asigurări de la martorul ZZZZ., juristul societăţii, inculpatul H. şi JJJJ., sora inculpatului H., astfel că a semnat contractul. A mai precizat că nu a stat de vorbă mult cu cei prezenţi, printre care se aflau şi doi reprezentanţi ai S.C. Y., fără a da vreun detaliu despre aceştia (inculpaţii N. şi L. - subl. inst.), deoarece el "a fost aşteptat vreo două ore, neştiind iniţial de întâlnire" şi neputând preciza în faţa instanţei cine a semnat contractul din partea S.C. Y. . A mai precizat că nu a participat la negocieri . În următoarea declaraţie inculpatul F. a menţinut întru totul cele declarate anterior, precizând că fost sunat de JJJJ. şi martorul ZZZZ., care i-au cerut să meargă la sediul societăţii pentru că are ceva de semnat, iar acolo inculpatul H. i-a spus că este vorba de contractul cu BB., că "trebuie să scape de lucrare şi să subcontracteze la o firmă care are experienţă în domeniu" şi că a semnat contractul fără să îl citească, aflând ulterior că firma se numea S.C. Y. . În faţa instanţei, inculpatul F. a declarat că, în noiembrie 2013, a fost sunat de JJJJ. şi de martorul BBBBB., care i-au cerut să se prezinte la sediul din Câmpina, de pe strada x, pentru a semna un contract şi atunci a aflat că era vorba de contractul de subcontractare dintre I. şi S.C. Y.. A precizat că, referitor la derularea contractelor şi încheierea acestora, a fost asigurat de staff-ul I., şi în special de directorul compartimentului juridic, ZZZZ., că totul este legal, dar şi faptul că a semnat contractul de asociere în faţa notarului, iar CL 1 la BB. în faţa autorităţii contractante, astfel că a apreciat că totul a fost legal . A menţionat că nu a ştiut nimic despre contractul nr. x/25.11.2013 până când l-a semnat şi că nu ştia ce obligaţii aferente CL1 rămâneau în sarcina I. S.R.L. în baza acestui contract .

Deşi s-a arătat în rechizitoriu, privitor la contractul nr. x din 25.11.2013, că "fiind lider al Asocierii, I. avea dreptul să încheie acest contract, iar acordul asociatului CC. ar fi trebuit să îl aibă anterior încheierii convenţiei", instanţa a reţinut că I. S.R.L. nu putea dispune în mod valabil de drepturile şi obligaţiile pe care le avea CC. în cadrul asocierii. I. S.R.L. avea rolul de lider al asocierii doar pentru a reprezenta asocierea în raporturile cu BB. şi terţe persoane în acte privitoare exclusiv la CL1, iar acordul de voinţă dintre I. S.R.L. şi CC. în ce priveşte procentele deţinute în cadrul asocierii nu putea fi modificat unilateral de către I. S.R.L. în măsura în care modificarea aducea atingere drepturilor şi obligaţiilor care reveneau CC. (50% din CL1), aşa cum s-a întâmplat prin încheierea contractului nr. x din 25.11.2013, care prevedea subcontractarea de lucrări totalizând 95,2% din valoarea CL1. Nu a existat niciun mandat acordat I. S.R.L. pentru a dispune de partea care revenea CC. din CL1. Pentru aceleaşi considerente, nu au putut fi primite nici susţinerile inculpatei I. S.R.L. în sensul că "singurul contract încheiat între asocierea I. - CC., prin lider, şi subcontractantul Y. este Contractul nr. x/25.11.2013, acesta fiind, de altfel, singurul contract care reglementa relaţiile dintre cei doi membri ai asocierii, pe de o parte, şi subcontractant, pe de altă parte", iar "în concluzie, era singurul contract care putea angaja asocierea în relaţia cu subcontractantul" .

Cu toate acestea, instanţa a arătat că încheierea contractului nr. x din 25.11.2013, de către I. S.R.L. în numele Asocierii, s-a făcut avându-se în vedere manifestarea de voinţă exprimată anterior de către CC. în cadrul negocierilor de modificare a procentelor, în sensul că era de acord să rămână doar cu un procent de 1% din drepturile şi obligaţiile care îi reveneau în cadrul CL1 şi să primească suma de 250.000 euro, existând o prezumţie simplă că CC. va fi de acord cu subcontractarea către S.C. Y., în condiţiile în care primea suma solicitată, acesta fiind şi motivul pentru care a fost prevăzută în cuprinsul acestui contract condiţia obţinerii acordului CC. pentru intrarea în vigoare a acestuia.

Dată fiind lipsa acordului prealabil al CC. pentru subcontractarea acestui procent de lucrări care afecta şi partea deţinută de societatea libaneză, clauza privind obţinerea acordului acestei societăţi era obligatorie pentru încheierea sa valabilă. Inculpatul H. a precizat, de la începutul negocierilor, că va fi nevoie de acordul CC., iar clauza a fost prevăzută în contract la cererea martorului ZZZZ., juristul I. S.R.L., care examinase draftul propus de S.C. Y., neputându-se imputa inculpatului H. nimic nelegal în legătură cu o astfel de solicitare. Mai mult, în însuşi contractul de asociere autentificat, se prevedea că I. S.R.L., în calitate de lider al asocierii, era mandatat să semneze/contrasemneze, pentru şi în numele asociaţilor, orice documente şi declaraţii, în legătură cu derularea Contractului de achiziţie publică de lucrări, cu acordul ambelor părţi . Prin urmare, acordul CC. pentru subcontractare era necesar, neputând fi primită susţinerea din rechizitoriu în sensul că:

"Se dovedeşte astfel că obţinerea ulterioară a acordului de către S.C. Y. se impunea doar pentru a stabili cine urma să plătească cei 250.000 Euro către CC.. Cronologia în care s-au succedat evenimentele a arătat că această obligaţie a căzut în sarcina, a fost asumată şi executată parţial de către S.C. Y." . Acordul CC. era necesar indiferent dacă suma de 250.000 euro, pe care CC. fusese de acord să o primească în schimbul transferării procentelor deţinute din CL1 în favoarea I. S.R.L. pentru acoperirea cheltuielilor suportate, urma să fie achitată de I. S.R.L. sau de S.C. Y.

Aprobarea BB. pentru încheierea contractului nr. x din 25.11.2013 era o altă condiţie necesară pentru ca acest contract să poată produce efecte în raporturile cu BB., dat fiind faptul că aducea modificări obligaţiilor asumate de Asocierea I. S.R.L - CC. în ce priveşte executarea personală a lucrărilor aferente CL1 în calitatea sa de câştigător al licitaţiei, ţinând cont de prevederile pct. 4.4 din condiţiile generalele acestui contract care stabileau că Antreprenorului nu i se va cere să obţină aprobarea pentru furnizorii de materiale sau pentru subcontractare când subantreprenorul este numit în Contract. Inculpata S.C. Y. nu a fost numită subantreprenor în Contract. Mai mult, pentru acelaşi considerent, pentru numirea S.C. Y. ca subantreprenor, era necesar şi consimţământul prealabil al Inginerului, condiţie impusă de pct. 4.4 din Condiţiile generale ale CL1. Nu au putut fi primite, prin urmare, susţinerile inculpatei I. S.R.L. în sensul că existenţa acestui consimţământ al Inginerului era singura condiţie pentru numirea subantreprenorului.

Prin urmare, concluzia ce s-a impus, în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu, a fost aceea că, la momentul încheierii sale, contractul nr. x/25.11.2013 nu avea nimic fals, inexact sau nelegal în conţinutul său. Se prevedea subcontractarea de către asocierea I. S.R.L. - CC. a unei părţi din lucrări în valoare de 59.165.106 RON (exclusiv TVA), sub condiţia aprobării lui de BB. şi a obţinerii acordului CC.., acestea fiind condiţii suspensive. Faptul că, ulterior, acest contract, neaprobat de BB., a fost folosit în mod fraudulos şi prezentat ca adevăratul contract de subcontractare aprobat de BB., aşa cum a rezultat din probele administrate, nu poate avea efecte retroactive şi nu poate atribui caracter fraudulos încheierii acestui contract.

Concluzia a fost valabilă atât în privinţa inculpaţilor F., H. şi I. S.R.L., cât şi în privinţa inculpaţilor L., N. şi Y. S.R.L. (fostă S.C. Y.). În privinţa inculpatului F., instanţa a mai arătat că acesta, anterior semnării contractului nr. x/25.11.2013, i-a solicitat juristului societăţii I. S.R.L., martorul ZZZZ., părerea despre acest contract, iar martorul i-a precizat că dacă există acordul CC. şi clauza de intrare în vigoare după primirea acordului de subcontractare, este "în regulă" .

Mai mult, la momentul încheierii contractului nr. x/25.11.2013, BB. nu comunicase niciun răspuns privitor la solicitările formulate anterior de aprobare a modificării procentelor deţinute de I. S.R.L. şi CC. în cadrul asocierii (99% I. S.R.L. - 1% CC.), existând însă acordul de principiu, în anumite condiţii, al Ministerului Mediului, răspunsul negativ al BB. fiind dat doar la data de 28.11.2013, prin adresa nr. x, astfel că, şi pentru acest considerent, nu s-a putut susţine că era nelegală subcontractarea unui procent de 95,2% supusă condiţiei de a fi aprobată de BB. (fila x; fila x, vol. 25 dosar de urmărire penală - conţinutul adresei a fost prezentat cu ocazia analizării materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R.). Adresa nr. x din 28.11.2013 prin care BB. nu a răspuns favorabil cererii de aprobare a modificării procentelor deţinute de I. S.R.L. şi CC. a avut la bază faptul că, aşa cum au declarat martora JJJJJ., manager de contract pentru CL1 din cadrul BB., martorul KKKK. şi martorul YYYY. - directorul general al BB., s-a considerat că I. S.R.L. nu avea experienţa similară dovedită de CC. în oferta declarată câştigătoare .

Deşi nu solicitase plata avansului, I. S.R.L. demarase executarea lucrărilor şi realizase o mică parte din acestea, neputându-se vorbi de o subcontractare totală a lucrărilor aferente CL1, ci, cel mult, de o subcontractare totală a lucrărilor care mai rămăseseră de executat la data subcontractării, care însă nu echivala cu subcontractarea totală. Astfel, în procesul-verbal al şedinţei Consiliului Judeţean Prahova din 23.10.2013, deci cu o lună înainte de subcontractare, se menţionează că stadiul de realizare fizic al CL1 era de 3%, chiar dacă valoric nu se putea face o estimare. Martorul MMMM. a declarat că, la staţia de la Sinaia, I. S.R.L. a executat lucrări constând în organizarea de şantier, eliberarea amplasamentului de aluviuni şi a mai lucrat efectiv la staţiile de tratare a apei, însă nu ştie exact în ce anume au constat, fiind vorba despre lucrările de reparaţii, modernizări şi ce mai conţineau acestea. A precizat că s-a mai lucrat pentru obţinerea de avize şi autorizaţii . Martorul YYYY. a declarat că cei 3% estimaţi ca fiind realizarea fizică din CL1 erau reprezentaţi de demolarea unei mici staţii de clorinare şi de realizarea alteia, precum şi de alte mici lucrări pe care nu şi le amintea . Deşi martorul OOOOOOOO. a declarat că, din câte îşi aminteşte, stadiul fizic al execuţiei lucrărilor era zero la momentul preluării CL1 de către S.C. Y., iar martorul RRRRR. a declarat că nu fuseseră executate lucrări anterior implicării sale în proiect, martorul WWWWW. a declarat că I. S.R.L. curăţase terenul pentru staţia de epurare de la Sinaia . Instanţa a arătat că din înscrisurile depuse la dosar de urmărire penală, de I. S.R.L. reies aspecte referitoare la lucrările executate de această societate până la momentul subcontractării privind amenajarea organizării de şantier Sinaia.

Aspectele referitoare la redactarea contractului nr. x din 25.11.2013 au fost examinate pe larg cu ocazia analizei materialului probator referitor la inculpaţii L. şi J., subliniindu-se că acest contract a fost redactat de S.C. Y., inculpatul H. precizând că de redactare s-a ocupat martorul IIIII. din partea acelei societăţi . Acelaşi inculpat a declarat că S.C. Y. a obţinut acordul CC., semnând un contract de subcontractare pentru 49% din valoarea totală a contractului în favoarea S.C. Y., iar martorul IIIII. s-a ocupat integral de relaţia cu BB. în ceea ce priveşte aprobarea subcontractării . Instanţa a remarcat faptul că inculpatul H. nu a făcut nicio referire la vreo implicare a martorului DDDDD. în această activitate de obţinere a aprobării din partea BB., deşi acesta era singura persoană îndreptăţită să reprezinte Asocierea I. S.R.L - CC. în relaţia cu beneficiarul.

Martorul ZZZZ. a declarat că reprezentanţii CC. la acel moment nu cunoşteau prevederile contractului sau faptul că se negocia şi că nu ştie să se fi procedat la informarea reprezentanţilor CC. despre negocierile I. S.R.L.-S.C. Y. . Susţinerile inculpatului H. în sensul că nu ştie dacă a fost informat CC. despre contractul încheiat între I. S.R.L. şi S.C. Y. nu au putut fi considerate ca reflectând adevărul, acest inculpat fiind, potrivit probatoriului administrat, cel care a purtat în numele I. S.R.L. toate discuţiile principale cu societatea libaneză.

Instanţa a arătat că nu au suport probator cele reţinute în rechizitoriu la fila x, în sensul că:

"Pe de altă parte, în "completarea" contractului x şi pentru a se respecta dorinţa inculpatului H., inserată în clauza de la art. 12.1 din contractul x prin care se prevedea obţinerea acordului CC., între S.C. Y. şi CC. au fost încheiate alte două contracte: contractul de cesiune din data de 5.12.2013 (interzis de legislaţia achiziţiilor publice, dar asumat ca atare de părţi) şi x din data de 6.12.2013 în care se prevedea că procentul subcontractării este de 49%". În acest sens, instanţa a arătat că inculpatul H. nu a propus nicio modalitate concretă pentru obţinerea acordului CC. pentru subcontractarea convenită prin contractul nr. x/25.11.2013 şi nu a fost implicat în niciun mod în încheierea celor două contracte dintre CC. şi S.C. Y. Aceleaşi concluzii au fost valabile şi în privinţa inculpaţilor F. şi I. S.R.L. Obţinerea acordului CC. era necesară pentru ca să îşi poată produce efectele contractul nr. x/25.11.2013, nefiind vorba de o solicitare nelegală a inculpatului H. în acest sens.

Instanţa a mai reţinut din declaraţia martorului ZZZZ. că, în cursul discuţiilor purtate cu ocazia semnării contractului nr. x/25.11.2013 între acest martor, inculpaţii F., N. şi L. şi martorii BBBBB. şi IIIII., s-a convenit ca "datorită relaţiei bune pe care L. o are cu reprezentanţii BB., CC. şi RRR." acesta să se ocupe "personal împreună cu IIIII." de obţinerea acestor aprobări şi a acordului, martorul ZZZZ. subliniind însă faptul că, potrivit dispoziţiilor legale, de acest lucru trebuia să se ocupe reprezentantul antreprenorului, care însă nu a participat la discuţii . În faţa instanţei, martorul ZZZZ. şi-a modificat puţin declaraţia, menţionând doar că inculpatul L. s-a oferit să obţină acordul CC. şi nominalizarea din partea BB. ca subcontractant, invocând buna relaţie cu acestea, aspect pe care instanţa l-a considerat neverosimil, cel puţin în partea privind relaţia cu CC., având în vedere, pe de o parte, faptul că reprezentaţii CC. şi S.C. Y. nu se cunoşteau, iar pe de altă parte, faptul că inculpatul L. a declarat că martorul BBBBB. l-a chemat şi i-a cerut să obţină el aprobarea CC. pentru desemnarea S.C. Y. ca subcontractor, cu motivarea că I. S.R.L. are probleme mari cu societatea libaneză, aspect pe care instanţa l-a considerat perfect plauzibil, date fiind relaţiile dintre cei doi asociaţi. Pentru aceleaşi considerente, au fost înlăturate şi susţinerile inculpatului H. în sensul că inculpatul L. i-a spus că îi cunoaşte pe cei de la CC. şi se înţeleg direct .

În faţa instanţei, inculpatul H. a declarat că nu ştie cine avea obligaţia de a obţine acordul UIP în vederea subcontractării, în contradicţie cu cele declarate în cursul urmăririi penale, când a precizat că martorul IIIII. s-a ocupat integral de relaţia cu BB. în ceea ce priveşte aprobarea subcontractării şi fără a menţiona nimic despre rolul inculpatului L. în acest sens, rol care a fost stabilit la o întâlnire la care, potrivit declaraţiilor persoanelor audiate, inculpatul H. nu a participat.

Instanţa a arătat că este cert că demersurile pentru aprobarea subcontractării au presupus implicarea unor persoane atât din partea I. S.R.L., cât şi din partea S.C. Y., dar rolul central în coordonarea acestor demersuri şi nu numai, l-a avut inculpatul L..

S-a reţinut că, în datele de 29 şi 30.11.2013, inculpaţii L. şi J., în numele S.C. Y., s-au întâlnit la Paris cu inculpatul R., în numele CC., aspectele privind încheierea contractelor din datele de 5.12 şi 6.12.2013 (x) între aceste societăţi fiind analizate pe larg cu ocazia expunerii referitoare la inculpaţii O. şi R.. Aşa cum s-a arătat, inculpaţii F., H. şi I. S.R.L. nu au avut niciun rol şi nicio implicare în negocierile dintre CC. şi S.C. Y. Totodată, inculpaţii O. şi R. nu au avut cunoştinţă de existenţa contractului nr. x/25.11.2013, iar încheierea contractului x de către inculpatul O. în numele CC. nu putea exprima, prin urmare, în niciun caz, acordul acestei societăţi pentru contractul nr. x/25.11.2013, cum a susţinut inculpata I. S.R.L. Mai mult, pentru aceleaşi considerente, nu au putut fi primite nici susţinerile inculpatei I. S.R.L. în sensul că din contractul nr. x/25.11.2013 face parte contractul x. Martorul IIIII. a declarat că inculpatul L. l-a sunat într-o noapte, după prima zi de negocieri de la Paris şi i-a comunicat că nu se înţelege cu inculpatul R. şi cu privire la banii pe care trebuie să îi dea şi la faptul că sunt obligaţi să cumpere toate echipamentele care au fost în oferta de licitaţie de la CC., în valoare totală de aproximativ 4.000.000 de euro, martorul precizând că i-a spus să renunţe la contract. A mai declarat că, a doua zi, a avut loc a doua întâlnire şi s-a ajuns la un consens, urmând să fie trimise contractele în Liban pentru a fi semnate de domnul Ziad şi că tot atunci, la Paris, s-au întâlnit şi cu un reprezentant al GGG., cu care s-a perfectat lista echipamentelor necesare proiectului. În faţa instanţei, a revenit parţial asupra acestuia aspect, susţinând că nu îşi aminteşte dacă a spus că a fost sunat noaptea de L., că este posibil să îi fi spus inculpatului L. să renunţe la contract, dar că se referea la contractul de achiziţie de echipamente, nu la contractul de cesiune, că el vorbea mult cu ocazia audierii din cursul urmăririi penale, iar de foarte multe ori a rugat să modifice ce s-a consemnat pentru că nu avea legătură sau nu avea sens şi că sigur nu a spus că "sunt obligaţi să cumpere toate echipamentele care au fost în oferta de licitaţie", ci că trebuie să cumpere echipamentele pentru că nu puteau schimba echipamentele menţionate în ofertă decât cu aprobarea BB. şi foarte greu, aspect pe care instanţa l-a considerat verosimil, fiind vorba de proiectul tehnic prezentat în dosarul de licitaţie, care nu putea fi modificat.

La data de 6.12.2013, la ora 13:35, asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul I. S.R.L., prin martorul DDDDD., a înaintat Inginerului şi Beneficiarului BB. adresa nr. x/6.12.2013, prin care a solicitat acordul pentru subcontractarea unei părţi din lucrările ce fac obiectul CL1, reprezentând 94,98% către S.C. Y., fără însă a face vreo referire la vreun contract sau alt document în baza căruia s-a făcut solicitarea şi fără a fi ataşat vreun înscris . Instanţa a remarcat faptul că numărul adresei nu face parte din numerele atribuite martorului DDDDD., care erau de la 1300 la 1400.

Prin urmare, instanţa a arătat că nu pot fi primite susţinerile din cuprinsul rechizitoriului în sensul că "Deşi reflecta voinţa reală a semnatarilor, contractul x/25.11.2013 nu putea fi însă prezentat autorităţilor în vederea obţinerii acordului pentru subcontractare întrucât scotea definitiv din schemă CC., ceea ce era inacceptabil (societatea libaneză asigurând partea tehnică) şi interzis, echivalând practic cu o subcontractare totală în ceea ce priveşte acest asociat". S-a mai arătat că, prin cererea formulată, I. S.R.L., în calitate de lider al asocierii, ceruse tocmai aprobarea subcontractării într-un procent foarte apropiat de cel din contractul nr. x/25.11.2013, chiar dacă nu prezentase contractul. Mai mult, nu se preciza nici în contractul nr. x/25.11.2013 şi nici în cererea de aprobare a subcontractării cât anume din partea care revenea fiecărui asociat se subcontracta, ca să poate fi primită susţinerea că acest contract "scotea definitiv din schemă" societatea libaneză. Totuşi, instanţa a constatat că nu s-a oferit o explicaţie pentru neprezentarea contractului nr. x/25.11.2013 ataşat cererii de aprobare a subcontractării, neputându-se stabili nici dacă, la momentul formulării cererii, era semnat contractul x încheiat în aceeaşi zi de 6.12.2013. Nu s-a oferit nicio explicaţie pentru neprezentarea acestui contract, dacă era semnat deja la data formulării cererii, cum a susţinut inculpata I. S.R.L., neavând nicio relevanţă susţinerea inculpatei I. S.R.L. că, prin formularea acestei cereri, s-a adus la cunoştinţa părţii civile BB. intenţia părţilor de a subcontracta procentul de lucrări menţionat în adresă.

Solicitarea de aprobare a subcontractării a fost înregistrată la BB. sub nr. x din 9.12.2013, fiind aplicată rezoluţia "Rog discuţie" de martorul YYYY..

Martorul DDDDD. a declarat că nu a făcut nicio adresă privind subcontractarea către Inginer, că a fost întrebat de martorul KKKK. dacă ştie despre faptul că I. S.R.L. doreşte să "dea toată lucrarea" către S.C. Y., comunicându-i totodată că ei nu sunt de acord cu acest lucru. Martorul a declarat că i-a răspuns că nu ştia despre această intenţie a I. S.R.L. . În faţa instanţei, martorul DDDDD. şi-a menţinut declaraţia, precizând că martorul KKKK. i-a spus că BB. nu este de acord decât cu subcontractarea a 50% din CL1, iar afirmaţia martorului legată de intenţia I. S.R.L. de a subcontracta tot contractul a fost făcută de martorul KKKK. către martorul NNNNN., în prezenţa sa şi că a fost mirat de acest lucru, neştiind de o astfel de intenţie . Martorul a precizat că nu ştia dacă I. S.R.L. făcuse vreo cerere scrisă de aprobare a subcontractării şi că martorul KKKK. nu i-a cerut să retragă vreo astfel de cerere. Martorul RRRRR., angajat al S.C. Y., a declarat că la mijlocul lunii ianuarie a participat împreună cu inculpatul L. şi martorii DDDDD., KKKK., JJJJJ., NNNNN. la o şedinţă la care s-a pus în discuţie subcontractarea unui procent de 97% din contract, iar la acea şedinţă KKKK. a precizat că nu se va accepta o asemenea variantă, în sensul că nu va fi aprobată o subcontractare într-un asemenea procent. Martorul nu a menţionat nimic în sensul că KKKK. ar fi solicitat să fie retrasă cererea.

Martorul KKKK. a declarat că, la momentul primirii acestei adrese, a discutat cu martora JJJJJ. - managerul de contract pentru CL1, precum şi cu martorul YYYY. - directorul general al BB. şi cu martorul NNNNN. - reprezentant al Inginerului şi au considerat că acest procent este prea mare în raport cu complexitatea contractului şi cu faptul că S.C. Y. mai avea un contract de lucrări semnat cu BB. (CL2), la care nu începuse execuţia propriu-zisă . A mai declarat că s-a discutat şi la şedinţa de progres că nu se va accepta o astfel de soluţie, iar urmare a acestor discuţii, li s-a sugerat că ar fi bine să facă o scrisoare de retragere a cererii, BB. nemaiapucând să formuleze răspuns . În faţa instanţei, martorul KKKK. nu a mai menţionat vreo discuţie cu reprezentantul antreprenorului pe această temă, precizând că nu ştie sau nu îşi aminteşte dacă a existat vreo corespondenţă cu antreprenorul privitor la subcontractarea peste 90%, precizând că ulterior s-a primit cererea de subcontractare pentru 49% . Raportat la declaraţia martorului DDDDD., care a negat existenţa unei astfel de solicitări, la faptul că adresa de retragere nu a fost semnată de acest martor în calitatea sa de reprezentant al antreprenorului şi la faptul că numărul adresei nu era din plaja de numere alocate acestuia, instanţa a constatat că nu corespunde adevărului afirmaţia martorului KKKK. în sensul că i-ar fi solicitat martorului DDDDD. să retragă cererea, astfel că a înlăturat-o. S-a reţinut că, cel mai probabil, o astfel de solicitare (a cărei existenţă este indubitabilă) a fost adresată altei persoane din cadrul I. S.R.L. sau chiar din cadrul S.C. Y., pentru că doar astfel se explică formularea cererii de retragere pe care s-a aplicat o semnătură care nu aparţine martorului DDDDD.. În acest sens, instanţa a arătat că reprezentantul inculpatei I. S.R.L. a declarat că martorul KKKK. le-a solicitat să retragă cererea . În faţa instanţei, martorul KKKK. a declarat că directorul BB., martorul YYYY., a afirmat că procentul de peste 90% propus este prea mare şi că nu este de acord decât cu un procent de 50% la acel moment . Nu a menţionat nimic despre vreo solicitare adresată I. S.R.L. de a se retrage cererea de aprobare a subcontractării.

Martorul NNNNN., lider al echipei de consultanţă şi supervizare în proiectul Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de apă şi canalizare în judeţul Prahova în cadrul Inginerului, a declarat că cererea de aprobare a subcontractării a fost formulată fără respectarea rigorilor de formă şi procedură, că nu a fost depus dosarul care trebuia să însoţească în mod obligatoriu cererea, similar celui care trebuia să existe dacă nominalizarea subcontractantului ar fi fost făcută prin oferta iniţială, iar procentul propus a fi subcontractat nu oferea nicio informaţie despre rămânerea asocierii în funcţiune, aşa cum a fost declarată la ofertă. A precizat că, în cadrul ofertei, CC. a fost cea care a oferit capabilitatea tehnică, astfel că nu ar fi aprobat o asemenea solicitare şi, în niciun caz, în forma în care a fost prezentată. A mai adăugat că aceeaşi atitudine vehementă, în sensul respingerii cererii, au avut-o şi reprezentanţii UIP, motiv pentru care 5 zile mai târziu li s-a comunicat oficial anularea respectivei cereri de către I. - CC. .

Martorul YYYY. a declarat că refuzul aprobării acestei cereri de subcontractare a avut la bază exclusiv procentul subcontractării . A mai precizat că, până la momentul aprobării subcontractării către S.C. Y., această societate nu îşi executase corespunzător obligaţiile care îi reveneau din CL2, solicitând o decalare de termen .

Martorul IIIII. a declarat că, după semnarea contratului x din 25.11.2013, a fost la Bucureşti, la sediul Y., unde împreună cu A. de la ofertare a pregătit dosarul pentru aprobarea subcontractorului care conţinea contractul de subantrepriză x, declaraţia pentru neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 181, declaraţia de eligibilitate, documente ce reflectă înregistrarea juridică şi fiscală a firmei, certificat constatator, prezentare firmă, prezentare lucrări similare a firmei din Germania, un certificat constatator din care reiese că firma din Germania este o firma mamă a firmei din România şi un contract de prestări servicii între Y. şi Y. S.R.L.. A mai declarat martorul IIIII. că a preluat dosarul şi personal l-a predat martorului VVVVV. care era la Câmpina, în vederea depunerii pentru aprobare, iar acest martor a dus dosarul martorului KKKK. la sediul BB. şi, deşi conform legii, dosarul trebuia predat întâi Inginerului şi spre ştiinţă UIP, la BB. nu aceasta era regula, toate documentele trebuind să treacă iniţial pe la martorul KKKK., care dorea să deţină controlul . În faţa instanţei, martorul IIIII. nu a mai menţionat nimic legat de implicarea sa în întocmirea dosarului de subcontractare, în contradicţie cu cele relatate în cursul urmăririi penale, precizând că, din câte cunoaşte, S.C. Y. a demarat demersurile pentru nominalizarea sa ca subcontractor de către beneficiar, demersurile implicând şi depunerea dosarului . Apoi a precizat că a verificat dacă sunt în dosar toate documentele necesare .

Instanţa a arătat că aceste susţineri ale martorului IIIII. nu corespund realităţii, deoarece la cererea de aprobare a subcontractării nu a fost ataşat absolut niciun document, ea fiind transmisă prin fax şi conţinând doar o pagină. Mai mult, în cuprinsul cererii nu se face referire la niciun contract care să stea la baza acesteia şi nu se menţionează absolut nimic despre vreo documentaţie sau vreun dosar care să fi urmat a fi înaintat în vederea aprobării cererii. În plus, martorul NNNNN. a declarat că nu a fost depus niciun dosar care să fi însoţit cererea de aprobare a subcontractării. Martorul RRRRR. nu a menţionat nimic în nicio declaraţie legat de faptul că ar fi dus la BB. dosarul care conţinea contractul nr. x din 25.11.2013 şi celelalte documente pentru aprobarea subcontractării. Mai mult, contractul nr. x din 25.11.2013 a fost necunoscut pentru BB. până în anul 2015, aşa cum a dovedit probaţiunea administrată în cauză.

Martorul IIIII. a mai declarat că, după depunerea cererii, a fost sunat de martorul RRRRR., angajat al S.C. Y., care i-a spus că întâmpină probleme cu acceptarea de către UIP a subcontractării într-un procent atât de mare, că, la rugămintea acestui martor, s-a dus la martorul KKKK. (la birou) care i-a spus că nu este de acord "pentru că aşa vrea el" . Martorul IIIII. a declarat în continuare că a mers şi la directorul YYYY., căruia i-a relatat situaţia şi explicaţia lui KKKK., iar acesta i-a spus că va verifica, după care, la sugestia martorului IIIII., martorul RRRRR. a avut o întâlnire cu Inginerul şi cu martorul KKKK., când s-a decis de comun acord "să se declare subcontractare pentru 49% şi, ulterior, când lucrările subcontractate în acest procent erau finalizate să se extindă procentul de subcontractare", martorul declarând în acelaşi sens şi în faţa instanţei . Instanţa a arătat că aceste afirmaţii ale martorului nu sunt confirmate de declaraţiile celor la care se referă, iar, mai mult, afirmaţiile martorului despre ceea ce s-a întâmplat ulterior acestei discuţii nu corespund realităţii. Astfel, s-a reţinut că martorul a declarat următoarele:

"Mai departe s-a făcut cum au vrut KKKK. şi YYYY., adică s-a încheiat un alt contract care avea un alt procent, mai mic, de subcontractare de 47% dacă îmi aduc bine aminte, cu lucrări mai puţine, în ideea că pe măsură ce se va înainta cu lucrările să se mărească acest procent la valoarea contractului iniţial". Instanţa a arătat că nu s-a încheiat niciun contract între S.C. Y. şi I. S.R.L. ori CC. după acel moment, iar contractele dintre CC. şi S.C. Y. erau deja încheiate la data depunerii cererii de aprobare a subcontractării (la 5 şi, respectiv, 6.12.2013), cerere care a şi fost retrasă. Prin urmare, au fost înlăturate susţinerile martorului IIIII..

La data de 10.12.2013, inculpatul R. a adus la sediul S.C. Y. cele două contracte dintre CC. şi S.C. Y., în original şi au fost semnate de inculpata J., iar în aceeaşi zi, la solicitarea inculpatului L., inculpatul R. s-a deplasat împreună cu acesta la Predeal unde au prezentat martorului KKKK. un dosar ce conţinea şi contractul x, acesta fiind întrebat dacă actele sunt în regulă pentru a fi aprobată subcontractarea, martorul KKKK. afirmând că trebuie să existe şi semnătura reprezentantului antreprenorului pe documente. Aceste aspecte au fost confirmate de martorul KKKK. şi inculpatul R..

La data de 11.12.2013, prin faxul trimis la ora 10:18, asocierea I. S.R.L. - CC., prin adresa x, a solicitat să nu fie luată în considerare adresa nr. x despre care s-a arătat că este considerată nulă . Deşi această adresă poartă aparent semnătura martorului DDDDD., instanţa a constatat că semnătura este diferită de semnătura martorului, iar numărul adresei nu face parte din numerele atribuite martorului (de la 1300 la 1400). Instanţa a arătat că martora JJJJJ., manager de contract al CL1 din cadrul BB., a declarat că, deşi a discutat cu martorii KKKK. şi YYYY. şi s-a stabilit refuzarea aprobării cererii înregistrate sub nr. x/6.12.2013 - motivaţia martorei fiind aceea că nu se putea subcontracta un procent atât de mare către S.C. Y., pentru că astfel ar fi fost viciată procedura de licitaţie - nu au apucat să formuleze un răspuns, pentru că la data de 11.12.2013 asocierea I. S.R.L. - CC. a solicitat, prin adresa x, să nu se ia în considerare solicitarea formulată anterior . Martorul YYYY. a declarat în acelaşi sens . Retragerea cererii nu a fost motivată în scris în vreun fel, dar a fost urmarea refuzului, exprimat verbal, al reprezentanţilor UIP şi ai Inginerului de a aproba o subcontractare într-un procent atât de mare.

Toate aceste demersuri în vederea aprobării subcontractării nu au fost aduse la cunoştinţa inculpaţilor R. şi O. şi nici a vreunui alt reprezentant sau angajat la CC.

Referitor la cele menţionate mai sus, instanţa a constatat că, deşi retragerea cererii de aprobare a subcontractării s-a datorat faptului că reprezentanţii UIP nu erau de acord cu procentul atât de ridicat, nu există absolut nicio dovadă a implicării inculpatului H. în acest demers, aceasta neputând fi în niciun caz prezumată. Mai mult, retragerea cererii de aprobare a subcontractării nu avea nimic nelegal. În plus, instanţa nu a constatat nicio legătură între retragerea acestei cereri şi încheierea celor două contracte între CC. şi S.C. Y., iar, aşa cum s-a arătat, existenţa acordului CC. pentru contractul nr. x/25.11.2013 era indispensabilă pentru ca acest contract să îşi poată produce efectele, cel puţin între I. S.R.L. şi S.C. Y., fiind vorba de o cerinţă perfect legală, iar acordul putea fi exprimat de CC. şi printr-un simplu înscris (cum a susţinut şi inculpata I. S.R.L.), iar nu neapărat printr-un act juridic distinct încheiat cu S.C. Y.

Instanţa a arătat că, de asemenea, nu au suport probator aspectele reţinute la fila x din rechizitoriu în sensul că "inculpatul H. decide, pentru inculpata I. S.R.L., cesionarea părţii din CL1 şi negociază cu reprezentanţii asociatul CC. şi ai subcontractorului S.C. Y. soluţii pentru obţinerea acordului subcontractării, în vederea creării aparenţei de legalitate; în acest sens, profită de ignoranţa inculpatului F. şi dispune angajaţilor să găsească formule pentru obţinerea aprobării". Astfel, în primul rând, probaţiunea administrată a dovedit faptul că nu a fost vorba de o cesiune, ci de o subcontractare. În al doilea rând, inculpatul H. nu a negociat deloc cu reprezentanţii CC. în ce priveşte subcontractarea. În al treilea rând, nu există probe în sensul că inculpatul H. a dispus angajaţilor I. S.R.L. să găsească "formule" pentru obţinerea aprobării. Nu există niciun martor sau inculpat care să confirme implicarea inculpatului H. şi, mai ales, modalitatea concretă în care inculpatul H. s-ar fi implicat în aceste demersuri privind subcontractarea. Faptul că acesta era cel conducea în fapt I. S.R.L. nu a constituit o împrejurare care să poată constitui o probă în sensul că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, el ar fi coordonat demersurile privind obţinerea aprobării subcontractării. La momentul încheierii sale, contractul nr. x din 25.11.2013 negociat de inculpatul H. nu avea nimic nelegal.

Cu toate că BB. nu a aprobat subcontractarea în baza contractului nr. x/25.11.2013 încheiat între inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y., inculpatul L. a decis să acţioneze în continuare în baza acestui contract, care reflecta voinţa reală şi irevocabilă a părţilor, şi anume aceea ca S.C. Y. să execute singură CL1 şi, implicit, să primească preţul lucrărilor pe care urma să le execute, de la început voinţa neechivocă a S.C. Y. fiind de a prelua singură întreg contractul. Instanţa a arătat în acest sens că martorul IIIII. a declarat faptul că, deşi s-a aprobat subcontractarea pentru un procent de 49%, relaţia dintre S.C. Y. şi I. S.R.L. a continuat "în baza primului contract încheiat de aceştia", acest contract fiind tocmai contractul nr. x/25.11.2013.

Astfel, inculpatul L. a luat hotărârea de a fi trimis către BB. spre aprobare contractul de subcontractare x încheiat între CC. şi inculpata S.C. Y., deşi acest contract, în viziunea inculpatei S.C. Y. şi a reprezentanţilor acesteia, nu reprezenta decât acordul CC. pentru subcontractarea în baza contractului nr. x/25.11.2013, iar acest din urmă contract era cel care urma să guverneze în fapt relaţiile dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. Mai mult, I. S.R.L. nu era parte în contractul x.

Instanţa a arătat că, deşi inculpatul L. a fost cel care a iniţiat şi coordonat demersurile privind aprobarea subcontractării prin folosirea frauduloasă a contractului x, aceste demersuri nu puteau avea loc decât cu acordul şi cu colaborarea reprezentanţilor I. S.R.L. sau cel puţin din partea unora dintre angajaţii acestei societăţi care aveau putere de decizie, deoarece această societate era lider al asocierii, iar corespondenţa cu BB. şi Inginerul trebuia purtată prin intermediul reprezentantului antreprenorului, care era martorul DDDDD., care încheiase un contract cu I. S.R.L. Şi în legătură cu aceste demersuri, probaţiunea administrată a relevat o serie de nereguli şi nelegalităţi. Instanţa a arătat că, deşi martorul ZZZZ. a declarat că nu ştie să se fi întocmit documente în numele martorului DDDDD., că nu a ştiut că s-ar fi alocat acestui martor numere din registrul de corespondenţă al I. S.R.L., că nu a ştiut să se fi semnat de alte persoane documente în locul martorului DDDDD., probaţiunea administrată a demonstrat cu prisosinţă contrariul, fiind însă posibil ca martorul ZZZZ. să nu fi cunoscut aceste aspecte. S-a menţionat că inculpatul H. a declarat că adresele către BB. erau înaintate de martorii DDDDD., CCCCC. şi MMMM., iar răspunsul la solicitările de clarificare formulate de Inginer era redactat de martorul IIIII., cu care I. S.R.L. avea un contract de colaborare, precum şi de numita KKKKKKKK., angajata desemnată de I. S.R.L. să se ocupe de CL1 .

Urmare a unui e-mail trimis la data de 11.12.2013 inculpatului R. de numita PPPPP., angajată a S.C. Y. (asistent proiect), prin care îi comunica faptul că, în urma discuţiilor cu inculpatul L., îi trimite scrisoarea oficială pe care CC. trebuia să o adreseze BB. în vederea nominalizării subcontractorului, cu precizarea de a fi aplicate antetul societăţii, ştampila şi semnătura, cuprinsul adresei/scrisorii oficiale din acest mail s-a regăsit în cererea formulată de CC., datată 11.12.2013, sub semnătura inculpatului R. înaintată I. S.R.L. . Pe această adresă s-a aplicat ulterior (prin fotocopiere sau scanare), în împrejurări ce nu au putut fi stabilite, şi semnătura martorului DDDDD., ca reprezentant al asocierii I. S.R.L. - CC., precum şi ştampila I. S.R.L. . Martorul DDDDD. a declarat că nu a văzut niciodată această adresă până la momentul în care i-a fost prezentată de organele de urmărire penală (2.04.2015), că nu a semnat-o niciodată, iar semnătura de pe aceasta nici nu este a lui .

Această cerere a fost înaintată prin adresa înregistrată la data de 13.12.2013 la Inginer sub nr. x (depusă şi la UIP şi înregistrată sub nr. x/18.12.2013) prin care s-a solicitat aprobarea subcontractării în baza contractului x din 06.12.2013.

Prin cererea menţionată s-a solicitat nominalizarea unui subcontractant pentru o parte a lucrărilor pe care trebuie să le execute, după cum urmează: a) Design lucrări permanente; b) Lucrări mecanice; c) Lucrări electrice, lucrări incluse în propunerea financiară a contractului (pg. 2070-2249), către S.C. Y. S-a menţionat că nominalizarea subcontractantului se face în conformitate cu Art. 4.4 şi 4.5 din contract (pg. 31) şi este necesară pentru eficientizarea activităţii şi pentru respectarea termenelor de execuţie prevăzute în contract. S-a mai arătat că CC. înţelege să răspundă în continuare pentru acţiunile sau erorile subcontractantului sau ale angajaţilor acestuia şi să nu nominalizeze un alt subcontractant fără a obţine acordul scris al Inginerului . Nu s-a făcut nicio referire în adresă la procentul lucrărilor subcontractate. Nici la momentul formulării acestei cereri inculpatul R. nu ştia de existenţa contractului nr. x/25.11.2013.

Alăturat cererii au fost înaintate Inginerului numeroase documente provenite de la S.C. Y. (peste 120 de file), printre care şi declaraţia S.C. Y. cu privire la neîncadrarea în prevederile art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, pe care se aplicase parafa cu semnătura inculpatei J., precum şi contractul de lucrări nr. x/06.12.2013 încheiat între S.C. CC. şi S.C. Y. S.R.L., neexistând o adresă de înaintare pe formular tipizat din partea asocierii I. S.R.L. - CC. şi un număr de înregistrare din partea reprezentantului antreprenorului, aşa cum ar fi fost firesc şi cum s-a procedat în cazul întregii corespondenţe aferente CL1, destinată BB.. Printre documentele ataşate cererii nu se afla contractul nr. x/25.11.2013.

Dosarul de subcontractare a fost dus spre aprobare la sediul BB. de inculpatul L., iar tot acest inculpat a oferit, personal, clarificările ulterioare cu privire la numărul contractului nr. x/25.11.2013, potrivit declaraţiei martorului NNNNN. . Şi inculpata I. S.R.L., prin reprezentantul legal, a afirmat că S.C. Y. s-a ocupat de documentele şi de procedura de urmat pentru materializarea subcontractării, împreună cu reprezentanţii BB. .

Martorul IIIII. a declarat că a fost rugat de inculpaţii H. şi L. să îl convingă pe martorul KKKK. să accepte subcontractarea, motiv pentru care s-a deplasat la biroul acestuia, unde, de faţă cu el, martorul KKKK. a redactat la calculatorul său modelul de scrisoare de înaintare, respectiv adresa din partea CC., având antetul CC. . Martorul a declarat în continuare că martorul KKKK. a listat adresa şi martorul a văzut că pe ea apar ştampila şi semnătura reprezentantului CC., după care martorul KKKK. a pus scrisoarea în dosar şi i-a spus că trebuie ataşat contractul încheiat între CC. şi Y. şi dosarul astfel constituit să fie înaintat Inginerului. În final, martorul a declarat că a luat dosarul şi l-a dus lui VVVVV., care s-ar fi ocupat de completarea lui, semnarea lui şi depunerea la Inginer cu o nouă adresă. Martorul RRRRR. nu a confirmat însă aceste împrejurări în niciuna dintre declaraţiile sale.

Legat de aceste susţineri ale martorului IIIII., instanţa a arătat (făcând trimitere şi la aspectele menţionate cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R.) că martorul KKKK. a negat că s-ar fi redactat propunerea de subcontractare la el în birou, precizând totodată că s-a efectuat şi o percheziţie informatică asupra calculatorului său şi că, dacă ar fi procedat în maniera descrisă de martorul IIIII., s-ar fi descoperit acest lucru cu ocazia percheziţiei, ceea ce însă nu s-a întâmplat . Mai mult, din cronologia evenimentelor, astfel cum a fost expusă (şi analizată pe larg cu ocazia expunerii privitoare la inculpaţii R. şi O.), a rezultat că cererea de aprobare a subcontractării a fost redactată de inculpatul R.. Martorul KKKK. a declarat că propunerea de subcontractare a ajuns la BB. cu antetul CC.. În plus, cererea a fost redactată de inculpatul R. în numele CC., după ce i se ceruse în mod expres să fie aplicate ştampila şi antretul CC., iar e-mailul expediat de PPPPP. de la S.C. Y., care conţinea cererea de aprobare a subcontractării, ce trebuia scrisă de CC., l-a avut ca destinatar şi pe martorul IIIII. pe adresa envi_ro_consulting @yahoo.com. .

De altfel, în faţa instanţei, martorul IIIII. a dat o declaraţie parţial diferită de cea din cursul urmăririi penale referitor la aceleaşi aspecte. Astfel, martorul a afirmat că atunci "când se discuta despre aprobarea subcontractării, în biroul de la BB., al UIP, unde stătea şi KKKK., acesta a spus că documentul ce conţinea acordul CC. pentru subcontractare "nu îi place" şi "avea pe birou o foaie ce conţinea antetul CC. în partea din dreapta sus, pe care a folosit-o ca hârtie în xerox şi a fotocopiat acordul ce nu conţinea antetul CC. pe hârtia cu antetul CC.". Aspectele au fost reluate la fila x din declaraţie. S-a remarcat astfel faptul că martorul nu a mai menţionat absolut nimic despre ştampila CC. şi semnătura reprezentantului CC. despre care a afirmat în cursul urmăririi penale că tot martorul KKKK. le-ar fi aplicat din calculatorul său.

Date fiind toate aceste contradicţii dintre declaraţiile date de martorul IIIII., precum şi faptul că susţinerile sale au fost infirmate de declaraţiile martorului KKKK. şi ale inculpatului R., care a confirmat redactarea cererii de aprobare a subcontractării (la cererea S.C. Y.), instanţa a înlăturat susţinerile martorului IIIII. legate de implicarea martorului KKKK. în redactarea cererii de aprobare a subcontractării.

Deoarece cererea de aprobare a subcontractării nu corespundea exigenţelor legale şi contractuale, prin adresa din 23.12.2013 Inginerul a solicitat o serie de clarificări şi completări ale documentaţiei de subcontractare care fusese înaintată spre aprobare, printre care şi cea privind activităţile pe care subcontractantul urmează să le presteze şi procentul lucrărilor pe care acesta urmează să le desfăşoare, menţionându-se expres că în art. 4 din contractul x se face referire la contractul de lucrări în totalitatea sa, ceea ce nu este admisibil, având în vedere interdicţia subcontractării în totalitate a lucrărilor ce reiese din clauza 4.4 din contractul de lucrări, iar preţul înscris în contractul de subcontractare reprezintă puţin sub jumătate din valoarea totală a contractului de lucrări, la faptul că lipsea anexa 1 menţionată în contractul de subcontractare referitoare la domeniul de aplicare al lucrărilor. S-a arătat că din documentele contactului de subantreprenoriat trebuie să rezulte clar care sunt obligaţiile antreprenorului, ce activităţi va desfăşura acesta şi care este procentul total care îi este atribuit . S-a menţionat, în final, că în situaţia în care documentaţia va fi completată în mod concret şi corect, ţinându-se cont de observaţiile făcute, Consultantul va lua în considerare acordarea consimţământului asupra încheierii acestui contract de subcontractare, urmând ca aprobarea finală să vină din partea beneficiarului.

Deşi ar fi fost firesc ca la această adresă să răspundă I. S.R.L., în calitate de lider al antreprenorului, care era asocierea I. S.R.L. - CC., solicitările de clarificări şi completări au fost transmise de I. S.R.L. către S.C. Y., fără a fi aduse la cunoştinţa inculpatului R. sau a CC. Pentru a răspunde acestor solicitări, martora A., angajată ca la S.C. Y., la solicitarea inculpatului L., a completat trei documente, printre care şi declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora (în original la dosar de urmărire penală, în copie la dosar de urmărire penală). Pe aceste trei declaraţii martora a aplicat ştampila cu semnătura inculpatei J., deoarece inculpata era în concediu, precum şi ştampila Y., iar nu ştampila inculpatei S.C. Y.

Declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora a fost semnată în numele asocierii I. S.R.L. - CC. de inculpatul F. . În acest sens, instanţa a menţionat că, prin Raportul de constatare criminalistică nr. x din 23.04.2015, s-a stabilit faptul că semnătura a fost executată de inculpatul F. .

În cuprinsul acestei declaraţii se menţionează, la rubrica privind procentul din valoarea totală a contractului, că acesta este de 49%. Deşi acest procent era relativ apropiat de procentul de 49,898% care se regăsea în contractul x din 6.12.2012, pe de o parte, era mai mic decât acest procent, iar pe de altă parte, era diferit cu mult de procentul de 95,2% din valoarea lucrărilor care rezulta din contractul x/25.11.2013 încheiat de însuşi inculpatul F. în numele asocierii I. S.R.L. - CC. cu S.C. Y. Aceasta în condiţiile în care contractul x/25.11.2013 reprezenta voinţa reală a părţilor, nu a fost modificat şi şi-a produs efectele pe deplin atât între acestea, dar şi în raport cu alte persoane, în pofida faptului că fusese încheiat sub condiţia aprobării lui de către beneficiarul BB. şi a obţinerii acordului CC.. Această condiţie, deşi suspensivă şi în conformitate cu prevederile paragr. 2 lit. b) din Condiţiile generale de contract, a fost ignorată atât de inculpata S.C. Y., cât şi de inculpata I. S.R.L. şi de reprezentanţii acestor societăţi (inculpaţii L., J. şi F.), relaţiile dintre aceste societăţi derulându-se exclusiv în baza contractului x, operând practic o modificare consensuală tacită a contractului menţionat în sensul neaplicării acestei condiţii. Mai mult, I. S.R.L. nu era parte în contractul încheiat între CC. şi S.C. Y.

Prin urmare, declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, semnată de inculpatul F., reprezenta un document inexact. În acelaşi timp, inculpatul F. a omis, cu ştiinţă, să comunice părţii civile BB. existenţa contractului nr. x/25.11.2013 şi procentele reale ale subcontractării.

Instanţa a constatat, pe de o parte, că inculpatul F. nu a oferit niciun fel de explicaţii pentru semnarea acestei declaraţii în numele I. S.R.L., iar pe de altă parte, tot acest inculpat a semnat ulterior contractul Escrow cu S.C. Y. având la bază contractul nr. x/25.11.2013, menţionat în mod expres în cuprinsul contractului de cont, precum şi actul adiţional la contractul nr. x/25.11.2013, prin care procentul subcontractării de la asocierea I. S.R.L. - CC. şi S.C. Y. s-a mărit la 97%, în concordanţă cu cele declarate la încheierea contractului privind contul Escrow. Instanţa a mai menţionat că inculpatul F. a semnat doar contractul nr. x/25.11.2013 în numele asocierii I. S.R.L. - CC. şi nu există probe în sensul că ar fi luat la cunoştinţă în vreun fel de contractul x în care I. S.R.L. nu era parte contractantă, astfel că procentul declarat, de 49%, nu avea niciun corespondent în actele semnate de inculpatul F. însuşi.

Instanţa a constatat însă că, dacă în privinţa inculpatului F. acuzaţiile privind semnarea acestei declaraţii sunt dovedite prin probele administrate, în privinţa inculpatului H. nu există nicio probă care să confirme acuzaţiile aduse privind instigarea inculpatului F. la semnarea acestei declaraţii şi nici măcar implicarea sa în vreun fel în redactarea şi semnarea acestei declaraţii de către inculpatul F.. Niciunul dintre inculpaţii şi martorii audiaţi, cu excepţia martorului ZZZZ., nu a declarat absolut nimic referitor la modalitatea de concepere şi de redactare şi semnare a declaraţiei. Nici măcar inculpatul F. nu a oferit vreo explicaţie legată de modul în care a semnat sau a ajuns să semneze declaraţia.

În acest sens, instanţa a arătat că martora A. a trimis un e-mail cu declaraţia menţionată inculpatului L., la data de 6.01.2014, cu precizarea că declaraţia trebuia finalizată şi semnată şi de către liderul asocierii - CC., iar e-mailul a fost redirecţionat de inculpatul L. martorului IIIII., care l-a trimis martorului BBBBB. de la I. S.R.L. Această declaraţie a fost înaintată, prin e-mail, necompletată în ce priveşte menţiunile referitoare la asocierea I. S.R.L. - CC. ca declarant. La data de 8.01.2014, declaraţia completată în ce priveşte menţiunile referitoare la asocierea I. S.R.L. - CC. ca declarant a fost trimisă de martorul IIIII. prin e-mail către I. S.R.L. pe adresa I._1998@yahoo.com . Declaraţia completată de martora A. şi pe care s-a aplicat ştampila cu semnătura inculpatei J. a fost semnată apoi şi de inculpatul F. şi depusă la BB.

Instanţa a arătat că martorul ZZZZ. a declarat că a primit un e-mail cu declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, că a observat că în antet era trecut Y., ceea ce era greşit, că el a verificat formal documentul, a făcut două precizări şi a retrimis observaţiile prin mail, ceea ce denotă că demersurile pentru aprobarea subcontractării porneau de la S.C. Y. . Martorul ZZZZ. a mai declarat că, deşi nu cunoaşte cu exactitate aspecte privind solicitarea de aprobare a subcontractării unui procent de 49%, ştie că au existat mai multe variante privind procentele subcontractării .

Cele trei declaraţii menţionate au fost înaintate prin adresa din 8.01.2014, emisă de reprezentantul antreprenorului, către Inginer şi spre ştiinţă BB., fiind înregistrate la inginer sub nr. x din 8.01.2013 .

Prin adresa Inginerului 1208 din 13.01.2014 (înregistrată la S.C. BB. sub nr. x din 14.01.2014), acesta îşi exprimă consimţământul privind numirea subantreprenorului S.C. Y., iar la data de 16.01.2014, prin adresa nr. x, BB. a informat Inginerul că nu are obiecţiuni cu privire la aprobarea acestui subcontractant şi că este necesară emiterea instrucţiunii Inginerului de aprobare a subcontractorului nominalizat .

La data de 20.01.2014, prin folosirea frauduloasă a contractului de subcontractare nr. x/25.11.2013, neaprobat de beneficiarul BB., între asocierea I. S.R.L. - CC., în calitate de antreprenor general, prin liderul asocierii I. S.R.L. reprezentat de inculpatul F. şi inculpata S.C. Y. în calitate de subcontractor, reprezentată de inculpata J. şi FF. S.A., în calitate de agent Escrow (sau banca), a fost încheiat contractul Escrow nr. x. Contul a fost deschis pe numele I. S.R.L. ca lider al Antreprenorului general, şi s-a menţionat în mod expres în cuprinsul contractului că are la bază faptul că Asocierea a încredinţat subcontractorului prin contractul de lucrări x din 25.11.2013 un procent de 97% din lucrările ce fac obiectul contractului de proiect CL1. Valoarea pentru care s-a încheiat contractul de cont Escrow a fost de 77.055.909,65 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor din contractul de achiziţie publică nr. x (CL1) - 62.141.862,62 RON plus TVA (suma Escrow). În contract s-a mai menţionat că, la încetarea contractului, sumele vor fi împărţite astfel: 97% S.C. Y. şi 3% I. S.R.L. .

În baza acestui contract, suma Escrow trebuia menţinută în contul Escrow pentru antreprenorul general şi subcontractor în conformitate cu prevederile contractului, iar banca nu avea voie să elibereze nicio sumă din suma Escrow decât cu respectarea condiţiilor menţionate la art. 4.1 din contract (pct. 1.4). Se prevedea că, deşi contul Escrow este deschis pe numele Antreprenorului general, acesta sau subcontractorul nu vor dispune de suma Escrow sau de o parte din aceasta şi nu vor închide contul Escrow. Potrivit art. 4.1 din contract (condiţii pentru eliberarea sumei Escrow), banca putea efectua plăţi din suma Escrow numai după ce antreprenorul general şi subcontractorul prezentau băncii notificarea de plată semnată de către antreprenorul general şi subcontractor, prin care se atestă executarea lucrărilor conform contractului nr. x/25.11.2013 şi prin care se ordonă băncii să transfere din contul Escrow suma corespunzătoare, conform modelului prevăzut în Anexa B la contract. Cu alte cuvinte, deşi contul era deschis pe numele I. S.R.L., ca lider al asocierii I. S.R.L. - CC., orice sumă care era virată de BB. în acest cont în baza CL1 nu putea fi încasată de I. S.R.L. decât dacă, în prealabil, reprezentanţii I. S.R.L. şi S.C. Y., cu specimen de semnătură, semnau notificarea de eliberare a sumei. Mai mult, încasarea banilor nu se făcea din contul Escrow direct, ci din acest cont se virau, în baza notificării de eliberare a sumei, sumele cuvenite I. S.R.L. şi S.C. Y. potrivit procentelor de 3% şi, respectiv, 97%, în conturi distincte, individuale, deschise pe numele I. S.R.L. şi, respectiv, S.C. Y., la aceeaşi bancă, iar doar din aceste conturi I. S.R.L. şi S.C. Y. puteau dispune de bani potrivit propriei voinţe.

Contractul a fost semnat de inculpaţii F. şi J., aceştia depunând şi specimenele de semnătură, alături de JJJJ. (pentru antreprenorul general, în baza deciziei nr. 6 a administratorului I. S.R.L. - dosar de urmărire penală) şi QQQQQ. (pentru subcontractor). Valoarea de 97% din contractul CL1 menţionată în contractul Escrow nu era însă în concordanţă nici cu procentul real care rezulta din contractul x şi care era de aproximativ 95,2% din valoarea CL1 şi, cu atât mai mult, nici cu procentul declarat al subcontractării, care era de 49%. În Anexa B la contract, intitulată "Notificare de eliberare a sumei", semnată de inculpaţii J. şi F., se menţionează că se atestă "executarea lucrărilor conform contractului nr. x din 25.11.2013, în sensul prevăzut de art. 4.1 din Contractul Escrow". Instanţa a arătat că inculpatul F. a declarat că de contractul Escrow şi de toată corespondenţa pe acest subiect s-a ocupat numita JJJJ. (JJJJ.) - dosar instanţă. S-a menţionat că inculpaţii J. şi F. nu s-au cunoscut decât în luna martie 2015, după începerea urmăririi penale în prezenta cauză, aşa cum rezultă din declaraţiile acestora, dar şi din toate declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, contractul de cont Escrow fiind semnat de cei doi inculpaţi în împrejurări diferite.

La data de 24.01.2014, s-a încheiat actul adiţional nr. x la poliţa de asigurare nr. x emisă de EE. şi Reasigurare S.A. pentru asiguratul asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiar BB., pentru garanţia de bună execuţie, prin includerea în poliţa de asigurare a S.C. Y. ca şi subcontractor al asocierii I. S.R.L. - CC. . Pentru includerea S.C. Y. în asigurare, inculpatul L. a predat, în data de 23.01.2014, o filă cec în valoare de 5.916.510,60 RON emisă de S.C. Y. şi având ca beneficiar inculpata I. S.R.L., reprezentând "garanţie de bună execuţie" pentru CL1. Predarea s-a făcut pe bază de proces-verbal semnat de inculpatul L. în numele S.C. Y. şi de inculpatul F. în numele asocierii I. S.R.L. - CC., fila cec urmând a fi predată, potrivit procesului-verbal, numitei JJJJ., în calitate de reprezentant legal/împuternicit al asocierii I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii I. S.R.L. . Suma pentru care a fost constituită garanţia de bună execuţie de către inculpata S.C. Y. reprezenta exact 10% din 59.165.106 RON cât era valoarea lucrărilor subcontractate către S.C. Y. din contractul nr. x/25.11.2013 (fără TVA), neavând nicio legătură cu suma de 31.008.000 RON cât reprezenta valoarea lucrărilor subcontractate în baza contractului x care fusese supus aprobării părţii civile BB. Asigurarea de bună execuţie încheiată de I. S.R.L. după semnarea CL1 era pentru suma de 6.214.186 RON, astfel că suma pentru care a fost constituită garanţia de bună execuţie de către inculpata S.C. Y., de 5.916.510,60 RON, reprezenta exact 97% din valoarea sumei asigurate iniţial.

La data de 29.01.2014, Inginerul a emis Instrucţiunea cu nr. x/29.01.2014 prin care şi-a exprimat consimţământul în ce priveşte numirea subantreprenorului propus şi a dispus ca antreprenorul să realizeze cât mai urgent numirea inculpatei S.C. Y. ca subantreprenor pentru CL1. Aprobarea nominalizării inculpatei S.C. Y. ca şi subcontractor în cadrul CL1 s-a făcut în pofida faptului că, în concret, contractul x nu fusese încheiat decât de CC. cu inculpata S.C. Y., din acest contract lipsind tocmai liderul asocierii, inculpata I. S.R.L., şi în pofida faptului că prevedea subcontractarea unor lucrări despre care nu s-a stabilit prin contractul de asociere între I. S.R.L. şi CC. că ar reveni acesteia din urmă (pentru a putea fi subcontractate, unilateral, de acesta). Existenţa semnăturii martorului DDDDD., ca reprezentant al antreprenorului, pe cererea de aprobare a subcontractării, deşi s-a considerat de Inginer că "poate conduce la concluzia că această propunere nu are caracter unilateral, ci este agreată în cadrul asocierii", nu putea suplini în niciun caz semnătura inculpatului F. de pe contractul de subcontractare, martorul DDDDD. neavând nicio putere de decizie în sensul de a încheia acte juridice în numele inculpatei I. S.R.L., ci, aşa cum s-a mai arătat, doar rolul de a reprezenta asocierea I. S.R.L. - CC. în raporturile cu beneficiarul BB. Potrivit subclauzei 4.3 din Condiţiile generale de contract, "antreprenorul va numi un reprezentant al Antreprenorului şi îi va atribui acestuia toată autoritatea necesară pentru a acţiona în numele antreprenorului potrivit prevederilor Contractului" . Instanţa a arătat că însuşi martorul DDDDD. a adus la cunoştinţa reprezentanţilor UIP şi ai BB. cu ocazia şedinţei de progres din 14.11.2013 că el nu avea competenţa de a semna contracte de subcontractare, motivat de faptul că era doar reprezentant al antreprenorului (aspect care este menţionat în procesul-verbal al şedinţei de progres - dosar de urmărire penală).

Avansul care putea fi acordat antreprenorului în executarea CL1 era de 10% din valoarea de contract acceptată, conform anexei la oferta CL1, iar pentru încasarea avansului era necesară, conform pct. 14.2 din Condiţiile generale de contract, pe lângă garanţia de bună execuţie, şi o garanţie de valoarea şi în moneda stabilite pentru plata în avans. Se mai prevedea la pct. 14.2 că această garanţie trebuie emisă de către o entitate şi dintr-o ţară aprobată de către beneficiar şi care trebuie să aibă formatul anexat Condiţiilor particulare sau alt format acceptat de către beneficiar.

Deşi asigurarea pentru garanţia pentru returnarea avansului trebuia încheiată de antreprenorul asocierea I. S.R.L.-CC., prin liderul asocierii I. S.R.L., deoarece aceasta era beneficiara avansului, de încheierea contractului de asigurare cu societatea LLL. s-a ocupat tot inculpata S.C. Y., prin martorul QQQQQ., dat fiind faptul că voinţa reală a inculpatelor S.C. Y. şi I. S.R.L. a fost ca cea dintâi să preia executarea integrală CL1, aceasta în pofida faptului că aprobarea solicitată beneficiarului şi Inginerului pentru subcontractare viza doar un procent de 49% din valoarea acestui contract.

În plus, pentru a fi justificată calitatea de contractant a inculpatei S.C. Y., a fost prezentat asigurătorului şi depus contractul nr. x din 25.11.2013, deşi din documentaţia depusă în vederea încheierii poliţei de asigurare pentru plata avansului ar fi trebuit să facă parte contractul x din 6.12.2013, care fusese supus aprobării beneficiarului, contract care însă nu a fost depus.

Versiunea preliminară a poliţei, care conţinea menţiuni referitoare la contractul x, a fost comunicată Inginerului de martorul CCCCC. prin adresa din 22.01.2014 .

Prin adresa din 30.01.2014, Inginerul a solicitat lămuriri asocierii I. S.R.L. - CC. privitoare la contractul nr. x din 25.11.2013) la care se făcea referire în cadrul poliţei de garantare privind returnarea avansului, în versiunea preliminară. În adresa nr. x se menţionează că "în cadrul Poliţei de Garantare privind returnarea avansului, la capitolul Anexe se face referire la două contracte; dacă unul dintre ele este cunoscut, fiind vorba despre contractul de lucrări încheiat între BB. în calitate de Beneficiar şi Asocierea I.-CC. în calitate de Antreprenor, cel de-al doilea, având nr. x/25.11.2013 şi având acelaşi nume cu contractul CL1 nu a fost prezentat; mai mult decât atât, la capitolul Menţiuni ale Poliţei se face referire la acelaşi contract ca fiind baza contragarantării de către Contractantul Y. a contractului de asigurare" . Se menţionează în continuare în adresă că "în urma unor discuţii cu părţile implicate s-a ajuns la concluzia că acest contract ar fi contractul de subantreprenoriat dintre Contractant şi Asociere, dar unele lămuriri suplimentare sunt considerate necesare".

Prin adresa nr. x/3.02.2014 (înregistrată la inginer sub nr. x/5.02.2014 şi la BB. sub nr. x/3.02.2014 - fila x; filele x, vol. 38; dosar de urmărire penală), sub semnătura martorului DDDDD., ca reprezentant al antreprenorului, s-a comunicat răspunsul la scrisoarea Inginerului nr. 1277. În acest răspuns se menţionează întocmai cele comunicate anterior de martorul RRRRR., angajat al S.C. Y. şi desemnat de aceasta manager pentru CL1, şi anume că acordul de subcontractare, respectiv contractul de lucrări între CC. şi S.C. Y. pentru CL1 a fost înregistrat de către S.C. Y. sub nr. x din data de 25.11.2013, iar CC. a atribuit contractului nr. x, împrejurare nereală.

Mai mult, adresa x a avut ataşată prima pagină din contractul x din 06.12.2013, pe care era aplicată ştampila cu menţiunea "ÎNREGISTRAT 25.11.2013" şi manuscris numărul x, acestea din dispoziţia inculpatului L..

Instanţa a arătat că, la nivelul I. S.R.L., se cunoştea perfect faptul că acest răspuns era neconform realităţii, deoarece contractul nr. x/25.11.2013 era încheiat de I. S.R.L. cu S.C. Y., şi nu de CC., lucru ştiut în mod evident de I. S.R.L., iar contractul x se afla, de asemenea, în posesia I. S.R.L., fiind trimis de inculpatul R. odată cu cererea de aprobare a subcontractării. Contractul x aflat în posesia I. S.R.L. a fost predat organelor de urmărire penală cu ocazia ridicării de înscrisuri din data de 2.03.2015 . Prin urmare, nu au putut fi primite susţinerile inculpatei I. S.R.L. în sensul că părţii civile BB. i s-a adus la cunoştinţă existenţa contractului nr. x/25.11.2013 prin răspunsul la adresa nr. x Dimpotrivă, existenţa acestui contract a fost disimulată prin indicarea identităţii dintre acest contract şi contractul x, în condiţiile în care până şi părţile semnatare ale acestor contracte erau diferite. Mai mult, I. S.R.L. deţinea chiar şi draftul de contract din 29.11.2013 încheiat la Paris între CC. (prin R.) şi S.C. Y. (prin inculpata J.) - dosar de urmărire penală, deşi nu era parte la acesta, acest document, alături de alt exemplar al contractului x, fiind ridicat de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. la 8.04.2015.

Martorul NNNNN. a declarat că inculpatul L. i-a prezentat personal contractul dintre CC. şi S.C. Y. pentru a răspunde solicitării de clarificare, martorul precizând că nu a cercetat în amănunt contractul, fiind interesat doar de existenţa lui cu numărul menţionat în poliţa de asigurare .

Urmare a răspunsului comunicat la adresa x, la data de 7.02.2014 Inginerul a emis adresa x prin care înştiinţa asocierea I. S.R.L. - CC. şi BB. cu privire la faptul că s-a aprobat documentaţia pentru garanţia pentru plata avansului în varianta preliminară, "în baza lămuririlor transmise la datele de 27.01.2014 şi 3.02.2014, cu condiţia ca asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul său, să accepte poliţa" . Şi martorul NNNNN. a confirmat faptul că, în urma clarificărilor primite, a aprobat draftul de garanţie pentru plata avansului .

În acest sens, la data de 10.02.2014, după o serie de analize ale draftului de contract de asigurare provenit de la LLL. şi după discuţii purtate prin e-mail de către martora LLLLL. cu agenta de la brokerul de asigurare XXXXX., mailuri redirecţionate în parte şi inculpaţilor J. şi L. în perioada 9.12.2013-20.01.2014, s-a încheiat contractul de asigurare x între asiguratorul LLL. şi contractantul S.C. Y., reprezentată de inculpata J., asiguratul fiind asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiarul fiind BB., asigurarea având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON, sumă care reprezenta exact 10% din valoarea CL1, inclusiv TVA, iar nu 10% din 97% din CL1 cât subcontractase S.C. Y. din CL1 în baza contractului nr. x/25.11.2013 (cum au susţinut inculpaţii L. şi S.C. Y.). La poliţa de asigurare a fost anexat, printre altele, contractul de lucrări x din 25.11.2013, fiind făcută următoarea menţiune:

"contragaranţia pentru contractul de asigurare va fi constituită de către contractant în baza contractului de lucrări nr. x din 25.11.2013" . Poliţa de asigurare a fost semnată de inculpata J. pentru contractantul S.C. Y. şi de inculpatul F. pentru asigurat (în original la dosar de urmărire penală). Poliţa de asigurare a fost garantată pentru avans cu biletul la ordin x emis la data de 11.02.2014 de inculpata S.C. Y. pentru suma de 7.705.590,96 RON . Plata sumei de 192.639,77 RON reprezentând prima de asigurare s-a făcut integral de către S.C. Y. .

La data de 14.02.2014, Poliţa de Asigurare pentru avans - Contract de Asigurare de Garanţii - Garantare privind returnarea avansului nr. x din 10.02.2014, a fost trimisă, sub semnătura reprezentantului Antreprenorului, prin adresa nr. x, atât beneficiarului BB., cât şi Inginerului . Martora JJJJJ., managerul de proiect pentru CL1 din cadrul BB., a declarat că nu i-a ridicat semne de întrebare numărul contractului înscris în poliţa de asigurare, deoarece a crezut că este contractul dintre CC. şi S.C. Y., dat fiind faptul că acest din urmă contract nu avea un număr de înregistrare de la CC. . Martorul KKKK. a declarat însă că garanţia se primeşte de la antreprenor şi nu de la subcontractor . Martorul YYYY. a declarat că nu a văzut anterior audierii sale din cursul urmăririi penale această poliţă de asigurare .

La data de 21.02.2014, urmare a deschiderii contului Escrow, la propunerea Inginerului (adresa x/18.02.2014 - dosar de urmărire penală), urmare a cererii reprezentantului antreprenorului înaintată prin adresa x din 13.02.2014, la care s-a ataşat fişa de identificare financiară a contului, în care apărea doar I. S.R.L., ca titular, s-a încheiat între BB. şi asocierea I. S.R.L. - CC., reprezentată prin inculpatul F., Actul adiţional nr. x la acordul contractual nr. xB/7.01.2013 (CL1) prin care s-a completat punctul 5 din acest acord în sensul că plăţile se vor face în contul asocierii I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii I. S.R.L., la FF., în contul x . Câte un exemplar al acestui contract a fost înaintat Organismului Intermediar şi, respectiv, Autorităţii de Management (adresa x din 25.02.2014 - dosar de urmărire penală). Martora JJJJJ., manager de contract pentru CL1 la BB., a declarat că a cerut fişa de identificare a contului pentru a se confirma că I. S.R.L. este titular, dar că nu a solicitat contractul de deschidere a contului Escrow pentru încheierea actului adiţional, ci doar părerea Inginerului, care şi-a dat acordul . Martorul YYYY. a declarat că a încheiat actul adiţional în numele BB. fără să vadă contractul de deschidere a contului . Martorul KKKK. a declarat în acelaşi sens, că a cerut doar fişa de identificare a contului pentru a se confirma faptul că I. S.R.L. este titular, că nu a cerut contractul de deschidere a contului, cu motivarea că acesta este un document între bancă şi client . Martorul KKKK. a precizat, totodată, că el a fost cel care a solicitat ca, în situaţia subcontractării, să fie deschis un cont Escrow, pentru ca banii să ajungă la subcontractorii care realizează efectiv lucrările, deoarece aceştia sunt expuşi riscului de a nu fi plătiţi . Instanţa a arătat însă că este de remarcat faptul că, deşi martorul KKKK. a trecut sub tăcere orice implicare a sa în încheierea contractului de subcontractare dintre I. S.R.L. şi S.C. Y., în cuprinsul acestui contract se regăseşte exact prevederea referitoare la contul Escrow pe care el îl ceruse a fi cuprins în contractele de subcontractare şi despre care a afirmat că le-a spus inculpaţilor L. şi R., în cursul întâlnirii de la Predeal, că este necesar a se regăsi în contractul dintre CC. şi S.C. Y. . Un astfel de cont nu se regăseşte însă în contractul x, ci doar în contractul nr. x/25.11.2013, care fusese încheiat cu peste două săptămâni înainte de întâlnirea de la Predeal, ceea ce a justificat aprecierea că martorul KKKK. nu era străin de existenţa acestui din urmă contract. Instanţa a mai arătat că martorul YYYY. a declarat, în consens cu martorul KKKK., că acesta din urmă a aflat despre posibilitatea deschiderii de conturi Escrow la un curs de pregătire şi că anterior CL1 nu a mai existat vreun alt contract în care să se fi folosit un astfel de cont pentru efectuarea plăţilor, iar martorul IIIII. a declarat că ideea contului Escrow a aparţinut martorului KKKK. . Instanţa a arătat că, aşa cum a declarat martorul IIIII. actele adiţionale la contractul de lucrări se încheie în 4 exemplare: câte unul pentru fiecare parte, unul pentru Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management, iar celălalt la Organismul Intermediar, care este instituţia care se ocupă de validarea tuturor plăţilor în cadrul contractelor finanţate din fondurile europene.

Poliţa de asigurare pentru avans a fost acceptată de BB., fiind trimisă în acest sens adresa nr. x/4.03.2014, sub semnăturile martorilor YYYY. şi KKKK., asocierii I. S.R.L. - CC. şi Inginerului .

La data de 5.03.2014 s-a încheiat între I. S.R.L., reprezentată de inculpatul F. şi S.C. Y. reprezentată de inculpatul N., actul adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013 prin care valoarea netă a subcontractării a fost mărită la suma de 60.277.606,74 RON (exclusiv TVA), deci la 97% din valoarea totală a CL1 - dosar de urmărire penală. Solicitarea de încheiere a acestui act adiţional a fost făcută de martorul IIIII., acesta fiind şi redactorul actului adiţional menţionat, prin e-mailurile trimise la data de 5.03.2014 către martora LLLLL., astfel că susţinerile martorului IIIII. în sensul că nu ştie cine este LLLLL. şi că el nu avea niciun drept de a cere încheierea unui act adiţional, făcute în faţa instanţei, nu corespund realităţii . Instanţa a arătat că martora LLLLL. a confirmat faptul că a purtat corespondenţă cu martorul IIIII. în legătură cu întocmirea actului adiţional la CL1 . Majorarea valorii contractului nr. x/25.11.2013 a fost explicată de inculpatul N. prin aceea că, după încheierea contractului nr. x/25.11.2013, S.C. Y. şi-a asumat obligaţia de a plăti către CC. suma de 250.000 euro, iar această sumă, echivalând aproximativ 1.000.000 RON, adică cu cât a fost mărită valoarea subcontractării, a trebuit să se regăsească în valoarea totală a lucrărilor subcontractate de S.C. Y. . Actul adiţional nu a fost comunicat de către I. S.R.L. părţii civile BB.

Cât priveşte acest act adiţional, instanţa a arătat că inculpatul F. a declarat că nu îşi aminteşte de el . S-a arătat că această afirmaţie, în condiţiile în care majorarea valorii contractului era semnificativă, de peste 1.000.000 RON, relevă faptul că pe acest inculpat nu îl interesa de fapt ce anume semna în numele I. S.R.L., deşi era singurul şi direct responsabil pentru consecinţele juridice ale actelor semnate. Mai mult, semnarea acestui act a dovedit încă o dată, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul F. era pe deplin conştient de faptul că actul care producea efecte în relaţia I. S.R.L. - S.C. Y. era contractul nr. x/25.11.2013 şi nicidecum contractul x în baza căruia fusese formulată cererea de aprobare a subcontractării şi prin raportare la care el semnase declaraţia privind partea/părţile din contract pe care urma să le execute S.C. Y., în care se menţiona un procent al subcontractării de 49%. Cu toate acestea, inculpatul F. nu a comunicat şi nu a dispus comunicarea către BB. nici a contractului nr. x din 25.11.2013 şi nici a actului adiţional nr. x la acest contract, ştiind că primul nu era aprobat şi nici nu ar fi fost aprobat şi, la fel, şi actul adiţional. Prin ascunderea de către inculpatul F., reprezentant legal al inculpatei I. S.R.L., a existenţei acestui contract şi a actului adiţional, care însă relevau adevărata voinţă a părţilor şi care au şi fost puse în executare şi folosite la încheierea de acte juridice şi la împărţirea avansului între I. S.R.L. şi S.C. Y., acte care trebuiau comunicate în mod obligatoriu BB., s-a creat şi apoi menţinut aparenţa că subcontractarea se desfăşura exclusiv în baza contractului x din 6.12.2013, aprobat de BB.

La nivelul I. S.R.L. s-a aflat anterior încasării avansului şi de existenţa contractului secret de cesiune dintre CC. şi S.C. Y., încheiată la data de 5.12.2013, martorul IIIII. declarând că, după ce a aflat de la inculpata J. sau de la inculpatul L. de acest contract care îi fusese prezentat ca un contract intern (cerându-i-se totodată să nu îl mai transmită nimănui), le-a atras atenţia inculpaţilor H. şi L. că acest lucru este interzis, iar aceştia i-au răspuns că nu va şti nimeni de el . Instanţa a arătat că a avut loc un schimb de e-mailuri din 5 şi 6.03.2014 (imprimat la dosar de urmărire penală) între IIIII., LLLLL. şi QQQQQ., redirecţionate C. civ. inculpatei J., din care rezultă că, deşi I. S.R.L. a solicitat S.C. Y. să trimită o adresă de la CC. din care să rezulte că această din urmă societate nu mai are nicio pretenţie de la I. S.R.L. referitor la CL1, R. a comunicat că nu va trimite nicio adresă către I. S.R.L. în sensul solicitat, deoarece CC. a cedat toate drepturile şi obligaţiile care reies din contract către S.C. Y. Martorul QQQQQ. a precizat că, prin urmare, I. S.R.L. nu trebuie să aibă nicio suspiciune legată de înţelegerea dintre S.C. Y. şi CC., că această înţelegere nu implică I. S.R.L. şi nu ar trebui să afecteze relaţia contractuală S.C. Y.-I. S.R.L. Inculpata J. a solicitat, printr-un e-mail, din 6.03.2014, ca LLLLL. sau QQQQQ. să trimită martorului Şoldan contractul cu CC. prin care S.C. Y. se angajează să achite cei 250.000 euro, tocmai pentru a convinge reprezentanţii I. S.R.L. că S.C. Y. urma să suporte plata sumei solicitate de CC. Prin urmare, instanţa a apreciat ca fiind nesincere susţinerile martorului IIIII. din cursul judecăţii în sensul că nu a afirmat în cursul urmăririi penale că a aflat despre contractul de cesiune dintre CC. şi Y. contra sumei de 250.000 euro, fie de la J., fie de la L., care i-au trimis contractul prin e-mail, prezentându-i-l ca un contract intern, şi cerându-i să nu îl mai transmită nimănui . Susţinerile martorului că nu a declarat cum s-a consemnat şi că nu a citit declaraţia pentru că era prea obosit, nu au putut fi primite, mai ales în condiţiile în care, aşa cum s-a mai arătat, la audiere au asistat doi avocaţi aleşi, iar, mai mult, print-un e-mail din 6.03.2014, expediat în C. civ. şi martorului IIIII., de către inculpata J., se menţiona expres solicitarea de a i se trimite acestuia contractul "PR (S.C. Y. - subl. inst.) CC., inter, unde PR se angajează să achite 250.000" .

Pentru încasarea cotei de 97% din avans, S.C. Y. a emis (sub semnătura martorului YYYYY.) către I. S.R.L. factura seria x/2000 din 5.03.2014, în care se menţiona că este pentru avans 10% CL1, conform contract x/25.11.2013, subclauza 5.3. . Pe factură apare că este semnată de primire de inculpatul F..

Instanţa a arătat că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul H. l-ar fi instigat pe inculpatul F. să încheie acest act adiţional la contractul nr. x din 25.11.2013 şi/sau să omită comunicarea acestuia către BB.

La data de 12.03.2014, UIP, prin adresa nr. x a înaintat Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală AM POS Mediu - Organismul Intermediar POS Mediu, în format electronic, aprobarea Inginerului şi a beneficiarului pentru subantreprenor, precum şi documentele care au stat la baza acestora .

La data de 13.03.2014, a fost virat de BB. în contul Escrow deschis la FF. avansul aferent CL1 în cuantum de 7.705.590,96 RON, în baza facturii seria x nr. x/3.03.2014

Potrivit anexei B la contractul Escrow, din data de 13.03.2014, semnată de inculpaţii J. şi F., intitulată notificare de eliberare a sumei, cu referire expresă la contractul x din 25.11.2013, suma încasată drept avans s-a împărţit astfel: 7474423,23 RON S.C. Y. (reprezentând 97%) şi 231.167,73 RON I. S.R.L., reprezentând 3% .

Împărţirea avansului între I. S.R.L. şi S.C. Y. s-a făcut în temeiul prevederilor contractului Escrow care avea la bază contractul nr. x din 25.11.2013 şi actul adiţional la acest contract, acestea fiind cele care guvernau relaţiile dintre cele două societăţi.

Conform devizului justificativ privind cheltuirea avansului pe CL 1 întocmit de inculpata S.C. Y. S.R.L. (fosta S.C. Y.), suma de 7.474.407,23 RON a fost cheltuită în întregime în perioada 17.03.2014 - 8.07.2014. Printre plăţile efectuate se regăsesc cea de 5.580.000 RON către S.C. ZZZZZ. S.R.L. reprezentând "lucrări civile"; trei plăţi către CC. de 453.900 RON, 66.412,50 şi 67.170 RON, la datele de 17.03.2014, 30.04.2014 şi, respectiv, 26.05.2014, reprezentând "consultanţă"; două plăţi către I. S.R.L. de 350.251,06 RON şi 16.803,51 RON reprezentând "prestări servicii" .

În toate facturile şi situaţiile de plată emise de I. S.R.L. către S.C. Y., atât anterior încasării avansului, cât şi după, se face menţiunea că au la bază contractul x din 25.11.2013 .

Inculpatul H. a declarat că nu a ştiut de numărul dat contractului nr. x din 25.11.2013 şi nici că acesta nu a fost aprobat de UIP şi de inginer până în luna martie 2015, că după cele două discuţii generale avute cu reprezentanţii S.C. Y. nu a mai avut alte discuţii cu reprezentanţii Y. până la începerea urmăririi penale, că nu a avut cunoştinţă despre modul de decontare din contractul Escrow, nici de contractul dintre Y. şi CC., cu atât mai puţin de contractul intern care era secret faţă de I., că IIIII. nu i-a adus la cunoştinţă contractul de cesiune dinte CC. şi Y., acesta fiind persoana care se ocupa de relaţia cu subcontractorii .

Instanţa a apreciat drept neverosimile aceste susţineri, câtă vreme din probaţiunea administrată a rezultat că inculpatul H. era persoana care conducea efectiv I. S.R.L. şi în locul căreia nu decidea niciun alt angajat. Chiar dacă nu el se ocupa de încheierea efectivă a contractelor şi de detalierea clauzelor contractuale, el era cel care stabilea în numele I. S.R.L. condiţiile şi cadrul în care urmau să fie încheiate, neexistând vreun alt factor de decizie.

Aşa cum s-a arătat, în cererea de aprobare a subcontractării semnată de inculpatul R., purtând ştampila CC., pe care au fost aplicate ştampila I. S.R.L., precum şi semnătura aparent emanând de la martorul DDDDD., ca reprezentant al asocierii I. S.R.L. - CC., înregistrată la data de 13.12.2013 la Inginer sub nr. x, s-a solicitat expressis verbis aprobarea subcontractării în baza contractului x din 06.12.2013, fără a se indica un procent al subcontractării sau o valoare a lucrărilor subcontractate . Acest contract a fost transmis către I. S.R.L., ataşat cererii de aprobare a subcontractării, a intrat în posesia I. S.R.L., astfel că la nivelul I. S.R.L. se cunoştea în mod indubitabil existenţa celor două contracte. Mai mult, încheierea de către CC. cu S.C. Y. a acestui contract a fost considerată, atât de reprezentanţii I. S.R.L., cât şi de reprezentaţii S.C. Y., ca reprezentând acordul CC. pentru subcontractarea convenită prin contractul nr. x/25.11.2013 şi, prin urmare, acest din urmă contract a fost pus în executare în relaţiile dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. şi, mai mult, a fost prezentat atât de I. S.R.L., cât şi de S.C. Y., ca fiind contractul aprobat de BB. Totodată, I. S.R.L. retrăsese cererea iniţială de aprobare a subcontractării întemeiată pe existenţa contractului nr. x din 25.11.2013.

Instanţa a reţinut că martorul ZZZZ., juristul I. S.R.L., a declarat că îşi produceau efectele atât contractul nr. x/25.11.2013, cât şi contractul dintre CC. şi S.C. Y. . Martorul a precizat că nu ştie care contract a fost aprobat de UIP, care au fost persoanele care s-au ocupat de demersurile pentru aprobarea contractului nr. x/25.11.2013 şi ce răspuns s-a primit, adăugând că era obligatorie raportarea încheierii unui contract de subcontractare .

Contractul nr. x din 25.11.2013, deşi a fost legal încheiat între I. S.R.L. şi S.C. Y. sub condiţiile suspensive ale obţinerii acordului CC. şi a aprobării din partea BB., a fost pus în executare şi folosit fraudulos ca şi pretins contract de subcontractare aprobat de BB., în locul contractului x, la încheierea de acte juridice de către I. S.R.L. şi S.C. Y., fără să fi fost aprobat de BB. şi chiar în lipsa acordului CC. care, deşi a subcontractat 99% din partea sa din CL1, nu a exprimat niciodată un acord pentru contractul nr. x din 25.11.2013, necunoscând existenţa acestui contract, mai ales în condiţiile în care societatea libaneză rămânea în continuare răspunzătoare solidar cu I. S.R.L. şi S.C. Y. pentru executarea integrală a CL1. Prin urmare, contractul x nu reprezintă nici acordul CC. pentru contractul nr. x/25.11.2013 şi nici completarea acestui contract, cum a susţinut inculpata I. S.R.L. .

Deşi s-a susţinut de către inculpata I. S.R.L. că nu a avut niciodată intenţia de a ascunde contractul nr. x din 25.11.2013 faţă de BB. sau Inginer, instanţa a arătat că probaţiunea a dovedit exact contrariul, acest contract nefiind niciodată prezentat BB. şi nesolicitându-se niciodată aprobarea sa. La cererea de aprobare a subcontractării din 6.12.2013 formulată în numele I. S.R.L. nu s-a făcut nicio referire la contractul nr. x din 25.11.2013 şi nici nu s-a ataşat acesteia un exemplar din contract. Legat de această cerere de aprobare a subcontractării, martorul NNNNN., lider al echipei de consultanţă şi supervizare în proiectul "Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de apă şi canalizare în judeţul Prahova", proiect derulat de BB., a declarat că a fost "surprins neplăcut şi indignat", deoarece din punct de vedere formal şi procedural nu aşa se procedează în cazul cererii consimţământului pentru numirea unui subantreprenor. Martorul a declarat că "solicitarea trebuie însoţită de un dosar consistent, în principal conţinând informaţiile pe care ar fi trebuit să le ofere dacă subcontractantul ar fi fost propus în cadrul ofertei". A mai declarat că procentul propus a fi subcontractat nu oferea nicio informaţie despre rămânerea asocierii în funcţiune aşa cum a fost declarată la ofertă, deoarece, în cadrul ofertei, CC. a fost cea care a oferit capabilitatea tehnică. A arătat martorul că, prin urmare, nu ar fi aprobat o asemenea solicitare, în niciun caz în forma în care a fost prezentată şi că aceeaşi atitudine vehementă în sensul respingerii cererii au avut-o şi reprezentanţii UIP, motiv pentru care, 5 zile mai târziu, li s-a comunicat oficial anularea respectivei cereri de către I. - CC. . Instanţa a arătat că susţinerile martorului IIIII. din faţa instanţei în sensul că, din discuţiile pe care le-a avut cu NNNNN., care era liderul echipei Inginerului, a aflat că el a fost de acord inclusiv cu procentul iniţial de peste 90%, au fost infirmate de declaraţia categorică a martorului NNNNN., fiind înlăturate (martorul NNNNN. a decedat, constatându-se de către instanţă imposibilitatea audierii acestuia şi dându-se citire declaraţiei sale din cursul urmăririi penale).

Mai mult, s-a creat de către I. S.R.L. aparenţa unei subcontractări pentru un procent de 49% în baza declaraţiei semnate de inculpatul F., iar existenţa contractului nr. x din 25.11.2013 a fost disimulată prin răspunsul comunicat de reprezentantul Asocierii I. S.R.L - CC. la adresa x a Inginerului (prin adresa x/3.02.2014), în forma redactată de S.C. Y., în care se susţinea că nr. x/25.11.2013 a fost cel atribuit de S.C. Y. contractului x din 6.12.2013, împrejurare al cărei caracter nereal era cunoscut la nivelul tuturor angajaţilor I. S.R.L. care au fost implicaţi, într-un fel sau altul, în demersurile privind încheierea contractului nr. x din 25.11.2013. Martorul DDDDD., reprezentatul antreprenorului, care a comunicat răspunsul la această adresă, a fost în eroare, el necunoscând faptul că între I. S.R.L. şi S.C. Y. se încheiase contractul nr. x din 25.11.2013, distinct de contractul x din 6.12.2013.

Faptul că, la data de 5.12.2014, I. S.R.L. a prezentat BB. actul adiţional nr. x la contractul nr. x/25.11.2013 încheiat între I. S.R.L., reprezentată de inculpatul F. şi S.C. Y. S.R.L., reprezentată de inculpatul N., privitor la schimbarea denumirii inculpatei S.C. Y. în S.C. Y. S.R.L. (aspect invocat de inculpata I. S.R.L. - dosar instanţă) nu a avut nicio relevanţă în cauză, deoarece aceasta a avut loc după încasarea avansului. Dimpotrivă, instanţa a arătat că încheierea acestui act adiţional relevă încă o dată faptul că subcontractarea, care era în fapt în fiinţă era cea din contractul nr. x, iar nu cea din contractul x. Actul adiţional a fost adus la cunoştinţa beneficiarului BB. şi a Inginerului, dar aceştia se aflau în aceeaşi eroare indusă de comunicarea de răspuns la adresa nr. x, menţionată mai sus. Mai mult, iniţial, nu s-a comunicat BB. şi Inginerului acest act adiţional, ci doar faptul că s-a schimbat denumirea subcontractantului, fiind înaintate anunţul de modificare a denumirii şi certificatul de înregistrare a noii companii (adresa din 20.10.2014 - dosar de urmărire penală), şi doar ca urmare a solicitării exprese a Inginerului s-a comunicat acest act adiţional de către CCCCC., în calitate de reprezentant al antreprenorului, la data de 5.12.2014 Inginerului şi, spre ştiinţă, BB. .

Contractul nr. x/25.11.2013 a fost comunicat de I. S.R.L., prin administratorul AAAAAAAA., Inginerului, doar la data de 30.03.2015, prin adresa x, iar apoi la data 3.04.2015, prin adresa nr. x, urmare a solicitărilor exprese ale UIP, în vederea comunicării procentelor deţinute de fiecare asociat faţă de procentele asumate prin contractul de asociere, precum şi a statutului firmei S.C. Y. S.R.L. în cadrul acestui contract (adresa din 25.03.2015, adresa Inginerului nr. x/23.03.2015 - dosar de urmărire penală).

Instanţa a arătat că, dincolo de implicarea inculpatului H., deosebit de relevantă este şi implicarea surorii acestuia, numita JJJJ., care ocupa funcţia de director economic al I. S.R.L., implicare care evidenţiază totodată şi cunoaşterea la nivelul I. S.R.L. a situaţiei reale privind subcontractarea, precum şi a demersurilor făcute în legătură cu aceasta. Astfel, probaţiunea a demonstrat că aceasta a decis, alături de inculpatul H., ca I. S.R.L. să constituie singură garanţia de bună execuţie, ea a participat la încheierea contractului nr. x din 25.11.2013 şi a fost implicată în încheierea contractului de cont Escrow.

Astfel, JJJJ. a fost cea care a primit de la numita PPPPPPPP., angajată a FF., draftul de contract de cont Escrow, prin e-mail, la data de 11.12.2013 şi l-a redirecţionat martorului QQQQQ. la data de 7.01.2014 . În legătură cu acelaşi contract au existat numeroase e-mailuri în luna ianuarie 2014 între ZZZZ., JJJJ. şi martorul QQQQQ., prin care s-a trimis draftul de contract Escrow pentru a se face observaţii . În draftul de contract, trimis atât martorului QQQQQ., cât şi numitei JJJJ., martorul ZZZZ. a făcut referire la ambele contracte, şi x prin care I. S.R.L. cedase 44,98% din partea sa de 50% din CL1, precum şi la contractul încheiat între S.C. Y. şi CC. nr. 6 din 29.11.2013, care cuprindea toate lucrările, precum şi la procentul rămas în sarcina I. S.R.L., de 5,02% . Instanţa a mai arătat că JJJJ. avea specimen de semnătură pentru contul Escrow, alături de inculpaţii F. şi J., pentru antreprenorul general, în baza deciziei nr. 6 a administratorului I. S.R.L. - dosar de urmărire penală. Valoarea de 97% din contractul CL1 menţionată în contractul Escrow era diferită de cea menţionată în draft, însă nu era în concordanţă nici cu procentul real care rezulta din contractul x şi care era de aproximativ 95,2% din valoarea CL1 şi nici cu procentul declarat al subcontractării, care era de 49%.

Tot JJJJ. a fost cea care a trimis martorului QQQQQ., prin e-mail, la data de 23.01.2014, documentele privind garanţia de bună execuţie/scrisoarea de garanţie de bună execuţie, poliţa de asigurare, actul adiţional nr. 1 .

JJJJ. a fost menţionată în procesul-verbal de predare-primire a filei cec emisă de S.C. Y. în legătură cu actul adiţional nr. x (din 24.01.2014) la poliţa de asigurare nr. x emisă de EE. şi Reasigurare S.A. pentru asiguratul asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiar BB., pentru garanţia de bună execuţie, prin includerea în poliţa de asigurare a S.C. Y. ca şi subcontractor al asocierii I. S.R.L. - CC. . Pentru includerea S.C. Y. în asigurare, inculpatul L. a predat, în data de 23.01.2014, o filă cec în valoare de 5.916.510,60 RON, emisă de S.C. Y. şi având ca beneficiar inculpata I. S.R.L., reprezentând "garanţie de bună execuţie" pentru CL1. Predarea s-a făcut pe bază de proces-verbal semnat de inculpatul L. în numele S.C. Y. şi de inculpatul F. în numele asocierii I. S.R.L. - CC., fila cec urmând a fi predată, potrivit procesului-verbal, numitei JJJJ., în calitate de reprezentant legal/împuternicit al asocierii I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii I. S.R.L. .

S-a constatat că, la dosar urmărire penală, se află corespondenţa purtată între martorul IIIII. şi JJJJ. referitoare la actul adiţional nr. x la contractul nr. x/25.11.2013, din data de 6 martie 2014, având ca obiect majorarea valorii subcontractării.

La data de 5 martie 2014, martorul IIIII. a redirecţionat către JJJJ. un email primit de la R. în care acesta menţiona că CC. nu are nicio pretenţie de la I. S.R.L. şi că O. este singurul reprezentant al CC., iar el, R., are autorizarea inculpatului O. în ce priveşte Romania .

În factura seria x/2000 din 10.03.2014, emisă de S.C. Y. către I. S.R.L. pentru plata avansului, se menţiona că este pentru avans 10% CL1, conform contract x/25.11.2013, subclauza 5.3., factura fiind trimisă I. S.R.L., în atenţia numitei JJJJ., director economic .

Toate acestea au relevat faptul că şi inculpatul H. era la curent cu existenţa celor două contracte. Cu toate acestea, instanţa a arătat că nu pot fi primite cele menţionate la fila x din rechizitoriu, în sensul că "Inculpatul H., cunoscând faptul că nu va fi acceptată varianta subcontractării într-un procent atât de mare prevăzut de contractual x, în calitatea sa de decident informal al inculpatei I. S.R.L. a acţionat astfel încât acest contract să nu fie comunicat autorităţilor". Probaţiunea administrată a demonstrat că inculpatul L. a fost cel care a coordonat toate demersurile în vederea obţinerii aprobării subcontractării, începând cu cererea formulată de inculpatul R. în numele CC., completarea documentaţiei aferente cererii, ascunderea existenţei contractului nr. x/25.11.2013 prin disimularea sa sub forma contractului x. Deşi aceste demersuri au presupus în mod necesar şi implicarea unor angajaţi ai I. S.R.L., nicio probă administrată nu a dovedit contribuţia concretă a inculpatului H.. Niciun martor nu a confirmat împrejurarea că acest inculpat ar fi acţionat în vreun fel cu scopul de a se ascunde existenţa contractului nr. x/25.11.2013 sau a-l disimula, neexistând niciun înscris care să ateste această împrejurare.

Privitor la aspectele invocate de inculpaţii H., F. şi I. S.R.L. referitor la implicarea factorilor de decizie şi a angajaţilor UIP şi ai BB. în iniţierea unei subcontractări şi în identificarea subcontractantului, precum şi referitor la cunoaşterea de către aceştia şi de Inginerul RRR. a procentului real al subcontractării convenite de I. S.R.L. şi S.C. Y. instanţa, fără a mai relua aspectele menţionate referitor la martorul KKKK. şi la ceilalţi angajaţi ai BB., a arătat că nu au relevanţă în raport de faptele ce formează obiectul cauzei. Acuzaţiile aduse în concret inculpaţilor H., F. şi I. S.R.L. nu au fost influenţate în niciun mod printr-o eventuală implicare a angajaţilor BB. în faptele deduse judecăţii sau, mai exact, în faptele care au fost reţinute ca dovedite de către instanţă. O eventuală participaţie a unor angajaţi ai UIP şi BB. la săvârşirea faptelor nu ar putea fi de natură a exonera de răspundere inculpaţii din cauză sau de a determina lipsa de tipicitate sau de imputabilitate a faptelor reţinute ca dovedite. Pe de altă parte, s-a reţinut că, potrivit art. 371 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi persoanele indicate în actul de sesizare.

Deşi inculpata I. S.R.L., prin reprezentantul legal, a încercat să acrediteze ideea că i-a fost prezentat martorului KKKK. contractul nr. x/25.11.2013 şi că acesta a propus deschiderea unui cont Escrow, instanţa a arătat că această susţinere nu corespunde realităţii. Ideea contului Escrow, comun pentru I. S.R.L. şi S.C. Y., a aparţinut, într-adevăr, martorului KKKK., dar a fost exprimată anterior încheierii contractului nr. x/25.11.2013, motiv pentru care s-a şi regăsit în una din clauzele acestui contract.

Privitor la apărările I. S.R.L., instanţa de fond a mai aratat următoarele:

I. S.R.L. nu dorea încasarea avansului din cauza problemelor din teren, a neînţelegerilor cu CC. şi a faptului că nu dorea să existe riscul de a se cheltui banii pentru altceva, lucru care nu era permis, intenţionând să îl ceară atunci când ştia cum şi la ce să folosească banii (aspecte confirmate de martorii BBBBB., ZZZZ., DDDDD.), comunicând şi reprezentanţilor UIP, în mod repetat, că nu doresc avansul pentru că nu există alte garanţii pentru solicitarea lui (aspect care a rezultat şi din procesul-verbal al şedinţei de progres din 7.06.2013, depus la dosar de urmărire penală) şi că, oricum, nu puteau fi obligaţi să îl ceară, fiind însă adevărat că exista la nivelul BB. un element de presiune determinat de propriile obligaţii care derivau din contractul de finanţare şi care impuneau demararea lucrărilor şi respectarea unor termene stricte, mai ales dată fiind întârzierea de aproximativ 3 ani în implementarea proiectului (declaraţie martor KKKK. - dosar instanţă), ceea ce justifica o presiune impusă asupra I. S.R.L. şi CC. în acest sens (aspect menţionat de martorii ZZZZ., DDDDD., IIIII. - filele x; fila x, vol. 22 dosar instanţă), aceasta neputând fi însă, în niciun caz, considerată ca o justificare pentru încălcarea dispoziţiilor legii penale în derularea contractului sau ca şi o cauză de neimputabilitate. Martorul IIIII. a declarat că martorul KKKK. era cel care întreba la şedinţele de progres pe reprezentanţii I., de faţă cu toată lumea, când solicită avansul, datorită faptului că şi el avea o presiune la acel moment provenită din contractul de finanţare pe care BB. îl avea cu Ministerul Fondurilor Europene, referitoare la absorbţia fondurilor.

Instanţa a arătat că BB. primise o prefinanţare de la Ministerul Mediului prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu - POS MEDIU pentru întreg proiectul "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", de 164.494.066 RON, reprezentând 30% din valoarea contractului de finanţare, prima tranşă, în valoare de 15% din valoarea contractului, fiind de 82.247.033 RON, acordându-se în condiţiile art. 7 din contractul de finanţare .

În contractul de finanţare încheiat de BB. se prevedea că în cazul în care, în termen de 4 luni de la primirea primei tranşe a finanţării, nu transmitea la OI nicio cerere de rambursare care să îndeplinească condiţiile impuse în anexa IV şi valoarea cererilor de rambursare nu atingea 10% din valoarea contractelor semnate, AM (Autoritatea de Management) putea începe recuperarea sumei reprezentând prefinanţarea acordată, precum şi a dobânzilor aferente (art. 7 alin. (9). Martorul YYYY. a declarat că dacă nu se plătea avansul care provenea de către BB. către asocierea I. S.R.L. - CC., ca antreprenor general, cea dintâi era obligată să îl returneze Ministerului Mediului, riscând şi o corecţie financiară care reprezenta o penalizare pentru neconsumarea avansului care depăşea valoarea avansului şi putea fi de până la 25% din valoarea contractului de lucrări . Martorul a mai precizat că acordarea avansului de către finanţator se face doar în baza încheierii contractului de lucrări şi în baza graficului aprobat de către Ministerul Mediului, după care acest avans se distribuie de către operator către constructor în baza contractului mare de finanţare care prevede într-un anumit articol acordarea acestui avans, precum şi în baza contractului de lucrări încheiat . Martorul YYYY. a mai declarat că prefinanţarea pentru contractul de finanţare europeană s-a acordat în anul 2012 şi s-a referit nu la un contract anume, ci la tot proiectul, motiv pentru care, după ce s-au încheiat toate licitaţiile de lucrări, s-a făcut o primă dezangajare (micşorare) deoarece valoarea contractelor semnate era mai mică decât valoarea proiectului pentru care s-a primit prefinanţarea. Martorul a precizat că Ministerul Fondurilor Europene avea o putere foarte mare în aceste contracte, astfel că la orice suspiciune de neregulă făcea reţineri din cererile de rambursare automat, după care cerea control şi audit. A menţionat că din prefinanţare s-au plătit, printre altele, avansurile la contractele de lucrări, avansurile la contractele de servicii şi situaţiile de plată la contractele de servicii (ale RRR.) şi salariile personalului UIP (o parte din salarii), precum şi publicitatea.

Instanţa a arătat că nu pot fi primite apărările I. S.R.L. în sensul că angajaţii S.C. S.C. Y. redactau documentele care trebuiau trimise BB. legate de subcontractare (aşa cum se menţionează cu privire la documentele depuse în vol. 75 dosar de urmărire penală, la filele x), deoarece această împrejurare nu scutea I. S.R.L. de obligaţia de a le verifica, ele trebuind semnate de reprezentantul antreprenorului, care era asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii I. S.R.L. sau de inculpatul F., aşa cum a dovedit probaţiunea administrată, existând deci o deplină asumare a responsabilităţii cu privire la conţinutul documentelor înaintate BB.

Blocajul determinat de imposibilitatea executării lucrărilor din cauza situaţiei juridice a terenurilor şi a problemelor constatate la faţa locului ar fi putut constitui o cauză de reziliere a contractului din culpa BB., dacă erau îndeplinite condiţiile cerute de lege în acest sens, dar nu putea justifica folosirea de documente inexacte.

Instanţa a mai arătat că, în niciun caz, nu pot fi primite susţinerile inculpatei I. S.R.L. în sensul că, prin aprobarea de către BB. a subcontractării în procent de 49% către S.C. Y., în baza condiţiei suspensive de la clauza 12.1 din contractul nr. x/25.11.2013, acest contract şi-a produs efectele iniţial doar pentru procentul aprobat de BB., care putea fi mărit pe parcursul executării lucrărilor. S-a reţinut că nu poate fi vorba, în niciun caz, de o aprobare din partea BB. a subcontractării convenite prin contractul nr. x din 25.11.2013, câtă vreme existenţa acestui contract a fost ascunsă părţii civile. Apoi, dacă ar fi fost de bună-credinţă, I. S.R.L. şi S.C. Y. şi reprezentanţii lor legali care au cunoscut procentul subcontractării aprobat de BB. ar fi trebuit să modifice contractul nr. x din 25.11.2013 în sensul diminuării valorii lucrărilor subcontractate până la acest procent şi, astfel modificat, să îl folosească la încheierea actelor juridice ulterioare (asigurare, cont Escrow, etc.). În fine, în pofida faptului că BB. aprobase subcontractarea pentru un procent de 49% din CL1, la data de 5.03.2014, I. S.R.L. şi S.C. Y. au încheiat actul adiţional la contractul nr. x din 25.11.2013, prin care valoarea subcontractării a fost mărită până la un procent de 97% din valoarea CL1, împrejurare care a relevat, în mod neechivoc, faptul că nu a existat nicio clipă intenţia vreuneia dintre societăţi de a restrânge efectele contractului nr. x din 25.11.2013 la procentul aprobat, ci, exact invers, de a le extinde. Dacă exista bună-credinţă, aşa cum s-a susţinut, se aştepta momentul în care BB. ar fi aprobat majorarea valorii lucrărilor subcontractate către S.C. Y. şi apoi s-ar fi majorat valoarea contractului nr. x din 25.11.2013 prin actul adiţional. La fel, contul Escrow a fost încheiat pentru procente de 97%-3% din valoarea CL1 după aprobarea subcontractării pentru un procent de 49%. Nu au putut fi primite susţinerile inculpatei I. S.R.L. în sensul că a existat doar intenţia subcontractării unui procent mai mare de lucrări decât cel aprobat.

Instanţa a arătat că împrejurarea că, la nivelul UIP şi al BB., s-ar fi cunoscut faptul că S.C. Y. urma să efectueze toate lucrările aferente CL1 (aspect relatat de martorul IIIII. - dosar de urmărire penală, dar şi de alţi martori, inclusiv WWWWW. - dosar instanţă, precum şi de unii inculpaţi - H., L., etc.) nu a avut relevanţă, câtă vreme nu a existat o aprobare a subcontractării în baza contractului nr. x/25.11.2013. Chiar dacă această împrejurare ar fi putut să creeze inculpaţilor impresia că aveau girul autorităţii contractante pentru punerea în aplicare a contractului nr. x/25.11.2013 şi folosirea acestui contract în vederea încheierii altor acte juridice, cu toţii ştiau că, în lipsa aprobării, în conformitate cu legea şi cu condiţiile CL1, a subcontractării către S.C. Y., în temeiul acestui contract, folosirea acestuia în locul contractului x, care fusese aprobat, efectiv era frauduloasă.

S-a arătat, însă, că martorul KKKKK. a declarat că a aflat de la martora JJJJJ. că cererea iniţială de subcontractare a tuturor lucrărilor aferente CL1 nu a fost acceptată, iar în final s-a acceptat ca CC. să subcontracteze 49% din valoarea contractului, să rămână cu 1%, iar I. S.R.L. cu 50% . Similar, martora JJJJJ., manager de proiect pentru CL1 din cadrul BB., a declarat că a fost formulată doar o cerere de aprobare a subcontractării, în baza contractului x, care a fost supusă aprobării şi a fost aprobată. A declarat în mod expres că altă solicitare de subcontractare nu s-a primit şi nici vreun alt contract de subcontractare . Martora a mai declarat că nu a auzit, după aprobarea subcontractării, că s-ar fi subcontractat un alt procent, că nu a văzut niciodată contractul nr. x/25.11.2013 care i-a fost prezentat de organele de urmărire penală . Martorul YYYY. a dat o declaraţie absolut similară, precizând în plus că el nu ar fi fost de acord niciodată cu subcontractarea unui procent de 97% din CL1, deşi instrucţiunile elaborate de Ministerul Mediului şi Ministerul Fondurilor europene permiteau acest lucru . Şi martorul KKKK. a declarat că solicitarea de aprobare a subcontractării în baza contractului x din 6.12.2013 a fost supusă aprobării şi pe acest procent au fost purtate discuţii, că doar această solicitare, şi nu alta, a fost aprobată atât de Beneficiar, cât şi de Inginer, că altă solicitare de subcontractare nu s-a primit şi nici un alt contract de subcontractare până la plecarea sa din UIP . Martorul KKKK. a declarat şi el că nu a văzut contractul nr. x din 25.11.2013 până la momentul în care i-a fost prezentat de organele de urmărire penală cu ocazia audierii şi că nu a observat că în poliţa de asigurare pentru garanţia pentru returnarea avansului se făcea referire la acest contract . De asemenea, martorul NNNNN., lider al echipei de consultanţă pentru CL1, a declarat că nu a ştiut că S.C. Y. ar fi subcontractat un procent de 97% din întreg CL1, declaraţia martorului KKKK. fiind în acelaşi sens .

Toate acestea au infirmat susţinerile inculpaţilor H., F. şi I. S.R.L. şi ale martorilor în sensul că, la nivelul BB., se ştia că S.C. Y. urma să facă toată lucrarea.

Afirmaţiile inculpatei I. S.R.L. şi ale inculpatului L. în sensul că reprezentaţii BB., ştiind care erau procentele convenite de I. S.R.L. şi S.C. Y., au sugerat să se supună spre aprobare o subcontractare pentru un procent de 49% din CL1 şi care să fie aprobată, iar apoi să se majoreze valoarea subcontractării, nu au avut relevanţă. Instanţa a arătat, totodată, că martorul YYYY. a declarat că nu a sugerat UIP o subcontractare către S.C. Y. a unui procent mai mic de 50% .

Mai mult, s-a reţinut că martorul KKKK. a declarat că a discutat despre o majorare a valorii subcontractării, posibil cu martorul IIIII., dar nu în sensul ca aceasta să aibă loc după 3-4 luni de la aprobarea subcontractării pentru 49%, cum a declarat inculpatul L., ci doar în momentul în care s-ar fi ajuns la procentul de 49% de execuţie din contract, martorul IIIII. declarând şi el că, în urma unei întâlniri dintre martorii RRRRR. (de la S.C. Y.) şi KKKK. şi Inginer, s-a decis să se declare subcontractarea pentru 49% şi, ulterior, când lucrările subcontractate în acest procent erau finalizate, să se extindă procentul de subcontractare . Martorul IIIII. a declarat în faţa instanţei că "KKKK. s-a sfătuit cu domnul YYYY. şi fiecare dintre aceştia, pe rând, mi-a spus mie că să le cer sau să le spun celor două firme că aprobă subcontractarea, la început pentru jumătate din valoarea contractului, ulterior urmând să fie mărit acest procent în funcţie de lucrările care se vor executa" . Martorul IIIII. a declarat însă că s-a aprobat subcontractarea pentru un procent de 49%, dar relaţia dintre S.C. Y. şi I. S.R.L. a continuat "în baza primului contract încheiat de aceştia", acest contract fiind tocmai contractul nr. x/25.11.2013.

S-a apreciat că susţinerea reprezentantului inculpatei I. S.R.L., în sensul că avizul prealabil al Inginerului era necesar numai în situaţia în care S.C. Y. ar fi depăşit în executare procentul de 49%, nu are absolut niciun fundament .

Nici declaraţiile martorului KKKK. în sensul că "era bucătăria asocierii cât voiau să subcontracteze, atât timp cât procentul era mai mic de 100%" nu au putut fi primite, deoarece subcontractarea, pentru a-şi putea produce efectele, trebuia aprobată de BB. Or, în cauza de faţă, nu a existat o aprobare pentru subcontractare decât pentru un procent de 49% din valoarea CL1. De altfel, în cursul urmăririi penale, martorul KKKK. a declarat că:

"Nu exista un impediment din punct de vedere contractual care să împiedice subcontractarea unui asemenea procent, dar cu toate acestea subcontractantul trebuia obligatoriu declarat la Inginer, care aproba subcontractantul după ce a obţinut în prealabil consimţământul Beneficiarului" . Martorul a precizat că este interzisă subcontractarea totală, astfel că, de principiu, nu este interzisă subcontractarea unui procent de peste 90% . În faţa instanţei, martorul a declarat că nici în contractul de asociere şi nici în contractul de subcontractare nu s-a regăsit o prevedere cu privire la lucrările efective care trebuiau executate efectiv de fiecare societate, precum şi că la niciun contract din cele care făceau parte din acelaşi mare proiect nu li s-a prezentat un contract de detaliere a modului în care se împărţeau sarcinile între asociaţi, instanţa reamintind însă că, la şedinţa de progres din 14.11.2013, martorul KKKK. a afirmat că, pentru subcontractare, trebuie neapărat încheiat contractul de asociere cu detalierea sarcinilor fiecărui asociat. Cu toate acestea, în acord cu cele declarate de martorul KKKK., instanţa a constatat că nu existau prevederi legale exprese care să fi interzis subcontractarea unui procent din lucrare, fără detalierea concretă a activităţilor care trebuiau să fie executate de subcontractor . De altfel, subcontractarea a şi fost aprobată pentru un procent de 49% din CL1, iar acuzaţiile aduse prin rechizitoriu nu privesc sub nicio formă procentul pentru care s-a solicitat şi, respectiv, s-a aprobat subcontractarea, ci faptul că procentul declarat pentru subcontractare era necorespunzător realităţii. La fel, modul în care, ulterior aprobării subcontractării, antreprenorul şi subantreprenorul îşi împart efectiv lucrările şi chiar şi banii încasaţi eşalonat, a constituit o chestiune care priveşte aceste părţi şi care nu are relevanţă în cauză, faptele reţinute de instanţă în sarcina inculpaţilor constând în folosirea sau prezentarea de documente inexacte care au avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene (în forma autoratului, instigării sau a complicităţii).

S-a reţinut că susţinerile inculpatei I. S.R.L. în sensul că legislaţia europeană şi naţională nu exclud posibilitatea subcontractării şi nu impun o limită a subcontractării, deşi corecte, nu înlătură obligaţia de a exista aprobarea BB. pentru subcontractare şi nu justifică folosirea de documente inexacte.

Instanţa a mai arătat că nu pot fi primite nici argumentele invocate de I. S.R.L. prin referire la Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-406/14, Wroclaw - Miasto na prawach powiatu c/Minister Infrastruktury i Rozwoju.

Astfel, prin această hotărâre s-a arătat că:

"(1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 2083/2005 al Comisiei din 19 decembrie 2005, trebuie interpretată în sensul că o autoritate contractantă nu este autorizată să solicite, printr-o clauză din caietul de sarcini al unui contract de achiziţii publice de lucrări, ca viitorul adjudecatar al acestui contract să execute prin mijloace proprii un anumit procentaj din lucrările care fac obiectul contractului menţionat.

(2) Articolul 98 din Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 coroborat cu articolul 2 punctul 7 din acest regulament trebuie interpretat în sensul că faptul că o autoritate contractantă a impus, în cadrul unui contract de achiziţii publice de lucrări privind un proiect care beneficiază de o asistenţă financiară din partea Uniunii, ca viitorul adjudecatar să execute prin mijloace proprii cel puţin 25% din aceste lucrări, cu încălcarea Directivei 2004/18, constituie o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7, care justifică necesitatea aplicării unei corecţii financiare în temeiul articolului 98 menţionat, în măsura în care posibilitatea ca această încălcare să fi avut o incidenţă asupra bugetului fondului vizat nu poate fi exclusă. Cuantumul acestei corecţii trebuie determinat ţinând seama de toate împrejurările concrete care sunt relevante din perspectiva criteriilor menţionate la alin. (2) primul paragraf al articolului 98 din regulamentul menţionat, respectiv natura neregularităţii constatate, gravitatea sa şi pierderea financiară care a rezultat din aceasta pentru fondul în cauză".

Alte hotărâri similare celei menţionate mai sus, invocate de I. S.R.L., au fost C-63/18, Vitali SpA c/Autostrade per l’Italia SpA şi C-298/15, "Borta" UAB c/Klaipedos valstybinio juru uosto direkcijaVi.

Instanţa a arătat că, în prezenta cauză, nu numai că nu s-a stabilit prin lege sau prin CL1 un procent de lucrări care să fi fost obligatoriu de realizat de către asocierea I. S.R.L. - CC., personal şi exclusiv, dar, mai mult, nici nu a existat un refuz expres al aprobării subcontractării într-un procent similar celui convenit de I. S.R.L. (în numele asocierii I. S.R.L. - CC.) şi S.C. Y., cererea de aprobare a subcontractării pentru procentul de 94,98% fiind retrasă de I. S.R.L. fără a i se fi dat vreo soluţie. În plus, I. S.R.L. a folosit documente inexacte pentru aprobarea subcontractării unui procent de 49% din CL1, iar apoi I. S.R.L. a folosit documente inexacte pentru încheierea contractului de asigurare ce a stat la baza plăţii avansului, aspecte care exced total situaţiei din deciziile invocate de inculpata I. S.R.L. Motivul pentru care se intenţionase respingerea cererii de aprobare a subcontractării în procent de 94,98% din CL1 a avut la bază atât faptul că CC. venise cu experienţa similară (condiţie pe care I. S.R.L. nu o îndeplinea), dar şi faptul că se ajungea, practic, la vicierea procedurii de licitaţie, prin subcontractarea aproape totală a lucrărilor.

Susţinerile martorului KKKK. în sensul că era dreptul asocierii I. S.R.L. - CC. şi al subcontractorului S.C. Y. să stabilească cum se împarte avansul, deşi corecte, nu au avut relevanţă. Nu împărţirea în sine a avansului între I. S.R.L. şi S.C. Y. a constituit o problemă, ci faptul că, pentru încasarea acestui avans, s-au folosit documente inexacte, respectiv poliţa de asigurare pentru garanţia returnării avansului care a fost încheiată urmare a prezentării frauduloase a contractului nr. x/25.11.2013 ca fiind contractul de subcontractare, iar pentru deschiderea contului Escrow, care a stat la baza modificării prin act adiţional a CL1, s-a folosit din nou contractul nr. x/25.11.2013. Deşi împărţirea avansului s-a realizat potrivit contractului de cont Escrow în procente de 97%-3%, acest contract avea la bază contractul nr. x/25.11.2013 în forma iniţială, în care procentele erau de 95,2% şi, respectiv, 4,8% (actul adiţional prin care s-au modificat procentele în sensul din contractul Escrow datând doar din 5.03.2014), deci nici măcar în acest caz nu s-a acţionat în conformitate cu procentele care rezultau din contractul în vigoare între aceste părţi la deschiderea contului Escrow (actul adiţional la contractul nr. x din 25.11.2013 nu a fost comunicat băncii).

Instanţa a arătat că plata sumei de 7.705.590,96 RON, cu titlu de avans, în contul Escrow deţinut de I. S.R.L. şi S.C. Y. la FF., s-a făcut în baza facturii seria x nr. x/3.03.2014 emisă de I. S.R.L. către BB., prin ordinul de plată nr. x din 12.03.2014 . Extrasul de cont a fost depus la dosar instanţă.

Suma plătită cu titlu de avans de către BB. către I. S.R.L. avut la bază certificatul interimar de plată x din 26.02.2014, emis de Inginer, pentru suma de 6.214.186,26 RON, la care se adăuga TVA de 1.491.404,70 RON.

Prin cererea de rambursare nr. x/18.03.2014, BB. a solicitat la rambursare Ministerului Mediului cheltuielile aferente facturii nr. x/03.03.2014 (emisă de I. S.R.L.), respectiv 6.214.186,26 RON fără TVA şi 1.491.404,70 RON TVA (total 7.705.590,96 RON).

Autorizarea cheltuielilor în valoare de 6.214.186,26 RON (din care 5.282.058,32 RON reprezintă Contribuţia din Fondul de Coeziune,807.844,21 RON contribuţia din bugetul de stat şi 124,283,73 RON contribuţia din bugetul local), la care se adăuga TVA, a fost făcută în data de 28.03.2014, pe baza dosarului cererii de rambursare şi a documentelor suport prezentate de BB., în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora şi al O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă.

Din această sumă, valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate care a fost recuperată prin cererea de rambursare a fost de 1.826.970,76 RON.

Autoritatea de Management POS Mediu a plătit în contul BB. suma de 3.455.087,56 RON, reprezentând contribuţia din Fondul de Coeziune (din fondurile solicitate de la Autoritatea de Certificare şi Plată) prin O.P. nr. x/03.04.2014, suma de 807.844,21 RON din bugetul de stat (din capitolul bugetar 7401 - Protecţia mediului, subcapitolul 740156, titlul VIII - Proiecte cu finanţare din fonduri externe (FEN) postaderare), prin O.P. nr. x/31.03.2014, precum şi suma de 1.491.404,70 RON, reprezentând T.V.A.-ul aferent cheltuielilor eligibile din cererea de rambursare (din capitolul bugetar 7401 - Protecţia mediului, subcapitolul 740156, titlul VIII - Proiecte cu finanţare din fonduri externe (FEN) postaderare) prin O.P. nr. x/31.03.2014 .

Cele trei plăţi însumează 5.754.336,47 RON, iar adăugând prefinanţarea corespunzătoare cheltuielilor autorizate, care a fost recuperată prin cererea de rambursare, a rezultat că suma totală achitată de Autoritatea de Management POS Mediu către BB. aferent avansului a fost de 7.581.307,23 RON.

Diferenţa de 124.283,73 RON reprezenta contribuţia beneficiarului finanţării, BB., potrivit contractului de finanţare.

Prin urmare, prejudiciul încercat de autoritatea contractantă Ministerul Mediului - Direcţia Generală AM POS Mediu ca urmare săvârşirii faptei a fost de 7.581.307,23 RON.

În legătură cu avansul acordat şi rambursarea sumelor de către Ministerul Mediului, s-au făcut următoarele precizări:

O primă precizare a fost aceea că nu pot fi primite susţinerile martorului KKKKK., angajat al BB. şi ofiţer financiar al proiectului major din care făcea parte CL1, în sensul că, dat fiind faptul că cererea a fost autorizată integral la plată, toate documentele care au stat la baza acordării avansului (CIP, factură, ordin de plată, extras de cont, garanţii depuse de Antreprenor) şi care au făcut obiectul cererii de rambursare care a fost transmisă la AM POS MEDIU pentru plată au fost valabile. Instanţa a arătat că printre documentele care au stat la baza autorizării cheltuielilor a fost, dincolo de documentele falsificate de inculpaţii B. şi D. şi de care inculpaţii F., H. şi I. S.R.L. nu aveau cunoştinţă, şi garanţia pentru returnarea avansului, care a fost încheiată în mod fraudulos prin prezentarea contractului nr. x din 25.11.2013 ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB. şi în baza căruia S.C. Y. ar fi dobândit calitatea de subcontractor.

O a doua precizare a fost aceea că nu pot fi primite nici susţinerile inculpatei I. S.R.L. în sensul că antreprenorul, care era Asocierea I. S.R.L - CC., putea obţine avansul imediat după semnarea contractului de achiziţie publică, inculpata apreciind ca neîntemeiată susţinerea din rechizitoriu în sensul că s-a subcontractat pentru a se putea obţine avansul. Privitor la acest aspect, instanţa a arătat că este adevărat că avansul putea fi încasat imediat după încheierea CL1, dar numai în măsura în care erau îndeplinite cele trei condiţii cerute de pct. 14.2 din Condiţiile generale de contract, printre care era şi cea de a prezenta o garanţie de valoarea şi în moneda stabilite pentru plata în avans. Se mai prevedea la pct. 14.2 că această garanţie trebuie emisă de către o entitate şi dintr-o ţară aprobată de către beneficiar şi care trebuie să aibă formatul anexat Condiţiilor particulare sau alt format acceptat de către beneficiar. Or, I. S.R.L. nu a prezentat o astfel de garanţie, contractul de asigurare pentru garanţie fiind încheiat de S.C. Y. doar după aprobarea acestei societăţi ca subcontractor de către BB. (urmare a prezentării frauduloase a contractului x din 6.12.2013 ca fiind contractul de subcontractare) şi prin prezentarea frauduloasă în faţa societăţii de asigurare a contractului nr. x/25.11.2013. Doar de la acest moment, adică de la data de 10.02.2014, erau îndeplinite condiţiile cerute pentru plata avansului.

O a treia precizare a fost aceea că avansul achitat de BB. a fost de 7.705.590,96 RON, iar cheltuielile autorizate în legătură cu acest avans de Ministerul Mediului - AM POS Mediu au fost de 7.581.307,23 RON, pe baza menţiunilor din cererea de rambursare şi a tuturor documentelor depuse de BB. (dosarul cererii de rambursare), acesta fiind şi prejudiciul încercat de minister ca urmare a depunerii cererii de rambursare.

Avansul achitat de BB. în contul deţinut de I. S.R.L. şi de care au dispus împreună inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y. provenea şi din prefinanţarea acordată de Ministerul Mediului, dar şi din fondurile BB., deoarece, potrivit contractului de finanţare, aceasta contribuia cu 2% la finanţarea Proiectului Major din care făcea parte şi CL1 .

Prejudiciul de 7.581.307,23 RON localizat în patrimoniul Ministerului Mediului a fost urmarea autorizării, la data de 28.03.2014, a rambursării către BB. a cheltuielilor în valoare de 6.214.186,26 RON, plus TVA. Din această sumă, 1.826.970,76 RON reprezentau valoarea prefinanţării recuperate prin cererea de rambursare, iar sumele plătite în perioada 31.03.2014 - 3.04.2014, în contul BB., totalizând 5.754.336,47 RON, au fost reprezentate de contribuţia din Fondul de Coeziune (3.455.087,56 RON), sume din bugetul de stat (807.844,21 RON din bugetul de stat) şi TVA aferent cheltuielilor eligibile din cererea de rambursare (1.491.404,70 RON).

Prefinanţarea constituia, în esenţă, un împrumut acordat de Ministerul Mediului părţii civile BB., iar numai la momentul autorizării cheltuielilor se stabilea suma concretă care urma să fie acordată părţii civile raportat la acest avans. În cadrul acestei sume se stabilea valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate care era recuperată prin cererea de rambursare, iar ceea ce se plătea efectiv era diferenţa dintre cheltuielile autorizate şi această valoare a prefinanţării (valoarea prefinanţării recuperată constituia, practic, o restituire a împrumutului, dar aceasta intra în categoria cheltuielilor autorizate). Doar de la momentul autorizării cheltuielilor, valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate, care era recuperată prin cererea de rambursare, era considerată sumă obţinută efectiv de BB. din bugetul Uniunii Europene şi din bugetul naţional.

Recuperarea ulterioară a acestui prejudiciu, de către Ministerul Fondurilor Europene de la BB., în cursul anului 2016, în baza procesului-verbal nr. x din 23.08.2016 încheiat de acest minister, prin care s-a stabilit în sarcina BB. obligaţia de plată a sumei de 7.581.307,23 RON, ca urmare a neregulilor constate în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2001, constând în nerecuperarea avansului achitat Antreprenorului din CL1, nu a avut relevanţă sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

A rezultat, aşadar, că prejudiciile suportate de BB. şi Ministerul Mediului, ca urmare a săvârşirii infracţiunii, s-au produs şi recuperat succesiv.

Primul prejudiciu, de 7.705.590,96 RON, a fost încercat de BB., care a achitat avansul din fonduri europene, cofinanţare naţională şi din fonduri proprii.

Al doilea prejudiciu, subsecvent, a fost încercat de Ministerul Mediului, pe baza prezentării documentelor suport înaintate de BB., ca urmare a autorizării cheltuielilor în sumă de 7.581.307,23 RON, formată din contribuţie fonduri UE 5.282.058,32 RON, contribuţie publică naţională de la bugetul de stat 807.844,21 RON şi TVA 1.491.404,70 RON, iar cu ocazia autorizării acestor cheltuieli şi a plăţii sumei de 5.754.336,47 RON către BB. (diferenţa de 1.826.970,76 RON fiind compensată cu o parte din prefinanţare), BB. şi-a recuperat din prejudiciu suma de 7.581.307,23 RON. Diferenţa de 124.283,73 RON a rămas ca prejudiciu nerecuperat încercat de partea civilă BB.

Al treilea prejudiciu, tot subsecvent, a fost încercat de BB. urmare a achitării de către aceasta, integral, a sumei de 7.581.307,23 RON către Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, care preluase între timp atribuţiile Ministerului Mediului pe linia fondurilor europene. Cu această ocazie, Ministerul Fondurilor Europene şi-a recuperat integral prejudiciul. Acesta s-a adăugat diferenţei de 124.283,73 RON nerecuperată, rezultând un prejudiciu total nerecuperat egal cu valoarea avansului de 7.705.590,96 RON.

Modul în care au fost cheltuiţi de către S.C. Y. banii încasaţi cu titlu de avans, deşi detaliat în rechizitoriu, cu sublinierea unor neregularităţi, nu a avut relevanţă în ce priveşte inculpata I. S.R.L. şi inculpaţii H. şi F., raportat la acuzaţiile aduse.

Având în vedere acuzaţiile aduse inculpaţilor F., I. S.R.L. şi H., în urma analizei materialului probator şi a apărărilor acestora, instanţa a reţinut următoarele concluzii:

În privinţa inculpatului F.:

- a acceptat în mod sistematic să încheie contracte şi să semneze documente în numele I. S.R.L., în calitate de administrator, fără a-l interesa vreun moment ce anume semnează şi care sunt efectele juridice ale documentelor semnate, conducerea societăţii fiind exercitată în fapt de inculpatul H.; remuneraţia pe care o primea lunar de la I. S.R.L. nu era cu titlu gratuit, ci era echivalentul muncii pe care acesta o presta sau trebuia să o presteze în folosul I. S.R.L. şi care implica asumarea responsabilităţii pentru activităţile desfăşurate şi actele încheiate în numele I. S.R.L.;

- dată fiind vechimea sa în funcţia de administrator al I. S.R.L., complexitatea activităţii acestei societăţi, participarea la mai multe licitaţii, a rezultat în mod neechivoc că inculpatul cunoştea rigorile legislative privind întocmirea dosarelor de licitaţie, semnarea contractelor şi a documentelor aferente CL1; faptul că nu el conducea efectiv I. S.R.L., că nu a avut vreo implicare în demersurile care au premers încheierii CL1 şi că implicarea sa în derularea acestui contract s-a limitat doar la semnarea anumitor documente, nu a avut relevanţă raportat la acuzaţiile aduse, probaţiunea dovedind, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele imputate inculpatului; împrejurarea că alte persoane din cadrul I. S.R.L. semnau sistematic documente în locul său reprezintă o realitate dovedită prin probele administrate, care însă nu a prezentat relevanţă în cauză prin raportare la încadrarea juridică şi descrierea faptelor imputate prin rechizitoriu inculpatului; pentru acest considerent, proba cu expertiza grafoscopică solicitată de inculpatul F., la care însă acesta a renunţat, nu ar fi fost concludentă;

- deşi este adevărat că la redactarea contractelor şi-au adus contribuţia alţi angajaţi ai I. S.R.L., printre care şi juristul ZZZZ., şi că inculpatul a primit asigurări că documentele sunt legale, aceasta nu îl exonera pe inculpat de obligaţia de a le citi şi verifica sub aspectul conţinutului, având în vedere că, prin semnătura sa, angaja juridic societatea şi că existau obligaţii a căror respectare o garanta sau confirma prin semnătura sa; chiar dacă deciziile în societate le lua inculpatul H., care se consulta şi cu cei care conduceau departamentele din societate, semnarea contractelor de către inculpatul F. nu poate fi în niciun caz considerată o simplă formalitate, cum a susţinut inculpatul; inculpatul F. avea o vechime considerabilă în funcţia de administrator, cunoştea rigorile legale privind contractele de achiziţie publică şi a celor finanţate din fonduri europene, I. S.R.L. derulând şi anterior astfel de contracte;

- reaua-credinţă a inculpatului este dovedită din momentul în care a acceptat, la data de 7.01.2013, să semneze contractul de asociere autentificat cu CC., precum şi CL1, deşi ştia că în dosarul de licitaţie existau documente care ar fi trebuit semnate de el în numele I. S.R.L. (formulare, declaraţii, etc.) şi care au fost semnate de alte persoane, fără ca el să fi dat vreo împuternicire în acest sens vreunei persoane; CL1 avea o valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională; acuzaţia adusă însă inculpatului F. privind etapa precontractuală priveşte exclusiv folosirea înscrisurilor falsificate de inculpaţii B. şi D., folosire care a avut loc prin includerea documentelor în dosarul de licitaţie depus la 6.09.2012, acţiune care a fost efectuată de alte persoane în numele I. S.R.L., iar nu de inculpatul F., câştigarea licitaţiei, inclusiv pe baza acestor documente, având loc la 19.12.2012; nu există nicio dovadă a faptului că inculpatul F. ar fi cunoscut că în documentaţia de licitaţie existau documente falsificate de inculpaţii B. şi D. anterior declanşării cercetărilor în prezenta cauză şi aducerii la cunoştinţă a acestei împrejurări de către organele de urmărire penală cu ocazia audierii inculpatului din noaptea de 2/3.03.2015, astfel că afirmaţia din rechizitoriu "De documentele depuse în cadrul procedurii, inclusiv de cele falsificate, a luat cunoştinţă inculpatul F., administrator al I. SRL" nu are suport probator.

Instanţa a reţinut că probaţiunea administrată nu a dovedit acuzaţia adusă inculpatului F. constând în acţiunea de folosire, în etapa precontractuală, a documentelor false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D., pe baza cărora Asocierii I. - CC. i-a fost atribuit pe nedrept contractul de lucrări nr. x/7.01.2013 în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională. Astfel, probatoriul analizat a dovedit că inculpatul F. nu a avut nicio legătură cu depunerea acestor documente în dosarul de licitaţie (existând alte persoane din cadrul I. S.R.L. care s-au ocupat de tot acest demers) şi nu a cunoscut caracterul lor fals nici la momentul semnării CL1 şi nici ulterior, până la momentul aducerii la cunoştinţă a calităţii de suspect în prezenta cauză.

Nu au putut conduce la concluzia că inculpatul F. a cunoscut caracterul fals al documentelor folosite în dosarul de licitaţie aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul că inculpatul F. "avea reprezentarea faptului că activitatea desfăşurată de familia Palada în administrarea I. S.R.L. nu este întotdeauna legală", că "fiind audiat în calitate de martor cu privire la împrejurările în care QQQQQQQQ. (defunctul tată al inculpatului H.) a dat mită funcţionarilor din cadrul Consiliului Judeţean Prahova, cunoştea faptul că I. S.R.L. era cercetată într-un dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, a fost indicat ca persoană care cunoaşte în detaliu modalitatea de participare la licitaţia de la Sinaia - Breaza de către inculpatul H., care l-a nominalizat ca martor în denunţul depus cu privire la aceste fapte ". Cunoaşterea unor aspecte de nelegalitate privind activitatea desfăşurată în cadrul I. S.R.L. nu a putut constitui, în absenţa altor probe, o dovadă a faptului că inculpatul F. cunoştea caracterul fals al documentelor din dosarul de licitaţie.

Instanţa a reţinut că probaţiunea a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul F., în calitate de administrator al I. S.R.L., cu rea-credinţă, în etapa de executare a contractului de lucrări nr. x/7.01.2013 încheiat între asocierea I. S.R.L. - CC. şi BB., în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională:

- a semnat, cu rea-credinţă, declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, document inexact în cuprinsul căruia se menţionează la rubrica privind procentul din valoarea totală a contractului ca fiind 49%, în timp ce subcontractarea convenită între asocierea I. S.R.L. - CC. prin liderul asocierii, I. S.R.L., prin contractul nr. x/25.11.2013 semnat chiar de el în numele I. S.R.L. era pentru un procent de 95,2%, declaraţia fiind folosită în cadrul proiectului CL1 şi având ca urmare aprobarea de către BB. şi inginer a subcontractării către S.C. Y. (adresa Inginerului 1208 din 13.01.2014, adresa nr. x a BB., Instrucţiunea Inginerului cu nr. x/29.01.2014); odată cu şi prin semnarea declaraţiei, s-a omis totodată comunicarea procentului real al subcontractării către BB. în baza contractului nr. x/25.11.2013 şi a existenţei acestui contract care îşi producea efectele între I. S.R.L. şi S.C. Y. şi care a fost folosit în toate demersurile ulterioare privind CL1 în locul contractului aprobat de BB., care era x din 6.12.2013, inclusiv în actele juridice încheiate de inculpatul F. în numele I. S.R.L.; declaraţia a fost înaintată prin adresa din 8.01.2014 emisă de reprezentantul antreprenorului, către Inginer şi spre ştiinţă BB., fiind înregistrată la inginer sub nr. x din 8.01.2013; faptul că nu inculpatul F. a fost cel care a înaintat fizic documentul către BB. (aspect invocat de inculpat) nu a avut relevanţă, deoarece declaraţia a fost făcută tocmai pentru a fi folosită în vederea aprobării subcontractării prin depunerea ei la BB., în caz contrar neproducând nicio consecinţă juridică, iar inculpatul F. a acţionat în calitate de administrator al I. S.R.L., care era liderul asocierii I. S.R.L. - CC.; numai aprobarea S.C. Y. ca subcontractor a permis acestei societăţi ca, în calitate de contractant, la data de 10.02.2014, să încheie contractul de asigurare x cu asiguratorul LLL. (asiguratul fiind asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiarul fiind S.C. BB.) având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON, condiţie indispensabilă plăţii avansului; poliţa de asigurare este, la rândul ei, un document inexact şi a fost înaintată la data de 14.02.2014 atât beneficiarului BB., cât şi Inginerului;

- a încheiat, la data de 20.01.2014, în numele I. S.R.L., ca lider al asocierii I. S.R.L. - CC., contractul de cont Escrow nr. x cu FF. S.A. şi S.C. Y., în care s-a convenit, pe baza contractului nr. x/25.11.2013 prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB., împărţirea sumelor virate de BB. în legătură cu executarea CL1 între I. S.R.L. şi S.C. Y., în procente de 3% şi, respectiv, 97%; fişa de identificare financiară a contului în care apărea doar I. S.R.L. a fost depusă la BB., iar în baza acesteia s-a încheiat, la data de 21.02.2014, între BB. şi asocierea I. S.R.L. - CC., reprezentată prin inculpatul F., Actul adiţional nr. x la acordul contractual nr. xB/7.01.2013 (CL1) prin care s-a completat punctul 5 din acest acord, în sensul că plăţile se vor face în contul asocierii I. S.R.L. - CC. prin liderul asocierii I. S.R.L. la FF., în contul x;

- a omis să comunice BB. încheierea contractului nr. x din 25.11.2013 către BB., ascunzând existenţa acestuia, deşi acest contract a stat la baza deschiderii contului Escrow, a încheierii contractului de asigurare privind garanţia pentru returnarea avansului, precum şi, subsecvent, la baza modificării CL1 prin actul adiţional nr. x;

- a omis să comunice BB. încheierea, la data de 5.03.2014, în numele I. S.R.L., a actului adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013 încheiat cu S.C. Y., prin care valoarea netă a subcontractării a fost mărită la suma de 60.277.606,74 RON (exclusiv TVA), deci la 97% din valoarea totală a CL1, act care trebuia prezentat şi supus aprobării BB. şi care, deşi neaprobat de BB., a stat, alături de contractul nr. x din 25.11.2013 şi de contractul Escrow, la baza împărţirii avansului între I. S.R.L. şi S.C. Y.

Urmare a tuturor acestor acţiuni, la data de 13.03.2014, partea civilă BB. a achitat în contul Escrow deschis la FF. avansul aferent CL1 în cuantum de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene şi fonduri ale părţii civile, sumă ce a putut fi eliberată către inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y. numai în temeiul anexei B la contractul Escrow, din data de 13.03.2014, semnată de inculpaţii J. şi F., intitulată "Notificare de eliberare a sumei", din nou cu referire expresă la contractul x din 25.11.2013, fiind totodată împărţită astfel: 7.474.423,23 RON S.C. Y., reprezentând 97% şi 231.167,73 RON I. S.R.L., reprezentând 3%. Urmare a prezentării documentelor de către BB., Ministerul Mediului - AM POS Mediu a autorizat cheltuielile cu avansul, stabilind că, din acestea, 5.282.058,32 RON reprezintă contribuţie din fonduri UE, 807.844,21 RON contribuţie publică naţională de la bugetul de stat şi TVA 1.491.404,70 RON, totalizând 7.581.307,23 RON (diferenţa de 124.283,73 RON reprezentând contribuţia BB.). S-a stabilit că valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate recuperată prin cererea de rambursare a fost de 1.826.970,76 RON, iar Ministerul Mediului a achitat, în perioada 31.03.2014 - 3.04.2014, către BB., suma de 5.754.336,47 RON.

Instanţa a arătat că statutul de avans al sumai încasate de I. S.R.L. şi nu de plată pentru lucrările efectuate nu are relevanţă relevanţă, în pofida susţinerilor inculpatului F.; natura juridică a avansului este aceeaşi cu cea a fondurilor din care este finanţat proiectul. Totodată, faptul că inculpatul F. nu a avut vreun folos material sau de altă natură ca urmare a semnării documentelor privind CL1 a fost irelevant prin raportare la acuzaţiile aduse în cauză, legea necondiţionând existenţa infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 de obţinerea unui folos propriu.

De asemenea, faptul că pentru aceeaşi infracţiune a fost trimisă în judecată şi inculpata persoană juridică I. S.R.L., al cărei administrator a fost inculpatul, nu a reprezentat o împrejurare de natură a exclude posibilitatea antrenării răspunderii penale a inculpatului; conform art. 19¹ alin. (2) C. pen. din 1969 ("Condiţiile răspunderii penale a persoanelor juridice"):

"Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni", iar conform art. 135 alin. (4) C. pen. ("Condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice"):

"Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte".

În privinţa inculpatei persoană juridică I. S.R.L., instanţa a arătat că s-a reţinut prin rechizitoriu că, în numele şi în interesul acesteia, inculpatul F., în calitate de administrator, a folosit în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" documente false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D., pe baza cărora Asocierii I.-CC. i-a fost atribuit, pe nedrept, contractul de lucrări nr. x/7.01.2013, în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, iar ulterior, în etapa de executare, a semnat şi folosit documente cu caracter inexact care au făcut posibilă subcontractarea către inculpata Y. şi obţinerea, la data de 13.03.2014, a avansului în valoare de 7.705.590,96 RON, iar în executarea contractului CL1 finanţat din fonduri europene, în numele şi în interesul acesteia, reprezentantul acesteia inculpatul F., cu ştiinţă, a omis să furnizeze datele reale privind procentul subcontractării lucrării atribuite în modalitatea descrisă mai sus către S.C. Y., având ca rezultat obţinerea pe nedrept a avansului în cuantum de 7.705.590,96 RON.

În concret, instanţa a constatat că inculpatei persoană juridică i se impută exact săvârşirea faptelor imputate inculpatului F., dată fiind calitatea acestuia de administrator al societăţii.

Conform art. 135 C. pen., persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

Instanţa a arătat că faptele au fost săvârşite de inculpatul F. în calitatea sa de administrator şi de reprezentant legal al inculpatei - persoană juridică I. S.R.L., în numele şi în interesul acesteia, pentru ca persoană juridică să obţină un câştig, respectiv să încaseze avansul aferent CL1 şi, totodată, să evite pierderea garanţiei de bună execuţie în valoare de 6.214.186 RON achitată după atribuirea CL1 şi alte consecinţe negative care puteau fi atrase de neexecutarea obligaţiilor care îi reveneau din acest contract de achiziţie publică.

Instanţa nu a mai reluat acţiunile şi inacţiunile reţinute în privinţa inculpatului F., menţionate pe larg anterior, ci s-a limitat la a preciza că toate acestea se reţin şi în sarcina inculpatei persoană juridică I. S.R.L., vinovăţia acesteia fiind identică cu vinovăţia inculpatului F., dată fiind calitatea acestuia de administrator şi reprezentant legal al societăţii. Ceea ce s-a menţionat că nu s-a reţinut în sarcina inculpatului F. (respectiv folosirea înscrisurilor falsificate de inculpaţii B. şi D.), nu s-a reţinut nici în privinţa inculpatei persoană juridică I. S.R.L.

Chiar dacă instanţa nu a reţinut în sarcina inculpatei I. S.R.L. acţiunea de folosire a documentelor falsificate, nu au putut fi primite susţinerile acesteia din cadrul concluziilor, respectiv că "modalitatea de comitere a falsului (prin decuparea semnăturii lui O. şi a ştampilei S.C. CC. de pe documente folosite în alte licitaţii şi aplicarea acestora, prin intermediul programelor informatice, pe documentele solicitate în cadrul procedurii CL1) nu vizează fondul documentelor, ci doar forma, conţinutul acestora corespunzând realităţii", motiv pentru care s-a apreciat că "licitaţia a fost corect adjudecată, cele două societăţi I., CC. îndeplinind condiţiile pentru câştigarea licitaţiei". S-a reţinut că falsificarea semnăturii şi/sau a ştampilei vizează exclusiv chestiuni de formă, dar o astfel de falsificare constituie exact elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sau fals material în înscrisuri oficiale (art. 322, art. 320 C. pen.), independent de caracterul real sau nereal al menţiunilor din cuprinsul unui document. Simpla falsificare a semnăturii sau ştampilei, cu condiţia întrunirii şi a celorlalte condiţii cerute de textele legale, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată sau fals material în înscrisuri oficiale. Aceste infracţiuni de fals în înscrisuri există chiar dacă menţiunile din cuprinsul înscrisului sunt reale. În plus, în prezenta cauză, dincolo de înscrisurile pe care s-au aplicat ştampila scanată a CC. şi semnătura falsificată a inculpatului O. şi care aveau un conţinut real, există procuri falsificate, angajamente de susţinere tehnică şi profesională date în fals, astfel că, în niciun caz, nu s-a putut accepta ideea că licitaţia a fost corect câştigată de asocierea I. S.R.L. - CC.

Cât priveşte susţinerile inculpatei I. S.R.L. că actele întocmite de inculpatul B. au fost ratificate, instanţa a făcut trimitere la cele expuse cu ocazia analizei realizate privitor la inculpaţii B. şi D., subliniind concluzia la care s-a ajuns, şi anume că nu poate exista decât o ratificare a unui act efectuat în lipsa unui mandat (sau cu depăşirea puterilor conferite de mandat), ratificarea neavând nicio relevanţă cu privire la falsul comis.

Aspectele invocate de inculpata I. S.R.L. legat de încadrarea juridică a faptei au fost analizate în partea referitoare la rezolvarea acţiunii penale, dat fiind faptul că au existat şi alţi inculpaţi care au invocat aspecte similare.

În privinţa inculpatului H., în urma analizei întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, instanţa a constatat că, deşi acesta a fost la curent cu derularea evenimentelor, a negociat încheierea contractelor cu inculpaţii R., B. (pentru CC.) şi L. (pentru S.C. Y.), nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că acesta ar fi fost implicat în activitatea infracţională pentru care a fost trimis în judecată.

A fost avut în vedere că, prin rechizitoriu, s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul H.:

- l-a determinat cu intenţie pe inculpatul F. să folosească în cadrul licitaţiei având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" documente false în baza cărora Asocierii I.-CC. i-a fost atribuit contractul de lucrări nr. x/7.01.2013 în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), finanţat din fonduri europene şi naţionale, iar ulterior, în faza de executare, să semneze şi să folosească documente cu caracter inexact care au făcut posibilă subcontractarea către inculpata Y. şi obţinerea, la data de 13.03.2014, a avansului în valoare de 7.705.590,96 RON şi

- l-a determinat cu intenţie pe inculpatul F. să omită furnizarea de date reale autorităţilor privind procentul subcontractării, acţiuni prin care Asocierii I. - CC. i-a fost decontat pe nedrept avansul (fonduri europene şi fonduri naţionale).

Pornind de la ultimul paragraf din concluziile privitoare la inculpatul F. în care s-a reţinut că nu s-a dovedit că acesta a folosit, cu rea-credinţă, în etapa precontractuală, documente false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D. pe baza cărora Asocierii I.-CC. i-a fost atribuit pe nedrept contractul de lucrări nr. x/7.01.2013, documentele fiind depuse de alte persoane la dosarul de licitaţie, inculpatul F. neavând cunoştinţă de aceste falsuri nici măcar la semnarea CL1, instanţa a arătat că nu se poate reţine nici în sarcina inculpatului H. o activitate de determinare a inculpatului F. să folosească aceste înscrisuri.

S-a reţinut că instigarea este acea formă a participaţiei penale care presupune determinarea cu intenţie de către o persoană, numită instigator, a unei alte persoane (autorul) să comită o faptă prevăzută de legea penală (art. 47 C. pen.). Dacă lipseşte fapta autorului, nu poate exista nici activitatea instigatorului de determinare la comiterea vreunei fapte, C. pen. actual nemaiincriminând instigarea neurmată de executare. În art. 29 C. pen. din 1969 era incriminată instigarea neurmată de executare constând în actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului.

Sintetizând aspectele expuse, raportat la acuzaţiile concrete aduse inculpatului H., instanţa a constatat că probaţiunea administrată nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul H., deşi era cel care conducea în fapt I. S.R.L., a exercitat vreo acţiune de determinare a inculpatului F. să semneze şi să folosească documente false sau inexacte în legătură cu CL1, nici în etapa precontractuală şi nici în etapa executării contractului.

Astfel, punctual, instanţa a arătat următoarele:

- deşi inculpatul H. a decis participarea I. S.R.L. la licitaţia pentru CL1 şi a convenit cu inculpatul B. formula de participare la licitaţia pentru CL1, respectiv asociere I. S.R.L. - CC. în proporţii de 50%-50%, cu I. S.R.L. lider al asocierii, probaţiunea administrată nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că acesta a cunoscut că inculpaţii B. şi D. au falsificat procurile de reprezentare a CC. şi GGG., precum şi celelalte înscrisuri (menţionate cu mai sus, precum şi cu ocazia expunerii stării de fapt) şi că, subsecvent, inculpatul B. a semnat în fals acordul de asociere cu I. S.R.L. în numele CC., precum şi împuternicirea acordată liderului asocierii; în absenţa oricărei alte probe, faptul că inculpatul H. a cunoscut că inculpatul R. nu a fost de acord cu participarea I. S.R.L. şi CC. la licitaţie în formula asocierii nu a putut dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acesta a ştiut că inculpatul B. a falsificat procura de reprezentare a CC. în vederea semnării contractului de asociere, precum şi celelalte documente emanând aparent de la CC.; plata sumei de 44.420 RON, de către I. S.R.L. către S.C. HHH. S.R.L., la data de 5.07.2013, reprezenta un avans pentru serviciile de proiectare de care I. S.R.L. a ajuns să aibă nevoie în executarea CL1, neputând constitui o dovadă a faptului că inculpatul H. a cunoscut anterior licitaţiei, deci cu peste 10 luni în urmă, că inculpaţii B. şi D. au falsificat înscrisurile menţionate; necunoscând el însuşi că documentele prezentate de inculpaţii B. şi D. au fost falsificate, nu se putea reţine nici că ar fi instigat o altă persoană să folosească, cu rea-credinţă, aceste documente false;

- nu s-a dovedit că inculpatul H. a fost cel care l-a determinat pe inculpatul F. să semneze acordul de asociere notarial cu CC. şi CL1; actul de sesizare nici nu indică modalitatea în care ar fi fost formulată şi transmisă inculpatului F. o astfel de solicitare; mai mult, din probele administrate a rezultat că pe inculpatul F. l-au chemat la notar şi, respectiv, la sediul BB., martorii EEEEEEEE. şi MMMM.; în plus, cererea de încheiere a unui contract de asociere autentificat a fost formulată chiar înaintea semnăturii CL1, deşi nu era obligatorie încheierea contractului în această formă decât dacă autoritatea contractantă solicita;

- deşi inculpatul H. a negociat cu CC. modificarea procentelor în cadrul asocierii şi apoi a negociat cu reprezentanţii S.C. Y. încheierea contractului nr. x din 25.11.2013, nu s-a dovedit că el a fost cel care i-a solicitat inculpatului F. să semneze în numele I. S.R.L. contractul nr. x din 25.11.2013 cu S.C. Y.; probaţiunea administrată a dovedit că martorul ZZZZ. a fost cel care l-a chemat pe inculpatul F. să vină la sediul societăţii şi să semneze contractul nr. x/25.11.2013; mai mult, aşa cum s-a arătat, contractul nr. x din 25.11.2013 nu avea nimic nelegal în conţinutul său la momentul încheierii; acest contract era un contract de subcontractare, iar nu unul de cesiune;

- nu s-a dovedit că inculpatul H. a fost cel care l-a determinat pe inculpatul F. să semneze declaraţia privind partea/părţile din contractul nr. x din 25.11.2013 ce urmau a fi îndeplinite de S.C. Y.; faptul că ar fi cunoscut că subcontractarea ar fi fost aprobată pentru acest procent, dar că în fapt urma să îşi producă efectele contractul nr. x din 25.11.2013 şi că CC. ar fi cesionat prin actul secret partea sa din CL1 către S.C. Y. nu au avut nicio relevanţă, câtă vreme nu s-a dovedit că el l-a determinat pe inculpatul F. să semneze declaraţia amintită; inculpatul F. nu a declarat nimic legat de modul în care a ajuns să semneze declaraţia, iar probaţiunea a demonstrat că martorul ZZZZ. s-a ocupat de verificarea conţinutului declaraţiei anterior semnării;

- nu s-a dovedit că inculpatul H. l-a determinat pe inculpatul F. să semneze, la data de 20.01.2014, în numele I. S.R.L., contractul de cont Escrow nr. x încheiat între FF. S.A., I. S.R.L. şi S.C. Y. având la bază contractul nr. x/25.11.2013; inculpatul F. a declarat că de contractul ESCROW şi de toată corespondenţa pe acest subiect s-a ocupat numita JJJJ. (JJJJ.), aspect confirmat de probele administrate;

- nu există nicio probă care să dovedească faptul că inculpatul H. a fost cel care l-a determinat pe inculpatul F. să încheie, la data de 21.02.2014, actul adiţional nr. x la acordul contractual nr. xB/7.01.2013 (CL1) prin care s-a completat punctul 5 din acest acord, în sensul că plăţile se vor face în contul asocierii I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii I. S.R.L., la FF., în contul x;

- inculpatul H. nu a avut nicio implicare în încheierea, la data de 10.02.2014, de S.C. Y., a contractului de asigurare x cu asiguratorul LLL., prin folosirea frauduloasă a contractului nr. x/25.11.2013 prezentat ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB.;

- nu există nicio probă care să dovedească faptul că inculpatul H. a fost cel care l-a determinat pe inculpatul F. să omită să comunice BB. încheierea contractului nr. x din 25.11.2013, care însă a stat la baza deschiderii contului Escrow, a încheierii contractului de asigurare privind garanţia pentru returnarea avansului, precum şi, subsecvent, la baza modificării CL1 prin actul adiţional nr. x;

- nu există nicio probă care să dovedească faptul că inculpatul H. a fost cel care l-a determinat pe inculpatul F. să omită să comunice BB. încheierea, la data de 5.03.2014, în numele I. S.R.L., a actului adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013 încheiat cu S.C. Y., prin care valoarea netă a subcontractării a fost mărită la suma de 60.277.606,74 RON (exclusiv TVA), deci la 97% din valoarea totală a CL1, act care, deşi neaprobat de BB., a stat la baza împărţirii avansului între I. S.R.L. şi S.C. Y.

Instanţa a mai arătat că inculpatul H. a declarat constant că nu a semnat şi nu a determinat pe altcineva să semneze sau să omită vreun document legat de CL1, că inculpatul F. nu a declarat niciodată că i s-ar fi solicitat de către inculpatul H. să semneze vreun document inexact sau fals în numele I. S.R.L. sau să omită comunicarea unor documente sau date solicitate de autoritatea contractantă BB. potrivit legii şi niciun martor audiat nu a declarat că inculpatul H. l-ar fi determinat pe inculpatul F. să semneze vreun document în numele I. S.R.L. sau să omită comunicarea de documente sau de date către S.C. BB., iar alte probe în acest sens nu există. Martora JJJJJ., manager de proiect pentru CL1 desemnată de BB., a declarat că nu a discutat niciodată cu inculpatul H. .

În acest context, simplul fapt că inculpatul H. conducea în fapt I. S.R.L. şi era la curent cu toate cele ce se petreceau în legătură cu I. S.R.L. nu i-a putut atribui, în lipsa unor probe concludente, calitatea de instigator la infracţiunea săvârşită de inculpatul F..

Cât priveşte aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul că inculpatul H. "a acreditat ideea că Asocierea are girul factorilor de decizie din UIP şi că această formulă este cea cîştigătoare" şi că "s-a asigurat prin relaţiile personale cultivate în rândul funcţionarilor publici că va câştiga licitaţia în această formulă" (a asocierii I. S.R.L. - CC. - subl. inst.), instanţa a arătat că, pe de o parte, nu au suport probator, iar pe de altă parte, simplul fapt al propunerii formulei de participare de către martorul KKKK. şi o eventuală afirmaţie a acestuia că aveau şanse mari de câştig (aspecte relatate de inculpatul H. şi martorul MMMM.) nu sunt echivalente în niciun caz cu faptul că inculpatul H. s-a asigurat pe calea acestor relaţii personale că vor câştiga licitaţia. Instanţa a mai constatat că nici în rechizitoriu, în afara acestor afirmaţii făcute cu ocazia analizării materialului probator referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, nu există nicio altă menţiune în acest sens. Martorii ZZZZZZZ., FFFFFFFF., HHHHHHH., GGGGGGGG., KKKKK., angajaţi ai BB. şi membri în comisia de licitaţie pentru CL1, au declarat că nu li s-a impus sau sugerat cine anume să fie declarat câştigător al licitaţiei. Deşi martorul KKKK. a declarat că a fost chemat la Consiliul judeţean Prahova şi în alte locaţii din judeţul Prahova pentru a i se face cunoştinţă şi "pentru a se insista asupra bunei credinţe a domnului Palada", martorul precizând că el crede că aceste sugestii au condus sau au avut un rol în atribuirea CL1 asocierii I.-CC., instanţa a constatat că sunt simple afirmaţii ale martorului, nesusţinute de nicio altă probă. Mai mult chiar, martorul KKKK., care a fost membru în comisia de licitaţie pentru CL1, a afirmat în aceeaşi declaraţie că nu i-a spus nimeni niciodată ca I. S.R.L. să câştige CL1 . În plus, raportat la acuzaţia adusă inculpatului H., de instigare la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, împrejurări precum cele menţionate în rechizitoriu şi redate mai sus nu au avut vreo relevanţă.

Prin urmare, instanţa a dispus achitarea inculpatului H., în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, pentru instigare (art. 47 C. pen.) la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

V.1.4. În privinţa inculpaţilor L., J., N. şi S.C. Y. (devenită S.C. Y. S.R.L., Y. S.R.L.)

V.1.4.1. Aspecte preliminare

Inculpata S.C. Y. a fost înfiinţată în anul 2004, având ca asociat unic Y., Germania.

La data de 19.09.2014, inculpata S.C. Y. şi-a schimbat denumirea în S.C. Y. S.R.L., ca urmare a schimbării denumirii asociatului unic în Y. .

În cursul judecăţii, inculpata S.C. Y. S.R.L. şi-a schimbat sediul, iar apoi denumirea în Y. S.R.L. (la data de 31.05.2017), după care şi-a schimbat din nou sediul, la data pronunţării sentinţei în fond aceasta având număr de ordine în Registrul Comerţului: x, emis pe data de 30.01.2020 si eliberat la data 30.01.2020 şi sediul social în Bucureşti.

Inculpata J. a fost administrator în perioada 21.04.2008-22.10.2010, dată de la care inculpatul N. a devenit administrator.

Inculpata J. a fost numită la data de 10.07.2012 pe funcţia de director general, pe care a ocupat-o până la data de 2.02.2015.

Inculpatul N. a fost angajat la data de 1.10.2010 la Y., Germania (devenită Y.) până la 30.04.2015, fiind numit la data de 22.10.2010 administrator al S.C. Y., până la data de 4.05.2015, a fost numit administrator al acestei din urmă societăţi RRRRRRRR. .

Ţinând seama de împrejurarea că, la data faptelor ce formează obiectul cauzei, denumirea inculpatei persoană juridică era S.C. Y., instanţa de fond a folosit în sentinţă această denumire.

V.1.4.2. În privinţa inculpatului L., angajat al S.C. Y., raportat la cele reţinute în privinţa sa prin actul de sesizare, la apărările inculpatului şi la materialul probator administrat, instanţa a arătat următoarele:

Cu titlu preliminar, s-a reţinut că inculpatul L. nu a dat declaraţii în cursul urmăririi penale, uzând de dreptul la tăcere, singura declaraţie fiind în faţa instanţei .

Deşi inculpatul L. era angajat la inculpata S.C. Y. pe postul de conducător antrepriză construcţii/montaj, iar inculpata J. ocupa funcţia de director general, inculpatul era persoana care a reprezentat în mai multe rânduri, în fapt, inculpata S.C. Y., participând la negocieri şi luând de mai multe ori decizii în numele I. S.R.L. (de regulă sub coordonarea inculpatului N.), probaţiunea administrată dovedind dincolo de orice îndoială rezonabilă acest aspect.

În plus, instanţa a reţinut că inculpata J. a declarat că inculpatul L. era directorul de dezvoltare al inculpatei S.C. Y., că acesta era director de proiect pentru contractele derulate cu BB., că acesta avea putere de decizie în societate şi că niciodată nu i-a cerut părerea . Inculpata a mai precizat că, deşi în documentele legale ale societăţii inculpatul L. nu apare în nicio calitate, acesta era cel care dirija activitatea societăţii, fără însă a cunoaşte motivul . A mai precizat inculpata, în aceeaşi declaraţie, că inculpatul L. era împuternicit doar prin nişte e-mail-uri şi întotdeauna verbal în întâlnirile lunare, denumite Project Manager Report Review, la care participau întreg managementul şi inculpatul N., administratorul S.C. Y. .

La fel, şi martorii angajaţi ai S.C. Y. - RRRRR., SSSSSSSS. (director resurse umane), OOOOOOOO. (coordonator birou proiectare), au afirmat că inculpatul L. era business development manager (director de dezvoltare) - dosar de urmărire penală; dosar instanţă. Martora a precizat că inculpatul L. avea ca atribuţii principale aducerea de noi contracte în cadrul firmei, că el a făcut numeroase deplasări în Prahova şi s-a ocupat de CL1, fără să poată preciza dacă el negocia termenii contractelor şi care a fost implicarea lui în acest proiect. A menţionat că inculpatul N. era director general al întregului grup Y. şi el era ultimul nivel decizional, iar inculpata J. era director general al companiei din România, inculpatul L. aflându-se în subordinea ei . Martorul OOOOOOOO. a declarat că, din câte ştie, inculpatul L. a purtat negocierile cu I. S.R.L. în vederea subcontractării CL1. Martorul WWWWW. a declarat că inculpatul L. era considerat ca unul dintre şefi şi că discuţiile legate de CL1 le purta cu acest inculpat .

Martorul QQQQQ. - manager financiar al S.C. Y. - a declarat că inculpatul L. era directorul de facto al S.C. Y. .

Martorul ZZ. a declarat că negocierile de la Paris au fost purtate de inculpatul L. în numele S.C. Y. şi că ulterior negocierii s-a deplasat la Bucureşti unde a discutat tot cu acest inculpat, precum şi cu inculpatul N. .

Martorul ZZZZ. a declarat şi el că persoana care a reprezentat S.C. Y. la discuţiile pe care el le-a purtat a fost inculpatul L., care, deşi a fost însoţit şi de alte persoane (pe care martorul nu le cunoaşte), avea rolul cel mai important .

Şi martorul KKKK., directorul UIP, a declarat că inculpatul L. este persoana care în fapt controla S.C. Y. .

Martorul NNNNN., reprezentant al Inginerului, a declarat că inculpatul L. era una din persoanele cu putere de decizie în S.C. Y. .

Având în vedere cele expuse, instanţa a înlăturat susţinerile martorei A., care a susţinut că inculpatul L. nu avea putere de decizie şi că dispoziţiile acestuia nu erau obligatorii. Martora însăşi a precizat că inculpatul L. a fost cel care a angajat-o la S.C. Y., ea susţinând interviul în faţa acestui inculpat .

Poziţia privilegiată a inculpatului L. în cadrul S.C. Y. a rezultat şi din faptul că societatea al cărei administrator era, S.C. TTTTTTTT. S.R.L., avea încheiate contracte de consultanţă tehnică cu S.C. Y. încă din anul 2010, iniţial pentru sume de 2400 euro lunar, contracte încheiate atât de administratorul de dinaintea inculpatului N., cât şi de acesta din urmă (în anii 2011, 2013).

Date fiind cele menţionate, faptul că inculpatul L. a fost numit oficial director de dezvoltare doar la data de 17.02.2014, după aprobarea subcontractării către S.C. Y. şi încheierea poliţei de asigurare pentru garanţia privind returnarea avansului, nu a avut vreo relevanţă.

Probaţiunea administrată a dovedit că inculpatul L. a avut rolul central din partea S.C. Y. în toate demersurile privind CL1, începând cu negocierile pentru subcontractarea lucrărilor de la Asocierea I. S.R.L - CC., continuând cu supunerea spre aprobare a subcontractării, cu răspunsurile la solicitările de clarificare formulate de Inginer, cu încheierea poliţei de asigurare pentru plata avansului, etc. Inclusiv pentru plăţile care erau făcute de S.C. Y. în legătură cu CL1 inculpatul L. era cel care emitea propunerea de plată, care era înaintată conducerii Y., respectiv UUUUUUUU. şi inculpatul N., iar ulterior aprobării, inculpata J., împreună cu martorul QQQQQ., managerul financiar al S.C. Y., semnau plăţile electronice (declaraţia martorului QQQQQ. - dosar urmărire penală). Acest martor a mai precizat că inculpatul L. s-a implicat în cea mai mare parte în încheierea şi derularea CL1, că inculpata J. era informată, dar, după aprecierea martorului, nu era factor decizional, iar în cadrul S.C. Y. inculpatul L. era cel care se ocupa de proiectul cu BB. şi de relaţia cu anumiţi subcontractori, respectiv ZZZZZ. şi S.C. FFFFF. S.R.L. . Martorul şi-a menţinut şi în a doua declaraţie aceste afirmaţii, precizând că inculpatul L. a fost cel care a "adus acest contract Y." şi s-a implicat în derularea ulterioară a acestuia, arătând că acest inculpat este un "personaj controversat" din cauza relaţiilor cu cele trei societăţi menţionate şi că avea o relaţie apropiată cu inculpatul N. care era factorul decizional şi fără al cărui acord nu se puteau lua decizii majore în societate . A precizat că, fără aprobarea acestor doi inculpaţi, nu se puteau face plăţile către CC. şi ZZZZZ. şi în general nicio plată, el neavând putere de decizie, deşi era manager financiar . Tot martorul QQQQQ. a declarat că inculpatul L. era persoana de legătură între S.C. Y. şi Asocierea I. S.R.L - CC., Inginer şi BB. şi că toată documentaţia între BB. şi Asocierea I. S.R.L - CC. nu ajungea direct la el, ci la inculpatul L., care decidea ce anume să îi comunice .

Astfel, inculpatul L. a fost persoana care a avut iniţiativa contactării reprezentanţilor inculpatei I. S.R.L. în vederea preluării CL1. În acest sens, instanţa a reţinut că inculpatul L. însuşi a declarat că l-a abordat pe martorul KKKK. pentru a discuta despre o eventuală preluare a CL1 de către inculpata S.C. Y., acesta îndrumându-l să ia legătura cu martorul IIIII., care acorda consultanţă inculpatei I. S.R.L. în legătură cu derularea contractelor de achiziţii încheiate cu partea civilă BB.

Urmare a recomandării făcute de martorul KKKK., inculpatul L. l-a contactat pe martorul IIIII., pe care îl cunoştea de mai mult timp, comunicându-i că doreşte să discute cu I. S.R.L. despre o subcontractare către S.C. Y., stabilind o întâlnire la sediul I. S.R.L., fără a discuta în prealabil nici cu inculpata J. şi nici cu inculpatul N., solicitând apoi în mod direct aprobarea acestuia din urmă prin trimiterea formularului "go/no go" redactat de el (aspecte menţionate în declaraţia inculpatului L. - dosar instanţă). Faptul că subcontractarea de la I. S.R.L. către S.C. Y. s-a făcut prin intermediul martorului IIIII. a fost confirmat şi de martorul MMMM. . Instanţa a făcut trimitere la analiza materialului probator privitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L. referitor la demersurile care au premers încheierii contractului nr. x din 25.11.2013, precum şi în ce priveşte rolul martorului IIIII..

În privinţa martorului IIIII., s-a menţionat că, în septembrie 2012, a fost numit membru în Consiliul de Administraţie al BB., având această calitate până în primăvara anului 2013, reţinându-se suplimentar că inculpata J. a declarat că acesta a fost întotdeauna interfaţa S.C. Y. cu autorităţile locale, fiind persoana care avea relaţiile cu funcţionari şi cunoştinţele tehnice specifice. Inculpata a precizat că, după părerea ei, S.C. Y. nu avea nevoie de cunoştinţele tehnice ale acestuia, deoarece în cadrul societăţii lucrau specialişti abilitaţi să întocmească şi să verifice documentaţiile, iar aportul martorului s-a rezumat la relaţiile cu autorităţile publice din Prahova de la care trebuiau obţinute diverse avize şi aprobări şi că nu a văzut niciodată vreun document întocmit de societăţile acestui martor, deşi martorul era prezent la sediul Y. S.R.L . Cu toate acestea, la data de 17.03.2014, între S.C. Y., reprezentată de inculpata J. şi S.C. MMMMMMMM. S.R.L., reprezentată de soţia martorului IIIII., VVVVVVVV., s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. x având ca obiect elaborarea de către această din urmă societate a calculului de proces în cadrul Proiectului tehnologic pentru CL1, inclusiv pentru respectarea cerinţelor, standardelor şi regulilor privind protecţia mediului, contract în baza căruia S.C. Y. a achitat suma de 40.920 RON în baza facturii emise la data de 24.03.2014 . Instanţa a arătat că inculpata J. a fost cea care a dat aprobarea plăţii, prin menţiunea "OK" scrisă pe factura indicată mai sus.

S-a mai arătat că martorul IIIII., date fiind relaţiile sale apropiate cu BB., era la curent cu evoluţia plăţii avansului şi se implica direct în corespondenţa cu inculpatul R. şi cu I. S.R.L., aşa cum a rezultat din e-mailurile trimise în data de 5.03.2014 martorei LLLLL., în care i-a trimis draftul de act adiţional (nr. 1 - subl. inst.) la contractul nr. x/25.11.2013, pe care l-a numit "contractul nostru cu I.", în care a menţionat că "plata de la Hidro s-a făcut ieri, azi încă nu intrase în cont, dar mâine sigur..." . Mai mult, martora LLLLL. a declarat că martorul IIIII. era consultant al S.C. Y. şi a purtat corespondenţă cu el în legătură cu draftul de act adiţional la CL1 (privind mărirea valorii contractului dintre Asocierea I. S.R.L - CC. şi S.C. Y. - subl. inst.) - dosar instanţă. Martora a precizat, totodată, că prin intermediul martorului IIIII. se discuta în general în corespondenţa I. S.R.L.-S.C. Y., dată fiind calitatea de consultant a acestuia . Martorul RRRRR. a declarat că martorul IIIII. era un apropiat al inculpatului L. . Instanţa a subliniat că martorul IIIII. a avut rolul de consultant şi pentru I. S.R.L.

Din declaraţia inculpatului L. a rezultat că după aprobarea primită de la Y. în vederea demarării negocierilor, acesta, singur, fără ştiinţa inculpatei J., l-a contactat pe inculpatul H. cu care a stabilit ca inculpata S.C. Y. să preia aproximativ 94% din CL1 şi să execute partea de construcţii, mecanică şi electrică, urmând ca I. S.R.L. să facă drumuri şi alte lucrări . Inculpatul L. a recunoscut că a trimis în Germania draft-ul de contract, că a stabilit o zi când N. putea veni în România să semneze contractul şi că a fost prezent la semnarea contractului nr. x/25.11.2013. Draftul de contract actualizat a fost trimis la data de 24.11.2013 de către inculpatul N. inculpaţilor L. şi J. prin e-mail, inculpatul L. l-a trimis martorului IIIII., iar acesta din urmă l-a trimis martorului BBBBB., angajat al I. S.R.L. cu propunerea de a fi semnat în decursul zilei următoare, ceea ce s-a şi întâmplat . În draftul de contract apărea şi inculpata J. la semnatari, în calitate de director general al inculpatei S.C. Y.

La data de 25.11.2013 s-a încheiat contractul nr. x/25.11.2013. În contract, printre altele, a fost introdusă o clauză la pct. 10.2 lit. c) prin care s-a stabilit în sarcina I. S.R.L. obligaţia deschiderii unui cont Escrow în care să se facă plăţile de către BB., martorul KKKK. declarând în faţa instanţei că el cerea ca în contractele de subcontractare să fie introdusă o astfel de clauză, pentru a fi evitate situaţiile în care antreprenorul încasa de la beneficiar banii pentru lucrările făcute de subantreprenor, însă nu plătea mai departe subantreprenorului, aşa cum s-a arătat. Contractul nr. x/25.11.2013 a fost semnat de inculpatul N. în numele S.C. Y. Făcând trimitere la cele reţinute cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L., instanţa a arătat că, la data încheierii lui, contractul nr. x din 25.11.2013 nu avea nimic nelegal.

Rolul inculpatului L. în demersurile privind obţinerea acordului CC. pentru subcontractare şi a aprobării din partea BB. şi a Inginerului a fost reliefat de martorul ZZZZ., care a declarat că, în cursul discuţiilor purtate cu ocazia semnării contractului nr. x/25.11.2013 între acest martor, inculpaţii F., N. şi L. şi martorii BBBBB. IIIII., s-a convenit ca "datorită relaţiei bune pe care L. o are cu reprezentanţii BB., CC. şi RRR." acesta să se ocupe "personal împreună cu IIIII." de obţinerea acestor aprobări şi a acordului, martorul ZZZZ. subliniind însă faptul că, potrivit dispoziţiilor legale, de acest lucru trebuia să se ocupe reprezentantul antreprenorului, care însă nu a participat la discuţii .

Instanţa a arătat că inculpatul L. a declarat că pe el l-a sunat martorul KKKK. să îi comunice că nu acceptă contractul nr. x/25.11.2013 decât dacă are aprobarea CC., că pe el l-a sunat martorul BBBBB., angajat al I. S.R.L., care l-a chemat şi i-a cerut să obţină el aprobarea CC. pentru desemnarea S.C. Y. ca subcontractor, cu motivarea că I. S.R.L. are probleme mari cu societatea libaneză .

Inculpatul L. a precizat că a discutat cu inculpaţii J. şi N. despre acest lucru, iar inculpatul N. a decis ca el şi inculpata J. să discute cu CC., inculpata J. declarând însă că ei i-a spus inculpatul L. în mod direct că trebuie să meargă la Paris pentru a discuta o posibilă subcontractare, fără a menţiona vreo discuţie prealabilă cu inculpatul N. pe această temă.

Instanţa a constatat că declaraţia inculpatului L. este concordantă cu declaraţiile inculpaţilor J. şi N., rezultând că implicarea efectivă a inculpatei J. în demersurile aferente subcontractării a început după semnarea contractului nr. x/25.11.2013.

Făcând trimitere la aspectele reţinute cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R., instanţa a punctat aspectele relevante privitoare la implicarea inculpatului L. în negocierile cu CC.

Inculpatul L. a fost cel care l-a sunat pe inculpatul R. şi a convenit cu el să se întâlnească la Paris pentru a negocia aspectele privind subcontractarea, aşa cum au declarat ambii inculpaţi, după ce martorul KKKK. îl contactase telefonic şi îi spusese că va fi căutat de cineva de la S.C. Y. pentru subcontractare.

În ce priveşte evenimentele de la Paris, instanţa a constatat că negocierile au fost purtate în principal de inculpatul L. cu inculpatul R., rolul inculpatei J. fiind de a redacta contractul potrivit celor discutate. În acest timp, inculpatul L. ţinea legătura telefonic cu inculpatul N., inculpata discutând şi ea cu acesta, prin intermediul aplicaţiei Whats App .

Făcând trimitere la aspectele expuse pe larg cu ocazia analizei materialului probator referitor la inculpaţii O. şi R. privitoare la negocierile de la Paris, la actele încheiate cu acea ocazie şi la cele două contracte care au fost încheiate la datele de 5.12.2013 şi 6.12.2013, instanţa a arătat că susţinerile inculpatului L. în sensul că s-a convenit ca S.C. Y. să preia 49% din tot contractul, iar procentul de 1% care ar mai fi rămas CC., din cele 50 de procente pe care le deţinea în CL1, să fie reprezentat de studiile făcute de la început şi de verificările pe care urmau să le facă la toate echipamentele ce urmau să fie folosite, se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor O., R., J. şi N..

Inculpatul L. a recunoscut că a semnat minuta întâlnirii, alături de inculpata J., în numele S.C. Y. şi de inculpatul R. . În minută s-a menţionat, printre altele, că s-a convenit ca CC. să cesioneze 99% din părţile pe care le deţine din CL1, în care deţine 50%, că în acest scop S.C. Y. va plăti 250.000 euro, că responsabilităţile asumate de către CC. pentru desfăşurarea contractului, precum şi beneficiile care vor rezulta din executarea contractului vor reveni asupra S.C. Y. (...), iar în baza acestui acord informal (gentlemens agreement) CC. va semna contractul de lucrări prin care S.C. Y. va deveni subcontractant pentru CC.

Deşi în rechizitoriu s-a arătat că în urma celor două zile de negocieri inculpaţii L. şi J. "au acceptat condiţiile impuse de reprezentantul CC. şi au semnat un draft de contract prin care se obligau să plătească pentru cesiune suma de 250.000 de Euro", instanţa a arătat că, deşi se cunoştea faptul că CC. solicitase de la I. S.R.L. suma de 250.000 euro pentru reducerea procentului deţinut în asociere la 1%, nu era vorba de o impunere a unor condiţii, pentru că altfel nu s-ar fi justificat derularea negocierilor pe o perioadă de două zile. S-a mai arătat că ideea că la Paris nu au avut loc negocieri şi că s-a impus încheierea contractului a fost susţinută atât de inculpaţii O. şi R., cât şi de inculpata J., prin declaraţiile din cursul judecăţii, însă realitatea a fost că au avut loc negocieri, aşa cum au declarat de fapt anterior şi inculpaţii R. şi J. . Mai mult, în cursul urmăririi penale, inculpata J. a precizat în mod expres că inculpatul L. a negociat cu R. şi că au fost mai multe variante care au fost negociate de aceştia, astfel că, în mod evident, nu putea fi vorba de o simplă acceptare a unui contract impus. În plus, era interesul S.C. Y. să preia întreg contractul, aşa cum au declarat inculpaţii L. şi N., aceste aspecte fiind reţinute în cuprinsul analizei probatoriului privitoare la inculpaţii H. şi F..

Instanţa a reţinut că din probele administrate a rezultat că inculpatul L. nu a avut nicio implicare în redactarea efectivă şi semnarea draftului de contract (pe care l-au semnat inculpaţii J. şi R.) şi nici în redactarea şi semnarea celor două contracte încheiate între S.C. Y. şi CC. Niciunul dintre inculpaţii J., N., R. nu a menţionat nimic în acest sens. Inculpata J. a fost cea care a trimis inculpatului N. draftul de contract de subcontractare, tot ea a primit de la CC. drafturile celor două contracte, pe care ea le-a semnat. Inculpata J. a redactat contractul pe baza celor negociate efectiv de inculpatul L. cu inculpatul R., inculpatul L. precizând în mod expres că a fost implicat în discuţii şi că el nu se pricepea la redactarea contractelor .

În dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu în sensul că draftul de contract semnat la Paris era de cesiune, instanţa a arătat că acel contract era unul de subcontractare, intitulat "Contract de lucrări" (trad. Works Contract) în care se menţiona că acest contract are ca obiect toate lucrările necesare CL1, preţul contractului a fost stabilit la 31.008.000 RON (exclusiv TVA), fiind stabilită şi obligaţia subcontractorului (S.C. Y.) de a achita contractorului (CC.) suma de 250.000 euro reprezentând valoarea proiectului tehnic preliminar efectuat în faza de ofertare, în 11 tranşe (una de 100.000 euro în 30 de zile de la semnarea acestui contract şi 10 tranşe egale de câte 15.000 euro începând cu 1 februarie 2014, până la 11.11.2014). Instanţa a arătat că nu există nicio probă care să dovedească faptul că acel contract este unul de cesiune, cesiunea fiind şi interzisă inclusiv prin condiţiile generale ale CL1. Doar după ce draftul a fost trimis către CC., s-a propus de către CC. împărţirea contractului în două contracte, dintre care unul a fost intitulat contract de cesiune, inculpatul L. neavând nicio legătură cu acestea.

Instanţa a reţinut că inculpatul L. a declarat că, după întoarcerea în România, s-a dus la martorul KKKK. şi i-a prezentat minuta întâlnirii de la Paris, iar martorul i-a spus că nu primeşte nimic de la el, deoarece toate actele trebuie să vină prin intermediul I. S.R.L. (declaraţia inculpatului L. - dosar instanţă). Chiar dacă martorul KKKK. nu a confirmat existenţa unei astfel de discuiţii, afirmaţiile inculpatului L. au evidenţiat, o dată în plus, faptul că acesta era cel care avea relaţii la nivelul BB. şi acţiona în numele S.C. Y.

De asemenea, tot inculpatul L. a fost cel care s-a deplasat împreună cu inculpatul R. la Predeal pentru a se întâlni cu martorul KKKK. şi a-i prezenta contractul de subcontractare dintre CC. şi S.C. Y. pe care îl primise de la inculpata J., inculpata confirmând că i-a remis acestuia contractul . Pentru detaliile legate de această întâlnire instanţa a făcut trimitere la cele expuse cu ocazia analizei materialului probator referitor la inculpaţii O. şi R.. Despre această întâlnire inculpatul L. a menţionat că, deşi nu a ştiut exact care era scopul ei, a avut loc la propunerea martorului KKKK., care voia să se asigure că este semnat contractul de către CC., însă instanţa a apreciat ca neverosimile susţinerile inculpatului (pentru considerentele deja arătate) şi că, de fapt, întâlnirea a avut loc tocmai la propunerea sa, pentru a se asigura că va fi acceptată de UIP subcontractarea, acest demers nefiind altceva decât o continuare firească a întâlnirii anterioare cu martorul, când inculpatul L. i-a prezentat minuta de la Paris.

Deşi inculpatul L. a declarat că nu ştie cum au fost prezentate contractele părţii civile BB., cu motivarea că aceasta era treaba I. S.R.L., instanţa a constatat că aceste susţineri nu corespund adevărului. Astfel, aşa cum s-a arătat şi cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R., inculpatul L. a fost cel din a cărui dispoziţie numita PPPPP., angajată a S.C. Y., a trimis inculpatului R. modelul de scrisoare oficială către BB. conţinând cererea de aprobare a subcontractării către S.C. Y., în chiar ziua în care I. S.R.L. şi-a retractat cererea de aprobare a subcontractării unui procent de 94,98% din CL1. . La această cerere, redactată de inculpatul R. şi pe care s-a aplicat (de persoane rămase neidentificate) o semnătură pretins emanând de la martorul DDDDD., au fost ataşate numeroase documente emanând de la S.C. Y. privind situaţia şi experienţa similară (peste 120 de file). Printre aceste documente se aflau declaraţia S.C. Y. cu privire la neîncadrarea în prevederile art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, pe care se aplicase parafa cu semnătura inculpatei J., precum şi contractul de lucrări nr. x/06.12.2013 încheiat între CC. şi S.C. Y. S.R.L. . Cu privire la această cerere nu a existat o adresă de înaintare pe formular tipizat din partea asocierii I. S.R.L. - CC. şi nici un număr de înregistrare din partea reprezentantului antreprenorului, aşa cum ar fi fost firesc şi cum s-a procedat, de regulă, în cazul corespondenţe aferente CL1.

Din cele expuse a rezultat, în mod neechivoc, că inculpatul L. ştia atât de refuzul BB. de a aproba subcontractarea pentru procentul de 94,98%, deşi nu fusese exprimat în scris, cât şi de retractarea de către I. S.R.L. a cererii de aprobare a subcontractării, acestea fiind motivele care l-au determinat să îi solicite inculpatului R. să trimită cererea de aprobare a subcontractării în baza contractului x din 6.12.2013.

Mai mult, probaţiunea administrată a dovedit că inculpatul L. a fost cel care a avut ideea ca, în pofida faptului că BB. nu era de acord cu aprobarea unui procent de peste 90% al subcontractării, să meargă mai deoparte cu subcontractarea în procentul menţionat, prin prezentarea frauduloasă a contractului x din 6.12.2013 în locul contractului nr. x din 25.11.2013 care reprezenta adevărata voinţă a I. S.R.L. şi S.C. Y.

În acest sens, instanţa a arătat că din declaraţia martorului RRRRR., care era manager de proiect pentru CL2 şi fusese numit temporar manager de proiect pentru CL1 până la preluarea acestei funcţii de martorul WWWWW., a rezultat că, deşi a avut loc o şedinţă la care a participat martorul, alături de inculpatul L., martorii DDDDD., KKKK., JJJJJ. şi NNNNN. şi la care s-a pus în discuţie subcontractarea unui procent de 97% din contract, iar martorul KKKK. a afirmat că nu se va accepta o asemenea variantă, în sensul "că nu va fi aprobată o subcontractare într-un asemenea procent", inculpatul L. "a hotărât să se meargă mai departe cu subcontractarea în procent de 97%" .

Martorul RRRRR. a mai declarat că nu ştie ce anume s-a întâmplat ulterior, dar ştie că s-a obţinut aprobarea subcontractării de la Inginer şi Beneficiar pentru procentul "mare, de 97%" şi că a avut ok-ul inculpatului L. pentru a continua procedurile de obţinere de avize, autorizaţii, etc., pentru CL1 în totalitatea lui - dosar urmărire penală. În faţa instanţei, martorul a afirmat că martorul KKKK. nu a fost de acord în primele discuţii cu un procent de 97% şi, deşi a precizat că acesta avea, de regulă, o poziţie de opunere la început faţă de mai multe subiecte, nu a menţionat nimic în sensul că ar fi existat vreodată vreun acord din partea martorului KKKK. pentru acest procent .

Martorul QQQQQ. a declarat că au existat discuţii la începutul anului 2014 în legătură cu acceptarea subcontractării, că se punea problema că varianta subcontractării unui procent semnificativ nu ar fi agreată de BB. şi că l-a auzit pe inculpatul L. vorbind despre aceasta, martorul precizând că inculpatul era "foarte implicat în acest proiect". Martorul a declarat că, deşi nu ştie care a fost varianta găsită, a presupus că în final că a fost acceptată, din moment ce poliţa de asigurare a fost acceptată de BB., iar ulterior s-a încasat şi avansul . Poliţa de asigurare pentru garantarea plăţii avansului, încheiată de S.C. Y., era pentru întregul avans, iar nu pentru 49% din CL1, cât ar fi revenit S.C. Y. în baza contractului x din 6.12.2013.

Instanţa a arătat că inculpatul L. a fost la curent cu redactarea şi completarea de către martora A. a celor trei declaraţii pe care S.C. Y. trebuia să le dea în vederea aprobării subcontractării, respectiv:

"declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora" în care se declară procentul de subcontractare de 49% din întregul contract", declaraţia privind eligibilitatea, declaraţia privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute de art. 18¹ din O.U.G. nr. 34/2006, pe care martora a aplicat ştampila cu semnătura inculpatei J., aflată în concediu. Cele trei declaraţii, redactate din dispoziţia inculpatului L., au fost trimise prin e-mail de către martora A. acestuia la data de 6.01.2014 (când inculpata J. era în concediu), mesaj în care menţiona că "Pentru declaraţia subcontractorului, am completat şi semnat tabelul, dar trebuie finalizată şi semnată şi de către liderul asocierii - CC." . E-mailul a fost redirecţionat de inculpatul L. martorului IIIII., care l-a trimis martorului BBBBB. de la I. S.R.L. Instanţa a constatat că această declaraţie a fost înaintată prin e-mail necompletată în ce priveşte menţiunile referitoare la asocierea I. S.R.L. - CC. ca declarant, iar procentul de 49% fusese menţionat de la bun început de martora A., în mod cert ca urmare a indicaţiilor inculpatului L., care a coordonat întreaga activitate de completare a celor trei declaraţii.

La data de 8.01.2014, declaraţia completată în ce priveşte menţiunile referitoare la asocierea I. S.R.L. - CC. ca declarant a fost trimisă de martorul IIIII. prin e-mail către I. S.R.L. pe adresa I._1998@yahoo.com . Şi pe această declaraţie era aplicată ştampila cu semnătura inculpatei, iar aceasta a fost semnată apoi şi de inculpatul F. şi depusă la BB. Martorul ZZZZ. a declarat că a primit un e-mail cu declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, că a observat că în antet era trecut Y., ceea ce era greşit, că el a verificat formal documentul, a făcut două precizări şi a retrimis observaţiile prin mail .

Instanţa a arătat că rolul inculpatului L. în demersurile privind aprobarea subcontractării a fost relevat şi în declaraţia martorului IIIII., acesta afirmând că după preluarea dosarului privind subcontractarea şi apariţia problemelor privind aprobarea subcontractării, persoana din cadrul S.C. Y. care se ocupa de rezolvarea acestei probleme a fost inculpatul L. . La fel, martorul NNNNN. a declarat că dosarul de subcontractare a fost dus spre aprobare la sediul Inginerului de inculpatul L. .

Instanţa a reţinut că materialul probator a dovedit faptul că, după aprobarea subcontractării, inculpatul L. a fost implicat în demersurile care au presupus folosirea contractului nr. x din 25.11.2013 şi prezentarea acestuia, în mod fraudulos, ca fiind contractul aprobat de BB. prin care S.C. Y. a fost nominalizată subcontractor în cadrul CL1, demersuri care au avut ca rezultat obţinerea unor documente care au fost depuse la BB. şi determinat plata avansului de către aceasta.

Astfel, din declaraţia martorei LLLLL. a rezultat că inculpatul L. a fost cel care i-a dat dispoziţia de a demara procedura pentru emiterea garanţiei de avans şi, în acest scop, a primit de la secretariat o copie a contractului nr. x din 25.11.2013 încheiat între Asocierea I. S.R.L - CC. şi S.C. Y. Martora a mai declarat că acest contract l-a înaintat brokerului de asigurări în vederea întocmirii poliţei pentru garanţia de avans, primind apoi de la acesta un draft de poliţă pentru garanţia de avans . Susţinerile inculpatului L. în sensul că S.C. Y. a achitat asigurarea privind garanţia pentru avans pentru un procent de 10% din cei 97% pe care îi preluase din CL1 nu au fost conforme realităţii, deoarece această asigurare încheiată de S.C. Y. a fost pentru 10% din valoarea totală de CL1, respectiv pentru suma de 7.705.590,96 RON.

Raportat la aceste ultime afirmaţii ale inculpatului L., instanţa a arătat că, în legătură cu asigurarea privind garanţia de bună execuţie (încheiată de inculpata I. S.R.L. cu EE. şi Reasigurare S.A.), în vederea includerii inculpatei S.C. Y. în poliţa de asigurare, aceasta din urmă a emis o filă cec, având ca beneficiar inculpata I. S.R.L., în valoare de 5.916.510,60 RON, reprezentând un procent de 10% din cei 97% din valoarea CL1 (exclusiv TVA). Însuşi inculpatul L. a fost cel care a predat fila cec către reprezentantul inculpatei I. S.R.L., în data de 23.01.2014, în vederea includerii inculpatei S.C. Y. în asigurare . Acest aspect a confirmat încă o dată faptul că inculpatul L. cunoştea în mod indiscutabil că actul juridic folosit de S.C. Y. în toate demersurile privind CL1 era contractul nr. x/25.11.2013, iar nu contractul x, care fusese supus aprobării beneficiarului.

Ca şi aspect corelativ, s-a arătat că şi pe site-ul Y. se menţiona că în luna octombrie 2013 această societate a adjudecat contractul privind staţiile de epurare şi de tratare a apei de la Sinaia - Breaza (https:/www.x.com/index.php/references-details/sinaia-and-breaza rumaenien-624b29b5.html).

Probaţiunea administrată a dovedit că inculpatul L. este cel care, la solicitarea Inginerului nr. 1277/din 30.01.2014 prin care s-au cerut lămuriri asocierii I. S.R.L. - CC. în legătură cu contractul nr. x/25.11.2013 care apărea menţionat în versiunea preliminară a poliţei de asigurare (solicitare redirecţionată inculpatei S.C. Y.), a fost cel care a dat dispoziţie martorei LLLLL. să aplice pe prima pagină a contractului x din 6.12.2013 o ştampilă purtând menţiunea "ÎNREGISTRAT 25 nov 2013" şi numărul "x" manuscris. Martora s-a conformat solicitării inculpatului L. şi a predat martorului RRRRR. o fotocopie alb-negru a contractului x din 6.12.2013 purtând ştampila şi numărul de înregistrare menţionate, iar martorului i s-a spus, de către inculpatul L., să înainteze lămurirea în sensul că acesta este contractul x, ceea ce martorul a făcut. Martorii LLLLL. şi RRRRR. au declarat în mod constant în cursul urmăririi penale şi al judecăţii că inculpatul L. a acţionat în modalitatea expusă.

Astfel, martora LLLLL. a declarat că, după demararea procedurii privind garanţia pentru avans, a primit prin e-mail o solicitare de clarificare cu privire la contractul în baza căruia s-a întocmit documentaţia de garanţie. Martora a declarat că a înaintat tot prin e-mail scrisoarea numitei J. şi că atunci a aflat că ar fi vorba de două contracte: unul cu numărul x din 25.11.2013, contract care i-a parvenit în copie şi în baza căruia a întocmit poliţa de asigurare şi un alt contract încheiat între CC. şi Y.. Martora a precizat că nu a dat importanţă acestui al doilea contract, deoarece ei i s-a spus să întocmească documentaţia pentru garanţia avansului în baza contractului x. A mai declarat că inculpatul L. i-a spus "personal la telefon că acel contract încheiat între CC. şi Y. poartă din punctul nostru de vedere numărul x. După câteva zile, fără să cunosc amănunte s-a hotărât să întocmim răspuns către I. şi către Inginer în sensul că contractul încheiat între Y. şi CC. poartă numărul x din punctul nostru de vedere. Din dispoziţia doamnei J., după ce domnul L. a spus care va fi forma răspunsului, am şters preţul contractului de pe copia pe care o aveam. Pe aceeaşi copie am scris personal numărul x după ce în prealabil din secretariat a fost pusă o ştampilă cu menţiunile "ÎNREGISTRAT 25 nov 2013. Din câte mi-am dat seama aceste menţiuni erau cele de pe contractul încheiat între asocierea I. CC. şi Y." . În faţa instanţei, martora şi-a menţinut declaraţia, arătând că martorul QQQQQ. deţinea o copie a contractului dintre CC. şi S.C. Y., pe care martora nu l-a văzut. Martora a precizat că ea crede că din dispoziţia inculpatului L. a înscris acea menţiune privind numărul, că inculpata J. a verificat răspunsul, că ea (martora) a înaintat adresa cu solicitarea de clarificare inculpaţilor L. şi J., iar inculpatul L. a fost cel care i-a spus că, din punctul de vedere al S.C. Y., contractul dintre CC. şi S.C. Y. "are numărul x", martora menţionând că acesta era numărul contractului dintre S.C. Y. şi Asocierea I. S.R.L - CC.

Deşi martora a mai declarat în cursul urmăririi penale că toate aceste documente au fost verificate de inculpata J. şi s-a trimis răspunsul cu nr. x din 6.02.2014, instanţa a arătat că susţinerile martorei sunt doar parţial corecte, adresa cu nr. x fiind cea prin care s-a răspuns (la data de 6.02.2014) solicitărilor de clarificare formulate de Inginer prin adresa nr. x, iar nu prin adresa nr. x (la care s-a răspuns la data de 3.02.2014).

Martorul RRRRR. a declarat că solicitarea de clarificare formulată de inginer în ceea ce priveste procentul subcontractarii a fost formulată deoarece "au fost în discuţie 2 variante de subcontractare, una în procent de 49% şi alta în procent de 97%". Martorul a declarat în continuare că a discutat despre această solicitare cu martora LLLLL. şi inculpatul L., iar din dispoziţia acestuia din urmă, a primit de la martoră "o copie alb negru a unui contract semnat între CC. şi Y. care avea în colţul dreapta sus o ştampilă purtând menţiunea Înregistrat 25.11.2013 şi numărul x manuscris" şi că i s-a spus să înainteze "lămurirea aceasta, în sensul că acesta este contractul x" . În faţa instanţei, martorul şi-a menţinut declaraţia, precizând totodată că tot ce urma să dea el mai departe se făcea ca urmare a dispoziţiei sau cu acordul inculpatului L., ale cărui decizii nu crede să fi fost în vreun fel cenzurate sau filtrate de inculpata J. .

Martorul NNNNN. (reprezentant al Inginerului) a declarat că inculpatul L. a fost cel care (după ce tot acesta anterior dusese dosarul pentru aprobarea subcontractării) a oferit, personal, clarificările ulterioare cu privire la numărul contractului nr. x/25.11.2013 . Martorul a declarat că inculpatul L. i-a prezentat personal contractul dintre CC. şi S.C. Y. pentru a răspunde solicitării de clarificare, martorul precizând că nu a cercetat în amănunt contractul, fiind interesat doar de existenţa lui cu numărul menţionat în poliţa de asigurare (x/25.11.2013) şi că, fiind lămurite şi aceste aspecte, a aprobat draftul de garanţie pentru plata avansului. Martorul a precizat despre inculpatul L. că este persoana care i-a adus toate documentele, inclusiv dosarul de subcontractare, că acest inculpat este una din persoanele cu putere de decizie din Y. şi că a interpretat activitatea respectivă de "curierat" ca fiind făcută având în vedere interesul pe care societatea îl avea în obţinerea subcontractării .

Deşi s-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul L. a semnat poliţa de asigurare încheiată în baza contractului x, instanţa a arătat că poliţa de asigurare este semnată de inculpata J..

Prin urmare, instanţa a constatat că sunt pe deplin dovedite împrejurările reţinute în rechizitoriu în sensul că inculpatul L. a fost cel care a decis care va fi forma răspunsului la adresa Inginerului 1277 din prin care se cereau lămuriri cu privire la contractul x, iar acest răspuns, comunicat de către I. S.R.L. părţii civile BB. şi Inginerului prin adresa nr. x/3.02.2014, era inexact, creând aparenţa identităţii între contractul nr. x/25.11.2013 dintre asocierea I. S.R.L. - CC. şi S.C. Y. şi contractul x dintre CC. şi S.C. Y. Inculpatul L. avea pe deplin reprezentarea faptului că răspunsul urma a fi comunicat BB. şi Inginerului, acesta fiind urmarea unei solicitări de clarificare.

Mai mult, din declaraţia martorului QQQQQ. a rezultat că încheierea contractului de cont Escrow s-a făcut de el şi inculpata J., în numele S.C. Y., prin folosirea contractului nr. x/25.11.2013, ca urmare a dispoziţiei dată de inculpatul L. . În faţa instanţei, martorul a precizat că inculpaţii L. şi N. au propus deschiderea contului .

Toate aspectele menţionate mai sus au confirmat faptul că inculpatul L. era cel care acţiona în cele mai multe situaţii, în numele inculpatei S.C. Y., în raporturile cu BB., iar nu inculpata J..

Instanţa a reţinut că inculpata J. a declarat că inculpatul L. a fost cel care a făcut şi verificat în totalitate propunerea de plăţi în relaţia contractuală CL1 (aspect confirmat de martorul QQQQQ. - dosar de urmărire penală), că el este cel care a impus încheierea contractului de subcontractare în ce priveşte proiectarea cu S.C. FFFFF. S.R.L. (venind la sediu împreună cu numitul GGGGG., discutând condiţiile contractuale şi dând dispoziţie martorei LLLLL. să redacteze contractul cu această societate, datat 12.02.2014, pe care a fost aplicată ştampila cu semnătura inculpatei J. - dosar de urmărire penală), că tot el a adus ca partener al S.C. Y. societatea ZZZZZ., societate care se bucura de un regim preferenţial, având calitatea de subcontractor pentru lucrările civile din lucrările derulate de S.C. Y., iar plăţile către această societate se făceau întotdeauna cu prioritate . Valoarea contractului încheiat de S.C. Y. cu S.C. FFFFF. S.R.L. era de 1.600.000 RON, la care se adăuga TVA. Despre GGGGG. probaţiunea a demonstrat că, deşi era conducătorul Inginerului, acesta controla S.C. FFFFF. S.R.L., aşa cum s-a reţinut în considerentele sentinţei prin care a fost condamnat directorul general al BB., martorul YYYY., şi cum au declarat martorii menţionaţi cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L. Instanţa a arătat însă că nu se poate face o legătură între încheierea contractului de subcontractare dintre S.C. Y. şi S.C. FFFFF. S.R.L. şi plata avansului aferent CL1, cum a susţinut inculpata J. . S-a mai reţinut că inculpatul H. a declarat că după declanşarea anchetei în prezenta cauză inculpatul L. l-a chemat insistent la o întâlnire la WWWWWWWW. din Bucureşti, unde i-a propus să antedateze contractul de subcontractare cu ZZZZZ. şi să îl înainteze spre aprobare, însă el a refuzat, deoarece nu exista un contract de subcontractare între I. S.R.L. şi ZZZZZ., iar suma de 5,5 mil RON a fost plătită de S.C. Y. acestei societăţi din avansul încasat de la BB. .

Instanţa a arătat că aspectele invocate de inculpatul L. privitor la faptul că, la nivelul părţii civile BB., era cunoscut că procentul real al subcontractării era de 97%, nu prezintă relevanţă sub aspectul reţinerii infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei de materialului probator privitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L.

S-a mai arătat că inculpatul L. ştia şi de existenţa contractului de cesiune dintre S.C. Y. şi CC., aşa cum rezultă din declaraţiile martorului IIIII., care a precizat că, după ce a primit prin e-mail acest contract şi a fost atenţionat că este un contract intern, cerându-i-se că nu îl mai transmită nimănui, a atras atenţia inculpaţilor L. şi H. că acest lucru era interzis, iar aceştia i-au răspuns că nu ştie nimeni de el .

Implicarea majoră a inculpatului L. în tot ceea ce ţinea de CL1, inclusiv în partea privind contractele, a rezultat şi din împrejurarea că acestuia i-a fost remis draftul de contract detaliat de asociere întocmit de CC. pentru a fi semnat de I. S.R.L., cu toate anexele, pe care el l-a predat numitei XXXXXXXX., aceasta predându-l organelor de urmărire penală cu ocazia percheziţiei .

Nu au putut fi primite aspectele reţinute în rechizitoriu referitoare la existenţa unui interes strict personal al inculpatului L. legat de faptele ce formează obiectul prezentei cauze, motivat de faptul că inculpata S.C. Y., reprezentată de inculpatul N., a încheiat un contract cu societatea deţinută de L., S.C. TTTTTTTT. S.R.L., în valoare de 1.316.010 RON (exclusiv TVA), obiectul contractului constând în informarea clientului asupra schimbărilor legislative, cu obligaţia menţinerii confidenţialităţii informaţiilor în timpul desfăşurării contractului şi după terminarea acestuia (cu referire la filele x din vol. 80 dosar de urmărire penală).

Instanţa a constatat faptul că primul contract de consultanţă de acest gen a fost încheiat cu mult timp înainte de perioada în care s-au petrecut evenimentele ce formează obiectul probaţiunii în prezenta cauză, respectiv la data de 9.09.2010, pentru suma de 2400 euro lunar fără TVA, pe o perioadă de 3 luni (1.10.2010 -31.12.2010). Contractul a fost încheiat în numele S.C. Y. - Sucursala Bucureşti de administratorul YYYYYYYY. şi prelungit până la 1.06.2011 de S.C. Y. - Sucursala Bucureşti prin administratorul inculpat N., pentru suma de 1200 euro lunar fără TVA, cu posibilitatea prelungirii .

La data de 10.10.2013, S.C. Y. - Sucursala Bucureşti, prin reprezentantul său administrator, inculpatul N., a încheiat un alt contract de consultanţă tehnică cu S.C. TTTTTTTT. S.R.L., reprezentată de inculpatul L., pentru suma de 1.316.010,00 RON, având ca obiect acordarea de consultanţă tehnică de către această din urmă societate, în concret obligaţia fiind de a informa clientul asupra schimbărilor legislative şi de a menţine confidenţialitatea informaţiilor în timpul desfăşurării contractului şi după terminarea acestuia.

În acest sens, au fost subliniate trei aspecte:

Un prim aspect a fost acela că şi acest contract a fost încheiat anterior oricărui demers al inculpatului L. privitor la implicarea inculpatei S.C. Y. în preluarea CL1.

Un al doilea aspect a fost acela că din suma încasată de S.C. Y. din avansul acordat în baza CL1 nu s-a plătit nicio sumă societăţii administrate de inculpatul L..

În fine, un al treilea aspect a fost acela că privitor la încheierea acestui contract, la data de 5.08.2015, S.C. Y. S.R.L. a formulat o plângere penală împotriva inculpaţilor L. şi N., însă prin rechizitoriul întocmit în prezenta cauză s-a dispus disjungerea şi trimiterea plângerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Concluzia a fost aceea că aspectele legate de încheierea, de către inculpatul N., în numele S.C. Y. - Sucursala Bucureşti, a contractului de consultanţă cu societatea aparţinând inculpatului L., nu au nicio relevanţă în raport cu faptele ce formează obiectul probaţiunii în prezenta cauză.

În rechizitoriu, cu ocazia analizei materialului probator, s-au reţinut, în fapt, în sarcina inculpatului L., următoarele:

"Inculpatul L., deşi nu deţinea scriptic nicio funcţie de conducere în cadrul inculpatei S.C. Y. S.R.L., a participat la negocierile cu reprezentanţii I. S.R.L., la încheierea Contractului de lucrări x din 25.11.2013 şi la negocierile cu inculpatul R..

Din declaraţiile inculpatei J. şi ale martorului QQQQQ. s-a stabilit că inculpatul L. este persoana care s-a ocupat în mod direct de contractul cu BB.; a luat cunoştinţă în mod direct de refuzul reprezentanţilor Beneficiarului de a aproba subcontractarea unui procent de 97% din lucrările CL1, aşa cum rezultă din declaraţia martorului RRRRR.,dar cu toate acestea a decis să continue şi să folosească pentru subcontractare un document inexact, cu un procent mai mic; s-a deplasat personal cu inculpatul R. pentru a arăta contractul x martorului KKKK. şi a fost cel care a decis care va fi forma răspunsului la adresa Inginerului 1277 prin care se cereau lămuriri cu privire la contractul x (fapt care rezulta din declaraţia martorilor LLLLL. şi RRRRR. - filele x; din corespondenţa electronică purtată între angajaţii Y. - vol. 229-231)".

La fila x din rechizitoriu s-au mai reţinut în sarcina inculpatului L. următoarele:

"a negociat cu inculpatul H. preluarea contractului CL1; a participat la negocierea de la Paris, semnând documentul care consfinţea înţelegerea cu CC.; a semnat poliţa de asigurare încheiată în baza contractului x; a participat la toate întâlnirile cu reprezentanţii inculpatei I. S.R.L.; a stabilit formula de răspuns la adresa Inginerului nr. 1277 din 30.01.2014".

La rubrica "În drept" a rechizitoriului s-au arătat următoarele:

"Faptele inculpatului L. care, în calitate de reprezentant informal al S.C. Y., prin negocierea contractului nr. x/25.11.2013, contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 şi prin stabilirea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea în etapa de executare a CL1 de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, constituie complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen..".

Instanţa a remarcat neconcordanţele dintre acuzaţia faptică adusă inculpatului L. şi reproducerea acestei acuzaţii cu ocazia stabilirii prin rechizitoriu a încadrării juridice, fiind omisă menţionarea aspectelor legate de folosirea, la cererea inculpatului L., a contractului x care privea un procent mai mic al subcontractării şi care era un document inexact în raport cu contractul nr. x/25.11.2013, acesta din urmă fiind de fapt contractul ce reprezenta voinţa reală a părţilor şi care a şi fost folosit la toate actele juridice încheiate de S.C. Y. în legătură cu CL1 la cererea inculpatului L., fiind prezentat în mod fraudulos ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB.

De asemenea, instanţa a remarcat că, deşi cu ocazia descrierii stării de fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului L. faptul că a fost cel care a decis care va fi forma răspunsului la adresa Inginerului 1277 prin care se cereau lămuriri cu privire la contractul x, cu ocazia stabilirii încadrării juridice s-a făcut referire, din eroare, la faptul că inculpatul L. a stabilit răspunsul la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, însă acuzaţia concretă adusă inculpatului legat de modul de întocmire a acestei adrese este clară.

Raportat la acestea, instanţa a reţinut că acuzaţiile corecte şi complete aduse inculpatului L. sunt cele descrise o ocazia redării stării de fapt, iar cu ocazia stabilirii încadrării juridice au fost, din eroare, omise o parte din faptele imputate şi s-a menţionat un alt număr al adresei Inginerului la care inculpatul L. a stabilit forma răspunsului.

Din analiza materialului probator efectuată de instanţă a rezultat, în mod neechivoc, că inculpatul L. nu doar că a avut reprezentarea că, în ce priveşte documentele necesare în cursul executării CL1, contractul nr. x/25.11.2013 era folosit sau prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aprobat de partea civilă BB., dar, mai mult, a dat dispoziţii în acest sens şi a contribuit el însuşi la disimularea realităţii prin dispoziţiile date martorei LLLLL. de a înscrie numărul x şi data de 25.11.2013 pe contractul x care fusese aprobat ca şi contract de subcontractare, răspunsul fiind comunicat BB.

Deşi contractul nr. x/25.11.2013 nu avea nimic fraudulos sau nelegal la momentul încheierii lui, acest act nu a fost supus aprobării beneficiarului şi Inginerului, aspect cunoscut de inculpatul L., astfel că folosirea acestui contract la încheierea de acte juridice prin prezentarea sa ca fiind contractul de subcontractare aprobat de beneficiar a fost făcută cu rea-credinţă, cu scopul ascunderii contractului real de subcontractare aprobat de beneficiar (x) şi, totodată, cu scopul întregirii documentaţiei necesare pentru obţinerea avansului provenit din fonduri europene sau care urma să fie rambursat din astfel de fonduri.

Din analiza materialului probator efectuată de instanţă a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul L. a avut pe deplin reprezentarea faptului că I. S.R.L., prin reprezentantul său legal, inculpatul F., sau prin reprezentantul antreprenorului, va folosi în relaţia cu BB. (şi Inginerul) actele încheiate în urma folosirii contractului nr. x din 25.11.2013, acte încheiate ca urmare a dispoziţiilor date de inculpatul L., deoarece inculpata S.C. Y. nu se afla în relaţie contractuală directă cu BB.

În acest sens, instanţa a arătat că inculpatul L. a declarat că, deşi nu este sigur, actele ajungeau în final la BB., prin intermediul inculpatei I. S.R.L., aspect care, dincolo de faptul că inculpatul a mai declarat că martorul KKKK. i-a spus că actele trebuie să vină la BB., prin I. S.R.L., şi dincolo de faptul că era evident că răspunsul la o instrucţiune a Inginerului urma să ajungă şi la BB., câtă vreme toată corespondenţa dintre inginer şi I. S.R.L. era "spre ştiinţa BB.", dovedeşte că inculpatul L. avea pe deplin reprezentarea faptului că documentele false sau inexacte, la a căror întocmire îşi aducea contribuţia, urmau să fie folosite de inculpata I. S.R.L., prin reprezentanţii săi, în relaţia cu BB. şi că aceste acţiuni vor avea ca urmare încasarea sumelor în temeiul CL1, respectiv a avansului provenit din fonduri europene sau care urma să fie rambursat din astfel de fonduri.

Chiar dacă inculpatul L. nu a avut o înţelegere expresă cu inculpatul F. în sensul ca acesta din urmă să folosească sau să prezinte documentele false sau inexacte la a căror întocmire a contribuit, instanţa a constatat că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, inculpatul L. a acţionat cu intenţia ca aceste documente să fie folosite de inculpata I. S.R.L., ca lider al asocierii I. S.R.L. - CC., prin reprezentanţii săi, în relaţia cu BB. şi să aibă ca urmare obţinerea pe nedrept a avansului provenit din fonduri europene sau care urma să fie rambursat din astfel de fonduri. Declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora în care se menţiona, în mod nereal, procentul de subcontractare de 49% din întregul contract ca fiind subcontractat de S.C. Y. era, de asemenea, un document inexact, redactat din dispoziţia inculpatului L., care a fost semnat şi de inculpatul F. şi înaintat părţii civile BB., servind la aprobarea subcontractării. Participarea inculpatului la redactarea acest document, constând în determinarea martorei A. la a-l redacta, nu a fost însă reţinută prin rechizitoriu ca o acuzaţie la adresa acestuia, astfel că nici instanţa nu a reţinut-o ca element constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000. La fel, şi contractul de cont Escrow, încheiat pe baza contractului nr. x/25.11.2013, ca urmare a dispoziţiei inculpatului L., a fost semnat de inculpatul F., depus la BB. şi folosit la încheierea actului adiţional la CL1, în baza căruia s-au virat banii de avans în cont, dar nici în legătură cu încheierea acestui contract nu s-a adus prin rechizitoriu vreo acuzaţie inculpatului L..

Instrucţiunea Inginerului nr. 1277 din 30.01.2014, la care inculpatul L. a decis forma răspunsului, se referea în mod expres la poliţa de asigurare privind plata avansului aferent CL1, iar încheierea asigurării era una din condiţiile indispensabile pentru plata acestui avans provenit din fonduri europene sau care urma să fie rambursat din astfel de fonduri. Poliţa de asigurare pentru garanţia pentru plata avansului a avut la bază tot contractul nr. x/25.11.2013 şi tot ca urmare a dispoziţiei inculpatului L., fiind depusă la BB.

Instanţa a arătat că, prin acţiunile întreprinse, inculpatul L. a contribuit decisiv la folosirea de documente inexacte care au avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene de către I. S.R.L. şi S.C. Y. şi, în continuare, de către BB., răspunsul la adresa nr. x/24.01.2014 a Inginerului, redactat din dispoziţia sa şi comunicat Inginerului de către I. S.R.L., ascunzând existenţa contractului nr. x/25.11.2013 şi creând aparenţa unei identităţi cu contractul x, care fusese supus aprobării beneficiarului şi Inginerului. În plus, acest răspuns a fost însoţit de prima pagină din contractul x care avea înscrise pe el, tot din dispoziţia inculpatului L., menţiuni nereale, şi anume numărul de înregistrare x şi data de înregistrare 25.11.2013.

S-a apreciat că nu pot fi primite susţinerile acestui inculpat (din concluziile scrise) în sensul unei insuficiente descrieri a faptei în actul de sesizare, motivat de inexistenţa unei exemplificări a relaţiei nemijlocite, directe cu autorul şi a neindicării în ce anume constă complicitatea ca nivel de activitate de ajutorare a autorului, fie prin înţelegerea anterioară, fie prin activităţi nemijlocite în timpul comiterii infracţiunii.

Instanţa a arătat că, în sarcina inculpatului L., s-a reţinut forma de participaţie a complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 48 alin. (1) C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar conform art. 48 alin. (2) C. pen., este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Instanţa a reţinut că participaţia este o formă a pluralităţii de infractori care există atunci când mai multe persoane, între care s-a stabilit o legătură subiectivă (coeziune psihică), cooperează cu acte materiale sau intelectuale la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, cooperare care nu este cerută de conţinutul legal al acesteia.

Aşa cum rezultă din definiţia participaţiei, una dintre condiţiile necesare pentru existenţa acesteia este cea a existenţei unei legături subiective sau coeziuni psihice între participanţi, respectiv cooperarea cu intenţie la săvârşirea infracţiunii. În literatura de specialitate este unanim admis că pentru realizarea legăturii subiective nu trebuie ca fiecare participant să cunoască existenţa unei asemenea legături sau că mai sunt şi alţi participanţi, fiind suficient ca participantul sa ştie că el contribuie la săvârşirea infracţiunii, însă nu se cere ca autorul să cunoască existenţa aportului din partea altei persoane, exceptând complicitatea prin promisiunea anterioară sau concomitentă săvârşirii infracţiunii. Cu alte cuvinte, coeziunea psihică se realizează între fiecare participant şi autor.

Această legătură trebuie să existe chiar şi atunci când există o complicitate la complicitate, deoarece, şi în acest caz, se cunoaşte acţiunea autorului de către participant şi acesta i se alătură cu intenţie. În cazul instigării/complicităţii la complicitate (care este, de fapt, tot o complicitate la săvârşirea infracţiunii), este posibil chiar ca primul instigator/complice să nu-l cunoască pe autor.

Din punct de vedere subiectiv, complicele (participantul) acţionează cu intenţie, care se caracterizează, sub aspectul prevederii, prin aceea că acesta cunoaşte acţiunea (inacţiunea) pe care urmează să o comită autorul şi că ea va produce o anumită urmare periculoasă prevăzută de legea penală. În plus faţă de aceasta, ceea ce realizează legătura subiectivă este prevederea că actul său se alătură unei acţiuni (inacţiuni) periculoase efectuate de autor. Sub aspectul factorului de voinţă, complicele doreşte (urmăreşte) sau acceptă producerea urmării periculoase a acţiunii (inacţiunii) autorului, precum şi ca la această acţiune să-şi aducă contribuţia prin actul său pentru a se produce urmarea. Cu alte cuvinte, complicele (participantul) poate acţiona cu intenţie directă sau indirectă.

Transpunând aceste considerente teoretice în prezenta cauză, instanţa a arătat că, în cazul inculpatului L., probaţiunea administrată a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, existenţa unei complicităţi la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, acesta comiţând acte de complicitate la complicitatea altor persoane sau de instigare la complicitate faţă de alte persoane, acestea constituind, practic, acte de complicitate la infracţiunea menţionată, dar şi acte directe de complicitate la această infracţiune.

În concret, inculpatul L. nu a întocmit niciun înscris din cele care au fost folosite sau prezentate în vederea obţinerii de fonduri europene, dar a determinat întocmirea acestora sau a ajutat la întocmirea lor. Aşa cum s-a arătat, inculpatul L.:

- prin intermediul numitei PPPPP., l-a determinat pe inculpatul R. să redacteze cererea de aprobare a subcontractării în baza contractului x, ştiind că se refuzase aprobarea subcontractării pentru procentul de 94,98% din CL1 şi ştiind că acest contract va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L., în mod fraudulos, în locul contractului nr. x/25.11.2013, care exprima adevărata voinţă a părţilor, care nu fusese prezentat spre aprobare şi care urma să fie folosit ulterior la încheierea de acte juridice şi, totodată, în locul contractului secret de cesiune din 5.12.2013; a dus personal documentaţia pentru aprobarea subcontractării la inginer;

- a determinat-o pe martora LLLLL. să întocmească documentaţia pentru poliţa de asigurare pentru garanţia pentru plata avansului prin folosirea contractului nr. x/25.11.2013, ştiind că acest document va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L. şi că reprezenta una din condiţiile necesare pentru plata avansului; deşi în rechizitoriu se reţine că inculpatul a semnat poliţa, aceasta a fost semnată de inculpata J., inculpatul L. fiind doar instigator, prin mijlocirea martorei LLLLL., la actul de complicitate comis de inculpata J.;

- a determinat-o pe martora A. să redacteze răspunsul la adresa nr. x a Inginerului prin disimularea existenţei contractului nr. x/25.11.2013 sub aparenţa contractului x, ştiind că acest document va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L. şi că va servi la aprobarea poliţei de asigurare pentru garanţia pentru plata avansului; mai mult, în acelaşi scop, inculpatul a dat personal clarificări martorului NNNNN., susţinând identitatea dintre cele două contracte;

Toate aceste acţiuni ale inculpatului au contribuit la obţinerea pe nedrept de fonduri europene de către I. S.R.L. şi S.C. Y. şi, în continuare, de către BB., detaliile privind obţinerea în concret a acestor fonduri fiind prezentate cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L. Instanţa a arătat doar că, în contul deţinut de I. S.R.L., partea civilă BB. a virat pe nedrept avansul de 7.705.590,96 RON provenit din fonduri europene şi naţionale, cheltuielile autorizate în legătură cu acest avans de Ministerul Mediului - AM POS Mediu au fost de 7.581.307,23 RON, din care 1.826.970,76 RON reprezentau valoarea prefinanţării recuperate prin cererea de rambursare, iar sumele plătite pe nedrept în perioada 31.03.2014 - 3.04.2014, în contul BB., au totalizat 5.754.336,47 RON, din care contribuţia din Fondul de Coeziune a fost de 3.455.087,56 RON.

Instanţa a constatat că probaţiunea administrată a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul L. a avut pe deplin reprezentarea faptului că toate aceste documente cu caracter inexact menţionate mai sus vor fi depuse la BB. de către inculpatul F. sau de către alte persoane din cadrul I. S.R.L., că acestea vor fi folosite pentru aprobarea subcontractării şi, respectiv, pentru plata avansului, fiind de rea-credinţă şi prevăzând că în baza lor vor fi obţinute, pe nedrept şi cu rea-credinţă, fonduri europene şi urmărind producerea acestui rezultat, acţionând cu intenţie directă.

Instanţa a mai aratat, tot în dezacord cu susţinerile inculpatului din cuprinsul concluziilor scrise, că nu se reţine prin rechizitoriu în sarcina inculpatului L. vreo înţelegere cu inculpaţii B., D. şi F. anterior încheierii CL1 (încheiere care a avut loc la data de 7.01.2013 şi nu 17.01.2013, cum se menţionează în concluzii), în actul de sesizare fiind reţinută implicarea inculpatului exclusiv în etapa de implementare a CL1.

Aspectele invocate de inculpatul L., în sensul că încadrarea juridică a faptei nu poate privi infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, deoarece contractul nr. x/25.11.2013 era un contract de lucrări şi nu un contract de achiziţie publică şi că sunt incidente, prin urmare, dispoziţiile din C. civ., nu au putut fi primite. Dincolo de argumentele invocate în încheierea prin care instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor şi a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării în complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., expuse mai sus, instanţa a arătat că acţiunile inculpatului L. reprezintă acte de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, iar nu acte de executare specifice doar autorului, fiind deci fără relevanţă natura juridică a contractului nr. x/25.11.2013 sau a celorlalte contracte încheiate de S.C. Y. din dispoziţia inculpatului. Cu alte cuvinte, acţiunile imputate inculpatului L. sunt exterioare laturii obiective a infracţiunii menţionate, constituind doar un ajutor dat la săvârşirea acesteia.

S-a reţinut că doar o parte din aceste documente au fost înaintate BB. sau semnate de inculpatul F., respectiv poliţa de asigurare privind garanţia pentru returnarea avansului, restul fiind înaintate de martorul DDDDD., ca reprezentant al antreprenorului sau de persoane din cadrul I. S.R.L., rămase neidentificate, care au falsificat semnătura martorului, însă aceste aspecte nu au prezentat relevanţă sub aspectul reţinerii formei de participaţie a complicităţii în sarcina inculpatului L., în rechizitoriu reţinându-se că acesta a contribuit şi a făcut posibilă folosirea, în etapa de executare a CL1, de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, fără a se face referire exclusiv la inculpatul F. ca fiind persoana care a folosit documentele.

Instanţa nu a reţinut, însă, în sarcina inculpatului L., ca şi acte de complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, participarea acestuia la negocierile cu reprezentanţii I. S.R.L., la încheierea Contractului de lucrări x din 25.11.2013 şi la negocierile de la Paris cu inculpatul R., deoarece încheierea contractului menţionat şi negocierile de la Paris nu au avut, în sine, nimic fals, nelegal sau inexact. Inculpatul L. a semnat doar minuta întâlnirii de la Paris, act care nu a fost folosit, fiind redactate contracte în baza acesteia, pe care el nu le-a semnat. De asemenea, nici simpla prezentare a contractului x din 6.12.2013 martorului KKKK. la Predeal, nu a avut semnificaţia unui act de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000.

V.1.4.3. În privinţa inculpatei J.

Referitor la inculpata J., director general al S.C. Y., raportat la cele reţinute în privinţa sa prin actul de sesizare, la apărările inculpatei (din cuprinsul declaraţiilor date în cursul urmăririi penale şi al judecăţii şi al concluziilor scrise) şi la materialul probator administrat, instanţa a arătat următoarele:

J., inginer electromecanic, a fost angajată la S.C. Y. din anul 2005, a devenit director general în anul 2007 şi tot atunci administrator până în 22.10.2010 (când a fost revocată şi numit inculpatul N. administrator), iar în anul 2010 a plecat la o altă societate, angajându-se din nou la S.C. Y. la data de 8.09.2011, fiind numită la data de 10.07.2012 pe funcţia de director general, pe care a ocupat-o până la data de 2.02.2015, calitate în care, aşa cum a declarat inculpata, printre altele, avea sarcina de a citi toate caietele de sarcini şi de a păstra legătura cu societatea-mamă din Germania. Potrivit deciziei de numire în funcţie, inculpata avea puteri depline de reprezentare a societăţii în faţa oricărei autorităţi, precum şi în faţa oricărei persoane fizice sau juridice, române sau străine, putând semna în numele societăţii orice document . Inculpata a declarat însă că ea participa la licitaţii în numele S.C. Y., pe baza unei procuri speciale emise de inculpatul N., în baza aceleiaşi procuri încheind şi semnând contractul (declaraţia inculpatei - dosar de urmărire penală).

S-a reţinut că inculpata a declarat că, în vara anului 2013, numita PPPPPPP., director la S.C. FFFFF. S.R.L. s-a prezentat la sediul S.C. Y. din Bucureşti, împreună cu SSSSSSS., director al RRR. (Inginerul din CL1), aceştia spunându-i că la BB. există probleme în executarea CL1, fără a-i da detalii şi au întrebat-o dacă S.C. Y. ar fi interesată să fie subcontractant pentru S.C. FFFFF. S.R.L. doar pentru realizarea staţiilor de epurare, lăsându-i un CD cu documentaţia aferentă CL1. Inculpata a mai declarat că ştia că S.C. FFFFF. S.R.L. putea să facă doar partea de proiectare, că l-a informat verbal pe inculpatul N. despre această propunere şi i-a argumentat că nu este benefic ca societatea lor să intre în acest contract pentru că, necunoscând în detaliu oferta tehnică din contractul deja semnat, este dificil să fie executată lucrarea, inculpatul N. fiind de acord cu inculpata, motiv pentru care aceasta din urmă a contactat-o telefonic pe numita PPPPPPP. şi i-a spus că nu sunt interesaţi .

Deşi în rechizitoriu se reţine că inculpata a fost implicată în încheierea contractului nr. x/25.11.2013, aceasta a negat constant acest lucru, iar instanţa a constatat că probele administrate au confirmat susţinerile inculpatei.

Cu titlu preliminar, s-a arătat că martorul OOOOOOOO. a declarat că partea de bază a contractelor era făcută de martora LLLLL. şi de inculpata J. şi că întotdeauna contractele erau redactate bilingv: română şi engleză. În faţa instanţei, martorul a declarat că martora LLLLL. se ocupa de redactarea şi întocmirea contractelor bilingve, adaptându-le, că nu ştie dacă inculpata J. avea vreun cuvânt de spus în ce priveşte conţinutul, dar a precizat că aceste contracte se verificau de către toţi cei care trebuiau să le semneze şi că el crede că ultima verificare era făcută de cei de la Y., fără a putea indica vreun nume .

Instanţa a reţinut că inculpatul N. a declarat că, până la data încheierii contractului nr. x/25.11.2013, inculpata J. nu s-a implicat, dar după aceea, în atribuţiile sale de manager director general intra şi acest contract . În plus, inculpatul L. a declarat că după ce martorul KKKK. i-a spus că nu acceptă contractul nr. x/25.11.2013 (care era deja încheiat) decât dacă are aprobarea CC., iar martorul BBBBB. i-a spus că S.C. Y. trebuie să se ocupe de obţinerea acordului CC. pentru subcontractare, a informat-o pe inculpata J. despre acest lucru, iar apoi el şi inculpata au primit dispoziţie de la inculpatul N. să meargă şi să discute cu CC. . În faţa instanţei, inculpata J. a declarat că nu cunoaşte motivul pentru care, în luna noiembrie 2013, inculpatul N., la propunerea inculpatului L., a acceptat încheierea contractului de subcontractare.

Prin urmare, instanţa a apreciat că susţinerile martorei LLLLL., preluate în rechizitoriu, în sensul că inculpata J. i-a cerut să redacteze draftul de contract în vederea încheierii contractului nr. x/25.11.2013, sunt infirmate de probele menţionate şi se impune a fi înlăturate.

Astfel, instanţa a reţinut că, în cursul urmăririi penale, martora LLLLL. a declarat că, în cursul perioadei octombrie- noiembrie 2013, inculpata J. i-a solicitat sa facă un draft de contract în care Y. avea calitatea de subcontractor, spunându-i să lase loc liber la societatea de la care urma să se subcontracteze. A mai declarat martora că inculpata i-a spus ca preţul contractului să-l completeze cu suma de 59.000.000 RON, fără ca martora să poată preciza suma exactă, martora arătând totodată că a întocmit draftul şi crede ca l-a trimis prin e-mail . Martora a mai declarat că, aproximativ în perioada decembrie 2013 - ianuarie 2014, a primit de la secretariat o copie a contractului încheiat în baza draftului său, având numărul x în baza căruia urma să demareze procedura pentru emiterea garanţiei de avans .

În faţa instanţei, martora a dat o declaraţie similară, precizând totodată că prima dată când a mai văzut acest contract era deja semnat de inculpatul N., administratorul societăţii şi prevedea subcontractarea unei mari părţi din lucrările CL1, "în jur de 90 şi ceva la sută", fără să poată preciza exact cât. Martora a menţionat în mod expres că singurul draft de contract pe care inculpata J. i l-a cerut în legătură cu CL1 a fost acesta, iar solicitarea a avut loc în octombrie- noiembrie 2013, fără ca martora să poată preciza exact când . Martora a menţionat că nu ştie când s-a dus inculpata la Paris .

Semnarea contractului nr. x/25.11.2013 de către inculpatul N. a avut loc anterior plecării inculpatei la Paris, aceasta din urmă având loc cel mai probabil în 28.11.2013.

Instanţa a constatat că martora nu a putut preciza data sau perioada în care inculpata i-a solicitat acel draft de contract, menţionând doar perioada octombrie- noiembrie 2013, iar plecarea inculpatei la Paris a avut loc, aşa cum s-a arătat, la data de 28.11.2013, nefiind exclus, nici raportat la aceste susţineri ale martorei, ca inculpata să îi fi cerut draftul după semnarea contractului nr. x din 25.11.2013 şi anterior plecării la Paris.

Instanţa a arătat în continuare că există foarte multe asemănări între modul de redactare a contractului nr. x/25.11.2013 şi modul de redactare a contractului x, începând cu forma, tipul de caractere folosite, prevederile pe care le conţin, faptul că ambele privesc o subcontractare aferentă CL1, iar încheierea contractului nr. x/25.11.2013 şi expedierea draftului de contract către inculpată, în care s-a materializat contractul x, au avut loc la distanţă de aproximativ 5 zile, fiind posibil ca, şi pentru aceste considerente, martora LLLLL. să se afle în eroare şi astfel să afirme că ceea ce a trimis prin e-mail inculpatei J. a fost draftul pentru contractul nr. x/25.11.2013, în loc de draftul care a fost folosit pentru contractul x. Mai mult, aşa cum s-a arătat, martora însăşi a declarat în faţa instanţei că inculpata J. i-a cerut un singur draft de contract în legătură cu CL1, instanţa reţinând că acesta a fost draftul care a fost folosit pentru contractul x.

Din e-mailurile depuse la dosar de urmărire penală, a rezultat că, în data de 24.11.2013, inculpatul N. a trimis draftul de contract (pentru contractul nr. x din 25.11.2013) actualizat inculpatului L. (şi în copie inculpatei J.), inculpatul L. l-a redirecţionat martorului IIIII., iar acesta l-a trimis martorului BBBBB., martorul IIIII. comunicând totodată, prin acelaşi e-mail, faptul că administratorul şi directorul general al S.C. Y. au disponibilitatea semnării contractului în cursul zilei următoare (25.11.2013). Instanţa a remarcat faptul că, deşi draftul de contract ce a fost ataşat tuturor acestor e-mailuri nu avea completat numele antreprenorului, valoarea înscrisă era de 59.249.382,62 RON, aspecte care se coroborează cu cele menţionate de inculpata LLLLL., iar circuitul e-mail-urilor dovedeşte, fără putinţă de tăgadă, faptul că inculpata J. nu a fost implicată în redactarea acestui contract, ci doar informată despre existenţa lui, în calitatea sa de director general al S.C. Y. De altfel, martora declarat că a afirmat că draftul de contract solicitat de inculpata J. a stat la baza contractului nr. x/25.11.2013 dat fiind faptul că valoarea estimativa înscrisă în draftul de contract era asemănătoare cu valoarea înscrisă în contractul x .

Instanţa a reţinut, pe baza probelor administrate, că inculpata J. i-a solicitat martorei LLLLL. draftul de contract după încheierea contractului nr. x/25.11.2013 şi înainte de a merge la Paris, aşa cum inculpata a declarat în faţa instanţei, neavând anterior nicio legătură cu demersurile pentru subcontractarea CL1. S-a constatat că nu există nicio probă în sensul că martora LLLLL. i-ar fi transmis inculpatei draftul contractului nr. x/25.11.2013 anterior semnării lui şi că inculpata ar fi redactat acest act juridic pe baza draftului trimis de martoră. Instanţa a reţinut că inculpata i-a cerut martorei un draft de contract anterior deplasării la Paris în vederea negocierilor cu CC., pe care l-a folosit la încheierea draftului de contract semnat de inculpată şi inculpatul R.. Inculpata J. nu a fost implicată în negocierile ce au premers încheierii contractului nr. x/25.11.2013, nu a avut vreo implicare în încheierea acestui contract, aşa cum au declarat chiar inculpaţii N. şi L., nu a semnat acest contract, astfel că nu avea cum să fie ea persoana care a redactat acest contract. Mai mult, inculpatul L. a recunoscut în faţa instanţei că el a trimis în Germania draft-ul de contract şi că a stabilit o zi când N. putea veni în România să semneze contractul. În plus, din declaraţia martorului ZZZZ. din cursul urmăririi penale a rezultat că, la finalul unei întâlniri cu reprezentanţii I. S.R.L., inculpatul L. le-a promis că vor primi draft de contract.

Cât priveşte menţiunea din declaraţia inculpatei J. de la dosar de urmărire penală, în sensul că, fiindu-i prezentat contractul nr. x, îşi recunoaşte semnătura, instanţa a arătat că în mod cert a existat o eroare de consemnare a numărului contractului, fiind vorba, fie, cel mai probabil, de contractul x, care avea un format similar, fie de contractul din 5.12.2013, deoarece nicăieri în contractul nr. x/25.11.2013 nu există vreo referire la inculpata J. sau vreo semnătură a acesteia . Deşi în draftul de contract apărea şi inculpata la semnatarii în numele S.C. Y., alături de N., în contractul nr. x/25.11.2013 nu mai apare o astfel de menţiune.

Instanţa a mai arătat, în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu, că nicio persoană nu a confirmat prezenţa inculpatei J. la vreo negociere prealabilă semnării contractului nr. x din 25.11.2013. Astfel, inculpatul BBBBB. a declarat că inculpaţii L. şi N. au acceptat subcontractarea, fără a menţiona nimic în sensul că inculpata J. ar fi avut vreun rol . Deşi inculpatul H. a menţionat în prima declaraţie că la negocierile pentru încheierea contractului nr. x din 25.11.2013 a participat şi inculpata J., în următoarea declaraţie a menţionat expres că au avut loc două întâlniri la care s-a negociat, iar pe inculpata J. nu o cunoaşte, precizând şi în faţa instanţei că pe această inculpată a cunoscut-o în momentul începerii procesului la instanţă . Având în vedere că nicio altă persoană nu a indicat-o pe inculpata J. ca fiind prezentă la negocierile pentru semnarea contractului nr. x din 25.11.2013, instanţa a apreciat că inculpatul H. a fost în eroare cu ocazia primei audieri din cursul urmăririi penale, când a menţionat că inculpata era prezentă şi a înlăturat această susţinere.

Deşi inculpata J. a susţinut că atunci când a fost la Paris nu ştia de existenţa contractului nr. x/25.11.2013, aceste susţineri au fost infirmate de declaraţia inculpatului L., deplasarea la Paris fiind făcută de cei doi reprezentanţi ai S.C. Y. tocmai cu scopul de a obţine acordul CC. pentru subcontractarea încheiată de S.C. Y. cu I. S.R.L. În plus, aşa cum s-a arătat, inculpatul N. a trimis un e-mail la data de 24.11.2013 conţinând draftul de contract (al contractului ce avea să primească nr. x/25.11.2013) actualizat (pentru suma de 59.249.382,62 RON) inculpatului L. şi în copie (C. civ.) inculpatei J., ceea ce a dovedit, în plus, faptul că, deşi nu a participat la redactarea acestuia, a cunoscut cel puţin în parte conţinutul său anterior negocierilor de la Paris. Draftul de contract actualizat primit de la inculpatul N. a fost trimis de inculpatul L. martorului IIIII., iar acesta din urmă l-a trimis martorului BBBBB., angajat al I. S.R.L., cu propunerea de a fi semnat în decursul zilei următoare, ceea ce s-a şi întâmplat .

Un ultim aspect menţionat a fost acela că, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii H. şi F., la momentul încheierii sale, contractul nr. x din 25.11.2013 nu avea nimic nelegal.

Participarea inculpatei J. la negocierile de la Paris a fost recunoscută de aceasta şi confirmată de probele administrate, instanţa făcând trimitere la aspectele menţionate cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii L., O. şi R..

Inculpatul L. a fost cel care i-a comunicat inculpatei că trebuie să meargă la Paris împreună cu el pentru a discuta posibila subcontractare a lucrărilor din CL1, aspect care a rezultat din declaraţia inculpatului L. şi din declaraţia inculpatei . Dacă în cursul urmăririi penale inculpata a declarat că inculpatul L. i-a spus că trebuie să meargă la Paris din dispoziţia inculpatului N., în faţa instanţei inculpata şi-a nuanţat declaraţia, afirmând că inculpatul L. a informat-o că, în urma discuţiilor purtate de el cu BB., Inginerul şi I. S.R.L., s-a hotărât ca S.C. Y. să intre în calitate de subcontractor pentru lucrările mecanice, electrice, de proiectare şi punere în funcţiune pentru CL1 şi trebuie să se deplaseze la Paris pentru încheierea contractului de subcontractare .

Inculpata a recunoscut că draftul de contract semnat la Paris a fost redactat de ea, împreună cu martora LLLLL., în limbile română şi engleză, dar negocierile la Paris au fost purtate de inculpaţii L. şi R. . În cursul urmăririi penale, inculpata a afirmat că negocierile s-au purtat între L. şi R., iar L. ţinea legătura permanent cu N. telefonic, vorbind în limba arabă şi că a discutat şi ea cu N. care a confirmat anumite decizii . În faţa instanţei, a susţinut că s-a discutat foarte mult în limba arabă între inculpaţii R. şi L., ea necunoscând această limbă, şi că ea a ţinut legătura cu inculpatul N. telefonic, dar mai mult pe WhatsApp, acesta fiind într-o altă ţară unde negocia un alt contract . Deşi în timpul urmăririi penale inculpata a declarat că atunci când se ajungea la un consens în cursul negocierilor care au durat două zile, ea trebuia să redacteze propunerea lor de contract, iar inculpatul R. citea şi modifica cele scrise, în faţa instanţei a susţinut că, din punctul ei de vedere, la Paris nu a fost nicio negociere, toate lucrurile părând a fi stabilite . A precizat în faţa instanţei că a primit de la inculpatul R. un stick, pe care se aflau mai multe documente referitoare la echipamentele mecanice şi electrice în limba franceză, cu nume de furnizori, cu cifre, cu preţuri, accesând acolo datele de pe acesta (a mai menţionat că a predat după întoarcerea în România acel stick serviciului Ofertare, care, pe baza valorilor şi preţurilor menţionate în documentele de pe stick a întocmit un buget estimativ). Inculpatul R. a declarat că discuţiile în limba arabă purtate cu inculpatul L. nu vizau contractul pe care îl discutau, aspect pe care instanţa l-a considerat discutabil, deoarece martorul MMM., care asigura traducerea din limba franceză vorbită de inculpatul R. pentru inculpata J., a declarat că discuţiile dintre cei doi inculpaţi se purtau în limba arabă, referindu-se la negocieri .

Inculpata a semnat minuta întâlnirii în numele S.C. Y., alături de inculpatul L. . În minută, aşa cum s-a arătat mai sus, s-a menţionat, printre altele, că s-a convenit ca CC. să cesioneze 99% din părţile pe care le deţine din CL1, în care deţine 50%, că în acest scop S.C. Y. va plăti 250.000 euro, că responsabilităţile asumate de către CC. pentru desfăşurarea contractului, precum şi beneficiile care vor rezulta din executarea contractului vor reveni asupra S.C. Y. (...), iar în baza acestui acord informal (gentlemens agreement) CC. va semna contractul de lucrări prin care S.C. Y. va deveni subcontractant pentru CC.

În dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu, instanţa a arătat că la Paris nu s-a negociat o cesiune, contractul propus de S.C. Y. prin inculpata J. şi semnat ca draft de inculpaţii J. şi R. fiind un contract de subcontractare, intitulat "Contract de lucrări"/"Works Contract", în acesta menţionându-se că are ca obiect toate lucrările necesare CL1, preţul contractului a fost stabilit la 31.008.000 RON (exclusiv TVA), fiind stabilită şi obligaţia subcontractorului (S.C. Y.) de a achita contractorului (CC.) suma de 250.000 euro reprezentând valoarea proiectului tehnic preliminar efectuat în faza de ofertare, în 11 tranşe (una de 100.000 euro în 30 de zile de la semnarea acestui contract şi 10 tranşe egale de câte 15.000 euro începând cu 1 februarie 2014, până la 11.11.2014). Draftul de contract a fost semnat de inculpaţii J. şi R.. Nu există nicio prevedere în acest draft de contract care să conducă la ideea unei cesiuni. Inculpata J. a declarat că nu a discutat cu inculpatul R. despre un eventual contract de cesiune între CC. şi S.C. Y., la fel şi inculpatul R. .

Draftul de contract a fost trimis de inculpata J. prin e-mail inculpaţilor R. şi O., deşi inculpata a declarat în faţa instanţei că nu îşi aminteşte să fi trimis ea draftul de contract personal inculpatului O. .

Aşa cum s-a reţinut cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R., ideea scindării contractului propus de S.C. Y. a aparţinut tatălui inculpatului O., NN., preşedintele CC., fără a exista vreo înţelegere anterioară cu privire la acest aspect. Cele două drafturi de contract au fost redactate la solicitarea numitului NN., Liban, acestea fiind un draft de contract de cesiune între CC. şi S.C. Y., precum şi o versiune revizuită a contractului de subcontractare trimis de inculpata J.. Drafturile au fost trimise la data de 3.12.2013 de AAAAA. de la CC. prin e-mail inculpatului R. (la C. civ. apărea şi O.), în acest mesaj făcându-se precizarea că prevalează oricum contractul de cesiune care va fi semnat, în orice caz, înainte de semnarea contractului de subantrepriză . În aceeaşi zi, inculpatul R. i-a expediat inculpatei J. un e-mail (C. civ. O.), ce conţinea ataşate cele două contracte primite de la AAAAA., inculpatul R. comunicându-i că primul contract este un contract de cesiune care este confidenţial şi care nu va fi divulgat niciunui terţ, iar al doilea contract este contractul de subantrepriză care va fi prezentat celor de la BB. şi I. S.R.L., fiindu-i solicitat inculpatei J. ca, după ce îşi dă aprobarea, să efectueze corecturile pentru versiunea în limba română . Inculpatul R. a declarat că schimbul de mailuri conţinând drafturile celor două contracte propuse de CC. prin AAAAA. s-a făcut între acesta din urmă şi inculpata J., prin intermediul său. În fine, în e-mailul din data de 3.02.2013, prin care inculpatul R. a trimis inculpatei cele două contracte, se menţionează că trimiterea acestora are loc ca urmare a conversaţiei telefonice anterioare purtate de aceştia. Prin urmare, instanţa a înlăturat susţinerile inculpatei J. în sensul că, după trimiterea la Beirut a contractelor pentru a fi semnate de inculpatul O., modificările aduse variantelor de contracte care au fost schimbate între CC. şi S.C. Y. nu au fost discutate cu ea, ci între inculpaţii N., L. şi reprezentanţii CC. şi că formele finale, care conţineau câteva modificări faţă de cele din minuta de la Paris, au fost primite de ea pe mail şi semnate de ea din dispoziţia expresă a inculpatului N. . Susţinerile inculpatei din declaraţia dată în faţa instanţei, în sensul că nu îşi aminteşte dacă a făcut comentarii la propunerile de contracte trimise de inculpatul R. nu au prezentat relevanţă. De asemenea, instanţa a înlăturat susţinerile inculpatei J. din declaraţia din cursul judecăţii în sensul că, de la plecarea de la Paris şi până în data de 6 decembrie a aceluiaşi an, nu a mai ţinut legătura cu inculpatul R. .

Instanţa a mai arătat că, în prima declaraţie, inculpata J. a afirmat că nu îşi aminteşte să fi semnat un alt contract în afara contractului negociat la Paris, însă probatoriul administrat a dovedit incontestabil că inculpata a semnat cele două contracte subsecvente cu CC., ea însăşi recunoscând acest lucru în declaraţiile ulterioare, în care, însă, a încercat să minimalizeze contribuţia sa .

Inculpata a susţinut că inculpaţii R. şi L. au venit la începutul lunii decembrie la biroul ei din Bucureşti cu cele două contracte, în original, iar ea le-a semnat după ce a primit aprobarea inculpatului N., predându-le serviciului financiar, în contradicţie cu cele declarate în cursul urmăririi penale, când a afirmat că cele două contracte i-au parvenit prin e-mail şi le-a semnat, iar ulterior, prin corespondenţă, s-au semnat contractele în original, iniţial consensul părţilor realizându-se prin poşta electronică prin aplicarea semnăturilor şi scanarea ulterioară a documentului .

Instanţa nu a reluat conţinutul celor două contracte încheiate între CC. şi S.C. Y. - contractul de cesiune din 5.12.2013 şi contractul x din 6.12.2013 - şi analiza aferentă acestora, făcând trimitere le toate aspectele expuse pe larg cu ocazia analizării materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R..

Aşa cum s-a arătat, ideea scindării contractului iniţial în cele două contracte a apărut pe baza a două considerente: primul viza dorinţa CC. referitoare la confidenţialitatea clauzei privind plata sumei de 250.000 euro de către S.C. Y. deoarece nu se dorea a fi făcut public preţul cu care CC. şi-a vândut proiectul tehnic către S.C. Y., iar al doilea viza dorinţa CC. ca eventualele litigii dintre părţi să nu fie soluţionate de instanţele judecătoreşti din România, ci de arbitrii de la Zurich. Inculpatul O. a declarat că, distinct de aceste motive, mai exista un motiv pentru care s-a întocmit contractul din 5.12.2013, şi anume faptul că, deşi contractul x prevedea o anexă 1 referitoare la repartizarea detaliată a sarcinilor, nu se putea face o astfel de repartizare întrucât nu a existat un contract detaliat între I. S.R.L. şi CC. prin care să se fi împărţit sarcinile ce le reveneau în CL1, astfel că nici CC. nu ştia ce sarcini îi reveneau şi, prin urmare, nu le putea subcontracta în concret către Y. S.R.L, existând deci necesitatea ca CC. să se poată proteja, prin încheierea acestui contract, de eventuale conflicte şi pretenţii ale S.C. Y. Instanţa a arătat că nu rezultă din probele administrate faptul că s-ar fi comunicat inculpatei J. aceste motive.

Deşi contractul din 5.12.2013 dintre CC. şi S.C. Y. şi contractul x din 6.12.2013 erau diferite ca natură juridică, primul fiind de cesiune, iar al doilea de subcontractare, câtă vreme subcontractarea se făcea pentru lucrări valorând 49,898% din CL1 ce reprezentau 99,796 din cei 50% care reveneau CC. din CL1, în lipsa unei prevederi care să stabilească exact ce lucrări se subcontractau şi ce mai rămânea în sarcina CC., a rezultat că subcontractarea prevăzută de acest din urmă contract, privită prin raportare la CC., era totală, S.C. Y. urmând să efectueze toate lucrările din CL1 care ar fi revenit acesteia, efectul ambelor contracte fiind acelaşi, şi anume că S.C. Y. urma să îndeplinească toate sarcinile care reveneau CC. În cazul ambelor contracte, CC. urma să acorde S.C. Y. asistenţa tehnică.

Deşi inculpata J. a afirmat în faţa instanţei că era posibilă cesiunea acestuia cu acordul prealabil al beneficiarului, făcând referire la subclauza 1.7, instanţa a arătat că, potrivit pct. 1.7 din Condiţiile Generale ale CL1:

"Nicio parte nu va cesiona o parte sau întregul Contract, beneficiu sau orice alt drept în cadrul sau asupra contractului. Prin excepţie, fiecare Parte: a. poate cesiona întregul contract sau orice parte cu acordul prealabil al celeilalte Părţi şi numai la latitudinea exclusivă a acelei Părţi" . Cu toate acestea, în Condiţiile Particulare de contract, la sub-clauza 1.7 "Cesionarea" se prevede că:

"Paragraful a) (din condiţiile generale - subl. inst.) nu se aplică decât în situaţia preluării obligaţiilor de către agentul economic care a acordat susţinere tehnică/financiară, dacă procedura de preluare implică şi o cesiune" . Prin urmare, cum S.C. Y. nu era susţinător tehnic sau financiar al asocierii I. S.R.L. - CC. în cadrul CL1, nu putea să devină cesionar.

Date fiind aceste prevederi ale contractului, a rezultat că cesiunea nu era posibilă (decât dacă GGG. ar fi dorit să preia contractul sau o parte din acesta), astfel că singura opţiune legal posibilă rămânea subcontractarea. Spre deosebire însă de inculpaţii O. şi R., în privinţa cărora instanţa a reţinut că nu s-a dovedit că li s-au adus la cunoştinţă condiţiile particulare de contract din care rezulta interdicţia cesiunii chiar şi în ipoteza în care ar fi existat acordul BB., inculpata J. cunoştea aceste condiţii, mai ales că S.C. Y. mai avea în derulare un contract similar (CL2) în cadrul aceluiaşi proiect major al BB.

Tot legat de contractul de cesiune din 5.12.2013, instanţa a reţinut că inculpata J. a susţinut (în cuprinsul concluziilor scrise) că a fost încheiat sub condiţia suspensivă de la pct. g, şi anume:

"Cesionarul înţelege că are obligaţia de a asigura obţinerea tuturor acordurilor, fie de la I. S.R.L. şi/sau de la Beneficiarul Final", din analiza acestui articol înţelegându-se că acest Contract va produce efecte între părţi, numai dacă Antreprenorul, prin liderul I. S.R.L. şi beneficiarul BB., îşi vor da acordul pentru cesionare, iar S.C. Y., în calitatea sa de Subantreprenor, putea solicita aprobarea doar de la I., liderul Asocierii. Inculpata a mai susţinut că, fiind contracte ce prevedeau clauze suspensive, nu era nimic ilegal şi nu a avut suspiciunea de nelegalitate, fiind convinsă că aceste contracte vor produce efecte după aprobarea lor de către Liderul Asocierii şi Beneficiar, S.C. Y. semnând de pe poziţia de subcontractor ce executa lucrări pe baza aprobărilor factorilor decidenţi.

Instanţa a arătat că nici aceste susţineri nu pot fi primite, fiind infirmate categoric de clauza de la litera "k" a aceluiaşi contract, prin care S.C. Y. şi CC. au convenit că acest contract urma să fie strict privat şi confidenţial şi nu urma să fie comunicat către o terţă parte, astfel că nu avea cum să fie supus aprobării BB. . Mai mult, cesiunea nu era posibilă, aşa cum s-a arătat. Obţinerea acelor acorduri viza, practic, aprobarea subcontractării din contractul x. În fine, aceste susţineri au fost făcute pentru prima dată în cuprinsul concluziilor scrise, la aproape 7 ani de la data semnării celor două contracte, deşi privesc aspecte de ordin strict personal legate de convingerea pe care ar fi avut-o inculpata în chiar momentul semnării celor două contracte, ceea ce a generat un dubiu serios cu privire la sinceritatea acesteia.

Susţinerile inculpatei în sensul că nu a avut niciodată intenţia de a ascunde existenţa contractului de cesiune şi că o dovada clară în acest sens este faptul că a cerut martorului QQQQQ., manager financiar în cadrul Y., şi martorei LLLLL., să transmită martorului IIIII. Contractul de cesiune CC. - Y., printr-un e-mail având următorul conţinut "Transmite-ţi domnului Şoldan contractul PR CC., inter, unde PR se angajează să achite 250.000", nu au putut fi primite. Trimiterea acestui e-mail este reală, dar a avut loc în contextul în care se punea problema dacă I. S.R.L. avea vreo obligaţie de plată faţă de CC., contractul fiind trimis exclusiv pentru a exista dovada că obligaţia de plată a sumei de 250.000 euro a fost asumată de S.C. Y., şi nu pentru că inculpata nu l-ar fi considerat confidenţial.

Inculpata J. cunoştea faptul că în mod legal trebuia încheiat contractul de subcontractare cu asocierea I. S.R.L. - CC. şi nu cu CC., inculpata însăşi declarând că i-a adus la cunoştinţă inculpatului L. acest lucru la Paris . Chiar dacă, în faţa instanţei, a încercat să acrediteze ideea că nu ar fi cunoscut acest lucru, susţinând că declaraţia de la urmărire penală în care a făcut referiri la părerile ei privind procedurile de achiziţii şi care nu au legătură cu acest dosar, a dat-o în condiţii dificile, noaptea, după un zbor de la Frankfurt la Bucureşti, urmat imediat de conducerea sa la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., instanţa a constatat că afirmaţia referitoare la necesitatea încheierii contractului de subcontractare cu asocierea I. S.R.L. - CC. a fost făcută în cea de-a doua declaraţie din cursul urmăririi penale, din 20.04.2015, dată între orele 13-17, fiind totodată în concordanţă cu ceea ce inculpata a declarat şi în prima declaraţie, dată în 3.03.2015, între orele 00:00-00:55, când a afirmat că l-a atenţionat pe inculpatul L. că o asemenea subcontractare trebuie semnată "cu cei de la I.", dar L. i-a spus că se va ocupa de acest aspect . Prin urmare, au fost înlăturate susţinerile inculpatei din faţa instanţei.

Inculpata J. a declarat că termenii negocierii de la Paris au fost raportaţi inculpatului N., care era totodată director general al Y., cu a cărui aprobare s-a ajuns la forma finală a contractului, însă instanţa a arătat că inculpatul N. a negat că ar fi cunoscut cele două contracte trimise spre aprobare la S.C. Y., iar o altă probă care să confirme susţinerile inculpatei J. nu există, apreciind că există un puternic dubiu cu privire la acest aspect. În plus, instanţa a arătat că între draful iniţial de contract semnat în mod indubitabil cu aprobarea inculpatului N. şi cele două contracte în care a fost scindat acest contract nu există diferenţe semnificative, ideea centrală fiind aceeaşi, a preluării de către S.C. Y. a obligaţiilor CC. şi a plăţii sumei de 250.000 euro către această din urmă societate, pentru proiectarea de bază. Prevederile privind confidenţialitatea clauzei referitoare la plata sumei de 250.000 euro şi soluţionarea litigiilor prin arbitraj la Zurich nu afectau obligaţiile principale asumate de părţi. În ce priveşte analiza acestor contracte şi efectele lor, instanţa a făcut trimitere la aspectele de ordin general reţinute anterior.

Raportat la susţinerile inculpatei J. în sensul că trebuia să fie încheiat contractul de subcontractare cu liderul asocierii I. S.R.L. - CC., iar nu cu CC. şi că i-a comunicat acest lucru inculpatului L., iar acesta a afirmat că se va ocupa el de acest aspect, că nu este treaba ei, că de toate detaliile şi de contracte se ocupă şi este răspunzător el, instanţa a constatat că, într-adevăr, inculpatul L. a fost cel care a acţionat în vederea trimiterii contractului x spre aprobare, iar pe cererea de aprobare a subcontractării a existat şi o semnătură care imita semnătura martorului DDDDD., aplicată prin fotocopiere sau scanare, în împrejurări ce nu au putut fi stabilite, precum şi ştampila inculpatei I. S.R.L.

S-a apreciat că susţinerile inculpatei în sensul că, după semnarea celor două contracte, ea nu a mai ţinut legătura cu inculpatul R., că acesta a discutat prin e-mail cu QQQQQ. şi inculpatul L., ea fiind uneori trecută la rubrica C. civ., spre informare, existând un singur e-mail (trimis întregii conduceri a Y.), la care a răspuns, după ce a fost apostrofată de inculpatul N., în care inculpatul R. îşi exprima nemulţumirea legat de modul în care se derula relaţia comercială CC. - S.C. Y., corespund realităţii, dar nu au relevanţă în cauză.

Inculpata a declarat că după semnarea celor două contracte cu CC., acestea au fost predate Serviciului financiar, că a fost numit în calitate de manager de proiect temporar, pentru o perioadă scurtă, RRRRR., ulterior WWWWW., numirea acestora fiind făcută de L. şi de SSSSS., care la acea dată era director de operaţiuni. A mai precizat că SSSSS. avea obligaţia să urmărească şi să se ocupe de derularea tuturor contractelor .

S-a constatat că susţinerile inculpatei, în sensul că cesionarea părţii CC. din contractul CL1 către S.C. Y. a fost făcută la insistenţa I. S.R.L. şi la sugestia beneficiarului final şi cu girul acestora, nu corespund adevărului, probaţiunea administrată demonstrând că S.C. Y. a fost cea care a impus condiţia preluării întregului contract, iar o astfel de preluare nu a fost aprobată de BB. Faptul că s-ar fi ştiut la nivelul BB. că S.C. Y. urma să facă întreaga lucrare nu a avut relevanţă sub aspectul infracţiunilor care fac obiectul prezentei cauze, aşa cum s-a menţionat cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L.

Instanţa a reţinut că inculpata J. nu a fost implicată în demersurile iniţiale legate de cererea pentru aprobarea subcontractării de către BB. în baza contractului x, probaţiunea administrată dovedind că inculpatul L. a fost cel care a coordonat aceste activităţi. Din dispoziţia inculpatului L., numita PPPPP., angajată a S.C. Y., a trimis inculpatului R. modelul de scrisoare oficială pe care CC. trebuia să o înainteze către BB. în vederea aprobării subcontractării. Alături de cererea de aprobare a subcontractării (formulată de inculpatul R., înregistrată la Inginer la data de 13.12.2013 şi purtând semnătura aparent provenind de la martorul DDDDD.) au fost ataşate mai multe înscrisuri, aşa cum s-a menţionat cu ocazia expunerii stării de fapt, iar printre aceste înscrisuri se afla şi declaraţia S.C. Y. cu privire la neîncadrarea în prevederile art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, pe acest document fiind aplicată parafa cu semnătura inculpatei J..

Cu titlu preliminar, instanţa a constatat că susţinerile inculpatei J., în sensul că nu a cunoscut dacă anterior semnării contractelor UIP a refuzat subcontractarea unui procent de 95%, nu au fost infirmate de vreo altă probă administrată în cauză. Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate susţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la momentul formulării cererii de aprobare a subcontractării în baza contractului x inculpata ştia de intenţia reală a S.C. Y. şi I. S.R.L. de a se ascunde existenţa contractului nr. x/25.11.2013, care urma să guverneze de fapt relaţiile dintre acestea.

S-a subliniat că, în cererea de aprobare a subcontractării, s-a solicitat expressis verbis aprobarea subcontractării în baza contractului x din 06.12.2013, fără a se indica un procent al subcontractării sau o valoare a lucrărilor subcontractate, fiind menţionate, cu titlu foarte general, lucrări pe care S.C. Y. ar fi trebuit să le execute în calitate de subcontractor, şi anume: design lucrări permanente, lucrări mecanice, lucrări electrice, lucrări incluse în propunerea financiară a contractului, fiind prevăzut totodată, suplimentar faţă de contract, faptul că CC. înţelege să răspundă în continuare pentru acţiunile sau erorile subcontractantului sau ale angajaţilor acestuia şi să nu nominalizeze un alt subcontractant fără a obţine acordul scris al Inginerului .

Prin adresa din 23.12.2013, Inginerul a comunicat faptul că, în art. 4 din contractul x, se face referire la contractul de lucrări în totalitatea sa, Inginerul precizând că acest lucru nu este admisibil, având în vedere interdicţia subcontractării în totalitate a lucrărilor ce reiese din clauza 4.4 din contractul de lucrări, iar preţul înscris în contractul de subcontractare reprezintă puţin sub jumătate din valoarea totală a contractului de lucrări, precum şi la faptul că lipsea anexa 1 menţionată în contractul de subcontractare referitoare la domeniul de aplicare al lucrărilor. Prin adresa menţionată, Inginerul a solicitat, în mod expres, o serie de clarificări, arătând că trebuie să fie indicate în mod clar obligaţiile antreprenorului, ce activităţi va desfăşura acesta şi care este procentul total care îi este atribuit .

Deşi în rechizitoriu se reţine că, după depunerea cererii de aprobare a subcontractării, urmare a solicitărilor BB. de completare a documentaţiei, "inculpaţii F. şi J. semnează "Declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora" în care se declară procentul de subcontractare de 49% din întregul contract" (în original la dosar de urmărire penală), instanţa a constatat că această declaraţie nu a fost semnată de inculpata J., ci doar de inculpatul F., pe documentul menţionat fiind aplicată ştampila cu semnătura inculpatei, la fel şi pe declaraţia privind eligibilitatea şi pe declaraţia privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute de art. 18¹ din O.U.G. nr. 34/2006 . Inculpata a negat semnarea celor trei declaraţii, susţinând că a fost aplicată pe ele parafa cu semnătura ei .

Instanţa a reţinut că probaţiunea administrată a dovedit faptul că, pe aceste trei documente, completate de martora A., angajată ca asistent recepţie la S.C. Y., aceeaşi martoră a aplicat ştampila cu semnătura inculpatei J..

Astfel, instanţa a reţinut că, deşi martora A. a declarat că a completat declaraţiile menţionate la solicitarea inculpatei J., că le-a înmânat inculpatei şi că aceasta i le-a restituit semnate şi ştampilate, iar ea le-a scanat şi le-a introdus în folderul cu licitaţia respectivă, susţinerile martorei au fost infirmate de probele administrate. Instanţa a arătat că inculpata a negat că martora ar fi completat documentele la solicitarea ei, susţinând totodată că nu le-a semnat, deoarece era în concediu . S-a constatat că, într-adevăr, inculpata a fost în concediu începând cu data de 16.12.2013 şi până la 14.01.2014, aşa cum rezultă din adresa din 1.09.2016, emisă de S.C. Y. S.R.L. - dosar instanţă. Instanţa a mai arătat că ar fi fost un nonsens ca inculpata prezentă la serviciu să aplice ştampila cu semnătura sa, iar, mai mult, martora, potrivit propriei declaraţii, era cea care deţinea ştampila cu semnătura inculpatei . De asemenea, s-a reţinut că martora a declarat că ştampila cu semnătura inculpatei se folosea întotdeauna cu acordul inculpatei atunci când aceasta nu era la serviciu, trimiţându-i-se prin e-mai documentul scanat în vederea aprobării, iar după obţinerea acordului prin e-mail sau telefonic, martora aplica ştampila. Inculpata a confirmat că aceasta era procedura de utilizare a ştampilei cu semnătura sa, precizând că ştampila a fost făcută din dispoziţia inculpatului L. în anul 2103 şi era ţinută de martora A.. Instanţa a constatat că nu există însă niciun e-mail prin care să fi fost trimisă inculpatei declaraţia menţionată şi să i se ceară acordul pentru aplicarea ştampilei. S-a remarcat că, pe toate aceste trei declaraţii, a fost însă aplicată ştampila Y., şi nu ştampila inculpatei S.C. Y., aşa cum a declarat chiar martora . Acest e-mail a fost înaintat de martorul IIIII. martorului BBBBB. şi societăţii I. S.R.L., în aceeaşi zi . În plus, s-a arătat că o parte din dosarele aparţinând inculpatei J. au fost identificate la percheziţie în dulapul martorei, aceasta oferind o explicaţie în sensul că inculpata J. i-ar fi transmis, în luna februarie 2015, când a plecat în Germania, să aibă în grijă dosarele din dulapul ei, să le ţină la ea, pentru că nu ştie cine se va muta la ea în birou şi doreşte să le ţină martora, ceea ce instanţa a considerat neverosimil. Martora a declarat că a fost surprinsă de faptul că, la percheziţie, au fost descoperite în dulapul său contractul nr. x din 25.11.2013 şi contractul S.C. Y. - CC., despre care a afirmat că se aflau printre documentele luate de ea din biroul inculpatei . Totodată, martora A. a declarat că şi ştampila cu semnătura inculpatei, alături de ştampilele cu "Y." şi "Conform cu originalul", era la dispoziţia sa şi le ţinea în dulapul său, precizând că a doua zi după percheziţie a găsit ştampila cu semnătura inculpatei şi, după ce martorul QQQQQ. i-a spus că ar trebui să o arunce, martora a călcat-o şi a aruncat-o .

În plus, instanţa a reţinut că cele trei declaraţii au fost trimise prin e-mail de către martora A. inculpatului L., la data de 6.01.2014 (când inculpata J. era în concediu), în care menţiona că "Pentru declaraţia subcontractorului, am completat şi semnat tabelul, dar trebuie finalizată şi semnată şi de către liderul asocierii - CC." . Instanţa a arătat că declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora are în conţinutul său un tabel având coloane privitoare la denumirea subcontractantului, declaraţia privind partea/părţile din contract care urmează a fi subcontractate şi, respectiv, acordul subcontractorului cu specimen de semnătură. Această declaraţie a fost înaintată prin e-mail necompletată doar în ce priveşte menţiunile referitoare la asocierea I. S.R.L. - CC. ca declarant. La data de 8.01.2014, declaraţia completată în ce priveşte menţiunile referitoare la asocierea I. S.R.L. - CC. ca declarant a fost trimisă de martorul IIIII. prin e-mail către I. S.R.L., pe adresa I._1998@yahoo.com . Şi pe această declaraţie era aplicată ştampila cu semnătura inculpatei, iar aceasta a fost semnată apoi şi de inculpatul F. şi depusă la BB. Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat ca fiind nesincere susţinerile martorei A. în sensul că nu ştie cine anume a completat formularul cu procentul subcontractat în CL1, apreciind că afirmaţia a fost făcută de martoră tocmai pentru a ascunde faptul că ea însăşi a fost persoana care a completat formularul. Mai mult, în cea de-a doua declaraţie, martora a afirmat că după prima audiere a verificat pe calculatorul său de la societate şi a găsit un singur formular completat cu procentul de 49% . În cursul judecăţii, martora a declarat că nu poate preciza dacă a văzut formularul privind procentul subcontractării, nu ştie dacă l-a pregătit ea, nu îşi aminteşte dacă l-a văzut, semnat sau nesemnat . A precizat însă că, în general, se respecta procedura, în sensul că ea pregătea documentele, inculpata J. le semna şi i le înapoia pentru scanare şi înregistrare în dosar sau trimitere la autorităţile competente. Instanţa a constatat că, deşi de la audierea martorei în cursul urmăririi penale au trecut aproximativ 4 ani până la audierea în faţa instanţei, este puţin probabil ca aceasta să nu îşi mai amintească aspectele legate de modul de întocmire a declaraţiei-formular, dată fiind importanţa acestui document în procedura de aprobare a subcontractării, apreciind că martora nu a spus adevărul, tocmai pentru a nu se autoincrimina.

Dincolo de aceste aspecte, instanţa a constatat că martora a fost nesinceră şi în alte privinţe, respectiv atunci când a făcut afirmaţii legate de rolul inculpatului L. în cadrul S.C. Y., ocazie cu care a susţinut, în contradicţie cu toţi ceilalţi martori angajaţi ai S.C. Y., că inculpatul L. nu are putere de decizie în societate . La fel, şi în ce priveşte afirmaţia martorei în sensul că inculpata J. era persoana din cadrul S.C. Y. care se ocupa de aprobarea plăţilor în numele societăţii, declaraţia martorei a fost în contradicţie cu declaraţiile tuturor celorlalţi martori angajaţi ai S.C. Y.

Instanţa a mai arătat că inculpata J. a confirmat că martora a aplicat ştampila cu semnătura ei, dar a precizat că nu ştie din dispoziţia cărei persoane . Având în vedere că declaraţiile au fost redactate şi completate de martoră din dispoziţia inculpatului L., aşa cum s-a arătat şi cu ocazia analizei materialului probator privitor la acest inculpat, că inculpata era în concediu, doar inculpatul L. putea să îi fi dat martorei dispoziţia de a aplica ştampila cu semnătura inculpatei, mai ales că nu s-a menţionat absolut nimic cu privire la implicarea vreunei alte persoane din cadrul S.C. Y. în întocmirea acestor documente.

De altfel, şi în rechizitoriu, la fila x, se reţine, în contradicţie cu cele menţionate la fila x din acelaşi document (redate mai sus), că pentru inculpata S.C. Y. a fost aplicată pe declaraţia menţionată ştampila cu semnătura inculpatei J..

Prin urmare, instanţa a constatat că inculpata J. nu a avut nicio implicare în redactarea declaraţiei privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora.

Deşi inculpata nu a semnat cele patru declaraţii menţionate, copii ale acestor documente au rămas la sediul S.C. Y., în documentaţia aferentă CL1, fiind predate la solicitarea organelor de urmărire penală.

Instanţa a reţinut că, deşi nu există probe în sensul că la momentul formulării cererii de aprobare a subcontractării în baza contractului x inculpata ştia de intenţia reală a S.C. Y. şi I. S.R.L. de a se ascunde existenţa contractului nr. x/25.11.2013 care urma să guverneze de fapt relaţiile dintre acestea, probaţiunea administrată a dovedit faptul că, după depunerea cererii de aprobare a subcontractării, inculpata a aflat acest lucru şi, mai mult, a încheiat chiar ea acte juridice în baza acestuia, acte care au fost depuse la BB. şi au avut ca urmare plata avansului.

Instanţa a reţinut în acest sens că inculpata J. a declarat că, la o întâlnire care a avut loc după semnarea contractelor dintre S.C. Y. şi CC., la care au participat şi martorul QQQQQ. şi numitul SSSSS., inculpatul N. a afirmat că S.C. Y. va executa "lucrările pe CL1" şi, deşi acesta nu a precizat niciun procent, ea a înţeles că era vorba de toate lucrările, inculpata precizând că nu a cerut detalii, fiindcă de contractele cu BB. se ocupa inculpatul L. . Instanţa a reţinut că, prin contractul x, semnat de inculpată, S.C. Y. subcontracta doar 49% din CL1, însă inculpata ştia şi de existenţa contractului nr. x/25.11.2013 (primind personal prin e-mail draftul de contract în preziua semnării lui), astfel că, în mod neechivoc, doar acest din urmă contract putea fi cel în baza căruia S.C. Y. executa toate lucrările aferente CL1.

Inculpata J. a declarat că, ulterior semnării contractului cu CC., martorii IIIII. şi A. au pregătit documentele pentru aprobarea S.C. Y. ca subcontractor, că în ianuarie 2014, inculpatul L. le-a comunicat ei şi martorilor QQQQQ., LLLLL., OOOOOOOO. sau RRRRR. că s-a aprobat subcontractarea cu I. S.R.L., fără ca ei să ştie sau să întrebe procentul. A mai declarat că în aceeaşi perioadă - fără să mai poată preciza dacă înainte de a afla de subcontractarea cu I. S.R.L. sau după acest moment - martora LLLLL. i-a arătat o adresă din partea Inginerului prin care se solicita să depună documente relevante ale contractului de subcontractare (după conţinut, aceasta ar fi adresa din 21.01.2014 - subl. inst.), martora a întrebat-o care dintre contracte a fost aprobat de inginer. Inculpata a afirmat că nu cunoaşte şi că a îndrumat martora să ia legătura cu inculpatul L., că martora a redactat în biroul inculpatei răspunsul la adresă, conţinând o pagină, pe care inculpata a semnat-o, fără ca martora să îi prezinte documentele anexă, după care martora a plecat şi nu au mai discutat despre acest subiect.

Inculpata a mai declarat că, de fiecare dată când au discutat despre acest contract, a aflat mai multe variante de la inculpatul L., care a spus că totul este ok, că UIP a aprobat forma în care S.C. Y. derulează contractul cu I. S.R.L., respectiv cu un procent subcontractat de 94,98%, iar în luna ianuarie toate persoanele implicate în derularea contractului, respectiv SSSSS., RRRRR., LLLLL., QQQQQ., OOOOOOOO., ştiau că procentul aprobat este de 94,98%, lucru spus de inculpatul L.. A mai afirmat că altă variantă era că UIP a aprobat subcontractarea a 97% din contract, iar în toate discuţiile acest inculpat a lăsat să se înţeleagă că toate părţile implicate în contracte, respectiv Inginerul şi UIP, cunosc toate detaliile privind subcontractarea şi încearcă să găsească soluţii . Şi în faţa instanţei, inculpata a dat o declaraţie asemănătoare, susţinând că, după întoarcerea sa din Germania, în ianuarie 2014, au fost discuţii în sensul că Y. va subcontracta şi lucrări civile, o parte din lucrările care trebuiau să fie executate de firma I. S.R.L., că au fost foarte multe discuţii legate de procentele de subcontractare, inclusiv de 94 % din contract sau mai mult de atât, precizând că din toate aceste discuţii "se înţelegea clar că beneficiarul, Inginerul şi celelalte părţi implicate în CL1 cunosc acest lucru, stau la masă şi discută" . Instanţa a arătat că nu poate fi primită susţinerea inculpatei în sensul că a aflat că S.C. Y. urma să subcontracteze şi lucrări civile, deoarece acestea fuseseră subcontractate de la I. S.R.L. prin contractul nr. x/25.11.2013 anterior încheierii contractului x, care fusese încheiat cu CC. şi care nu avea ca obiect lucrări civile. Inculpata ştia de contractul nr. x din 25.11.2013 încă de dinaintea semnării lui.

Distinct de cele menţionate mai sus, instanţa a arătat că susţinerile inculpatei în sensul că nu a ştiut care dintre contracte a fost aprobat de beneficiar şi că nu cunoştea procentul concret pentru care a fost aprobată subcontractarea, nu pot fi primite, nici pentru următoarele considerente:

În primul rând, inculpata ocupa funcţia de director general al S.C. Y. şi, aşa cum a declarat, era persoana care se ocupa în cadrul acestei societăţi de contractele de achiziţie publică, astfel că ea era persoana care cunoştea şi trebuia să cunoască situaţia contractelor încheiate de societate, întrucât aproba plăţi şi încheia acte juridice în legătură cu acestea, cunoştea rigorile legale în ce priveşte aprobarea subcontractării, aşa cum ea însăşi a declarat şi, mai mult, inculpata a folosit contractul nr. x/25.11.2013 în cel puţin două ocazii (deschiderea contului Escrow şi încheierea poliţei de asigurare pentru garanţia privind returnarea avansului).

În al doilea rând, în cuprinsul adresei Inginerului nr. x/30.01.2014 care a fost redirecţionată prin e-mail inculpatei la data de 3.02.2014, se menţionau următoarele:

"în cadrul Poliţei de Garantare privind returnarea avansului, la capitolul Anexe se face referire la două contracte; dacă unul dintre ele este cunoscut, fiind vorba despre contractul de lucrări încheiat între BB. în calitate de Beneficiar şi Asocierea I.-CC. în calitate de Antreprenor, cel de-al doilea, având nr. x/25.11.2013 şi având acelaşi nume cu contractul CL1, nu a fost prezentat; mai mult, la capitolul Menţiuni ale Poliţei se face referire la acelaşi contract ca fiind baza contragarantării de către Contractantul Y. a contractului de asigurare" .

Chiar dacă nu inculpata a redactat răspunsul la adresa x, aceasta a primit e-mail-ul care conţinea această adresă şi în care se făcea referire expresă atât la existenţa contractului nr. x din 25.11.2013, cât şi la faptul că numai unul dintre contracte, respectiv CL1, era cunoscut Inginerului, cel de-al doilea, care era contractul nr. x/25.11.2013, fiind necunoscut.

La data de 3.02.2014, când inculpata a primit e-mail-urile, era deja încheiat contractul Escrow de către aceasta, în numele S.C. Y. (la 20.01.2014), contract care avea ca temei tot contractul x, însă cu un procent al subcontractării de 97%, şi nu cu 95,2%, cât era în contractul de subcontractare.

În al treilea rând, cu ocazia percheziţiei, a fost ridicat de la inculpată un caiet spiralat cu copertă albastră, inscripţionat "Tranz" (o agendă - mijloc material de probă), în care inculpata scrisese procentul de 97% din lucrări. Deşi inculpata a afirmat în faţa instanţei că nu îşi aminteşte cu ce ocazie a făcut acea menţiune în agendă şi că e posibil să o fi scris "într-un moment când într-o întâlnire cineva a discutat despre acest subiect neexistând contractul x", instanţa a arătat că acest procent corespunde întru totul procentului de 97% care se regăseşte menţionat în contractul de cont Escrow, iar apoi în actul adiţional la contractul nr. x/25.11.2013. Mai mult, în urma examinării agendei, s-a putut aprecia că procentul de 97% a fost înscris în agenda inculpatei la o dată situată în intervalul 13.11.2013-25.11.2013, ceea ce relevă faptul că inculpata cunoştea acest procent chiar de dinaintea încheierii contractului nr. x/25.11.2013 sau cel mai târziu din ziua încheierii acestuia.

În al patrulea rând, din cuprinsul e-mail-urilor din datele de 5 şi 6.03.2014, depuse la dosar de urmărire penală, a rezultat în mod indubitabil că inculpata ştia de existenţa şi aplicarea contractului nr. x/25.11.2013 între I. S.R.L. şi S.C. Y. Astfel, actul adiţional la contractul nr. x/25.11.2013 prin care s-a majorat la 97% din CL1 valoarea subcontractării, redactat de martorul IIIII., a fost trimis la data de 6.03.2014, prin e-mail, de către martora LLLLL., inculpatei J. (alături de inculpatul L. şi martorul QQQQQ.), după semnarea sa de inculpaţii N. şi F.. Mai mult, în aceeaşi zi, martorul QQQQQ. i-a trimis inculpatei un e-mail (alături de LLLLL.), în care îi spunea că I. S.R.L. "nu trebuie să aibă nicio suspiciune legată de CC., înţelegerea noastră cu CC. nu implică în niciun fel I. şi nu ar trebui să afecteze relaţia contractuală Y. - I. S.R.L". A rezultat, în mod indubitabil, că exista un contract la baza relaţiei dintre S.C. Y. şi I. S.R.L., contract de a cărui existenţă inculpata ştia şi care nu putea fi decât contractul nr. x/25.11.2013, care şi fusese pus în executare. Pentru clarificarea împrejurării că S.C. Y. urma să plătească CC. cei 250.000 euro, inculpata J. a dat dispoziţie martorilor LLLLL. şi QQQQQ. să trimită martorului IIIII. contractul S.C. Y. - CC. prin care S.C. Y. se angaja să plătească acea sumă (contractul din 5.12.2013 - subl. inst.). Chiar dacă din cuprinsul e-mail-urilor a reieşit că redactarea acestui act adiţional nu a implicat-o pe inculpata J., aceasta a aflat în mod indubitabil de existenţa lui a doua zi după ce a fost semnat (semnarea lui având loc la 5.03.2014), astfel că susţinerile inculpatei din cuprinsul concluziilor scrise, în sensul că nu i-a fost comunicată niciuna dintre aceste corespondenţe, nu au putut fi primite. Actul adiţional nr. x la contractul nr. x/25.11.2013, încheiat în luna noiembrie 2014, prin care s-a schimbat denumirea inculpatei S.C. Y. în S.C. Y. S.R.L., a fost semnat de inculpata J.. Nici la acel moment existenţa acestui contract nu fusese adusă în mod oficial la cunoştinţa BB. şi nu se aprobase subcontractarea pentru procentul de 97%. Toate acestea au dovedit o dată în plus că, în pofida faptului că actul adiţional a fost semnat de inculpată după plata avansului, contractul nr. x din 25.11.2013 era cel care se executa între S.C. Y. şi I. S.R.L., reprezentând voinţa reală a părţilor, iar inculpata ştia acest lucru.

În al cincilea rând, martorul OOOOOOOO. a declarat că s-a ştiut de la început că între Y. şi I. vor exista două contracte: unul prin care vor fi preluate aproximativ 40% din lucrări şi care va fi şi depus Inginerului spre aprobare şi un altul prin care Y. va prelua întregul contract. Martorul a precizat în continuare că despre această împrejurare a aflat de la inculpata J., într-o discuţie avută în biroul acesteia cu ea şi numitul SSSSS.. În faţa instanţei, martorul OOOOOOOO. a declarat că a auzit discuţii la inculpata J. în birou, la care a participat şi numitul SSSSS., referitoare la posibilitatea existenţei a două contracte între aceste societăţi privitoare la procentul subcontractării, unul care să fie comunicat către BB., iar celălalt să fie întocmit între cele două societăţi şi, probabil, necomunicat către BB., însă nu a văzut aceste contracte, precizând că, cel mai probabil, discuţia a avut loc înainte de parafarea înţelegerii celor două societăţi, martorul adăugând totodată că nu ştie exact care a fost momentul în care s-a semnat actul privind colaborarea între cele două societăţi. A precizat că nu cunoaşte motivul pentru care au existat două contracte, dar că a înţeles că cei de la I. S.R.L. nu mai doreau să fie implicaţi în proiect . Având în vedere că declaraţiile martorului se coroborează cu restul aspectelor menţionate mai sus, din care rezultă că inculpata ştia de existenţa celor două contracte, instanţa a înlăturat susţinerile inculpatei în sensul că nu ar fi avut niciodată o astfel de discuţie cu martorul .

În al şaselea rând, inculpata J. a declarat că la S.C. Y. exista un registru de contracte ţinut anual, de care se ocupa martora LLLLL., că fiecare proiect are un cod PSP, iar în cadrul fiecărui proiect contractele sunt înregistrate cronologic, ţinându-se cont de acel cod PSP al fiecărui proiect . Atât contractul nr. x/25.11.2013, cât şi contractul x, se aflau în original la sediul S.C. Y., care era parte în ele, fiind predate de martora A. organelor de urmărire penală, cu menţiunea că le-a primit de la inculpata J. . Contractul nr. x/25.11.2013 era deţinut şi de martora LLLLL., fiind predat organelor de urmărire penală împreună cu actele adiţionale . Contractul x şi contractul CC. - S.C. Y. din 5.12.2013 erau deţinute în copie şi de martorul QQQQQ., fiind predate organelor de urmărire penală .

În al şaptelea rând, instanţa a reţinut că inculpatul R. a declarat că, după ce a semnat cererea către BB. prin care solicita aprobarea subcontractării către S.C. Y., a expediat acest document prin e-mail secretarei de la care primise mailul referitor la formularea cererii (PPPPP. - subl. inst.), precum şi inculpatei J. şi că ambele i-au răspuns, mulţumindu-i . Inculpatul R. a reiterat aceste aspecte şi în cea de-a doua declaraţie de inculpat, adăugând faptul că a primit două e-mail-uri cu adresa pe care trebuia să o înainteze către BB., motivat de faptul că, în primul e-mail, s-ar fi strecurat o eroare.

În al optulea rând, din declaraţia martorului QQQQQ., numit manager financiar al S.C. Y. în luna noiembrie 2013, a rezultat că, la scurt timp după angajare, inculpatul N. le-a spus la o întâlnire la care a participat şi inculpata J. că S.C. Y. a încheiat contractul Sinaia - Breaza, iar la puţin timp după aceea, el a intrat în posesia contractului nr. x din 25.11.2013. Martorul a mai declarat că, în decembrie 2013 - ianuarie 2014, inculpata J. i-a înmânat în "copie un contract încheiat cu CC. în valoare de 30 milioane de RON şi care avea o denumire mai lungă (x - subl. inst.) şi un alt contract cu aceeaşi societate pentru suma de 250.000 de euro", precizând totodată că inculpata i-a "atras atentia că aceste contracte trebuiau să rămână confidenţiale în sensul să nu le mai dau altor oameni, fie din firmă, fie din afara firmei" . În faţa instanţei, martorul şi-a menţinut declaraţia . Martorul a precizat că a auzit discuţii că în contractul de subcontractare care s-a prezentat BB. era un procent semnificativ mai mic decât cel de peste 90% care era prevăzut în contractul nr. x din 25.11.2013, însă S.C. Y. urma să execute efectiv procentul de peste 90% din CL1 .

În ultimul rând, instanţa a arătat că inculpata J. a participat în luna ianuarie 2014, împreună cu inculpatul L., martorii LLLLL., OOOOOOOO., QQQQQ. şi încă alţi doi angajaţi, la o întâlnire la sediul I. S.R.L. unde din partea acestei din urmă societăţi au fost prezenţi martorii DDDDD., ZZZZ. şi numita JJJJ.. La aceeaşi şedinţă a fost prezent şi martorul IIIII. - declaraţii martori OOOOOOOO., RRRRR., QQQQQ. . Martorul RRRRR. a declarat că era în discuţie un procent de subcontractare de 97% către S.C. Y. la acea întâlnire, iar discuţiile legate de acest procent şi de acest contract au continuat timp de câteva săptămâni, până când activitatea s-a finalizat cu aprobarea de către beneficiar a subcontractării. Legat de acest aspect, instanţa a mai arătat că cererea de aprobare a subcontractării unui procent de 94,98% din CL1 fusese retrasă încă de la data de 11.12.2013, iar la data de 13.12.2013 se depusese cererea de aprobare a subcontractării pentru un procent de 49% din CL1, astfel că discuţiile purtate la întâlnirea din ianuarie au relevat faptul că reprezentaţii şi angajaţii celor două societăţi care fuseseră implicaţi în demersurile privind subcontractarea ştiau sau cel puţin au putut avea reprezentarea faptului că procentul de lucrări preluat efectiv de S.C. Y. de la I. S.R.L. nu era cel declarat oficial către BB. (prin prezentarea contractului x) şi aprobat de aceasta.

Din cele expuse, a rezultat nu doar că inculpata J. avea cunoştinţă de toate cele trei contracte (din care două le semnase personal în numele S.C. Y.) şi că era la curent cu faptul că cererea de aprobare a subcontractării a fost făcută în baza x din 6.12.2013, dar şi că aceasta a solicitat să fie ţinute secrete cele două contracte cu CC., deci inclusiv cel de subcontractare, nu numai faţă de terţi, ci şi faţă de angajaţii S.C. Y., ceea ce a explicat pe deplin faptul că unii dintre aceştia, care nu au avut tangenţă cu contractul x din 6.12.2013, au avut reprezentarea faptului că subcontractarea se aprobase pentru procentul de 97%, iar S.C. Y. urma să execute lucrările aferente CL1 în acest procent, iar nu doar în procent de 49%, precum şi faptul că aceştia nu ştiau de existenţa altui contract. În acest sens, instanţa a arătat că martorul YYYYY. a declarat că valoarea contractului preluat de S.C. Y. era de aproximativ 62.000.000 RON, sumă pe care S.C. Y. urma să o încaseze în urma finalizării proiectului . Martorul WWWWW., care, deşi a devenit manager de proiect pentru CL1 la data de 5.05.1014, după ce se încasase avansul, şi a menţionat că nu cunoaşte detaliile subcontractării, a declarat că i-a fost predat contractul nr. x din 25.11.2013 în baza căruia S.C. Y. urma să execute lucrarea, iar valoarea totală a contractului dintre S.C. Y. şi I. S.R.L. era de aproximativ 60.277.000 RON, obiectul contractului fiind reprezentat de executarea tuturor lucrărilor din CL1, precizând că ştia de existenţa unui contract între S.C. Y. şi CC. privind preluarea părţii care revenea CC. din CL1 . La fel, în faţa instanţei, martorul a declarat că ştia de existenţa unui contract S.C. Y. - CC. . A precizat că S.C. Y. a abordat proiectul ca şi când avea 97% din CL1, procent în care intrau proiectarea, procurarea de echipamente, lucrări civile, teste şi punere în funcţiune, menţionând că nu cunoaşte ceva care să nu trebuiască să fi fost executat de S.C. Y., I. S.R.L. urmând să se ocupe de corespondenţa cu Beneficiarul şi Inginerul . Martorul a mai declarat că nu cunoştea procentul pentru care a fost aprobată subcontractarea şi că numai după începerea cercetărilor din prezenta cauză a aflat că este o mare diferenţă între procentul declarat (de 49%) şi cel efectiv subcontractat în baza contractului nr. x din 25.11.2013 (de 97%) - dosar urmărire penală, iar dacă s-ar fi pus în executare x din 6.12.2013 care a fost aprobat de UIP, S.C. Y. ar fi trebuit să execute doar partea de lucrări mecanice, electrice şi proiectare, aşa cum s-a indicat în documentul depus la S.C. BB. . A precizat apoi că au existat discuţii pentru depunerea documentaţiei în vederea aprobării S.C. Y. ca subcontractant pentru 97% din CL1, dar că aceasta impunea semnarea unui alt contract între Asocierea I. S.R.L - CC. şi S.C. Y., instanţa arătând însă că aceste discuţii privesc o perioadă ulterioară încasării avansului şi chiar ulterioară încetării exercitării funcţiei de director de către inculpata J., astfel că nu au relevanţă în cauză . Toate acestea au confirmat susţinerile martorului QQQQQ. în sensul că a fost ascuns angajaţilor I. S.R.L. faptul că subcontractarea era aprobată numai pentru un procent de 49% din CL1 şi în baza contractului x din 6.12.2013.

Legat de acuzaţia adusă inculpatei în ce priveşte încheierea contractului de cont Escrow la data de 20.01.2014, instanţa, făcând trimitere şi la aspectele menţionate cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii H. şi F., a reţinut următoarele:

La data de 20.01.2014, prin folosirea frauduloasă a contractului de subcontractare nr. x/25.11.2013, neaprobat de beneficiarul BB., între inculpata asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii, I. S.R.L., reprezentat de inculpatul F., în calitate de antreprenor general, inculpata S.C. Y., în calitate de subcontractor, reprezentată de inculpata J., şi FF. S.A., în calitate de agent Escrow (sau banca), a fost încheiat contractul Escrow nr. x. Contul a fost deschis pe numele I. S.R.L., ca lider al asocierii I. S.R.L. - CC. ce avea calitatea de Antreprenor general şi s-a menţionat în mod expres în cuprinsul contractului că are la bază faptul că Asocierea a încredinţat subcontractorului prin contractul de lucrări x din 25.11.2013 un procent de 97% din lucrările ce fac obiectul contractului de proiect CL1. Valoarea pentru care s-a încheiat contractul de cont Escrow a fost de 77.055.909,65 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor din contractul de achiziţie publică nr. x - 62.141.862,62 RON plus TVA (suma Escrow). În contract se menţionează că, la încetarea contractului,sumele vor fi împărţite astfel: 97% S.C. Y. şi 3% I. S.R.L. . Contractul a fost semnat de inculpaţii F. şi J., aceştia depunând şi specimenele de semnătură, alături de JJJJ. (pentru antreprenorul general, în baza deciziei nr. 6 a administratorului I. S.R.L. - dosar de urmărire penală) şi QQQQQ. (pentru subcontractor). Valoarea de 97% din contractul CL1 menţionată în contractul Escrow nu era însă în concordanţă nici cu procentul real care rezulta din contractul x şi care era de aproximativ 95,2% din valoarea CL1 şi nici cu procentul declarat al subcontractării, care era de 49%. În Anexa B la contract, intitulată "Notificare de eliberare a sumei", se menţionează că se atestă "executarea lucrărilor conform contractului nr. x din 25.11.2013, în sensul prevăzut de art. 4.1 din Contractul Escrow". Abia la data de 5.03.2014, prin actul adiţional nr. x la contractul nr. x/25.11.2013, semnat de inculpaţii N. şi F., s-a majorat valoarea subcontractării către S.C. Y., ajungându-se la procentul de 97%.

Susţinerile inculpatei J. din declaraţia din cursul urmăririi penale în sensul că a semnat contractul de cont Escrow cu I. S.R.L. în acelaşi timp cu contractul, fiind parte a contractului nu au putut fi primite, contractul fiind semnat la aproximativ 3 luni după încheierea contractului nr. x/25.11.2013.

Susţinerile inculpatei J. în sensul că nu s-a ocupat de formalităţile necesare deschiderii contului Escrow cu I. S.R.L. au fost confirmate de inculpatul L., care a declarat că de acest contract s-a ocupat directorul financiar (martorul QQQQQ., subl. inst.). Mai mult, instanţa a reţinut că JJJJ. a primit de la numita PPPPPPPP., angajata FF., draftul de contract prin e-mail, la data de 11.12.2013 şi l-a redirecţionat martorului QQQQQ. la data de 7.01.2014 . De asemenea, au existat e-mail-uri purtate în luna ianuarie 2014 între ZZZZ. şi JJJJ. prin care s-a trimis draftul de contract Escrow pentru a se face observaţii, în C. civ. fiind şi martorul QQQQQ., dar şi martorii ZZZZ. şi QQQQQ. . Instanţa a constatat că, în draftul de contract, martorul ZZZZ. a făcut referire la ambele contracte, şi x prin care I. S.R.L. cedase 44,98% din partea sa, şi la contractul încheiat între S.C. Y. şi CC. nr. 060 din 29.11.2013, care cuprindea toate lucrările, precum şi la procentul rămas în sarcina I. S.R.L., de 5,02% . De asemenea, a existat un schimb de e-mailuri şi între angajata băncii, departamentul juridic de la I. S.R.L. şi martorul QQQQQ., în luna ianuarie 2014, din care rezultă implicarea evidentă a martorului QQQQQ. din partea S.C. Y. pentru încheierea contractului de contul Escrow, numele inculpatei J. apărând doar la finalul discuţiilor prin mail, atunci când s-au stabilit persoanele care vor semna contractul pentru S.C. Y., la 20.01.2014, respectiv inculpata J. şi martorul QQQQQ. .

De asemenea, instanţa a constatat că susţinerile inculpatei în sensul că a semnat contractul Escrow doar pe ultima pagină corespund realităţii, contractul fiind semnat pe toate paginile numai de ceilalţi trei semnatari, inculpatul F., martorul QQQQQ. şi angajata băncii PPPPPPPP. . S-a reţinut că martorul ZZZZ. a declarat că a înţeles că se utiliza şi procedeul transmiterii contractului la sediu pentru semnare, întrucât după aceea se trimitea la bancă, banca fiind ultimul semnatar . Inculpaţii F. şi J. au semnat contractul Escrow separat, aceştia necunoscându-se decât după începerea prezentului proces penal.

Cu toate acestea, instanţa a constatat că inculpata a semnat, alături de inculpatul F., nu doar contractul, ci şi anexa A la contract, precum şi anexa B din 13.03.2014, intitulată notificare de eliberare a sumei, cu referire expresă la contractul x din 25.11.2013, prin care suma încasată drept avans s-a împărţit astfel: 7.474.423,23 RON S.C. Y. (reprezentând 97%) şi 231.167,73 RON I. S.R.L., reprezentând 3% . În această anexă se menţiona că se atestă "executarea lucrărilor conform contractului nr. x/25.11.2013 în sensul prevăzut în art. 4.1 din contractul Escrow".

Având în vedere acestea, s-a apreciat că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata a ştiut, atât la încheierea contractului Escrow, cât şi la semnarea Anexei B prin care s-a împărţit avansul între I. S.R.L. şi S.C. Y., că documentele aveau la bază contractul x, iar susţinerile acesteia în sensul că l-a semnat fără a fi verificat conţinutul contractului, deoarece când i-a fost prezentat era deja semnat pe toate paginile de reprezentanţii I. S.R.L. şi de managerul financiar QQQQQ., nu sunt verosimile. Mai mult, anexa B, de eliberare a sumei, conţine o singură pagină şi face referire expresă la contractul nr. x/25.11.2013, aşa cum s-a arătat. Susţinerea inculpatei că a semnat contractul după ce a fost informată că totul este legal nu a avut relevanţă, inculpata asumându-şi prin semnătură întreg conţinutul şi efectele contractului.

În faţa instanţei, inculpata a declarat că, datorită faptului că în contractul x se menţiona că liderul Asocierii, I. S.R.L., va face plăţile în numele contractorului, ea a avut convingerea că totul se desfăşoară într-un cadru legal .

Legat de această afirmaţie, instanţa a remarcat în primul rând faptul că, deşi la pct. 5 din contractul x există clauza în sensul că liderul Asocierii, I. S.R.L., va face plăţile în numele contractorului către subcontractor în funcţie de lucrările executate de acesta, în condiţiile de calitate impuse de proiect, în termen de maxim 3 zile de la data primirii sumelor respective de către contractor de la beneficiarul final, contractul era încheiat între CC. şi S.C. Y. şi nu putea da naştere unor obligaţii în sarcina I. S.R.L. Instanţa a constatat totodată că această clauză este identică cu cea de la pct. 5.2 din contractul nr. x/25.11.2013 încheiat între I. S.R.L. şi S.C. Y. .

În al doilea rând, această prevedere stabilea o obligaţie de plată a lucrărilor într-un anumit termen de către I. S.R.L., iar nu obligaţia de deschidere a unui cont Escrow între I. S.R.L. şi S.C. Y. O astfel de obligaţie a fost însă expres prevăzută la pct. 10.2 lit. c) din contractul nr. x/25.11.2013 în sarcina I. S.R.L., iar în contractul Escrow se menţiona în preambul că Antreprenorul general şi subcontractorul au convenit, prin contractul nr. x/25.11.2013, ca în derularea operaţiunilor care fac obiectul CL1 să facă toate plăţile printr-un cont Escrow special deschis la agentul Escrow .

În al treilea rând, dacă în faţa instanţei inculpata a declarat că a semnat contractul după ce i s-a spus că totul este legal, în cursul urmăririi penale a susţinut că martorul QQQQQ. a informat-o că trebuie să semneze acest contract în forma în care este redactat şi să nu pună întrebări, ea semnându-l la ea în birou, contradicţiile dintre cele două declaraţiii fiind evdeinte.

Contractul Escrow reprezintă un document inexact, deoarece se bazează pe contractul nr. x/25.11.2013, prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aferent CL1, acesta în realitate nefiind nici măcar prezentat spre aprobare părţii civile BB. În demersurile privind încheierea contractului Escrow şi chiar în semnarea acestui contract au fost implicate şi alte persoane - martorul QQQQQ., JJJJ., care au primit specimen de semnătură, etc., care, în mod evident, ştiau că acest contract avea la bază contractul nr. x/25.11.2013, neaprobat de BB., dar împrejurarea că acestea nu au fost cercetate penal şi trimise în judecată în prezenta cauză (aspect invocat de inculpată) nu a prezentat relevanţă în privinţa inculpatei J., judecata mărginindu-se, conform art. 371 C. proc. pen., la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei. Semnarea acestui contract de către inculpata J. nu reprezenta o simplă formalitate, cum a susţinut aceasta în cuprinsul concluziilor scrise, ci o condiţie pentru însăşi încheierea valabilă a contractului, inculpata fiind reprezentantul legal al S.C. Y., care era parte în contract.

Instanţa a mai arătat că, pe baza contractului Escrow semnat de inculpată, la data de 21.02.2014, la propunerea Inginerului (adresa x/18.02.2014 - dosar de urmărire penală), urmare a cererii reprezentantului antreprenorului (înaintată prin adresa x din 13.02.2014, la care s-a ataşat fişa de identificare financiară a contului, în care apărea doar I. S.R.L., ca titular - dosar de urmărire penală), s-a încheiat între BB. şi asocierea I. S.R.L. - CC., reprezentată prin inculpatul F., Actul adiţional nr. x la acordul contractual nr. xB/7.01.2013 (CL1) prin care s-a completat punctul 5 din acest acord, în sensul că plăţile se vor face în contul asocierii I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii I. S.R.L., la FF., în contul x, iar nu în contul de trezorerie al I. S.R.L., cum se prevăzuse iniţial. Câte un exemplar al acestui contract a fost înaintat Organismului Intermediar şi, respectiv, Autorităţii de Management POS Mediu (adresa x din 25.02.2014 - dosar de urmărire penală). Nu a fost comunicat BB. şi contractul de cont Escrow, acest aspect datorându-se în mod indubitabil faptului că se urmărea ascunderea existenţei contractului nr. x/25.11.2013, la care se făcea referire în cuprinsul contractului bancar.

În lipsa acestui act adiţional la CL1, bazat pe contractul Escrow, nu s-ar fi putut face plata în contul menţionat, ci ar fi trebuit efectuată în contul de trezorerie al I. S.R.L., potrivit prevederilor CL1. Prin urmare, chiar dacă deschiderea contului Escrow nu s-a făcut în mod expres pentru obţinerea avansului, ci pentru derularea CL1, cum a susţinut inculpata J., în baza lui s-a încheiat un act adiţional la CL1 şi s-a făcut plata avansului, care a fost împărţit de la bun început între I. S.R.L. şi S.C. Y., în procentele de 3% şi, respectiv, 97% menţionate în cuprinsul acestuia, fără ca I. S.R.L. să fi avut vreodată la dispoziţie întregul avans.

Împărţirea avansului între S.C. Y. şi I. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă, încasarea efectivă de către fiecare din aceste societăţi a sumei convenite din avansul ce cuprindea fonduri europene, s-a putut face, potrivit prevederilor art. 4.1 din contractul Escrow, numai pe baza notificării de plată semnată la data de 13.03.2014 de inculpaţii J. şi F., ca reprezentant al subcontractorului şi, respectiv, al antreprenorului general .

Încheierea acestui act adiţional la CL1 a avut ca urmare eliminarea completă a CC. ca beneficiar direct al avansului (şi al tuturor altor sume care s-ar fi putut plăti în baza CL1), deşi, urmare a aprobării subcontractării pentru un procent de 49% către S.C. Y., CC. rămânea totuşi cu un procent de 1% din CL1.

Legat de acuzaţia adusă inculpatei J. în ce priveşte redactarea răspunsului la adresele nr. x/29.01.2014 şi nr. y/30.01.2014 ale Inginerului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin adresa (Instrucţiunea) cu nr. x/29.01.2014, Inginerul şi-a exprimat consimţământul în ce priveşte numirea subantreprenorului propus şi a dispus ca antreprenorul să realizeze cât mai urgent numirea inculpatei S.C. Y. ca subantreprenor pentru CL1. În această adresă se menţionează că numirea va fi făcută în condiţiile în care subantreprenorul S.C. Y. confirmă în scris acceptarea fără rezerve a tuturor condiţiilor din documentele contractuale ale contractului principal, inclusiv valori şi termene de execuţie, în caz contrar numirea fiind considerată inacceptabilă. Se mai menţionează că antreprenorul va înainta beneficiarului în termen de o săptămână de la data emiterii acestei instrucţiuni copii ale documentelor relevante ale contractului de subantreprenoriat. Se consemnează în această adresă că au fost avute în vedere completările aduse documentaţiei de însoţire a propunerii subantreprenorului prin adresa nr. x/8.01.2014 (1179/8.01.2014), precum şi acordul beneficiarului exprimat prin adresa nr. x/16.01.2014 (1268/29.01.2014).

Prin adresa din 30.01.2014, Inginerul a solicitat lămuriri asocierii I. S.R.L. - CC. privitor la contractul nr. x/25.11.2013 la care se făcea referire în versiunea preliminară a poliţei de garantare privind returnarea avansului. În adresă se menţionează, aşa cum s-a mai arătat, că:

"în cadrul Poliţei de Garantare privind returnarea avansului, la capitolul Anexe se face referire la două contracte; dacă unul dintre ele este cunoscut, fiind vorba despre contractul de lucrări încheiat între BB. în calitate de Beneficiar şi Asocierea I.-CC. în calitate de Antreprenor, cel de-al doilea, având nr. x/25.11.2013 şi având acelaşi nume cu contractul CL1, nu a fost prezentat; mai mult decât atât, la capitolul Menţiuni ale Poliţei se face referire la acelaşi contract ca fiind baza contragarantării de către Contractantul Y. a contractului de asigurare" . Se menţionează în continuare în adresă că "în urma unor discuţii cu părţile implicate s-a ajuns la concluzia că acest contract ar fi contractul de subantreprenoriat dintre Contractant şi Asociere, dar unele lămuriri suplimentare sunt considerate necesare".

Instanţa a reţinut că în rechizitoriu, la paginile 32-33 (starea de fapt), se arată că:

"Prin adresa din 06.02.2014, sub semnătura inculpatei J., Y. confirmă acceptarea condiţiilor din documentele contractuale ale contractului principal, răspunzând astfel instrucţiunii Inginerului din adresa din 29.01.2014. Se ataşază ca şi documente relevante câteva pagini din contractul x din 06.12.2013. Pentru prima dată în corespondenţa oficială, pe o copie a primei pagini a contractului apare aplicată ştampila ÎNREGISTRARE 25.11.2013 şi manuscris numărul x".

La pag. 155 din rechizitoriu (analiza probatoriului) se arată următoarele:

"La solicitările Inginerului x din 29.01.2014 şi 1277 din 30.01.2014, deşi cunoştea detaliile aprobării subcontractantului, inculpata a răspuns printr-o singură adresă, nr. 014 din 6.02.2014, menită să inducă în eroare Beneficiarul şi să confirme faptul că x este singurul contract încheiat".

Instanţa a arătat, făcând totodată trimitere la cele reţinute cu ocazia analizei materialului probator în ce îl priveşte pe inculpatul L., că probaţiunea administrată a dovedit faptul că inculpata J. a formulat doar răspunsul la adresa nr. x a Inginerului, răspunsul la adresa nr. x fiind comunicat către I. S.R.L. de martorul RRRRR. sub forma unui e-mail (martorul nu cunoştea existenţa distinctă a contractului nr. x/25.11.2013). În acest sens, în chiar cuprinsul rechizitoriului se arată, la fila x, că inculpatul L. "a fost cel care a decis care va fi forma răspunsului la adresa Inginerului 1277 din prin care se cereau lămuriri cu privire la contractul x". La fila x din rechizitoriu se menţionează însă că inculpata J. "nu numai că nu a respectat dispoziţiile legale necomunicând datele solicitate, dar a dispus ca pe o copie a contractului încheiat cu CC., respectiv x, să fie aplicată ştampila ÎNREGISTRARE 25.11.2013, să fie manuscris numărul x, să fie şters preţul şi documentele să fie trimise suspectului DDDDD.".

Instanţa a arătat că martorul RRRRR. a declarat în mod constant în cursul urmăririi penale şi al judecăţii că a discutat doar cu inculpatul L. despre forma răspunsului la adresa nr. x, iar la răspunsul pe care l-a înaintat a ataşat copia primei pagini din contractul x pe care martora LLLLL., tot din dispoziţia inculpatului L., făcuse menţiunea privitoare la număr (x) şi aplicase ştampila "Înregistrat 25 nov 2013", aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator în privinţa inculpatului L..

S-a reţinut că problema în legătură cu răspunsurile la aceste două adrese ale Inginerului provine din faptul că, după ce adresa nr. x a fost comunicată la data de 31.01.2014 către S.C. Y., prin e-mail, ambele adrese au fost înaintate prin e-mail, la data de 31.01.2014, prin adresa nr. x/31.01.2014, emisă de DDDDD., către S.C. Y., în atenţia martorului VVVVV., intitulată "Înaintare adrese consultant", aceasta fiind înregistrată la S.C. Y. la data de 3.02.2014 .

Răspunsul la adresa nr. x/31.01.2014 a fost comunicat părţii civile BB. la data de 3.02.2014, prin adresa nr. x, sub semnătura martorului DDDDD., pe baza celor comunicate de martorul RRRRR., precum şi Inginerului, la data de 5.02.2014, având ataşată prima pagină din contractul x cu menţiunile x şi "Înregistrat 25 nov. 2013" . Răspunsul la adresa nr. x/29.01.2014, purtând nr. x/6.02.2014, formulat de inculpata J., a fost înaintat către I. S.R.L. prin fax şi înregistrat la această din urmă societate sub nr. x din 6.02.2014 . Acest răspuns are următorul conţinut:

"Y. confirmă prin prezenta acceptarea condiţiilor din documentele contractuale ale Contractului principal. De asemenea, vă transmitem copii ale documentelor relevante ale contractului de subantreprenoriat".

Având în vedere cele de mai sus, instanţa a constatat că rezultă în mod incontestabil că la data formulării de către inculpată a răspunsului la adresa x a Inginerului, răspunsul la adresa x a Inginerului era deja comunicat şi înregistrat atât la BB. (sub nr. x/3.02.2014), cât şi la inginer (sub nr. x/5.02.2014).

Prin urmare, s-a constatat că aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul că inculpata, prin adresa x din 6.02.2014, a formulat răspunsul şi la adresa x a Inginerului, sunt infirmate de probele administrate, iar susţinerile inculpatei în sensul că nu a formulat răspunsul la această din urmă adresă corespund adevărului.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa a constatat că martora LLLLL. a făcut o confuzie în declaraţia dată în cursul urmăririi penale în care a susţinut că răspunsul la adresa prin care se cereau clarificări cu privire la contractul nr. x/25.11.2013 (adresa nr. x - subl. inst.) a fost dat prin adresa din 6.02.2014, semnată de inculpata J.. Astfel, martora LLLLL. a declarat în cursul urmăririi penale că, după ce inculpatul L. i-a spus "personal la telefon că acel contract încheiat între CC. şi Y. poartă din punctul nostru de vedere numărul x", iar după câteva zile, fără ca martora să cunoască amănunte, "s-a hotărât să întocmim răspuns către I. şi către Inginer în sensul că contractul încheiat între Y. şi CC. poartă numărul x din punctul nostru de vedere", iar din dispoziţia inculpatei J., "după ce domnul L. a spus care va fi forma răspunsului, am şters preţul contractului de pe copia pe care o aveam. Pe aceeaşi copie am scris personal numărul x după ce în prealabil din secretariat a fost pusă o ştampilă cu menţiunile "ÎNREGISTRAT 25 nov 2013". Din câte mi-am dat seama aceste menţiuni erau cele de pe contractul încheiat între asocierea I. CC. şi Y.. Toate aceste documente au fost verificate de doamna J. şi s-a trimis răspunsul cu nr. x din 6.02.2014". Instanţa a apreciat că eroarea în care s-a aflat martora s-a datorat faptului că adresele x şi 1277 au fost înaintate către S.C. Y. prin aceeaşi adresă de către I. S.R.L., iar la răspunsurile formulate pentru ambele adrese s-au înaintat copii ale aceluiaşi document, respectiv o pagină în cazul răspunsului la adresa nr. x şi 4 pagini în cazul răspunsului la adresa nr. x Din declaraţia martorei din cursul urmăririi penale a rezultat, în mod neechivoc, că cel care a stabilit forma răspunsului privitor la cele două contracte a fost inculpatul L., iar inculpata J. a dat doar dispoziţia de ştergere a preţului, dar instanţa a constatat că ştergerea preţului a avut loc doar în documentul ataşat răspunsului aferent adresei x, deoarece la adresa x a fost înaintată, alături de răspuns, doar prima pagină din contract, ce nu conţinea articolul referitor la preţul contractului, acesta aflându-se pe pagina 3.

Cât priveşte susţinerile martorei LLLLL. în sensul că răspunsul la solicitarea de clarificare privind numărul contractului (nr. x - subl. inst.) a fost verificat şi de inculpata J., instanţa a arătat că nu sunt confirmate de alte probe, martorul RRRRR., cel care a trimis răspunsul prin e-mail către I. S.R.L., nemenţionând nimic în acest sens, iar martora nu a avut nicio implicare în redactarea răspunsului de către martor. S-a reţinut că martora a declarat că nu mai ştie cine a semnat răspunsul la adresa nr. x, precizând că ar fi fost posibil să fie inculpata J., însă instanţa a arătat că martora a fost în confuzie cu privire la acest aspect, inculpata semnând doar răspunsul la adresa nr. x a Inginerului.

Referitor la susţinerile inculpatei J. în sensul că răspunsul formulat de ea la adresa nr. x nu a fost folosit în documentaţia sau corespondenta prezentată pentru obţinerea avansului, instanţa a arătat următoare:

Urmare a adresei înaintate de martorul DDDDD. cu nr. x/3.02.2014 ca răspuns la solicitarea Inginerului nr. 1277, la data de 7.02.2014 Inginerul a emis adresa x prin care înştiinţa asocierea I. S.R.L. - CC. şi BB. cu privire la faptul că s-a aprobat documentaţia pentru garanţia pentru plata avansului în varianta preliminară, "în baza lămuririlor transmise la datele de 27.01.2014 şi 3.02.2014, cu condiţia ca asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul său, să accepte poliţa", nefăcându-se vreo referire la răspunsul comunicat de inculpată prin adresa din 6.02.2014.

Cu toate acestea, instanţa a arătat că, în mod indubitabil, anterior formulării răspunsului la adresa nr. x (prin adresa din 6.02.2014), inculpata a fost la curent cu solicitările de clarificare ale Inginerului din adresa x şi cu referirile concrete la utilizarea contractului nr. x/25.11.2013 şi menţionarea sa în versiunea preliminară a poliţei de asigurare, deoarece inculpata s-a regăsit, printre alţii, în destinatarii e-mailurilor trimise în data de 3.02.2014 de martora LLLLL., în C. civ. . În acest sens, instanţa a arătat, privitor la e-mailurile din 3.02.2014, că în acestea se menţionează că I. S.R.L. nu a fost de acord cu forma simplă a răspunsului comunicat de martorul RRRRR. la data de 31.01.2014 prin e-mail, în sensul că "Acordul de subcontractare, respectiv contractul de lucrări între CC. şi S.C. Y., Proiectul CL1 Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova, a fost înregistrat de către S.C. Y. cu nr. x din data de 25.11.2013, iar CC. a atribuit contractului nr. x din data de 6.12.2013", răspuns care avea ataşată prima pagină din contractul x, pe care martora LLLLL., din dispoziţia inculpatului L., manuscrisese nr. x şi aplicase ştampila cu menţiunea "Înregistrat" şi data de 25.11.2013. S-a menţionat, totodată, în e-mail că I. S.R.L. aştepta un răspuns cu ştampila şi antetul S.C. Y. în acest sens.

În e-mailul trimis martorului RRRRR. în data de 3.02.2014, la ora 10:31, ca răspuns la e-mailul trimis de acesta în aceeaşi zi, la ora 7:45 AM, prin care o informa despre refuzul I. S.R.L. de a comunica beneficiarului răspunsul la adresa nr. x în forma trimisă la data de 31.01.2014, martora LLLLL. a comunicat faptul că pentru subiectul "Garantare avans" vor trimite "o scrisoare oficială către I. S.R.L., aşa cum li s-a cerut". Acest mesaj a fost direcţionat, în C. civ., inculpaţilor L. şi J., martorilor WWWWW., QQQQQ. şi numitului SSSSS..

Deoarece conţinutul corespondenţei purtate până la acel moment în legătură cu garanţia pentru plata avansului nu era cunoscut tuturor celor care au primit acest e-mail, pentru a fi înţelese subiectele abordate, în aceeaşi zi de 3.02.2014, la ora 10:57, martora LLLLL. a trimis un alt e-mail prin care a înaintat (ca ataşament) scrisoarea primită de la I. S.R.L. referitoare la "subiectele de mai jos", martorilor RRRRR. şi WWWWW., inculpaţilor L. şi J., precum şi numitului SSSSS. (e-mail intitulat "RE:

"Scrisoare inginer nr. 1277/30.01.2014. Observaţii privind garanţia pentru plata avansului" - dosar de urmărire penală). Instanţa a constatat că nu există nicio dovadă că inculpata J. ar fi cunoscut anterior datei de 3.02.2014 dispoziţiile date de inculpatul L. în vederea formulării răspunsului la adresa nr. x şi înscrierii menţiunilor necorespunzătoare adevărului pe contractul x.

În dezacord cu susţinerile inculpatei J. din cuprinsul concluziilor scrise, s-a reţinut că e-mailul trimis la data de 30.01.2014 de martora LLLLL. martorului RRRRR. şi inculpatului L., intitulat "Scrisoare Garanţie avans", nu are legătură cu adresa Inginerului nr. x. Astfel, aşa cum a rezultat în mod expres din e-mailul trimis de martorul Ioniţă martorului DDDDD. în data de 31.01.2014, scrisoarea Inginerului nr. x a fost primită în cursul zilei de 31.01 . Mai mult, e-mailul trimis de LLLLL. în 30.01 face referire la o adresă "nr. 1339 inaintare DTAC", care nu are legătură cu nimic din corespondenţa aferentă adresei nr. x a Inginerului, textul e-mail-ului fiind următorul:

"Am trasmis atasat scrisoarea despre care vorbeam mai devreme, impreuna cu prima pagina din contract. Trebuie pus un numar pe scrisoare şi trebuie data la Domnul DDDDD. pentru semnatura şi stampila (...)", şi nu "am trasmis atasat scrisoarea despre care vorbeam mai devreme, impreuna cu prima pagina din contract. Am pus un numar pe scrisoare şi trebuie data la Domnul DDDDD. pentru semnatura şi stampila (..)", cum a susţinut inculpata.

Susţinerile inculpatei J. în sensul că nu a avut cunoştinţă de conţinutul adresei Inginerului cu nr. x trimisă prin e-mail, deoarece nu a citit ataşamentul e-mailului şi nu a avut curiozitatea de a vedea ce conţine această adresă au fost apreciate neverosimile, dat fiind faptul că subiectul privind asigurarea pentru garanţia pentru returnarea avansului o privea nemijlocit pe inculpată, aceasta fiind cea care urma să încheie poliţa de asigurare, motiv pentru care, încă din 9.12.2013, a primit prin e-mail (alături de inculpatul L. şi martorul QQQQQ.), de la martora LLLLL., draftul de contract de asigurare provenit de la LLL., martora solicitând în mod expres destinatarilor mesajului să fie analizat acest draft şi să fie avute în vedere solicitările societăţii de asigurare .

Instanţa a constatat însă că nu există la dosar nicio adresă oficială prin care S.C. Y. să răspundă solicitării formulate de martorul DDDDD. de înaintare a unui răspuns în această formă privind garanţia pentru plata avansului referitor la adresa nr. x (care să fi fost înaintată către I. S.R.L. şi apoi ataşată adreselor trimise de I. S.R.L. către inginer şi BB.), deşi au fost ridicate documentele reprezentând corespondenţa aferentă CL1, atât de la S.C. Y., cât şi de la I. S.R.L. şi de la BB. . Prin adresa nr. x/2.04.2015 S.C. Y. S.R.L. a comunicat că nu au cunoştinţă de răspunsul la adresa Inginerului nr. x/30.01.2014, concluzia fiind aceea că răspunsul comunicat la data de 3.02.2014 către inginer şi BB. de către martorul DDDDD. (prin adresa 1368) a fost redactat fără să se mai aştepte adresa oficială cerută S.C. Y. Instanţa a arătat că adresa oficială nr. x/6.02.2014 semnată de inculpata J. răspundea exclusiv solicitărilor Inginerului din adresa x, aşa cum se menţionează expres în cuprinsul documentului şi cum rezultă din conţinutul său, chiar dacă inculpata a avut cunoştinţă şi de solicitarea de răspuns la adresa nr. x Nu s-a putut însă considera că, în lipsa unui răspuns oficial din partea S.C. Y. la adresa nr. x, adresa semnată de inculpată răspunde ambelor adrese ale Inginerului, instanţa apreciind ca neîntemeiate susţinerile din cuprinsul rechizitoriului în sensul că inculpata ar fi răspuns ambelor adrese.

S-a mai arătat că şi martora LLLLL. cunoştea, în mod indubitabil, existenţa celor două contracte. Astfel, într-un e-mail trimis de martora LLLLL. brokerului de asigurare la data de 20.01.2014 (în cadrul discuţiilor care au premers încheierea contractului de asigurare pentru garanţia pentru returnarea avansului), martora a afirmat că, proporţional cu suma contractuală dintre S.C. Y. şi I. S.R.L., cea dintâi va plăti "95,25 din prima de asigurare, iar instrumentul de garantare îl va da, de asemenea, pe 95,2% din sumă" . Instanţa a arătat că acest procent de 95,2% din contract corespunde pe deplin procentului care rezulta din contractul nr. x/25.11.2013, iar din adresa x a Inginerului rezulta cât se poate de clar că acest contract nu era cunoscut. Mai mult, însăşi martora a declarat că, urmare a primirii acestei adrese, a aflat că existau două contracte.

Cât priveşte răspunsul formulat de inculpata J. la adresa nr. x şi redactat de martora LLLLL. pe baza celor spuse de inculpată şi consemnate de aceasta din urmă pe adresa menţionată - menţiuni olografe, instanţa a constatat că a fost înaintat, din dispoziţia inculpatei, către I. S.R.L. şi spre ştiinţă Inginerului. Lipsa menţiunii privind necesitatea înaintării răspunsului către BB. nu a avut relevanţă în opinia instanţei (în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu la fila x), deoarece, pe de o parte, era un răspuns la o instrucţiune a Inginerului şi nu la o adresă din partea BB., iar pe de altă parte, I. S.R.L. era cea care purta corespondenţa oficială cu BB. şi cu Inginerul, dată fiind calitatea sa de lider al asocierii, astfel că I. S.R.L., prin reprezentantul antreprenorului, stabilea cui comunica direct şi/sau spre ştiinţă documentele.

A fost însă relevant faptul că şi adresa semnată de inculpată avea ataşate file fotocopiate din contractul x (pag. 1, 3, 4, 8), prima pagină purtând menţiunile înscrise de martora LLLLL. din dispoziţia inculpatului L.: nr. x şi, respectiv, "Înregistrat 25.11.2013" (dosar de urmărire penală, în original adresa x la dosar de urmărire penală, contractul în extras cu menţiunile indicate la dosar de urmărire penală, în copie, exemplarele comunicate de S.C. Y. către I. S.R.L. - dosar de urmărire penală). Toate acestea au fost comunicate prin fax către I. S.R.L., fiind transmis prin fax un număr total de 6 pagini . Numărul de telefon x la care martora a trimis faxul nu era însă folosit de martorul DDDDD. (cum se reţine în rechizitoriu), ci era numărul de fax al I. S.R.L., martorul DDDDD. folosind un număr de fax de Bucureşti, aşa cum a declarat.

Susţinerile inculpatei în sensul că nu a ştiut ce acte a anexat martora LLLLL. adresei nr. x pe care a semnat-o şi că nu dat dispoziţie să fie şters preţul nu au putut fi primite . Aceasta, în primul rând, pentru că inculpata însăşi a subliniat în cuprinsul adresei x, cu acelaşi instrument de scris cu care a făcut menţiunile olografe, menţiunea privind necesitatea de a fi înaintate documente relevante ale contractului, iar în răspunsul formulat se menţiona expres că se înaintează copii ale documentelor relevante ale contractului de subantreprenoriat. În al doilea rând, deoarece, aşa cum s-a arătat, la acest răspuns s-au ataşat 4 file din contractul x, iar pe pagina a treia din contract, a fost şters preţul contractului, martora LLLLL. declarând că inculpata a dat dispoziţia de ştergere a preţului. Instanţa a constatat că motivul invocat de martoră pentru ştergerea preţului din contract ca fiind dispoziţia în acest sens a inculpatei J. este pe deplin concordant cu faptul că, anterior, la data de 21.01.2014, inculpata J. semnase în numele S.C. Y. contractul de cont Escrow, ocazie cu care a fost prezentat contractul nr. x/25.11.2013 ca fiind contractul de subcontractare operant în cadrul CL1 şi menţionat ca atare în contract şi anexele acestuia, astfel că inculpata ştia preţul trecut în acest contract, precum şi faptul că era diferit de cel din contractul x care fusese aprobat de BB.

În concluzie, instanţa a constatat că adresa x/6.02.2014 emisă de inculpată a reprezentat, conform instrucţiunii nr. x a Inginerului, condiţia esenţială pentru desemnarea S.C. Y. ca subantreprenor nominalizat în cadrul CL1, deoarece a conţinut, aşa cum s-a solicitat prin adresă, acceptarea din partea S.C. Y., fără rezerve, a tuturor condiţiilor din documentele contractuale ale contractului principal, inclusiv valori şi termene de execuţie. Documentele ataşate acestui răspuns şi care ascundeau existenţa contractului nr. x/25.11.2013 prin disimularea sa în contractul x au reprezentat, aşa cum s-a arătat în Instrucţiunea Inginerului, documentele relevante pentru nominalizarea ca subcontractor (subantreprenor).

Răspunsul la adresa nr. x/29.01.2014 nu a fost comunicat Inginerului, aşa cum a rezultat din adresa nr. x/2.04.2015 a Inginerului aflată la dosar de urmărire penală. În această adresă se mai menţionează că, din punct de vedere al Inginerului, la această nominalizare nu se aştepta răspuns. Instanţa a reţinut, totodată, că adresa nr. x/6.02.2014 a fost trimisă pe fax de la S.C. Y. doar către I. S.R.L., nu şi către inginer, în raportul de confirmare a expedierii faxului fiind trecut doar numărul de fax al I. S.R.L. . Obligaţia transmiterii adresei către inginer şi/sau BB. revenea însă inculpatei I. S.R.L., în calitate de lider al asocierii, prin reprezentantul antreprenorului.

Prin urmare, deşi răspunsul şi documentele ataşate nu au fost înaintate de către I. S.R.L. către BB. şi/sau inginer, au contribuit la ascunderea în continuare a procentului real al subcontractării şi la acoperirea omisiunii furnizării de date reale în acest sens, prin menţinerea aparenţei identităţii dintre cele două contracte. În plus, faptul că documentele ataşate răspunsului comunicat de inculpată către I. S.R.L. erau pe deplin concordante cu prima pagină din contractul nr. x/25.11.2013, disimulată în contractul x, care fusese înaintată de martorul RRRRR. către I. S.R.L. şi apoi de către această societate către BB. şi inginer prin adresa x/3.02.2014, ca răspuns la adresa nr. x/30.01.2014, cele dintâi, având în plus, din dispoziţia inculpatei, şters şi preţul contractului nr. x/25.11.2013, tocmai pentru a nu se putea observa că acesta era de peste 95% din valoarea CL1, a sprijinit în mod efectiv I. S.R.L. în omisiunea sa de a comunica procentul real al subcontractării, această societate având la dispoziţie pe această cale documente care justificau procentul nereal de 49% pe care îl declarase în vederea aprobării subcontractării, deşi se folosise deja contractul nr. x/25.11.2013 la încheierea de acte juridice (contractul Escrow).

Pentru aceste considerente, întocmirea de către inculpata J. a răspunsului la adresa nr. x a Inginerului, prin adresa x/6.02.2014, a fost reţinută de instanţă doar ca şi acţiune prin care aceasta a ajutat la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, în modalitatea prevăzută la alin. (2), a omisiunii furnizării de date reale, iar nu ca şi acţiune prin care aceasta a contribuit la săvârşirea infracţiunii în modalitatea prevăzută la alin. (1) constând în folosirea de documente cu caracter inexact, deoarece răspunsul nu a fost comunicat, mai departe, de către I. S.R.L., către BB. şi Inginer.

Legat de acuzaţia adusă inculpatei J. privind încheierea, la data de 10.02.2014, a contractului de asigurare pentru garanţia pentru returnarea avansului aferent CL1 nr. x între asiguratorul LLL. şi contractantul S.C. Y., instanţa a arătat că, prealabil încheierii acestui contract, au existat o serie de analize ale draftului de contract de asigurare provenit de la LLL. şi discuţii purtate prin e-mail de către martora LLLLL. cu agenta de la brokerul de asigurare XXXXX., mailuri redirecţionate în parte şi inculpaţilor J. şi L. în perioada 9.12.2013-20.01.2014 .

Deşi în poliţa de asigurare se menţiona că S.C. Y. era reprezentată de inculpatul N., contractul a fost semnat de inculpata J. ca reprezentant al acestei societăţi, alături de inculpatul F. în numele I. S.R.L. .

În acest contract calitatea de asigurat o avea asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiarul fiind BB., iar asigurarea avea ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON. La poliţa de asigurare a fost anexat, printre altele, contractul de lucrări x din 25.11.2013, cu următoarea menţiune:

"contragaranţia pentru contractul de asigurare va fi constituită de către contractant în baza contractului de lucrări nr. x din 25.11.2013" . Poliţa de asigurare a fost garantată cu biletul la ordin x emisă la data de 11.02.2014 de inculpata S.C. Y. pentru suma de 7.705.590,96 RON, semnată de inculpatul N. . Plata sumei de 192.639,77 RON reprezentând prima de asigurare s-a făcut de S.C. Y. .

Poliţa de Asigurare pentru avans - Contract de Asigurare de Garanţii - Garantare privind returnarea avansului nr. x din 10.02.2014 a fost trimisă la data de 14.02.2014, sub semnătura reprezentantului Antreprenorului, prin adresa nr. x, atât beneficiarului BB., cât şi Inginerului .

Poliţa de asigurare pentru avans a fost acceptată de BB., fiind trimisă în acest sens adresa nr. x/4.03.2014, sub semnăturile martorilor YYYY. şi KKKK., asocierii I. S.R.L. - CC. şi Inginerului .

Inculpata a declarat că a semnat poliţa de asigurare în forma în care a fost acceptată şi agreată de BB.

Instanţa a arătat că poliţa de asigurare pentru garanţia pentru avans semnată de inculpata J. s-a încheiat ca urmare a prezentării contractului nr. x/25.11.2013 ca fiind contractul de subcontractare aferent CL1 şi după ce inculpata a luat la cunoştinţă de faptul că existenţa contractului nr. x/25.11.2013 a fost disimulată prin înscrierea menţiunilor privind numărul x şi data înregistrării - 25 nov. 2013 - pe contractul x.

Toate aspectele de mai sus au dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata J., deşi ştia în mod indubitabil că BB. nu aprobase numirea S.C. Y. ca subcontractor pentru CL1 în baza contractului nr. x/25.11.2013, a încheiat contractul de asigurare privind garanţia pentru plata avansului prin folosirea frauduloasă a acestui contract, prezentat societăţii de asigurare ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB. Aşa cum s-a arătat şi cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii F. şi L., constituirea garanţiei prin încheierea acestui contract reprezenta una dintre condiţiile indispensabile pentru plata avansului aferent CL1, avans provenit, în parte, din fonduri europene.

Toate raporturile juridice dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. se derulau în baza contractului nr. x/25.11.2013, acest contract fiind înscris şi în factura seria x/2000 din 10.03.2014, emisă de S.C. Y. către I. S.R.L. în care se menţiona că este pentru avans 10% CL1, conform contract x/25.11.2013, subclauza 5.3. .

Instanţa a reţinut că inculpata J. a declarat în mod constant că deciziile pentru S.C. Y. se luau de fapt în Germania, unde era board-ul directorilor, aşa cum este şi în România, iar inculpatul N. nu putea lua decizii pentru S.C. Y. sau Y. în absenţa avizului de la Y., revenind apoi şi precizând că nu ştie dacă era nevoie pentru orice contract de acordul Y. . A făcut referire la documentul denumit ZZZZZZZZ., depus la dosar de urmărire penală, în care se menţionau toate aspectele de mai sus. A declarat că nu a avut niciodată dreptul să semneze vreun document fără aprobarea inculpatului N. şi că la nivelul S.C. Y. acest for de conducere era format din administratorul N., ea, ca director general şi inculpatul L. ca director de dezvoltare . Instanţa a arătat că toate aceste aspecte care relevă faptul că inculpata acţiona sub conducerea şi cu aprobarea inculpatului N. în privinţa contractelor de lucrări şi achiziţii publice, inclusiv în ce priveşte efectuarea plăţilor, deşi confirmate în mare parte de probele administrate (declaraţia reprezentantului inculpatei S.C. Y. - RRRRRRRR. - filele x, declaraţiile martorilor SSSSSSSS. - dosar instanţă, OOOOOOOO. - dosar instanţă, QQQQQ. - dosar instanţă) nu sunt de natură a absolvi inculpata de propria responsabilitate în ce priveşte încheierea contractelor în numele S.C. Y. şi în ce priveşte acţiunile pe care le-a întreprins pe parcursul derulării CL1. Dacă inculpata, în exercitarea atribuţiilor de director general, primea un ordin sau o dispoziţie în contradicţie cu dispoziţiile legale, aceasta nu dădea naştere unei obligaţii de a le executa, mai ales în condiţiile în care inculpata cunoştea, aşa cum ea însăşi a recunoscut, dispoziţiile legale referitoare la licitaţiile publice, subcontractări, etc., precum şi, aşa cum a rezultat din probele administrate, faptul că era folosit în mod fraudulos contractul nr. x/25.11.2013, prin prezentarea sa ca fiind adevăratul contract de subcontractare aprobat de BB., cu prilejul deschiderii contului Escrow şi al semnării contractului şi poliţei de asigurare pentru plata avansului, acţiuni care au avut ca rezultat obţinerea altor documente inexacte, ultimul dintre acestea având un rol decisiv în plata avansului aferent CL1. Instanţa a reţinutîn acest sens că martorul QQQQQ., managerul financiar al S.C. Y., a declarat, privitor la plăţile care erau făcute de S.C. Y. în legătură cu CL1, că inculpatul L. era cel care emitea propunerea de plată, care era înaintată conducerii Y., respectiv UUUUUUUU. şi inculpatul N., iar ulterior aprobării, inculpata J. împreună cu el (martorul QQQQQ.), semnau plăţile electronice. Şi martorul YYYYY., angajat al S.C. Y. pe postul de referent de specialitate financiar-contabil (din februarie 2014), a declarat că, în vederea aprobării plăţilor, erau întocmite săptămânal situaţii ale datoriilor curente, care erau înaintate spre cunoştinţă managementului, respectiv inculpatei J. (din partea S.C. Y.) sau inculpatului N. ori numitului UUUUUUUU. din partea societăţii-mamă din Germania, însă a precizat că nu ştia care era mecanismul prin care se decidea plata . În faţa instanţei, martorul a precizat, sub rezerva dacă îşi aminteşte corect, că plăţile erau făcute după ce se obţinea aprobarea efectuării lor de către UUUUUUUU. sau N. . Reprezentantul inculpatei S.C. Y. a declarat că în cadrul S.C. Y. deciziile mai importante erau semnate de inculpatul N., ca administrator, iar deciziile de zi cu zi erau luate de inculpata J. şi că, pentru efectuarea plăţilor, era necesară aprobarea inculpatului N. .

S-a remarcat că situaţia este similară şi în ce priveşte plăţile cu privire la care inculpata a semnat documentele de plată, inclusiv ordinele de plată a sumelor de 100.000 euro, 15.000 euro şi 15.000 euro către CC., cu precizarea că plata sumei de 100.000 euro a fost efectuată de martorul QQQQQ. fără aprobarea expresă a inculpatului N., dar se înscria în cele agreate de inculpat, astfel că acesta nu a avut nimic împotrivă, aşa cum rezultă din e-mail-urile de la dosar de urmărire penală. Faptul că din România se făceau propuneri de plată materializate într-un tabel trimis prin e-mail directorului financiar al Y., UUUUUUUU. şi directorului general N., aceştia aprobau plăţile printr-un e-mail, iar ulterior ea împreună cu martorul QQQQQ. făceau plăţile aprobate on-line, ei neavând putere de decizie, nu a putut conduce la o exonerare de răspundere a inculpatei. Mai mult, aceasta a declarat că, deşi ştia de neregularităţile privind plăţile pe care S.C. Y. urma să le facă sau le făcuse din avans, în sensul că nu era respectată cerinţa ca aceste plăţi să fie făcute conform destinaţiei avansului şi că nu exista un contract semnat cu ZZZZZ. referitor la CL1, totuşi a semnat documentele de plată alături de martorul QQQQQ. . Pentru plata către ZZZZZ. martorul QQQQQ. a solicitat aprobarea inculpatului N., suma fiind de aproximativ 2,25 milioane RON reprezentând avans, la data de 23.02.2014, aşa cum rezultă din e-mailul din 23.03.2014, deşi contractul de subcontractare dintre S.C. Y. şi ZZZZZ. nr. x/19.03.2014 nu fusese aprobat de BB. Inculpata a declarat că a semnat contractul cu ZZZZZ. în luna septembrie sau octombrie 2014, după ce acesta fusese semnat de celelalte persoane înscrise ca semnatari şi a susţinut că producea efecte, fiind semnat deja de ceilalţi .

Instanţa a arătat că probaţiunea administrată a dovedit şi implicarea altor persoane şi în activităţile ce au premers încheierea contractului de cont Escrow şi a contractului de asigurare pentru plata avansului, în speţă a martorului QQQQQ., directorul financiar al S.C. Y. (acesta primind de la JJJJ., prin e-mail, la data de 23.01.2014, documentele privind garanţia de bună execuţie - scrisoarea de garanţie de bună execuţie, poliţa de asigurare, actul adiţional nr. x - dosar de urmărire penală) şi a martorei LLLLL., economist, dar nici acest fapt nu a fost de natură a o exonera pe inculpată de răspundere, aceasta asumându-şi prin semnătură conţinutul documentelor şi efectele pe care urmau să le producă. De asemenea, JJJJ. a fost cea care a trimis martorului QQQQQ., prin e-mail, la data de 23.01.2014, documentele privind garanţia de bună execuţie - scrisoarea de garanţie de bună execuţie, poliţa de asigurare, actul adiţional nr. 1 . S-a reţinut că şi martorul IIIII. a avut o implicare majoră în demersurile anterioare şi ulterioare subcontractării, făcându-se trimitere şi la aspectele reţinute cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L.

Revenind la situaţia inculpatei J., instanţa a arătat că nu a existat nicio împrejurare care să dea naştere unei constrângeri morale care să fi anihilat libertatea de voinţă şi/sau de acţiune a acesteia, inculpata cunoştea exact procedurile contractuale, aspectele legate de încheierea contractelor de achiziţie publică, inclusiv a celor finanţate din fonduri europene, responsabilităţile pe care acestea le implicau, astfel că avea pe deplin nu numai reprezentarea consecinţelor acţiunilor sale, dar şi a caracterului licit sau ilicit al acestora. În acest sens, instanţa a arătat că însăşi inculpata a afirmat că încheierea anumitor acte nu era legală. Astfel, inculpata J. a declarat că a atras atenţia inculpatului L. că nu pot avea clauză de confidenţialitate contractele, dar deoarece s-a cerut în mod expres introducerea acestei clauze, a fost trecută în contractul trimis prin e-mail şi semnat de inculpată . În acest context, susţinerile inculpatei în sensul că dacă ea sau alţi angajaţi aveau o părere contară sau încercau să se opună deciziilor inculpatului L. li se spunea că vor fi daţi afară (inculpata menţionând ca exemplu situaţia fostei directoare financiare a societăţii) şi în sensul că a fost pusă în faţa faptului împlinit şi că inculpatul L. i-a cerut să semneze contractul (fără a fi indicat precis care dintre contracte, probabil fiind vorba de contractul Escrow - dosar de urmărire penală), iar dacă nu o face, va trebui să plece, nu au putut avea semnificaţia unei constrângeri morale. Inculpata fusese administrator al S.C. Y. timp de mai mulţi ani, până în anul 2010, când a plecat din societate, după care a revenit, iar în anul 2012, a fost numită director general cu puteri depline, aspect de natură să releve faptul că inculpata nu era o persoană care să nu îşi poată asuma propriile decizii şi să nu poată pleca din societate în situaţia în care considera că i se solicitau lucruri nelegale.

Instanţa a constatat, în acord cu susţinerile inculpatei J., că S.C. Y. dorea să execute contractul şi avea posibilitatea tehnică de a duce la bun sfârşit lucrările aferente CL1, societatea derulând şi alte proiecte similare, luând şi legătura cu furnizorii de echipamente recomandaţi martorului WWWWW. de către inculpatul R. (e-mail-uri din 17.09.2014, 22.09.2014, 30.09.2014 şi 13.10.2014 în care martorul solicita suport în relaţia cu furnizorii de echipamente menţionaţi în oferta tehnică, iar inculpatul i-a pus pe aceştia în legătură directă - filele x, vol. 13), purtând corespondenţă şi cu martorul ZZ., dar a arătat că aceste împrejurări, similare situaţiei I. S.R.L. şi CC., nu au relevanţă sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, pentru care inculpata J. şi ceilalţi inculpaţi au fost trimişi în judecată în prezenta cauză. La fel, în acord cu inculpata J., instanţa a arătat că problemele din teren şi problemele juridice făceau dificilă executarea CL1, aşa cum s-a expus pe larg cu ocazia analizei probelor privind pe inculpaţii O., R., H., F. şi I. S.R.L., ele negăsindu-şi rezolvarea. Existenţa acestor impedimente care ar fi putut conduce, în condiţiile legii, la o suplimentare a costurilor pentru realizarea proiectului, la prelungirea termenelor de execuţie sau chiar la rezilierea CL1 (aspecte menţionate de martorul WWWWW. - dosar instanţă), nu a avut însă relevanţă în ce priveşte faptele ce formează obiectul prezentei cauze, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei anterioare.

Instanţa a arătat că susţinerile inculpatei că nu a semnat nicio cerere sau scrisoare către BB. sau inginer nu au relevanţă în cauză raportat la acuzaţiile aduse, de complicitate, iar nu de autorat la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, folosirea sau prezentarea de documente false, incomplete sau inexacte fiind săvârşită de autor, complicele acordând doar un ajutor sau înlesnind acţiunile autorului. Instanţa a mai reţinut că inculpata ştia că toată corespondenţa cu partea civilă şi Inginerul aferentă CL1 se purta prin intermediul I. S.R.L., că documentele înaintate de S.C. Y. către I. S.R.L. aveau menţiunea "spre ştiinţa BB.", ceea ce dovedeşte că inculpata avea pe deplin reprezentarea faptului că documentele false sau inexacte, la a căror întocmire îşi aducea contribuţia, urmau să fie folosite de inculpata I. S.R.L., prin reprezentanţii săi, în relaţia cu BB. şi cu Inginerul şi că acestea vor avea ca urmare încasarea sumelor în temeiul CL1, respectiv a avansului care provenea şi din fonduri europene. Chiar inculpata a declarat că nu existau raporturi juridice directe între autoritatea contractantă şi subcontractor şi că toate scrisorile destinate BB. sau Inginerului au fost semnate de reprezentantul antreprenorului, martorul DDDDD. .

Faptul că nu a existat o comunicare directă între S.C. Y., pe de o parte, şi inginer sau beneficiar, pe de altă parte, nu a avut relevanţă, deoarece, aşa cum s-a arătat, inculpata a fost trimisă în judecată pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000. Documentele inexacte la a căror încheiere inculpata a participat, contractul Escrow şi poliţa de asigurare pentru garantarea returnării avansului aferent CL1 urmau a fi depuse şi au fost depuse la BB. (cu precizarea că pentru contul Escrow s-a depus doar fişa contului), aspect care era indubitabil cunoscut de inculpată, fiind documente aferente CL1, care, nu numai că au fost necesare pentru a se putea face plata avansului provenit şi din fonduri europene, dar au şi avut ca urmare încasarea şi împărţirea avansului de către inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y. Mai mult, aceste documente au ajuns la partea civilă BB. prin mijlocirea reprezentanţilor I. S.R.L. (inclusiv martorul DDDDD. sau persoane rămase neidentificate care au acţionat în numele acestuia), aspect pe care inculpata îl cunoştea (cu titlu exemplificativ, s-a arătat că însăşi inculpata a declarat în faţa instanţei că martorul QQQQQ. i-a spus că trebuie să predea contractul Escrow celor de la I. S.R.L.).

Susţinerile inculpatei în sensul că nu a semnat niciodată documente false sau cu conţinut inexact nu au putut fi primite, câtă vreme aceasta a încheiat contractul de asigurare pentru garanţia pentru pata avansului şi contractul de cont Escrow şi a semnat documente care, toate, aveau la bază contractul nr. x/25.11.2013 prezentat în mod fraudulos ca şi contractul de subcontractare aprobat de BB.

S-a reţinut că nu există probe care să infirme susţinerile inculpatei J. în sensul că nu l-a întâlnit niciodată pe inculpatul F., nu a purtat corespondenţă cu el, l-a văzut prima dată în noaptea de 3/4.03.2015 când au fost arestaţi preventiv, dar acest lucru nu a exclus posibilitatea existenţei complicităţii din partea inculpatei, în condiţiile în care aceasta ştia că documentele inexacte semnate de ea urmau să ajungă la S.C. BB. sau serveau la acceptarea nominalizării S.C. Y. ca subcontractor. În acest sens, instanţa a făcut trimitere la analiza materialului probator şi a apărărilor similare ale inculpatului L., arătând că în cazul complicităţii, pentru realizarea legăturii subiective nu trebuie ca fiecare participant să cunoască existenţa unei asemenea legături sau că mai sunt şi alţi participanţi, fiind suficient ca participantul sa ştie că el contribuie la săvârşirea infracţiunii, însă nu se cere ca autorul să cunoască existenţa aportului din partea altei persoane, exceptând complicitatea prin promisiunea anterioară sau concomitentă săvârşirii infracţiunii. Cu alte cuvinte, coeziunea psihică se realizează între fiecare participant şi autor. Această legătură trebuie să existe chiar şi atunci când există o complicitate la complicitate, deoarece şi în acest caz se cunoaşte acţiunea autorului de către participant şi acesta i se alătură cu intenţie. În cazul complicităţii la complicitate este posibil chiar ca primul complice să nu-l cunoască pe autor. Din punct de vedere subiectiv, complicele (participantul) acţionează cu intenţie care se caracterizează, sub aspectul prevederii, prin aceea că acesta cunoaşte acţiunea (inacţiunea) pe care urmează să o comită autorul şi că ea va produce o anumită urmare periculoasă prevăzută de legea penală. În plus faţă de aceasta, ceea ce realizează legătura subiectivă este prevederea că actul său se alătură unei acţiuni (inacţiuni) periculoase efectuate de autor. Sub aspectul factorului de voinţă, complicele doreşte (urmăreşte) sau acceptă producerea urmării periculoase a acţiunii (inacţiunii) autorului, precum şi ca, la această acţiune, să-şi aducă contribuţia prin actul său pentru a se produce urmarea. Cu alte cuvinte, complicele (participantul) poate acţiona cu intenţie directă sau indirectă.

S-a constatat că toate aceste condiţii sunt îndeplinite în privinţa inculpatei J., astfel că susţinerile, reale de altfel, ale inculpatei, în sensul că ea nu coresponda cu reprezentantul antreprenorului prin intermediul poştei electronice, acesta discutând cu alţi angajaţi, nu au relevanţă .

Faptul că inculpata nu a cunoscut în detaliu demersurile făcute de I. S.R.L. sau documentele folosite de această societate în relaţiile cu BB. şi cu Inginerul nu a avut relevanţă, acuzaţiile aduse inculpatei privind doar acţiuni săvârşite de aceasta în legătură cu documente inexacte care, prin mijlocirea I. S.R.L., au ajuns la BB., iar nu şi acţiuni săvârşite de I. S.R.L. fără vreo legătură cu ea.

Chiar dacă inculpata J. nu a avut o înţelegere expresă cu inculpatul F. în sensul ca acesta din urmă să folosească sau să prezinte documentele false sau inexacte la a căror întocmire a contribuit, instanţa a constatat că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, inculpata a acţionat cu intenţia ca aceste documente să fie folosite de inculpata I. S.R.L., ca lider al asocierii I. S.R.L. - CC., prin reprezentanţii săi (inculpatul F. sau chiar reprezentantul antreprenorului, martorul DDDDD.), în relaţia cu BB. şi să aibă ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, în concret, a avansului. Situaţia este identică şi în privinţa documentelor inexacte la a căror întocmire inculpata şi-a dus contribuţia şi care au fost înaintate părţii civile BB. de persoane rămase neidentificate care au semnat adresele de înaintare în locul martorului DDDDD.. Instanţa a arătat că inculpata ştia că F. era administratorul I. S.R.L., numele şi calitatea acestuia apărând în documentele care emanau de la această societate, că martorul DDDDD. era reprezentantul antreprenorului şi că sub semnătura acestora se înaintau documente către BB. şi inginer.

Implicarea inculpatei J. în derularea contractului de subcontractare a fost relativ redusă, aşa cum ea însăşi susţine în declaraţiile din cursul judecăţii şi al urmăririi penale, aspect confirmat şi de martorul RRRRR. care a afirmat că nu era real interesată de derularea CL1 şi chiar că, în opinia sa, inculpata nici nu voia să audă de proiectele CL1 şi CL2, întrebând-l pe martor atunci când mergea la Bucureşti care era evoluţia lucrărilor, dar fără a intra în detalii. Instanţa a arătat că inculpatul L. era cel care participa activ în numele S.C. Y. la tot ceea ce implica derularea CL1, inclusiv la şedinţele de progres, inculpata desfăşurându-şi activitatea la Bucureşti. Şi din declaraţiile martorilor QQQQQ., NNNNN., SSSSSSSS., RRRRR., WWWWW., ZZZZ., IIIII., DDDDD. şi ale inculpatului H. a rezultat că inculpatul L. era persoana care se implica în toate aceste activităţi din partea S.C. Y., inculpata J. neavând vreo implicare, neparticipând la şedinţele de progres, sens în care instanţa a făcut trimitere la analiza materialului probator efectuată cu referire la inculpatul L.. Instanţa a mai arătat că martora JJJJJ., manager de proiect din partea BB. pentru CL1 pentru o perioadă de timp, a declarat că nu a discutat niciodată cu inculpata J. . Şi reprezentantul S.C. Y. a declarat că inculpata J. nu a avut vreo interacţiune cu BB. şi Inginerul (reprezentantul legal fiind angajat la S.C. Y. după aprobarea subcontractării) - dosar instanţă.

Lipsa interesului şi a implicării inculpatei în ce priveşte derularea CL1 nu au fost însă de natură a o absolvi pe aceasta de răspunderea, penală şi civilă, pentru propriile fapte, reprezentând aspecte de ordin circumstanţial. În mod similar, nici faptul invocat de inculpată că fusese desemnat martorul DDDDD. ca reprezentant al Antreprenorului ca fiind persoana care avea toată autoritatea necesară pentru a acţiona în numele Antreprenorului şi era singurul abilitat în a purta corespondenţa cu Inginerul/Beneficiarul, conform Clauzei 4.3 din contractul principal, şi că acesta sau persoane care au acţionat în locul acestuia, prin imitarea semnăturii, au depus documentele la BB. (inclusiv documentaţia pentru aprobarea subcontractantului S.C. Y.) nu a avut vreo relevanţă.

Instanţa a reţinut că inculpata, în calitatea sa de director general al S.C. Y., era informată despre demersurile de încheiere a contractului de asigurare pentru plata avansului, a contractului de cont Escrow, aşa cum rezultă din e-mailurile de la dosar şi declaraţiile martorilor, relevant fiind faptul că inculpata a fost cea care a semnat documentele care angajau juridic S.C. Y. în raporturile cu I. S.R.L., BB., banca FF. şi societatea de asigurare LLL., etc. Funcţia de director general nu este o funcţie formală, aceasta implică asumarea pe deplin a responsabilităţii în ce priveşte toate documentele semnate în această calitate în numele societăţii.

Instanţa, în acord cu inculpata, a reţinut că probaţiunea a demonstrat faptul că, la solicitarea inculpatului L., au fost întocmite acte în numele inculpatei J., de către martora A., fără ştiinţa inculpatei (declaraţiile înaintate pentru întregirea documentaţiei necesare aprobării subcontractării), martora aplicând pe documente ştampila cu semnătura inculpatei, pe care martora o deţinea şi pe care o putea însă folosi doar cu aprobarea inculpatei şi pentru documente de însemnătate redusă. Întocmirea acestor documente nu a fost reţinută de instanţă în sarcina inculpatei.

Privitor la celelalte apărări ale inculpatei J. formulate în cuprinsul concluziilor din cadrul dezbaterilor şi al concluziilor scrise, fără a mai relua aspectele reţinute şi analizate mai sus, instanţa a arătat următoarele:

A fost lipsit de relevanţă faptul că, la momentul subcontractării CL1 de către S.C. Y., finanţarea din bugetul Uniunii Europene era deja aprobată pentru beneficiarul BB., iar cea care urma să implementeze contractul CL1 era asocierea I.-CC.. Făcând trimitere la starea de fapt şi la aspectele reţinute cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L., instanţa a arătat că BB. primise o prefinanţare din partea Ministerului Mediului - Direcţia Generală AM POS Mediu, iar din această prefinanţare suma de 1.826.970,76 RON a fost stabilită ca fiind aferentă avansului achitat pentru CL1, prin dispoziţia din 28.03.2014 prin care s-au autorizat cheltuielile solicitate prin cererea de rambursare, în valoare de 6.214.186,26 RON (din care 5.282.058,32 RON reprezintă Contribuţia din Fondul de Coeziune, 807.844,21 RON contribuţia din bugetul de stat şi 124,283,73 RON contribuţia din bugetul local) fără TVA. Rambursarea de către Ministerului Mediului - Direcţia Generală AM POS Mediu a diferenţei de 5.754.336,47 RON până la suma totală aprobată la rambursare, de 7.581.307,23 RON, a fost făcută în datele de 31.03.2014 şi 3.04.2014, pe baza documentelor înaintate de BB., printre care s-a regăsit inclusiv poliţa de asigurare pentru garanţia privind returnarea avansului, semnată de inculpată.

Cu alte cuvinte, o parte fondurile din bugetul Uniunii Europene au ajuns, prin intermediul BB., direct în contul Escrow deschis de asocierea I. S.R.L. - CC. şi S.C. Y. (partea reprezentând prefinanţarea), din care s-au împărţit, în proporţiile de 97% S.C. Y. şi 3% I. S.R.L., sub semnăturile inculpaţilor J. şi F., fără ca suma care revenea S.C. Y. să fi fost vreo clipă la dispoziţia I. S.R.L. Diferenţa de 5.754.336,47 RON achitată de BB. a fost recuperată de la Ministerul Mediului - Direcţia Generală AM POS Mediu tot din fondurile din bugetul Uniunii Europene, în procentele stabilite prin contractul de finanţare.

Susţinerea că, potrivit art. 4.4 din Condiţiile generale de contract, Antreprenorul este responsabil pentru acţiunile sau erorile Subantreprenorilor, ca şi cum acestea ar fi acţiunile sau erorile Antreprenorului şi deci asocierea I. S.R.L. - CC. ar fi fost responsabilă pentru acţiunile sau erorile inculpatei S.C. Y., ca şi cum acestea ar fi fost acţiunile sau erorile sale, nu a prezentat relevanţă sub aspectul răspunderii penale şi nu a avut ca efect nici înlăturarea răspunderii civile a subantreprenorului S.C. Y., instituind doar o răspundere civilă specială a antreprenorului general pentru faptele subantreprenorului, similară răspunderii pentru fapta altuia.

Inculpata a declarat că, la nivelul I. S.R.L. şi al BB., se ştia că S.C. Y. urma să execute 97% din lucrări. Această împrejurare a fost invocată şi de inculpaţii H., F. şi I. S.R.L., fiind analizată pe larg de instanţă, apreciind-se însă că nu este de natură a avea vreo relevanţă în cauză. S-a reţinut că eventuala cunoaştere de către reprezentanţi ai părţii civile BB. a caracterului formal al procentului de 49% declarat pentru subcontractare şi eventualele nereguli în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către angajaţii BB. nu determină înlăturarea răspunderii inculpatei pentru participarea la infracţiunea de folosire a documentelor false sau inexacte, prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000.

Susţinerile inculpatei în sensul că, faptul că la nivelul BB. şi al Inginerului se cunoştea procentul real al subcontractării dovedeşte că nu s-a intenţionat ascunderea acestui procent (aspect menţionat de martorii IIIII. - dosar de urmărire penală, WWWWW. - dosar instanţă) nu au putut fi primite. Procentul real al subcontractării a fost ascuns prin nedepunerea contractului nr. x/25.11.2013 în vederea aprobării subcontractării, contract care exprima voinţa reală a părţilor şi care a fost pus în executare şi utilizat la încheierea altor acte juridice depuse apoi la dosarul aferent CL1 de la BB., conivenţa reprezentanţilor BB. şi UIP neputând avea decât semnificaţia unei eventuale complicităţi din partea acestora din urmă.

Nu a putut fi primită susţinerea că, prin acceptarea deschiderii contului Escrow şi încheierea actului adiţional nr. x la CL1 prin care s-a modificat contul în care urmau să se facă plăţile, BB. ar fi aprobat subcontractarea pentru procentul de 97%. Nu a existat nicio cerere de aprobare a subcontractării în baza contractului nr. x/25.11.2013, existenţa contractului nr. x/25.11.2013 a fost disimulată prin prezentarea contractului x ca fiind acest contract prin menţiunile false efectuate de martora LLLLL., iar contractul Escrow nu a fost depus la BB., fiind depusă doar fişa de cont în care apărea doar I. S.R.L. ca titular.

De altfel, în opinia instanţei, au existat o serie de neregularităţi semnificative în activitatea desfăşurată de angajaţii BB. în legătură cu modul în care s-a aprobat subcontractarea către S.C. Y., începând cu aprobarea subcontractării în baza unui contract la care I. S.R.L. nu era parte, în care nu era stabilit ce parte concretă din lucrări revenea S.C. Y. prin preluarea lor de la CC. (mai ales că nici în privinţa CC. nu era stabilit ce lucrări îi reveneau din CL1 în baza contractului de asociere), continuând cu acceptarea efectuării plăţilor în contul Escrow fără a se fi cerut contractul de cont, cu acceptarea poliţei de asigurare plătită de S.C. Y. pentru întreg avansul şi nu de I. S.R.L. sau CC. şi în cuprinsul căreia se făcea referire la contractul nr. x/25.11.2013, fără să fi cerut vreodată acest contract. Solicitarea de clarificare a situaţiei contractului nr. x/25.11.2013 a fost formulată doar de inginer.

S-a reţinut că şi BB. avea un interes major în ce priveşte plata avansului aferent CL1, deoarece primise o prefinanţare şi trebuia să respecte propriile obligaţii care decurgeau din contractul de finanţare (aspecte detaliate cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L.), dar această împrejurare nu justifică folosirea de documente inexacte pentru obţinerea avansului.

Cât priveşte împărţirea avansului între I. S.R.L. şi S.C. Y., deşi adevărată susţinerea martorului KKKK. în sensul că se putea face în procentele dorite de asociere şi subcontractor, susţinere preluată de inculpata J., a prezentat relevanţă faptul că împărţirea avansului s-a făcut în baza contractului Escrow, la încheierea căruia s-a folosit contractul nr. x/25.11.2013, procentele de 97% şi, respectiv, de 3%, fiind prevăzute în însuşi cuprinsul contractului Escrow prin raportare la contractul prezentat în mod fraudulos ca fiind contactul de subcontractare aprobat de BB.

Având în vedere neconcordanţele din rechizitoriu între descrierea faptelor imputate inculpatei, cuprinsă la rubricile privind încadrarea juridică, starea de fapt şi analiza probatoriului, instanţa de fond a realizat o expunere succintă pentru a le clarifica.

Astfel, la rubrica privind încadrarea juridică a faptelor s-au arătat în privinţa inculpatei J. următoarele:

- faptele inculpatei care în calitate de reprezentant legal al S.C. Y., în executarea contractului CL-1 finanţat din fonduri europene, cu ştiinţă, a acceptat tacit şi a semnat documente prin care a acoperit faptul că inculpatul F. a omis să furnizeze datele reale privind procentul subcontractării lucrării atribuite prin procedura de achiziţie publică către societatea pe care o reprezenta, contribuind astfel la decontarea avansului şi la obţinerea pe nedrept a sumei de 7.474.407,23 RON, constituie complicitate la infracţiunea de omisiune de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000;

- faptele inculpatei care în calitate de reprezentant legal al S.C. Y., în faza de implementare a CL1, prin negocierea şi semnarea contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 şi prin întocmirea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea în etapa executării CL1 de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, constituie complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

La rubrica privind starea de fapt din rechizitoriu s-au reţinut, în esenţă, în privinţa inculpatei J., următoarele:

- încheierea contractului de cesiune din 5.12.2013 cu încălcarea prevederilor legale, contract secret, şi achitarea preţului cesiunii din avansul încasat de la Beneficiar, şi a contractului x doar pentru a fi prezentat BB.; acestea au fost considerate acte de complicitate materială, prin care s-au obţinut pe nedrept fonduri europene şi naţionale;

- semnarea "Declaraţiei privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora" în care se declară procentul de subcontractare de 49% din întregul contract;

- redactarea şi semnarea adresei nr. x din 06.02.2014 prin care se răspundea instrucţiunii Inginerului din adresa din 29.01.2014 şi la care s-au ataşat ca şi documente relevante câteva pagini din contractul x din 06.12.2013, pentru prima dată în corespondenţa oficială, pe o copie a primei pagini a contractului aparând aplicată ştampila ÎNREGISTRARE 25.11.2013 şi manuscris numărul x;

- încheierea contractului Escrow nr. x, în cuprinsul căruia se face referire în mod expres la faptul că Asocierea a încredinţat subcontractorului prin contractul de lucrări x din 25.11.2013 un procent de 97% din lucrările ce fac obiectul contractului de proiect CL1 .

- încheierea contractului nr. x-28-001/001/19.03.2014 între S.C. Y. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L., intitulat contract pentru execuţie lucrări civile, considerat ca fiind o subcontractare având ca obiect executarea lucrărilor civile din cadrul CL1., valoarea netă fiind stabilită la suma de 22.500.000 RON (la care se adaugă TVA); se arată că această subcontractare a fost făcută cu nerespectarea dispoziţiilor legale, completând activitatea frauduloasă a inculpatei S.C. Y. şi a inculpaţilor care îi reprezentau interesele;

Cu ocazia analizei probatoriului din rechizitoriu s-au mai reţinut, distinct de cele menţionate mai sus, în sarcina inculpatei J., următoarele:

- faptul că a acţionat, în acord cu ceilalţi inculpaţi, cu intenţia de a fi cedat întregul contract CL1;

- faptul că s-a aplicat, cu acordul inculpatei, ştampila cu semnătura acesteia pe declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractaţi şi specializarea acestora, document cu caracter inexact, făcându-se menţiunea în cuprinsul acestuia că a fost subcontractat doar un procent de 49% din întregul contract, deşi în realitate, la acel moment, conform contractului x din 25.11.2013, procentul subcontractării era de aproximativ 95%, prin actul adiţional 1 semnat la acest contract ajungându-se la un procent de subcontractare de 97%.

- deşi era persoana care cunoştea în detaliu prevederile legale aplicabile în cadrul procedurilor de achiziţie publică şi în special al derulării proiectelor finanţate din fondurile europene, acestea fiind şi atribuţiile ei în cadrul companiei, cu ştiinţă, a întreprins activităţi menite să eludeze aceste dispoziţii;

- a cunoscut termenii contractului nr. x din 25.11.2013, procentul de 97% subcontractat de S.C. Y. şi faptul că vor exista de la început două contracte între S.C. Y. şi I. S.R.L.;

- era conştientă de faptul că documentele încheiate erau contrare dispoziţiilor legale, dar a acceptat să le semneze din dispoziţia inculpatului N. la indicaţiile inculpatului L.;

- la solicitările Inginerului x din 29.01.2014 şi 1277 din 30.01.2014, deşi cunoştea detaliile aprobării subcontractantului, inculpata a răspuns printr-o singură adresă, nr. 014 din 6.02.2014, menită să inducă în eroare Beneficiarul şi să confirme faptul că x este singurul contract încheiat;

- în acelaşi scop al aprobării subcontractantului, cu intenţie, a semnat formularul prin care se atestă în mod inexact că s-a subcontractat doar 49% din CL1, deşi inculpata cunoştea conţinutul contractului x şi al contractului de cesiune.

Tot cu ocazia analizei probatoriului, s-au reţinut în sarcina inculpatei, referitor la infracţiunea de omisiune de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri (art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000), suplimentar faţă de cele expuse mai sus, următoarele:

- a dispus redactarea contractului nr. x/25.11.2013 şi a actului adiţional nr. x la acest contract prin care s-a mărit valoarea subcontractării la 97% din CL1;

- a acoperit omisiunea furnizării contractului nr. x/25.11.2013 către BB. prin înaintarea unor documente inexacte în vederea obţinerii acordului BB. pentru subcontractare şi apoi a avansului;

- a semnat Garanţia privind returnarea avansului cu societatea LLL., poliţă care a fost depusă la Inginer, în care se făcea referire la contractul x/25.11.2013;

- întrucât contractul x produsese deja efecte, fiind folosit de Y. S.R.L în relaţii comerciale (deschiderea contului Escrow - filele x; poliţa privind garanţia returnării avansului încheiată cu LLL. - filele x şi care a fost depusă la Inginer), inculpata a acoperit omisiunea comunicării contractului x ca fiind realul izvor al subcontractării; nu numai că nu a comunicat datele solicitate prin adresa nr. x a Inginerului, fără să respecte dispoziţiile legale, dar a dispus ca pe o copie a contractului încheiat cu CC., respectiv x, să fie aplicată ştampila ÎNREGISTRARE 25.11.2013, să fie manuscris numărul x, să fie şters preţul şi documentele să fie trimise suspectului DDDDD.;

- prin adresa x din 6.02.2014, sub semnătura inculpatei, a răspuns la adresele nr. x şi 1722 ale Inginerului şi a participat la disimularea contractului x în ROM/BUT/SUB/01.

Având în vedere analiza materialului probator efectuată de instanţă, s-a constatat că din acuzaţiile concrete aduse inculpatei s-au dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, următoarele:

- încheierea frauduloasă a contractului de cesiune secret din 5.12.2013 cu CC., interzis de contractul CL1, disimulat în contractul (public) de subcontractare x care a fost prezentat BB. în vederea aprobării subcontractării;

- încheierea contractului Escrow nr. x din 20.01.2014 şi a contractului de asigurare pentru garantarea returnării avansului, în baza contractului nr. x/25.11.2013, prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aferent CL1, documente care au putut fi încheiate numai în virtutea calităţii de subcontractor a S.C. Y., dobândită în mod fraudulos, şi totodată documente inexacte care au fost depuse, cu rea-credinţă de inculpatul F. şi reprezentanţi ai inculpatei I. S.R.L. la BB. în documentaţia aferentă CL1 şi care au determinat încheierea unui act adiţional la CL1 şi plata avansului provenit şi din fonduri europene şi rambursat parţial din fonduri europene;

- complicitatea la omisiunea comunicării contractului nr. x/25.11.2013 şi, implicit, a procentului real al subcontractării, prin disimularea sa sub aparenţa contractului x, ataşat răspunsului din adresa nr. x/6.02.2014 la adresa Inginerului nr. x/29.01.2014, în concordanţă cu răspunsul comunicat anterior de martorul RRRRR. la adresa nr. x/30.01.2014 a Inginerului, având, în plus, şters preţul contractului, ceea ce a determinat neînaintarea adresei semnate de inculpată de către I. S.R.L. către BB. şi ascunderea în continuare a contractului nr. x/25.11.2013, facilitându-se încasarea avansului.

Aceste fapte au avut ca urmare plata în contul inculpatei I. S.R.L., pe nedrept, a avansului în sumă de 7.705.590,96 RON, împărţit, anterior eliberării sumei, între inculpatele S.C. Y. - 7.474.423,23 RON (reprezentând 97%) şi I. S.R.L. - 231.167,73 RON (reprezentând 3%). Cheltuielile autorizate în legătură cu acest avans de Ministerul Mediului - AM POS Mediu, pe baza documentelor suport prezentate de BB. în dosarul cererii de rambursare, au fost de 7.581.307,23 RON, din care 1.826.970,76 RON reprezentau valoarea prefinanţării recuperate prin cererea de rambursare, iar sumele plătite pe nedrept în perioada 31.03.2014 - 3.04.2014, în contul BB., au totalizat 5.754.336,47 RON, din care contribuţia din Fondul de Coeziune era de 3.455.087,56 RON.

În dezacord cu susţinerile inculpatei, instanţa a arătat că probaţiunea administrată, a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata a avut pe deplin atât reprezentarea faptului că actele încheiate de ea şi documentele semnate de ea erau inexacte, cât şi reprezentarea faptului că acestea vor fi depuse la BB. sau vor servi la omisiunea comunicării contractului nr. x/25.11.2013 către BB., precum şi a faptului că, pe baza lor, se va face plata avansului aferent CL1, care provenea din fonduri europene şi, respectiv, urma să fie rambursat din astfel de fonduri, aspecte menţionate inclusiv în fişa de date a CL1, solicitările inculpatei de a se dispune achitarea sa pentru complicitate (art. 48 alin. (1) C. pen.) la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 fiind neîntemeiate. Provenienţa fondurilor din care era finanţat CL1 era cunoscută inculpatei şi pe considerentul că S.C. Y. câştigase un alt contract, CL2, care făcea parte din acelaşi proiect major ca CL1 şi avea exact aceeaşi surse de finanţare.

Instanţa nu a reţinut ca făcând parte din conţinutul infracţiunii imputate inculpatei următoarele:

- achitarea sumei de 130.000 euro de către S.C. Y. către CC., sub semnătura sa; aceasta nu a reprezentat plata unui preţ al cesiunii, ci plata costului proiectării de bază făcute de CC. pentru CL1; faptul că plata s-a făcut din avans nu a avut nicio relevanţă, termenele de plată fiind stabilite prin contractul din 5.12.2013 independent de orice plată a avansului; aceste acţiuni ale inculpatei nu pot reprezenta acte de complicitate materială, prin care s-au obţinut pe nedrept fonduri europene şi naţionale, având loc ulterior consumării infracţiunii imputate inculpatei;

- semnarea "Declaraţiei privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora" în care s-a declarat procentul de subcontractare de 49% din întregul contract, pe acest document fiind aplicată ştampila cu semnătura inculpatei de către martora LLLLL.; inculpata nu şi-a dat acordul pentru completarea acestei declaraţii şi aplicarea ştampilei cu semnătura sa pe acest document;

- redactarea şi semnarea adresei nr. x din 06.02.2014 prin care se răspundea instrucţiunii Inginerului din adresa din 29.01.2014 şi la care s-au ataşat ca şi documente relevante câteva pagini din contractul x din 06.12.2013, pe o copie a primei pagini a contractului apărând aplicată ştampila ÎNREGISTRARE 25.11.2013 şi manuscris numărul x; aceasta nu a reprezentat un act de complicitate la folosirea de documente inexacte sau false, deoarece adresa nu a fost înaintată de I. S.R.L. către BB. şi Inginer (a reprezentat însă un act de complicitate la omisiunea comunicării pci194 şi a procentului real al subcontractării);

- semnarea contractului nr. x-28-001/001/19.03.2014 de subcontractare între S.C. Y. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L., având ca obiect executarea lucrărilor civile din cadrul CL1., valoarea netă fiind stabilită la suma de 22.500.000 RON (la care se adaugă TVA), urmată de plata din avans a sumei de 5.580.000 RON, nu are legătură cu faptele imputate inculpatei prin rechizitoriu, fiind ulterioară consumării infracţiunii la care inculpata a comis acte de complicitate şi fără legătură cu vreo acţiune întreprinsă anterior de aceasta; plata către ZZZZZ. nu a fost aprobată de J.;

- formularea răspunsului la solicitarea Inginerului nr. 1277 din 30.01.2014; răspunsul a fost formulat de martorul RRRRR., la indicaţiile inculpatului L., cu înaintarea primei pagini din contractul x din 6.12.2013 prezentată ca fiind din contractul nr. x din 25.11.2013, având menţiunile necorespunzătoare realităţii referitoare la dată şi număr înscrise de martora LLLLL. din dispoziţia inculpatului L..

V.1.4.4. În privinţa inculpatului N., administrator al S.C. Y., raportat la cele reţinute în privinţa sa prin actul de sesizare, la apărările inculpatului şi la materialul probator administrat, fără a mai relua aspectele expuse cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii H., F., I. S.R.L., L. şi J., instanţa a arătat următoarele:

Inculpatul N. a fost angajat la data de 1.10.2010 la Y., Germania (devenită Y.), până la 30.04.2015, fiind numit la data de 22.10.2010 administrator al S.C. Y. La data de 4.05.2015 a fost numit în locul său administrator al acestei din urmă societăţi RRRRRRRR. .

Inculpatul N. nu cunoaşte limba română, iar deciziile le lua pe baza datelor comunicate de angajaţii S.C. Y. din România şi a celor înscrise în documentele redactate în limba engleză.

Probaţiunea a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acest inculpat a fost cel care a aprobat, la cererea inculpatului L., demararea negocierilor cu I. S.R.L. în vederea subcontractării, inculpatul L. trimiţând, după discuţia preliminară cu inculpatul H. şi martorul IIIII., către S.C. Y., al cărei director era inculpatul N., formularul "go/no go" spre aprobare în vederea începerii negocierilor, aspecte confirmate de inculpaţii L. şi N. în declaraţiile date în faţa instanţei, precum şi de martorul IIIII., căruia inculpatul L. i-a spus că decizia finală va fi luată de N. . De asemenea, inculpatul L. a trimis la Y. draftul de contract de subcontractare spre aprobare, iar inculpatul N. a fost cel care a încheiat contractul nr. x din 25.11.2013 în numele inculpatei S.C. Y. - dosar de urmărire penală.

Aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L., la momentul încheierii acestuia, contractul nr. x/25.11.2013 nu avea nimic nelegal, fals sau inexact în conţinutul său. Se prevedea subcontractarea de către asocierea I. S.R.L. - CC. a unei părţi din lucrări în valoare de 59.165.106 RON (exclusiv TVA), sub condiţia aprobării lui de BB. şi a obţinerii acordului CC.

Mai mult, din modul în care i s-au prezentat lucrurile inculpatului N., care locuia în Germania şi venea sporadic în România, susţinerile acestuia în sensul că a avut reprezentarea că BB. îşi dăduse acordul pentru subcontractare şi că CC. era de acord cu subcontractarea au fost pe deplin plauzibile. Instanţa a făcut trimitere în acest sens la aspectele privind negocierile preexistente dintre I. S.R.L. şi CC. în sensul ca I. S.R.L. să preia 99% din CL1, la declaraţiile inculpatului H. care a afirmat că inculpatul L. şi martorul IIIII., care au negociat cu el, au venit cu propunerea să subcontracteze 97%, ei afirmând că "soluţia este cea propusă şi acceptată de martorul KKKK." .

S-a apreciat că susţinerile din rechizitoriu în sensul că, de fapt, contractul nr. x din 25.11.2013 ascundea o cesiune, nu au suport probator, instanţa făcând trimitere la argumentele expuse anterior. Ceea ce s-a negociat a fost, practic, subcontractarea (cvasi)totală către S.C. Y. a CL1, procentele declarate de inculpaţii ca fiind vehiculate pe parcursul negocierilor fiind de aproximativ 94%, potrivit declaraţiilor inculpatului L. şi de 97%, potrivit declaraţiei lui H., concretizate în procentul de 95,2% din valoarea lucrărilor din CL1 în contractul nr. x/25.11.2013. Instanţa, făcând trimitere la argumentele expuse anterior, a arătat că susţinerea din cuprinsul rechizitoriului în sensul că procentele care rămâneau în sarcina inculpatei I. S.R.L. în baza contractului nr. x/25.11.2013, de 3%, ascundeau preţul cesiunii, nu are suport probator.

S-a arătat că inculpatul N. nu a fost implicat în negocierile concrete dintre I. S.R.L. şi S.C. Y., purtate în numele acestei din urmă societăţi de inculpatul L., inculpatul N. comunicând doar cu inculpatul L.. Inculpatul N. a primit de la inculpatul L. draftul de contract, a făcut anumite modificări şi l-a trimis în data de 24.11.2013 prin e-mail inculpaţilor L. şi J., inculpatul L. l-a redirecţionat martorului IIIII., iar acesta l-a trimis martorului BBBBB., stabilindu-se ca semnarea contractului să aibă loc a doua zi.

După semnarea contractului nr. x/25.11.2013, ale cărui clauze au fost expuse cu ocazia analizei materialului probator referitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L., dată fiind existenţa clauzei care impunea condiţia obţinerii acordului CC., s-a convenit, la cererea I. S.R.L., ca S.C. Y. să obţină acest acord, date fiind relaţiile tensionate dintre I. S.R.L. şi societatea libaneză la acel moment.

Cât priveşte faptul că anterior inculpatul N. a exprimat, în acord cu inculpata J., un punct de vedere negativ referitor la preluarea CL1 (aspect menţionat în rechizitoriu la fila x), instanţa a arătat că nu are relevanţă şi nu poate conduce la concluzia că inculpatul avea reprezentarea faptului că ar fi fost nelegală o astfel de preluare. Inculpata J. a declarat că a fost contactată de reprezentanţi ai S.C. FFFFF. S.R.L. care propuseseră ca S.C. Y. să devină subcontractor pentru S.C. FFFFF. S.R.L., doar pentru realizarea staţiilor de epurare, că ea a apreciat că nu este benefic ca societatea lor să intre în acest contract pentru că, necunoscând în detalii oferta tehnică din contractul deja semnat, era dificil să fie executată lucrarea, iar inculpatul N. a fost de acord cu ea .

Inculpatul N. a declarat că discuţiile avute cu ocazia semnării contractului s-au purtat în limba română, iar el s-a bazat pe versiunea în engleză a contractului, că nu cunoştea pe nimeni din angajaţii I. S.R.L., că a înţeles că existau aprobările autorităţilor şi CC., precum şi că despre necesitatea ca inculpata S.C. Y. să obţină acordul scris al CC. a aflat de la echipa S.C. Y. la o zi sau două după semnarea contractului nr. x/25.11.2013 .

În acest sens, după ce, urmare a demersurilor inculpatului L., acesta a convenit cu R. ca întâlnirea reprezentanţilor CC. şi S.C. Y. să aibă loc la Paris, inculpatul N. a decis ca inculpaţii L. şi J. să meargă la Paris să negocieze cu CC. acordul pentru subcontractare. Instanţa a reţinut că nu există probe care să ateste vreo implicare a inculpatului N. în discuţiile premergătoare acestei întâlniri.

În cursul negocierilor de la Paris, inculpatul N. a fost ţinut la curent cu derularea lor, vorbind la telefon cu L. şi J., aspect confirmat constant de aceşti doi inculpaţi şi recunoscut de inculpat. De asemenea, din declaraţiile inculpatului N. şi ale inculpatei J. a rezultat că inculpata i-a trimis acestuia, prin e-mail, draftul de contract de subcontractare semnat de aceasta şi inculpatul R. la Paris, act care nu conţinea nimic nelegal. Şi minuta a fost semnată de J. după ce a primit aprobarea lui N., aspect recunoscut de inculpatul N. şi confirmat de inculpată. Suma de 250.00 euro cerută de CC. era cunoscută inculpatului N. şi aprobată de acesta (declaraţia inculpatului L. - dosar instanţă) şi reprezenta costul proiectării de bază (proiectul tehnic preliminar) făcute de CC. . Inculpatul N. a declarat că acest proiect corespundea cerinţelor CL1, că permitea inculpatei S.C. Y. să treacă direct la execuţie şi că, în mod normal, un astfel de proiect costa în jur de 500.000 euro. A mai precizat că, în opinia sa, ceea ce s-a întâmplat la Paris a semnificat obţinerea acordului CC. pentru contractul nr. x/25.11.2013, deoarece CC. a cedat partea lor din lucrări. Instanţa a constatat că şi inculpata J. a declarat că suma de 250.000 euro cu privire la care s-a convenit să fie plătită către CC. reprezenta valoarea proiectului tehnic şi a documentaţiei pentru licitaţie, iar pentru procentul de 1% din CL1 care îi mai rămânea, CC. trebuia să ofere S.C. Y. informaţii referitoare la echipamentele şi furnizorii de echipamente din ofertă. Martorul WWWWW. a declarat că, în perioada cât a fost project manager pentru CL1, a primit personal de la inculpatul R. lista de echipamente .

Chiar dacă între CC. şi S.C. Y. nu avut loc o predare a documentaţiei privitoare la CL1 (aşa cum au declarat martorii OOOOOOOO. - dosar de urmărire penală, dosar instanţă, RRRRR. şi WWWWW. - dosar urmărire), toate înscrisurile care alcătuiau propunerea tehnică făcută de GGG. şi plătită de CC. se aflau la dosarul de licitaţie, precum şi în posesia I. S.R.L., astfel că au putut fi şi au fost preluate. Aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii O. şi R., contravaloarea lucrărilor de proiectare şi a documentaţiei tehnice întocmite de CC. şi a cheltuielilor aferente, determinată prin expertiza extrajudiciară, era de aproximativ 390.000 euro la momentul încheierii contractului cu S.C. Y., sumă ce includea, printre altele,72.150 euro cheltuieli pentru efectuarea studiilor de către GGG., toate justificate cu facturi,18.000 euro cheltuieli de călătorie, precum şi alte sume pentru care CC. a prezentat documente justificative. După ce s-a câştigat CL1, date fiind neînţelegerile dintre I. S.R.L. şi CC., societatea libaneză nu a efectuat nimic din proiectarea aferentă CL1. Martorul QQQQQ., managerul financiar al S.C. Y., a declarat că, deşi nu au primit documentaţii de la CC. la preluarea CL1, suma de 250.000 euro solicitată de CC. reprezenta costurile suportate de această societate în legătură cu proiectul până la momentul subcontractării . Prin urmare, deşi în faţa instanţei martorul QQQQQ. a declarat, iniţial, că a înţeles de la inculpatul L. că suma de 250.000 euro reprezenta un comision pentru CC. pentru a fi de acord cu subcontractarea către S.C. Y., fără însă ca martorul să aibă vreo discuţie cu inculpatul R. în legătură cu acest aspect, a afirmat apoi că devizul de lucrări pe care CC. urma să îl ataşeze facturii emise către S.C. Y. era pentru consultanţă pe partea de design . Instanţa a arătat că factura nr. x/R/1003 emisă de CC. la 5.12.2013 era pentru serviciile de proiectare de bază (basic design) care au fost făcute pentru pregătirea documentaţiei aferente CL1, conţinând desfăşurătorul plăţilor conform menţiunilor din contract. Factura a fost înregistrată de S.C. Y. la data de 16.12.2013 .

Cu privire la "împărţirea" contractului de la Paris în cele două contracte, la propunerea CC., inculpatul N. a susţinut că, deşi inculpata J. i-a trimis aceste contracte prin e-mail la data de 4.12.2013, era într-o călătorie cu avionul şi nu le-a citit, inculpata J. confirmând în declaraţia dată în faţa instanţei că atunci când ea era la Paris inculpatul N. era într-o întâlnire foarte importantă în Spania sau undeva în America Latină, pentru că negocia un alt contract. Inculpatul N. a mai declarat că nu îşi aduce aminte să fi văzut acest e-mail sau să-l fi aprobat şi că l-a văzut abia când a început procesul, când s-a uitat la e-mailurile primite.

Instanţa a constatat că nu există vreo dovadă în sensul că inculpatul N. a aprobat sau că, cel puţin, a luat la cunoştinţă efectiv de conţinutul celor două contracte (prin e-mail sau pe altă cale), cum se reţine în rechizitoriu.

Instanţa, făcând trimitere la aspectele analizate privitor la inculpata J., a arătat că susţinerile inculpatei în sensul că după trimiterea la Beirut a contractelor pentru a fi semnate de inculpatul O., au existat mai multe variante de contracte care au fost schimbate între CC. şi S.C. Y., că modificările nu au fost discutate cu ea, ci între inculpaţii N., L. şi reprezentanţii CC., formele finale, care conţineau câteva modificări faţă de cele din minuta de la Paris, fiind primite de ea pe mail şi semnate de ea din dispoziţia expresă a inculpatului N., nu sunt confirmate de probele administrate. Dimpotrivă, aşa cum s-a arătat, inculpata J. a fost cea cu care inculpatul R. şi AAAAA. de la CC. au discutat, prin e-mail, pe marginea celor două contracte.

Instanţa a mai reţinut că inculpatul N. a declarat că inculpata J. avea aprobarea sa pentru încheierea contractului dintre S.C. Y. şi CC., dată prin e-mail, anterior împărţirii în două contracte şi că aceasta avea competenţa să continue cu contractul, pentru că era manager general .

Deşi inculpata J. a afirmat în faţa instanţei că a semnat aceste două contracte cu aprobarea inculpatului N., în cursul urmăririi penale a susţinut că inculpatul L. a gestionat contractul de cesiune şi legătura cu R. şi CC.. Tot în cursul urmăririi penale inculpata a declarat că a atras atenţia în discuţiile purtate la Paris inculpatului L. şi despre faptul că, contractele nu pot avea clauză de confidenţialitate, fără a face vreo referire la inculpatul N.. Aşadar, nu au existat probe în sprijinul celor reţinute în rechizitoriu la fila x, în sensul că, după hotărârea subcontractării, inculpata J. i-a atras atenţia inculpatului N. că modalitatea încheierii actelor nu respectă dispoziţiile legale în materie de achiziţii publice.

Faptul că inculpatul N. ştia că S.C. Y. trebuia să achite CC. suma de 250.000 euro nu a putut constitui o dovadă că a aprobat încheierea celor două contracte, deoarece această sumă fusese stabilită anterior, în urma negocierilor de la Paris, menţionată în minuta întâlnirii şi în draftul de contract încheiat la Paris în 30.11.2013, documente cu privire la care probaţiunea a dovedit că acesta le aprobase, inculpatul însuşi recunoscând acest lucru.

Instanţa a arătat că inculpatul a susţinut în mod constant că, în opinia sa, la Paris s-a obţinut aprobarea CC. pentru contractul nr. x din 25.11.2013, ceea ce, din punctul său de vedere, era suficient pentru a considera că îşi producea efectele contractul nr. x din 25.11.2013.

Distinct de toate acestea, s-a arătat că inculpatul N. este cetăţean străin, nu cunoaşte limba română, iar, aşa cum a declarat, cunoştinţele sale legate de legislaţia română sunt limitate.

În fine, faptul că din mail-urile depuse la dosar a rezultat că inculpatul N. era informat de acţiunile şi discuţiile angajaţilor S.C. Y. nu a fost suficient pentru a conduce la concluzia că inculpatului N. i-au fost efectiv aduse la cunoştinţă cele două contracte şi că, mai mult, şi-a şi dat acordul pentru încheierea acestora. Aşa cum s-a arătat, inculpata J. avea deplină putere de decizie în numele S.C. Y., contractele se încadrau în coordonatele trasate de inculpatul N. sau pe care acesta le acceptase, motiv pentru care aceasta a semnat cele două contracte cu CC.

Instanţa a mai arătat că nu sunt probe din care să rezulte că N. a fost la curent cu decizia inculpatului L. de a fi trimis spre aprobare BB. şi Inginerului contractul x din 6.12.2013, după retragerea de către I. S.R.L., în aceeaşi zi, a cererii de aprobare a subcontractării unui procent de 94,8% din CL1, neexistând vreo referire la inculpatul N. în declaraţia inculpatului L. sau a vreunui alt inculpat ori martor privitor la acest aspect.

Instanţa a constatat că nu există probe în sensul că inculpatul N. ar fi ştiut că subcontractarea nu ar fi fost aprobată în baza contractului nr. x din 25.11.2013, ci în baza contractului x din 6.12.2013. Pe parcursul întregii declaraţii date în faţa instanţei (inculpatul nefiind audiat în cursul urmăririi penale), inculpatul a afirmat în mod constant că, după ştiinţa sa, contractul care a fost aprobat şi care se executa era contractul nr. x din 25.11.2013. În acest sens, instanţa a arătat că inclusiv în e-mail-ul trimis de martorul QQQQQ. numitului UUUUUUUU. de la Y. la data de 17.03.2014, prin care îl informa de încasarea avansului de aproximativ 7,5 milioane RON, se menţiona că S.C. Y. este subcontractant pentru 97% din valoarea proiectului . Împrejurarea că inculpatul N. avea reprezentarea faptului că fusese aprobată subcontractarea în baza contractului nr. x/25.11.2013 a reieşit şi din declaraţia martorului QQQQQ., numit manager financiar al S.C. Y. în luna noiembrie 2013, care a relatat că, la scurt timp după angajare, inculpatul N. le-a spus, la o întâlnire la care a participat şi inculpata J., că S.C. Y. a încheiat contractul Sinaia Breaza . Mai mult, inculpatul N. a declarat că a trimis, imediat după semnarea contractului nr. x/25.11.2013, un e-mail şefilor săi din Dubai, prin care îi informa despre acest contract, precum şi inculpatei J., pe care a informat-o despre acest acord de principiu care era supus unor condiţii: aprobarea BB. şi acordul CC. Instanţa a arătat că, inclusiv la acest moment, pe site-ul Y. Germania este menţionată atribuirea, în anul 2013, a proiectului CL1 (https:/www.x.com/index.php/references-details/sinaia-and-breaza-rumaenien-624b29b5.html), aşa cum se menţiona încă din prima parte a anului 2014 (aspect care a reieşit din e-mail-ul trimis de inculpatul R. martorului QQQQQ. - dosar de urmărire penală), putându-se aprecia, cu deplin temei, că sunt adevărate susţinerile inculpatului N. în sensul că a avut reprezentarea că ceea ce s-a aprobat şi se executa era contractul nr. x/25.11.2013. Instanţa a reţinut că nu există probe care să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul N. ştia că subcontractarea către S.C. Y. nu fusese aprobată decât pentru un procent de 49%.

Legat de acest aspect, instanţa a arătat că din niciun e-mail nu rezultă că N. ştia că contractul nr. x din 25.11.2013 era ascuns. Inculpatul N. a aprobat, la solicitarea martorului QQQQQ., plata primei de asigurare, garanţia privind returnarea avansului pentru CL1, de 192.639,77 RON (aşa cum rezultă din e-mailurile din 10.02.2014 - dosar de urmărire penală, trimise în C. civ. inculpatei J.).

Chiar dacă inculpatul N. era informat, prin e-mailuri al căror destinatar era, de activităţile desfăşurate de S.C. Y. (aspect reţinut în rechizitoriu), fiind trecut în C. civ. la mai multe e-mail-uri la care nu era destinatar direct, iar acesta decidea cu privire la aprobarea plăţilor şi a altor demersuri, nu au fost probe care să dovedească faptul că inculpatul N. a avut cunoştinţă de faptul că inculpatul L. şi inculpata J., precum şi alţi angajaţi ai S.C. Y., au folosit sau prezentat în mod fraudulos contractul nr. x din 25.11.2013 ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB. cu ocazia deschiderii contului Escrow, a încheierii poliţei de asigurare pentru plata avansului sau în alte situaţii, în locul contractului x care fusese aprobat.

De asemenea, nu au fost probe care să confirme că inculpatul N. a ştiut că inculpatul L. a dispus să fie comunicat Inginerului contractul x din 6.12.2013 având pe el menţiunile necorespunzătoare realităţii privitoare la număr şi data înregistrării (x şi, respectiv, 25.11.2013) şi că acest contract a fost înregistrat la S.C. Y. sub nr. x/25.11.2013, ca răspuns la adresa nr. x Nici inculpatul L. şi nici martorii LLLLL. şi VVVVV. nu au făcut nicio referire la inculpatul N., dimpotrivă, aceşti martori menţionând faptul că decizia a aparţinut inculpatului L..

Toate aceste acţiuni au avut loc în România, în absenţa inculpatului N. care îşi desfăşura activitatea în cea mai mare parte a timpului în Germania, neexistând vreo probă care să ateste că i s-ar fi cerut acordul pentru folosirea sau prezentarea frauduloasă a contractului nr. x din 25.11.2013 ca fiind adevăratul contract de subcontractare sau că măcar ar fi cunoscut aceste aspecte.

Nu au fost probe care să dovedească implicarea inculpatului N. în comunicarea de date false sau inexacte, de către angajaţi ai S.C. Y., BB. sau Inginerului, direct sau prin intermediul angajaţilor I. S.R.L. ori al reprezentantului antreprenorului.

Instanţa a arătat că inculpatul N. a declarat că nu ştie detalii legate de ce s-a întâmplat între datele în care el a fost implicat şi că nu era implicat în detalii operaţionale în filiale, pentru acestea existând manageri regionali şi manageri de proiect. A mai declarat:

"Noi desemnăm echipe, şi nu persoane individuale care să se ocupe de un proiect sau care să fie într-o ţară în care sunt proiecte. Mai ales aici, unde limba de executare a proiectului era româna" .

Cât priveşte încheierea, la data de 5.03.2014, a actului adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013 prin care valoarea netă a subcontractării a fost mărită la suma de 60.277.606,74 RON (exclusiv TVA), de către inculpatul N. în numele S.C. Y., cu I. S.R.L., instanţa a arătat, în primul rând, că obligaţia prezentării acestui document părţii civile BB. şi Inginerului revenea I. S.R.L., în calitate de lider al antreprenorului, iar nu S.C. Y. Existenţa acestui document a fost ascunsă BB. de către I. S.R.L. şi reprezentanţii/angajaţii acestei societăţi şi nu a rezultat vreo implicare a inculpatului N. în acest sens. Aşa cum s-a arătat, probaţiunea administrată nu a dovedit că inculpatul N. ar fi ştiut că existenţa contractului nr. x/25.11.2013 ar fi fost ascunsă de BB. de către reprezentanţii I. S.R.L. şi inculpaţii L. şi J., astfel că, şi pentru acest considerent, nu avea cum să ştie nici că acest act adiţional nu va fi prezentat. Mai mult, inculpatul N. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., iar nu pentru complicitate la infracţiunea de omisiune de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general au Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

Potrivit declaraţiei inculpatului N., actul adiţional l-a primit prin e-mail de la martorul QQQQQ. . Martora LLLLL. a declarat că e-mailul conţinând actul adiţional a fost înaintat inculpatului N. pentru a-l semna, martora precizând că martorul QQQQQ. fost cel care a urmărit financiar CL1 .

Inculpatul N. a declarat în faţa instanţei că încheierea acestui act adiţional s-a datorat faptului că, între timp, S.C. Y. îşi asumase obligaţia de plată către CC. a sumei de 250.000 euro reprezentând costul proiectării de bază realizată de această societate privind CL1, justificându-se astfel majorarea valorii contractului de subcontractare . A precizat că această sumă nu acoperea toate cheltuielile făcute de CC., dar măcar permitea acestei societăţi să îşi recupereze o parte din acestea . Inculpatul a declarat în continuare că şi semnarea actului adiţional nr. x la contractul nr. x/25.11.2013, la data de 3.10.2014 (dată ulterioară încasării avansului), prin care s-a avut în vedere schimbarea denumirii inculpatei S.C. Y. în S.C. Y. S.R.L., a fost tot o dovadă a faptului că, în opinia sa, lucrările se executau în baza contractului nr. x/25.11.2013, acesta fiind singurul contract încheiat cu asocierea I. S.R.L. - CC. . Inculpatul N. a declarat că şi acest act l-a primit prin e-mail de la martorul QQQQQ. .

Cât priveşte plăţile din avansul încasat, s-a arătat că, din suma care a revenit S.C. Y. din acest avans, s-au efectuat de martorul QQQQQ. (directorul financiar al S.C. Y.) plăţi fără a avea aprobarea expresă şi prealabilă a inculpatului N., ceea ce a determinat atenţionarea martorului, precum şi punerea în vedere ca, pe viitor, înainte de efectuarea plăţilor, să-l contacteze prin orice mijloc de comunicare, prin e-mail-uri trimise în data de 17.03.2014, aspecte reţinute în chiar cuprinsul rechizitoriului.

Plata sumei către CC. s-a făcut în baza facturii emise de această societate în temeiul contractului încheiat la data de 5.12.2013, însă, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator referitor la inculpaţii O. şi R., potrivit condiţiilor contractuale, nu era condiţionată plata de încasarea avansului aferent CL1, neexistând vreo clauză back-to-back în acest sens şi fiind stabilite termene de plată clare pentru sumele eşalonate totalizând 250.000 euro. Faptul că, în concret, plata nu s-a făcut decât după încasarea avansului sau că la nivelul S.C. Y. uzanţa era ca plăţile pentru furnizori să aibă loc după ce această societate primea banii pe proiect (cum a declarat inculpatul N. - fila x, vol. 15), nu a avut, prin urmare, nicio relevanţă.

Inculpatul N. a precizat că nu toate plăţile erau aprobate de el, ci trimitea documentaţia pentru plată la Y., după care el sau J. sau managerul operaţional aprobau plata. Referitor la plata sumei de 250.000 euro către CC. solicitată în mod repetat de inculpatul R. către S.C. Y., ultima dată prin e-mail-ul trimis chiar inculpatului N., acesta din urmă a precizat că, în mod normal, o astfel de solicitare nu trebuia să ajungă la el şi că de aceea a apostrofat-o pe inculpata J., care ar fi trebuit să se ocupe de acest lucru şi să explice când pot plăti . Instanţa a arătat că îndrumarea inculpatului R. către inculpata J. nu a fost pentru ca aceasta să facă plata, ci doar pentru a-i oferi acestuia informaţiile solicitate în legătură cu efectuarea plăţii.

Inculpatul N. a mai declarat, în acord cu inculpata J. că intenţia S.C. Y. era de a executa contractul, iar oprirea lucrărilor s-a datorat declanşării anchetei penale din prezenta cauză, precizând că Y. a executat în România mai multe proiecte în valoare totală de peste 100 milioane euro, iar în lume, în 50 de ani, lucrări în valoare de peste 1 miliard de euro.

Cât priveşte aspectele reţinute în rechizitoriu, la rubrica "În drept" în sensul că inculpatul N. a aprobat răspunsul la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, instanţa a constatat că probaţiunea administrată a demonstrat că inculpatul nu a avut nicio implicare în redactarea răspunsului la această adresă, răspunsul fiind formulat de inculpata J. şi redactat de martora LLLLL., niciuna dintre acestea nemenţionându-l pe inculpatul N. legat de acest răspuns. Alte probe care să poată dovedi o implicare a inculpatului N. în redactarea acestui răspuns nu există, instanţa constatând, totodată, că nici măcar în starea de fapt din rechizitoriu sau în analiza probatoriului făcută în actul de sesizare nu se menţionează nimic în legătură cu o asemenea implicare. Referitor la aceste aspecte instanţa a făcut trimitere la analiza probatoriului privitor la inculpata J..

Cât priveşte aspectele legate de plăţile făcute de S.C. Y. din avansul încasat de la BB., de beneficiarii acestor sume (S.C. ZZZZZ. S.R.L. - dosar urmărire penală, etc.) şi de legalitatea acestor plăţi, instanţa a arătat că acestea sunt ulterioare consumării infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, pentru care sunt trimişi în judecată inculpaţii, neavând relevanţă în cauză.

La rubrica "În drept" a rechizitoriului s-a arătat că faptele inculpatului N., care, în calitate de administrator al S.C. Y., prin negocierea şi aprobarea încheierii contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 şi prin aprobarea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea în etapa de executare a CL1 cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, constituie complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.. Prin încheierea din 2.06.2020, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, având în vedere decizia nr. 4/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

Instanţa a arătat că inculpatul N. a avut pe deplin reprezentarea faptului că actele încheiate de el sau cu aprobarea lui vor fi folosite de I. S.R.L. prin reprezentantul său legal, inculpatul F., sau prin reprezentantul antreprenorului în relaţia cu BB., deoarece subcontractarea trebuia să fie aprobată de beneficiarul lucrării, aspect cunoscut de inculpat şi menţionat expres în declaraţia sa, iar S.C. Y. nu se afla în relaţie contractuală directă cu BB. Ce nu a cunoscut însă a fost modul fraudulos de folosire a contractului nr. x/25.11.2013.

Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că în rechizitoriu sunt descrise (la rubricile privind starea de fapt, analiza probatoriului şi încadrarea juridică) acţiunile imputate inculpatului N., instanţa a arătat că nu pot fi primite susţinerile acestui inculpat (din concluziile scrise) în sensul unei insuficiente descrieri a faptei în actul de sesizare motivat de inexistenţa unei exemplificări a relaţiei nemijlocite, directe cu autorul şi a neindicării în ce anume constă complicitatea ca nivel de activitate de ajutorare a autorului, fie prin înţelegerea anterioară, fie prin activităţi nemijlocite în timpul comiterii infracţiunii. Pentru aspecte detaliate legate de participaţia sub forma complicităţii instanţa a făcut trimitere la cele expuse cu ocazia analizării materialului probator privitor la inculpatul L..

De asemenea, instanţa a mai arătat, tot în dezacord cu susţinerile inculpatului din cuprinsul concluziilor scrise, că nu i se reţine prin rechizitoriu inculpatului N. vreo înţelegere cu inculpaţii B., D. şi F. anterior încheierii CL1 (încheiere care a avut loc la data de 7.01.2013 şi nu 17.01.2013, cum se menţionează în concluzii), în actul de sesizare fiind reţinută implicarea inculpatului exclusiv în etapa de implementare a CL1.

În concluzie, având în vedere toate cele expuse mai sus, instanţa a arătat următoarele:

- cu ocazia negocierii şi încheierii contractului nr. x din 25.11.2013 inculpatul N. nu a acţionat cu intenţia de a fi obţinute pe nedrept şi cu rea-credinţă fonduri europene şi naţionale, contractul neavând nimic nelegal la momentul încheierii lui; faptul că ulterior acest contract a fost folosit fraudulos de alţi inculpaţi în locul contractului x din 6.12.2013 nu a avut relevanţă sub aspectul acuzaţiei concrete aduse inculpatului N. şi nu a putut, sub nicio formă, atribui, retroactiv, caracter fraudulos încheierii acestui contract; mai mult, nu s-a dovedit prin niciun mijloc de probă că inculpatul N. a ştiut măcar de această folosire frauduloasă a contractului nr. x din 25.11.2013, ca urmare a faptului că fusese aprobat de fapt contractul x; pe cale de consecinţă, în aceste împrejurări, nu s-a putut aprecia nici că încheierea de către inculpat a actului adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013 a fost făcută cu intenţia de a se obţine pe nedrept şi cu rea-credinţă fonduri europene;

- nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul N. a aprobat încheierea contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 dintre CC. şi S.C. Y.; cu titlu subsidiar, instanţa a arătat că inculpatul N. nu era la curent cu prevederile legislaţiei româneşti incidente în materia contractelor de achiziţie publică; nu cunoştea limba română şi nu s-a dovedit că acesta era la curent cu clauzele CL1 care interziceau cesiunea sau că a fost informat cu privire la această interdicţie;

- inculpatul N. nu a avut nicio implicare în aprobarea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului.

Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că, deşi inculpatul N. a semnat contractul nr. x/25.11.2013 şi şi-a dat acordul pentru încheierea contractului de subcontractare dintre S.C. Y. şi CC. pentru suma de 250.000 euro, ulterior, fără ştiinţa sa, contractul nr. x/25.11.2013 a fost folosit şi prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB., la încheierea contractului de cont Escrow şi apoi la încheierea poliţiei de asigurare pentru avans, ceea ce a determinat plata avansului aferent CL1, astfel că s-a putut aprecia, cu deplin temei, că din probele administrate rezultă că acesta nu a acţionat cu intenţia de a ajuta la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care să aibă ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene.

Aspectele invocate de inculpatul N. în sensul că încadrarea juridică a faptei nu poate privi infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, deoarece contractul nr. x/25.11.2013 era un contract de lucrări şi nu un contract de achiziţie publică şi că sunt incidente, prin urmare, dispoziţiile C. civ., nu au putut fi primite, instanţa făcând trimitere la argumentele invocate în încheierea prin care a schimbat încadrarea juridică a faptelor şi a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării în complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., precum şi la aspectele reţinute cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpatul L..

V.1.4.5. În privinţa inculpatei persoană juridică S.C. Y. (devenită S.C. Y. S.R.L., iar ulterior Y. S.R.L.), instanţa a arătat că, prin rechizitoriu, s-a reţinut că faptele imputate acesteia sunt următoarele:

I. - în numele şi în interesul căreia inculpata J., în calitate de reprezentant legal, în executarea contractului CL1 finanţat din fonduri europene, cu ştiinţă, a acceptat tacit şi a semnat documente prin care a acoperit faptul că inculpatul F. a omis să furnizeze datele reale privind procentul subcontractării lucrării atribuite prin procedura de achiziţie publică către societatea pe care o reprezenta, contribuind astfel la decontarea avansului şi la obţinerea pe nedrept a sumei de 7.474.407,23 RON, constituie complicitate la infracţiunea de omisiune de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general au Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea 78/2000;

II. - ai cărei reprezentanţi (inculpaţii J., L., N.), în realizarea obiectului de activitate al societăţii şi în interesul acesteia, în faza de implementare a CL1, prin negocierea şi semnarea contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013, au contribuit şi au făcut posibilă folosirea în această etapă de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea din data de 2.06.2020, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor din: complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prevăzută de art. 48 C. pen. rap la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000. În continuare, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor din complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

Din cele expuse mai sus în privinţa inculpaţilor L., J. şi N., instanţa a arătat că probaţiunea administrată a dovedit că doar primii doi inculpaţi, care acţionau în numele şi în interesul acesteia, au calitatea de complici la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi, respectiv, la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, în cazul inculpatului N. instanţa reţinând că acesta a acţionat fără vinovăţia cerută de lege.

Aşa cum s-a arătat, inculpata J. îndeplinea funcţia de director general al inculpatei S.C. Y., având putere de reprezentare a societăţii şi putere deplină de decizie, iar inculpatul L. era, în fapt, factor de decizie în societate, deşi nu ocupa vreo funcţie care să îi fi atribuit o astfel de competenţă, având girul inculpatului N., administratorul societăţii, pentru acţiunile întreprinse în numele societăţii.

Privitor la apărările inculpatei S.C. Y., formulate atât în cuprinsul declaraţiei reprezentantului legal al societăţii prin reprezentant RRRRRRRR., cât şi în cuprinsul concluziilor orale şi scrise, instanţa a arătat următoarele:

Cu titlu preliminar, instanţa a reţinut că reprezentantul legal al inculpatei a fost angajat ca director comercial în luna iunie 2014, deci după încasarea avansului aferent CL1 şi numit administrator în luna mai 2015, după revocarea inculpatului N., astfel că aspectele relatate nu au fost percepute personal, ci cunoscute pe baza documentelor din cadrul societăţii şi a relatărilor angajaţilor S.C. Y. şi ai societăţii-mamă din Germania.

Reprezentantul legal al societăţii a confirmat faptul că acel contract încheiat între S.C. Y. şi Asocierea I. S.R.L - CC., prin I. S.R.L., contractul nr. x din 25.11.2013, era un contract de subcontractare.

S-a constatat că aspectele relatate pe larg de reprezentantul inculpatei S.C. Y. referitoare la încheierea şi executarea contractului de subcontractare dintre S.C. Y. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L. şi, subsecvent, la nelegalitatea acestui contract, la caracterul complet defavorabil pentru Y. al acestuia, exced obiectului prezentei cauze.

Chiar dacă, şi pe această cale, s-a încercat a se acredita ideea că inculpatul N. ar fi acţionat împotriva intereselor S.C. Y., în ideea ca societatea să nu răspundă penal pentru acţiunile întreprinse de acesta în numele ei, probaţiunea administrată nu a dovedit faptul că încheierea contractului nr. x din 25.11.2013 de inculpatul N. şi a contractelor semnate de inculpata J. cu CC., toate cu implicarea inculpatului L., ar fi fost făcute în mod deliberat în detrimentul S.C. Y. Aşa cum s-a arătat, preluarea CL1 de către S.C. Y. s-a făcut cu intenţia de a fi executat contractul, iar raporturile cu ZZZZZ. s-au născut ulterior aprobării subcontractării. În declaraţia reprezentantului inculpatei S.C. Y. se menţionează însă la un moment dat că, în pofida faptului că subcontractarea s-a decis forate rapid, este posibil ca "managementul să nu fi avut claritate asupra situaţiei", dar că în ciuda acestor împrejurări, S.C. Y. a fost foarte proactivă în rezolva aceste situaţii, asumându-şi responsabilităţi care erau de fapt ale beneficiarului .

Instanţa a arătat că inculpaţii J. şi N. au declarat că S.C. Y. avea capacitatea umană, tehnică şi financiară pentru a executa contractul, avea în derulare şi executase şi alte proiecte finanţate din fonduri europene, iar probaţiunea administrată a demonstrat că a mobilizat personalul angajat şi a făcut demersuri în vederea demarării lucrărilor, însă, la fel ca în cazul Asocierii I. S.R.L - CC., problemele din teren şi cele de natură juridică au îngreunat sau împiedicat executarea. Mai mult, aşa cum s-a arătat, odată cu declanşarea cercetărilor penale în prezenta cauză, lucrările au fost oprite total, motivat de necesitatea clarificării situaţiei. La data de 3.10.2014, s-a extins urmărirea penală in rem pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi alte infracţiuni, iar la data de 27.02.2015 s-a dispus extinderea şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de toţi inculpaţii din prezenta cauză. Aşa cum s-a arătat în chiar cuprinsul rechizitoriului, inculpata S.C. Y. (devenită între timp S.C. Y. S.R.L.) a transmis la data de 11.06.2015 către CC. o notificare prin care a arătat că, fiind încheiate prin fraudă la lege, contractul de cesiune din data de 5.12.2013 şi contractul x/6.12.2013 sunt nule de drept, solicitând şi restituirea sumei de 130.000 Euro achitată în baza contractului de cesiune. S.C. Y. a trimis şi o notificare de reziliere a contractului de subcontractare, S.C. Y. părăsind efectiv şantierele din cadrul CL1 din data de 10.06.2015.

S-a subliniat că preluarea CL1 a fost menţionată pe însăşi pagina oficială a societăţi-mamă Y. şi că, potrivit documentului care stabilea competenţele şi limitele atribuţiilor (ZZZZZZZZ.), încheierea contractelor din România era supusă aprobării factorilor de decizie din Germania şi Dubai. Mai mult, S.C. Y. avea în derulare şi un alt contract cu S.C. BB. în cadrul aceluiaşi proiect major.

Cu toate acestea, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 nu prezintă relevanţă buna-credinţă în ce priveşte dorinţa de a executa contractul, infracţiunea existând inclusiv în situaţia în care lucrarea pentru realizarea căreia au fost obţinute fondurile europene a fost executată integral, dacă s-au folosit sau prezentat, cu rea-credinţă, documente false sau inexacte în baza cărora s-au obţinut pe nedrept aceste fonduri.

Cât priveşte susţinerile reprezentantului inculpatei S.C. Y. în sensul că la nivelul BB. şi al Inginerului se cunoştea că S.C. Y. urma să execute toate lucrările aferente CL1, instanţaa arătat că această împrejurare nu prezintă relevanţă în raport de faptele ce formează obiectul prezentei cauze, făcând trimitere la aspectele similare redate pe larg cu ocazia analizării materialului probator privitor la inculpaţii H., F., I. S.R.L., L. şi J..

În cuprinsul concluziilor, inculpata S.C. Y. a susţinut că rechizitoriul prezintă o situaţie neclară şi confuza în ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina societăţii Y., în condiţiile în care aceleaşi fapte şi elemente materiale ale acestora sunt reţinute şi în sarcina reprezentanţilor societăţii care au calitatea de inculpaţi în prezenta cauză, fără a se face o detaliere a contribuţiei fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. S-a mai arătat că nu se indică în cuprinsul rechizitoriului şi nici nu a reieşit în vreun fel din probele administrate care ar fi elementele complicităţii inculpatei Y. la faptele săvârşite de către ceilalţi inculpaţi, în condiţiile în care pretinsele faptele reţinute, sub forma complicităţii, aşa cum sunt ele descrise, nu pot avea ca subiect activ, în aceleaşi timp, atât societatea, cât şi reprezentanţii acesteia.

Legat de aceste susţineri, instanţa a arătat că, potrivit art. 135 alin. (3) C. pen., răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte, iar C. pen. din 1969 conţinea o prevedere identică în art. 19¹ alin. (2).

Cât priveşte descrierea faptelor imputate inculpatei S.C. Y., instanţa a arătat că nu era necesară o descriere amănunţită a acestora, existând o suprapunere, în mare parte, peste acţiunile imputate inculpaţilor N., L. şi J., din cuprinsul rechizitoriului rezultând în mod clar, în pofida unor neconcordanţe între aspectele reţinute cu ocazia expunerii stării de fapt şi analizei probatoriului şi cele menţionate cu ocazia reţinerii încadrării juridice, acuzaţiile aduse inculpaţilor persoane fizice şi, subsecvent, inculpatei persoană juridică S.C. Y. Aspectele legate de neregularitatea rechizitoriului sub aspectul modalităţii de descriere a acuzaţiilor ar fi putut face doar obiectul camerei preliminare, etapă care a fost încheiată cu mult timp în urmă.

Chiar dacă S.C. Y. a fost de bună-credinţă în executarea obligaţiilor care îi reveneau din CL1, aşa cum s-a arătat, inculpaţii L. şi J. au acţionat, în numele inculpatei S.C. Y., cu intenţia de a ajuta la obţinerea pe nedrept şi cu rea-credinţă a fondurilor europene şi naţionale, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator privitor la aceşti inculpaţi, vinovăţia acestora fiind aceeaşi cu vinovăţia persoanei juridice.

Faptul că S.C. Y. nu a întocmit niciun document pentru participarea la procedura de licitaţie şi că fusese încheiat anterior implicării sale în proiect contractul de achiziţie publică, au reprezentat împrejurări fără relevanţă în ce priveşte existenţa infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, aceasta putând fi săvârşită atât cu ocazia încheierii contractului, cât şi pe parcursul executării acestuia, neexistând vreo prevedere care să limiteze perioada în care ar putea fi comisă doar la perioada de dinaintea şi, respectiv, la momentul încheierii contactului. Împrejurarea că licitaţia a fost câştigată de asocierea I. S.R.L. - CC. prin folosirea de act false a reprezentat un aspect care nu priveşte inculpata S.C. Y.

În dezacord cu susţinerile inculpatei S.C. Y., instanţa a arătat că fondurile europene au fost obţinute de I. S.R.L. şi S.C. Y. (din prefinanţarea de 1.826.970,76 RON) şi de BB. (pentru suma de 5.754.336,47 RON) numai după încheierea de către S.C. Y., prin inculpata J., în calitate de subcontractor, prin prezentarea frauduloasă a contractului nr. x din 25.11.2013 ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB., a asigurării pentru garanţia pentru plata avansului, condiţie indispensabilă pentru acordarea acestuia (conform art. 14.2 din condiţiile generale de contract), aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator privitoare la inculpaţii H., F., I. S.R.L., L. şi J.. Existenţa contractului de subcontractare aprobat de BB. - încheiat şi el prin prezentarea frauduloasă a contractului x din 6.12.2013 în locul contractului nr. x din 25.11.2013 care exprima voinţa reală a I. S.R.L. şi S.C. Y. şi despre care se ştia că nu ar fi fost aprobat şi, totodată, şi în locul contractului secret de cesiune din 5.12.2013 care exprima voinţa reală a CC. şi S.C. Y. - a fost condiţia esenţială pentru ca S.C. Y. să poată încheia contractul de asigurare în calitate de subcontractor. Faptul că avansul s-a plătit la peste 1 an de la încheierea CL1 nu a avut vreo relevanţă. În plus, aşa cum s-a arătat şi cu ocazia analizei materialului probator referitor la inculpaţii F. şi I. S.R.L., subsecvent şi pe baza aceloraşi documente şi omisiuni, BB. a obţinut pe nedrept de la Ministerul Mediului rambursarea cheltuielilor în valoare de 7.581.307,23 RON.

Faptul că între I. S.R.L., CC. şi S.C. Y. existau raporturi comerciale pe care acestea le puteau derula potrivit propriei voinţe, a fost o realitate de necontestat. Dar această libertate trebuia, totodată, să se circumscrie cadrului normativ şi prevederilor din CL1 care era un contract de achiziţie publică finanţat din fonduri europene, iar toate acestea erau cunoscute la nivelul conducerii S.C. Y. reprezentată de inculpata J., director general şi de inculpatul L., factor de decizie în societate. Pe cale de consecinţă, interdicţia cesiunii, obligaţia de a prezenta şi folosi documente exacte şi încheiate cu respectarea legii, interdicţia de a ascunde existenţa unor împrejurări, constituiau cerinţe obligatoriu de respectat pentru ca obţinerea fondurilor europene să nu fie făcută pe nedrept. Acuzaţiile aduse în prezenta cauză nu privesc raporturile comerciale dintre contractor şi subcontractor, ci modul în care actele încheiate de aceştia şi prezentate BB. şi, respectiv, împrejurarea că s-a omis comunicarea anumitor date sau acte au avut ca urmare obţinerea pe nedrept a fondurilor europene. Simulaţia invocată de inculpata S.C. Y., procedeu permis în materie civilă în condiţiile art. 1289 şi urm. din C. civ., a fost tocmai procedeul care a determinat prezentarea de documente inexacte, respectiv a contractului x în locul contractului de cesiune din 5.12.2013, în vederea nominalizării S.C. Y. ca subcontractor, calitate în care această societate a încheiat, tot prin folosirea frauduloasă a unui contract (contractul nr. x/25.11.2013), poliţa de asigurare privind garanţia pentru returnarea avansului, condiţie indispensabilă pentru plata avansului provenit şi din fonduri europene şi rambursat apoi aproape integral din astfel de fonduri. Mai mult, în ce priveşte prezentarea, pentru aprobarea subcontractării, a contractului x în locul contractului nr. x/25.11.2013 care guverna în realitate raporturile dintre I. S.R.L. şi S.C. Y., nu s-a putut vorbi de simulaţie, deoarece primul contract era încheiat între alte părţi, respectiv între CC. şi S.C. Y.

Existenţa unui acord de principiu al Ministerului Mediului pentru o subcontractare de 99% a CL1 (aspect invocat de inculpată) nu a avut însă relevanţă, deoarece acesta nu era decât un punct de vedere, fără valoare juridică, iar acordul pentru subcontractare nu era pur şi simplu, ci condiţionat de respectarea principiilor generale care au stat la baza atribuirii contractului, dar şi de alte cerinţe. În orice caz, acesta nu putea suplini acordul BB. pentru subcontractare, acord care s-a acordat doar pentru procentul de 49% din CL1, în timp ce I. S.R.L. şi S.C. Y. au convenit o subcontractare pentru 97%, pe care au şi pus-o în practică, prezentând ulterior contractul nr. x/25.11.2013, în mod fraudulos, ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB., la încheierea de acte juridice, în baza cărora s-a achitat avansul.

Împrejurarea invocată de inculpată, în sensul că BB. nu a suferit niciun fel de prejudiciu deoarece există o poliţă de asigurare, încheiată cu LLL., care a acoperit în integralitate valoarea avansului achitat, nu a avut relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000. Poliţa de asigurare garantează recuperarea avansului şi poate contribui la repararea prejudiciului cauzat, după consumarea infracţiunii, fără însă a determina lipsa de tipicitate a infracţiunii. Mai mult, nici nu a fost reparat prejudiciul care s-a localizat în final în patrimoniul BB., aspect detaliat cu ocazia soluţionării acţiunilor civile exercitate în cauză.

Chiar dacă nu există nicio dispoziţie legală care sa interzică subcontractarea unui procent de 95,2% din lucrările care au făcut obiectul contractului nr. xB/07.01.2013, cum a susţinut inculpata S.C. Y., instanţa a arătat că o astfel de subcontractare nu a fost aprobată de BB., iar contractul nr. x din 25.11.2013 care prevedea subcontractarea în procent de 95% a fost ascuns de BB. şi inginer şi, mai mult, disimulat sub aparenţa contractului x din 6.12.2013, atunci când s-au cerut în mod expres clarificări cu privire la existenţa acestuia.

Chiar dacă, iniţial, s-a solicitat subcontractarea pentru un procent de 94,98% din CL1, contractul nr. x din 25.11.2013 nu a fost prezentat BB., cererea fiind doar una de principiu, deşi contractul fusese încheiat cu aproximativ două săptămâni înainte. Cererea a fost retrasă, iar contractul nr. x din 25.11.2013 nu a fost prezentat niciodată, neputându-se vorbi, cum a susţinut inculpata S.C. Y., de buna credinţă a părţilor. Deşi s-a discutat cu reprezentanţi ai BB. (martorul KKKK.) despre posibilitatea majorării ulterioare a procentului subcontractării de la 49 % la 97%, nu s-a aprobat niciodată o astfel de majorare, iar S.C. Y. şi I. S.R.L., în pofida acestui fapt, au pus în executare între ele şi au prezentat în mod fraudulos contractul nr. x din 25.11.2013 la încheierea actelor juridice esenţiale legate de CL1 (asigurarea de garanţie pentru restituirea avansului, contractul de cont Escrow, etc.)

Nu a existat nicio probă în sprijinul susţinerilor inculpatei S.C. Y. în sensul că Beneficiarul lucrărilor, "care a avut cunoştinţă din primul moment de cuantumul procentului de subcontractare în favoarea Y., a agreat acest procent, iar modalitatea în care a înţeles sa înregistreze aceste contracte a fost stabilita exclusiv de către acesta", deoarece I. S.R.L., ca reprezentant al antreprenorului, şi S.C. Y. aveau posibilitatea de a încheia în mod legal un contract de subcontractare pentru 49% din CL1, însă un astfel de demers nu numai că nu a fost făcut, dar nici nu s-a intenţionat vreodată a fi făcut după ce s-a aflat de refuzul aprobării subcontractării pentru un procent de peste 90%. Din contră, prin actul adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013 a fost mărită valoarea subcontractării de la 95,2% din CL1 la 97% din CL1, anterior încasării avansului, acest document fiind, de asemenea, ţinut secret faţă de BB. şi inginer.

Faptul că avansul a fost plătit şi în virtutea faptului că BB. era presată de timp să îl plătească raportat la propriile obligaţii din contractul de finanţare, nu a avut relevanţă şi nu a justificat folosirea de documente inexacte.

S-a apreciat că modul de împărţire a avansului între I. S.R.L. şi S.C. Y. nu reprezintă un element constitutiv al infracţiunii pe care instanţa a reţinut-o în sarcina inculpaţilor, acesta constituind doar o împrejurare care relevă voinţa reală a I. S.R.L. şi S.C. Y. şi dovedeşte, o dată în plus, faptul că au fost folosite, cu rea-credinţă, documente inexacte care au avut ca urmare plata avansului provenit, în parte, din fonduri europene şi rambursarea, aproape integrală, a restului de avans, în cea mai mare parte, din fonduri europene.

Faptul că nu au fost trimişi în judecată sau cercetaţi angajaţi ai BB. pentru neregularităţile legate de CL1 a reprezentat o împrejurare fără relevanţă, răspunderea penală fiind una personală, judecata limitându-se la faptele şi persoanele menţionate în actul de sesizare.

În concluzie, având în vedere toate cele expuse, instanţa a arătat că inculpatei persoană juridică i s-a imputat prin rechizitoriu exact săvârşirea faptelor imputate inculpaţilor J., L. şi N., date fiind calităţile acestora de director general, factor de decizie şi, respectiv, de administrator al societăţii.

Aşa cum s-a arătat şi cu ocazia analizei materialului probator referitor la inculpata I. S.R.L., potrivit art. 135 C. pen., persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

Instanţa a arătat că faptele au fost săvârşite de inculpata J. în calitatea sa de director general şi de reprezentant legal al inculpatei persoană juridică S.C. Y., în numele şi în interesul acesteia şi de inculpatul L., în calitatea sa de factor de decizie de fapt, în interesul persoanei juridice, pentru ca inculpata persoană juridică să obţină un câştig, respectiv să fie nominalizată ca subcontractor şi, subsecvent, să încaseze avansul aferent CL1.

Instanţa nu a mai reluat acţiunile şi inacţiunile reţinute în privinţa inculpaţilor J. şi L., menţionate pe larg anterior, ci s-a limitat la a menţiona că toate acestea se vor reţine şi în sarcina inculpatei persoană juridică S.C. Y., vinovăţia acesteia fiind identică cu vinovăţia celor doi inculpaţi, dată fiind calitatea acestora de director general şi reprezentant legal al societăţii şi, respectiv, de factor decident. Ceea ce s-a menţionat că nu s-a reţinut în sarcina inculpaţilor J. şi L., nu s-a reţinut nici în privinţe inculpatei persoană juridică I. S.R.L.

Instanţa nu a reţinut, aşa cum s-a arătat, în sarcina inculpatei S.C. Y., faptele reţinute prin rechizitoriu raportat la inculpatul N., probaţiunea administrată dovedind că acesta nu a comis faptele cu vinovăţia cerută de lege.

V.1.5. În privinţa acuzaţiei privind săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., în legătură cu CL1 Sinaia - Breaza

Prin rechizitoriu au fost trimişi în judecată inculpaţii B., D., H., O., R., F., J., N. şi L. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 361 alin. (1), (2) C. pen.

La rubrica "În drept" a rechizitoriului s-a arătat că faptele inculpaţilor H., B. şi D., care au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii O. şi R., pe parcurs aceştia fiind sprijiniţi de inculpaţii F., J., N. şi L., toţi având scopul declarat şi urmărit de a obţine finanţarea europeană şi naţională din contractul CL1, din care efectiv s-a reuşit decontarea avansului, întruneşte, pentru fiecare în parte, elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

În rechizitoriu s-a arătat, în esenţă, că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 367 C. pen., relevanţă având faptul că asocierea a cuprins trei persoane care au acţionat pe o anumită perioadă de timp şi coordonat în scopul obţinerii cu rea-credinţă şi pe nedrept de fonduri europene. S-a mai arătat că asocierea s-a realizat prin acţiunile fiecăruia dintre inculpaţi, care au înţeles să-şi alăture eforturile etapizat, acţionând după un plan şi conform unei discipline. S-a menţionat că, din punct de vedere al participanţilor, s-a acţionat ca un grup infracţional organizat, ale cărui acţiuni s-au plasat atât în faza de licitaţie, cât şi în cea de executare a contractului.

S-a menţionat că lipsa capacităţii tehnice şi a experienţei similare a I. S.R.L. a fost completată prin forţarea asocierii cu CC., materializată prin întocmirea şi folosirea unor documente false; dată fiind valoarea mare a contractului astfel atribuit, reprezentanţii CC. au trecut cu vederea falsurile, afirmându-şi oficial participarea la Asociere; preluarea CL1 printr-o cesiune a fost disimulată prin obţinerea acordului pentru subcontractarea către S.C. Y. printr-un document inexact.

S-a mai arătat că negocierile au fost purtate între toţi membrii grupului infracţional, iar deciziile luate erau cunoscute de toţi inculpaţii, chiar dacă nu îi priveau în mod direct, documente relevante în acest sens fiind identificate cu ocazia percheziţiilor şi a ridicării de înscrisuri la sediile inculpatelor persoane juridice.

În fapt, s-a arătat în rechizitoriu că membrii grupului infracţional au desfăşurat următoarele activităţi:

- inculpatul H. a luat toate deciziile privind participarea la licitaţie în formula care nu a fost agreată de CC. folosindu-se de documente falsificate; s-a asigurat prin relaţiile personale cultivate în rândul funcţionarilor publici că va câştiga licitaţia în această formulă; l-a determinat pe inculpatul F. să semneze documentele necesare; a negociat ieşirea din Asociere a CC.; a negociat cedarea contractului către Y. şi a determinat încheierea documentelor inexacte pentru a obţine acordul Beneficiarului;

- inculpaţii B. şi D. au întocmit documentele false necesare participării la licitaţie în formula Asocierii convenită cu inculpatul H.; au negociat cu inculpaţii R. şi O. pentru ca aceştia să accepte semnarea contractului în această formulă;

- inculpatul F. a semnat acordul de asociere în formă autentică; a semnat contractul CL1; a vizat documentele de participare, inclusiv parte din cele falsificate, cunoscând că nu semnase anterior niciunul dintre acestea; a semnat adrese către CC. şi Y.; a semnat contractul x; a semnat formularul în care era prevăzut procentul inexact de 49% şi actele adiţionale; a semnat contractul Escrow şi actele adiţionale la acesta;

- inculpatul O. a luat hotărârea de a semna contractul de lucrări cu Beneficiarul BB. cunoscând faptul că au fost folosite documente false; a solicitat bani pe nedrept din contract în schimbul cesionării procentului de 50% din CL1; a încheiat contractul de cesiune, deşi acest lucru era interzis de prevederile contractuale; a încheiat contractul x din 6.12.2013, document inexact, în scopul folosirii acestuia la aprobarea subcontractantului;

- inculpatul R. a negociat acceptarea falsurilor în schimbul avantajelor patrimoniale; a negociat suma de bani solicitată de inculpatul O. pentru a cesiona contractul; a negociat la Paris încheierea Contractului de cesiune şi a contractului x pe care le-a predat personal inculpaţilor J. (semnând minuta care a consfinţit înţelegerea); a semnat adresa prin care se solicita aprobarea subcontractantului în baza documentelor inexacte;

- inculpatul N. a decis preluarea întregului contract CL1; a semnat contractul x din 25.11.2013 şi actele adiţionale la acesta; a aprobat încheierea contractelor cu CC., inclusiv a celui secret; a impus şi aprobat efectuarea plăţilor către CC. din avansul încasat de la Beneficiar;

- inculpatul L. a negociat cu inculpatul H. preluarea contractului CL1; a participat la negocierea de la Paris, semnând documentul care consfinţea înţelegerea cu CC.; a semnat poliţa de asigurare încheiată în baza contractului x; a participat la toate întâlnirile cu reprezentanţii inculpatei I. S.R.L.; a stabilit formula de răspuns la adresa Inginerului nr. 1277 din 30.01.2014;

- inculpata J. a participat la negocierile de la Paris; a semnat contractul de cesiune, contractul x, contractul Escrow şi actele adiţionale la acesta; a semnat formularul care prevedea procentul inexact de 49% al subcontractării; a participat la întocmirea răpunsului la Adresa nr. x din 30.01.2014 şi a semnat adresa x din 6.02.2014 prin care a fost înaintat documentul inexact x creând aparenţa că este identic cu contractul x/25.11.2013; a semnat actul adiţional 2 la contractul x; a avizat plăţile către CC. din avansul încasat conform contactului de cesiune.

S-a mai arătat că, sub aspectul laturii subiective, participanţii la comiterea infracţiunii au acţionat cu intenţie directă, calificată prin scopul urmărit (obţinerea unor avantaje materiale), aceştia cunoscând şi exprimându-şi acordul cu privire la înfiinţarea, aderarea şi sprijinirea grupului infracţional descris, ştiind că sunt/urmează să fie comise infracţiuni.

Instanţa a constatat că probaţiunea administrată în cauză a dovedit că fapta de constituire a unui grup infracţional organizat de care sunt acuzaţi cei 9 inculpaţi nu există.

Cu titlu preliminar, instanţa a făcut o analiză a legilor penale succesive incidente în cauză în privinţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

Astfel, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, în vigoare până la 31.01.2014, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsea cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Conform art. 2 lit. a) din legea menţionată, prin grup infracţional organizat se înţelegea grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; legea mai prevedea că nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Conform art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare până la 31.01.2014:

"(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi".

La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare C. pen. actual, care, în art. 367 incriminează infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, având următorul conţinut:

"(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. (...)

(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni".

La aceeaşi dată, prin art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului C. pen., au fost abrogate, printre altele, prevederile art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003.

În fine, tot la aceeaşi dată, art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012 a modificat art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, acest din urmă text legal având următorul conţinut:

"(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate".

În cauză, instanţa a arătat că, deşi s-a dovedit comiterea de către o parte dintre inculpaţi a infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, în diferite forme de participaţie, nu s-a dovedit că săvârşirea acestei infracţiuni s-a făcut în cadrul unui grup infracţional organizat şi, mai mult, nu s-a dovedit că ar fi existat vreun grup infracţional organizat.

În concret, în esenţă, fără a mai relua analiza materialului probator privitor la acţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor în legătură cu CL1, instanţa a arătat că în privinţa inculpaţilor trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 s-au dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, următoarele fapte:

- inculpaţii B. şi D. au falsificat documentele aparent emanând de la CC. şi GGG., documentele care atestau calitatea inculpatului B. de reprezentant al CC. şi GGG., inculpatul B. semnând mai multe documente în această calitate, documente care au fost depuse la dosarul de licitaţie al Asocierii I. S.R.L - CC. şi pe baza cărora s-a câştigat licitaţia pentru CL1; inculpaţii D. şi B. nu au avut nicio legătură cu inculpaţii F., J., N., L.; inculpaţii B. şi D. nu au avut de unde să ştie şi nici măcar să prevadă că în executarea CL1 se vor folosi documente inexacte (fără nicio legătură că documentele falsificate de ei) pentru obţinerea de fonduri europene;

- inculpatul H. nu cunoştea că înscrisurile aduse de inculpaţii B. şi D. aparent emanând de la CC. şi GGG., documentele care dovedeau calitatea de reprezentant al CC. şi GGG. a inculpatului B., şi, subsecvent, toate actele încheiate de inculpatul B. în numele CC. şi GGG., pe baza cărora s-a câştigat licitaţia pentru CL1, erau false; inculpatul H. se impune a fi achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, pe motiv că nu există probe că a săvârşit infracţiunea;

- inculpatul F. nu cunoştea că înscrisurile aduse de inculpaţii B. şi D. aparent emanând de la CC. şi GGG., documentele care dovedeau calitatea de reprezentant al CC. şi GGG. a inculpatului B. şi, subsecvent, toate actele încheiate de inculpatul B. în numele CC. şi GGG., pe baza cărora s-a câştigat licitaţia pentru CL1, erau false; semnarea de către acesta a altor documente cu conţinut inexact cu ocazia executării CL1 nu a avut nicio legătură cu inculpaţii B. şi D. şi cu documentele întocmite de aceştia; inculpatul F. se impune a fi condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, acţiunile reţinute în sarcina acestuia fiind fără legătură cu falsurile comise de inculpaţii B. şi D.; inculpatul F. i-a cunoscut pe inculpaţii B., D. şi R. doar cu ocazia semnării CL1, pe inculpaţii N. şi L. i-a văzut doar cu ocazia semnării contractului nr. x din 25.11.2013 şi nu a interacţionat deloc cu ei, nu a cunoscut-o pe inculpata J.;

- inculpaţii O. şi R. nu cunoşteau că inculpaţii B. şi D. au falsificat documente aparent emanând de la CC. şi procura de reprezentare a CC. şi că, pe baza acesteia, a întocmit mai multe documente, toate fiind depuse la dosarul de licitaţie, alături de alte documente falsificate de inculpaţi legate de terţul susţinător GGG., având reprezentarea faptului că inculpatul B. a acţionat cu depăşirea puterilor de reprezentare conferite de procura cu caracter general; în privinţa inculpaţilor O. şi R. se impune achitarea pentru complicitate (art. 48 C. pen.) la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, pe motiv că nu au săvârşit fapta cu forma de vinovăţie cerută de lege; inculpatul O. nu i-a cunoscut pe inculpaţii F., J., N. şi L.; inculpatul R. nu l-a cunoscut pe inculpatul N.;

- inculpaţii J., L. şi N. nu au avut cunoştinţă de faptul că în dosarul de licitaţie fuseseră depuse documente falsificate de inculpaţii B. şi D., nu au avut nicio legătură cu atribuirea acestui contract Asocierii I. S.R.L - CC., prima lor implicare a avut loc la aproximativ 10-11 luni de la încheierea CL1; în privinţa inculpatului N. nu s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, instanţa apreciind că nu a săvârşit faptele cu forma de vinovăţie cerută de lege; în privinţa inculpaţilor J. şi L. s-a reţinut complicitatea la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 prin comiterea unor acţiuni fără legătură cu acţiunile anterioare ale altor inculpaţi, inculpaţii J., L. şi N. nu i-au cunoscut pe inculpaţii B., D. şi O.; inculpatul N. nu l-a cunoscut nici pe inculpatul R.; inculpata J. nu l-a cunoscut pe inculpatul F.;

Cât priveşte constituirea unui grup infracţional organizat, s-a reţinut că aceasta presupune formarea unui grup cu scopul săvârşirii de infracţiuni, deci cu perspectiva unei activităţi infracţionale care va fi desfăşurată de membrii acestui grup şi a faptului că grupul va avea deci o anumită durată de existenţă. Simpla participare a mai multor persoane la săvârşirea imediată a unei infracţiuni poate fi calificată doar ca un act de participaţie, fără să implice constituirea unui grup infracţional organizat. Aceste condiţii trebuie realizate atât în privinţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. actual, cât şi în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Toţi inculpaţii au negat că ar fi constituit un grup infracţional sau ar fi aderat ori sprijinit un astfel de grup, solicitând achitarea lor, pe diferite temeiuri, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., pentru care au fost trimişi în judecată.

Instanţa a arătat că probaţiunea administrată a dovedit faptul că inculpaţii B. şi D., în sarcina cărora s-a reţinut prin rechizitoriu că au constituit grupul infracţional organizat, au decis să falsifice documente care să fie depuse la dosarul de licitaţie în procedura de atribuire a CL1 ştiind că despre existenţa falsurilor nu avea cunoştinţă nicio altă persoană şi fără a avea vreo reprezentare asupra faptului că va exista ulterior, independent de acţiunile lor, o activitate infracţională în legătură cu obţinerea de fonduri europene în cadrul CL1. Acţiunile de falsificare de documente săvârşite de inculpaţii B. şi D. s-au derulat exclusiv pe parcursul ultimelor două zile care au premers zilei depunerii dosarului de licitaţie, nefiind vorba de o activitate infracţională pe care aceştia să o desfăşoare de-a lungul unei perioade de timp care să justifice ideea constituirii unui grup infracţional organizat.

Prin urmare, nu au constituit un grup infracţional organizat, fiind vorba de o acţiune spontană, care a implicat falsificarea documentelor pe parcursul a doar câteva zile, urmată de predarea imediată a acestora angajaţilor I. S.R.L. şi depunerea lor de către alte persoane la dosarul de licitaţie, după care orice implicare şi orice legătură cu cei implicaţi în activităţile infracţionale a fost inexistentă.

Activitatea infracţională a inculpaţilor B. şi D. a fost independentă de activităţile infracţionale desfăşurate de inculpaţii F., J. şi L. (în sarcina inculpaţilor H., O., R. şi N. nereţinându-se săvârşire vreunei infracţiuni), iar aceşti trei inculpaţi nu au cunoscut existenţa falsurilor comise de primii doi inculpaţi.

În lipsa comunicării de către inculpaţii B. şi D. altor persoane a caracterului fals al documentelor depuse la dosarul de licitaţie, posibilitatea existenţei oricărui grup infracţional (structurat sau nestructurat) era exclusă.

Instanţa a mai arătat că, în rechizitoriu, deşi s-a reţinut că fiecare dintre inculpaţii acuzaţi de participarea la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 ar fi avut un rol concret prin acţiunile întreprinse în cadrul grupului, considerat drept grup infracţional organizat, nu se menţionează cine a fost liderul acestui grup, nu este descris modul în care a fost structurat efectiv acest grup, existenţa unui lider şi a unei structurări a grupului fiind condiţii indispensabile pentru existenţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat. În acest sens, art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prevedea că nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. La fel, din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 367 alin. (6) C. proc. pen., a rezultat că nu constituie grup infracţional organizat grupul care nu este structurat, care este format din mai puţin de trei persoane, care nu este constituit pentru o anumită perioadă de timp sau care nu este constituit pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Existenţa unor activităţi infracţionale comise de mai mulţi inculpaţi (B., D., F., J., L.), chiar privitor la acelaşi contract finanţat din fonduri europene şi urmată de încasarea avansului, nu a fost de natură să atribuie acestora calitatea de membri ai unui grup infracţional organizat, în condiţiile în care acţiunile comise de aceştia erau independente unele de altele şi lipsite de orice coordonare şi de orice legături (materiale sau subiective) cu activităţile infracţionale anterioare ale altor inculpaţi.

Rolul inculpaţilor B. şi D. legat de CL1 s-a încheiat la momentul depunerii dosarului de licitaţie, I. S.R.L. intenţiona să execute lucrările aferente CL1 şi CC. la fel, iar subcontractarea către S.C. Y. de către fiecare din cele două societăţi a fost exclusiv urmarea blocajului intervenit în executarea contractului, iar nu o continuare a unei activităţi infracţionale anterioare desfăşurate de aceştia sau de alţi inculpaţi.

Toate cele expuse au relevat, în mod neechivoc, faptul că nu a existat nici sub aspect obiectiv o constituire a unui grup infracţional şi nici sub aspect subiectiv nu s-a urmărit constituirea unui astfel de grup, motiv pentru care instanţa a apreciat că nu există în materialitatea ei fapta imputată inculpaţilor B., D., H., F., O., R., L., J. şi N., dispunând achitarea acestora, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Subsecvent, instanţa a mai arătat că, raportat la împrejurarea că, în privinţa inculpaţilor B. şi D., s-a reţinut că nu au adus la cunoştinţa celorlalţi inculpaţi caracterul fals al documentelor din dosarul de licitaţie, că activitatea infracţională a acestora a avut loc fără implicarea, sprijinul sau ştiinţa altor persoane, nu ar fi fost îndeplinită nici cerinţa prevăzută în mod expres de art. 367 alin. (6) C. proc. pen., ca grupul să fie constituit din trei sau mai multe persoane.

În final, instanţa a arătat că celelalte aspecte menţionate în rechizitoriu şi expuse mai sus, referitoare la posibila atribuire frauduloasă de către membrii comisiei de licitaţie de la nivelul BB. a CL1, ca urmare a relaţiilor inculpatului H. şi, respectiv, referitoare la raporturile S.C. Y. - ZZZZZ., nu au legătură cu faptele ce formează obiectul prezentei cauze.

V.2. În privinţa CL5 - OCNA SIBIULUI

V.2.1. Referitor la inculpaţii B. şi D.

Activităţile materiale de falsificare a tuturor documentelor menţionate cu ocazia expunerii stării de fapt au fost recunoscute de cei doi inculpaţi, aceştia solicitând, aşa cum, s-a arătat şi cu ocazia analizei materialului probator privitor la CL1, judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii şi, totodată, confirmate prin raportul de constatare nr. 78665 din 15.12.2014 întocmit de I.P.J. Alba, aflat în volumul 65 dosar de urmărire penală.

Privitor la documentele menţionate la pct. 1-55 şi la documentul nr. 56 indicat cu ocazia expunerii stării de fapt, instanţa a arătat următoarele:

- în documentele de la nr. 1-3 ştampilele şi semnăturile au fost scanate şi aplicate în conţinutul documentelor prin scanare şi imprimare alb-negru/color; aceste documente au fost identificate în format electronic pe stick-ul de memorie predat de CC., care fusese remis de inculpatul B. numitului WWWW. (documentele nr. 11, 12, 15, 16 evidenţiate în procesul-verbal de la dosar de urmărire penală); în cazul primului document şi al celui de al treilea, semnătura de la rubrica "Directeur" este aceeaşi cu semnătura aplicată pe documentul 3 la rubrica "The Deputy General Manager", deşi este vorba de persoane semnatare diferite, primul semnatar fiind "AAAAAAAAA.", iar cel de al doilea "LLLLLLL.";

- în documentele de la nr. 4-8, 40-53, ştampila şi semnătura traducătorului autorizat au fost scanate, decupate şi aplicate în conţinutul documentelor; impresiunile de ştampilă cu textul "Traducător Autorizat Ministerul Justiţiei/Aut. Nr. 2184/1999/P.F. RRRR./Braşov-România" şi semnăturile ce le însoţesc de pe documentele depuse în procedura de licitaţie reprezintă copii ale aceluiaşi grup de ştampilă şi semnătură, fiind identice cu ştampila şi semnătura de pe documentul model de comparaţie ce a fost identificat şi listat de pe stick-ul pus la dispoziţie de reprezentanţii CC..; în urma efectuării percheziţiilor informatice asupra mediilor de stocare ridicate de la inculpata D., pe stick-ul de memorie, cât şi pe HDD QQQQ. (pe ambele partiţii) a fost identificat folderul denumit "stampile semnături" care conţinea fişiere word, cu elemente scanate şi decupate, reprezentând semnăturile utilizate la falsificarea documentelor, putând fi astfel preluate uşor cu funcţia "copy" şi adăugate în noile documentele cu funcţia "paste". Documentul "semn RRRR.", creat la data de 11.09.2012, ora 14:35:14, de la calculatorul având user "D." reprezintă semnătura şi ştampila traducătorului autorizat RRRR., fiind unicul element din conţinutul documentului şi care putea fi utilizat cu uşurinţă la falsificarea înscrisurilor în modalitatea arătată mai sus; tot în urma efectuării percheziţiei informatice, în calculatorul ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatei D., din care a fost extras HDD QQQQ., în calea LICITATIE OCNA SIBIULUI\Licitatie Ocna Sibiului\Documentatie tehnica\Volum Propunere tehnica\personal propus\declaratii rom au fost identificate documentele enumerate la pct. 40-53. Acestea au fost create la data de 27.11.2012, după crearea documentului "semn RRRR.".; prin Raportul de constatare nr. x din 27.05.2015 întocmit de către I.P.J. Alba s-a stabilit că ştampila şi semnătura din conţinutul documentului intitulat "semn RRRR.", găsit cu ocazia efectuării percheziţiei informatice, au fost depuse pe documentul numerotat cu 41 (coincide cu documentul nr. 42 din Ordonanţa 23/P/2014 din 16.10.2014 prin care s-a dispus efectuarea Raportului de constatare nr. x din 15.12.2014) şi, implicit, pe restul documentelor, respectiv 4-8, 40-53;

- în documentele de la nr. 9-11 ştampila şi semnătura traducătorului autorizat au fost scanate, decupate şi aplicate în conţinutul documentelor; impresiunile de ştampilă cu textul "Traducător Autorizat Ministerul Justiţiei/Aut. Nr. 2184/1999/P.F. RRRR./Braşov-România" şi semnăturile care le însoţesc de pe documentele depuse în procedura de licitaţie reprezintă copii ale aceluiaşi grup de ştampilă şi semnătură, fiind identice cu ştampila şi semnătura de pe documentul model de comparaţie ce a fost identificat şi listat de pe stick-ul pus la dispoziţie de reprezentanţii CC.; martora RRRR. a declarat că întotdeauna aplica ştampila în original şi semna olograf şi că nu i-a autorizat niciodată pe inculpaţii D. şi B. să îi folosească ştampila şi semnătura de maniera în care aceştia au făcut-o;

- în documentele de la nr. 12-39 reprezentând CV-uri şi declaraţii în limba franceză aparţinând personalului propus pentru îndeplinirea contractului, semnăturile declaranţilor au fost scanate, decupate şi aplicate în conţinutul documentelor prin imprimare color; în cazul documentelor enumerate la punctele 17 şi 21 (care corespund documentelor nr. 18, 22 din Ordonanţa 23/P/2014 din 16.10.2014 prin care s-a dispus efectuarea Raportului de constatare nr. x din 15.12.2014), semnăturile titularilor sunt parţial reproduse, lipsind partea inferioară a acestora; documentele depuse în cadrul procedurii de licitaţie au fost identificate şi pe stick-ul de memorie predat de reprezentanţii CC.; cu privire la aceleaşi documente, prin Raportul de constatare se concluzionează faptul că semnăturile depuse pe documentele aparţinând aceleiaşi persoane (CV-uri şi declaraţii în limba franceză folosite la licitaţie) sunt foarte asemănătoare ca şi compoziţie, structură şi plasament, suprapunerea aproape perfectă indicând faptul că reprezintă copii ale aceleiaşi semnături, acestea fiind depuse şi pe documentele identificate pe stick; în urma efectuării percheziţiei informatice în calculatorul ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatei D., din care a fost extras HDD QQQQ., în calea LICITATIE OCNA SIBIULUI\Licitatie Ocna Sibiului\Documentatie tehnica\Volum Propunere tehnica\personal propus\CV-uri franceză au fost identificate documentele enumerate la pct. 12-25. Majoritatea acestora au fost modificate la data de 28.09.2012, excepţie făcând CV-urile numiţilor ZZ. şi YY. a căror dată la care au fost efectuate modificările este 27.11.2012. . AL S.A. SIBIU peste documente puse la dispoziţie iniţial de către reprezentanţii CC.; pe acelaşi calculator, în calea LICITATIE OCNA SIBIULUI\Licitatie Ocna Sibiului\Documentatie tehnica\Volum Propunere tehnica\personal propus\decl fr au fost identificate documentele enumerate la pct. 26-39. Acestea au fost create/modificate la data de 27.11.2012.;

- în ceea ce priveşte documentul de la nr. 54 - procura aparent emanând de la GGG. - ştampila şi semnătura GGG. şi a reprezentantului acestei societăţi au fost scanate, decupate şi aplicate în conţinutul documentului prin imprimare alb-negru; impresiunea de ştampilă cu textul "GGG. 108, rue du Moulin 60600 BREUIL-LE-VERT..." şi semnătura ce o însoţeşte au fost preluatu de pe documentul model de comparaţie reprezentat de contractul încheiat între GGG. şi DDDDDDD. aflat la dosarul de urmărire penală în filele x; în urma efectuării percheziţiilor informatice asupra mediilor de stocare ridicate de la inculpata D., pe stick-ul de memorie, cât şi pe HDD QQQQ. (pe ambele partiţii), a fost identificat folderul denumit "stampile semnături" care conţinea fişiere Word, cu elemente scanate şi decupate, reprezentând semnăturile utilizate la falsificarea documentelor, putând fi astfel preluate uşor cu funcţia "copy" şi adăugate în noile documentele cu funcţia "paste". Documentul "GGG.", creat la data de 11.09.2012, ora 14:36:30, de utilizatorul "D." reprezintă semnătura şi ştampila GGG., fiind unicul element din conţinutul documentului şi care putea fi utilizat cu uşurinţă la falsificarea înscrisurilor în modalitatea arătată mai sus; prin Raportul de constatare nr. x din 27.05.2015 întocmit de I.P.J. Alba s-a stabilit că ştampila şi semnătura din conţinutul documentului intitulat "GGG.", găsit cu ocazia efectuării percheziţiei informatice, au fost depuse pe documentul numerotat cu 54 (coincide cu documentul nr. 66 din Ordonanţa 23/P/2014 din 16.10.2014 prin care s-a dispus efectuarea Raportului de constatare nr. x din 15.12.2014); din conţinutul procurii în limba franceză (cu legalizare de semnătură sub nr. x/27.11.2012) lipsesc date privind numărul de înregistrare în Registrul Comerţului şi sediul social al W. S.A., date care, însă, apar în conţinutul traducerii;

- în documentele de la nr. 55 şi 56 - procurile aparent emanând de la CC. - ştampila CC. şi semnătura reprezentantului acesteia au fost scanate, decupate şi aplicate în conţinutul lor prin imprimare alb-negru; impresiunile de ştampilă cu textul "CC. R C No. 17015 LEBANON" şi semnăturile ce le însoţesc sunt identice cu ştampila şi semnătura de pe documentul model de comparaţie ce a fost identificat şi listat de pe stick-ul pus la dispoziţie de reprezentanţii CC., aflat la dosarul de urmărire penală în fila x; din conţinutul procurii în limba franceză de la nr. 55 (cu legalizare de semnătură sub nr. x/27.11.2012) lipsesc date privind numărul de înregistrare în Registrul Comerţului şi sediul social al W. S.A., date care însă apar în conţinutul traducerii; în urma efectuării percheziţiei informatice în calculatorul ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatei D., din care a fost extras HDD QQQQ., în calea LICITATIE OCNA SIBIULUI\Licitatie Ocna Sibiului\Documentatie tehnica\Volum Documente de calificare\Sustinere tehnica CC.\Procura a fost identificat documentul numerotat la pct. 56, atât în format PDF, cât şi în format WORD; procura de reprezentare a fost falsificată prin adăugarea de elemente de text şi ştampilă împreună cu semnătură peste procura emisă pentru licitaţia de la Câmpina Plopeni. . Documentul a fost falsificat şi salvat peste o altă procură falsă, respectiv cea depusă la licitaţia de la Sinaia - Breaza, explicându-se astfel data creării iniţiale a documentului ca fiind data de 4.09.2012, ora 8:38, dată la care a fost falsificat acel document; în acest sens, instanţa a arătat că nu a fost modificată denumirea documentului, acesta rămânând "Procura CC. Sinaia Breaza fr", deşi era vorba despre un document care a fost întocmit pentru a fi folosit la licitaţia organizată de S.C. AA. Sibiu, pentru staţia de epurare de la Ocna Sibiului.

Inculpata D. a negat iniţial comiterea oricăror falsuri, deşi îi fuseseră aduse la cunoştinţă concluziile raportului de constatare criminalistică ce stabileau faptul că documentele depuse la dosarul de licitaţie erau falsificate prin preluarea unor ştampile şi semnături prin scanare, precizând că documentele originale le aduseseră personal ori le fuseseră aduse de inculpatul R. sau le primiseră prin poştă. Deşi a menţionat că inculpatul R. le-a lăsat o ştampilă a CC. sau CC., nu a putut preciza unde se afla acea ştampilă la momentul audierii .

Susţinerile inculpaţilor B. şi D. că au avut acordul inculpatului R. pentru falsificarea documentelor prin aplicarea semnăturilor şi a ştampilelor scanate de pe alte documente şi că, prin urmare, inculpatul B. s-a simţit "acoperit" nu au avut niciun suport probator, probaţiunea administrată dovedind, dimpotrivă, că inculpatul R., inculpatul O. şi CC. nu au avut cunoştinţă de angrenarea CC. ca susţinător tehnic pentru W. la această licitaţie.

În acest sens, instanţa a făcut trimitere la toate înscrisurile pe care le-a menţionat în paranteze cu ocazia expunerii stării de fapt (adrese, e-mail-uri), care relevă, în mod incontestabil, că inculpatul R. şi CC., prin inculpatul O., au fost cei care au semnalat în mod repetat atât părţii civile S.C. AA., cât şi inculpatei W., încă din luna iulie 2013, faptul că societatea libaneză nu a acordat susţinere tehnică societăţii din Cluj-Napoca, că au făcut numeroase demersuri pentru a afla modul şi documentele pe baza cărora s-a ajuns la depunerea angajamentului de susţinere tehnică la dosarul de licitaţie şi a iniţia un dialog cu reprezentaţii celor două societăţi în vederea rezolvării problemei şi a clarificării împrejurării că CC. nu a acordat susţinere tehnică. Prin urmare, instanţa a constatat că sunt necorespunzătoare realităţii menţiunile din rechizitoriu în sensul că, doar după ce S.C. AA. a notificat CC. că în temeiul art. 11¹ din O.U.G. nr. 34/2006 era obligată să preia executarea în locul W. S.A., CC. ar fi afirmat pentru prima dată că nu a acordat o astfel de susţinere tehnică. Aceste aspecte privind modul în care s-au derulat evenimentele au fost confirmate şi de reprezentantul părţii civile S.C. AA., QQQQQQ. şi de martorul NNNNNN. . Martorul NNNNNN. a confirmat în mod expres faptul că CC. i-a notificat despre folosirea procurii false şi a precizat că, urmare a acestei notificări, au început propriile demersuri pentru aflarea adevărului, astfel cum acestea au fost expuse cu ocazia redării stării de fapt, că notificarea adresată de S.C. AA. către CC. în vederea preluării executării contractului a avut loc după întâlnirea din decembrie 2013 şi că au fost refuzaţi motivat de faptul că documentele de susţinere erau false .

În acest context, instanţa a arătat că nu corespund realităţii declaraţiile martorului JJJJJJ. în sensul că la o şedinţă de progres de la S.C. AA. reprezentanţii acestei societăţi au afirmat că au luat legătura cu terţul susţinător CC. ca să îşi îndeplinească obligaţiile rezultând din această calitate şi au aflat astfel că CC. nu şi-a exprimat niciodată acordul pentru a fi terţ susţinător şi că inculpatul B. nu avea dreptul să implice societatea în acest raport contractual, iar el (martorul) a afirmat atunci că problema e gravă. Instanţa a arătat că doar la data de 13.12.2013 S.C. AA. a solicitat pentru prima dată CC. să îşi îndeplinească obligaţiile în calitatea sa de terţ susţinător, iar martorul JJJJJJ. ştia din luna august 2013 că CC. contesta susţinerea tehnică, primind e-mailuri de la martorul HHHHH. în acest sens, la care a răspuns personal, aşa cum s-a arătat cu ocazia expunerii stării de fapt.

Totodată, instanţa a constatat că sunt nesincere şi susţinerile martorului JJJJJJ. legate de refuzul său de a se întâlni cu un reprezentant al CC. pentru a clarifica problema terţului susţinător, întemeiat pe faptul că erau într-o "fază în care discuţiile nu îşi mai aveau rostul", deoarece corespondenţa cu CC. a purtat-o în luna august, iar problema rezilierii contractului de către S.C. AA. s-a pus doar la sfârşitul lunii decembrie 2013. Afirmaţii similare a făcut martorul şi în faţa instanţei .

În fine, tot nesincere au fost şi susţinerile martorului JJJJJJ. legat de faptul că, la una din şedinţele de progres de la S.C. AA., la care el a întârziat şi a ajuns după terminarea acesteia, s-au prezentat inculpaţii B. şi D., deşi nici el şi nici vreo altă persoană de la W. nu le-a solicitat acest lucru, şi că a aflat că aceştia veniseră să propună S.C. AA. să facă ei proiectul conform cerinţelor Inginerului . Instanţa a arătat că probaţiunea a demonstrat că era vorba despre o întâlnire care a avut loc după ce S.C. AA. trimisese notificare de reziliere, că martorul JJJJJJ. a participat la acea întâlnire, aspect confirmat de inculpaţii B. şi D. şi de martorul NNNNNN., că cei doi inculpaţi nu fuseseră invitaţi de S.C. AA., ci doar W., iar propunerea de subcontractare a fost formulată cu acea ocazie. În plus, inculpatul B. a declarat că în luna noiembrie 2013 martorul JJJJJJ., director al W. S.A., i-a cerut să găsească o firmă care să poată prelua tot contractul de la Ocna Sibiului, fără ca inculpatul B. să cunoască motivul, că în luna decembrie 2013 s-a dus la Cluj-Napoca cu numitul KKKKKKK., reprezentant al unei firme din Mediaş, care era dispus să preia contractul şi au discutat condiţiile acestei preluări a contractului cu martorul JJJJJJ., fără să ajungă la un acord, iar în luna ianuarie martorul JJJJJJ. i-a comunicat telefonic să se prezinte la o şedinţă de progres la sediul S.C. AA. A mai declarat inculpatul B. că s-a prezentat cu KKKKKKK. şi la această şedinţă a aflat că acel contract fusese reziliat încă din luna decembrie, împrejurări cu privire la care instanţa a constatat că sunt corespunzătoare realităţii.

Revenind la aspectele privind falsificarea documentelor, instanţa a reţinut că în cursul urmăririi penale inculpata D. a declarat că inculpatul B. l-a contactat pe inculpatul R. în legătură cu licitaţia de la Ocna Sibiului, iar în discuţiile despre acest proiect a spus că "nu doreşte o participare directă", ei comunicând celor de la W. faptul că CC., prin inculpatul R., le-a dat acordul verbal . A precizat că ştie că s-a primit procură de la CC. pe numele inculpatului B., dar că nu ştie în ce modalitate i-a fost trimisă şi că nu a văzut-o, că nu au comunicat documentaţia tehnică celor de la CC., deoarece erau doar susţinători tehnici şi nici faptul că s-a câştigat licitaţia, iar ea nu a purtat un dialog direct cu inculpatul R. . Aceste susţineri au fost însă infirmate de probaţiunea administrată.

Inculpatul B. a declarat că, prin intermediul inculpatului E., l-a cunoscut pe martorul EEEEEE., inculpatul E. recomandându-i-l ca fiind persoana cu care trebuie să păstreze legătura în continuare. Inculpatul a precizat că, în luna noiembrie 2011, la iniţiativa martorului, a avut loc o întâlnire la sediul Napoca la care au participat şi inculpaţii D. şi R. şi s-a discutat despre o eventuală susţinere tehnică a W. S.A. A menţionat că apoi a avut loc o altă întâlnire, în iunie 2012, la Braşov, la care au participat toţi patru şi au stabilit ca, de principiu, CC. să acorde susţinere tehnică W. S.A. pentru o eventuală licitaţie ulterioară, iar după apariţia anunţului privind licitaţia pentru CL5 organizată de S.C. AA., a discutat cu inculpatul R. şi martorul EEEEEE. şi au stabilit ca CC. să acorde susţinere tehnică W. S.A., iar inculpatul B. să întocmească toată documentaţia tehnică, ajutat de GGG. . În faţa instanţei, inculpatul B. şi-a menţinut declaraţia . Inculpata D. a declarat că, în luna noiembrie 2011, s-a deplasat la Cluj-Napoca împreună cu inculpaţii B. şi R., pentru ca acesta din urmă să îl cunoască pe martorul EEEEEE., care era persoana de legătură dintre ei şi firmele care ofertau şi pe care ea nu le cunoştea . A precizat, în continuare, că au avut loc mai multe discuţii între EEEEEE. şi inculpatul R., care a fost extrem de disponibil şi şi-a manifestat recunoştinţa pentru demersurile făcute de introducere a GGG. şi a firmei lor pe piaţa din România, afirmând că oricând are nevoie de sprijin din partea CC. se poate baza pe el .

Având în vedere susţinerile inculpaţilor B. şi D. legate de colaborarea cu inculpaţii E. şi W. şi martorul EEEEEE., instanţa, pentru conturarea unei imagini de ansamblu şi cât mai corecte asupra acestor relaţii şi a implicaţiilor lor asupra faptelor deduse judecăţii, a expus aspectele relatate pe larg cu privire la acestea de martorul EEEEEE. în declaraţiile date. Astfel, martorul a declarat că a fost asociat cu BBBBBB., BBBBBBBBB. şi CCCCCCCCC. din anul 2006 până în anul 2008-2009, la S.C. HHHHHH. S.R.L., societate având ca obiect activitatea de proiectare şi consultanţă, când aceştia i-au cedat părţile sociale, martorul rămânând în continuare administrator . Instanţa a arătat că BBBBBB. era asociat şi administrator al W. S.A. la data faptelor ce formează obiectul prezentei cauze.

Martorul EEEEEE. a mai declarat că a fost proiectant în cadrul proiectului de la Cricău având ca obiect construcţia unei staţii de epurare şi canalizare, iar W. era antreprenor, şi a fost contactat telefonic de inculpata D., s-au întâlnit apoi în Cluj-Napoca - în aceeaşi zi în care cei doi l-au cunoscut (anterior) pe inculpatul E. şi discutaseră despre oferta de echipamente pentru Cricău, au discutat despre proiectul de la Luncani şi s-au înţeles asupra unei colaborări în sensul că inculpatul EEEEEE. să facă proiectarea pentru staţiile de epurare livrate de ei. A precizat că, înainte de semnarea contractului privind lucrările de la Luncani, a convenit cu inculpaţii B. şi D. să acorde consultanţă pentru realizarea staţiei de epurare de la Luncani pentru un procent din valoarea contractului sau o sumă fixă . A precizat că suma de 30.000 RON primită la data de 7.12.2012 de la S.C. HHH. S.R.L. era plata pentru serviciile de consultanţă legat de modificarea proiectului de la Luncani, privind nişte grinzi de beton pe care urmau să fie amplasate rezervoarele şi pentru ca staţia de epurare să poată fi montată pe ele .

A mai declarat că, în luna aprilie sau mai 2012, cei doi inculpaţi i-au vorbit despre CC., precizând că au fost în Liban, unde s-au întâlnit cu reprezentanţii acestei firme care dorea să intre pe piaţa din România şi care executa lucrări în domeniul construcţiilor, inclusiv lucrări de apă şi canalizare, că inculpatul B. va reprezenta această societate în Europa, inclusiv România, dar că nu a văzut vreun document care să reprezinte o procură dată acestui inculpat . A menţionat că a făcut verificări pe internet şi a constatat că CC. avea un portofoliu cu lucrări mari .

A mai precizat că în acea perioadă au început să fie organizate licitaţii de apă şi canalizare în aproape toate judeţele din România şi a avut loc o întâlnire la Cluj pe această temă la care, pe lângă el şi cei doi inculpaţi, au participat şi E., BBBBBB. şi JJJJJJ., cei doi inculpaţi afirmând că, dat fiind faptul că B. era reprezentantul CC., pot să facă rost de susţinere tehnică pentru participarea W. S.A. la astfel de licitaţii şi la care această societate nu se putea prezenta singură, deoarece nu îndeplinea condiţia experienţei similare în construcţia de staţii de epurare pentru localităţi cu număr mare de locuitori. Despre această întâlnire martorul a relatat şi în faţa instanţei, precizând că s-a convenit ca S.C. HHHHHH. S.R.L. să fie proiectant, B. şi D. să întocmească documentaţia în ce priveşte echipamentele ce urmau a fi folosite, iar W. să facă oferta pe partea de lucrări civile propriu-zise . Instanţa a apreciat, prin urmare, ca nesinceră declaraţia martorului JJJJJJ. în care acesta susţinut că nu cunoştea detaliile participării la licitaţie, deoarece a fost angajat doar în luna octombrie 2012 la W. . Instanţa a arătat că inculpatul E. a confirmat faptul că implicarea martorului EEEEEE. în proiect a avut loc în urma discuţiei cu acţionarii majoritari ai W. S.A. şi, deşi inculpatul nu a menţionat vreun nume, analizând declaraţiile martorului EEEEEE. şi ale inculpaţilor B. şi D., instanţa a apreciat că referirea a fost făcută la BBBBBB.. Inculpatul E. a mai precizat că martorul EEEEEE. se cunoştea cu numitul BBBBBB. de mai mulţi ani (aspect confirmat şi de martorul EEEEEE. care fusese asociat cu BBBBBB. la S.C. HHHHHH. S.R.L. începând cu anul 2006), iar după preluarea pachetului majoritar de acţiuni al W. S.A. de către S.C. DDDDDDDDD. S.R.L. şi schimbarea sediului social al societăţii de pe str. x în Piaţa 1 Mai, în anul 2011, martorul şi-a desfăşurat activitatea în acelaşi sediu. Instanţa a arătat că numitul BBBBBB. era acţionar majoritar la S.C. EEEEEEEEE. S.A., această societate era asociat la S.C. FFFFFFFFF. S.R.L., iar această societate era asociat, alături de BBBBBB. (care avea 99,997%) la S.C. DDDDDDDDD. S.R.L. .

Martorul EEEEEE. a mai precizat că inculpaţii B. şi D. au cerut ca în cazul în care se va câştiga o asemenea licitaţie la care ei asigurau susţinerea tehnică, echipamentele să fie cumpărate de la firma lor, iar toată lumea de la W. a fost de acord. A mai precizat că s-a hotărât ca înainte de participarea la o asemenea licitaţie să nu se semneze nici un contract între părţi, respectiv între W. şi societatea celor doi inculpaţi, deoarece nu se ştia dacă licitaţia urma să fie câştigată. A menţionat că s-a stabilit că cei doi inculpaţi urmau să facă toată documentaţia necesară participării la licitaţie, documentaţie în care era prevăzut încă de la început ce procent din contract era reprezentat de livrarea de echipamente, iar după câştigarea licitaţiei trebuia să se semneze un contract pentru livrarea acestor echipamente, martorul urmând să facă partea de proiectare în care urma sa mai intervină firma GGG. din Franţa care urma să facă anumite desene de specialitate pentru staţiile de epurare . A adăugat că inculpaţii B. şi D. nu au condiţionat acordarea susţinerii tehnice de împrejurarea la o parte din echipamente să fie livrată de firma lor . Instanţa a remarcat similitudinea modului de colaborare cu cel dintre cei doi inculpaţi, inculpatul R., CC. şi martorul ZZ. pentru participarea la licitaţii, astfel cum a fost expus cu ocazia analizei materialului probator privitor la CL1.

A menţionat martorul EEEEEE. că, la discuţiile preliminare, inculpaţii B. şi D. au afirmat că din banii încasaţi pentru livrarea de echipamente urmau să dea un procent şi societăţii CC. pentru susţinere tehnică, fără ca martorul să poată preciza procentul (3%, 5% sau 10%) - dosar de urmărire penală. În faţa instanţei, martorul a declarat că inculpaţii B. şi D. urmau să aducă o parte din echipamente, iar CC. să încaseze un comision pentru partea de susţinere . A precizat că susţinerea tehnică se acordă de obicei în schimbul unui anumit procent din valoarea lucrărilor, cuprins între 2 şi 5% . Martorul JJJJJJ. a precizat că terţul susţinător poate fi plătit pentru asigurarea know-how-uluişi a specialiştilor pentru îndeplinirea proiectului, dar că există şi situaţii când se acordă gratuit susţinerea tehnică pentru pătrunderea pe piaţa românească a unor firme străine .

Martorul EEEEEE. a declarat că nu a cunoscut niciun alt reprezentant al CC., nu a luat niciodată legătura cu vreun reprezentant al acestei societăţi, nu a încercat acest lucru şi nici nu ştie ca vreun reprezentant al W. să fi făcut acest lucru . Nici în faţa instanţei martorul nu a confirmat că ar fi cunoscut vreun reprezentant al CC., precizând că a cunoscut un bărbat vorbitor de limbă franceză care a venit împreună cu inculpatul B. la el în birou, dar nu a putut da niciun alt detaliu şi nu a menţionat nimic legat de vreo discuţie cu această persoană .

Martorul EEEEEE. a declarat că o primă licitaţie la care s-a participat conform înţelegerii a fost în localitatea Bistriţa, în formula W. - antreprenor general, S.C. HHHHHH. S.R.L. subcontractant pe partea de proiectare şi CC., susţinător tehnic. A arătat că cei doi inculpaţi au venit cu documentaţia pe stick la sediul Napoca, unde a fost listată, că el a verificat partea de proiectare, documentaţia fiind verificată la serviciul tehnic. A menţionat că licitaţia a fost pierdută. Martorul EEEEEE. a mai declarat ca în aceeaşi formulă s-a participat la o altă licitaţie la Rădăuţi, care, de asemenea, a fost pierdută. . În faţa instanţei, martorul a declarat că ştie de discuţiile referitoare la participarea la aceste licitaţii, că la una din licitaţii s-a lucrat pentru întocmirea documentaţiei, dar nu ştie dacă s-a participat efectiv . Instanţa a reţinut că inculpata D. a declarat că au colaborat cu martorul EEEEEE. pe mai multe proiecte, fără da detalii, însă martorul ZZ. a confirmat participarea la licitaţiile de la Bistriţa şi Rădăuţi .

În legătură cu licitaţia de la Ocna Sibiului, martorul EEEEEE. a declarat că nici el şi nici inculpatul E. nu prea mai doreau să participe, dat fiind faptul că se pierduseră două licitaţii, martorul ştiind în plus că fusese condamnat definitiv cu suspendarea executării pedepsei şi că era trimis în judecată pentru o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, astfel că urma să execute pedeapsa în detenţie. A precizat că s-a stabilit doar formula de participare, că alte discuţii prealabile nu s-au mai purtat, iar inculpaţii B. şi D. au făcut documentaţia, cea pentru partea de echipamente fiind tipărită la sediul W. S.A. A precizat că a fost de acord ca S.C. HHHHHH. S.R.L. să fie doar subcontractor declarat, iar licitaţia a fost câştigată .

O primă concluzie trasă din cele expuse mai sus a fost aceea că martorul EEEEEE. a infirmat susţinerile inculpaţilor B. şi D. în sensul că au avut loc mai multe discuţii la care a participat şi inculpatul R. legate de implicarea CC. în participările la licitaţii ca terţ susţinător.

O a doua concluzie, la baza căreia a stat şi poziţia exprimată de partea civilă CC., în sensul că nici pentru licitaţiile de la Bistriţa şi Rădăuţi nu s-a acordat vreo împuternicire inculpatului B. în vederea implicării în vreun fel a societăţii, a fost aceea că inculpaţii B. şi D. au acţionat urmărind exclusiv propriul interes, respectiv ca, în cazul câştigării licitaţiilor, să încheie contracte cu W. pentru livrarea de echipamente, pentru CC. neexistând niciun fel de posibil câştig de pe urma acordării unor susţineri tehnice unor societăţi necunoscute, ci doar obligaţii în cazul în care acestea nu îşi îndeplineau obligaţiile, simpla afirmaţie a inculpatului B. că urma să revină societăţii libaneze un procent din banii încasaţi pentru echipamente nefiind de natură a angaja juridic nicio societate şi nici de a asigura vreun beneficiu CC.. În plus, dacă nu s-ar fi pus problema antrenării terţului susţinător CC. în executarea CL5, societatea libaneză nici nu ar fi aflat de acordarea frauduloasă a susţinerii tehnice în numele său.

Întâmplarea a făcut însă ca documentele privind acordarea susţinerii tehnice de către inculpatul B., în numele CC., W. S.A., să se afle pe stick-ul predat de inculpatul B. numitului WWWW., iar acesta, la rândul său, l-a remis inculpatului R. şi astfel să fie descoperite falsurile comise. Aceste falsuri ar fi fost însă descoperite şi dacă nu s-ar fi găsit documentele pe stick, cu ocazia solicitării pe care S.C. AA. ar fi formulat-o oricum către societatea libaneză pentru executarea CL5 în locul W. S.A.

Cât priveşte documentele aflate pe stick, instanţa le-a menţionat anterior, iar referitor la descoperirea lor de către inculpatul R., a mai arătat următoarele:

Deşi inculpatul B. a declarat că, în luna ianuarie 2013, inculpatul R. l-a trimis pe martorul WWWW., căruia el i-a predat un stick cu toate documentaţiile întocmite de S.C. HHH. S.R.L. în numele CC., pentru participările la licitaţii, punând pe acest stick inclusiv proiectul CL5 Ocna Sibiului, inculpata D. declarând în acelaşi sens, instanţa a apreciat, în consens cu inculpatul R., că lăsarea pe acel stick a documentelor privind CL5 a fost rezultatul unei greşeli, mai ales că pe acel stick se aflau, aşa cum s-a arătat mai sus, şi documente care nu aveau nicio legătură cu CC. Mai mult, dacă inculpatul B. chiar ar fi comunicat faptul că pe acel stick se regăseau documente privind CL5, este greu de crezut că CC. ar fi stat în pasivitate până în luna iunie când inculpatul R. i-a cerut inculpatului B. să se întâlnească de urgenţă şi că nu ar fi făcut un minim demers pentru a afla date concrete despre acel proiect. Faptul că analizarea documentelor de pe stick nu a avut loc imediat după predarea acestuia către inculpatul R. nu a avut, în opinia instanţei, nicio relevanţă, iar faptul că angajamentul de susţinere tehnică era redactat pe un formular cunoscut la nivelul CC., deoarece se mai acordase susţinere tehnică pentru CC. (aspect invocat de inculpata D. - dosar instanţă), nu a avut, de asemenea, nicio relevanţă.

Instanţa a constatat că susţinerile inculpaţilor B. şi D. sunt infirmate categoric şi de martorul HHHHH., care a relatat că, în vara anului 2013, inculpatul R. a venit la biroul lui şi a adus un stick de memorie, arătându-i că pe acesta se aflau mai multe documente aparent emanând de la CC. şi prezentându-i un document de pe stick care atesta o susţinere tehnică acordată W. S.A., ocazie cu care inculpatul R. i-a spus că inculpatul B. este un "bandit", iar acele documente sunt contrafăcute, deoarece CC. nu a acordat această susţinere. Martorul a declarat că inculpatul l-a întrebat cum poate afla dacă licitaţia a avut loc, dacă firma din Cluj a câştigat sau nu şi ce riscuri implică acest lucru pentru CC., motiv pentru care martorul, care locuise anterior în Franţa şi deţinea o firmă de consultanţă S.C. OOO. S.R.L., pentru firme francofone, s-a oferit să îi acorde asistenţă şi a făcut adrese către W. şi S.C. AA., solicitând să li se comunice dacă participarea la licitaţie s-a făcut cu susţinerea tehnică a CC. şi să li se pună la dispoziţie documentele provenite de la CC. în cadrul acestei licitaţii, iar, deşi reprezentanţii W. S.A. au refuzat orice colaborare, cu ajutorul reprezentanţilor S.C. AA. au reuşit să obţină confirmările solicitate şi au avut loc astfel mai multe întâlniri . Martorul HHHHH. şi-a menţinut declaraţia în faţa instanţei .

Şi martorul EEEEE. a declarat că inculpatul R. i-a spus că este supărat pe inculpatul B. deoarece a falsificat nişte acte pentru o licitaţie de la Sibiu şi că îi va face plângere penală.

Legat de aspectele privind pretinsul şantaj la care ar fi fost suspus inculpatul B., instanţa a arătat următoarele:

Inculpatul B. a declarat că, după data de 30.01.2013 (când s-au rupt relaţiile cu inculpaţii R. şi O., aspecte detaliate cu ocazia analizării probatoriului privitor la CL1), nu a mai avut niciun contact cu inculpatul R., iar la începutul lunii iunie 2013 a fost sunat de acesta care i-a cerut să se întâlnească la Braşov, iar la acea întâlnire i-a spus că este "surprins" că CC. a acordat susţinere tehnică pentru licitaţia de la Ocna Sibiului, moment în care inculpatul B. i-a răspuns că are "o problemă de memorie" .

Inculpatul R. a negat că l-ar fi şantajat pe inculpatul B., susţinând că i-a cerut acestuia doar să îşi recunoască falsurile în faţa S.C. AA. şi a W. S.A.

Instanţa a arătat că, aşa cum rezultă din expunerea detaliată a stării de fapt, la data de 16.06.2013, inculpatul R. şi CC. nu aveau dovada clară a faptului că angajamentul de susţinere tehnică fusese efectiv folosit în procedura de atribuire a CL5, nu erau în posesia angajamentului autentificat de notar, demersurile în vederea stabilirii împrejurării dacă a fost folosit un astfel de document şi a obţinerii acestuia fiind într-un stadiu incipient.

Instanţa a mai arătat că dacă, într-adevăr, ar fi fost vorba de un şantaj, nu s-ar fi continuat de către CC. demersurile în vederea rezolvării problemei cu S.C. AA. şi W. Mai mult, deşi se arată în rechizitoriu că, deoarece inculpatul B. nu a acceptat să plătească ce i s-a cerut, inculpaţii O. şi R. au depus plângerea penală împotriva acestuia, instanţa a arătat, în primul rând, că plângerea a fost făcută la peste 8 luni de la data acestui pretins şantaj şi fără a mai exista nicio altă discuţie sau corespondenţă între ei, iar în al doilea rând, formularea plângerii penale a fost consecinţa faptului că, urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale de către W., S.C. AA. a solicitat CC., la data de 13.12.2013, ca, în calitate de terţ susţinător, să preia executarea CL5 (aşa cum a rezultat din expunerea detaliată a stării de fapt).

În concret, instanţa a constatat că, la data 3.06.2013, inculpatul R. i-a trimis un e-mail inculpatului B. prin care îi cerea să se vadă de urgenţă "cu privire la proiectul Ocna Sibiului câştigat de W.", propunându-i o întrevedere în data de 5.06.2013 la Braşov, inculpatul B. a fost de acord, R. comunicându-i ora şi locul întâlnirii . Nu a existat în cuprinsul acestor mesaje nicio solicitare adresată inculpatului B. de a veni singur şi nici vreo altă probă care să confirme susţinerile inculpatului B. în sensul că i s-a cerut de către inculpatul R. să vină singur. Dimpotrivă, martorul HHHHH. a declarat că inculpatul B. a acceptat să întâlnească cu inculpatul R. după ce acesta din urmă a încercat de mai multe ori să ia legătura cu el, iar martorul s-a dus cu inculpatul R. la un bar din Braşov, unde inculpatul B. a refuzat să vorbească cu el în prezenţa martorului şi l-a chemat afară . Martorul a declarat în continuare că cei doi au discutat "aproximativ 3 minute cam agitat", după care inculpatul B. a plecat, iar inculpatul R. i-a comunicat martorului că acesta a negat că ar fi contrafăcut documentele. În faţa instanţei, martorul şi-a menţinut declaraţia, precizând expres că inculpatul B. i-a făcu un semn inculpatului R. şi l-a chemat afară din local, scuzându-se faţă de martor că dorea să discute ceva personal cu acesta . Martorul a menţionat că pe inculpaţii B. şi D. îi cunoscuse anterior, prin intermediul inculpatului R., care îi prezentase ca fiind persoanele care au pus în contact I. S.R.L. şi CC. şi pe care le cunoscuse la un târg de specialitate în domeniul apelor .

La data de 16.06.2013, inculpatul R. i-a trimis un e-mail inculpatului B. prin care îi comunica faptul că, urmare a întâlnirii lor de la Braşov, a discutat cu inculpatul O., care i-a acordat timp de o săptămână să îl facă să accepte propunerea lui despre care el a vrut să-i vorbească, cerându-i să îl sune până luni seara, cel târziu, deoarece vrea să îl ajute, înainte ca dosarul să fie preluat direct de avocaţi .

Instanţa a constatat că din cuprinsul acestui e-mail nu rezultă niciun şantaj, nefiind formulată vreo solicitare, iar referirea la recurgerea la proceduri judiciare nu are semnificaţia unei ameninţări în înţelesul C. pen.

Mai mult, la doar 5 zile de la primirea acestui mesaj, respectiv la data de 21.06.2013, inculpatul B. i-a trimis inculpatului R. (şi altor destinatari) un e-mail prin care îi propunea, în termeni amicali, încheierea unui contract de subcontractare cu o societate fără legătură cu cele din prezenta cauză, ceea ce a infirmat categoric faptul că inculpatul B. ar fi fost victima unui şantaj din partea inculpaţilor R. şi O..

S-a reţinut că susţinerile inculpatului B. din faţa instanţei, preluate din rechizitoriu, în sensul că inculpatul R. l-ar fi şantajat în data de 16.06.2013, pretinzându-i o sumă de bani pentru a nu face plângere împotriva acestuia pentru falsurile comise, precum şi susţinerile inculpatei D. în acelaşi sens, tot în faţa instanţei, nu sunt confirmate de probele administrate. De asemenea, nu a avut suport probator aprecierea de ordin general din rechizitoriu de la fila x, în sensul că "Analizarea împrejurărilor ulterioare în care s-au derulat evenimentele justifică concluzia că acoperirea falsurilor dacă interesele financiare corespund apare ca şi un mod de operare, devenind în caz de nevoie motiv de şantaj şi de evitare a răspunderii".

Astfel, instanţa a remarcat faptul că însuşi inculpatul B. nu a menţionat nimic în cursul urmăririi penale despre un astfel de şantaj, deşi a relatat aspecte privind discuţiile cu inculpatul R. din luna iunie 2013 legate de susţinerea tehnică acordată W. S.A. . Nici inculpata D. nu a menţionat absolut nimic în declaraţia din cursul urmăririi penale legat de acest aspect.

În final, instanţa a arătat că, oricum, aspectele invocate de inculpatul B. şi preluate în rechizitoriu referitoare la pretinsul şantaj nu au nicio relevanţă raportat la obiectul probaţiunii din prezenta cauză.

Chiar dacă se bănuia că documentele care atestau susţinerea tehnică din partea CC. pentru W. erau false, formularea plângerii penale de către CC. a avut loc la data de 26.02.2014, după un interval relativ mare de timp de la descoperirea falsului, motivat, pe de o parte, de faptul că au încercat să rezolve amiabil situaţia prin acceptarea de către S.C. AA. şi W. a faptului că nu se acordase susţinerea tehnică şi astfel CC. nu ar fi avut nicio consecinţă de suferit, iar pe de altă parte, de faptul că, la data de 13.12.2013, S.C. AA. a solicitat în mod expres CC. să preia executarea CL5 ca terţ susţinător, până la acel moment societăţii libaneze neadresându-i-se vreo astfel de solicitare. De altfel, nici S.C. AA., care a făcut propriile verificări privind autenticitatea documentelor, nu a formulat plângerea penală decât tot în luna februarie 2014, urmare a faptului că executarea CL5 nu se făcuse de către W., iar CC. a refuzat să îl execute ca terţ susţinător invocând falsurile comise (aspect confirmat şi de martorul NNNNNN. - dosar instanţă). Martorul HHHHH. a declarat că, după ce i s-a confirmat şi de către inculpatul O. că nu a acordat nicio susţinere tehnică şi acesta din urmă a afirmat că dacă s-a acordat o astfel de susţinere, a fost făcută în baza unui act fals, l-a sfătuit pe inculpatul R. să se adreseze unui avocat, martorul neavând competenţe de a acorda asistenţa juridică şi recomandându-i-l pe martorul PPP. - avocat . Martorul PPP. a declarat că a făcut demersuri în baza mandatului primit de la CC. prin intermediul inculpatului R., precizând că inculpatul i-a spus că a fost la S.C. AA., însă nu a fost luat în serios, martorul relatând modul în care el a obţinut documentele de la biroul notarial al inculpatei U., faptul că a constatat că traducerile erau făcute după documente care nu erau originale, ci păreau a fi făcute pe calculator, a confirmat vizitele la S.C. AA., modul în care a obţinut copii după toate documentele din dosarul de licitaţie care proveneau aparent de la CC. sau priveau această societate, declaraţia martorului coroborându-se cu declaraţiile martorilor HHHHH., NNNNNN., precum şi cu e-mailurile şi înscrisurile menţionate cu ocazia expunerii stării de fapt . Martorul PPP. a mai declarat că, la şedinţa la care a participat la S.C. AA. împreună cu martorul HHHHH. şi toată conducerea acestei societăţi, i s-a părut că nu toată lumea era convinsă că se putea rezolva problema pe calea plângerii penale, astfel că s-a căutat o altă soluţie . Martorul a mai precizat că el a fost angajat pentru a face verificări în numele CC. cu privire la înscrisurile din dosarul de licitaţie şi modul în care au fost obţinute, iar după ce a făcut aceste verificări şi a comunicat rezultatul lor şi i s-a dat împuternicirea de a face plângerea penală, a formulat acea plângere . Şi partea civilă CC., prin reprezentant, a declarat în acelaşi sens, că plângerea a fost formulată doar după ce CC. a avut toate informaţiile, a informat părţile interesate, a angajat un avocat şi a cunoscut toate elementele necesare pentru formularea acesteia .

Martorul HHHHH. a declarat că inculpatul R. s-a dus la Cluj-Napoca să discute cu reprezentanţii W. S.A. despre această problemă, dar a aflat că s-a dus degeaba, fără să poată preciza dacă s-a întâlnit sau nu R. cu cineva de la această societate .

Instanţa a remarcat că, în cursul urmăririi penale, inculpatul B. a declarat că nu îşi aminteşte exact dacă despre licitaţia de la Ocna Sibiului a "vorbit punctual" cu inculpatul R., precizând totodată că este sigur că acesta ştia despre susţinerea tehnică şi că era imposibil să nu fi aflat acest lucru de la martorul ZZ., cu care ţinea constant legătura . Legat de această afirmaţie, instanţa a arătat că dacă, într-adevăr, inculpatul B. ar fi discutat cu inculpatul R. despre această susţinere tehnică, iar CC. ar fi fost de acord, în mod cert i s-ar fi dat procură specială în acest sens, procură în care ar fi fost menţionat şi inculpatul R., aşa cum s-a procedat în cazul tuturor licitaţiilor la care CC. a dorit să participe.

Deşi inculpatul B. a menţionat că martorul EEEEEE. a promis că, dacă licitaţia va fi câştigată, CC. va primi pentru susţinerea tehnică acordată 2% de la W. din valoarea contractului pentru servicii de consultanţă, nu a menţionat că această împrejurare ar fi fost adusă la cunoştinţa inculpatului R. sau a vreunui reprezentant al CC. şi nici locul şi momentul în care ar fi avut loc o astfel de discuţie.

În faţa instanţei a precizat că întâlnirea la care s-a discutat de acest procent a fost cea din mai- iunie 2012 de la Braşov, la care au participat inculpatul R., martorul EEEEEE., el şi inculpata D. şi că atunci s-a discutat despre participarea la licitaţia de la Ocna Sibiului şi acordarea susţinerii tehnice de către CC. şi s-a convenit ca, în cazul în care W. S.A. câştigă licitaţia, CC. să primească un comision de 2-3% din valoarea contractului, aceasta reprezentând o recompensă pentru consultanţa pe care urma să o acorde pe parcursul derulării contractului, precum şi pentru susţinerea tehnică pe care urma să o acorde societăţii din Cluj . În continuare, inculpatul B. a declarat că, tot atunci, inculpatul R. i-a spus martorului că în situaţia în care societatea din Cluj câştigă licitaţia, el se va ocupa de obţinerea echipamentului specific pentru tratarea apei uzate, urmărind astfel să obţină o sumă de bani de la furnizorii de echipament din Franţa.

S-a constatat că aceste susţineri din faţa instanţei nu corespund realităţii. Astfel, discuţia la care a făcut referire inculpatul B. se susţine că ar fi avut loc în luna mai- iunie 2012, iar anunţul pentru licitaţia de la Ocna Sibiului s-a publicat în luna octombrie 2012. La fel de nesincere au fost şi susţinerile inculpatei D., în acelaşi sens cu ale inculpatului B., legate de întâlnirea şi discuţiile de la Braşov . În plus, aceste susţineri ale inculpaţilor au fost în contradicţie totală cu cele declarate de inculpatul B. în cursul urmăririi penale, în sensul că nu îşi amintea dacă l-a informat pe inculpatul R., punctual, despre licitaţia de la Ocna Sibiului, inculpatul nemenţionând nimic despre vreo solicitare a acestuia de a se ocupa de livrarea echipamentelor.

La data de 11.05.2014, CC. a predat Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. calculatorul ce aparţinuse numitului WWWW. şi pe care fuseseră copiate documentele de pe stick-ul predat de inculpatul B. .

În acord cu susţinerile inculpatului R., instanţa a reţinut că nu a existat nicio corespondenţă între inculpaţii B. şi R. cu privire la CL5, nu a existat nicio corespondenţă între inculpatul R. şi ZZ. ca reprezentant al GGG. privitor la acest proiect, nu a existat nicio informare din partea inculpatului B. către inculpatul O. sau către CC. cu privire la demersurile făcute de acesta şi nici măcar cu privire la o eventuală intenţie de participare la această licitaţie. Întrebat fiind cu privire la acest aspect, inculpatul B. a susţinut că, deşi a purtat corespondenţă cu inculpatul R. cu privire la licitaţiile de la Iaşi, Buzău şi Câmpina Plopeni atunci când a întocmit documentaţiile, nu îşi aminteşte dacă a purtat corespondenţă pe mail cu inculpatul R. despre proiectul de le Ocna Sibiului, susţineri pe care instanţa le-a apreciat, în lumina tuturor celor expuse mai sus, ca fiind nesincere.

Susţinerile inculpaţilor B. şi D. în sensul că au avut acordul inculpatului R. pentru a falsifica documentele şi că CC. ştia de licitaţie au fost infirmate şi de martorul ZZ.. Astfel, instanţa a arătat că martorul ZZ., care a colaborat cu inculpatul B. pentru întocmirea documentaţiei tehnice din dosarul de licitaţie, a declarat că nu îşi aminteşte ca inculpatul R. să fi intervenit în acest proiect, martorul precizând că proiectul era prea mic şi că nu i-a cerut acestuia preţuri pentru echipamentele din acest proiect . A declarat în continuare că inculpatul R. nu l-a sunat pentru acest proiect. Martorul a mai declarat că nu l-a informat pe inculpatul R. nici despre o întâlnire pe care a avut-o la Cluj-Napoca, la sediul W. S.A., cu martorul EEEEEE., că, deşi a crezut că proiectul Ocna Sibiului era unul normal, care implica o colaborare între el, B., R. şi CC., aşa cum au implicat celelalte proiecte, a aflat ulterior, de la inculpatul R., că nu CC. a oferit susţinerea tehnică . Martorul a declarat în continuare că inculpatul R. "nu era mulţumit de faptul ca am răspuns pentru licitaţia Ocna Sibiului" şi că i-a spus că CC. nu participase la licitaţie . În aceeaşi declaraţie martorul a precizat, totodată, că la GGG. a asigurat susţinerea tehnică pe partea de proiectare, deoarece CC. nu voia să participe, astfel că GGG. şi S.C. HHH. S.R.L. au participat în ce priveşte echipamentele pentru staţie . A adăugat că GGG. avea capacitatea tehnică de a executa astfel de proiecte, dar nu dispunea de mijloacele financiare. A menţionat că crede că GGG. era subcontractant pentru proiectul CL5, deoarece W. i-a contactat pentru realizarea echipamentelor. A revenit apoi şi a precizat că, pentru participarea la licitaţie, GGG. asigura proiectarea, iar apoi S.C. HHH. S.R.L. le-a propus să participe împreună pentru partea de echipamente şi proiectare . A menţionat expres că nu ştia cine a asigurat experienţa similară pentru CL5 .

Declaraţia martorului ZZ. a infirmat categoric şi susţinerile inculpatului B. din faţa instanţei în sensul că în perioada în care a întocmit studiul tehnic pentru Ocna Sibiului au avut loc mai multe întâlniri la care a participat inculpatul R. şi că acesta a discutat personal cu martorul ZZ., precum şi susţinerile inculpatei D. în sensul că s-a convenit ca ZZ. şi B. să întocmească oferta tehnico-financiară, că în caz de câştigare a licitaţiei, GGG. să semneze un contract de proiectare cu W., iar inculpatul R. să se ocupe de vânzarea de echipamente specifice către W. .

Privitor la susţinerile de ordin general ale inculpaţilor B. şi D., în sensul că pentru operaţiunile de aplicare a ştampilelor şi semnăturilor prin preluarea lor prin scanare de pe alte documente au avut acordul inculpatului R. şi că, uneori, le-au făcut chiar în prezenţa acestuia, totul din cauza lipsei de timp, instanţa a făcut trimitere şi la aspectele absolut similare invocate de aceşti inculpaţi şi în legătură cu CL1 Sinaia-Breaza, fără a le mai relua, rezumându-se la a arăta că, nu doar că nu sunt dovedite prin nicio probă, dar au fost infirmate categoric de alte probe. Instanţa a arătat că, la fel ca pentru CL1 Sinaia-Breaza, nici pentru CL5 Ocna Sibiului nu a existat nicio solicitare din partea inculpatului B. de a i se da o procură specială, astfel că argumentul privind lipsa de timp nu are niciun fundament. Probaţiunea administrată a dovedit că solicitările inculpatului B. de a-i fi remise procuri erau onorate de CC. în decurs de câteva zile.

Instanţa a arătat că martorul NNNNNN. şi reprezentantul părţii civile S.C. AA. au confirmat inclusiv faptul că, la data de 24.01.2014, inculpatul B. s-a prezentat la întâlnirea la care fusese convocată W., după ce CC. îşi exprimase în mod clar refuzul de a prelua executarea CL5 şi adusese la cunoştinţa S.C. AA. şi a W. S.A. faptul că documentele care atestau susţinerea tehnică din partea CC. erau false, inculpatul urmărind şi de această dată realizarea unui interes financiar strict personal. În acest sens, instanţa a menţionat că martorul NNNNNN., director al UIP, a declarat că, la acea întâlnire, W., prin reprezentantul său legal JJJJJJ. şi juristul firmei, au propus ca o societate din Mediaş, ai cărei reprezentanţi erau, de asemenea prezenţi, să preia lucrarea, fapt refuzat deoarece era ilegal, iar contractul era deja reziliat în viziunea S.C. AA. . Martorul NNNNNN. a mai precizat că la acea întâlnire inculpatul B. a afirmat că documentele nu sunt false şi că s-a mai prezentat la o altă licitaţie în Prahova cu aceleaşi documente sau acelaşi tip de documente. Inculpatul B. a declarat doar că, fiind întrebat despre calitatea în care s-a prezentat la acea întâlnire, a afirmat că a fost "la momentul licitaţiei reprezentant al CC.", fără a menţiona nimic despre aspectele relatate de martorul NNNNNN., pe acestea din urmă instanţa reţinându-le ca fiind pertinente, deoarece martorul nu avea de unde să ştie despre problemele similare privitoare la licitaţia pentru CL1 Sinaia-Breaza, decât din relatările inculpatului.

Legat de aceste împrejurări, inculpata D. a declarat că ea şi inculpatul B. au participat la acea (singură) întâlnire urmare a invitaţiei adresate de W., că li s-a adus la cunoştinţă că inculpatul R. fusese la sediul S.C. AA. şi contestase susţinerea tehnică din partea CC. . A precizat că, la plecarea de la S.C. AA., s-au întâlnit cu inculpatul R., care l-a întrebat pe B. ce căuta acolo şi dacă erau în numele CC., răspunzându-i-se că nu

Instanţa a remarcat că declaraţiile inculpaţilor B. şi D. se contrazic cu privire la persoana care le-a solicitat să găsească un subcontractor şi să se deplaseze la S.C. AA. Sibiu, inculpatul B. susţinând că acea persoană era JJJJJJ., iar inculpata că era numitul BBBBBB. . Indiferent cine era această persoană, instanţa a subliniat că inculpatul B. a fost cel care a identificat potenţialul subcontractor şi s-a prezentat cu acesta la întâlnirea menţionată, aşa cum chiar acest inculpat a declarat.

Cât priveşte falsificarea, de către inculpaţii B. şi D., a documentelor aparent emanând de la martorul ZZ. şi GGG., instanţa a arătat că raportul de constatare criminalistică a dovedit şi faptul că aceştia au falsificat un document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" ZZ. (1 pagină) - dosar de urmărire penală, cât şi procura specială redactată în limba franceză intitulat datată 12 noiembrie 2012 (1 pagină) - dosar de urmărire penală.

Legat de aceste aspecte, instanţa a reţinut că martorul ZZ. a declarat că el crede că era susţinător tehnic, precizând că nu era interesat detaliile administrative. O astfel de susţinere, făcută într-o astfel de manieră, nu a putut fi însă primită, nefiind vorba doar de depunerea unor documente într-un dosar, ci de implicarea GGG. în raporturi juridice cu autoritatea contractantă, cu asumarea obligaţiei de a executa lucrarea în situaţia în care ofertantul nu o făcea.

În fine, dacă pentru proiectul CL1 Sinaia-Breaza martorul ZZ. a precizat că "poate" i-a dat acordul inculpatului B. să scaneze ştampila GGG., cu privire la proiectul CL5 nu a menţionat nimic în acest sens, deşi inculpatul B. a susţinut că a avut acordul martorului pentru a scana ştampila GGG. . Referitor la susţinerea inculpatului B. în sensul că a avut o procură generală de reprezentare a GGG. în România, instanţa a arătat că aceasta a fost dată ulterior licitaţiilor, cu ocazia analizei materialului probator privitor la CL1 şi, oricum, nu ar fi justificat falsurile.

În fine, inculpaţii au falsificat şi semnătura şi ştampila traducătorului autorizat RRRR., martora declarând că nu a permis niciodată acestora să utilizeze ştampila şi semnătura sa în original sau scanate şi că nici nu a aplicat ea pe traducerile efectuate ştampila şi semnătura scanate. A declarat că traducerile erau tipărite, ştampilate şi semnate, iar ulterior erau transmise în format electronic . Aspectele privind efectuarea traducerilor şi legalizarea semnăturii traducătorului au fost detaliate cu ocazia analizării materialului probator referitor la inculpata U.. Instanţa a arătat că, pentru CL5, inculpaţii B. şi D. au trimis prin e-mail martorei RRRR. documentele care necesitau traducere, însă pentru CL5, exceptându-le pe cele care au necesitat legalizarea semnăturii traducătorului, inculpaţii au falsificat semnătura martorei pe nu mai puţin de 22 de documente.

V.2.2. Referitor la inculpaţii E. şi W.

Instanţa, analizând probatoriul administrat şi apărările acestor inculpaţi, a arătat că probaţiunea administrată nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că au cunoscut faptul că documentele depuse la dosarul de licitaţie şi care dovedeau susţinerea tehnică şi profesională din partea CC. au fost falsificate de inculpaţii B. şi D. şi că ar fi ştiut că îşi aduc contribuţia la o activitate frauduloasă concertată care a avut ca rezultat atribuirea CL5, cum se reţine în rechizitoriu .

S-a reţinut că inculpatul E. a susţinut, în mod constant, în toate declaraţiile, că nu a ştiut că documentele aduse de inculpatul B., care atestau susţinerea tehnică din partea CC., au fost falsificate, iar probele administrate nu au dovedit contrariul. Inculpatul E. a declarat în mod expres că nu s-a întâlnit cu inculpatul B. şi că acesta nu i-a adus la cunoştinţă că înscrisurile nu erau conforme cu legea, inculpatul precizând că, în caz contrar, nu ar fi fost de acord ca W. să participe la licitaţie . Martorul EEEEEE. a declarat că nici el şi nici inculpatul E. nu prea mai doreau să participe, că, privitor la CL5, s-a stabilit doar formula de participare, că alte discuţii prealabile nu s-au mai purtat, iar inculpaţii B. şi D. au făcut documentaţia .

Inculpaţii B. şi D. au declarat în mod constant că nu au adus la cunoştinţa inculpatului E. şi nici a vreunei alte persoane de la W. faptul că documentele erau falsificate .

Instanţa a arătat că actul de sesizare nu indică vreo probă concretă pe baza căreia să se dovedească în mod incontestabil sau, cel puţin, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul E. şi, implicit, inculpata W., au avut cunoştinţă de faptul că inculpatul B. a prezentat documente false, arătându-se (la fila x) că "Despre documentele depuse în cadrul procedurii a luat cunoştinţă inculpatul E., directorul general al W., care le contrasemnează, inclusiv pe cele falsificate", ci se fac referiri la mai multe aspecte conexe, care, în opinia procurorului, ar justifica o astfel de concluzie. Instanţa a constatat că niciuna dintre aceste împrejurări nu dovedeşte faptul că inculpatul E. şi, implicit, inculpata W., au cunoscut caracterul fals al înscrisurilor, realizând o analiză a argumentelor invocate de procuror şi a probelor la care s-a făcut trimitere, precum şi a probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti.

Procura falsificată în limba franceză aparent emanând de la CC. nu a fost depusă în dosarul de licitaţie, fiind depusă doar traducerea cu legalizarea de semnătură efectuată de inculpata U. sub nr. x/27.11.2012, la dosarul de licitaţie, aşa cum se menţionează în opisul întocmit de partea civilă S.C. AA. privitor la documentele înaintate Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din documentele depuse la dosarul de licitaţie . Procura în limba franceză a fost obţinută de S.C. AA. doar în luna august 2013, cu legalizarea de semnătură sub nr. x/19.08.2013 . Instanţa a constatat că nu există nicio probă care să ateste faptul că procura falsificată, în limba franceză, ar fi fost depusă de inculpaţii B. şi D. la sediul inculpatei W. Legat de aceste aspecte, instanţa a arătat că martora FFFFFF. a declarat că nu a văzut procura de reprezentare dată de CC. inculpatului B. în original, ci doar traducerea acesteia cu legalizarea semnăturii . Deşi în faţa instanţei martora a susţinut că a văzut o procură redactată în altă limbă care fusese tradusă şi legalizată, posibil în limba arabă, fiindu-i solicitat să explice contradicţia cu ceea ce a declarat în cursul urmăririi penale, martora a precizat că nu îşi mai aminteşte bine, având în vedere că este în vârstă de 70 de ani şi au trecut 5 ani de la data evenimentelor .

S-a remarcat că situaţia este identică şi în cazul procurii falsificate, tot în limba franceză, care a fost tradusă cu legalizarea de semnătură efectuată de inculpata U. sub nr. x/18.12.2012 şi care a stat la baza angajamentului de susţinere tehnică şi profesională autentificat de inculpata V. 3875/18.12.2012, înaintat ca urmare a solicitării de clarificare formulată de S.C. AA. sub nr. x/17.12.2012, nici această procură falsificată nefiind înaintată părţii civile S.C. AA. Procura în limba franceză a fost obţinută de S.C. AA. doar în luna august 2013, cu legalizarea de semnătură sub nr. x/19.08.2013 . În mod similar, instanţa a constatat că nu există nicio probă care să ateste faptul că procura falsificată, în limba franceză, ar fi fost depusă de inculpaţii B. şi D. la sediul inculpatei W.

În plus, instanţa a constatat că aceste procuri nu sunt menţionate nici în listele de documente din cuprinsul e-mail-urilor trimise de inculpata D. către W. în perioada 27.11.2012 - 18.12.2012, depuse de inculpatul E. .

Prin urmare, s-a reţinut că nu există probe în sensul că inculpatul E. sau alţi angajaţi ai inculpatei W. ar fi putut avea la dispoziţie procurile falsificate, redactate în limba franceză, ca să le poată citi şi, eventual, să îşi dea seama de falsuri. Cât priveşte procura falsificată aparent emanând de la GGG., instanţa a constatat, de asemenea, că nu a fost predată angajaţilor W. S.A.

Referitor la celelalte documente falsificate înaintate atât inculpatei W., cât şi, subsecvent, părţii civile S.C. AA., instanţa a arătat că operaţiunea de falsificare a fost foarte bine realizată, astfel încât documentele care purtau ştampilele şi semnăturile falsificate prin preluarea prin scanare aveau pe deplin aparenţa unor documente legale, astfel încât nici membrii comisiei de licitaţie nu şi-au putut da seama de acestea. În acest sens au fost declaraţiile martorilor GGGGGGGGG., HHHHHHHHH., IIIIIIIII., JJJJJJJJJ., membri ai comisiei de licitaţie - dosar urmărire penală, dosar instanţă, dosar instanţă). Martorii au mai declarat că nu a existat nicio suspiciune în legătură cu oferta tehnică depusă de W. sau privind calitatea inculpatului B. de reprezentant al CC.., că au verificat documentaţia prin raportare la cerinţele din fişa de date a achiziţiei şi documentaţia de atribuire, că documentele erau în original, iar formularele depuse erau corect completate. Martorii GGGGGGGGG., HHHHHHHHH. şi JJJJJJJJJ. au declarat că au verificat procesele-verbale de recepţie şi au făcut, suplimentar, şi verificări pe internet privitor la beneficiarii lucrărilor care justificau experienţa similară a CC. şi au constatat că aspectele menţionate în documentele depuse corespundeau realităţii. Instanţa a arătat că martora IIIIIIIII. a declarat că se verifica doar documentul depus în limba română, tradus şi legalizat, deoarece limba contractului era limba română .

În urma verificării angajamentelor de susţinere tehnică autentificate de inculpata V., membrii comisiei de licitaţie au observat că angajamentul autentificat sub nr. x/27.11.2012 nu conţinea formularea completă în unul din paragrafe, motiv pentru care s-a formulat o solicitare de clarificare adresată inculpatei W., la care s-a răspuns prin adresa nr. x/22.12.2012, la care a fost ataşat angajamentul autentificat sub nr. x/18.12.2012.

În privinţa niciunuia dintre angajamentele de susţinere tehnică nu s-a observat de către membrii comisiei de licitaţie faptul că în încheierea de autentificare se făcea referire la procuri traduse şi legalizate de inculpata U. în baza cărora inculpatul B. avea calitatea de reprezentant al CC., iar nu la procuri autentificate care să fi fost traduse şi apoi legalizate.

Toate acestea au justificat aprecierea că falsurile nu puteau fi descoperite cu uşurinţă, iar documentele aveau aparenţa de autenticitate, astfel încât susţinerile inculpatului E. în sensul că nu a sesizat vreo neregulă în legătură cu documentele pe care le-a contrasemnat s-au confirmat. Mai mult, procurile falsificate în limba franceză nu au fost depuse la W. şi, prin urmare, nu au fost incluse în dosarul de licitaţie.

În plus, în ce priveşte procurile cu legalizarea de semnătură şi angajamentele de susţinere tehnică şi profesională autentificate, instanţa a reţinut că şi inculpatul E. şi martorii care au fost membri în comisia de licitaţie au declarat că au avut încredere în autenticitatea lor deoarece emanau de la un notar public, aspect care este în deplină concordanţă cu prezumţia de legalitate a actelor notariale, care decurge din prevederile art. 4 din Legea nr. 36/1995, care statua, la acea vreme, că actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă şi, după caz, forţa executorie prevăzute de lege.

În acest context, instanţa a arătat că sunt pertinente susţinerile inculpatului E. în sensul că împrejurarea că mandatul inculpatului B. de reprezentare a CC. era semnat de notar i-a determinat să nu ia legătura direct cu societatea libaneză .

În dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu, instanţa a arătat că împrejurarea că documentaţia tehnică a fost întocmită de inculpaţii B. şi D. şi nu de serviciul tehnic-ofertare al W. S.A. nu are nicio relevanţă cu privire la acuzaţiile aduse inculpaţilor E. şi W., care constau în folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente false. Mai mult, documentaţia tehnică a fost considerată corespunzătoare şi a determinat câştigarea licitaţiei de către societatea clujeană.

Aşa cum a declarat inculpatul E., declaraţia semnată de acesta şi depusă la dosarul de licitaţie, în sensul că toate înscrisurile sunt exacte şi corecte, a privit actele depuse de W., deoarece în privinţa documentelor aparent emanând de la CC. declaraţia similară fusese dată de inculpatul B..

Martora FFFFFF. a declarat că prima suspiciune legată de nereguli în privinţa procurii prezentate de inculpatul B. a apărut doar în luna august 2013 când W. a primit e-mailul de la martorul HHHHH. prin care li s-a adus la cunoştinţă că CC. nu a dat vreo împuternicire pentru susţinerea tehnică şi s-a solicitat să li se pună la dispoziţie toate documentele privind CC. care au fost folosite la licitaţie şi, în special, împuternicirile pentru inculpatul B. . Martora a precizat că toate documentele prezentate de inculpatul B. au fost depuse în original la dosarul de licitaţie, la W. rămânând doar copii ale acestora şi că au fost trimise prin e-mail documentele solicitate de CC. A mai precizat că nu s-au făcut verificări din punct de vedere al conţinutului şi formei angajamentului de susţinere tehnică din partea CC., deoarece acesta se făcea pe un formular standard, iar în situaţia în care autoritatea contractantă avea vreo nelămurire sau considera că era incomplet, formula o solicitare de clarificare, iar dacă nu se răspundea unei astfel de solicitări în termenul fixat, opera descalificarea automată a ofertantului .

Instanţa a arătat că lipsa experienţei similare pentru participarea la licitaţia pentru CL5 a W. S.A. reprezenta o realitate de necontestat şi a fost menţionată ca atare în declaraţiile inculpatului E., ale martorei KKKKKKKKK. şi ale martorului LLLLLLLLL..

Lipsa acestei experienţe similare nu constituia însă un impediment absolut pentru participarea la licitaţie, deoarece experienţa similară putea fi asigurată, în mod legal, prin participarea unui terţ susţinător, în condiţiile ar. 190 din O.U.G. nr. 34/2006. Prin urmare, faptul că inculpatul E. i-a comunicat martorei FFFFFF., şefa serviciului tehnic-ofertare al W. S.A., să pregătească documentaţia de calificare a societăţii pentru licitaţie, în pofida faptului că societatea nu îndeplinea condiţia experienţei similare (declaraţia martorei dosar urmărire penală), nu avea nimic ilegal şi, în dezacord cu cele menţionate în rechizitoriu, instanţa a arătat că nici nu obliga la un demers ilegal şi nici măcar nu crea premisele unui astfel de demers în vederea îndeplinirii acestei condiţii. Legislaţia însăşi permitea îndeplinirea acestei condiţii prin asigurarea susţinerii tehnice şi profesionale de către o altă societate care o îndeplinea, aşa cum s-a întâmplat, de altfel. Chiar martora a declarat că inculpatul E. i-a spusă să pregătească documentaţia pentru ipoteza în care vor găsi un asociat sau un terţ susţinător.

Mai mult, W. nu era străină de realizarea unor astfel de obiective, având în derulare, la momentul licitaţiei pentru CL5, lucrarea de la Luncani care presupunea, printre altele, construirea unei staţii de epurare şi a unei staţii de potabilizare, şi construise la Cricău o staţie de epurare, care însă nu fusese recepţionată la momentul licitaţiei, astfel că nu puteau fi avute în vedere ca experienţă similară, nefiind finalizate lucrările şi întocmite procesele-verbale de recepţie şi punere în funcţiune, cum se cerea prin fişa de date a CL5 (declaraţii inculpat E. - dosar instanţă, declaraţia martorei FFFFFF. - dosar instanţă). Martorul LLLLLLLLL. a precizat că W. executase o lucrare având ca obiect staţie de epurare la Cricău şi o microstaţie de epurare în Câmpia Turzii . Instanţa a arătat că este adevărat că specificul lucrărilor de construcţii executate de W. era reprezentat de lucrări civile, iar staţiile de epurare şi potabilizare ce formau obiectul CL5 erau de mari dimensiuni, dar aceste împrejurări nu puteau conduce la o limitare a lucrărilor contractate de societate, în măsura în care aceasta îndeplinea condiţiile legale (care o priveau) pentru a încheia astfel de contracte. Aşa cum s-a arătat, legislaţia însăşi permitea participarea la licitaţii a unor societăţi care, luate individual, nu îndeplineau toate condiţiile cerute de fişa de date.

Legat de acest aspect, s-a menţionat că martorul LLLLLLLLL. a declarat în cursul urmăririi penale că W. nu avea personal calificat care putea să proiecteze o lucrare precum cea de la Ocna Sibiului, că nu avea personal care să poată executa o asemenea lucrare în sensul montajului după flux tehnologic, ci doar lucrări de infrastructură, respectiv turnări betoane, clădiri anexe, iluminat perimetral şi alte lucrări similare . În faţa instanţei însă, martorul a declarat că W. avea capacitatea de a executa lucrarea, având ingineri angajaţi şi personal de muncitori, dar nu îndeplinea condiţia privind experienţa similară din ultimii 5 ani, având o experienţă similară mai veche de această perioadă. A precizat că, daca era nevoie, societatea putea suplimenta personalul de specialitate în funcţie de necesităţi, iar pentru a explica neconcordanţa dintre declaraţia din faţa instanţei şi cea din cursul urmăririi penale a arătat că, în fapt, W. "poate executa cu personal propriu o asemenea lucrare, dar în momentul în care se semnează un contract cu un furnizor de echipamente, acesta vine cu proprii angajaţi pentru partea de montaj pentru a asigura garanţia pentru acele echipamente, de obicei". A precizat că în cadrul unei lucrări de epurare sunt şi lucrări adiacente, iar acestea nu cad în sarcina furnizorului şi montatorului de echipamente . Şi martorii FFFFFF. şi JJJJJJ. au declarat că W. avea capacitata de a executa lucrarea, întrucât dispunea de toate resursele materiale, umane şi tehnice necesare în acest sens .

Instanţa a arătat că aceste contradicţii nu au relevanţă în prezenta cauză. Verificarea îndeplinirii condiţiilor de participare la licitaţie de către un ofertant presupune stabilirea de către comisia de licitaţie a faptului că toate cerinţele din fişa de date sunt îndeplinite, prin raportare la datele care rezultă din documentaţia depusă de ofertant, şi nu poate fi raportată exclusiv la aprecieri ale unui angajat, oricât de competent ar fi acesta, iar în prezenta cauză comisia de licitaţie a stabilit prin raportul procedurii că W. îndeplinea toate condiţiile pentru ca oferta sa să fie declarată eligibilă, condiţia experienţei similare fiind şi ea îndeplinită prin participarea ca terţ susţinător al CC.. Nu s-a dovedit prin probele administrate şi nici nu s-a menţionat măcar în rechizitoriu faptul că W. ar fi fost declarată câştigătoare în pofida faptului că nu îndeplinea condiţiile (care o priveau) cerute prin fişa de date, iar obiectul prezentei cauze îl reprezintă faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, constând în folosirea de documente falsificate de către inculpaţii B. şi D., folosire care a determinat câştigarea licitaţiei.

Deşi se arată în rechizitoriu, la filele x, că inculpatul E. "a hotărât participarea în formula ofertantului unic, deşi societatea pe care o conducea nu dispunea de personal calificat pentru această lucrare, situaţie în care identificarea unui terţ susţinător era de importanţă maximă, nefiind doar o condiţie formală în cadrul procedurii", şi că "nu a încercat niciodată să ia legătura cu reprezentaţii societăţii libaneze şi să stabilească detaliile colaborării cu aceştia", s-a menţionat, fără a se mai relua cele expuse mai sus, că intervenţia obligatorie a terţului susţinător în executarea lucrărilor ce formează obiectul contractului are loc doar la solicitarea beneficiarului şi doar în ipoteza în care antreprenorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile. Recurgerea la implicarea acestui terţ este deci subsidiară, antreprenorul având posibilitatea legală de a subcontracta, în condiţiile legii şi ale caietului de sarcini, cu aprobarea beneficiarului, anumite lucrări pe care nu le-ar putea realiza. Nu era necesar, prin urmare, să fie stabilite, în prealabil, condiţiile unei colaborări între W., ca ofertant şi CC., ca terţ susţinător. Aceste aspecte au fost menţionate şi de inculpatul E. în declaraţia dată . Mai mult, aşa cum s-a arătat, inculpaţii B. şi D., care întocmiseră, cu ajutorul martorului ZZ., proiectul tehnic şi oferta tehnico-financiară, urmau să colaboreze cu W. pe partea privind realizarea staţiei de epurare.

Inculpatul E. a declarat în faţa instanţei că, deşi nu ştia date concrete despre CC. şi că el nu a discutat direct cu inculpatul B. despre motivul pentru care CC. dorea să acorde susţinere tehnică W. S.A., a avut încredere în cei doi inculpaţi care au prezentat documente notariale prin care dovedeau că inculpatul B. era împuternicit să dea declaraţia ce conţinea angajamentul de susţinere tehnică şi profesională în numele CC. Prin urmare, instanţa a arătat că aspectele din rechizitoriu în sensul că inculpatul E. a acceptat ca toată documentaţia tehnică să fie întocmită de către cei doi în numele unei societăţi străine, despre care nu avea nicio referinţă şi că nu a dispus niciunui angajat să verifice societatea sau să încerce să stabilească o legătură directă (toţi angajaţii audiaţi în calitate de martor spunând că nu cunosc nimic despre această societate; de ex. martorul LLLLLLLLL. - dosar urmărire penală, dosar instanţă), deşi reale, nu au putut avea, în opinia instanţei, semnificaţia unei rele-credinţe şi, cu atât mai puţin, semnificaţia cunoaşterii falsurilor comise de cei doi inculpaţi.

Nu au avut suport probator aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul că inculpatul E. a decis să folosească documente întocmite de două persoane străine de societate, care nu au prezentat niciun document legal care să certifice că au drept să negocieze şi să semneze în numele CC., instanţa arătând că inculpaţii B. şi D. au prezentat documente emanând de la notari publici, care atestau atât dreptul inculpatului B. de a reprezenta CC., cât şi angajamentul de susţinere tehnică şi profesională asumat de CC., prin inculpatul B., pentru W.

Instanţa a arătat că este corespunzătoare realităţii susţinerea din cuprinsul rechizitoriului în sensul că nici angajaţii W. S.A. nu cunoşteau date despre CC. În acest sens, instanţa a arătat că martora FFFFFF. a declarat că nu cunoaşte vreun reprezentant al CC., că nu au avut referinţe despre această societate, că nu s-a verificat nici măcar existenţa societăţii şi că nu a discutat cu inculpatul E. nimic despre CC. . În faţa instanţei martora a precizat că, în situaţia în care există un terţ susţinător care are reprezentanţi în România, se discută doar cu aceştia, că în documentele aduse de inculpaţi din partea terţului susţinător erau mai multe declaraţii pe propria răspundere redactate pe formularele cerute de legea română a achiziţiilor publice, declaraţii pe proprie răspundere care puteau atrage consecinţe penale dacă nu erau adevărate . Faptul că oferta tehnică adusă de inculpaţii B. şi D. la sediul W. S.A. nu a fost discutată cu reprezentanţii acestei societăţi, aspect menţionat de martora FFFFFF. nu a avut vreo relevanţă, deoarece a fost realizată în concordanţă cu cerinţele fişei de date a licitaţiei, aspect care s-a confirmat prin declararea ca eligibilă, iar apoi ca şi câştigătoare, a ofertei depuse de W.

Instanţa a arătat că implicarea CC. ca terţ susţinător în participarea la licitaţie nu a fost exclusiv dorinţa inculpatului E., cum pare a rezulta din rechizitoriu. Aşa cum a declarat chiar martorul EEEEEE., BBBBBB. a avut un rol important în această desemnare, iar însuşi martorul EEEEEE., apropiat al numitului BBBBBB., a declarat că cei doi inculpaţi i-au prezentat date concrete despre colaborarea lor cu societatea libaneză, inclusiv faptul că fuseseră în Liban. De altfel, şi inculpata D. a confirmat faptul că cei cu care ţineau legătura de la W. erau martorul JJJJJJ., BBBBBB., LLLLLLLLL. şi inculpatul E. . Inculpatul B. a declarat că BBBBBB. i-a fost prezentat de martorul EEEEEE. ca fiind proprietarul W. S.A. şi ştie că acesta a preluat societatea . Martorul EEEEEE. a declarat că martorul JJJJJJ. era cel cu care inculpaţii B. şi D. păstrau legătura, martorul JJJJJJ. precizând însă că acest lucru era valabil doar pentru proiectul de la Luncani, aspect pe care instanţa, ţinând seama şi de celelalte aspecte în privinţa cărora a reţinut că martorul JJJJJJ. a fost nesincer, l-a considerat discutabil.

Revenind la relaţia dintre inculpaţii B. şi D. şi inculpatul E., instanţa a mai arătat următoarele:

Relaţia dintre inculpaţii E. şi B. nu era una care să se fi născut în perioada constituirii dosarului de licitaţie, ci dura de peste un an, timp în care între inculpata W. şi S.C. HHH. S.R.L. s-au derulat relaţii comerciale. În acest sens, instanţa a reţinut că inculpatul B. a declarat că, în anul 2010, prin intermediul unui prieten pe nume MMMMMMMMM., a cunoscut-o pe martora FFFFFF., de la serviciul ofertare al W. S.A., iar aceasta l-a prezentat inculpatului E., inculpatul B. prezentându-i acestuia referinţe despre activitatea sa în domeniul staţiilor de epurare, iar în cursul aceluiaşi an, inculpatul E. sau cineva din echipa acestuia, i-a solicitat o ofertă de preţ pentru staţia de epurare şi potabilizarea de la Luncani, ajungându-se astfel la încheierea contractului x/10.06.2011 . Aceste aspecte au fost confirmate de inculpatul E., inculpatul precizând că a apreciat soluţiile de epurare şi utilajele prezentate în prospect de inculpaţi . Deşi martora FFFFFF. a declarat în cursul urmăririi penale că nu îşi aduce aminte cum a ajuns inculpatul B. să colaboreze cu W., în faţa instanţei a relatat că inculpaţii au venit la sediul W. S.A. după ce aceasta câştigase licitaţia de la Luncani şi, în urma unor negocieri, s-a încheiat contractul din anul 2012 pentru furnizarea de echipamente .

Instanţa a reţinut că, în cursul urmăririi penale, inculpata D. a declarat că, în anul 2012, au fost contactaţi telefonic de martorul EEEEEE. din partea W. S.A., acesta propunându-le să participe prin S.C. HHH. S.R.L. alături de această societate la licitaţia de la Ocna Sibiului, ei răspunzând că nu se pot prezenta în nume propriu, dar că pot întocmi documentaţia tehnică (ce includea oferta tehnică, costuri de operare, proces tehnologic). A menţionat că cei de la W. i-au întrebat dacă pot contacta o firmă care are referinţe internaţionale ca să participe la licitaţie, întrebându-i dacă CC. ar fi de acord să se implice şi solicitându-le să ia ei legătura cu CC. A precizat că cei de la W. îl cunoşteau pe inculpatul R., deoarece în anul 2012 acesta a fost împreună cu ei la sediul acestei societăţi pentru a i se prezenta proiectele din România şi potenţiale societăţi cu care să poată face colaborări, menţionând că inculpatul B. l-a contactat pe inculpatul R., iar în discuţiile despre acest proiect a spus că "nu doreşte o participare directă", ei comunicând celor de la W. faptul că CC., prin inculpatul R., le-au dat acordul verbal. Instanţa a constatat că aceste susţineri ale inculpatei au fost infirmate de declaraţia martorului EEEEEE., care a susţinut că inculpatul E. şi el nu prea mai doreau să participe la licitaţii şi că, în urma discuţiilor cu inculpaţii, s-a acceptat să se participe, fiind stabilită doar formula de participare, inculpaţii B. şi D. întocmind documentaţia.

Instanţa a reţinut că probaţiunea administrată a dovedit faptul că nu a existat nicio legătură între inculpaţii E. şi inculpaţii B. şi D. în ceea ce priveşte întocmirea în fals a documentaţiei pentru licitaţie. În acest sens, s-a reţinut că inculpatul E. a declarat că de licitaţie s-a ocupat serviciul tehnic al W. S.A. condus de martora FFFFFF. (începând cu 31.10.2007 - dosar instanţă), precizând că martora a fost cea care s-a ocupat de întocmirea documentaţiei tehnice pe partea de eligibilitate, iar el doar a semnat documentaţia de licitaţie . A precizat că ştie că inculpata D., persoana care îl însoţea permanent pe inculpatul B., a venit cu dosarul de licitaţie şi a dat explicaţiile serviciului tehnic .

Inculpatul B. a declarat în acelaşi sens, că a întocmit documentaţia şi a trimis-o pe mail către W., iar documentele în format fizic le-a predat martorei FFFFFF., de faţă cu martorul LLLLLLLLL.. A mai declarat că nu s-a întâlnit cu inculpatul E. în această perioadă, că nu ştie cine a stabilit formula de participare la licitaţie şi că el a întocmit documentaţia din partea CC. şi a proiectantului . A precizat că nu a discutat direct cu inculpatul E. detaliile participării la licitaţie şi că toate discuţiile le-a purtat doar cu martorul EEEEEE., pe care l-a perceput ca reprezentant şi om de legătură pentru W. . Martorul JJJJJJ. a precizat că relaţia dintre inculpatul E. şi martorul EEEEEE. era una strict profesională, văzându-i de puţine ori împreună .

Deşi inculpata D. a menţionat că au început să lucreze la documentaţie ea, inculpatul B. şi restul angajaţilor de la S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L., instanţa a arătat că nici această susţinere nu corespunde adevărului, neexistând nicio dovadă că vreun angajat al acestor societăţi a lucrat efectiv la întocmirea documentaţiei. Dimpotrivă, martorul ZZ. a declarat că el, în numele GGG., a făcut planurile şi nota de calcul pentru această licitaţie . Deşi în cursul urmăririi penale nici inculpatul B. nu a menţionat nimic legat de implicarea GGG. în redactarea proiectului, în faţa instanţei acesta a menţionat că propunerea tehnică a fost făcută de el şi de GGG. .

Inculpata D. a declarat că toată documentaţia a fost trimisă în format electronic pe mailul W. S.A., iar ea şi inculpatul B. s-au deplasat pentru a o preda în original, că apoi au răspuns la mai multe solicitări de clarificare primite de la W., că au aflat după câteva luni că s-a câştigat licitaţia, după care nu au mai fost contactaţi niciodată .

Martorul LLLLLLLLL., inginer constructor, angajat al serviciului tehnic şi ofertare al W. S.A. în calitate de director tehnic, în perioada 2011-2013, a declarat că inculpatul B. a întocmit documentaţia pentru participarea la licitaţie, că documentele tehnice şi financiare au fost tipărite la sediul W. S.A., iar cele de eligibilitate au fost aduse în original . În acelaşi sens a declarat şi martora FFFFFF. . Aceasta a precizat că documentaţia a fost numerotată, opisată, fără a fi verificată şi a fost prezentată inculpatului E. spre semnare, fără însă a preciza nimic în sensul că inculpatul E. i-ar fi cerut să nu verifice documentaţia.

Stabilirea formulei finale de participare la licitaţie, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei privitoare la inculpaţii B. şi D., a avut loc în urma discuţiilor dintre inculpatul E., martorul EEEEEE. şi BBBBBB., iar inculpatul E. a comunicat-o martorei FFFFFF. în vederea pregătirii ofertei . Martora FFFFFF. primea corespondenţa redirecţionată de secretarea W. S.A., raportat la competenţele acesteia, martora neavând o adresă proprie de e-mail atribuită de conducere acestei societăţi (declaraţie inculpat E. - dosar instanţă). Legat de implicarea S.C. HHHHHH. în proiectul CL5, martorul LLLLLLLLL. a declarat că ştia că martorul EEEEEE. era proiectant din partea inculpatului B., martorul precizând că a crezut că cei doi au un contract de colaborare, dat fiind faptul că ambii aveau societăţi care se ocupau de proiectare, iar inculpatul B., în plus, şi de execuţie . S-a remarcat că acest aspect nu este însă exact, deoarece, distinct de relaţiile dintre inculpatul B. şi martorul EEEEEE., acesta din urmă avea o cu totul altă relaţie cu W. şi în special cu BBBBBB., ceea ce s-a şi concretizat în nominalizarea societăţii martorului ca şi subcontractor, iar nu a S.C. HHH. S.R.L., cum solicitaseră cei doi inculpaţi.

Implicarea CC. în participarea la licitaţie ca terţ susţinător al inculpatei W. a avut loc la propunerea inculpatului B., acesta fiind singurul care avea legături cu această societate, cunoştea activitatea acesteia, deţinea documente provenind de la acestea şi, având cunoştinţele tehnice necesare, a putut plăsmui împreună cu inculpata D. înscrisurile care să ateste această susţinere tehnică.

Aspectele reţinute în rechizitoriu legate de inexistenţa unui contract între W., pe de o parte, şi inculpaţii B. şi D. sau vreo societate administrată de aceştia, pe de altă parte, care să aibă ca obiect întocmirea documentaţiei tehnice şi a ofertei financiare sau împuternicirea lor ca, în numele W. S.A., să întocmească documentaţia, deşi reale şi confirmate de inculpaţi, de martorul EEEEEE. (aşa cum s-a menţionat cu ocazia analizei privitoare la inculpaţii B. şi D.) şi de martora FFFFFF. nu au avut relevanţă, încheierea unui astfel de contract nefiind obligatorie. În plus, întocmirea documentaţiei de către cei doi inculpaţi s-a făcut în numele CC. şi al GGG., proiectul tehnic fiind întocmit de martorul ZZ. în numele acestei ultime societăţi. Interesul financiar urmărit de inculpaţii B. şi D. privea situaţia în care licitaţia ar fi fost câştigată, urmând ca atunci aceştia să încheie un contract cu W. în baza căruia să aducă echipamentele necesare pentru staţiile de potabilizare şi epurare, în condiţiile în care inculpaţii făcuseră oferta tehnică şi ştiau deci ce era necesar, aceasta constituind o înţelegere între comercianţi de tip gentlemen´s agreement, fără semnificaţie penală. În acest sens, instanţa a arătat că inculpatul E. a menţionat că nu întotdeauna se încheie un contract între ofertant şi terţul susţinător şi că este o chestiune de gentlemen´s agreement . Şi inculpata D. a precizat că pentru întocmirea documentaţiei nu au încheiat niciun contract cu W., existând însă o înţelegere de tipul gentlemen’s agreement între inculpatul B. şi "un reprezentant" de la W., pe care însă nu l-a putut nominaliza, că nu au primit nicio sumă de bani pentru munca depusă şi nu ştie cum anume s-au prezentat la licitaţie cei de la W., că nu a avut cunoştinţă că W. a încheiat un contract de subcontractare cu S.C. HHHHHH. S.R.L., aflând acest lucru după câştigarea licitaţiei. A menţionat că a fost contactată telefonic de către domnul BBBBBB., acţionarul majoritar al W. S.A., care i-a invitat să meargă la Napoca să discute despre licitaţie, spunându-le că s-a schimbat soluţia tehnică, dar că, dacă ar dori colaboreze, să facă partea de proiectare. A precizat că au fost împreună cu martorul JJJJJJ. la S.C. AA. şi li s-a spus că acel contract de adjudecare a fost reziliat.

Martorul EEEEEE. a declarat că licitaţia a fost câştigată, iar la o lună - două după aceea, inculpaţii B. şi D. au venit împreună cu un domn Grădinar din Sibiu la sediul W. S.A., unde au participat la o întâlnire cu el, cu martorul JJJJJJ. şi BBBBBB., cei doi inculpaţi propunând ca W. să subcontracteze lucrările civile privind construcţia staţiei de epurare şi să rămână doar cu nişte lucrări auxiliare. Martorul a declarat că aceste discuţii au avut la bază faptul că erau dificultăţi în proiectare, terenul de la Ocna Sibiului fiind mlăştinos, ceea ce implica nişte costuri suplimentare pentru construcţia staţiei de epurare . Martorul a precizat că această discuţie nu a avut loc cu scopul de a se preîntâmpina ca CC., în calitatea sa de terţ susţinător, să fie obligată să execute lucrarea în locul W. S.A., martorul subliniind însă că nici nu se punea problema ca W. să nu execute lucrarea, această societate dorind să execute lucrarea . A adăugat că, la acel moment, lucrarea era în stadiu de proiectare, nefiind începută executarea. Martorul JJJJJJ. a negat însă că ar fi participat la o astfel de întâlnire sau că ar fi ştiut ca o astfel de întâlnire să fi avut loc . În acest sens instanţa a arătat că inculpatul E. a declarat că W. şi-a îndeplinit întotdeauna obligaţiile contractuale derivând din contracte încheiate în urma unor licitaţii (cu o singură excepţie neimputabilă), în toată perioada de 24 de ani cât el a desfăşurat activitate în cadrul acestei societăţi .

Şi martora FFFFFF. a confirmat existenţa unor probleme de ordin geotehnic şi că soluţia tehnică prezentată, din acest motiv, de W., diferită de cea propusă în dosarul de licitaţie, nu a fost acceptată, iar martorul JJJJJJ. a susţinut că S.C. AA. a fost cea care a determinat modificările proiectului tehnic.

Instanţa, în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu, a arătat că faptul că inculpatul E. a contrasemnat documentaţia pentru licitaţie nu este de natură să conducă la concluzia că acesta a cunoscut caracterul fals al documentelor.

Instanţa a reţinut că cerinţa contrasemnării documentelor reprezintă o condiţie de formă ce priveşte modul de prezentare a ofertei, care poate fi impusă prin caietul de sarcini/fişa de date, iar în măsura în care este impusă o astfel de condiţie, nerespectarea acesteia atrage considerarea ofertei ca neconformă pe motivul nesatisfacerii în mod corespunzător a cerinţelor caietului de sarcini (art. 36 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2006) şi descalificarea ofertantului în cauză . Inculpatul E. şi martora FFFFFF. au declarat că W. a fost descalificată la o altă licitaţie pentru lipsa contrasemnării tuturor documentelor, fiind depusă la dosar adresa nr. x/17.12.2008 emisă de către Primăria Târgu Lăpuş către W. S.A., prin care se aduce la cunoştinţa acesteia din urmă motivul descalificării ofertei depuse în vederea participării la licitaţie, şi anume faptul că documentaţia nu era semnată pe fiecare pagină de către reprezentantul legal al ofertantului .

Inculpatul E. a declarat că nu a sesizat nicio neregulă cu privire la forma documentelor din dosarul de licitaţie pentru CL5 . A menţionat că nu a studiat fiecare filă în parte, că a vizat documentaţia pur şi simplu, "având o colaborare de la începuturile firmei cu o parte din membrii serviciului tehnic, considerând-i competenţi şi corecţi" .

La fel, sub semnătura inculpatului E., W. a înaintat, prin adresa nr. x/22.12.2012, către S.C. AA., angajamentul de susţinere tehnică dat de inculpatul B. în numele CC., autentificat de inculpata V. sub nr. x/18.12.2012, ca răspuns la solicitarea de clarificare formulată de S.C. AA. Instanţa a constatat că nu există nicio probă care să dovedească faptul că inculpatul E. a ştiut că acest angajament a fost asumat de inculpatul B. în numele CC. în baza unei procuri falsificate.

Nu au existat probe care să dovedească faptul că procurile falsificate în limba franceză, care au fost traduse cu legalizarea de semnătură efectuată de inculpata U., ar fi fost înaintate inculpatei W., acestea neregăsindu-se nici la dosarul de licitaţie.

Un al doilea aspect a vizat faptul că operaţiunea de contrasemnare a documentelor era necesară pentru existenţa certitudinii că acestea provin de la ofertant, pentru neschimbarea lor, precum şi pentru asumarea conţinutului şi a veridicităţii acestora. O astfel de asumare a conţinutului şi veridicităţii documentelor presupune, în plan subiectiv, cunoaşterea tuturor împrejurărilor legate de emiterea acelor documente şi asumarea conştientă a răspunderii. A considera că persoana care contrasemnează documente falsificate răspunde întotdeauna penal în situaţia în care aceste documente sunt false echivalează cu instituirea unei răspunderi penale obiective, independente de existenţa vinovăţiei persoanei în cauză, ceea ce nu poate fi acceptat. S-a reţinut că, în chiar cuprinsul art. 15 C. pen., care defineşte infracţiunea, se arată că aceasta este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.

Prin urmare, stabilirea existenţei vinovăţiei persoanei acuzate de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, precum şi, subsecvent, a formei de vinovăţie, reprezintă condiţii indispensabile pentru a se determina dacă sunt realizate toate trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi apoi dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere al laturii subiective.

În cauză, instanţa a arătat, în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu la filele x, că nu se poate considera că, prin simpla contrasemnare a acestor documente sau prin înaintarea lor către S.C. AA. (cum a fost cazul angajamentului de susţinere tehnică autentificat sub nr. x/18.12.2012), inculpatul E. şi-a asumat obligaţia de a garanta exactitatea, autenticitatea şi veridicitatea lor, chiar şi pentru situaţia în care ar fi fost falsificate, iar el nu ar fi ştiut acest lucru.

Finanţarea contractului de achiziţie publică se făcea în cea mai mare parte din fonduri provenind din bugetul Uniunii Europene, fonduri care se bucură de o protecţie sporită, legea sancţionând obţinerea acestora nu numai prin folosirea de documente false, ci şi prin utilizarea de documente cu caracter inexact sau incomplet, aşa cum se reţine în rechizitoriu, dar instanţa a arătat că incriminarea cuprinsă în art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 priveşte o faptă săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei, iar prin modificarea acestui text legal, la data de 1.04.2014, s-a mai instituit o cerinţă esenţială pentru sublinierea formei de vinovăţie, şi anume aceea a relei-credinţe a autorului, ceea ce impune cu necesitate existenţa intenţiei pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, intenţie care poate fi directă sau indirectă, respectiv că acesta nu numai că ştie că documentele sunt false, inexacte sau incomplete, dar şi că urmăreşte sau acceptă, după caz, ca prin săvârşirea faptei să fie obţinute pe nedrept fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Caracterul fals al documentelor prezentate de inculpaţii B. şi D. nu era uşor de descoperit, falsurile fiind realizate prin preluarea unor semnături şi ştampile prin scanare, ceea ce a făcut ca niciunul din angajaţii W. S.A. şi apoi niciunul din membrii comisiei de licitaţie să nu îşi dea seama de contrafacerea acestora. Doar în cursul urmăririi penale, prin raportul de constatare efectuat de I.P.J. Alba, s-a descoperit, în urma examinării la microscop, faptul că ştampilele şi semnăturile nu erau în original, ci falsificate.

Prin urmare, faptul că inculpatul E. a contrasemnat aceste documente în imediata apropiere a semnăturilor false, uneori chiar peste acestea, cum se arată în rechizitoriu, nu a avut nicio relevanţă în absenţa cunoaşterii caracterului fals, împrejurare care însă nu a fost dovedită.

Faptul că inculpatul E. a afirmat în declaraţia din cursul urmăririi penale că, fiindu-i prezentate anumite documente, constată "diferenţe între o semnătură aplicată în mod direct şi una scanată cum e cazul în cauză" nu a avut relevanţă. Instanţa a arătat, în primul rând, că nu s-au menţionat în declaraţia dată de inculpat documentele ce i-au fost prezentate atunci când a făcut această afirmaţie, astfel că nu se poate stabili dacă sunt cele care prezintă interes în prezenta cauză sau nu, iar în al doilea rând, un astfel de răspuns cum a fost cel dat de inculpat nu poate fi generalizat şi nu poate fi considerat ca fiind aplicabil şi în cazul documentelor falsificate de inculpaţii B. şi D. prin scanare. Aşa cum s-a arătat, falsificarea semnăturii lor şi a ştampilelor a fost foarte bine realizată, astfel încât documentele chiar aveau aparenţa unora originale.

În cazul declaraţiilor pe propria răspundere semnate de inculpat în care se consemnează că a verificat documentele şi că informaţiile furnizate corespund adevărului şi în cazul formularului nr. 4 completat şi semnat de inculpat în care certifică faptul că "informaţiile furnizate în scopul demonstrării îndeplinirii criteriilor de calificare şi selecţie sunt complete şi corecte în fiecare detaliu şi înţeleg ca autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, în scopul verificării şi confirmării declaraţiilor, orice documente doveditoare de care dispun. Înţeleg ca în cazul în care această declaraţie nu este conformă cu realitatea sunt pasibil de încălcarea prevederilor legislaţiei penale privind falsul în declaraţii", instanţa a arătat că toate aceste declaraţii priveau situaţia inculpatei W., ca şi ofertant, iar nu situaţia CC., care era terţ susţinător. În ce priveşte documentele referitoare la W. nu s-a reţinut prin actul de sesizare că ar fi existat vreunul fals sau inexact. Instanţa a arătat, totodată, că niciunul dintre documentele falsificate emanând de la CC., aflate la dosar de urmărire penală, depuse la dosarul de licitaţie, nu este contrasemnat de inculpatul E..

Deşi se arată în rechizitoriu că susţinerile inculpatului E. în sensul că s-a bazat pe profesionalismul subalternilor săi nu sunt de natură să-i înlăture răspunderea personală, deoarece documentele care trebuiau verificate nu erau documente cu conţinut tehnic, care să necesite cunoştinţe de specialitate, ci documente de calificare, uzuale: CV-uri, declaraţii şi procuri de reprezentare, instanţa a arătat că această împrejurare nu poate avea relevanţă, câtă vreme nu s-a dovedit că inculpatul E. ar fi ştiut că documentele respective erau false. Inculpatul a declarat că s-a bazat pe faptul că subalternii săi îşi îndeplineau corespunzător îndatoririle care le reveneau şi că aceasta nu îl exonera de obligaţiile proprii care îi reveneau, care nu erau doar formale şi implicau exercitarea unui control, dar acest aspect nu a presupus că inculpatul ar putea răspunde penal independent de stabilirea vinovăţiei sale. În plus, aşa cum s-a mai arătat, inculpatul B. îşi dovedise calitatea de reprezentant al CC. printr-o procură cu legalizarea de către un notar public a semnăturii traducătorului, care se bucura de prezumţia de legalitate.

Cu privire la aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul că inculpatul E., dată fiind experienţa personală şi profesională, cunoştea că persoana juridică este angrenată în raporturi comerciale prin reprezentanţii legali, desemnaţi prin statut sau prin procură, motiv pentru care era obligatoriu să solicite procura din care să rezulte calitatea de reprezentant a inculpatului B., "a omis însă să vizeze prin depunerea semnăturii tocmai traducerea legalizată a pretinsei procuri, prezentate de inculpatul B., iar procura echivalentă redactată în limba franceză, din care lipseau datele de identificare ale W., nu a mai fost depusă în procedură, deşi conform fişei de date documentele provenind de la societăţi din străinătate trebuiau depuse alături de traducerea legalizată, sub sancţiunea excluderii ", instanţa a arătat următoarele:

Inculpatul E. a contrasemnat, aşa cum rezultă din declaraţiile martorei FFFFFF. şi din declaraţiile acestuia, toată documentaţia pentru licitaţie care i-a fost adusă de serviciul tehnic-ofertare. Nu există nicio probă că inculpatului E. i s-ar fi prezentat această procură şi că în mod intenţionat ar fi omis să o semneze ştiind că este falsă. Mai mult, această procură nu avea absolut niciun element fals, ea fiind doar o traducere a procurii falsificate, deci conţinutul său nu reflecta realitatea, aspect care însă nu rezulta din nimic. Simpla nesemnare a procurii cu semnătura traducătorului legalizată, în absenţa oricăror probe în sensul că inculpatul E. ar fi cunoscut caracterul fals al procurii în limba franceză care a stat la baza acesteia nu a putut constitui, în opinia instanţei, o dovadă a faptului că inculpatul ar fi cunoscut caracterul fals al împuternicirii. Mai mult, aşa cum s-a arătat, inculpatul E. nu a contrasemnat nici alte documente falsificate provenind aparent de la CC., deci procura nu este singurul document pe care nu l-a contrasemnat. În plus, din probele administrate a rezultat că la W. inculpatul B. a prezentat doar traducerea procurii în limba română, cu legalizarea de către un notar public (inculpata U.) a semnăturii traducătorului, act care nu avea aparenţa unui act fals sau a unei traduceri după un act fals. Faptul că era obligatorie depunerea la dosarul de licitaţie a procurii în limba franceză şi că aceasta nu a fost depusă nu a reprezentat o împrejurare care să fie imputabilă inculpatului şi care să poată constitui o dovadă a faptului că acesta ar fi cunoscut caracterul ei fals.

Lipsa de la dosarul de licitaţie a procurii în limba franceză putea constitui o împrejurare care trebuia observată de către membrii comisiei de licitaţie care aveau obligaţia să verifice respectarea cerinţelor din fişa de date a licitaţiei, neputând fi imputată inculpatului E.. Instanţa a arătat însă că aspectele reţinute în rechizitoriu legat de faptul că era obligatorie, potrivit fişei de date a licitaţiei, depunerea documentelor provenind de la societăţi din străinătate alături de traducerea lor legalizată, erau menţionate la pct. III.2.1 din fişa de date - situaţia personală a ofertantului şi nu priveau angajamentele de susţinere tehnică şi/sau profesională ce implica experienţa similară (pct. III.2.3 din fişă), în acest caz fiind necesară prezentarea unui angajament ferm în formă autentică din partea terţului susţinător, pe formularul 8A, alături de formularele 4 (declaraţia privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute de art. 181), 8B (declaraţia terţului susţinător privind experienţa similară) şi 6 (declaraţia privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute de art. 69¹). Nu s-a făcut vreo referire în legătură cu aceste documente la faptul că ar fi trebuit să existe la dosar, în limba statului terţului susţinător, mai ales că era vorba de formulare tipizate, redactate în limba română. Martora IIIIIIIII., membră în comisia de licitaţie, a declarat că se verifica doar documentul depus în limba română, tradus şi legalizat, deoarece limba contractului era limba română .

În prezenta cauză, angajamentul ferm de susţinere tehnică (formularul 8A) a fost dat în limba română de inculpatul B. şi a fost autentificat de un notar (inculpata V.), având la bază procura cu legalizarea de semnătură a traducătorului. Ambele documente au fost depuse la W. şi înaintate părţii civile S.C. AA., alături de celelalte formulate completate de inculpatul B. în numele CC.

Aşa cum s-a arătat, niciunul din documentele emanând de la CC. aflate la dosar de urmărire penală, depuse la dosarul de licitaţie, nu este contrasemnat de inculpatul E., acestea fiind certificate de inculpatul B. în numele CC.

În privinţa răspunsului la solicitările de clarificări formulate de S.C. AA., semnat de inculpatul E., căruia i s-au ataşat angajamentul de susţinere tehnică şi profesională autentificat de inculpata V. sub nr. x/18.12.2012 şi procura cu legalizarea semnăturii traducătorului de către inculpata U. sub nr. x/18.12.2012, instanţa a arătat că aceste ultime două documente nu au fost certificate prin vreo semnătură.

Prin urmare, s-a reţinut că nu există nicio probă care să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul E. ar fi aflat, sub orice formă, că documentele prezentate de inculpatul B. erau false sau că ar fi existat elemente pe baza cărora inculpatul E. să fi avut un dubiu cu privire la autenticitatea lor.

Mai mult, probaţiunea administrată nu a dovedit nici faptul că angajaţii W. S.A. implicaţi în pregătirea dosarului de licitaţie şi care au inclus în acest dosar documentele prezentate de inculpaţii B. şi D. ar fi ştiut că acestea sunt false, aceşti inculpaţi declarând în mod constant că nu au adus la cunoştinţa niciunei persoane din cadrul W. S.A. modul în care au procedat la plăsmuirea documentelor.

Cât priveşte aspectele imputate prin rechizitoriu inculpatului E. în sensul că acesta a răspuns la toate solicitările de clarificări, dar niciodată pe parcursul procedurii, şi nici ulterior, după ce i s-a adus la cunoştinţă că procurile de reprezentare nu sunt date de cei de la CC., nu i-a contactat pe reprezentanţii terţului susţinător, instanţa a arătat următoarele:

Un prim element care în mod obligatoriu trebuie avut în vedere este acela că inculpatul E. a fost revocat din funcţia de administrator şi preşedinte al consiliului de administraţie al W. S.A. anterior apariţiei oricărei probleme sau discuţii privind caracterul fals al documentelor prezentate de inculpatul B., respectiv la data de 9.05.2013, atribuţiile de administrare executivă a societăţii fiindu-i ridicate încă din 12.03.2013 şi revenind exclusiv numitului JJJJJJ., la aceeaşi dată inculpatul E. depunându-şi şi demisia din funcţie, demisie de care consiliul de administraţie a luat act.

Prin urmare, tot ceea ce s-a petrecut ulterior datei de 9.05.2013, inclusiv faptul că nu s-a încercat contactarea directă a CC., nu poate fi imputat inculpatului E., iar prima semnalare a posibilei existenţe a unor falsuri a avut loc în luna iulie 2013.

Sub un al doilea aspect, privitor la perioada în care inculpatul E. era director general şi preşedinte al consiliului de administraţie al W. S.A., instanţa a arătat că este adevărat că nu s-a luat legătura de către acesta sau de către alţi angajaţi ai inculpatei W. cu terţul susţinător niciodată, aspect care ar putea da naştere unor întrebări legitime legate de motivul pentru care nu s-a procedat astfel, dată fiind amploarea proiectului pentru realizarea căruia inculpata W. a participat la licitaţie. Dar o astfel de împrejurare nu a putut constitui o probă în sensul că se cunoştea de către inculpatul E. şi, implicit de către inculpata W., faptul că documentele aduse de inculpatul B. erau falsificate şi, mai mult, că aceste documente au fost folosite cu rea-credinţă în procedura de atribuire a CL5. În acest sens, instanţa a arătat că nu trebuie pierdut din vedere faptul că inculpatul B. a prezentat inclusiv documente autentificate de notar, care erau practic cele mai importante documente în cadrul procedurii şi care atestau că CC. şi-a asumat, prin intermediul inculpatului B., care avea procură (cu legalizare de smenătură tot de către notar), angajamentul ferm de susţinere tehnică şi profesională pentru inculpata W., ceea ce a justificat pe deplin aprecierea inculpatului E. (dar şi a celorlalţi angajaţi) că documentele erau legale. Mai mult, urmare a solicitării de clarificare, inculpatul B. a prezentat şi un al doilea angajament de susţinere tehnică şi profesională, tot în formă autentică şi însoţit de procura cu legalizarea de către notarul public a semnăturii traducătorului. Nu a existat nicio probă care să justifice aprecierea că ar fi existat în vreun moment anterior încheierii CL5 vreo suspiciune de fals.

Un al treilea aspect şi cel mai important a vizat însă acuzaţia adusă în concret inculpaţilor E. şi W., astfel cum a fost descrisă la rubrica "În drept" a rechizitoriului, şi anume tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că inculpatul E., în calitate de reprezentant legal al inculpatei W., a folosit în cadrul licitaţiei având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov" documente false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D., pe baza cărora societăţii i-a fost atribuit contractul de lucrări nr. x/29.04.2013 CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului, în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA), din care 76,52 fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională". S-a reţinut prin actul de sesizare forma tentativei la această infracţiune din cauza faptului că nu s-a reuşit obţinerea fondurilor de către inculpata W. Momentul final al activităţii infracţionale imputate celor doi inculpaţi a fost cel al câştigării licitaţiei şi, mai corect, cel al semnării contractului de lucrări cu S.C. AA., condiţie indispensabilă pentru a exista în mod real posibilitatea obţinerii de astfel de fonduri. S-a reţinut că nu inculpatul E. a semnat CL5 în numele inculpatei W., ci numitul JJJJJJ., căruia i se încredinţase conducere executivă a societăţii, implicarea concretă a inculpatului E. în legătură cu acest proiect încetând la data comunicării ultimului răspuns la solicitarea de clarificare formulată de S.C. AA.

Pe cale de consecinţă, nici aspectele inserate în rechizitoriu referitor la lipsa contactării CC. de către inculpatul E., considerate o dovadă a relei-credinţe a acestui inculpat, nu au putut fi reţinute.

Cât priveşte aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul că împrejurarea că inculpatul E. cunoştea că inculpaţii B. şi D. nu sunt reprezentanţii CC. rezultă şi din conduita adoptată după momentul în care a fost notificat oficial de reprezentanţii AA. S.A. Sibiu despre faptul că procura de reprezentare este falsă, instanţa a arătat că nu pot fi primite.

Aşa cum s-a arătat, inculpatul E. a fost revocat din funcţia de administrator la data de 9.05.2013, iar primele demersuri, iniţiate de CC. (iar nu de S.C. AA. cum se reţine în rechizitoriu), prin care s-a adus la cunoştinţa reprezentanţilor W. S.A. existenţa unor probleme legate de procura prezentată de inculpatul B. datează din luna iulie 2013, doar ulterior fiind notificată W. de către S.C. AA. cu privire la aceleaşi aspecte.

Prin urmare, inculpatul E. nu avea cum să fie "notificat oficial de reprezentanţii S.C. AA. despre faptul că procura de reprezentare este falsă", cum se reţine în rechizitoriu la fila x. Dincolo de faptul că nu există nicio dovadă a unei înştiinţări scrise adresate inculpatului E. cu privire la acesta aspect, instanţa a arătat că probaţiunea administrată a dovedit că singura informare a inculpatului E. despre faptul că S.C. AA. a afirmat că procura inculpatului B. este falsă a fost făcută de martorul JJJJJJ., aşa cum a declarat martorul în cursul urmăririi penale şi al judecăţii . Martorul a declarat că reacţia inculpatului E. când a aflat această împrejurare a fost că "a luat această informaţie ca atare" . În faţa instanţei martorul a precizat expres că, la acel moment, inculpatul E. nu mai avea nicio funcţie executivă în cadrul W. S.A., martorul menţionând că el era director general şi că nu îşi aminteşte dacă a răspuns ceva inculpatul, însă din reacţia inculpatului a înţeles că era pentru prima dată când a aflat că acea procură de reprezentare era falsă . Martorul JJJJJJ. a declarat că el nu a luat nicio măsură după ce a aflat de la S.C. AA. că procura prezentată de inculpatul B. era falsă şi că i-a lăsat pe cei de la S.C. AA. să o facă, pentru că au spus că vor înştiinţa organele abilitate .

O astfel de reacţie a inculpatului E. nu a putut fi în niciun caz considerată ca dovedind faptul că acesta cunoştea că documentele prezentate de inculpatul B. erau false. Instanţa a arătat că inculpatul E. a fost de bună-credinţă la momentul primirii documentelor de la inculpaţii B. şi D. şi al depunerii lor la S.C. AA., iar afirmaţia despre care martorul a menţionat că ar fi fost făcută de inculpat nu a relevat absolut nimic. Mai mult, aşa cum se reţine în chiar cuprinsul rechizitoriului, probaţiunea a administrată a dovedit că însuşi martorul JJJJJJ., care a urmat la conducerea W. S.A. după inculpatul E., a fost cel care a răspuns la notificarea primită de la S.C. AA. în sensul că a fost prezentată o procură în original şi a anexat o copie după traducerea legalizată (deşi în cuprinsul acesteia se menţiona că era făcută după o copie), acelaşi document fiind înaintat şi martorul HHHHH. de martorul JJJJJJ. la data de 31.07.2013 .

Deşi în cursul urmăririi penale, când a fost întrebat dacă a fost notificat de cei de la CC. că nu ei au acordat susţinerea tehnică în acel proiect, a răspuns că da şi că acest lucru a avut loc după ce au fost sesizaţi de cei de la S.C. AA. şi că au făcut un răspuns prin oficiul juridic, arătând cine anume a adus în cadrul firmei oferta respectivă, instanţa a apreciat că inculpatul a făcut o confuzie. Aceasta deoarece el nu mai era director şi nici administrator al W. S.A. la momentul notificării, CC. notificând societatea despre lipsa împuternicirii pentru acordarea susţinerii tehnice în luna iulie 2012, iar S.C. AA., în data de 12.08.2012 despre acest fapt. Concluzia cea mai probabilă a fost aceea că inculpatul E. s-a referit în răspunsul său la W. pe care o condusese, iar nu la el personal.

Privitor la aspectele reţinute în rechizitoriu legat martorul IIIIII., instanţa a arătat că, într-adevăr, acesta a fost împuternicit printr-un formular (formularul nr. 10) al procedurii semnat de inculpatul E. pentru semnarea oricărui document din procedura atribuirii contractului, martorul depunând oferta şi fiind prezent la şedinţa de deschidere a ofertelor, numele său apărând în procesul-verbal încheiat cu acea ocazie, document pe care acesta l-a şi semnat . Inculpatul E. a declarat că împuternicirea era inclusă între celelalte documente pe care le-a semnat pentru licitaţie . Instanţa a mai arătat că acest martor era un tânăr care, în anii 2012-2013, a făcut practică la S.C. HHHHHH. S.R.L., fiind o cunoştinţă a martorului EEEEEE., iar de activităţile privind predarea documentaţiei la S.C. AA. s-a ocupat la rugămintea acestuia, comunicând datele sale martorei KKKKKKKKK., care s-a ocupat de redactarea împuternicirii, ţinând legătura doar cu aceasta şi necunoscându-l personal pe inculpatul E.. Martorul a preluat coletul cu documentaţia de la poarta W. S.A. şi l-a predat la S.C. AA., aşa cum rezultă din declaraţiile acestuia . Toate aceste aspecte au fost confirmate şi de martorul EEEEEE. . Şi martora FFFFFF. a confirmat aceste aspecte, precizând că procura a fost întocmită de subordonaţii ei, după modelul de pe SEAP, iar rolul martorului IIIIII. s-a limitat la depunerea oferitei şi la participarea la şedinţa de deschidere a ofertelor . Martorul IIIIII. a mai declarat că i-a cunoscut şi pe inculpaţii B. şi D., când au fost la un restaurant în Cluj-Napoca împreună cu martorul EEEEEE., că i-a auzit vorbind despre licitaţii, fără însă a putea da vreun detaliu concret .

Instanţa a reţinut că, deşi inculpatul E. l-a împuternicit pe martorul IIIIII. printr-o împuternicire redactată pe un formular utilizat în procedura de achiziţii publice, în baza căreia acesta avea drepturi pe întreaga durată a procedurii de licitaţie, de a acţiona în numele W. S.A., rolul efectiv al acestuia s-a limitat doar la depunerea dosarului de licitaţie şi la participarea la şedinţa de deschidere a ofertelor, martorul neînsemnând niciun alt document şi neparticipând în numele W. S.A. la nicio procedură. Aceste aspecte, reţinute în rechizitoriu, au fost însă lipsite de relevanţă.

Cât priveşte susţinerile din rechizitoriu în sensul că inculpatul E. i-ar fi recompensat pe inculpaţii B. şi D. pentru întocmirea documentaţiei prin virarea de către inculpata W. în conturile S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L. şi efectuarea de plăţi în numele acestora în suma totală de 1.042.904,97 RON, instanţa a arătat următoarele:

În primul rând, atât inculpatul E., cât şi inculpaţii B. şi D., au susţinut în mod constant că plata sumei de 150.000 RON nu avea nicio legătură cu întocmirea documentaţiei pentru licitaţia de la Ocna Sibiului, reprezentând o parte din avansul pe care W. îl datora în baza contractului pentru executarea staţiei de epurare şi potabilizare de la Luncani. Inculpatul E. a mai declarat că cei doi inculpaţi nu au beneficiat de vreo formă de retribuire din partea W. S.A., iar cei doi inculpaţi au declarat în acelaşi sens.

Martorul EEEEEE. a declarat că nu a auzit vreo discuţie legată de vreo plată către inculpaţii B. şi D. pentru întocmirea documentaţiei . Martora FFFFFF. a declarat că inculpaţii B. şi D. nu au fost plătiţi pentru elaborarea documentaţiei şi nici nu au fost remuneraţi sub o altă formă . A precizat că proiectul de la Luncani şi proiectul Ocna Sibiului nu au avut nicio legătură . Şi martorul JJJJJJ. a declarat că inculpaţii B. şi D. nu au fost remuneraţi de W. în niciun fel pentru contribuţia la proiectul CL5 .

În plus, prin adresa nr. x/6.12.2012 emisă de W., sub semnătura inculpatului E., destinată S.C. HHH. S.R.L. s-a menţionat că plata sumei de 150.0000 RON, aferentă contractului de lucrări x/10.06.2011, reprezenta o diferenţă de avans şi se solicita S.C. HHH. S.R.L. să ia legătura urgent cu furnizorul în vederea finalizării lucrărilor de montaj şi să asigure toate documentele necesare în vederea obţinerii autorizaţiilor de funcţionare a staţiei de epurare până la data de 20.02.2013 .

Instanţa a arătat că, chiar dacă s-ar fi efectuat vreo plată în beneficiul acestor inculpaţi pe considerentul că au întocmit documentaţia necesară participării la licitaţie, o astfel de împrejurare nu ar fi putut constitui o probă în sprijinul afirmaţiei că inculpatul E. şi, implicit, inculpata W., ar fi cunoscut faptul că documentele erau falsificate, o plată pentru sprijinul adus la întocmirea unui dosar de licitaţie neavând, în sine, nimic ilicit.

Mai mult, în chiar cuprinsul rechizitoriului se arată că recompensarea celor doi inculpaţi s-ar fi făcut pentru întocmirea documentaţiei, iar nu pentru că aceştia ar fi procedat la falsificarea de documente care au determinat îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate pentru inculpata W. Nu se menţionează nimic în sensul că o astfel de recompensare ar fi avut la bază cunoaşterea de către inculpatul E. şi, respectiv, de către inculpata W., a caracterului fals al documentelor prezentate. Prin urmare, chiar dacă ar fi fost retribuiţi, tot nu avea această retribuire semnificaţia cunoaşterii falsurilor.

Martorul NNNNNNNNN. a declarat că într-o discuţie pe care a avut-o cu inculpatul B. în legătură cu proiectul CL5 Ocna Sibiului, acesta i-a spus că "este foarte supărat deoarece cei de la S.C. Napoca S.A. au câştigat licitaţia pe baza documentaţiei făcute de el şi ulterior nu şi-au mai respectat promisiunea" şi că "aceştia fuseseră înţeleşi ca după câştigarea licitaţiei să-i fie încredinţate lucrările", inculpatul B. afirmând că a cheltuit mulţi bani cu documentaţia respectivă . În faţa instanţei martorul a declarat că de fapt inculpatul B. era supărat pe martorul EEEEEE., deoarece cu acesta se înţelesese privitor la o ofertă pentru o staţie de epurare pentru care inculpatul B. lucrase un anumit timp şi nu fusese ulterior contactat pentru a se pune în operă munca sa, martorul EEEEEE. fiind cel care nu îşi respectase promisiunea. A mai precizat că s-a exprimat greşit în cursul urmăririi penale când a afirmat că trebuiau să îi fie încredinţate lucrările, deoarece, de fapt, era vorba de soluţia tehnică la care inculpatul B. muncise pentru câteva luni, firma martorului EEEEEE. neputând să îi atribuie lucrarea, deoarece era subcontractor şi trebuia să fie plătită de W. A precizat totodată martorul că inculpatul B. i-a spus că era nemulţumit deoarece soluţia la care ajunsese după ce muncise mai multe luni nu fusese adoptată . Martorul a precizat că a lucrat la W. din 2003 până în 2015 şi atâta timp cât inculpatul E. a fost director general nu s-a practicat sistemul de a se încredinţa lucrări sau de a fi recompensaţi cei care ofereau susţinere sau întocmeau documentaţia .

Instanţa a arătat că, mai mult, probaţiunea administrată a dovedit faptul că sumele achitate de W. către societăţile menţionate nu aveau nicio legătură cu întocmirea documentaţiei de licitaţie, existând raporturi comerciale anterioare licitaţiei şi independente de aceasta care au stat la baza acestor plăţi.

În acest sens, instanţa a arătat că suma de 150.000 RON achitată de W. către S.C. HHH. S.R.L. reprezenta un avans în baza contractului nr. x/10.06.2011 privind staţia de epurare de la Luncani, iar inculpaţii B., D. şi E. au declarat în mod constant în acest sens şi că suma nu reprezenta o recompensă sau plată pentru întocmirea dosarului de licitaţie .

Astfel, instanţa a reţinut că, la data de 10.06.2011, s-a încheiat între inculpata W., reprezentată de inculpatul E., în calitate de achizitor, şi S.C. HHH. S.R.L., reprezentată de inculpaţii B. şi D., în calitate de furnizor/executant, contractul nr. x având ca obiect achiziţionarea şi montajul staţiei de potabilizare a rezervorului de apă potabilă şi a staţiei de epurare a apelor menajere de la Luncani, jud. Cluj .

Obiectul acestui contract era reprezentat de livrarea, montarea, efectuarea de probe tehnologice şi punerea în funcţiune a celor două staţii menţionate.

Preţul acestui contract a fost stabilit la suma de 1.336.114,68 RON, inclusiv TVA, stabilindu-se în sarcina inculpatei W. obligaţia de a achita un avans în sumă de 200.000 RON (inclusiv TVA), urmând ca S.C. HHH. S.R.L. să emită factură în termen de 3 zile de la data plăţii avansului, iar restul plăţilor urmau a fi efectuate pe baza unor situaţii de lucrări, din aceste plăţi urmând a fi depus avansul achitat (pct. V.).

Instanţa a reţinut că notele de calcul şi planurile pentru echipamentele necesare au fost făcute de martorul ZZ., în numele GGG., potrivit declaraţiei acestui martor .

Din avansul datorat în baza acestui contract în data de 05.07.2011 S.C. HHH. S.R.L. a încasat de la inculpata W. în contul deschis la OOOOOOOOO.- sucursala Braşov suma de 50.000 RON, în baza facturii nr. x/01.07.2011.

La data de 7.12.2012 W. a achitat prin ordinul de plată emis la 6.12.2012, semnat de inculpatul E., către S.C. HHH. S.R.L., suma de 150.000 RON în contul deschis la OOOOOOOOO. S.A. - sucursala Braşov, în baza facturii nr. x/6.12.2012, emisă de această societate pentru "completare avans lucrări conform contractului nr. x/10.06.2011" .

Legat de plata acestei sume instanţa a arătat următoarele:

Deşi contractul nr. x/10.06.2011 a fost încheiat între W. şi S.C. HHH. S.R.L., suma a fost plătită de cea dintâi societate către S.C. HHH. S.R.L., inculpata D. motivând emiterea facturii de către S.C. HHH. S.R.L. şi plata făcută în contul altei societăţi prin aceea că S.C. HHH. S.R.L. intrase în insolvenţă, a avut loc cesiunea între aceste societăţi şi a însţiinţat W. despre această cesiune . Instanţa a arătat că susţinerea inculpatei în sensul că motivul cesiunii era acela că S.C. HHH. S.R.L. intrase în insolvenţă nu poate fi primită, deoarece cererea de deschidere a procedurii simplificate de faliment a fost înregistrată de această societate la Tribunalul Braşov la data de 12.08.2013 . Martora FFFFFF. a confirmat însă faptul că plata s-a făcut către S.C. HHH. S.R.L. la solicitarea inculpaţilor B. şi D., ca urmare a faptului că operase cesiunea contractului de la Luncani de la S.C. HHH. S.R.L., iar cele două societăţi aveau aceiaşi administratori în persoana acestora .

Prin ordine de plată semnate şi de inculpatul E. s-au mai plătit de către W. către S.C. HHH. S.R.L. sumele de 62.400 RON la data de 26.03.2013, 57.666 RON la data de 3.04.2013, 11537 RON data de 11.04.2013 şi, respectiv, 42.800 RON la data de 30.04.2013, în baza unor facturi emise de această societate pentru plăţi parţiale/avans echipamente pentru cele două staţii de la Luncani, fiind menţionat de fiecare dată în facturi contractul nr. x/10.06.2011 . Suma totală achitată astfel sub semnătura inculpatului E. a fost de 174.403 RON, la care se adaugă avansul de 200.000 RON, deci 374.403 RON, iar nu 1.042.904,97 RON cum se arată în rechizitoriu. Mai mult, referitor la contractul de cesiune dintre S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L., W. îl deţinea şi l-a prezentat organelor de urmărire penală la data de 25.03.2013, putânu-se constata că toate plăţile menţionate mai sus, făcute în anul 2013 sunt ulterioare datei acestui contract, au semnificaţia acceptării de către W. a cesiunii. Potrivit acestui contract (depus la dosar de urmărire penală), S.C. HHH. S.R.L., în calitate de cedent, a cesionat S.C. HHH. S.R.L., în calitate de cesionar, drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractul nr. x/10.06.2011. În contract se prevedea obligaţia cedentului de a informa în scris W. asupra cesionării şi să informeze cedentul asupra sumelor încasate din contractul cedat.

La data de 11.04.2013, sub nr. x, între W. şi S.C. HHH. S.R.L. s-a încheiat un act adiţional la contractul nr. x/10.06.2011 (menţionat şi în rechizitoriu la fila x) prin care s-au modificat mai multe clauze ale contractului, inclusiv în ce priveşte preţul care a fost stabilit la 324.299,68 euro (inclusiv TVA) pentru achiziţia şi montajul celor două staţii, stabilindu-se, printre altele, obligaţia W. S.A. de a plăti un avans de 20% din valoare conform graficului de execuţie şi plăţi . Deşi în partea de început a acestui act adiţional se menţionează că inculpata W. era reprezentată de inculpatul E. în calitate de director general, la finalul contractului, la rubrica privind semnatarii, spre deosebire de contractul iniţial nr. x/10.06.2011 unde se menţionau expres numele reprezentanţilor celor două societăţi, respectiv inculpaţii E. şi B., în actul adiţional nu se mai menţionează niciun nume. Semnătura aplicată în dreptul denumirii W. S.A., la fel ca semnăturile de pe cele două grafice de execuţie anexate, nu aparţine însă inculpatului E., fiind în mod evident diferită de toate semnăturile acestui inculpat de pe toate documentele de la dosar, instanţa constatând totodată că cele trei semnături aparţin numitului JJJJJJ., fiind similare semnăturilor aplicate de acesta pe CL5, pe o adresă către S.C. HHH. S.R.L., pe actul adiţional nr. x la contractul nr. x/10.06.2011 şi pe toate documentele pe care apare numele său .

Legat de aceste plăţi aprobate de inculpatul E. instanţa a concluzionat că singura care ar putea ridica semne de întrebare este cea a sumei de 150.000 RON din 6.12.2013, restul plăţilor fiind justificate pe deplin prin actele de la dosar, iar privitor la această plată, a arătat următoarele:

Inculpatul E. a declarat că nu a ştiut că era altă societate, că el a pus a doua semnătură pe ordinul de plată a sumei de 150.000 euro, ordinul de plată fiind completat de directorul economic al societăţii, prezentat acţionarului majoritar, după care îi era prezentat lui spre semnare . Inculpatul a mai declarat a făcut această plată cu acordul acţionarului majoritar, că nu a ştiut de cesiunea dintre S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L., aflând de ea din actele de la dosarul de urmărire penală, după efectuarea controlului încrucişat al organelor fiscale . Instanţa a remarcat faptul că pe ordinul de plată era înscris contractul x/10.06.2011 ca temei al plăţii, denumirea societăţii, S.C. HHH. S.R.L., era foarte asemănătoare denumirii societăţii care era parte în contractul menţionat, S.C. HHH. S.R.L., iar conturile acestor societăţi erau deschise la aceeaşi bancă, respectiv OOOOOOOOO. S.A. - sucursala Braşov.

Instanţa a reţinut că probaţiunea administrată nu a clarificat împrejurările în care a fost emis şi completat ordinul de plată pentru cei 150.000 RON în favoarea S.C. HHH. S.R.L., dar în mod cert nu inculpatul E. l-a emis, el aplicând pe acest document ultima semnătură, după cea a persoanei de la departamentul contabil.

Raportat la modul în care au fost realizate lucrările de la Luncani, deşi în rechizitoriu se menţionează că S.C. HHH. S.R.L. nu s-a implicat în execuţie şi că, pe cale de consecinţă, nu existau motive pentru a fi plătite sume de bani de către W., instanţa a arătat următoarele:

În acest proiect S.C. HHH. S.R.L. avea doar obligaţii derivând din contractul nr. x/10.06.2011, şi anume livrarea, montarea, efectuarea de probe tehnologice şi punerea în funcţiune a celor două staţii menţionate, deci în niciun caz nu era vorba de efectuarea tuturor lucrărilor care reveneau W. S.A., astfel că desfăşurarea de activităţi de către angajaţii acestei din urmă societăţi nu are nicio relevanţă sub aspectul verificării modului în care S.C. HHH. S.R.L. şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale (contractul avea ca obiect, pe lângă lucrările legate de alimentarea cu apă, epurare, potabilizare şi canalizare, şi alte lucrări, şi anume construirea unei grădiniţe, asfaltarea unor străzi şi reparaţia capitală a căminului cultural, lucrările fiind începute în anii 2010-2011). Aşa cum a rezultat din declaraţiile martorului PPPPPPPPP., primarul comunei Luna, lucrările au fost executate pe etape şi au fost recepţionate separat, ultima recepţie având loc în anul 2015 .

Martorul QQQQQQQQQ. a fost angajat la societăţile administrate de inculpaţii B. şi D. (care au avut un număr de 6 angajaţi comuni) din anul 2004, în anul 2010 fiind angajat la S.C. HHH. S.R.L. şi apoi la S.C. HHH. S.R.L. până în anul 2014, a declarat că a lucrat într-un atelier de tâmplărie în Râşnov, unde produceau mobilă şi case din lemn vechi, iar în anul 2012, la solicitarea celor doi inculpaţi, s-a deplasat împreună cu colegul său RRRRRRRRR. la montajul staţiei de potabilizare, de la Luncani, în februarie 2013, fiind iniţiaţi de un francez, deoarece nu aveau pregătire în domeniu. Martorul a mai declarat că au mai efectuat lucrări în luna iunie la staţia de epurare, apoi alte lucrări în septembrie şi octombrie 2013 . Efectuarea lucrărilor de cei doi angajaţi şi a fost confirmată şi de inculpata D. .

Martorul NNNNNNNNN., angajat al W. S.A. ca şi consilier inginer construcţii la data de 28.02.2003, a fost desemnat ca responsabil tehnic cu execuţia pentru proiectul de la Luncani. Acesta a declarat că, în anul 2012, S.C. HHH. S.R.L. a efectuat livrarea şi montajul rezervorului de 1000 mc de la staţia de potabilizare, montajul fiind realizat de QQQQQQQQQ. şi 2 angajaţi de la W., după care s-au oprit lucrările până la începutul lunii octombrie 2013, când i-a văzut pe şantier pe inculpaţii D. şi B., fiind demarate lucrări la staţiile de epurare şi tratare, la o parte din lucrări participând martorul QQQQQQQQQ. şi un coleg de-al său, iar la majoritatea lucrărilor de construcţii angajaţi ai W. S.A. . A mai precizat că inculpatul B. a livrat componente ale staţiilor de epurare şi potabilizare şi a efectuat lucrări în interiorul acestora.

Martorul RRRRRR., diriginte de şantier pentru proiectul derulat la Luncani, din partea Primăriei Comunei Luna, a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul B. în vara anului 2013, la Luncani, precizând că utilajele fuseseră anterior livrate succesiv, începând cu câteva luni înainte, lucrările din şantier, inclusiv cele de la staţia de epurare, fiind executate de angajaţi ai W. S.A. Şi martorul JJJJJJ. a declarat că lucrările de la Luncani au fost executate şi de muncitori ai W. S.A., lucru cu care el a fost de acord, deoarece a apreciat că era în favoarea proiectului .

În fine, martorul LLLLLLLLL. a declarat că încheierea contractului dintre W. şi S.C. HHH. S.R.L. privind proiectul de la Luncani a fost precedată de mai multe întâlniri dintre inculpaţii E., B. şi D., martorul precizând că ultimii doi inculpaţi au venit în audienţă la inculpatul E. şi aşa au început discuţiile. A precizat că s-a plătit un avans, iar după aproximativ 1 an inculpatul B. a început să livreze şi să monteze echipamentele la staţiile de tratare şi epurare .

Din adresa nr. x/17.06.2011 emisă de S.C. HHH. S.R.L. reprezentată de D., către W. S.A., privind lucrarea de la Luncani, înscris care atestă împrejurarea că această lucrare era în derulare a rezultat că se pregătea demararea lucrărilor, iar din ampla corespondenţă electronică (din datele de 10.12.2012, 28.01.2013, 11.03.2013, 11.04.2013, 13.05.2013, 14.08.2013, 13.09.2013, 30.09.2013, 04.10.2013), purtată între angajaţi ai W. S.A., respectiv martorii LLLLLLLLL. şi JJJJJJ., pe de o parte, şi reprezentanţii S.C. HHH. S.R.L. şi inculpaţii D. şi B., pe de altă parte, a rezultat, în mod cert, modul în care s-au derulat raporturile comerciale privind executarea lucrării, graficul de lucrări, evoluţia şi stadiul lucrărilor, precum şi aspecte privind echipamentele şi plăţile efectuate . În cuprinsul e-mail-ului din 8.03.2013 trimis de inculpatul B. martorului LLLLLLLLL. se menţionează în mod expres că atât suma de 50.000 RON, plătită în 5.07.2011, cât şi suma de 150.000 RON plătită de W. la 7.12.2012, reprezentau, cumulate, avansul stabilit prin contractul nr. x/10.06.2011. Din cuprinsul mesajelor expediate de angajaţii şi conducerea W. S.A. a rezultat, în mod neechivoc, faptul că se solicita derularea contractului cu respectarea termenelor şi a tuturor clauzelor acestuia.

Mai mult, din procesul-verbal de control încheiat de Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu a rezultat că, la datele de 12.12.2012, 22.04.2013, 9.10.2013, s-au făcut achiziţii intracomunitare de echipamente de către S.C. HHH. S.R.L., transportate la Luncani, în valoare de 14.850 euro, 2.821,50 euro şi respectiv 25.000 euro, fiecare factură având CMR ataşat, fiind prezentate totodată inspectorilor antifraudă, în format electronic, proiectele realizate, aferente facturilor emise.

În acest context, deşi martora FFFFFF. a declarat că inculpaţii B. şi D. solicitau avansul, pe care W. nu era dispusă să îl achite, deoarece contractul era în stand-by, însă ulterior au fost făcute plăţi din avans, nu s-a putut considera că plăţile făcute aveau ca temei recompensarea inculpaţilor B. şi D. pentru întocmirea documentaţiei tehnice şi financiare, cum se reţine în rechizitoriu. Suma de 50.000 RON a fost achitată de W. către S.C. HHH. S.R.L. la data de 5.07.2011, cu peste un an înainte de licitaţia pentru CL5 (anunţată în luna octombrie 2012), astfel că legătura făcută în rechizitoriu între modul în care S.C. HHH. S.R.L. a cheltuit această sumă şi întocmirea documentaţiei pentru participarea la licitaţie nu există, în mod evident, absolut nicio legătură.

În pofida existenţei anumitor neregularităţi în ce priveşte efectuarea plăţilor de către W. în baza contractului nr. x/10.06.2011 şi a îndeplinirii necorespunzătoare a anumitor obligaţi asumate de societatea inculpaţilor B. şi D. prin acest contract, acestea ar fi putut reprezenta un temei pentru exercitarea, în condiţiile legii, a unor acţiuni civile, neputând constitui o dovadă a cunoaşterii caracterului fals al documentelor reprezentate de inculpaţii B. şi D..

Faptul că o parte din plăţile aferente acestui contract s-au făcut în preajma licitaţiei pentru CL5 şi a semnării CL5, nu a avut vreo relevanţă, câtă vreme contractul de la Luncani era în derulare de peste un an. Evidenţa plăţilor s-a ţinut de către W. pentru S.C. HHH. S.R.L., raportat la prevederile contractului încheiat în 2011, iar în contul S.C. HHH. S.R.L. nu s-a plătit decât cei 50.000 RON reprezentând un sfert din avans, în anul 2011.

Niciunul dintre aceste aspecte nu a avut însă vreo relevanţă în prezenta cauză, raportat la acuzaţia adusă inculpatului E. şi, implicit, inculpatei W., constând în acea că au folosit, cu rea-credinţă, documentele falsificate de inculpaţii B. şi D. în procedura de atribuire a CL5.

La fel, nici modul în care S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L. au cheltuit sumele încasate de la W. (anterior şi ulterior revocării inculpatului E. din funcţia de administrator al societăţii) descris pe larg în rechizitoriu sau faptul că o parte din echipamentele aduse la Luncani nu fuseseră plătite de inculpatul B. furnizorilor (aspecte relatate de martorii LLLLLLLLL. şi FFFFFF.) nu au avut vreo relevanţă în raport de obiectul probaţiunii din prezenta cauză. Mai mult, suma achitată în anul 2011 reprezenta doar un sfert din avansul pe care W. era obligată, potrivit contractului, să îl achite înainte de efectuarea achiziţiilor şi demararea lucrărilor. Aşa cum rezultă din contract, dar şi din declaraţiile inculpaţilor B. şi D., plata diferenţei de 150.000 RON din avans s-a făcut cu mare întârziere faţă de termenul prevăzut în contract, astfel că nu exista obligaţia contractuală a S.C. HHH. S.R.L. de a demara, anterior plăţii integrale a acestui avans, achiziţiile şi lucrările.

Aspectele mai mult sau mai puţin corespunzătoare realităţii declarate în anul 2014 de inculpaţii B. şi D. în faţa organelor fiscale care au efectuat un control la S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L. legate de încasarea sumelor în baza contractului nr. x/10.06.2011 şi cheltuirea acestora (menţionate la fila x din rechizitoriu), faptul că s-au prezentat cu acea ocazie nişte procese-verbale de recepţie a căror autenticitate este îndoielnică (datate 14.11.2013 şi 2.12.2013 - declaraţie martor RRRRRR. dosar de urmărire penală), precum şi faptul că inculpata D. a contrafăcut contractul de cesiune între S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L., privind lucrarea de la Luncani sub nr. x/3.12.2013, prezentându-l, de asemenea, organelor fiscale, în condiţiile în care la W. era deja depus un exemplar al acestui contract sub nr. x²/25.03.2013 (pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată legată de plăsmuirea acestui contract inculpata D. fiind trimisă în judecată în prezenta cauză, instanţa reţinând în sarcina inculpatei comiterea acestei infracţiuni), nu au putut constitui nici ele o probă în sensul că inculpatul E. a cunoscut caracterul fals al procurilor prezentate şi a celorlalte documente depuse la dosarul de licitaţie de aceşti inculpaţi. Aceste aspecte au relevat faptul că, pentru inculpaţii B. şi D., declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută verbal sau în scris, falsificarea de documente, printre care inclusiv un proces-verbal de recepţie a lucrării de la Luncani doar pentru a-l înainta martorului ZZ. şi a fi folosit pentru dovedirea experienţei similare la încheierea altor contracte, reprezenta o obişnuinţă, ceea ce întreaga probaţiune administrată în această cauză a dovedit cu prisosinţă.

Privitor la relaţiile inculpaţilor E., B. şi D. cu martorul EEEEEE. (avute în vedere în rechizitoriu ca şi argument în sprijinul concluziei că inculpatul E. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000) instanţa a reţinut că inculpatul B. a declarat că pe acest martor i l-a prezentat inculpatul E., ca fiind reprezentant al W. S.A., precizând că i-a fost prezentat şi ca om de legătură cu W. . Inculpata D. a declarat că pe martorul EEEEEE. l-a cunoscut în biroul inculpatului E., că era reprezentantul S.C. HHHHHH. S.R.L. şi avea biroul în acelaşi sediu cu W.

La licitaţia pentru CL5 S.C. HHHHHH. S.R.L., reprezentată de martorul EEEEEE., a avut calitate de subcontractant declarat pe partea de proiectare, aşa cum rezultă şi din raportul procedurii . Despre contractul de subcontractare dintre W. şi S.C. HHHHHH. S.R.L. inculpatul E. a declarat că l-a semnat odată cu celelalte documente din dosarul de licitaţie, fără să negocieze cu martorul EEEEEE. acest contract . Instanţa a arătat că aspectele privind încheierea acestui contract nu au relevanţă în cauză. Martorul EEEEEE. a declarat că a fost asociat cu BBBBBB., BBBBBBBBB. şi CCCCCCCCC. din anul 2006 până în anul 2008-2009 la S.C. HHHHHH. S.R.L., societate având ca obiect activitatea de proiectare şi consultanţă, când aceştia i-au cedat părţile sociale, martorul rămânând în continuare administrator . BBBBBB. era asociat şi administrator al W. S.A. la data faptelor ce formează obiectul prezentei cauze.

Martorul EEEEEE. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 228/A din 2020 a Tribunalului Alba pronunţată în dosarul nr. x/2007, definitivă la data de 3.03.2011, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru complicitate la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani . Instanţa a reţinut că inculpatul E. a declarat că ştia că martorul EEEEEE. avusese un proces penal cu probleme grave la Curtea de Apel Alba A., însă a precizat că nu ştia în concret despre ce era vorba . Prin urmare, în lipsa altor probe, instanţa a arătat că susţinerile din cuprinsul rechizitoriului în sensul că inculpatul E. "a decis să colaboreze şi să îl implice în proiect pe martorul EEEEEE., persoană condamnat definitiv pentru comiterea de infracţiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene", împrejurări care în opinia procurorului relevau împrejurarea că inculpatul E. a fost de rea-credinţă în legătură cu CL5, nu pot fi primite.

Cât priveşte aspectele reţinute în continuare în rechizitoriu în sensul că martorul EEEEEE. a beneficiat de suma de 30.000 RON, plătită la trei zile după participarea la licitaţie, din totalul sumei de 150.000 de RON plătită în contul societăţii aparţinând inculpaţilor B. şi D. de W. sub semnătura inculpatului E., iar singurul temei al plăţii de 150.000 de RON, din care a beneficiat şi martorul, a fost întocmirea documentaţiei de către cei doi inculpaţi şi participarea la licitaţie, martorul nedesfăşurând nicio activitate în cadrul proiectului de la Luncani (fapt despre care s-a arătat că rezultă atât din declaraţiile martorilor JJJJJJ., FFFFFF., LLLLLLLLL. şi NNNNNNNNN. - filele x, cât şi din faptul că inculpaţii nu au putut prezenta documente care să justifice acea plată în contul S.C. HHHHHH. S.R.L.), instanţa a arătat următoarele:

Inculpatul B. a declarat că suma de 30.000 RON era pentru manopera de la staţia de potabilizare de la Luncani şi pentru faptul că martorul EEEEEE. a fost cel care i-a făcut inculpatului B. legătura cu reprezentanţii W. S.A., acţiune pe care el a apreciat-o ca fiind o activitate de consultanţă . Inculpata D. a declarat că suma a fost achitată pentru prestări servicii de către această societate, respectiv modificarea proiectului de la Luncani . Martorul EEEEEE. a declarat că suma de 30.000 RON primită la data de 7.12.2012 de la S.C. HHH. S.R.L. era plata pentru serviciile de consultanţă legat de modificarea proiectului de la Luncani, privind nişte grinzi de beton pe care urmau să fie amplasate rezervoarele şi pentru ca staţia de epurare să poată fi montată pe ele, grinzi care cel mai probabil au fost realizate de W. . A menţionat că suma de 30.000 RON nu a avut nicio legătură cu implicarea inculpaţilor B. şi D. în întocmirea documentaţiei pentru licitaţia de la Ocna Sibiului . Martorul NNNNNNNNN. a mai declarat că la Luncani S.C. HHHHHH. S.R.L. nu a efectuat lucrări şi nu a fost implicată în proiect, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile martorului LLLLLLLLL. . Martorul EEEEEE. nu a menţionat nimic în sensul că ar fi executat vreo lucrare la Luncani, martora FFFFFF. confirmând acest fapt şi precizând că societatea martorului face doar proiectare .

Probaţiunea administrată nu a dovedit nicio legătură între inculpatul E. şi martorul EEEEEE. în ce priveşte plata sumei de 30.000 RON făcută de inculpaţii B. şi D., neexistând, în afară de criteriul cronologic, nicio legătură între plata dispusă de inculpatul E. a sumei de 150.000 RON şi plata, din această sumă, a 30.000 RON către martor. Nu au existat probe în sensul că martorul EEEEEE. ar fi avut vreo legătură cu întocmirea documentaţiei pentru CL5, iar raporturile dintre acest martor şi inculpaţii B. şi D. şi motivele pentru care au decis aceştia să facă plata nu îl privesc pe inculpatul E.. Chiar dacă inculpaţii l-a fi plătit pe martor pentru faptul că a făcut legătura inculpatului B. cu W., aşa cum a declarat acest inculpat, această împrejurare nu are legătură cu faptele imputate inculpatului E. în această cauză.

Având în vedere toate cele expuse, instanţa a constatat că probaţiunea administrată nu a dovedit faptul că inculpatul E. a cunoscut caracterul fals al angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională, al procurilor şi al celorlalte documentelor prezentate de inculpaţii B. şi D. referitoare la susţinerea tehnică a W. S.A. din partea CC. şi calitatea inculpatului de mandatar al acestei societăţi, astfel că folosirea acestora, prin depunerea în dosarul de licitaţie, nu s-a făcut cu rea-credinţă, motiv pentru care a dispus achitarea inculpatului E. pentru tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., reţinând că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege.

Inculpatul E., la fel ca inculpata W., a fost trimis în judecată pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen., iar prin încheierea din 2.02.2016, instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei în tentativă (art. 32 C. pen.) la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

În privinţa inculpatei W., instanţa a arătat că la rubrica "În drept" a rechizitoriului se arată că, în numele şi în interesul acesteia, inculpatul E., prin folosirea în cadrul licitaţiei publice având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov" de documente false, a obţinut atribuirea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului, în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA), din care 76,52 fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională, contract ulterior reziliat.

Instanţa a precizat că a analizat mai sus toate apărările inculpatei (comune în mare parte cu ale inculpatului E.) prin prisma acuzaţiilor aduse şi a argumentelor procurorului, subliniind doar faptul că declaraţia inculpatei persoană juridică a fost dată în faţa instanţei de numita SSSSSSSSS., membru al consiliului de administraţie al societăţii, care a ocupat această funcţie în anul 2014 şi nu a perceput nemijlocit aspectele legate de încheierea CL5, susţinând însă în mod constant nevinovăţia inculpatei, faptul că nu a cunoscut şi nu a existat nici măcar o suspiciune că documentele prezentate de inculpaţii B. şi D. erau falsificate, că inculpata nu putea răspunde pentru caracterul fals al documentelor prezentate de terţul susţinător, iar inculpatul E., dacă ar fi cunoscut acest caracter, ar fi refuzat să accepte colaborarea cu CC.. S-a mai susţinut că printre documentele prezentate erau şi documente notariale, pentru care notarii atestaseră legalitatea şi veridicitatea. S-a menţionat totodată că, din punctul de vedere al inculpatei, rezilierea de către partea civilă S.C. AA. a CL5 a fost abuzivă şi a fost contestată în instanţă.

Având în vedere că inculpatul E. era reprezentantul legal (director general şi preşedinte al consiliului de administraţie şi apoi administrator) al inculpatei W., vinovăţia acestei inculpate persoană juridică este aceeaşi cu vinovăţia inculpatului care a acţionat în numele şi în interesul acesteia. Lipsa vinovăţiei cerute de lege reţinută de instanţă în cazul inculpatului E. a determinat lipsa de vinovăţie cerută de lege şi în cazul inculpatei persoană juridică, neexistând niciun element de probă care să poată conduce la o concluzie contrară, prin disocierea celor două vinovăţii.

Prin urmare, instanţa a dispus achitarea inculpatei W. pentru tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., reţinând că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege.

V.3. În legătură cu acuzaţia privind săvârşirea de către inculpatul B. a INFRACŢIUNII DE ÎNŞELĂCIUNE prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (cu aplic. art. 5 C. pen.) în dauna părţii civile S.C. AA.

În esenţă, acuzaţia adusă inculpatului a constat în acea că, în procedurile de atribuire a contractului CL-5 şi ulterior, în faza de execuţie, prin prezentarea sa în calitate de împuternicit al CC., i-a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii părţii civile S.C. AA., determinând efectuarea unor cheltuieli cu organizarea licitaţiilor în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust şi cauzând societăţii o pagubă de 503.999,15 RON, reprezentând cheltuielile efectuate cu organizarea celor două licitaţii.

Cu titlu preliminar, instanţa a arătat că, deşi inculpatul a fost trimis în judecată pentru această infracţiune, la rubrica "În drept" a rechizitoriului este descrisă fapta şi este indicată încadrarea juridică a acesteia, iar la rubrica privind analiza probatoriului este analizat probatoriul privind această infracţiune, fapta nu este menţionată la rubrica privind starea de fapt din rechizitoriu. În pofida acestei neregularităţi, date fiind punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului pentru această faptă, precizarea încadrării juridice şi a elementelor constitutive, precum şi descrierea acţiunilor imputate inculpatului, instanţa a arătat că acuzaţia adusă acestuia este clară şi nu ar putea fi vorba de nicio vătămare. De altfel, s-a reţinut că o astfel de neregularitate a rechizitoriului putea fi invocată numai în procedura camerei preliminare.

În continuare, instanţa a redat ceea ce se reţine în rechizitoriu în legătură cu această acuzaţie adusă inculpatului:

"În ceea ce priveşte atribuirea CL5, dată fiind natura contractului încheiat şi a fondurilor alocate (europene şi naţionale) s-a reţinut forma tentativei la infracţiunile prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen. întrucât contractul de achiziţie publică a fost reziliat din iniţiativa Beneficiarului.

Prin adresa nr. x/20.04.2015 S.C. AA. s-a constituit parte civilă cu suma de 503.999,15 RON reprezentând cheltuieli generate de organizarea licitaţiei prin care s-a atribuit CL5.

În condiţiile în care executarea contractului de lucrări nu a fost posibilă şi din cauza denunţării calităţii de terţ susţinător de către CC., societate atrasă în acest raport contractual prin prezentarea în calitate mincinoasă a inculpatului B., care a indus astfel în eroare reprezentanţii Beneficiarului, sunt întrunite din punct de vedere subiectiv şi obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, cu consecinta producerii pagubei sus-menţionate. (...) inculpatul B. a acţionat cu scopul declarat de a obţine foloase patrimoniale injuste, materializate ulterior în primirea sumei de 150.000 RON de la W. S.A. în baza contractului x/10.06.2011".

Instanţa a arătat că, potrivit art. 244 alin. (1) C. pen., infracţiunea de înşelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, iar forma calificată a infracţiunii prevăzută de alin. (2) al textului legal menţionat există atunci când înşelăciunea a fost săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase. Incriminarea avea un conţinut identic în art. 215 alin. (1), (3) din C. pen. din 1969.

Din acest text legal a rezultat că elementul material al infracţiunii de înşelăciune constă într-o acţiune de inducere în eroare comisă în una din cele două modalităţi: prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

În acord cu inculpatul B., instanţa a arătat că acesta nu a comis nicio acţiune de inducere în eroare a părţii civile S.C. AA., documentaţia din dosarul de licitaţie nefiind depusă de acesta, ci de reprezentantul W. S.A.

În plus, aşa cum s-a arătat pe larg cu ocazia analizării materialului probator privind CL5 Ocna Sibiului, inculpatul B. nu a acţionat cu scopul declarat de a obţine foloase patrimoniale injuste, materializate ulterior în primirea sumei de 150.000 RON de la W. în baza contractului x/10.06.2011, cum se susţine în rechizitoriu, deoarece această plată nu a avut legătură cu întocmirea documentaţiei pentru dosarul de licitaţie, iar inculpatul E. şi angajaţii W. S.A. nu ştiau de existenţa documentelor false.

De asemenea, paguba invocată de S.C. AA., considerată prin rechizitoriu ca fiind urmarea infracţiunii de înşelăciune săvârşite de inculpatul B., s-a putut produce exclusiv ca urmare a încheierii contractului de lucrări pe baza documentaţiei de atribuire depusă de W., ce conţinea documentele falsificate de inculpatul B., iar infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a rămas în forma tentativei, fără reţinerea producerii vreunui prejudiciu.

Prin urmare, instanţa a apreciat că nu există probe care să dovedească faptul că inculpatul B. a săvârşit infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. în dauna părţii civile S.C. AA., soluţia care se impune fiind aceea de achitare a acestuia, în baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

V. 4. ÎN PRIVINŢA INCULPATEI U.

V. 4.1. Aspecte preliminare. Acuzaţiile aduse inculpatei

Prin rechizitoriu s-au reţinut în sarcina acestei inculpate, la rubrica "În drept" (pct. 1-IV), următoarele:

I. În baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de notar public, la datele de 27.11.2012 şi 18.12.2012, a încălcat dispoziţiile legale şi a legalizat sub numerele 4818/27.11.2012,4819/27.11.2012 şi 4955/18.12.2012 trei procuri de reprezentare, fără a solicita originalele acestora, prin aceasta asigurându-se obţinerea CL5 de către W. S.A., vătămându-se interesele legale ale CC. şi producându-se o pagubă în patrimoniul S.C. AA., faptă despre care s-a arătat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

II. Prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a legalizat sub numerele 4818/27.11.2012,4819/27.11.2012 şi 4955/18.12.2012 procurile cu conţinut fals absolut necesare şi care au fost depuse la dosarul de licitaţie pentru proiectul CL5, contribuind astfel la atribuirea contractului finanţat din fonduri europene şi naţionale W., contract ulterior reziliat, faptă despre care s-a arătat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de:

1.complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de 48 C. pen. rap. la 32 C. pen. rap. la 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională);

III. În baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de notar public, în data de 4.09.2012, a încălcat dispoziţiile legale şi a legalizat sub numerele 3258/4.09.2012, 3259/4.09.2012 două procuri de reprezentare ale CC. şi GGG. de către inculpatul B., fără a solicita originalele acestora, prin aceasta asigurându-se obţinerea CL1 de către Asocierea I. S.R.L. - CC., vătămându-se interesele legale ale GGG. şi producându-se o pagubă concretizată în obţinerea pe nedrept a avansului, faptă despre care s-a arătat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi srt. 5 C. pen.

IV. Prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a legalizat sub numerele 3258/4.09.2012, 3259/4.09.2012 procurile cu conţinut fals absolut necesare şi care au fost depuse la dosarul de licitaţie pentru proiectul CL1, contribuind astfel la obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi naţionale de către Asocierea I. - CC., faptă despre care s-a arătat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de:

1. complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională);

V. La instigarea inculpatei V., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de notar public, la datele de 19.08.2013 şi 22.08.2013, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a eliberat în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor legale, copiile legalizate sub numerele 4143/19.08.2013, 4144/19.08.2013, 3238/22.08.2013 şi 3239/22.08.2013, prin aceasta cauzând o vătămare a intereselor legitime ale societăţilor în numele (CC.)/în faţa cărora (SC AA. Sibiu) s-au întocmit/depus documente notariale cu caracter fals, corelativ cu obţinerea unui folos nepatrimonial pentru sine şi pentru instigator (concretizat în punerea la adăpost de o eventuală răspundere penală, date fiind explicaţiile solicitate de reprezentanţii S.C. AA. Sibiu şi CC.), faptă despre care s-a arătat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

V. 4.2. Inculpata U. a decedat la data de 2.04.2020, aşa cum rezultă din certificatul de deces seria x nr. x eliberat de Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Braşov .

V. 4.3. Prin încheierea din 2.06.2020 instanţa a constatat că în privinţa inculpatei U. cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată au rămas fără obiect, ca urmare a decesului inculpatei.

În motivarea încheierii s-a arătat că, potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică, astfel că, urmare a decesului inculpatei, instanţa a constatat că există o imposibilitate de exercitare în continuare a acţiunii penale.

V. 4.4. Chiar dacă în privinţa inculpatei U., în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal ca urmare a decesului acesteia, pentru toate infracţiunile, având în vedere că acuzaţiile aduse inculpatei, în materialitatea lor, au fost considerate prin actul de sesizare acte de complicitate la infracţiunile săvârşite de o parte din ceilalţi inculpaţi (prin întocmirea, cu încălcarea legii, a unor documente care au fost folosite în cele două proceduri de licitaţie) şi, respectiv o faptă despre care s-a reţinut că a fost săvârşită la instigarea inculpatei V., iar în privinţa acestor inculpaţi nu există nicio cauză care să împiedice exercitarea în continuare a acţiunii penale, instanţa a analizat materialul probator privitor la inculpata U. prin prisma acuzaţiilor aduse şi a legăturilor cu ceilalţi inculpaţi, pentru a exista o justificare a stării de fapt reţinute, precum şi a soluţiilor pronunţate cu privire la ceilalţi inculpaţi.

Astfel, instanţa a arătat că probaţiunea administrată a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata U. a legalizat semnătura traducătorului de pe un număr de 5 traduceri ale procurilor falsificate de inculpaţii B. şi D., trei privitoare la CL5 şi două privitoare la CL1, sub numerele:

- 4818/27.11.2012, aparent emanând de la GGG. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.;

- 4819/27.11.2012, aparent emanând de la CC. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.;

- 4955/18.12.2012, aparent emanând de la CC. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.;

- 3258/4.09.2012, aparent emanând de la CC., pentru semnarea contractului de asociere I. S.R.L.-CC.;

- 3259/4.09.2012 pentru susţinerea tehnică din partea GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC. .

Inculpata a recunoscut efectuarea, în calitate de notar public, a operaţiunilor de legalizare a semnăturii traducătorului, documentele există la dosarul cauzei, iar instanţa a analizat dacă au fost respectate dispoziţiile legale cu prilejul exercitării atribuţiilor de serviciu ale inculpatei, legăturile dintre inculpata U. şi ceilalţi inculpaţi, existenţa vreunei contribuţii a inculpatei U. la săvârşirea infracţiunilor de către ceilalţi inculpaţi, precum şi existenţa faptei cu privire la care s-a reţinut calitatea de instigator a inculpatei V..

Un prim aspect analizat, prin prisma acuzaţiilor aduse inculpatei U., dar şi a apărărilor acesteia, a vizat distincţia între legalizarea traducerii şi legalizarea semnăturii traducătorului, deoarece în rechizitoriu s-a menţionat de mai multe ori referitor la inculpata U. că procurile erau traduse şi legalizate, fiind în realitate vorba de legalizarea semnăturii traducătorului pe traducerile procurilor.

Legalizarea traducerii este operaţiunea efectuată de notarul public atunci când el însuşi efectuează traducerea, iar legalizarea semnăturii traducătorului este operaţiunea efectuată de notar prin care acesta legalizează semnătura traducătorului pe un înscris tradus de traducător.

S-a apreciat că distincţia este foarte importantă, deoarece obligaţiile care revin notarului public în procedura de legalizare sunt diferite în cele două situaţii.

În continuare, au fost analizate prevederile legale, actele normative în forma în vigoare la data actelor efectuate de inculpatele U. şi V., referitoare la legalizarea traducerilor şi, respectiv, la legalizarea semnăturii traducătorului.

Astfel, conform art. 8 lit. j) din Legea nr. 36/1995 - Legea notarilor publici şi a activităţii notariale - printre actele îndeplinite de notarul public se numără şi efectuarea şi legalizarea traducerilor.

Conform art. 91 din Legea nr. 36/1995 (E. Efectuarea şi legalizarea traducerilor):

"(1) Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului public.

(2) Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât şi legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public se vor face şi în limba străină în care se face traducerea".

Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995 prevede următoarele:

- 100:

"(1) Notarul public este autorizat să efectueze traduceri cu respectarea condiţiilor arătate la 38 alin. (2) din prezentul regulament"; art. 38 alin. (2) prevede:

"Traducerile se efectuează de persoane autorizate de Ministerul Justiţiei şi de interpreţii şi traducătorii autorizaţi în specialitatea ştiinţe juridice în statele membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European de origine ori de provenienţă, ale căror certificate sau alte documente similare sunt recunoscute de Ministerul Justiţiei";

- 101:

"În încheierea de legalizare a traducerii, notarul public autorizat va atesta exactitatea traducerii de pe acel înscris (autentic, în copie legalizată, cu semnătura legalizată, cu data certă sau sub semnătura privată, în extras, după caz), care a fost vizat în acest scop";

- 102:

"Traducătorul care efectuează traducerea va întocmi formula de certificare cu următorul cuprins: "Subsemnatul ... . ., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic, în copie legalizată, cu semnătura legalizată, cu data certă sau sub semnătura privată, în extras, după caz) în limba ... care a fost vizat de mine, TRADUCĂTOR ... "";

- 103 alin. (1) "Legalizarea semnăturii traducătorului se face prin încheiere, potrivit dispoziţiilor 89 alin. (4) din lege"; art. 89 alin. (4) din Legea nr. 36/1995, în forma în vigoare la data emiterii acestui ordin, prevedea următoarele:

"În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării de semnătură, în sensul 49 lit. g), prin următoarele menţiuni: a) data (anul, luna, ziua); b) numele părţii şi faptul prezentării ei în persoană; c) constatarea subscrierii în faţa notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului" (instanţa a arătat că, deşi Legea nr. 36/1995 a fost modificată ulterior emiterii ordinului menţionat, iar art. 89 nu mai are alin. (4), ordinul nu a fost modificat în această privinţă, astfel că trimiterea rămâne valabil făcută la art. 89 alin. (4) în forma în vigoare la data emiterii ordinului);

- art. 103 alin. (2): În cazul în care traducătorul are depus specimenul de semnătură la biroul notarial, încheierea de legalizare a semnăturii acestuia nu va mai face referire la faptul prezentării în persoană a traducătorului şi nici la constatarea îndeplinirii prevederilor de la 89 alin. (4) lit. c) din lege;

- anexa nr. 23 la regulament prevede conţinutul încheierii de legalizare a semnăturii traducătorului în care se arată, printre altele:

". ..., notar public, în temeiul 8 lit. e) şi j) din Legea nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare, legalizez semnătura de mai sus a lui ..., traducător ... 1), în baza ... 2), de pe cele ... . exemplare ale înscrisului; 1) - autorizat;- angajat la acest birou; 2) - semnături date în faţa mea; specimen de semnătură depus".

- anexa nr. 24 la regulament prevede conţinutul încheierii de legalizare a traducerii, în care se arată, printre altele:

". ..., notar public autorizat, atestă exactitatea traducerii cu textul înscrisului ... 1), în limba ... ., care a fost vizat de mine, în baza 8 lit. j) din Legea nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare, se legalizează traducerea efectuată". 1) - autentic; - în copie legalizată; - cu semnătura legalizată; - cu dată certă; - sub semnătura privată; - în extras, după caz.

Ordinul nr. 233/C/1996 al Ministrului Justiţiei care a completat Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995 prevede următoarele:

"- 14. Traducerile făcute de notarul public autorizat în condiţiile 100 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 se vor legaliza prin încheiere, având cuprinsul arătat în anexa nr. 24 a acestui regulament;

- 15. Traducătorul care a efectuat traducerea o va certifica cu formula prevăzută de 102 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995:

"Subsemnatul ..., traducător autorizat cu nr ..., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic; în copie legalizată; cu semnătura legalizată, cu dată certă; sub semnătura privată, în extras, după caz) în limba ... ., care a fost vizat de mine,

Traducător ..., autorizat cu nr ... ".

- 16. Legalizarea semnăturii traducătorului se face în conformitate cu prevederile 103 din regulament, de către notarul public de la oricare birou notarial la care se prezintă traducătorul, după verificarea autorizării sale.

Încheierea de legalizare va avea cuprinsul prevăzut în anexa nr. 23 la Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.

17. Toate menţiunile, certificările şi legalizările se vor face în limba în care se traduce înscrisul.

18. Traducătorul va prezenta la biroul notarului public care legalizează semnătura sa înscrisul tradus, vizat de el, precum şi traducerea în atâtea exemplare câte sunt necesare părţii, plus unul pentru arhiva notarului public.

19. Notarul public este obligat să verifice cuprinsul înscrisului tradus şi va refuza legalizarea semnăturii traducătorului dacă textul contravine legii sau bunelor moravuri".

Instanţa a arătat că, în prezenta cauză, toate traducerile au fost făcute de martora RRRR., iar nu de inculpata U., astfel că acesteia din urmă nu i se aplicau dispoziţiile legale privind legalizarea traducerilor, ci dispoziţiile privind legalizarea semnăturii traducătorului, aşa cum şi inculpata a susţinut în mod constant.

Prin urmare, în baza textelor legale expuse mai sus, pentru legalizarea semnăturii traducătorului pe cele cinci procuri traduse de martora RRRR., inculpata U. avea următoarele obligaţii:

- să verifice dacă martora RRRR. era traducător autorizat în condiţiile legii - pct. 18 din Ordinul nr. 233/C/1996 al Ministrului Justiţiei;

- să verifice dacă martora RRRR., traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, a semnat formula de certificare a acesteia, cu următorul cuprins: "Subsemnatul ... . ., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic, în copie legalizată, cu semnătura legalizată, cu data certă sau sub semnătura privată, în extras, după caz) în limba ... care a fost vizat de mine, TRADUCĂTOR ... "" - art. 91 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 şi pct. 15 Ordinul nr. 233/C/1996 al Ministrului Justiţiei;

- să respecte conţinutul încheierii de legalizare a semnăturii traducătorului stabilit prin art. 103 şi anexa nr. 23 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 710/C/1995;

- să verifice dacă traducătorul a prezentat la biroul notarului public înscrisul tradus, vizat de el, precum şi traducerea în atâtea exemplare câte erau necesare părţii, plus unul pentru arhiva notarului public - pct. 19 din Ordinul nr. 233/C/1996 al Ministrului Justiţiei;

- să verifice cuprinsul înscrisului tradus şi să refuze legalizarea semnăturii traducătorului dacă textul contravenea legii sau bunelor moravuri - pct. 19 din Ordinul nr. 233/C/1996 al Ministrului Justiţiei.

Nu erau aplicabile inculpatei U. prevederile art. 101 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995, care stabileau obligaţia de a "atesta exactitatea traducerii de pe acel înscris (autentic, în copie legalizată, cu semnătura legalizată, cu data certă sau sub semnătura privată, în extras, după caz), care a fost vizat în acest scop", deoarece acest text legal era aplicabil doar în situaţia în care notarul legaliza traducerea făcută de el însuşi, nu şi în cazul în care notarul legaliza doar semnătura traducătorului.

Instanţa a arătat, în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu, că nici verificarea conformităţii traducerii cu înscrisul tradus nu era în sarcina notarului într-o astfel de situaţie, fiind şi firesc să fie aşa, deoarece exactitatea traducerii în acest caz era certificată de traducător, neputându-i-se impune notarului obligaţia de a verifica exactitatea traducerii dintr-o limbă străină, traducere care nu era făcută de el şi care ar fi putut fi făcută dintr-o limbă total necunoscută notarului (de pildă chineză, arabă, etc.). Verificarea cuprinsului înscrisului tradus şi, mai corect spus, a traducerii, trebuia să cuprindă alte aspecte, care derivau din cele două ordine ale ministrului justiţiei menţionate mai sus şi, în special, conformitatea traducerii cu legea şi bunele moravuri.

Inculpata U. avea obligaţia să refuze legalizarea semnăturii traducătorului în situaţia prevăzută de pct. 19 din Ordinul nr. 233/C/1996 al Ministrului Justiţiei dacă înscrisului tradus (de fapt, traducerea) contravenea legii sau bunelor moravuri, ceea ce nu a fost cazul, procurile traduse de martora RRRR. neconţinând astfel de menţiuni. În acest sens au fost şi declaraţiile inculpatei U. .

Instanţa a arătat că inculpata U. avea obligaţia să refuze legalizarea semnăturii traducătorului şi în cazul în care pe documentele traduse lipsea formula de certificare la care făcea trimitere expresă art. 91 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 şi care se regăsea în regulamentul de aplicare al acestei legi. Din prevederile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 a rezultat în mod indiscutabil că trebuia îndeplinită în mod obligatoriu condiţia ca traducătorul autorizat să fi semnat formula de certificare a acesteia. Chiar dacă această obligaţie ar părea a fi impusă doar traducătorului, din formularea textului legal menţionat a rezultat că notarul public avea obligaţia de a verifica îndeplinirea acestei condiţii în prealabil legalizării semnăturii:

"Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului". Obligaţia acestei certificări a exactităţii traducerii prin formula de certificare menţionată revenea şi notarului public în situaţia în care el însuşi era cel care efectua traducerea şi apoi o legaliza.

Din cuprinsul prevederilor art. 102 din regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 710/1995 şi din pct. 15 Instrucţiunilor aprobate prin Ordinul nr. 233/1996 a rezultat că în formula de certificare pe care traducătorul trebuia să o menţioneze pe traducere trebuia să se regăsească în mod obligatoriu menţiunea dacă actul prezentat spre traducere era un înscris autentic, în copie legalizată, cu semnătura legalizată, cu data certă sau sub semnătura privată, în extras, după caz. Nu se menţiona însă posibilitatea ca înscrisul să fie prezentat traducătorului sub forma unei copii simple, ceea ce a condus la concluzia că nu se putea legaliza semnătura traducătorului dacă înscrisul fusese prezentat traducătorului în copie simplă.

Toate aceste aspecte au fost menţionate şi în adresa nr. x/20.03.2015 a Camerei Notarilor Publici depusă de inculpata U. la dosar instanţă, cu precizarea că art. 94 din Legea nr. 36/1995 nu avea conţinutul menţionat în adresă la data legalizării semnăturilor traducătorului de către inculpata U.. În această adresă, dar şi în adresa nr. x/18.03.2015 a Camerei Notarilor Publici Braşov se menţiona expres că nu era necesară prezentarea în faţa notarului care legaliza semnătura traducătorului a originalului înscrisului supus traducerii.

Prin urmare, chiar dacă notarului căruia i se solicita să legalizeze semnătura traducătorului i se putea prezenta doar o copie a înscrisului supus traducerii, traducătorul nu putea formula o astfel de solicitare decât dacă realizase traducerea după un act original, copie legalizată sau duplicat al unui document original. Chiar dacă traducătorului i se trimitea în prealabil, în format electronic, documentul de tradus, pentru considerente de ordin practic, aşa cum se arată şi în adresa nr. x/18.03.2018, originalul documentului trebuia prezentat traducătorului cel mai târziu la finalizarea traducerii. În această adresă se mai arată că în unele cazuri nu se putea viza (conform art. pct. 18 din Ordinul nr. 233/1996) de către traducător însuşi originalul actului supus traducerii, deoarece era vorba de documente oficiale (de ex. certificat de naştere, diplome, etc.) pe care nu puteau fi efectuate menţiuni, astfel că traducătorul efectua o fotocopie după actul original, iar traducătorul viza fotocopia.

Instanţa a mai arătat că în formula de certificare înscrisă de traducător pe traducere trebuia menţionată expres forma actului supus traducerii, iar notarul trebuia să verifice această formulă şi să refuze legalizarea semnăturii în cazul în care actul care fusese tradus nu se încadra în categoriile menţionate, chiar dacă traducătorul procedase la efectuarea traducerii şi aplicase o formulă de certificare, din care însă nu rezulta forma înscrisului prezentat spre traducere. Instanţa nu a împărtăşit, prin urmare, concluzia din adresa nr. x/20.03.2015 a Camerei Notarilor Publici, în sensul că atunci când nu notarul era cel care făcea traducerea, atribuţiile notarului se rezumau doar la cerinţele impuse de încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului, adică la atestarea semnăturii acestuia . Aceasta deoarece existenţa formulei de certificare cu conţinutul reglementat de art. 102 din |Ordinul nr. 710/C/1995 era obligatorie pe orice traducere, indiferent dacă era făcută de notar sau de traducătorul autorizat.

Referitor la cele cinci traduceri ale procurilor cu privite la care inculpata U. a legalizat semnătura traducătorului, instanţa a arătat că acestea sunt următoarele:

- 4818/27.11.2012, aparent emanând de la GGG. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.; traducerea a fost realizată după documentul în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 12 noiembrie 2012 (1 pagină), aparent emanând de la GGG. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.; pe documentul tradus în limba română se face menţiunea "traducere autorizată din limba franceză document sursă prezentat în copie"; pe traducere apare logo-ul GGG., aşa cum apare pe documentul în limba franceză;

- 4819/27.11.2012, aparent emanând de la CC. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.; traducerea a fost realizată după documentul în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 10 noiembrie 2012, aparent emanând de la CC. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală; pe documentul tradus în limba română se face menţiunea "traducere autorizată din limba franceză document sursă prezentat în copie"; pe traducere apare logo-ul CC., aşa cum apare pe documentul în limba franceză;

- 4955/18.12.2012, aparent emanând de la CC. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.; traducerea a fost realizată după documentul în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 10 noiembrie 2012, aparent emanând de la CC. (1 pagină) - dosar de urmărire penală; pe documentul tradus în limba română se face menţiunea "traducere din limba franceză"; pe traducere apare logo-ul CC., aşa cum apare pe documentul în limba franceză;

- 3258/4.09.2012, aparent emanând de la CC., pentru semnarea contractului de asociere I. S.R.L. - CC.; traducerea a fost realizată după documentul în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" aparent emanând de la CC. prin O., pentru B., din data de 10 iulie 2012 (1 pagină) - fila x CL1; pe documentul tradus în limba română se face menţiunea "traducere din limba franceză"; pe traducere apare logo-ul CC., aşa cum apare pe documentul în limba franceză;

- 3259/4.09.2012 pentru susţinerea tehnică din partea GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC.; traducerea a fost realizată după documentul în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 12 iulie 2012 (1 pagină), aparent emanând de la GGG., pentru B. - fila x; pe documentul tradus în limba română se face menţiunea "traducere din limba franceză"; pe traducere apare logo-ul CC., aşa cum apare pe documentul în limba franceză;

Traducerile celor cinci documente au fost certificate sub aspectul exactităţii de martora RRRR. prin folosirea următoarei formule:

"Subsemnata RRRR., traducător autorizat de Ministerul Justiţiei sub nr. x/99 certific exactitatea traducerii în conformitate cu textul înscrisului care a fost prezentat. Nu sunt admise corecturi, modificări sau schimbări ale textului tradus în baza documentului prezentat".

Instanţa a constatat că formula de certificare folosită de martora RRRR. nu era întocmai cea prevăzută de regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, acesta din urmă fiind:

"Subsemnatul ..., certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (autentic, în copie legalizată, cu semnătura legalizată, cu data certă sau sub semnătura privată, în extras, după caz) în limba ... care a fost vizat de mine, TRADUCĂTOR ... . . ."".

Ordinul nr. 233/C/1996 al Ministrului Justiţiei pentru completarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995 mai prevedea, la art. 6 următoarele:

"Traducerea se poate face fie de pe întregul text al înscrisului, fie de pe părţi determinate din text, cu condiţia ca părţile extrase să nu denatureze înţelesul integral al înscrisului, făcându-se în acest caz menţiune că traducerea priveşte un extras. Textul tradus va fi precedat de titulatura:

"Traducere din ... " (limba sau dialectul) şi va fi urmat de menţiunile:

- traducere solicitată de ... (parte sau notarul public)

- înregistrat sub nr x ... din ... (din evidenţa notarului public sau a traducătorului)."

Instanţa a constatat că pe prima pagină a fiecăruia dintre cele cinci documente traduse, înaintea traducerii propriu-zise, s-a făcut menţiunea că era o traducere din limba franceză, că pe traducerea documentului în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 10 noiembrie 2012, aparent emanând de la CC. pentru CL5 (1 pagină) - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/27.11.2012 - s-a făcut, suplimentar, menţiunea "document sursă prezentat în copie", iar pe celelalte patru documente nu se menţionează nimic despre forma actului prezentat spre traducere (documentul-sursă).

Audiată fiind, martora RRRR. a declarat că nu a ştiut de formula de cerificare prevăzută de art. 102 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995 şi că niciun notar nu i-a atras vreodată atenţia asupra acestui fapt . A declarat în continuare că nu a ştiut că avea obligaţia de a menţiona în cuprinsul documentului forma în care era prezentat documentul de tradus, precizând că pe unele a făcut menţiunea că documentul sursă era prezentat în copie, iar pe altele nu, menţionând că de fiecare dată inculpata D. îi trimitea actele la tradus şi afirma că sunt urgente . A mai declarat că niciodată inculpata U. nu i-a făcut vreo observaţie cu privire la forma documentelor sau cu privire la formula prevăzută de art. 102 din Regulament, că nu a avut nicio înţelegere cu aceasta şi că nu i-a oferit bani în afara onorariilor .

Despre modalitatea în care îi erau trimise documentele de către inculpaţii B. şi D. martora a declarat că aceştia i-au prezentat pentru traducere mai multe documente începând cu anul 2011 sau 2012, ea ţinând legătură cu inculpata D. şi rareori cu secretara inculpaţilor. A precizat că, deoarece ea era acasă, având un copil mic, au stabilit ca metodă de lucru ca inculpaţii să îi trimită pe mail documentele, iar ea, după ce le traducea, le expedia colegei de la biroul de traduceri, TTTTTTTTT., la birou, aceasta le lista şi uneori i le aducea acasă să le semneze, iar alteori mergea ea la birou şi le semna, iar apoi documentele semnate şi ştampilate erau ridicate de cineva de la S.C. HHH. S.R.L. . În faţa instanţei a declarat că nu îşi mai aminteşte sigur, dar este posibil să îi fi trimis aceşti inculpaţi documente şi pe suport hârtie sau prin e-mail . Susţinerile inculpatei în sensul că inculpaţii i-au trimis documentele pentru traducere prin e-mail au rezultat şi din documente în format electronic puse la dispoziţie de RRRR., menţionate la dosar de urmărire penală.

Martora a declarat că au existat traduceri care nu necesitau deloc semnătura şi ştampila ei, iar aceste documente le trimitea în format electronic prin e-mail şi că, la anumite documente, nu era necesară legalizarea de semnătură, iar aceste documente le trimitea scanate prin e-mail .

În ce priveşte documentele traduse la care era necesară legalizarea semnăturii traducătorului, martora a declarat că tipărea traducerea cu certificarea pe verso, tipărea şi o copie a documentului pe care o capsa şi erau duse la BNP U., fie de ea personal, fie de colega ei. A arătat că, după legalizare, erau predate cuiva de la S.C. HHH. S.R.L. .

Despre procurile prezentate pentru traducere de către inculpaţii B. şi D. martora RRRR. a declarat că nu i-au fost prezentate niciodată în original, iar notarul nu le cerea în original, ci doar copia pe care o capsa de traducere . Martora a mai declarat că nu făcea menţiunea în cuprinsul traducerii că documentul i-a fost prezentat în original decât dacă îl primea pe suport hârtie .

Până la data de 10.08.2013, pentru legalizarea semnăturii traducătorului era necesar, conform pct. 18 din Ordinul nr. 233/1996 al Ministrului Justiţiei, prezentarea de către traducătorul la biroul notarului public care legalizează semnătura sa a înscrisului tradus, vizat de el, precum şi traducerea în atâtea exemplare câte erau necesare părţii, plus unul pentru arhiva notarului public. În acord cu inculpata U. şi cu adresa nr. x/18.03.2015 a Camerei Notarilor Publici Braşov, instanţa a arătat că nu exista deci o obligaţie de a se prezenta notarului public documentul tradus în original, cum se reţine în rechizitoriu, putând fi vorba şi de o copie vizată de traducător, însă traducătorului trebuia să îi fi fost prezentat un original.

În acest sens a fost şi adresa nr. x/11.08.2008 a Camerei Notarilor Publici în care se menţionează expres că notarul poate legaliza semnătura traducătorului de pe un înscris doar dacă se ataşează copia înscrisului tradus şi copia actului a cărui traducere s-a făcut. S-a mai arătat că, potrivit art. 102 din regulament, traducătorul va trebui să vizeze înscrisul care a fost tradus . Deşi această adresă a fost avută în vedere în rechizitoriu ca o probă împotriva inculpatei U., instanţa a constatat că, de fapt, aceasta confirmă apărările inculpatei în sensul că era suficientă doar prezentarea copiei înscrisului supus traducerii (adresa a fost depusă şi de inculpată la dosar instanţă).

Adresa nr. x/23.09.2008 a Camerei Notarilor Publici, avută în vedere în rechizitoriu, deşi se referă la legalizările traducerilor, are în vedere traducerile din limba română într-o limbă străină, aspecte privind consemnarea numelor de persoane şi a denumirilor geografice, aspecte care nu au relevanţă în prezenta cauză, dar şi necesitatea utilizării formulei de certificare prevăzută de art. 102 din Regulament, precum şi necesitatea ca notarul să verifice dacă persoanele care dau anumite declaraţii pe proprie răspundere, uneori în numele altor persoane - societăţi comerciale - şi-au dovedit calitatea legală care le dă dreptul să facă astfel de declaraţii . În urma examinării acestei adrese, instanţa a constatat că nu are nicio legătură cu legalizările semnăturii traducătorului efectuate de inculpata U. (adresa a fost depusă şi de inculpată la dosar instanţă).

Deşi inculpata U. a susţinut, făcând referire la adresa nr. x/20.03.2015 a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, că notarului nu i se prezenta înscrisul tradus pentru că acesta putea să-şi îndeplinească obligaţia de a-i cunoaşte conţinutul (spre a nu fi contrar legii sau bunelor moravuri) citindu-l în orice formă (de pe fax, e-mail, etc.) - dosar instanţă, instanţa a arătat că, potrivit pct. 18 din Ordinul nr. 233/1996, menţionat mai sus, traducătorul avea obligaţia expresă de a prezenta la biroul notarului public care legaliza semnătura sa înscrisul tradus, vizat de el, precum şi traducerea în atâtea exemplare câte erau necesare părţii, plus unul pentru arhiva notarului public.

Martora RRRR. a declarat că până în anul 2013 nu a existat obligaţia de a verifica existenţa originalului documentului supus traducerii şi că era necesar doar să înscrie pe document sau pe traducere dacă documentul a fost prezentat în original sau copie, dacă era cu legalizare sau fără ori sub semnătură privată . Instanţa a arătat însă că aceste susţineri nu sunt aplicabile în situaţia traducerilor cu privire la care se legaliza semnătura traducătorului, date fiind cerinţele privind indicarea formei înscrisului prezentat spre traducere din cuprinsul formulei de certificare. În plus, martora nu a menţionat decât pe una din traduceri că documentul-sursă i-a fost prezentat în copie, pe celelalte patru traducere nefăcând nicio menţiune cu privire la forma documentului-sursă, respectiv dacă era în original sau dacă era o copie.

Astfel, deşi până la modificarea Legii nr. 36/1995 intervenită în anul 2013 şi până la momentul intrării în vigoare a Ordinului ministrului justiţiei nr. 2333/2013, la data de 11.08.2013 (care au reglementat mult mai clar şi distinct legalizarea semnăturii traducătorului şi legalizarea traducerilor), nu era interzisă expres legalizarea semnăturii de pe traduceri efectuate după copii simple ale unor documente, din modul în care era redactată formula de certificare rezulta în mod neechivoc că înscrisul supus traducerii trebuia să fie prezentat într-una din următoarele forme: autentic, în copie legalizată, cu semnătura legalizată, cu data certă sau sub semnătura privată, în extras, după caz. Cu toate acestea, nu se prevedea posibilitatea prezentării în faţa traducătorului a înscrisului supus traducerii în copie simplă. În acelaşi sens se arată şi în adresa nr. x/20.03.2015 a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici că înscrisul supus traducerii, urmată apoi de legalizarea semnăturii traducătorului, nu putea fi prezentat traducătorului în copie simplă. Un alt argument în sprijinul aceste concluzii (menţionat mai sus) a fost acela că şi în situaţia în care notarul însuşi făcea traducerea şi o legaliza, acesta era obligat să respecte formula de certificare şi să ateste deci forma înscrisului prezentat, care trebuia să fie una din cele indicate expres în formula de certificare, obligaţie care revenea traducătorului în situaţia în care acesta prezenta traducerea pentru legalizarea semnăturii, dar pe care notarul trebuia să o verifice sub aspectul respectării ei înainte de a legaliza semnătura.

Aşa cum s-a arătat, trebuie făcută distincţia între forma în care înscrisul supus traducerii se prezenta traducătorului şi forma în care acest înscris era prezentat, vizat de traducător, notarului care legaliza semnătura traducătorului.

Prin urmare, chiar dacă înscrisul supus traducerii putea fi prezentat în copie notarului care legaliza semnătura traducătorului, acesta avea obligaţia să verifice respectarea formulei de certificare înscrisă de traducător pe traducere şi în care trebuia menţionată expres forma actului supus traducerii. Notarul trebuia să refuze legalizarea semnăturii în cazul în care actul care fusese tradus nu se încadra în categoriile menţionate şi era doar o copie simplă, chiar dacă traducătorul procedase la efectuarea traducerii şi aplicase o formulă de certificare, din care însă nu rezulta forma înscrisului prezentat spre traducere, aşa cum a fost cazul în privinţa a patru din cele cinci traduceri. În una dintre acestea exista chiar menţiunea expresă că traducerea s-a făcut după un document prezentat în copie, deci nu se putea proceda la legalizarea semnăturii traducătorului.

Pe cale de consecinţă, inculpata U. trebuia să refuze legalizarea semnăturii traducătorului pe considerentul lipsei formulei de certificare cu privire la toate cele 5 procuri. Obligaţia ca formula de certificare să aibă conţinutul reglementat de Ordinul nr. 710/1995 rezulta în mod expres din art. 91 din Legea nr. 36/1995 şi trebuia respectată atât în cazul în care notarul însuşi efectua traducerea, cât şi atunci când aceasta era făcută de un traducător atestat, iar notarul legaliza doar semnătura acestuia. În aceste condiţii, instanţa a constatat, în acord cu cele reţinute în rechizitoriu, că legalizarea semnăturii traducătorului s-a efectuat de către inculpata U. cu încălcarea prevederilor art. 91 din Legea nr. 36/1995 şi, implicit, fără a stabili în prealabil forma înscrisului care fusese supus traducerii. Aceste înscrisuri nu fuseseră prezentate traducătorului în niciuna din formele menţionate în cuprinsul formulei de certificare, ci în copii simple, aşa cum se reţine şi în rechizitoriu. În dezacord cu cele menţionate în rechizitoriu, instanţa a arătat că nu era însă nevoie ca inculpatei U. să îi fie prezentat originalul documentului care fusese supus traducerii.

Instanţa a arătat că este parţial inexactă susţinerea din rechizitoriu în sensul că orice act poate fi tradus, dar nu orice traducere va fi obligatoriu legalizată. Aceasta deoarece nu este vorba în prezenta cauză de o legalizare a unei traduceri, ci de legalizarea semnăturii traducătorului, care, într-adevăr, poate fi efectuată numai dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege.

Instanţa a reţinut că inculpata U. a declarat în cursul urmăririi penale că nu a cunoscut prevederile Ordinului nr. 233/1996 privind instrucţiunile pentru efectuarea şi legalizarea traducerilor în cadrul activităţii notarilor publici, iar în faţa instanţei a declarat că întrebarea procurorului nu vizase acest ordin, ci ordinele Uniunii Naţionale ale Notarilor Publici din 2008, iar răspunsul acesteia a fost că nu ştie, deoarece era ora 23:30, ea fusese "luată" la ora 6:00 şi nu cunoştea motivul pentru care era la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. . Instanţa a apreciat că, în pofida neconcordanţelor dintre cele două declaraţii, aspectele contradictorii nu au relevanţă în cauză, fiind însă cert că inculpata U. nu a respectat cerinţa legală de a verifica dacă formula de certificare de pe traducere, la care făcea referire expresă art. 91 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, respecta conţinutul stabilit prin art. 102 din Ordinul 710/1995, conţinut reluat şi în art. 16 din Ordinul nr. 233/1996.

Cât priveşte aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul că, în cazul procurilor traduse cu legalizarea de semnătură sub nr. x din 27.11.2012, respectiv 4819 din 27.11.2012, în conţinutul traducerilor apar menţiuni care nu se regăsesc în documentul în limba franceză care a fost prezentat spre traducere, respectiv numărul de înregistrare în Registrul Comerţului şi codul unic de înregistrare ale W. S.A., instanţa a arătat următoarele:

Martora RRRR. a declarat că nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat la acel moment, a observat acest lucru abia când i-au fost solicitate lămuriri cu privire la aceste documente de către av. PPP. . Martora a mai declarat că la acel moment s-a deplasat la biroul notarial al inculpatei U. şi a observat diferenţele pe exemplarul care a rămas la aceasta. Martora a arătat că există două posibile explicaţii ale acestor neconcordanţe. Martora a menţionat că o primă explicaţie ar fi aceea ca i-au fost trimise două exemplare pentru traducere, unul completat şi celălalt în forma care se regăseşte la dosarul cauzei, că e posibil să fi efectuat traducerea după exemplarul completat şi ulterior să fi listat exemplarul din care lipsesc acele menţiuni. Martora a mai arătat că o a doua explicaţie ar fi aceea că uneori cei de la HHH. îi trimiteau atât documentul în limba străină cât şi traducerea acestuia doar ca să le verifice, să le listeze, semneze şi ştampileze, fără însă a putea preciza dacă acest lucru s-a întâmplat şi în cazul procurilor .

Inculpata U. a declarat că nu citea întotdeauna conţinutul documentelor a căror traducere se legalizează . Instanţa a apreciat că este o eroare de consemnare în declaraţie, deoarece inculpata se referea în mod cert la legalizarea semnăturii traducătorului .

În concluzie, deşi existau anumite diferenţe între conţinutul documentelor supuse traducerii şi traducerile care au fost prezentate inculpatei pentru legalizarea semnăturii traducătorului şi pe care aceasta a legalizat semnătura sub nr. x din 27.11.2012, respectiv 4819 din 27.11.2012, instanţa a arătat că acest fapt nu poate fi imputat inculpatei U., ea neavând obligaţia de a verifica concordanţa dintre traducere şi documentul supus traducerii. Ceea ce legalizează notarul este doar semnătura traducătorului care se regăseşte pe documentul care conţine traducerea, iar nu pe documentul supus traducerii.

Cât priveşte aspectul reţinut în rechizitoriu în sensul că inculpata U. nu a verificat conţinutul documentelor şi că la o examinare sumară se observă că documentele în limba franceză au spaţii goale în locul numărului de înregistrare în Registrul Comerţului şi a Codului unic de înregistrare, aceste date apărând însă în conţinutul traducerilor, instanţa a arătat, în primul rând, că doar în cele două documente (menţionate mai sus) în limba franceză existau două spaţii goale privind numărului de înregistrare în Registrul Comerţului şi codul unic de înregistrare ale W. S.A., iar în documentele traduse erau completate aceste două menţiuni, cu privire la acestea legalizându-se semnătura traducătorului sub numerele menţionate mai sus. În al doilea rând, instanţa a subliniat încă o dată că inculpata U. nu era obligată să citească înscrisul în limba străină şi să compare conţinutul acestuia cu cel al înscrisului tradus, responsabilitatea exactităţii traducerii revenind traducătorului, iar nu notarului care a legalizat doar semnătura traducătorului. În al treilea rând, nu s-a dovedit prin niciun mijloc de probă că inculpata U. ar fi observat acele spaţii goale şi că, în pofida acestui fapt, ar fi legalizat semnătura.

Tot legat de acest aspect, instanţa a arătat, în acord cu inculpata U., că prevederile art. 44 alin. (2) şi (4) şi ale art. 46, a căror încălcare a fost reţinută în sarcina acesteia prin rechizitoriu, nu au incidenţă în cauză.

S-a reţinut că, potrivit art. 44 din Legea nr. 36/1995 (în forma în vigoare la data legalizării semnăturilor traducătorului):

"(2) În înscrisurile redactate de părţi sau, după caz, de reprezentanţii lor legali sau convenţionali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă, notarul public putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare, cu acordul părţilor. (...)

(4) Înscrisurile vor fi redactate citeţ, îngrijit şi fără prescurtări; menţiunile în cifre se vor înscrie şi în litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere de linii".

Conform art. 46 din lege:

"(1) Notarul public are obligaţia să desluşească raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe care vor sa-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.

(2) De asemenea, el trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului".

Instanţa a arătat că, deşi textele legale menţionate se regăsesc în secţiunea 1 intitulată "Dispoziţii comune" a capitolului V din Legea nr. 36/1995 privind procedura actelor notariale, acestea nu au aplicabilitate în procedura legalizării semnăturii traducătorului. În această procedură nu este vorba de un act juridic unilateral, bilateral sau multilateral al cărui conţinut să poată forma obiectul verificărilor făcute de notar ori cu privire la care notarul să poată verifica îndeplinirea unor condiţii de formă. Nu se poate pune problema în procedura legalizării semnăturii traducătorului a necesităţii desluşirii raporturilor reale dintre părţi sau de a cere documente justificative şi autorizaţii necesare pentru încheierea actului. Legalizarea semnăturii traducătorului implică verificarea îndepliniri condiţiilor pe care instanţa le-a menţionat mai sus, iar sub aspectul conţinutului traducerii notarul trebuie să verifice doar ca înscrisul să nu fie contrar legii sau bunelor moravuri, să verifice existenţa formulei de certificare şi să legalizeze semnătura fie în prezenţa traducătorului, fie pe baza specimenului de semnătură al acestuia de la biroul notarial. Aspectele privind modul în care trebuie redactate înscrisurile nu privesc notarul public, deoarece nu el redactează actul în procedura legalizării semnăturii traducătorului, ci emite doar încheierea de legalizare a semnăturii.

Instanţa a arătat, în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu la fila x, că realitatea conţinutului documentului care reprezintă traducerea şi concordanţa acestui document cu documentul după care s-a realizat traducerea nu pot constitui obiect al verificărilor pe care notarul este obligat să le facă în procedura legalizării semnăturii traducătorului. Documentul care reprezintă traducerea nu poate fi completat, modificat sau corectat în vreun fel de notar. Traducătorul este cel care răspunde pentru exactitatea şi realitatea traducerii, aşa cum rezultă şi din prevederile pct. 20 şi 21 din Ordinul nr. 233/1996.

Procedura legalizării semnăturii traducătorului este considerată chiar de legiuitor ca fiind una de o complexitate şi dificultate redusă, putând fi delegată inclusiv notarului stagiar competenţa de a legaliza aceste semnături (art. 21 din Legea nr. 36/1995 în forma în vigoare la data faptelor imputate inculpatei U.).

Din cele expuse, a rezultat că nici prevederile art. 4 din Legea nr. 36/1996 - "Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege" şi art. 6 din aceeaşi lege - "Notarii publici au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigilor", reţinute în rechizitoriu, nu au legătură cu procedura legalizării semnăturii traducătorului decât în privinţa obligaţiei de a verifica dacă traducerea prezentată conţine aspecte contrare legii şi bunelor moravuri.

Mai mult, în procedura legalizării semnăturii traducătorului, nu persoana care a solicitat traducătorului efectuarea traducerii este cea care se prezintă la notar în vederea legalizării semnăturii traducătorului, ci însuşi traducătorul, conform pct. 16 din Ordinul nr. 233/C/1996 al Ministrului Justiţiei, întrucât ceea ce se legalizează este semnătura acestuia. Faptul că în documentele cabinetului notarial s-a făcut referire la inculpatul B. nu a avut nicio relevanţă, legătura cu acesta fiind dată de faptul că el era beneficiarul procurilor cu privire la care se legalizase semnătura traducătorului.

Cât priveşte legăturile inculpatei U. cu inculpaţii B. şi D., instanţa a arătat următoarele:

Inculpata U. a declarat că procurile traduse pe care a legalizat semnătura traducătorului i-au fost aduse de secretara biroului de traduceri al martorei RRRR. şi că a legalizat semnătura traducătorului după specimenul de semnătură depus la biroul notarial . Instanţa a arătat că inculpatul B. a declarat că nu îşi aminteşte să fi trimis către biroul notarial al inculpatei U. procurile de reprezentare

Atât inculpata U., cât şi inculpaţii B. şi D., au declarat că nu s-au cunoscut decât după începerea prezentului proces penal, iar instanţa a constatat că susţinerile acestora sunt confirmate şi de declaraţia martorei RRRR. care se ocupa predarea documentelor pentru legalizarea semnăturii traducătorului. Nu a putut fi primită, prin urmare, susţinerea din cuprinsul rechizitoriuluiîn sensul că inculpaţii B. şi D. au apelat la serviciile celor două inculpate-notar .

Având în vedere cele expuse, instanţa a constatat că inculpata U. a legalizat semnătura traducătorului pe cele cinci traduceri ale procurilor cu încălcarea prevederilor art. 91 din Legea nr. 36/1995 care stabileau obligaţia existenţei pe documentul tradus a formulei de certificare prevăzută de art. 102 din ordinul nr. 710/1995 al Ministrului Justiţiei.

Din aceste cinci documente, procura tradusă cu legalizarea semnăturii traducătorului sub nr. x/27.11.2012, aparent emanând de la GGG. pentru susţinerea tehnică a W. S.A. nu a fost însă folosită în procedura de licitaţie pentru CL5 pentru atribuirea calităţii de terţ susţinător a GGG., nu a produs niciun efect şi, prin urmare, instanţa a constatat că nu a avut nicio consecinţă vătămătoare pentru drepturile sau interesele legitime ale GGG. sau ale S.C. AA., în dezacord cu cele reţinute în rechizitoriu. Acest document a fost ridicat de la biroul notarial al inculpatei U. cu ocazia percheziţiei şi nu s-a regăsit printre cele înaintate de partea civilă S.C. AA. la solicitarea procurorului.

Cât priveşte procurile traduse cu legalizarea semnăturii traducătorului sub nr. x/27.11.2012, aparent emanând de la CC. pentru semnarea în faţa unui notar public din România a angajamentului ferm de susţinere tehnică a W. S.A., nr. 4955/18.12.2012, aparent emanând de la CC. pentru semnarea în faţa unui notar public din România a angajamentului ferm de susţinere tehnică a W. S.A. şi nr. 3259/4.09.2012 pentru semnarea în faţa unui notar public din România a angajamentului ferm de susţinere tehnică din partea GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC., instanţa a arătat următoarele:

Cele trei documente au fost prezentate, fiecare separat, cu ocazia autentificării de către inculpata V. a câte unui angajament ferm privind susţinerea tehnică şi profesională, după cum urmează: nr. 3699/28.11.2012 - angajament ferm privind susţinerea tehnică şi profesională din partea CC. pentru W. - formularul nr. 8A; nr. 3875/18.12.2012 - angajament ferm privind susţinerea tehnică şi profesională din partea CC. pentru W. - formularul nr. 8A; nr. 2747/4.09.2012 - angajament privind susţinerea tehnică şi profesională din partea GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC. - formularul nr. 18 .

Niciuna dintre aceste trei procuri cu legalizarea semnăturii traducătorului nu întrunea însă condiţiile cerute de lege pentru a putea servi la dovedirea calităţii de mandatar a inculpatului B. cu ocazia încheierii unor acte autentice prin care acesta, în numele CC. sau GGG., şi-a asumat angajamentele de susţinere tehnică şi profesională, deoarece procurile nu erau autentice, cum cerea în mod imperativ art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 sau, mai exact, procurile în limba franceză care fuseseră traduse cu legalizarea semnăturii traducătorului nu erau în formă autentică.

Faptul că inculpata V. a autentificat cele trei angajamente de susţinere tehnică şi profesională date de inculpatul B. în numele CC. şi respectiv al GGG. cu încălcarea prevederilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 nu a avut nicio relevanţă sub aspectul efectelor pe care le puteau produce procurile cu legalizarea semnăturii de către inculpata U.. Aceste procuri traduse nu aveau aptitudinea funcţională de a sta la baza unor angajamente date în formă autentică, iar încălcarea legii de către inculpata V. cu ocazia autentificării acestor angajamente rupe orice legătură de tip cauză-efect între traducerea procurii cu legalizarea semnăturii traducătorului şi angajamentul asumat în baza ei şi nu îi poate atribui o astfel de aptitudine funcţională. Cu alte cuvinte, aceste trei traduceri ale procurilor cu legalizarea semnăturii traducătorului nu au putut avea niciun rol în procedura de atribuire a CL5 şi CL1 sub aspectul acordării susţinerii tehnice şi profesionale de către terţii susţinători CC. şi GGG., iar faptul că inculpata V. a autentificat angajamentele de susţinere tehnică şi profesională pe baza lor, cu încălcarea legii, nu le poate atribui vreun rol. Instanţa a apreciat, prin urmare, că nu a avut loc nicio vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale CC., GGG., S.C. AA. sau BB. şi nu s-a produs nicio pagubă ultimelor două societăţi ca urmare a legalizării semnăturii traducătorului de către inculpata U. pe traducerile celor trei procuri menţionate. Prin urmare, instanţa a arătat că nu pot fi primite, cu referire la inculpata U., aspectele reţinute în rechizitoriu în sensul că aceste procuri cu conţinut fals, dar legalizate au produs consecinţe juridice în sensul că au asigurat obţinerea în mod fraudulos a CL5 de către W. şi, corelativ, au vătămat interesele legale ale CC., care a fost angrenată într-un raport juridic civil fără exprimarea consimţământului şi prin mijloace şi metode frauduloase, şi au produs o pagubă în patrimoniul S.C. AA. Sibiu, societatea fiind nevoită să rezilieze contractul iniţial şi să reia procedura de achiziţie publică, suportând cheltuielile inerente şi, respectiv, că au asigurat obţinerea în mod fraudulos a CL1 de către Asocierea I.-CC. şi, corelativ, au vătămat interesele legale ale GGG., care a fost angrenată într-un raport juridic civil fără exprimarea consimţământului şi prin mijloace şi metode frauduloase, şi au produs o pagubă în patrimoniul BB. constând în decontarea avansului.

La aceeaşi concluzie a condus şi faptul că inculpatele U. şi V. nu s-au cunoscut anterior acestui proces penal, având doar o singură discuţie telefonică în luna august 2013, după atribuirea CL5 şi CL1, aspecte dezvoltate cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpate V.. Nu a existat, prin urmare, nicio posibilă înţelegere frauduloasă între aceste inculpate în vederea autentificării angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională de către inculpata V. pe baza procurilor cu legalizarea neconformă a semnăturii traducătorului de către inculpata U..

Deşi în rechizitoriu se arată că inculpatul B. a completat în baza procurilor falsificate mai multe declaraţii/formulare în numele CC. şi GGG. pentru CL5 şi CL1 (menţionate cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii B. şi D.), instanţa a arătat că în niciuna din declaraţiile date de inculpatul B. în calitate de reprezentant al CC. şi, respectiv, al GGG., nu se făcea vreo referire la vreuna din procurile traduse şi pe care inculpata U. a legalizat semnătura traducătorului, ci doar la calitatea de împuternicit a inculpatului al uneia din aceste societăţi. Mai mult, în fiecare din cele trei procuri cu privire la care inculpata U. a legalizat semnătura traducătorului se făcea referire expresă la formularul ce conţinea angajamentul de susţinere tehnică şi profesională, respectiv formularul nr. 18 "Angajament de susţinere tehnică şi profesională" în cazul procurii aparent emise de GGG. pentru CL1 şi formularele nr. 8A.2 (8A.1) - "Angajament ferm privind susţinerea tehnică a ofertantului" în cazul procurilor aparent emise de CC. pentru CL5. Declaraţiile completate în fals de inculpatul B. în numele GGG. şi, respectiv, al CC., în calitate de împuternicit al acestora, priveau alte aspecte.

Astfel, pentru CL1, inculpatul a completat, atribuindu-şi calitatea falsă de împuternicit al GGG. mai multe documente în limba română: Formularul nr. 1 - Declaraţie privind eligibilitatea - dosar de urmărire penală, Formularul nr. 2 - Declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 18¹din O.U.G. nr. 34/2006 - dosar de urmărire penală, Formularul nr. 5 - Declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1 - dosar de urmărire penală, Formularul 7.1 - Declaraţie privind lista principalelor lucrări proiectate în ultimii 3 ani - dosar de urmărire penală, Formularul 7.2 - Experienţa similară ca proiectant - dosar de urmărire penală, Formularul nr. 11b - Personal propus pentru îndeplinirea contractului, aparent emanând de la (CC. şi) GGG., - fila 18¹, vol. 66 dosar de urmărire penală, Formularul nr. 11 - Personal propus pentru îndeplinirea contractului, aparent emanând de la CC. şi GGG. - dosar de urmărire penală, precum şi un document în limba franceză denumit "Protocole d’Accord nr. 1213/02.01.2012", aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 285 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală.

În mod similar, pentru CL5, inculpatul a completat în numele CC., atribuindu-şi calitatea falsă de împuternicit, un număr de 4 declaraţii în limba română: Declaraţie privind situaţia personală a operatorului economic - Formular nr. 4.1 - (neîncadrarea în prevederile art. 180 din O.U.G. nr. 34/2006) - dosar de urmărire penală, Declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006 - Formular nr. 6.1 - dosar de urmărire penală, Declaraţie privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani - Formular nr. 8, dosar de urmărire penală, Declaraţie terţ susţinător experienţă similară - Formular nr. 8B - dosar de urmărire penală.

S-a observat că, pentru niciuna dintre aceste declaraţii, inculpatul nu avea vreo împuternicire specială din partea GGG. şi, respectiv, a CC.

Cât priveşte procura cu legalizarea semnăturii traducătorului sub nr. x/4.09.2012, aparent emanând de la CC., pentru semnarea contractului de asociere I. S.R.L.-CC. în vederea participării la licitaţia pentru CL1, instanţa a arătat că aceasta a fost folosită de inculpatul B. la semnarea acordului de asociere I. S.R.L. - CC. în calitate de reprezentant al CC., acord în baza căruia CC. a dobândit calitatea de ofertant asociat cu I. S.R.L. în procedura de atribuire a CL1. Atât procura, cât şi acordul de asociere au fost depuse la dosarul de licitaţie, acordul stând la baza dobândirii calităţii de ofertant a asocierii I. S.R.L. - CC. şi apoi a atribuirii CL1 asocierii I. S.R.L. - CC., atribuire bazată pe îndeplinirea condiţiei privind experienţa similară ca urmare a implicării CC. în procedura de licitaţie.

Şi pentru licitaţia pentru atribuirea CL1 inculpatul B. a completat, atribuindu-şi calitatea falsă de împuternicit al CC., mai multe declaraţii, dar nu în baza procurii speciale falsificate, care era exclusiv pentru semnarea contractului de asociere. Distinct de cele două documente menţionate mai sus, inculpatul a completat un document în limba română denumit "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" - dosar de urmărire penală, o declaraţie iniţială privind îndeplinirea cerinţelor de calificare - dosar de urmărire penală, formularul nr. 1 - declaraţie privind eligibilitatea - dosar de urmărire penală, formularul nr. 2 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prev. la art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006 - dosar de urmărire penală, formularul nr. 3 - declaraţie privind calitatea de participant la procedură - dosar de urmărire penală, formularul nr. 4 - certificat de participare la licitaţie cu ofertă independentă - dosar de urmărire penală, formularul nr. 5 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prev. la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006 - dosar de urmărire penală, formularul nr. 8.1 - declaraţie privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani - dosar de urmărire penală, formularul nr. 8.2 - experienţă similară ca antreprenor - dosar de urmărire penală, formularul nr. 8.2b - experienţă similară ca antreprenor - dosar de urmărire penală, 10. formularul nr. 8.2c - experienţă similară ca antreprenor - dosar de urmărire penală, formularul nr. 9 - declaraţie privind utilajele - dosar de urmărire penală, formularul nr. 10 - informaţii generale privind angajaţii - dosar de urmărire penală, formularul nr. 11 - personal propus pentru îndeplinirea contractului - dosar de urmărire penală.

Inculpata U. (la fel ca inculpata V.) nu a cunoscut însă caracterul fals al procurilor prezentate în traducere pentru legalizarea semnăturii traducătorului. S-a apreciat că acest aspect este indiscutabil şi nici în rechizitoriu nu se face niciun fel de referire la o posibilă cunoaştere a falsurilor de către inculpata-notar.

Prin urmare, în plus faţă de toate cele reţinute mai sus, instanţa a arătat că nu a existat nicio legătură subiectivă între această inculpată şi inculpaţii B. şi D. sau vreun alt inculpat în vederea folosirii procurilor false în dosarele de licitaţie pentru CL5 şi CL1 şi a obţinerii pe nedrept de fonduri europene şi naţionale şi, implicit, nicio formă de participaţie (complicitate - art. 48 a arătat) a inculpatei la infracţiunile prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în forma tentativei şi, respectiv, în formă consumată) pentru care a fost trimisă în judecată.

Similar situaţiei inculpatei V., probaţiunea administrată nu a dovedit nici faptul că inculpata U. ştia că documentele pe care a legalizat semnătura traducătorului urmau a fi folosite la licitaţii având ca obiect lucrări finanţate din fonduri europene.

În legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen., analiza materialului probator a fost făcută cu ocazia analizei dedicate inculpatei V., cu privire la care s-a reţinut prin rechizitoriu că a avut calitatea de instigator la infracţiunile de abuz în serviciu săvârşite de inculpata U. cu această ocazie.

V.5. În privinţa inculpatei V.

V. 5.1. În legătură cu infracţiunile de abuz în serviciu prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. reţinute prin rechizitoriu în legătură cu autentificarea angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională pentru licitaţiile pentru CL1 şi CL5 (acuzaţiile descrise la pct. 1-V de la rubrica "În drept" a rechizitoriului) probaţiunea administrată şi necontestată a dovedit faptul că:

- în ce priveşte CL1, inculpata V. a autentificat sub nr. x/4.09.2012 declaraţia dată de inculpatul B. în numele GGG. privind acordarea susţinerii tehnice şi profesionale asocierii I. S.R.L. - CC. pentru licitaţia pentru CL1 (formular nr. 18), calitatea de reprezentant al GGG. a inculpatului B. fiind dovedită prin prezentarea procurii traduse şi cu legalizare de semnătură sub nr. x/04.09.2012 de către inculpata U.;

- în ce priveşte CL5, inculpata V. a autentificat sub nr. x/28.11.2012 şi apoi sub nr. x/18.12.2012 două declaraţii similare date de inculpatul B. în numele CC. privind acordarea susţinerii tehnice şi profesionale inculpatei W. S.A pentru licitaţia pentru CL5 (formular nr. 8A), calitatea de reprezentant al CC. a inculpatului B. fiind dovedită prin prezentarea procurilor traduse şi cu legalizare de semnătură sub nr. x/27.11.2012 şi, respectiv, 4955/18.12.2012, de către inculpata U. .

Instanţa a arătat că inculpata a recunoscut în toate declaraţiile autentificarea celor trei angajamente .

Inculpata a fost trimisă în judecată reţinându-se, în esenţă, printre altele, următoarele:

I. În baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de notar public, la datele de 18.12.2012 şi 28.11.2012, fără a respecta dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea 36/1995, a autentificat sub numerele 3875/18.12.2012 şi 3699/28.11.2012 două declaraţii date în mod nereal în numele CC. de numitul B., prin aceasta asigurându-se obţinerea CL-5 de către W. S.A., vătămându-se interesele legale ale CC. şi producându-se o paguba în patrimoniul S.C. AA., fapte despre care s-a arătat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

II. Prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a autentificat sub numerele 3875/18.12.2012 şi 3699/28.11.2012 două declaraţii date în mod nereal în numele CC. de numitul B., absolut necesare la dosarul de licitaţie pentru atribuirea proiectului CL-5, contribuind astfel la atribuirea contractului finanţat din fonduri europene şi naţionale (ulterior reziliat) către W. S.A., faptă despre care s-a arătat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:

1. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională);

III. În calitate de notar public, la data de 4.09.2012, fără a respecta dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea 36/1995, a autentificat sub nr. x/4.09.2012 declaraţia plăsmuită în numele GGG. de inculpatul B. prin aceasta asigurându-se obţinerea CL-1 de către Asocierea I. S.R.L. - CC., vătămându-se interesele legale ale GGG. şi producându-se o pagubă concretizată în obţinerea pe nedrept a avansului, faptă despre care s-a arătat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

IV. Prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu a autentificat sub numărul x/4.09.2012 declaraţia dată în mod nereal în numele GGG. de inculpatul B., document absolut necesară la dosarul de licitaţie întocmit pentru atribuirea proiectul CL-1, contribuind astfel la obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi naţionale de către Asocierea I. - CC., faptă despre care s-a arătat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:

1. complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

2. complicitate săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională).

Prin încheierea din data de 2.06.2020, instanţa, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din:

- complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin.,2 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. (acuzaţia de sub pct. II), în complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. (acuzaţia de sub pct. IV), în complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În motivarea acestor schimbări de încadrare instanţa a reţinut, în esenţă, că probaţiunea administrată nu a dovedit faptul că inculpata V. ştia că licitaţiile la care urmau să fie folosite angajamentele de susţinere tehnică şi profesională autentificate de ea erau finanţate din fonduri europene

Au fost respinse celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

Având în vedere atât acuzaţiile aduse inculpatei prin rechizitoriu, astfel cum au fost modificate prin încheierea din 2.06.2020 prin care instanţa a schimbat încadrările juridice, cât şi apărările inculpatei, s-a apreciat că se impune a se determina, prioritar analizei materialului probator, care era cadrul legal incident în legătură cu autentificarea celor trei angajamente pentru a se putea stabili obligaţiile care reveneau inculpatei în legătură cu autentificarea celor trei documente.

Astfel, conform art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în forma în vigoare la datele de 4.09.2012 şi, respectiv, de 28.11.2012, 18.12.2012 (când inculpata a autentificat cele trei angajamente):

"(1) Capacitatea tehnică şi profesională a ofertantului/candidatului poate fi susţinută, pentru îndeplinirea unui contract, şi de o altă persoană, indiferent de natura relaţiilor juridice existente între ofertant/candidat şi persoana respectivă.

(2) În cazul în care ofertantul/candidatul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională invocând şi susţinerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţia candidatului/ofertantului resursele tehnice şi profesionale invocate. Persoana care asigură susţinerea tehnică şi profesională nu trebuie să se afle în situaţia care determină excluderea din procedura de atribuire, conform prevederilor art. 180 şi ale art. 18¹lit. a), c)¹) şi d).

(3) Atunci când un grup de operatori economici depune oferta/candidatura comună, capacitatea tehnică şi profesională se demonstrează prin luarea în considerare a resurselor tuturor membrilor grupului. În cazul în care grupul beneficiază de susţinerea tehnică şi profesională a unei/unor terţe persoane, capacitatea tehnică şi profesională se demonstrează în condiţiile prevăzute la alin. (2)".

Această formă a alineatului al doilea al textului legal data din 12.12.2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 279/2011 prin care s-a modificat art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006.

Cerinţa formei autentice a angajamentului de susţinere tehnică şi profesională fusese stabilită prin O.U.G. nr. 72/2009, în vigoare din 23.06.2009, care a modificat şi ea alin. (2) al art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006, anterior acestei date neexistând vreo formă cerută de lege pentru acest act.

La data de 1.07.2013 a intrat în vigoare Legea nr. 193/2013 prin care s-a modificat din nou alin. (2) al art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006, fiind eliminată condiţia formei autentice a angajamentului ferm de susţinere tehnică şi profesională. În baza acestei modificări, textul art. 190 alin. (2) a avut următorul conţinut:

"(2) În cazul în care ofertantul/candidatul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională invocând şi susţinerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţia candidatului/ofertantului resursele tehnice şi profesionale invocate. Persoana care asigură susţinerea tehnică şi profesională nu trebuie să se afle în situaţia care determină excluderea din procedura de atribuire, conform prevederilor art. 180 şi ale art. 18¹lit. a), c)¹) şi d)".

Deşi inculpata V. a susţinut prin suplimentul la concluziile scrise că cerinţa formei autentice a fost eliminată la data de 1.01.2013 când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, instanţa a arătat că această susţinere nu este corectă, deoarece modificarea art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 a avut loc în baza art. I pct. 41² din O.U.G. nr. 77/2012, care a fost introdus prin articolul unic pct. 5 din Legea nr. 193/2013 (legea de aprobare a O.U.G. nr. 77/2012) intrată în vigoare la 1.07.2013, neexistând anterior nicio prevedere în acest sens.

Prin urmare, la data autentificării angajamentelor, forma autentică a angajamentului de susţinere tehnică şi profesională era regula. Exista însă şi posibilitatea, oferită de textul legal, ca angajamentele de susţinere tehnică să nu fi fost prezentate sub forma unor înscrisuri autentice, ci a unora sub semnătură privată.

În concret, în privinţa CL1 - BB., în documentaţia de atribuire, în fişa de date şi în anunţul de participare, la rubrica III.2.3. "Capacitatea tehnică", la partea privind informaţiile şi formalităţile necesare pentru evaluarea respectării cerinţelor menţionate, sunt indicate:

"Angajament privind susţinerea tehnică şi profesională" (dacă este cazul);

"Angajament ferm" - în formă autentică - dacă ofertantul este susţinut conform art. 186 din O.U.G. nr. 34/2006" .

Instanţa a arătat că art. 186 din O.U.G. nr. 34/2006 privea capacitatea economică şi financiară a ofertantului/candidatului, iar nu susţinerea tehnică şi profesională, care era reglementată la art. 190 din ordonanţa menţionată, astfel că referirea la acest text legal din cuprinsul rechizitoriului este inexactă. Din modul de formulare a cerinţelor din documentaţia de atribuire pentru CL1 a rezultat că, în privinţa susţinerii tehnice şi profesionale, angajamentul putea să fie dat în orice formă.

În privinţa CL5, în Anunţul de Participare din Fişa de date - utilităţi se menţionează la Secţiunea a III-a pct. III.2.3.a) "Capacitatea tehnică şi profesională":

"Terţ susţinător: Atunci când ofertantul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională invocând şi susţinerea acordată de către o altă persoană (conform art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006), atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază prin prezentarea unui angajament ferm, conform formularului 8A în formă autentică al persoanei respective (...)" - dosar de urmărire penală.

A rezultat, aşadar, că în privinţa CL5 forma autentică a angajamentului de susţinere tehnică şi profesională din partea CC. pentru W. era obligatorie.

Chiar dacă în privinţa CL1 nu era obligatorie prezentarea unui angajament de susţinere tehnică şi profesională în formă autentică, câtă vreme însă inculpatul B. a solicitat inculpatei V. autentificarea acestui angajament în numele GGG., aceasta era obligată să respecte dispoziţiile legale privind autentificarea documentelor, în speţă Legea nr. 36/1995 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, în forma în vigoare la data autentificării actelor (legea a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 732 din 18.10.2011 şi modificată anterior autentificării celor trei angajamente de susţinere tehnică şi profesională prin Legea nr. 60/2012).

În acest sens, instanţa a arătat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, în forma în vigoare la data autentificării celor trei angajamente, toate actele notariale se îndeplinesc la cerere, iar conform art. 46 alin. (5) din aceeaşi lege, "Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decât în condiţiile arătate la art. 6".

Potrivit art. 6 din Legea nr. 36/1995, în forma în vigoare la data autentificării celor trei angajamente:

"(1) Notarii publici şi celelalte instituţii prevăzute la art. 5, care desfăşoară activitate notarială, au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.

(2) În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui.

(3) Dacă înscrisul prezentat are un conţinut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atenţia părţilor asupra consecinţelor juridice la care se expun şi va face menţiune expresă în act.

(4) Dacă partea se opune la inserarea menţiunii, notarul public va refuza întocmirea actului".

Prin urmare, câtă vreme inculpatul B. a solicitat inculpatei V. autentificarea angajamentului de susţinere tehnică şi profesională dat în numele GGG. pentru CL1, iar acest document nu era contrar legii şi bunelor moravuri şi nici nu avea un conţinut îndoielnic, aceasta era obligată să îl autentifice, evident cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, situaţia fiind similară şi în privinţa angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională pentru CL5.

Instanţa a mai arătat că este lipsit de relevanţă faptul că, anterior datei de 23.06.2009 şi apoi începând cu data de 1.07.2013, condiţia formei autentice a angajamentului de susţinere tehnică şi profesională nu a fost prevăzută de lege - aspect invocat de inculpat V., deoarece la momentul autentificării actelor (4.09.2012, 28.11.2012 şi, respectiv, 18.12.2012), era prevăzută o astfel de condiţie ca reprezentând regula privind forma pe care trebuiau să o îmbrace aceste angajamente, în cazul CL5 era prevăzută obligatoriu forma autentică în fişa de date a licitaţiei, iar în cazul CL1 inculpatul B. solicitase autentificarea acelui angajament.

Prin urmare, nu se poate vorbi, raportat la succesiunea reglementărilor privind forma angajamentului de susţinere tehnică şi profesională, de incidenţa dispoziţiilor legale referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile sau privind dezincriminarea faptei, cum a susţinut inculpata V. prin suplimentul la concluziile scrise. Autentificarea unui act la cerere trebuie să aibă loc cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale incidente, în vigoare la momentul autentificării actului, chiar dacă cererea de autentificare reprezintă exclusiv voinţa părţii, fără să fie urmarea unei condiţii cerute de lege pentru validitatea actului. Totodată, faptul că folosirea efectivă a actului are loc la un moment când cerinţa formei autentice nu mai este obligatorie nu a avut relevanţă, verificarea legalităţii actului implicând exclusiv verificarea respectării de către notar a dispoziţiilor legale în vigoare la momentul autentificării lui. Efectele angajamentului de susţinere tehnică şi profesională se produc numai în situaţia în care acesta este depus la dosarul de licitaţie (pentru a asigura îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate pentru ofertant) şi apoi când, după câştigarea licitaţiei de ofertantul în favoarea căruia s-a dat angajamentul, acesta nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale, astfel că autoritatea contractantă solicită, în baza angajamentului, terţului susţinător, să îndeplinească obligaţiile în locul ofertantului, dar aceste împrejurări nu au avut relevanţă cu privire la obligaţia notarului de a respecta dispoziţiile legale în vigoare la momentul autentificării actului. Instanţa a arătat însă că, în cauză, angajamentele de susţinere tehnică şi profesională au şi fost depuse la dosarele de licitaţie, atât pentru CL1, cât şi pentru CL5 şi, mai mult, chiar licitaţiile au avut loc anterior eliminării din O.U.G. nr. 34/2006 a cerinţei privind regula formei autentice a angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională.

Potrivit art. 59 din Legea nr. 36/1995, în forma în vigoare la data autentificării celor trei angajamente de susţinere tehnică şi profesională:

"(1) Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea părţilor.

(2) Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică. În această situaţie, notarul este obligat să verifice în Registrul naţional notarial dacă acea procură a fost revocată, iar în cazul revocării va respinge cererea de autentificare."

S-a reţinut că art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 a fost modificat ulterior autentificării celor trei angajamente de către inculpata V., prin Legea nr. 77 din 1 iunie 2012 în vigoare din 01.01.2013 (pct. 72.), având de la data menţionată următorul conţinut:

"Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepţiile prevăzute de lege. În această situaţie, notarul public este obligat să verifice în Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora, iar în cazul constatării revocării acesteia va respinge cererea de autentificare". Acest text legal, invocat de inculpata V. prin concluziile scrise, nu era cel în vigoare la data autentificării angajamentelor.

În cauză, inculpatul B. s-a prezentat pentru autentificarea celor trei angajamente de susţinere tehnică şi profesională în calitate de reprezentant al GGG. (pentru CL1) şi, respectiv, al CC. (pentru CL5, două angajamente), iar nu în nume propriu.

Prin urmare, pentru autentificarea actelor era necesar ca acesta să prezinte de fiecare dată o procură specială autentică prin care să fie împuternicit să semneze angajamentele de susţinere tehnică şi profesională în numele GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC. în vederea participării la licitaţia pentru CL1 şi, respectiv, în numele CC. pentru W., în vederea participării la licitaţia pentru CL5, iar în absenţa unor astfel de procuri, inculpata V. nu putea autentifica angajamentele de susţinere tehnică şi profesională, trebuind să respingă cererile de autentificare.

Instanţa a arătat că nu pot fi primite susţinerile inculpatei în sensul că art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 ar institui doar o obligaţie în sarcina părţii, iar nu o atribuţie, o conduită sau o obligaţie impusă notarului, astfel că nerespectarea acestuia nu reprezintă o neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu ale notarului, în sensul dispoziţiilor art. 297 C. pen., ci un motiv de nulitate absolută a actului juridic încheiat în aceste condiţii, în sensul prevederilor legii civile, respectiv art. 1242 alin. (1) C. civ., lipsa prevederii în lege a atribuţiilor concrete de serviciu făcând ca acuzaţia adusă inculpatei să nu îndeplinească condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de abuz/neglijenţă în serviciu, raportat la considerentele deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Instanţa a arătat că prevederile ar. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 instituie în mod neechivoc, cu respectarea tuturor cerinţelor de claritate şi previzibilitate, o obligaţie pentru notarul public de a verifica existenţa mandatului de reprezentare dat părţii printr-o procură specială şi autentică. Chiar dacă alineatul al doilea al art. 59 din Legea nr. 36/1995 instituie o obligaţie de a prezenta procura specială şi autentică în sarcina părţii care solicită autentificarea, textul este subsecvent prevederilor primului alineat, care stabileşte în sarcina notarului obligaţia de a verifica şi stabili în prealabil identitatea părţilor şi, mai mult, exact în alineatul al doilea se prevede că dacă notarul constată că procura prezentată a fost revocată, are obligaţia de a respinge cererea de autentificare, instituind deci o obligaţie indiscutabilă în sarcina notarului de a autentifica actul numai în situaţia în care există o astfel de procură şi aceasta nu a fost revocată.

Mai mult, conform art. 50 lit. f) din Legea nr. 36/1995 (în forma în vigoare la data autentificării celor trei angajamente de susţinere tehnică şi profesională), îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor şi de consultaţiile juridice notariale, se constată prin încheiere, care va cuprinde: (...) numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepţia încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri.

Faptul că în art. 53 din Legea nr. 36/1995 (în forma în vigoare la data autentificării celor trei angajamente de susţinere tehnică şi profesională) se prevedea că încălcarea cerinţelor prevăzute la art. 50 lit. c), f), j) şi k) se sancţionează cu nulitatea şi că exista, prin urmare, posibilitatea constatării nulităţii actului conform art. 1242 alin. (1) C. civ. pentru nerespectarea condiţiei cerute de lege a formei autentice, nu a fost de natură să excludă posibilitatea calificării ca infracţiune a faptei de a autentifica un act cu încălcarea prevederilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, dacă sunt întrunite toate condiţiile de tipicitate. Nulitatea absolută sau relativă a unui act juridic reprezintă o sancţiune de drept civil, care nu poate exclude incidenţa, în condiţiile legii, a răspunderii penale. O interpretare în sensul susţinut de inculpată, şi anume că ori de câte ori ar fi incident un caz de nulitate absolută pentru nerespectarea condiţiilor de formă, ar fi nelegală şi abuzivă posibilitatea antrenării răspunderii penale a notarului, ar echivala cu existenţa unei veritabile cauze de neimputabilitate ori a unei cauze de nepedepsire, care ar trebui însă să fie prevăzută în mod expres de lege, însă nu există o astfel de dispoziţie.

Revenind la aspectele concrete privind modalitatea în care inculpata V. a autentificat cele trei angajamente de susţinere tehnică şi profesională, instanţa a arătat următoarele:

- în ce priveşte angajamentul privind acordarea în numele GGG. a susţinerii tehnice şi profesionale asocierii I. S.R.L. - CC. pentru licitaţia pentru CL1, autentificat de inculpata V. sub nr. x/4.09.2012, inculpatul B., însoţit de inculpata D., a prezentat procura tradusă şi cu legalizare de semnătură sub nr. x/04.09.2012 de către inculpata U.;

- în ce priveşte angajamentul privind acordarea susţinerii tehnice şi profesionale în numele CC. pentru W. pentru licitaţia pentru CL5, autentificat de inculpata V. sub nr. x/28.11.2012, inculpatul B. a prezentat procura tradusă şi cu legalizare de semnătură sub nr. x/27.11.2012 de către inculpata U.;

- în ce priveşte angajamentul privind acordarea susţinerii tehnice şi profesionale în numele CC. pentru W. pentru licitaţia pentru CL5, depus ca urmare a formulării solicitării de clarificare de către S.C. AA., autentificat de inculpata V. sub nr. x/18.12.2012, inculpatul B. a prezentat procura tradusă şi cu legalizare de semnătură sub nr. x/18.12.2012 de către inculpata U. .

Instanţa a arătat că niciuna din cele trei procuri prezentate de inculpatul B. pentru autentificarea celor trei angajamente nu era autentică. Acestea reprezentau traduceri făcute de un traducător autorizat ale unor procuri aparent emise de GGG. şi, respectiv, de CC. (care însă erau falsificate) şi care aveau doar legalizarea semnăturii traducătorului de către inculpata U., în baza art. 91 din Legea nr. 36/1995, iar nu procuri speciale autentificate în condiţiile art. 59 şi următoarele din lege.

Inculpata însăşi a declarat că nu a avut şi nu a solicitat inculpatului B. procura în formă autentică în situaţia niciuneia din ele trei autentificări, precizând că inculpatul i-a prezentat doar procura tradusă cu semnătura legalizată a traducătorului, fără a-i prezenta şi procura în limbă străină . Martora UUUUUUUUU., secretară a biroului notarial al inculpatei V., a declarat că doar cu ocazia primei cereri de autentificare a angajamentului de susţinere tehnică inculpatul B. a prezentat, pe lângă traducerea cu legalizare de semnătură, o copie a procurii (în limba franceză) - dosar urmărire penală, instanţa arătând că aceasta nu a fost păstrată în arhiva biroului notarial.

Instanţa a reţinut că nu pot fi primite susţinerile inculpatei V. în sensul că, văzând că traducerile fuseseră deja legalizate de către un notar român, a considerat pe bună dreptate că BNP U. a verificat veridicitatea procurilor traduse şi că, astfel, nu avea niciun motiv să întreprindă demersuri suplimentare pentru a cerceta sau să se îndoiască de legalitatea şi veridicitatea traducerilor legalizate. Astfel, instanţa a arătat că inculpata V. nu era chemată să verifice nici legalitatea legalizării semnăturii traducătorului efectuată de inculpata U. şi nici veridicitatea traducerii procurilor. Inculpata V. trebuia să verifice exclusiv dacă înscrisurile prezentate de inculpatul B. şi în baza cărora şi-a justificat mandatul dat de GGG. şi, respectiv, de CC., erau procuri speciale autentice şi să refuze autentificarea în caz contrar. Distincţia dintre legalizarea de semnătură şi autentificarea unui act este cât se poate de clar făcută în Legea nr. 36/1995, iar inculpata V., ea însăşi notar public, o cunoştea neîndoielnic. În acest context, instanţa a mai precizat că cele două inculpate-notar nu se cunoşteau, aspect detaliat cu ocazia analizei materialului probator privitor la instigarea la infracţiunea de abuz în serviciu pentru care a fost trimisă în judecată inculpata V..

Instanţa a arătat că nu are nicio relevanţă faptul că nu s-a dovedit că inculpata V. ar fi ştiut că inculpatul B. nu avea un mandat din partea GGG. şi, respectiv, a CC. şi, mai mult decât atât, că nu ştia că acesta a contrafăcut procurile prezentate inculpatei U. pentru legalizarea semnăturii traducătorului, cum a susţinut inculpata. În sarcina acesteia nu s-a reţinut prin rechizitoriu că ar fi cunoscut aceste împrejurări, care nu au nicio legătură cu acuzaţiile concrete aduse în sensul că a autentificat cele trei angajamente de susţinere tehnică cu încălcarea prevederilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, respectiv fără ca inculpatul B. să fi prezentat procuri speciale şi autentice. Mai mult, având în vedere că inculpata a declarat că pe inculpatul B. îl cunoştea din anul 2006, când ea era angajată la biroul notarial, acesta fiind client, iar după ce ea a devenit notar, acesta a venit mai des la biroul notarial, tot ca şi client, s-a apreciat că inculpata nu şi-a pus problema că documentele prezentate în traducere erau false. Inculpata a mai declarat că, înainte de încheierea celor două declaraţii autentice privind CC., a solicitat, cu ocazia încheierii altor acte notariale, în legătură cu aceeaşi societate CC., lămuriri de la inculpaţii B. şi D. despre existenţa societăţii sub aspectul înregistrării ei la Registrul Comerţului şi cu privire la existenţa împuterniciţilor, că i s-a spus de către inculpata D. că există un asemenea document în arhiva biroului notarial, a verificat şi a constatat că exista un astfel de document . Similar, inculpata a declarat că, şi în privinţa angajamentului dat de inculpatul B. în numele GGG., le-a solicitat acestora documente privind existenţa acestor societăţi, iar inculpata D. i-a spus că există în arhiva biroului astfel de documente, deoarece, în luna iulie 2012, au fost întocmite la cererea acesteia mai multe copii legalizate privind societatea GGG., că a verificat în arhiva biroului şi a găsit documentele privind existenţa societăţii GGG., certificate constatatoare sau reprezentanţii societăţii şi, astfel, a întocmit angajamentul prin care societatea GGG., reprezentată de B., susţinea tehnic şi profesional asocierea I. - CC. la licitaţia organizată de BB. .

Au fost apreciate ca lipsite de relevanţă susţinerile inculpatei în sensul că a avut convingerea cu privire la legalitatea şi realitatea împuternicirilor date inculpatului B. de către GGG. şi CC., dată fiind notorietatea relaţiei profesionale dintre acest inculpat şi cele două societăţi, raportat la faptul că arhiva biroului notarial al inculpatei existau acte juridice care i-au format această convingere, instanţa arătând încă o dată că în acuzaţia adusă inculpatei nu se reţine că aceasta ar fi cunoscut caracterul fals al procurilor.

Susţinerea inculpatei V. în sensul că, în cuprinsul încheierilor de autentificare nr. x/4.09.2012, nr. x/28.11.2012 şi nr. x/18.12.2012, a menţionat că inculpatul B. era împuternicit în baza procurilor speciale traduse şi legalizate de inculpata U. sub nr. x/04.09.2012, nr. y/27.11.2012 şi, respectiv, nr. 4955/18.12.2012 şi că, prin urmare, nu scria că acesta avea procuri speciale autentice, nu a avut relevanţă. Aceasta, în primul rând, deoarece inculpata a autentificat cele trei angajamente, deşi trebuia să respingă cererile de autentificare, iar în al doilea rând, instanţa a constatat că în toate cele trei încheieri de autentificare inculpata V. a menţionat în mod inexact că inculpatul B. era împuternicit în baza unei procuri speciale traduse şi legalizate, iar nu în baza unei procuri traduse şi cu legalizarea semnăturii traducătorului, astfel că se putea crea uşor aparenţa faptului că procurile prezentate de inculpat erau autentice. Efectele juridice au fost produse, în cazul ambelor licitaţii, prin depunerea angajamentelor autentificate de inculpat V. la dosarul de licitaţie, alături de procurile cu legalizarea de semnătură a traducătorului efectuată de inculpata V..

Inculpata a declarat că, în anul 2012, inculpatul B. s-a prezentat pentru a solicita întocmirea angajamentelor în formă autentică reprezentând susţinere tehnică pentru participarea la licitaţii, că a citit atât la redactare, cât şi părţilor, conţinutul declaraţiilor şi ştia la ce sunt folosite .

Susţinerile inculpatei V. în sensul că membrii celor două comisii de licitaţie trebuiau, ca urmare a constatării nerespectării formei autentice cerute ad validitatem, să declare neeligibile ofertele depuse de W. şi de asocierea I. S.R.L. - CC. şi astfel să lipsească de efecte juridice cele trei angajamente şi respectiv că, urmare a faptului că nu au făcut acest lucru, ar trebui acuzaţi de aceleaşi fapte ca şi ea, nu au putut fi primite.

Instanţa a arătat că toţi martorii care au fost membri ai celor două comisii de licitaţie au declarat că au avut convingerea că cele angajamentele autentificate de inculpata V. respectau legea, iar o eventuală cunoaştere de către aceştia, urmare a cunoaşterii legislaţiei aplicabile licitaţiilor publice, a faptului că inculpata a încălcat dispoziţiile legale privind autentificarea, nu era de natură a înlătura tipicitatea faptei săvârşite de aceasta. Lipsa demarării unor proceduri penale împotriva membrilor comisiilor de licitaţie pentru modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile nu a avut relevanţă, răspunderea penală fiind personală. Angajamentele autentificate de inculpată şi depuse la dosarele de licitaţie aveau forma cerută de fişa de date a licitaţiei, în cazul CL5 şi, respectiv, forma autentică recomandată de art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006, se bucurau de prezumţia de autenticitate şi nu erau apte de a da naştere unei îndoieli cu privire la prezentarea de către inculpatul B. a unor procuri neconforme cu dispoziţiile legale.

Privitor la angajamentul dat de inculpatul B. în numele GGG. pentru CL1 şi autentificat de inculpata V. sub nr. x/4.09.2019, s-a apreciat că se mai impun a fi făcute analize referitor la două aspecte.

Un prim aspect a vizat susţinerile inculpatei V. referitoare la confirmarea mandatului dat inculpatului B. de către martorul ZZ. în numele GGG.. Astfel, inculpata a declarat că, în luna mai 2013, s-a prezentat la sediul biroului său notarial martorul ZZ., reprezentantul societăţii GGG., care i-a solicitat şi pentru care a întocmit două procuri prin care tot societatea GGG. îl împuternicea tot pe inculpatul B. să reprezinte această societate în proiectele legate de licitaţiile organizate de BB. şi AA., că atunci l-a întrebat cum a rămas cu actele anterioare şi i-a spus că "totul este ok", astfel că, în aprecierea inculpatei, prezenţa martorului ZZ. şi întocmirea acelor procuri pentru aceeaşi persoană în aceleaşi contracte poate fi considerată şi o confirmare a mandatului dat inculpatului B..

Raportat la aceste susţineri, instanţa a arătat că, la filele x ale vol. 49 dosar de urmărire penală, se regăsesc procurile speciale, autentificate sub nr. x/23.05.2013 şi, respectiv, nr. 1483/23.05.2013, de inculpata V., date de GGG. prin martorul ZZ. inculpatului B., în vederea încheierii contractelor de proiectare de proces hidraulic pentru CL5 şi CL1.

Cât priveşte procura autentificată sub nr. x/23.05.2013 pentru CL5, instanţa a arătat că nu există nicio acuzaţie adusă inculpatei în prezenta cauză legată de vreo autentificare a vreunei declaraţii date de inculpatul B. în numele GGG., neavând astfel vreo legătură cu prezenta cauză.

Referitor la procura autentificată sub nr. x/23.05.2013 pentru CL1, instanţa a constatat, în primul rând, că nu reprezintă sub nicio formă o confirmare a vreunui mandat dat inculpatului de GGG. pentru a semna angajamentul de susţinere tehnică şi profesională a asocierii I. S.R.L. - CC., ci o procură pentru semnarea unui contract de proiectare subsecvent adjudecării CL1.

Mai mult, martorul ZZ. a declarat în faţa instanţei (aşa cum s-a menţionat cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii B. şi D.), că atunci când a fost la notar (aproximativ în luna aprilie 2013), "a fost prima dată când am minţit în viaţa mea. mi s-a cerut să spun o frază în română pe care am învăţat-o pe de rost. B. şi D. mi-au cerut să spun acea frază" - "cunosc limba română", înscrisă pe cererea de autentificare". Martorul nu a declarat nimic în legătură cu vreo discuţie cu inculpata V. pe marginea angajamentului de susţinere tehnică şi profesională a asocierii I. S.R.L. - CC., astfel că susţinerile inculpatei în sens contrar nu s-au confirmat. Mai mult, martorul a declarat că nu îşi aminteşte nici măcar dacă notarul era bărbat sau femeie. Dacă chiar ar fi avut loc discuţia între inculpată şi martorul ZZ., atunci inculpata ar fi trebuit să îşi dea seama că martorul, cetăţean francez, nu cunoştea limba română şi ar fi trebuit să asigure prezenţa unui interpret sau să asigure ea însăşi funcţia de interpret conform art. 82 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, precum şi să menţioneze acest lucru în cuprinsul celor două procuri autentificate, ceea ce nu s-a întâmplat.

În fine, chiar dacă martorul ZZ. ar fi confirmat cu acea ocazie mandatul dat inculpatului B. pentru semnarea angajamentului de susţinere tehnică şi profesională în numele GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC., această împrejurare nu ar fi avut relevanţă, deoarece ceea ce i se impută inculpatei V. în prezenta cauză este autentificarea angajamentului sub nr. x/4.09.2012 fără ca inculpatul B. să fi prezentat o procură în formă autentică, iar nu fără ca acest inculpat să fi avut mandat din partea GGG..

Un al doilea aspect a vizat susţinerile inculpatei V. în sensul că, după începerea procesului penal, a constatat că angajamentul autentificat de ea sub nr. x din 4.09.2012 cuprinde o eroare materială evidentă şi nu putea fi utilizat sau acceptat la un dosar de licitaţie, cu atât mai mult nu putea să producă efecte juridice şi să asigure obţinerea CL1, raportat la faptul că în prima parte a conţinutului angajamentului este menţionat faptul că inculpatul B. reprezenta societatea GGG. care susţinea tehnic şi profesional asocierea I. CC., iar în încheierea de autentificare este menţionat faptul că B. este mandatarul asocierii I. CC., lucru care nu era posibil . A mai susţinut că, dată fiind eroarea materială semnalată, daca încheierea de autentificare ar fi fost verificată, angajamentul autentificat nu putea fi utilizat sau acceptat la un dosar de licitaţie.

Instanţa a constatat că, într-adevăr, în cuprinsul încheierii de autentificare nr. x/4.09.2012 se menţionează că inculpatul B. s-a prezentat ca mandatar al asocierii I. S.R.L. - CC. În aceeaşi încheiere se face însă referire la procura tradusă şi legalizată de inculpata U. sub nr. x/2012, procura falsificată de inculpatul B. şi care atesta calitatea acestuia de mandatar al GGG.. Prin urmare, era în mod cert vorba de o eroare materială evidentă care ar fi putut fi îndreptată în procedura prevăzută de art. 53 alin. (2) şi art. 54 din Legea nr. 36/1995, în forma în vigoare la data de 4.09.2012. Conform art. 53 alin. (2) din lege, îndreptarea erorilor şi completarea omisiunilor se fac în condiţiile art. 54, numai dacă acestea rezultă din lucrările actului, precum şi din registrele notariale sau din alte evidenţe ale biroului notarial. Potrivit art. 54 din lege:

"Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părţilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-şi manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului".

Instanţa a arătat că este adevărat că eroarea materială strecurată în încheierea de autentificare ar fi putut fi descoperită de membrii comisiei de licitaţie cu ocazia verificării documentaţiei depuse de asocierea I. S.R.L. - CC. dacă această verificare ar fi fost riguroasă. S-ar fi putut solicita clarificări de către BB., aşa cum a cerut S.C. AA. în legătură cu angajamentul autentificat de inculpata V. sub nr. x/28.11.2012, iar atunci s-ar fi putut proceda la îndreptarea erorii materiale. Eroarea însă nu a fost descoperită, cel mai probabil din cauza unei verificări superficiale a actului, dar şi datorită existenţei la dosarul de licitaţie a procurii cu legalizarea semnăturii traducătorului sub nr. x/2012, dată de GGG. inculpatului B., instanţa apreciind că este vorba de o simplă eroare materială în cuprinsul încheierii de autentificare, iar menţionarea numărului 3529/2012 sub care s-a indicat că a fost legalizată de inculpata Beşchia procura dată inculpatului corespundea realităţii, doar numele mandantului trecut în încheierea de autentificare era eronat, angajamentul de susţinere tehnică şi profesională fiind dat şi semnat de inculpatul B. în numele GGG.. Prin urmare, instanţa a arătat că nu pot fi primite susţinerile inculpatei, actul fiind susceptibil de a produce efecte juridice, şi anume de a determina calitatea de terţ susţinător a GGG. în procedura de atribuire a CL1 prin dovedirea experienţei similare în ce priveşte proiectarea şi asigurarea personalului de specialitate (inginer de proces şi inginer automatizare - VVVVVVVVV.).

Privitor la angajamentele de susţinere tehnică şi profesională autentificate de inculpata V. în legătură cu CL5, instanţa a mai arătat următoarele:

Ambele angajamente privesc susţinerea tehnică şi profesională din partea CC. pentru W. şi au la bază traducerile procurilor falsificate de inculpaţii B. şi D. prin care CC. îl împuternicea pe inculpat să semneze acest angajament, traduceri cu privire la care inculpata V. a legalizat semnătura traducătorului sub nr. x/27.11.2012 şi, respectiv, sub nr. x/18.12.2012.

Prin primul angajament de susţinere tehnică şi profesională CC., prin mandatarul inculpat B. se angaja, în mod ferm, necondiţionat şi irevocabil, să pună la dispoziţia W. S.A. toate resursele tehnice şi profesionale necesare pentru îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor asumate de acesta, conform ofertei prezentate şi contractului de achiziţie publică ce urma a fi încheiat între ofertant şi autoritatea contractantă, precum şi de a răspunde necondiţionat pentru neexecutarea obligaţiilor şi să răspundă pentru prejudiciile cauzate autorităţii contractante ca urmare a nerespectării obligaţiilor prevăzute în angajament.

Deoarece acest document, depus la dosarul de licitaţie, nu respecta întru totul conţinutul Formularului 8A din documentaţia de atribuire, lipsind la alin. (3) următoarea formulare:

"…necesare pentru îndeplinirea integrală, reglementară şi la termen a contractului de achiziţie publică", partea civilă S.C. AA. a solicitat inculpatei W., sub nr. x/17.12.2012, completarea Formularului 8A prin introducerea textului care lipsea .

Urmare a acestei solicitări şi folosind o altă procură falsificată prin care CC. îl împuternicea pe inculpatul B. să semneze în numele său angajamentul de susţinere tehnică şi profesională pentru W., de data aceasta cu legalizarea traducerii semnăturii traducătorului sub nr. x/18.12.2012 de către inculpata U., inculpatul B. s-a prezentat în faţa inculpatei V. şi a semnat în numele CC. un nou angajament de susţinere tehnică şi profesională a inculpatei W., angajament ce conţinea completarea indicată de partea civilă S.C. AA. Angajamentul a fost autentificat de inculpata V. sub nr. x/18.12.2012, fără a respecta dispoziţiile legale, respectiv fără a cere ca inculpatul B. să fi prezentat o procură autentică. Şi acest angajament a fost depus la dosarul de licitaţie 8A, fiind înaintat prin adresa nr. x/22.12.2012 semnată de inculpatul E..

Privitor la cele două angajamente de susţinere tehnică şi profesională autentificate de inculpata V. în legătură cu CL5, instanţa a arătat că aceasta a încălcat şi obligaţia care îi revenea potrivit art. 68 din Ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995 emis de Ministerul Justiţiei pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, nr. 36/1995, în forma în vigoare la data angajamentelor. Textul legal menţionat stabilea faptul că procurile folosite la autentificarea actelor rămân la dosar în original sau în copie legalizată. Or, inculpata a păstrat la dosar, de fiecare dată, doar o copie simplă a procurii cu legalizarea de semnătură provenind de la inculpata U., justificându-şi în faţa instanţei această conduită prin faptul că, de fiecare dată, inculpaţii B. şi D. au rugat-o să le restituie exemplarul prezentat cu motivarea că este singurul pe care îl deţin şi mai au nevoie de el în altă parte - inculpata precizând în mod expres că nu i-au indicat unde anume aveau nevoie de acesta - şi să păstreze la dosar doar copia acestui document, cu menţiunea că urmau să îi remită "în cel mai scurt timp traduceri legalizate ale acelor procuri" . Aceste aspecte au fost confirmate şi de martora UUUUUUUUU., care a declarat că, în cazul celor două procuri prezentate pentru autentificarea celor două angajamente de susţinere tehnică şi profesională referitoare la CL5, inculpata D. a solicitat restituirea exemplarelor originale ale traducerilor cu legalizare de semnătura, motivând, de fiecare dată, prin aceea că are un sigur exemplar de care are nevoie la dosar . Martora a mai precizat că, şi în cazul primului angajament de susţinere tehnică şi profesională (cel pentru CL1, dat în 4.09.2012 - subl. inst.), inculpatul B. a prezentat traducerea legalizată din limba franceză, iar după întocmirea acestui act, a solicitat a-i fi restituit cu aceeaşi motivare, astfel că s-a făcut o copie legalizată.

S-a remarcat însă faptul că, în faţa instanţei, inculpatul B. a declarat că nu îşi aminteşte dacă a fost sau nu prezent fizic la biroul doamnei notar V. pentru autentificarea declaraţiilor. Mai mult, în aceeaşi declaraţie, inculpatul B., întrebat fiind despre colaborarea cu inculpata V., a afirmat că îşi aminteşte doar de întâlnirea cu aceasta de la biroul ei notarial atunci când a fost cu ZZ. pentru întocmirea procurii (în aprilie 2013, potrivit declaraţiei inculpatului) şi chiar că nu îşi aminteşte să fi fost în biroul acestei inculpate cu ocazia redactării angajamentelor .

Instanţa a mai arătat că inculpata D. a declarat în faţa instanţei că biroul inculpatei V. era aproape de biroul firmei lor din Braşov şi că s-a prezentat o dată la biroul acesteia pentru întocmirea declaraţiei de susţinere tehnică care trebuia semnată de inculpatul B. în calitate de reprezentant al CC., personal, că inculpata a fost foarte riguroasă, cerându-i actele constitutive ale CC. şi ale GGG., că toate documentele care trebuiau autentificate le-a făcut la biroul inculpatei V. pentru că dânsa era singurul notar care avea deja datele de identificare ale celor două firme şi că a predat actele pe care inculpata le-a cerut, atât cele ale CC. cât şi ale GGG., încă de la prima întâlnire . A mai declarat că ea şi inculpatul B. nu au avut niciodată o înţelegere cu inculpata V. despre modul în care trebuie autentificate înscrisurile .

Prin prisma acestor susţineri ale inculpaţilor B. şi D., instanţa a arătat că se poate naşte un dubiu cu privire la însăşi prezenţa inculpatului B. la autentificarea angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională, însă nu există probe suficiente care să confirme, dincolo de orice îndoială rezonabilă, această ipoteză.

Privitor la susţinerile inculpatei V. (confirmate de martora UUUUUUUUU.) legate de rugămintea adresată, de fiecare dată, de inculpaţii B. şi D., de a le lăsa originalul procurilor provenind de la inculpata U., instanţa a arătat că, deşi autentificarea celui de-al doilea angajament de susţinere tehnică şi profesională pentru CL5 a avut loc la trei săptămâni după autentificarea celui dintâi, inculpata nu a solicitat nici cu acea ocazie remiterea exemplarului original al procurii traduse cu legalizarea de semnătură prezentată anterior, acceptând ca, şi de această dată, să păstreze la dosar tot o copie simplă a procurii cu legalizarea de semnătură făcută de la inculpata U.. Nici ulterior inculpata V. nu a mai făcut niciun demers în vederea depunerii la dosarele notariale de către inculpatul B. a procurilor cu legalizarea de semnătură, în original sau în copie legalizată, astfel că, în luna august 2013, când i s-a solicitat de reprezentantul părţii civile S.C. AA. prezentarea acestor procuri, inculpata a început demersurile în vederea obţinerii lor, mai întâi de la inculpatul B. şi apoi, urmare a lipsei de rezultat a acestei solicitări, de la inculpata U.. S-a reţinut că legalizarea de semnătură a procurilor era făcută de inculpata U. în aceeaşi zi sau cu o zi înainte de ziua în care inculpata V. a autentificat fiecare dintre angajamente, iar ambele inculpate notar aveau sediul în Braşov, apreciindu-se astfel că solicitarea inculpaţilor de a le fi remis exemplarul original al traducerii cu legalizarea de semnătură era oarecum neobişnuită, inculpatul B. având posibilitatea de a solicita şi obţine duplicate de la inculpata U..

Instanţa a arătat că, deşi activitatea inculpatei a fost supusă controlului efectuat de Corpul de control al notarilor şi nu au fost identificate nereguli cu privire la documentele întocmite de aceasta, această împrejurare, invocată de inculpată, nu are relevanţă, neexistând vreo cerinţă prevăzută în conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu care să condiţioneze existenţa acesteia de constatarea prealabilă a încălcării dispoziţiilor legale de către acest organism abilitat să verifice modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu de către notarii publici. Neregularităţile descoperite cu ocazia unui astfel de control ar fi putut atrage, eventual, doar aplicarea unor sancţiuni disciplinare, fără relevanţă sub aspectul răspunderii penale.

Cât priveşte susţinerile inculpatei în sensul că procurile proveneau din Liban, iar acest stat nu este semnatar al Convenţiei de la Haga cu privire la suprimarea cerinţei de supralegalizare a actelor oficiale străine din anul 1961 şi nu are încheiată cu România o convenţie privind asistenţa juridică în materie civilă, astfel că inculpata nici nu ştia dacă acest stat are procedura autentificării, iar conform Legii nr. 105/1992 privind raporturile de drept internaţional privat, legea fondului este guvernată de legea întocmirii actului, iar legea formei este reprezentată chiar de legea fondului, instanţa a reţinut următoarele:

În primul rând, pentru CL1 angajamentul de susţinere tehnică şi profesională autentificat de inculpata V. sub nr. x/4.09.2012 era dat de inculpatul B. în numele GGG., societate cu sediul în Franţa, astfel că susţinerile inculpatei nu au avut nicio relevanţă.

În al doilea rând, privitor la CL5, angajamentele de susţinere tehnică şi profesională au fost autentificate de inculpata V. pe baza unor procuri aparent emise în Liban de O. în numele CC. pentru inculpatul B.. Inculpata V., fiind un profesionist, avea obligaţia de a stabili cu exactitate regimul juridic aplicabil actelor prezentate de inculpatul B. pentru justificarea calităţii de mandatar al CC. înainte de a trece la autentificarea celor două angajamente. Nefiind eliminată cerinţa supralegalizării, ca urmare a faptului că Libanul nu a semnat Convenţia de la Haga din anul 1961, actele oficiale din Liban care urmează a produce efecte legale în România trebuie supralegalizate în Liban. Inculpata a declarat că ştia că Libanul nu era parte de Convenţia de la Haga, dar a precizat că nu ştia dacă acest stat are procedura autentificării, iar în concluziile orale şi scrise a susţinut că acest stat nu are o procedură a autentificării actelor. Chiar dacă între România şi Liban nu există încheiată o convenţie privind asistenţa juridică în materie civilă, un prim demers pe care inculpata putea şi trebuia să îl facă anterior autentificării angajamentelor era acela de a accesa site-ului Ministerului Afacerilor Externe al României sau de a solicita relaţii de la acest minister în vedera clarificării acestei împrejurări. În acest sens, instanţa a arătat că pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe se menţionează privitor la autentificarea de procuri si declaraţii, printre altele, următoarele (https:/beirut.mae.ro/node/263):

- "procurile generale, speciale, judiciare, de administrare precum si declaratiile pe proprie raspundere, de luare in spatiu, de acceptare/renuntare la succesiune, de calatorie etc. se tehnoredactează la sediul ambasadei";

- "pentru autentificarea actelor notariale, care trebuie să producă efecte în România, de către persoane sau entităţi libaneze, acestea trebuie să se le încheie în faţa unui avocat cu pregătire notarială (notarial services attorney) libanez, după care se supun procedurii supralegalizării la Ministerul Afacerilor Externe şi Imigranţilor din Liban şi apoi de autentificare a sigiliului şi semnăturii MAE libanez de către Ambasada României. Pentru cetăţenii străini de alte naţionalităţi, aceştia pot încheia actele notariale înaintea propriului consul, urmând apoi aceeaşi procedură ca şi actele notariale încheiate în faţa unui avocat cu pregătire notarială local".

A rezultat deci, în mod evident, că în Liban exista procedura autentificării documentelor, inclusiv la dosarul cauzei fiind depuse înscrisuri autentificate de notar în Liban la dosar de urmărire penală, dosar instanţă, iar inculpata V. trebuia să nu procedeze la autentificarea angajamentelor în absenţa verificării îndeplinirii condiţiilor legale.

Autentificând cele două angajamente, în absenţa oricărei minime verificări şi a oricărui element care ar fi putut crea măcar aparenţa că procurile prezentate în traducere erau autentice, inculpata a încălcat în mod conştient şi în mod repetat dispoziţiile legale privind autentificarea actelor, nesolicitând procuri autentificate. Inculpata a ales cu bună ştiinţă să încalce dispoziţiile legale, autentificând documente de o importanţă ridicată, ce dădeau naştere unor obligaţii deosebit de oneroase în sarcina emitenţilor, care se expuneau riscului de a fi obligaţi să aducă ei înşişi la îndeplinire obligaţiile derivând din contractul de lucrări - şi anume construcţia unei staţii de epurare pentru o întreagă localitate -, antrenând responsabilitatea CC. pentru neexecutarea oricărei obligaţii asumate de W. din CL5, renunţarea definitivă şi irevocabilă la invocarea beneficiului de diviziune sau discuţiune, la dreptul de a invoca orice excepţie de neexecutare, aspecte menţionate în mod expres în cuprinsul celor două angajamente.

Instanţa a arătat că toate cele expuse mai sus vin să confirme pe deplin faptul că, atât în cazul angajamentului de susţinere tehnică şi profesională pentru CL1, cât şi în cazul angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională pentru CL5, inculpata a încălcat cu bună ştiinţă dispoziţiile legale în ce priveşte procedura autentificării acestora - art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 şi art. 68 din Ordinul nr. 710/C din 1995 -, repetarea aceloraşi încălcări ale prevederilor legale care erau cât se poate de clare şi precise reliefând faptul că forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpata a fost, de fiecare dată, intenţia, iar nu culpa, cum a susţinut aceasta prin declaraţia din faţa instanţei, prin concluziile scrise şi orale şi cu ocazia ultimului cuvânt. S-a reţinut că doar încălcarea prevederilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 poate să atragă, în baza deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, răspunderea penală a inculpatei pentru infracţiunea de abuz în serviciu.

Nu a putut fi primită susţinerea inculpatei în sensul că, dat fiind faptul că procurile prezentate de inculpatul B. erau traduse de un traducător autorizat şi legalizate de inculpata U., notar public, i-a scăpat faptul că acestea nu erau autentificate, inculpata precizând totodată că, în general, în baza vechiul C. civ., procurile autentice erau solicitate pentru acte translative de drepturi reale . Aşa cum s-a arătat, dispoziţia din art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 era clară şi precisă şi impunea, în cazul oricărui act îndeplinit prin reprezentant, prezentarea unei procuri autentice şi speciale pentru dovedirea acestei calităţi, fără nicio excepţie.

Instanţa a mai arătat că, prin autentificarea celor trei angajamente de către inculpata V., au fost vătămate interesele legitime ale GGG. (prin angajamentul autentificat sub nr. x/4.09.2012) şi, respectiv, ale CC. (prin angajamentele autentificate sub nr. x/28.11.2012 şi, respectiv, nr. 4955/18.12.2012), aceste societăţi devenind debitori în relaţiile cu BB. şi, respectiv, cu S.C. AA. şi titulari ai obligaţiilor de executare integrală a obligaţiilor ce reveneau Asocierii I. S.R.L - CC. şi, respectiv, inculpatei W. în baza CL1 şi, respectiv, a CL5. În cazul CC., vătămarea s-a şi concretizat prin solicitările adresate de partea civilă S.C. AA. de a executa CL5 în locul W. S.A., precum şi prin acţionarea sa în judecată de către această parte civilă în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu în care a cerut obligarea societăţii libaneze, la plata, în solidar cu W. şi EE., a sumei de 542.055,87 RON, reprezentând penalităţi de întârziere în transmiterea Graficului de execuţie, calculate până la data de 13 decembrie 2013, aferente CL5.

Chiar dacă inculpata V. nu a obţinut, pentru sine sau pentru biroul notarial din care făcea parte, un folos necuvenit, încasând doar onorariul stabilit de Ministerul Justiţiei pentru autentificare, de câte 65 RON/angajament, prin autentificarea celor trei angajamente a asigurat obţinerea pentru Asocierea I. S.R.L - CC. şi, respectiv, pentru inculpata W., a unor foloase necuvenite/avantaje patrimoniale constând atât în susţinerea tehnică şi profesională din partea GGG. şi respectiv a CC., susţinere pe care în absenţa acestor angajamente nu ar fi avut-o, cât şi în îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate cerute pentru cele două licitaţii (CL1 şi respectiv CL5) şi a clasificării, raportat la criteriile din fişele de date, pe primul loc la aceste licitaţii, ceea ce a determinat câştigarea licitaţiilor şi încasarea avansului aferent CL1. În acest sens, instanţa a arătat că, potrivit art. 13² din Legea nr. 78/2000, infracţiunea există indiferent dacă folosul necuvenit este obţinut pentru funcţionarul public sau pentru o altă persoană.

Inculpata cunoştea efectele juridice ale celor trei angajamente autentificate, aşa cum au fost detaliate mai sus, acestea fiind menţionate expres în cuprinsul angajamentelor, care făceau şi trimitere la prevederile art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (text care reglementa şi regula formei autentice a angajamentelor), astfel că, chiar dacă nu a urmărit, cel puţin a acceptat ca, prin autentificarea acestora, să cauzeze o vătămare intereselor legitime ale GGG. şi, respectiv, ale CC., precum şi un folos necuvenit/avantaj patrimonial Asocierii I. S.R.L - CC. şi, respectiv, inculpatei W., astfel cum acestea au fost menţionate mai sus.

S-a reţinut că, distinct de vătămarea intereselor legitime adusă GGG. şi CC. care nu l-au împuternicit în mod legal pe inculpatul B. să semneze angajamentele de susţinere tehnică şi profesională în numele lor, există şi o vătămare a intereselor legitime ale părţilor civile BB. şi S.C. AA., care au declarat câştigătoare ofertele depuse de Asocierea I. S.R.L - CC. şi, respectiv, de inculpata W. pe baza dosarelor de licitaţie în care se aflau şi angajamentele autentificate de inculpată. Şi aceste vătămări, chiar dacă nu au fost urmărite de inculpata V., au fost cel puţin acceptate.

În plus, partea civilă S.C. AA. a dovedit prin înscrisurile depuse că pentru licitaţia pentru CL5 a efectuat cheltuieli cu salariile - de 102.958 RON şi cu Inginerul 67.282 RON (nefiind însă dovedită majorarea cheltuielilor cu Inginerul la suma de 110.286,16 RON menţionată pentru prima dată la aproximativ 2 ani de la rezoluţiunea CL5), iar cu ocazia noii licitaţii nu au fost valorificate rezultatele muncii salariaţilor şi a activităţii de consultanţă prestată de inginer. Partea civilă nu a făcut dovada faptului că diferenţa dintre preţul propus de ofertantul clasat pe locul al doilea după W. la licitaţia pentru CL5 şi preţul cu care a adjudecat, către S.C. III., acest contract la noua licitaţie (de 333.758,21 RON) nu ar fi fost decontată de către finanţator, în condiţiile în care recepţia lucrării executate de III. a avut loc în anul 2018, cu peste doi ani înainte de data pronunţării sentinţei, astfel că partea civilă avea timp suficient pentru a face dovada acestui prejudiciu eventual.

În plus, în cazul CL5, urmare a faptului că W., care nu ar fi câştigat licitaţia în absenţa susţinerii tehnice din partea CC., nu şi-a îndeplinit obligaţiile, partea civilă S.C. AA. a fost nevoită să organizeze o nouă licitaţie, efectuând cheltuieli suplimentare. Pentru prima licitaţie cheltuielile salariale pentru organizarea licitaţiei au fost de 102.958 RON, iar cheltuielile cu Inginerul de 67.282 RON.

În cazul CL1, s-a ajuns la plata avansului de către BB.

Ca atate, s-a apreciat că, dacă inculpata ar fi respectat dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 şi ar fi solicitat inculpatului B. să prezinte procuri autentice şi speciale din partea GGG. şi, respectiv, a CC., cel mai probabil acesta nu ar fi falsificat astfel de documente, iar participarea la licitaţii a acestor societăţi în calitate de terţi susţinători ar fi fost exclusă, exclusă fiind şi vătămarea intereselor societăţilor comerciale menţionate. Pe de altă parte, în absenţa autentificării de către inculpata V. a angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională date de inculpatul B. în numele GGG. şi, respectiv, al CC., astfel de angajamente date sub forma unor simple înscrisuri sub semnătură privată nu ar fi fost considerate valabile de către comisiile de licitaţie, astfel că nu ar fi putut contribui la declararea ofertelor ca eligibile, ci, dimpotrivă.

Tot legat de forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpata V., s-a apreciat că se mai impune a fi analizată o chestiune. Inculpata însăşi, cu ocazia punerii în discuţie a cererilor de schimbare a încadrării juridice, nu a mai susţinut cererea sa iniţială de schimbare a încadrării juridice, formulată la data de 31.03.2017, din abuz în serviciu, infracţiune prevăzută de art. 13² din Legea 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen. şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională) (toate în legătură cu contractul de lucrări încheiat de S.C. AA. Sibiu), în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. din 1969 şi, respectiv, din infracţiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin 1, 3 din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională) (toate în legătură cu contractul de lucrări încheiat cu S.C. BB.), în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. din 1969.

A rezultat deci că, în pofida faptului că solicitările inculpatei V. de pronunţare a unor soluţii de achitare s-au întemeiat, cel puţin în varianta subsidiară, pe lipsa formei de vinovăţie cerute de lege pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu şi a infracţiunii de înşelăciune, aceasta, în mod inexplicabil, nu a mai solicitat schimbarea încadrărilor juridice aşa cum a cerut iniţial.

În legătură cu CL5, instanţa a mai arătat că nu pot fi primite susţinerile inculpatei V. în sensul că angajamentul autentificat sub nr. x/28.11.2012 conţinea erori, fiind modificat ulterior prin angajamentul autentificat sub nr. x/18.12.2012, prin adăugarea unor elemente, astfel că primul angajament nu a mai produs efecte juridice, fiind anulat/retras/înlocuit prin cel de-al doilea şi că, prin urmare, nu ar trebui reţinut în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000. Instanţa a arătat, în primul rând, că angajamentul autentificat sub nr. x/28.11.2012 a fost depus la dosarul de licitaţie de inculpata W., constituia documentul indispensabil pentru atestarea calităţii de terţ susţinător a CC. pentru ofertantul W., iar în lipsa acestuia ar fi fost declarată neeligibilă oferta, W. neîndeplinind condiţia experienţei similare în absenţa lui. Comisia de licitaţie l-a considerat valabil sub toate aspectele şi deci apt pentru a antrena obligaţia CC. de susţinere tehnică şi profesională, dar incomplet prin raportare la formularul 8A. În al doilea rând, după deschiderea ofertelor şi verificarea dosarelor de licitaţie, s-a constatat de către membrii comisiei de licitaţie că în acest angajament lipsea o parte dintr-una din frazele care se regăseau în formularul ataşat fişei de date, aşa cum s-a arătat mai sus. Prin urmare, s-a solicitat completarea acestuia doar cu menţiunea "…necesare pentru îndeplinirea integrală, reglementară şi la termen a contractului de achiziţie publică", această menţiune nefiind de natură a determina producerea altor efecte juridice, ci doar menită a asigura concordanţa dintre angajament şi formularul 8A din documentaţia de atribuire. Nu s-a putut considera că angajamentul de susţinere tehnică şi profesională autentificat de inculpata V. sub nr. x/28.11.2012 ar fi fost anulat sau retras ori înlocuit ca urmare a depunerii angajamentului autentificat sub nr. x/18.12.2012, cel dintâi rămânând la dosarul de licitaţie şi fiind doar completat prin cel de-al doilea, chiar dacă acesta din urmă a preluat în conţinutul său şi conţinutul celui dintâi. Existenţa celui de-al doilea angajament de susţinere tehnică şi profesională nu a fost de natură să lipsească de efecte juridice primul angajament, acesta venind doar să corecteze o deficienţă a primului angajament, aceste două documente constituind un tot unitar. Mai mult, cel de-al doilea angajament a fost autentificat de inculpată exact în aceleaşi condiţii de nelegalitate ca şi primul şi tot în vederea asigurării îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate pentru oferta depusă de inculpata W., după trei săptămâni de la data celui dintâi, ceea ce a relevat o rezoluţie infracţională unică.

V.5.2. Privitor la complicitatea la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., în legătură cu CL1 şi complicitatea la tentativa de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., în legătură cu CL5, încadrări reţinute de instanţă prin încheierea din 2.06.2020, urmare a schimbării încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, instanţa a arătat următoarele:

Starea de fapt avută în vedere de procuror şi, subsecvent de instanţă, cu ocazia schimbărilor de încadrare juridică, a vizat acuzaţiile aduse inculpatei V. constând în aceea că:

- prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu a autentificat sub numărul x/4.09.2012 declaraţia dată în mod nereal în numele GGG. de inculpatul B., document absolut necesar la dosarul de licitaţie întocmit pentru atribuirea proiectul CL-1, contribuind astfel la obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi naţionale de către Asocierea I. -CC.;

- prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu a autentificat sub numerele 3875/18.12.2012 şi 3699/28.11.2012 două declaraţii date în mod nereal în numele CC. de numitul B., absolut necesare la dosarul de licitaţie pentru atribuirea proiectului CL-5, contribuind astfel la atribuirea contractului finanţat din fonduri europene şi naţionale (ulterior reziliat) către W.

Aşa cum s-a arătat, schimbările de încadrare juridică dispuse prin încheierea menţionată au fost următoarele:

- în legătură cu CL1: din complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. (acuzaţia de sub pct. IV), în complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

- în legătură cu CL5: din complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin.,2 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. (acuzaţia de sub pct. II), în complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

Făcând trimitere şi la considerentele încheierii din 2.06.2020 prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, instanţa a arătat următoarele:

Inculpata V. cunoştea faptul că cele trei angajamente autentificate urmau să fie folosite la licitaţiile organizate de BB. (CL1) şi S.C. AA. (CL5), atât din relatările inculpatului B., aspect recunoscut de inculpată, cât şi din conţinutul celor trei documente în care se făceau referiri exprese la cele două licitaţii. Aşa cum s-a reţinut şi în încheierea din 2.06.2020, nu există probe din care să rezulte că inculpata V. a cunoscut faptul că cele două licitaţii erau organizate pentru lucrări finanţate din fonduri europene, neexistând nicio menţiune în acest sens în cuprinsul documentelor prezentate de inculpatul B. şi al celor autentificate de inculpată. Inculpata a declarat că nu cunoştea că licitaţiile erau din fonduri europene, iar inculpaţii B. şi D. nu au menţionat nimic în sensul că i-ar fi spus acesteia că finanţarea lucrărilor licitate era din fonduri europene. Dimpotrivă, inculpata D. a declarat că nu a discutat niciodată cu inculpata despre sursa de finanţare a licitaţiilor . Contrar susţinerilor procurorului de la termenul din 14.02.2020, instanţa a arătat că, deşi în fişa de date/documentaţia de atribuire a fiecăreia din cele două licitaţii se menţiona la capitolul privind finanţarea faptul că cea mai mare parte a finanţării era din fonduri europene, iar cele două licitaţii erau de mare anvergură, inculpata nu avea niciun fel de obligaţie să verifice pe SEAP anunţurile de licitaţie şi să se informeze cu privire la sursa finanţării. Ceea ce a autentificat inculpata erau trei angajamente de susţinere tehnică şi profesională pentru licitaţii, date în baza art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006 privind licitaţiile publice, text care nu are în vedere în niciun fel sursa finanţării, iar conţinutul angajamentelor, regăsit în formularele tip din documentaţia de licitaţie nu face nicio referire la sursa finanţării. A considera că notarul avea obligaţia studierii anunţurilor de licitaţie reprezintă o adăugare la lege, iar în situaţia în care ar fi existat un eventual dubiu cu privire la cunoaşterea sursei de finanţare (ceea ce nu este cazul în prezenta cauză), acest dubiu ar fi profitat tot inculpatei.

În decizia nr. 4/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii se arată (la paragr. 31) că din modul de incriminare a faptei de obţinere pe nedrept de fonduri europene rezultă că această faptă penală reprezintă o formă atipică a infracţiunii de înşelăciune, neputându-se susţine existenţa a două infracţiuni, atât cea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, cât şi cea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 din C. pen. din 1969, în considerarea faptului că raporturile contractuale se derulează cu o singură autoritate contractantă.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar în cazul formei prevăzute de alin. (3) pedeapsa este închisoarea de la 3 ani la 10 ani şi 6 luni, pe când în cazul infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, astfel că, dat fiind faptul că infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. este o infracţiune mai puţin gravă decât infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, instanţa, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor potrivit celor de mai sus. Schimbarea de încadrare a avut în vedere faptul că, în situaţia în care complicele are reprezentarea faptului că ajută la săvârşirea unei infracţiuni mai puţin grave decât cea pe care autorul o comite în realitate, în sarcina complicelui se poate reţine doar infracţiunea mai puţin gravă, aspect unanim acceptat în doctrină şi practica judiciară.

Deşi teoretic există posibilitatea concursului între infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. şi complicitatea la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., în prezenta cauză instanţa a arătat că din probaţiunea administrată a rezultat că inculpata V. nu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru a putea fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, sub aspectul laturii subiective.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 244 C. pen. ("Înşelăciunea):

"(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni."

Conform art. 48 alin. (1) C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. (s-a apreciat că art. 48 alin. (2) C. pen., care prevede că este, de asemenea, complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită, nu are aplicabilitate în prezenta cauză).

A fost avut în vedere că, şi potrivit C. pen. din 1969, infracţiunea de înşelăciune şi complicitatea aveau aceleaşi definiţii legale.

Instanţa, în acord cu susţinerile inculpatei, a arătat, cu titlu preliminar, că descrierea faptelor imputate inculpatei prin rechizitoriu constând în complicitatea la infracţiunea de înşelăciune (consumată şi, respectiv, tentată), nu conţine referiri pe baza cărora să poată fi identificat corespunzător conţinutul concret al acestor fapte prin raportare la elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune (şi nici anterior schimbării încadrării juridice, prin raportare la elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 şi art. 244 alin. (1), (2) C. pen.), dar şi prin raportare la condiţiile care trebuie îndeplinite cu privire la persoana complicelui.

În esenţă, s-a imputat inculpatei faptul că, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a autentificat unul şi respectiv două angajamente de susţinere tehnică şi profesională sub nr. x/4.09.2012 şi, respectiv, sub nr. x/28.11.2012 şi sub. 3875/18.12.2012, asumate în mod nereal în numele GGG. şi, respectiv, al CC. de inculpatul B., documente absolut necesare la dosarele de licitaţie pentru CL1 şi, respectiv, pentru CL5, contribuind astfel la obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi naţionale de către Asocierea I. S.R.L - CC. şi, respectiv, la atribuirea contractului finanţat din fonduri europene şi naţionale (ulterior reziliat) către W.

Autori ai infracţiunilor descrise au fost consideraţi prin rechizitoriu inculpatul F. (în legătură cu CL1) şi inculpatul E. (în legătură cu CL5), inculpatul B. fiind considerat complice la ambele infracţiuni.

Câtă vreme, pe de o parte, nici în rechizitoriu nu s-a reţinut că ar fi existat vreo legătură directă între inculpata V. şi inculpaţii F. şi, respectiv, E. şi probaţiunea administrată a relevat inexistenţa oricărei legături între aceştia, iar pe de altă parte, acţiunile imputate inculpatei vizează exclusiv autentificarea angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională date de inculpatul B. şi depuse la dosarele de licitaţie, inculpatul B. fiind considerat prin rechizitoriu complice la infracţiunile săvârşite de aceşti doi inculpaţi, a rezultat, în mod neechivoc, că ceea ce s-ar putea imputa inculpatei, de fiecare dată, ar fi doar o complicitate la complicitatea inculpatului B., deci o complicitate mijlocită, constând în ajutorul dat acestui inculpat pentru ca el să îşi poată aduce contribuţia sa la săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală de către inculpaţii F. şi E..

Esenţială pentru existenţa complicităţii a fost, în primul rând, legătura subiectivă dintre complice şi autor şi care implică faptul că acel complice are reprezentarea faptului că prin acţiunile/inacţiunile sale contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană. În al doilea rând, este necesar ca acel complice să acţioneze cu intenţie (directă sau indirectă), prevăzând urmarea infracţiunii autorului pe care să o urmărească sau să o accepte. În cazul complicităţii mijlocite trebuie ca acest complice mediat să cunoască rostul contribuţiei complicelui nemijlocit, respectiv ajutorul dat de acesta din urmă în mod direct autorului faptei prevăzute de legea penală, chiar dacă nu există o legătură subiectivă între autor şi complicele mediat, ci doar dinspre complicele mediat spre autor, aceasta putând implica inclusiv necunoaşterea identităţii autorului faptei, aşa cum s-a arătat şi cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpatul L..

În concret, acuzaţiile aduse inculpatului B. (complicele nemijlocit) au constat, în esenţă, în aceea că:

- în baza înţelegerii avute cu reprezentanţii I. S.R.L., a întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizată de BB. în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", contribuind astfel la atribuirea către Asocierea I.-CC. a contractul de lucrări nr. x (CL1) în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, din care s-a decontat, la data de 13.03.2014, avansul în valoare de 7.705.590,96 şi, respectiv, că:

- în baza înţelegerii avute cu reprezentanţii W. S.A., a întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizată de S.C. AA. în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov", prin aceasta contribuind la atribuirea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului" în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA) din care 76,52 fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională.

Aplicându-se considerentele teoretice expuse anterior în prezenta cauză, a rezultat că, pentru a se reţine complicitatea inculpatei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în legătură cu CL1) şi, respectiv, complicitatea la tentativa de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în legătură cu CL5), era necesar ca probaţiunea administrată să fi dovedit că inculpata ar fi acţionat de fiecare dată în baza unei înţelegeri cu inculpatul B. şi, respectiv, cunoscând că acesta urma să contribuie la inducerea în eroare a părţilor civile BB. şi S.C. AA., prin întocmirea în fals de documente şi declaraţii care au fost folosite, cu scopul ca participanţii la licitaţie - asocierea I. S.R.L. - CC. şi, respectiv, W. - să obţină foloase materiale injuste, iar faptele să fi avut ca urmare producerea unei pagube şi, respectiv, posibilitatea producerii unei pagube.

Inculpatului B. i s-a imputat prin rechizitoriu faptul că a întocmit documente şi declaraţii false care au fost depuse la dosarele de licitaţie, acestea fiind considerate mijloacele de inducere în eroare a părţilor civile BB. şi S.C. AA. Acuzaţiile aduse inculpatei V. au constat, în esenţă, exclusiv în aceea că a autentificat cele trei angajamente de susţinere tehnică şi profesională fără ca inculpatul B. să fi prezentat procuri autentice şi speciale, fiind astfel încălcate prevederile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995.

Instanţa a arătat că nu se reţine în rechizitoriu sub nicio formă că inculpata V. ar fi cunoscut faptul că procurile prezentate de inculpatul B. şi cu privire la care inculpata U. legalizase semnătura traducătorului erau false. Instanţa a reţinut, totodată, că nu există nicio probă în acest sens. Prin urmare, inculpata V. nu a cunoscut faptul că, subsecvent, angajamentele de susţinere tehnică şi profesională date în baza acelor procuri de inculpatul B. în numele GGG. şi, respectiv, al CC., erau false şi nu reprezentau voinţa reală a acestor societăţi. Pe cale de consecinţă, inculpata nu a putut avea reprezentarea faptului că angajamentele autentificate de ea urmau să fie folosite ca mijloace frauduloase pentru inducerea în eroare a părţilor civile BB. şi S.C. AA. pentru prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase privind existenţa unei susţineri tehnice şi profesionale din partea GGG. şi, respectiv, a CC., pentru ofertanţii asocierea I. S.R.L. - CC. şi, respectiv, W.

Inculpata a autentificat cele trei angajamente de susţinere tehnică şi profesională încălcând dispoziţiile legale, dar acest fapt, în absenţa cunoaşterii împrejurării că angajamentele aveau la bază procuri false, nu a putut conduce la reţinerea complicităţii la înşelăciune, câtă vreme încălcarea dispoziţiilor legale comisă de inculpată privea doar aspecte legate de forma procurilor în baza cărora ea a autentificat angajamentele, respectiv lipsa formei autentice a procurilor.

Instanţa a mai arătat că probaţiunea administrată nu a dovedit existenţa unei înţelegeri frauduloase între inculpată şi inculpatul B. în ceea ce priveşte întocmirea unor documente false care să fie folosite la licitaţii, cei doi inculpaţi negând categoric acest lucru în declaraţiile date în faţa instanţei, iar alte probe în acest sens nu există. Nu s-a dovedit, de asemenea, existenţa niciunei înţelegeri între inculpată şi ofertanţii la cele două licitaţii, W. şi, respectiv, I. S.R.L. şi CC. ori reprezentanţii acestora în vederea inducerii în eroare a părţilor civile S.C. AA. şi, respectiv, BB. Inculpata a susţinut că, în afara inculpaţilor B. şi D., nu a cunoscut pe nimeni din prezenta cauză .

În plus, s-a constatat că nu există nicio probă în sensul că inculpata a urmărit sau acceptat ca, prin acţiunile de autentificare, să urmărească asigurarea obţinerii unor foloase materiale injuste de către participanţii la licitaţie şi nici să producă prejudicii părţilor civile S.C. AA. şi BB., şi pentru acest considerent nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune.

Toate cele expuse au condus la concluzia că inculpata nu a acţionat cu vinovăţia cerută de lege pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune în formă tentată sau consumată, astfel că instanţa a dispus achitarea inculpatei pentru complicitatea la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., în legătură cu CL1 şi complicitatea la tentativa de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., în legătură cu CL5, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

V. 5.3. În legătură infracţiunea de ABUZ ÎN SERVICIU prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen., reţinută în sarcina inculpatei U., ca autor şi a inculpatei V., ca şi instigator (art. 47 C. pen.)

Prin rechizitoriu, inculpata U. a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen., reţinându-se că, la instigarea inculpatei V., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de notar public, la datele de 19.08.2013 şi 22.08.2013, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a eliberat în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor legale, copiile legalizate sub numerele 4143/19.08.2013, 4144/19.08.2013, 3238/22.08.2013 şi 3239/22.08.2013, prin aceasta cauzând o vătămare a intereselor legitime ale societăţilor în numele (CC.)/în faţa cărora (S.C. AA.) s-au întocmit/depus documente notariale cu caracter fals, corelativ cu obţinerea unui folos nepatrimonial pentru sine şi pentru instigator (concretizat în punerea la adăpost de o eventuală răspundere penală, date fiind explicaţiile solicitate de reprezentanţii S.C. AA. şi CC.).

În sarcina inculpatei V. s-au reţinut prin rechizitoriu următoarele: cu intenţie, prin două adrese purtând acelaşi număr, 1109/13.08.2013, a determinat-o pe inculpata U., notar public, ca la datele de 19.08.2013 şi 22.08.2013, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, să elibereze în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor legale, copiile legalizate sub numerele 4143/19.08.2013, 4144/19.08.2013, 3238/22.08.2013 şi 3239/22.08.2013, prin aceasta cauzând o vătămare a intereselor legitime ale societăţilor în numele (CC.)/în faţa cărora (S.C. AA. Sibiu) s-au întocmit/depus documente notariale cu caracter fals, corelativ cu obţinerea unui folos nepatrimonial pentru sine şi pentru instigator (concretizat în punerea la adăpost de o eventuală răspundere penală, date fiind explicaţiile solicitate de reprezentanţii S.C. AA. Sibiu şi CC.).

Instanţa a arătat că probaţiunea administrată a demonstrat că fapta inculpatei V. de a solicita inculpatei U. copii legalizate după traducerile procurilor cu legalizarea semnăturii traducătorului şi fapta inculpatei U. de a legaliza aceste copii nu sunt prevăzute de legea penală, fiind întemeiate susţinerile inculpatelor în sensul că nu a existat nimic nelegal în aceste acţiuni pe care le-au întreprins .

Instanţa a arătat că, după ce inculpatul R. a descoperit pe stick-ul primit de la inculpatul B. procura falsificată privind acordarea susţinerii tehnice de către CC. inculpatei W. pentru CL5, iar demersurile inculpatului R. de a lămuri situaţia cu inculpatul B. au eşuat, la data de 3.07.2013, CC. a trimis o adresă către S.C. AA. prin care se arăta că reprezentanţii acestei societăţi au aflat că inculpata W. a depus în documentele de calificare pentru licitaţia pentru CL5, documente din care rezulta că beneficiază de susţinerea tehnică a CC., precizându-se că această societate nu a oferit si nu a discutat acest subiect cu vreun reprezentant al W. S.A. nici anterior si nici ulterior atribuirii contractului, că au fost implicaţi fără ştiinţa si fără voia lor in acest contract. Prin aceeaşi adresă s-a solicitat, pentru cazul în care W. a utilizat susţinerea tehnică a CC., să li se transmită copii după toate documentele licitaţiei prin care s-a atribuit contractul menţionat mai sus - documentele de calificare depuse de NAPOCA S.A., oferte, contract de achiziţie, anexe etc. . Printr-o altă adresă semnată de inculpatul R. în numele CC. S.R.L. pentru CC. s-a comunicat S.C. AA. faptul că procura în vederea acordării susţinerii tehnice de către CC. nu a fost semnată de această societate care nu a acordat vreodată susţinere tehnică W. S.A. .

Ambele adrese au fost înregistrate la S.C. AA. la data de 12.08.2013, însă, deşi această societate nu a răspuns în vreun fel, a început propriile demersuri pentru clarificarea situaţiei.

Deşi inculpata V. a îndrumat reprezentantul S.C. AA. care i-a solicitat verbal un punct de vedere cu privire la autentificarea angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională să se adreseze direct inculpatei U., care deţinea traducerile cu legalizarea de semnătură, acesta i-a spus că le-a solicitat acesteia, dar i s-a răspuns că S.C. AA. nu a fost parte în actele întocmite de ea, astfel că nu pot fi furnizate informaţii sau eliberate copii (aşa cum a rezultat din declaraţia inculpatei V. - dosar instanţă), împrejurare cu privire la care instanţa a constatat că este corespunzătoare realităţii.

Pe cale de consecinţă, prin adresa nr. x/13.08.2013, partea civilă S.C. AA. a solicitat BNP V. un punct de vedere asupra autenticităţii documentelor prezentate de W., cu referire la angajamentul ferm de susţinere tehnică şi profesională autentificat de inculpată .

Având în vedere că inculpata V. nu a păstrat la dosarele biroului notarial procurile prezentate de inculpatul B. cu privire la care inculpata U. legalizase semnătura traducătorului, sub nr. x/27.11.2012 şi y/18.12.2012, ci doar copii ale acestora, l-a contactat pe inculpatul B. solicitându-i să îi remită cele două procuri. Acesta a îndrumat-o pe inculpata V. să se adreseze secretariatului S.C. HHH. S.R.L. pentru obţinerea celor două procuri, sens în care inculpata a solicitat secretarei sale, martora UUUUUUUUU., să se deplaseze la sediul acelei societăţi pentru a-i fi remise procurile.

Martora UUUUUUUUU. s-a prezentat şi a lăsat la secretariatul S.C. HHH. S.R.L. adresa nr. x/13.08.2020 emisă de inculpata V. prin care se solicitau în original cele două încheieri de legalizare a semnăturii traducătorului şi cele două procuri originale emise de inculpatul O. din 10.11.2012 pentru care s-au întocmit traducerile cu cele două legalizări de semnătură, iar secretara, deşi a căutat, nu a găsit niciun document din cele solicitate, motiv pentru care i-a telefonat inculpatei D., care i-a transmis martorei, prin intermediul secretarei, să revină. Deşi martora UUUUUUUUU. a revenit la sediul S.C. HHH. S.R.L., nu i-au fost remise procurile, secretara comunicându-i că probabil sunt la inculpatul B. în Franţa. Toate aceste aspecte au rezultat din declaraţiile martorei UUUUUUUUU. - dosar urmărire penală, fila x instanţă.

Inculpata a decis atunci să se adreseze martorei RRRR., cea care tradusese procura din limba franceză, sens în care aceeaşi martoră, la solicitarea inculpatei V., s-a deplasat la traducător pentru a solicita o copie după originalul procurii, iar aceasta, care avea documentul salvat în calculator, l-a tipărit şi i l-a dat. Martora RRRR. i-a mai comunicat faptul că originalul traducerii se regăseşte la inculpata U., aspecte care au rezultat din declaraţiile martorelor UUUUUUUUU., RRRR. şi ale inculpatei V. .

Prin adresa nr. x/13.08.2013, inculpata V. a solicitat în temeiul art. 80 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, art. 212 şi art. 324 din Regulamentul de punere în aplicare a legii nr. 36/1995, BNPA WWWWWWWWW., eliberarea de copii legalizate după încheierile de legalizare a semnăturii traducătorului cu numerele 4819/27.11.2012 şi 4955/18.12.2012, iar printr-o altă adresă, purtând acelaşi număr şi aceeaşi dată - 1109/13.08.2013 (dosar urmărire penală, inculpata V. a solicitat, în baza aceloraşi temeiuri legale, BNPA WWWWWWWWW., eliberarea a câte 2 copii legalizate după actele cu încheierile de legalizare a semnăturii traducătorului cu numerele 4819/27.11.2012 şi 4955/18.12.2012. Adresa a fost dusă de martora UUUUUUUUU., aşa cum rezultă din declaraţiile acesteia - dosar urmărire penală, dosar instanţă. Urmare a primei adrese, cele două inculpate, care nu se cunoşteau, au purtat o discuţie telefonică, în cursul căreia inculpata U., deoarece nu citise art. 324 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995 (intrat în vigoare cu câteva zile înainte - subl. inst.), a afirmat că nu îi poate elibera copiile solicitate, însă în urma lecturării acestui text legal inculpata U. a apreciat că inculpata V. este îndreptăţită să solicite acele copii şi le-a legalizat (declaraţia inculpatei U. - dosar instanţă). Instanţa a arătat că inculpata V. a declarat în mod constant că nu a cunoscut-o pe inculpata U. până când a debutat prezentul proces, iar inculpata U. a declarat în acelaşi sens, precizând că au avut doar o singură discuţie telefonică urmare a solicitării de a elibera copiile legalizate .

Urmare a solicitării formulate de inculpata V., la data de 19.08.2013, inculpata U. a eliberat copiile legalizate sub nr. x/19.08.2013, respectiv nr. 4144/19.08.2013 (dosar urmărire penală). Aceste copii au fost înaintate de inculpata V. părţii civile S.C. AA. .

Urmare a celei de-a doua solicitări formulate de inculpata V., la data de 22.08.2013, inculpata U. a eliberat copiile legalizate sub nr. x/22.08.2013, respectiv nr. 3239/22.08.2013 .

Instanţa a constatat că nu au niciun fel de suport probator cele reţinute în rechizitoriu la fila x având următorul conţinut:

"Cunoscând faptul că nu le-au fost prezentate documente originale şi realizând consecinţele concrete ale încălcării procedurilor notariale în legătură cu calitatea inculpatului B., în loc să dea dovadă de bună -credinţă şi să işi asume consecinţele faptelor, inculpatele V. şi Beşchia au ales să colaboreze, pentru a ticlui înscrisuri care să justifice modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu".

Astfel, s-a apreciat că nu există probe în sensul că inculpatei V. nu i s-ar fi prezentat originalul traducerii cu legalizările semnăturii traducătorului efectuate de inculpata U., deşi aceasta nu mai deţinea decât copii ale acestora. Inculpata a oferit şi explicaţia acestei situaţii. În privinţa inculpatei U., originalul documentului îi fusese prezentat şi era reprezentat de traducerea în limba română, care purta semnătura şi ştampila traducătorului autorizat, deoarece cu privire la acest document ea a procedat la legalizarea semnăturii. Originalul nu era reprezentat deci de procura redactată în limba franceză pe care inculpatul B. o prezentase traducătorului autorizat.

Apoi, ceea ce a solicitat inculpata V. au fost copii legalizate după actele cu cele două încheieri de legalizare a semnăturii traducătorului, înscrisuri care urmau să fie eliberate cu încheieri de legalizare a copiilor şi care au şi fost eliberate cu astfel de încheieri, la datele de 19.08.2013 şi, respectiv, 22.08.2013, iar nu cu date anterioare autentificării de către inculpata V. a celor două angajamente de susţinere tehnică şi profesională date de inculpatul B. în numele CC. (28.11.2012 şi, respectiv,18.12.2012).

Prin urmare, s-a constatat că nu există niciun temei care să susţină faptul că inculpatele ar fi dorit să fabrice înscrisuri pentru a-şi justifica modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, cum se afirmă în rechizitoriu. Actele solicitate inculpatei U. urmau să poarte data emiterii lor, urmând să fie păstrată câte o copie legalizată după fiecare act cu încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului la biroul notarial al inculpatei V., iar câte o copie legalizată după fiecare act cu încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului să fie comunicată părţii civile S.C. AA., ceea ce s-a şi întâmplat.

Mai mult, eliberarea respectivelor copii nu a folosit în niciun fel inculpatei U., aceasta dând curs solicitării inculpatei V. care, aşa cum s-a arătat, nu avea la dosarele privind autentificarea angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională nici originalul procurilor şi nici copii legalizate ale acestora, ci doar copii simple, cu încălcarea prevederilor art. 68 din Ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995 emis de Ministerul Justiţiei pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, nr. 36/1995, în forma în vigoare la data autentificării angajamentelor, text care stabilea în sarcina notarului obligaţia de a păstra procurile folosite la autentificarea actelor la dosar în original sau în copie legalizată. S-a constatat că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpata U. ar fi ştiut că inculpata V. ar fi nesocotit această dispoziţie legală. Totodată, depunerea la dosarul notarial de către inculpata V. a acestor copii legalizate, cu data în luna august 2013, nu putea înlătura faptul că aceasta încălcase, la data autentificării angajamentelor, în anul 2012, prevederile art. 68 din Regulament.

Cât priveşte temeiurile legale indicate în cuprinsul celor două solicitări adresate de inculpata V. inculpatei U., reţinute prin rechizitoriu ca fiind menţionate cu încălcarea dispoziţiilor legale, instanţa a arătat următoarele:

Potrivit art. 80 din Legea nr. 36/1995, în forma în vigoare la data de 13.08.2012 când inculpata V. a formulat cele două adrese către inculpata U.:

"(1) Notarul public are obligaţia să desluşească raporturile juridice dintre părţi cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.

(2) De asemenea, el trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obţine el însuşi documentaţia necesară, având acces liber la orice registru public.

(3) Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege se vor comunica, de îndată, la locul unde se ţine această evidenţă, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru ducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate.

(4) În vederea îndeplinirii obligaţiilor ce-i revin potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate imobiliară, precum şi la alte instituţii în vederea obţinerii actelor şi informaţiilor necesare îndeplinirii procedurilor notariale, va putea solicita şi obţine de la organul fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale certificatul fiscal emis pe suport hârtie sau în format electronic".

Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei Nr. 2.333/C din 24 iulie 2013, publicat în Monitorul Oficial Nr. 479 din 1 august 2013 şi a intrat în vigoare la data de 11.08.2013.

Art. 212 din acest regulament prevede următoarele:

"În vederea îndeplinirii unui act sau a unei proceduri notariale, notarul public solicită, dacă este cazul, din arhiva altor birouri notariale sau a Camerei documentaţia necesară. Documentaţia solicitată de către notarul public se comunică în mod obligatoriu şi de îndată, dar nu în original, prin orice mijloc de comunicare care confirmă trimiterea şi, respectiv, primirea".

Art. 324 din acest regulament prevede următoarele:

"Notarul public poate elibera copii legalizate de pe traducerile aflate în arhiva biroului notarial în condiţiile prevăzute de lege şi de prezentul regulament pentru îndeplinirea procedurii de legalizare a copiilor de pe înscrisuri".

Privitor la eliberarea de copii după înscrisuri, art. 151 alin. (10) din Legea nr. 36/1995 ("Legalizarea copiilor după înscrisuri") prevede următoarele:

"Copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele emise de notarul public se eliberează numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor care justifică un drept sau un interes legitim. Fotocopierea se face de pe originalul din arhivă, cu toate menţiunile şi modificările aduse originalului până la data eliberării copiei legalizate".

Conform art. 311 alin. (6) din regulament:

"La cererea părţilor, a succesorilor sau reprezentanţilor acestora, precum şi a altor persoane care justifică un drept sau un interes legitim, notarul public eliberează copii legalizate de pe actele originale existente în arhiva biroului notarial. Pentru actele notariale întocmite în mai multe exemplare originale, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe exemplarul original aflat în arhivă. Pentru actele notariale întocmite într-un singur exemplar original, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe duplicatul actului aflat în arhivă".

Indicarea art. 80 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 şi a art. 212 din Regulamentul de aplicare a acestei legi de către inculpata V. ca temei al cererilor adresate inculpatei V. era eronată (în dezacord cu susţinerile inculpatei U. - dosar instanţă), dat fiind faptul că aceste texte aveau aplicabilitate în procedura notarială anterior încheierii unui act, aşa cum se reţine în rechizitoriu, dar totodată, ceea ce a urmărit inculpata V. prin indicarea acestor temeiuri nu a fost ca ea să remedieze eventuale deficienţe sau nelegalităţi şi nici nu a rezultat că ar fi existat vreo intenţie frauduloasă sau vreo conivenţă infracţională cum se reţine în rechizitoriu .

De asemenea, s-a reţinut că nu există probe în sensul că inculpata U. a putut avea reprezentarea faptului că în faţa inculpatei V. nu se aflau în derulare proceduri notariale în cadrul cărora acesteia să îi fie necesare documentele solicitate.

În schimb, indicarea temeiului constând în art. 324 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 era corectă, inculpata V. având un interes legitim de a solicita acele copii legalizate, în condiţiile în care deţinea copii simple ale acelor documente, pe baza cărora autentificase cele două angajamente date de inculpatul B. şi, totodată, i se solicitaseră copii legalizate de către S.C. AA. în faţa căreia fuseseră folosite angajamentele autentificate de aceasta. Prin urmare, instanţa a arătat că nu pot fi primite susţinerile din rechizitoriu în sensul că inculpata V. nu avea legitimitate pentru o astfel de solicitare.

Privitor la numerele atribuite de inculpata U. încheierilor de legalizare a semnăturii din 19.08.2013, instanţa a arătat următoarele:

Inculpata U. a eliberat copiile legalizate sub nr. x/19.08.2013, respectiv nr. 4144/19.08.2013 (dosar urmărire penală). La fila x a vol. 50 dosar de urmărire penală se află o copie a registrului general notarial pentru perioada 19.08.2013 - 24.08.2013, unde primul număr este 3146 (aferent datei de 19.08.2013), iar ultimul 3243 (aferent datei de 24.08.2013).

La termenul de judecată din 14.10.2016, inculpata U. a depus la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul după registrul general Notarial nr. x din anul 2013 aferent perioadei 10.08.2013 - 24.08.2013 şi registrul ciornă/Caiet Registru general aferent perioadei 10.08.2013-19.08.2013 . Copii după acelaşi înscrisuri au fost depuse de inculpată, certificate pentru conformitate cu originalul, şi la termenul din 25.11.2016, când inculpata a prezentat instanţei spre vedere, în original, atât registrul general notarial, cât şi registrul ciornă după care au fost efectuate copiile depuse la dosar. Cu această ocazie, instanţa şi procurorul au constatat conformitatea copiilor depuse cu originalul documentelor aflate în registrele prezentate.

În urma examinării înscrisurilor depuse la dosarul instanţei de inculpata U., precum şi a copiilor după registrul general notarial aflate la dosar de urmărire penală, instanţa a constatat că la dosarul de urmărire penală nu se află nici copia filei din registru aferentă perioadei 10.08.2013-19.08.2013 (pentru data de 19.08.2013 doar parţial), şi nici copia filei din caietul Registru general aferentă perioadei 10.08.2013-19.08.2013 (pentru data de 19.08.2013 doar parţial), care au fost însă depuse de inculpata U. la dosarul instanţei. Numerele din registrul general notarial aferente perioadei 10.08.2013-19.08.2013 sunt 3114-3145 (numerotarea continuând cu 3146 aferent tot datei de 19.08.2013, potrivit filei 214 din vol. 50 dosar de urmărire penală). Examinând această filă din registru, instanţa a constatat că, între numerele 3142 şi 3145, nu se regăsesc numerele 3143 şi 3144, ci numerele 4143 şi 4144. Menţionarea eronată a acestor numere a fost explicată de inculpata U. prin aceea că numerele se înscriu iniţial în caietul denumit Caiet registru general, pe care ea l-a început în anul 2011, iar în acest caiet au fost înscrise eronat aceste numere, fiind apoi preluate ca atare în Registrul general notarial, fără să mai poată fi schimbate, deoarece copiile legalizate fuseseră comunicate solicitantului . Apariţia erorii în acest caiet a fost explicată în mod plauzibil de inculpată şi în concordanţă cu copia filei din Caietul Registru general depusă la dosarul instanţei aferentă perioadei 10.08.2013-19.08.2013, în care se poate observa faptul că la rândul al cincilea socotit din josul paginii se regăsesc menţionate numerele "3133-34-35-36-37-38-39-40-41-42", după care, deşi în mod firesc ar fi trebuit să urmeze 3143 şi 3144, au fost înscrise în mod greşit nr. 4143 şi 4144, numerotarea continuând cu 3145, 3146, etc.

Având în vedere cele expuse, instanţa a constatat că atribuirea numerelor 4143 şi 4144 celor două copii legalizate efectuate de inculpata U. la solicitarea inculpatei V. este rezultatul unor erori materiale, aşa cum de altfel a explicat şi inculpata U., neavând niciun fel de relevanţă sub aspect penal.

Cu privire la copiile legalizate sub nr. x/22.08.2013, respectiv nr. x/22.08.2013 eliberate de inculpata U. urmare a celei de-a doua cereri formulate de inculpata V., instanţa a constatat că, într-adevăr, în registrul general notarial al inculpatei U., sub cele două numere apar menţiuni privind operaţiuni de legalizare la solicitarea numitului PPPPPP., fără număr de autentificare . Cu toate acestea, din înscrisurile depuse la filele x şi respectiv 214, vol. 50 dosar de urmărire penală, ridicate de la inculpata U. cu ocazia percheziţiei, a rezultat în mod neechivoc faptul că numitul PPPPPP. a formulat doar o cerere de autentificare a unei declaraţii, înregistrată sub nr. x/22.08.2013 (numărul care a precedat numerele celor două încheieri de legalizare menţionate mai sus), autentificare efectuată de inculpata U. sub nr. x/22.08.2013. Nu a existat o altă cerere formulată de numitul PPPPPP., iar în registrul general notarial numărul de autentificare x apare menţionat în dreptul unei cereri înregistrate sub nr. x în data de 23.08.2013. Având în vedere acestea, instanţa a apreciat că este posibil ca şi în cazul înregistrărilor făcute sub nr. x şi x să fi existat o eroare în ce priveşte menţionarea numelui solicitantului în registru.

Un ultim aspect menţionat în legătură cu numerele date încheierilor de legalizare de către inculpata U. a fost acela că inculpata V. nu are nicio legătură cu atribuirea acestor numere.

Instanţa a arătat că, în niciun caz, nu pot fi primite aspectele menţionate în rechizitoriu la filele x, în sensul că "Avându-se în vedere corelaţia dintre actele notariale emise de cele două inculpate - în baza procurilor legalizate sub aspectul semnăturii traducătorului de către U., V. a autentificat declaraţiile date de inculpatul B. în numele CC. - se poate concluziona pertinent că îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către cei doi notari şi în situaţia descrisă, a avut ca scop obţinerea unui folos nepatrimonial pentru fiecare dintre ele (punerea la adăpost de o eventuală răspundere penală, date fiind explicaţiile solicitate de reprezentanţii S.C. AA. Sibiu şi CC.), vătămând încă o dată interesele legitime ale societăţilor în numele (CC.)/în faţa cărora (SC AA. Sibiu) s-au întocmit/depus documente notariale cu caracter fals".

Cu titlu preliminar, instanţa a arătat că acea corelaţie dintre actele notariale emise de cele două inculpate era cunoscută numai de inculpata V., care a autentificat angajamentele de susţinere tehnică şi profesională în baza procurilor cu legalizarea de semnătură a traducătorului efectuată de inculpata U., neexistând nicio legătură între acestea anterior momentului formulării solicitărilor de către inculpata V..

Instanţa a arătat, în primul rând, că nu există absolut nicio dovadă a faptului că vreuna din inculpatele-notar a ştiut că erau false procurile prezentate în traducere (în două rânduri) de inculpatul B. cu privire la care inculpata U. a legalizat semnătura traducătorului sub nr. x/27.11.2012 şi 4955/1812.2012, acte în baza cărora inculpata V. a autentificat cele două angajamente de susţinere tehnică şi profesională sub nr. x/28.11.2012 şi y/18.12.2012. Acuzaţiile aduse acestora privesc exclusiv nerespectarea unor condiţii privind forma actelor care trebuiau să le fie prezentate. Nicăieri în rechizitoriu nu se menţionează măcar că vreuna dintre inculpate ar fi ştiut de caracterul fals al procurilor.

În al doilea rând, prin solicitarea de către inculpata V. a copiilor legalizate după procuri şi după încheierile de legalizare a semnăturii traducătorului, urmată de remiterea acestora de către inculpata U., s-a urmărit de către inculpata V. exclusiv punerea la dispoziţia reprezentanţilor S.C. AA. a documentelor pe baza cărora ea a autentificat cele două angajamente de susţinere tehnică şi profesională date de inculpatul B., în copie legalizată. Inculpata V. nu putea elibera ea însăşi copii legalizate, pentru că nu avea originalul documentelor pe baza cărora ea a autentificat angajamentele şi la care a făcut referire expresă în cuprinsul încheierilor de autentificare a acestora, prin indicarea numărului şi a datei încheierilor date de inculpata U.. Conform art. 151 alin. (10) din Legea nr. 36/1995 şi art. 324 din regulament, copii legalizate se pot efectua doar după originalul documentelor. Originalul documentului îl reprezenta traducerea cu privire la care inculpata U. legalizase semnătura traducătorului, iar nu originalul procurii. Acesta a fost motivul pentru care s-a adresat inculpatei U.. Nu a existat niciun scop de punere la adăpost privind o eventuală răspundere penală care să fi putut fi considerat drept un folos nepatrimonial care să fi fost urmărit prin acţiunile întreprinse. Inculpata U. a legalizat copiile după înscrisuri cu respectarea dispoziţiilor legale, dând curs solicitării inculpatei V. şi nu pentru a se pune la adăpost de o eventuală răspundere penală care să fi putut fi considerat drept un folos nepatrimonial. Ambele inculpate au declarat că nu a existat nimic nelegal şi nu s-a urmărit comiterea vreunei fapte prin care să se încalce legea atunci când s-au solicitat şi s-au efectuat copiile legalizate.

În al treilea rând, inculpata U. deţinea în arhiva biroului notarial originalul documentelor după care a eliberat copiile legalizate, acestea fiind traducerile cu semnătura traducătorului şi încheierile de legalizare a semnăturii traducătorului emise de această inculpată, astfel că putea elibera copii legalizate. Traducerile reprezentau originalul documentelor. Prin urmare, instanţa a arătat că nu pot fi primite susţinerile din rechizitoriu în sensul că inculpata U. nu deţinea în arhivă acte originale de pe care să elibereze copii legalizate, procurorul făcând referire la faptul că aceasta legalizase semnătura traducătorului pe o traducere efectuată după şi însoţită de o copie simplă a actului în limba franceză. Aşa cum rezultă şi din pct. 18 din instrucţiunile privind legalizarea traducerilor aprobate prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 233/1996, ceea ce rămâne în arhiva notarului public care legalizează semnătura traducătorului este un exemplar al traducerii, iar de pe această traducere cu semnătura traducătorului legalizată se pot elibera copii legalizate de către notar. Potrivit textului legal menţionat:

"Traducătorul va prezenta la biroul notarului public care legalizează semnătura sa înscrisul tradus, vizat de el, precum şi traducerea în atâtea exemplare câte sunt necesare părţii, plus unul pentru arhiva notarului public".

În al patrulea rând, prin solicitarea, de către inculpata V., a copiilor legalizate după procuri şi după încheierile de legalizare a semnăturii traducătorului, urmată de remiterea acestora de către inculpata U. şi de transmiterea acestora reprezentanţilor S.C. AA., nu s-a produs niciun fel de vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale acestei societăţi şi ale CC. În rechizitoriu nu se menţionează în ce au constat sau ar fi putut consta aceste vătămări. Folosirea de înscrisuri false în procedura de licitaţie şi câştigarea licitaţiei au avut loc cu multe luni înainte, iar vătămarea astfel cauzată drepturilor şi intereselor legitime ale acestor societăţi nu a fost amplificată prin obţinerea şi comunicarea copiilor legalizate.

În al cincilea rând, instanţa a arătat că nu pot fi primite susţinerile din cuprinsul rechizitoriului că obţinerea acestor documente cu ajutorul notarilor le-a întărit inculpaţilor B. şi D. convingerea că nu vor fi descoperiţi, că actele depuse nu sunt verificate şi că, în esenţă, activitatea infracţională nu va fi descoperită şi că acest ultim aspect a fost confirmat de conduita adoptată de cele două inculpate notar care, în urma notificărilor cu privire la existenţa unor falsuri din partea S.C. AA., în loc să denunţe autorităţilor, au acţionat în continuare în sprijinul inculpaţilor şi în scopul cosmetizării propriilor fapte prin crearea unei aparenţe de legalitate. Instanţa a arătat că nu există nicio probă în sensul că inculpatele-notar ar fi acţionat cu scopul de a nu fi descoperite falsurile comise de inculpaţii B. şi D. sau de a-i ajuta în vreun fel pe aceştia, ele necunoscând caracterul fals al procurii. Pentru acelaşi motiv, al necunoaşterii caracterului fals al procurii supuse traducerii, instanţa a arătat că nu se poate considera că inculpatele au omis să denunţe falsurile. Mai mult, prin adresa nr. x/13.08.2013, partea civilă S.C. AA. a solicitat doar un punct de vedere asupra autenticităţii documentelor prezentate de W., cu referire la angajamentul ferm de susţinere tehnică şi profesională autentificat de inculpata V., fără să se susţină că procura ar fi fost falsificată. Instanţa a reţinut că inculpata V. a declarat în acelaşi sens şi în ce priveşte contactarea sa verbală de către reprezentantul S.C. AA., precizând că, în luna august 2013, a fost contactată de o persoană care a afirmat că este directorul acestei societăţi şi care i-a solicitat un punct de vedere cu privire la întocmirea angajamentelor date de CC. pentru susţinerea tehnică şi profesională a W. la licitaţia organizată de societatea din Sibiu. În plus, instanţa a arătat nu există nicio probă în sensul că inculpaţii B. şi D. ar fi ştiut măcar de demersurile inculpatei V. de a cere inculpatei U. copii legalizate după traducerile cu legalizare de semnătură.

În concluzie, instanţa a arătat că nu a existat o încălcare a unei îndatoriri de serviciu prin îndeplinirea ei defectuoasă de către inculpata U., nu a existat o vătămare a drepturilor şi intereselor legitime ale S.C. AA. şi/sau CC. prin legalizarea copiilor după traducerile cu legalizarea de semnătură, nu a existat un folos nepatrimonial care să fi fost urmărit de aceasta, pentru sine sau pentru inculpata V., au existat temeiuri legale pentru eliberarea copiilor, iar simplele neconcordanţe în ce priveşte numerele atribuite încheierilor de legalizare a copiilor nu au relevanţă nici în raport de infracţiunea pentru care a fost sesizată instanţa şi nici în raport cu legea penală în general, nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că nici solicitarea inculpatei V. de a-i fi eliberate copii legalizate după traducerile cu legalizarea de semnătură din arhiva biroului notarial al inculpatei U. nu constituie o acţiune de instigare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Prin urmare, instanţa, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza a I-a C. proc. pen., a achitat pe inculpata V. pentru instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

V.6. În legătură cu acuzaţia privind săvârşirea de către inculpata D., la instigarea inculpatului B., a infracţiunii de FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., în legătură cu PROCESUL-VERBAL DE RECEPŢIE A LUCRĂRII DE LA LUNCANI.

În esenţă, la rubrica "În drept" a rechizitoriului s-a arătat că acuzaţia adusă celor doi inculpaţi este aceea că, la data de 21.01.2015, la instigarea inculpatului B., inculpata D. a falsificat un proces-verbal de recepţie prin contrafacerea semnăturilor unor persoane, proces-verbal pe care inculpata l-a trimis prin e-mail pentru a fi folosit în cadrul unor proceduri de atribuire a unor contracte în străinătate, document aflat la fila x din vol. 48 dosar de urmărire penală. În privinţa inculpatului B. s-au reţinut prevederile art. 47 C. pen. referitoare la forma de participaţie a instigării.

Un prim aspect menţionat legat de această acuzaţie adusă celor doi inculpaţi a fost acela că, prin încheierea pronunţată la data de 13.11.2019, instanţa a constatat nulitatea absolută a actelor de punere în executare a tuturor mandatelor de supraveghere tehnică şi de punere în executare a ordonanţelor procurorului având ca obiect interceptări ale convorbirilor telefonice, precum şi a proceselor-verbale de redare aferente, a exclus din materialul probator toate procesele-verbale de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică sus-menţionate aflate în vol. 6, 8, 9, 10 din dosarul de urmărire penală, toate volumele în integralitate, şi a dispus excluderea fizică de la dosar a tuturor mijloacelor de probă a căror nulitate a fost constatată, precum şi a suporţilor care conţin rezultatul măsurilor de supraveghere tehnică, înaintaţi Curţii de Apel Alba A. odată cu dosarul de urmărire penală: suportul optic, tip CD-R, Verbatim cu seria constructivă x, inscripţionat "Dosar x/2014 Copie comunicări telefonice instanţă" şi suportul optic, tip CD-R, Verbatim cu seria constructivă x, inscripţionat "Dosar x/2014 Copie comunicări prin e-mail - instanţă".

Pe cale de consecinţă, referirile din cuprinsul rechizitoriului la aceste mijloacele de probă constând în procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a comunicărilor prin e-mail interceptate au fost considerate inexistente.

Instanţa a constatat că procesul-verbal în legătură cu care s-a formulat acuzaţia de fals în înscrisuri sub semnătură privată împotriva celor doi inculpaţi a fost descoperit cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatei D. .

Acest document, intitulat "Proces-verbal de recepţie definitivă", a fost datat 28.05.2014, având aplicate semnături olografe în dreptul numelui martorului RRRRRR. ca reprezentant al S.C. SSSSSS. pentru Primăria Luncani, semnăturile inculpaţilor B. şi D., ca reprezentanţi ai S.C. HHH. S.R.L., ştampila S.C. TTTTTT. S.R.L. şi o semnătură pe această ştampilă.

În cuprinsul acestui proces-verbal se arată, în esenţă, că obiectul recepţiei îl reprezintă "Contractul nr. x livrare şi montare echipamente staţie de epurare ape reziduale menajere capacitate 150 mc/zi", că recepţia a avut loc la data de 28.05.2014 în prezenţa martorului RRRRRR., ca reprezentant al S.C. SSSSSS. pentru Primăria Luncani şi a inculpaţilor B. şi D., ca reprezentanţi ai S.C. HHH. S.R.L. Se mai menţionează în document că reprezintă şi o recomandare pentru S.C. HHH. S.R.L.

Tot cu ocazia percheziţiei a fost descoperită şi o ciornă a procesului-verbal menţionat, fără sigle, fără ştampila S.C. TTTTTT. S.R.L. şi fără vreo semnătură în numele acestei societăţi, existând însă o semnătură în dreptul numelui martorului RRRRRR. şi semnătura inculpatei D. . Pe verso-ul acestei ciorne se află mai multe semnături executate de inculpata D. care imită semnătura inculpatului B..

Tot la percheziţie a fost găsită şi o traducere a acestui document în limba franceză, atribuită martorei RRRR. .

Procesul-verbal şi traducerea acestuia, în format electronic - scanate, au fost identificate şi cu ocazia percheziţiei informatice efectuată asupra stick-ului de memorie ridicat de la inculpata D., în fişierul "scanări pVC Luncani şi Traducere.pdf" . S-a stabilit că procesul-verbal, ca document, a fost creat la data de 22.01.2015, ora 15:34:32, de către utilizatorul "D." . Procesul-verbal scanat este identic cu procesul-verbal găsit la percheziţia domiciliară. Fişierul reprezentând documentul scanat, denumit "scan PVC definitiv.pdf" a fost creat la data de 21.01.2015, ora 10:45:52 .

Tot cu ocazia percheziţiei informatice, pe acelaşi stick, a fost găsită şi varianta editabilă, în format Word a procesului-verbal, în fişierul WORD denumit "PROCES VERBAL DE RECEPŢIE DEFINITIVĂ Luncani modificat.docx", document creat la data de 21.01.2015, ora 10:25:34, de către utilizatorul "UUU.", precum şi documentul în format WORD denumit "PVC ENG cu ştampilă şi logouri.docx" document creat la data de 22.01.2015, ora 15:00:52, de către utilizatorul "UUU."(filele x, vol. 63).

Modalitatea în care inculpata D. a aplicat ştampila S.C. TTTTTT. S.R.L. împreună cu semnătura reprezentantului acesteia a fost expusă în procesul-verbal de la dosar de urmărire penală, acestea reprezentând o imagine scanată de pe un alt document şi aplicată apoi în conţinutul procesului-verbal în discuţie. Din analiza caracteristicilor tehnice ale mediilor de stocare ridicate cu ocazia percheziţiei informatice a rezultat faptul că sistemul de operare folosit de calculatorul inculpatei D. era înregistrat pe utilizatorul "UUU.", UUU. fiind denumirea unei alte societăţi aparţinând inculpatei.

Documentul "PVC ENG cu ştampilă şi logouri.docx" reprezintă procesul-verbal cu privire la care s-a reţinut prin rechizitoriu săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pe el fiind aplicate ştampila S.C. TTTTTT. S.R.L. împreună cu semnătura reprezentantului acesteia, preluate prin scanare de pe un alt document, iar apoi documentul fiind tipărit şi semnat de inculpata D., atât în nume propriu, cât şi prin contrafacerea semnăturilor martorului RRRRRR. şi inculpatului B., după care inculpata l-a scanat şi l-a salvat în format pdf sub numele de "scan PVC definitiv.pdf".

Falsificarea procesului-verbal prin contrafacerea semnăturii martorului RRRRRR. a fost confirmată şi de acest martor, care a declarat în faţa instanţei că nu a semnat procesul-verbal şi nici ciorna acestuia .

Inculpatul B. a declarat că a solicitat inculpatei D. să întocmească acest proces-verbal de recepţie pentru lucrarea de la Luncani deoarece nu exista un proces-verbal semnat de W. din decembrie 2013 şi că acesta nu era prezentabil ca formă, motiv pentru care i-a spus inculpatei să întocmească alt exemplar pentru a-1 prezenta unor potenţiali clienţi. A mai declarat că inculpata a întocmit acest proces-verbal pe care i 1-a trimis prin e-mail, dar nu l-a folosit .

În faţa instanţei, inculpatul B. a declarat că există originalul acestui proces-verbal, semnat din partea Napoca S.A. de către XXXXXXXXX., prin care se atestă că lucrările au fost finalizate în regulă şi că nu sunt probleme. A precizat că la un moment dat martorul ZZ. i-a spus că ar trebui să prezinte acel proces-verbal unui potenţial client, iar el i-a comunicat faptul că forma în care a fost întocmit procesul-verbal nu este foarte "comercială", respectiv că nu era prezentabilă, deoarece în acel proces-verbal se făcuseră menţiuni completate de mână şi nu corespundea standardelor cerute în statele din Europa cu care colaborau. A mai declarat că din acest motiv i-a cerut inculpatei D. să dea o altă formă acelui proces-verbal pe care l-a trimis pe e-mail martorului ZZ., însă la scurt timp a aflat că nici nu a fost folosit .

Inculpata D. a declarat că inculpatul B. i-a telefonat şi a întrebat-o dacă poate să găsească procesul-verbal încheiat între W. şi HHH. cu ocazia finalizării lucrărilor de la Luncani, ea i-a răspuns că nu l-a găsit, iar el i-a cerut să facă un model care să corespundă cât mai bine cu modelul francez folosit pentru procesele-verbale de recepţie. Inculpata a declarat că şi în situaţia în care ar fi găsit procesul-verbal, acesta nu avea o formă potrivită, fiind completat de mână şi ilizibil. A precizat că a conceput un proces-verbal în limba română, pe care l-a trimis prin e-mail inculpatului B., deoarece acestuia i-l ceruse martorul ZZ. pentru a-l prezenta cuiva. Inculpata a mai declarat că după 2-3 zile inculpatul B. i-a spus că l-a predat martorului ZZ., dar că nu a fost folosit .

Din cele expuse mai sus a rezultat în mod indubitabil că întocmirea procesului-verbal s-a făcut de către inculpata D., la îndemnul inculpatului B., în lipsa acestuia, motiv pentru care inculpata a aplicat ea semnătura inculpatului, aspect care este confirmat şi de încercările repetate ale inculpatei de a reproduce semnătura acestuia pe verso-ul ciornei procesului-verbal.

Prin urmare, instanţa a constatat că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul B. a determinat-o cu intenţie pe inculpata D. să întocmească în fals procesul-verbal privind recepţia lucrării de la Luncani, aceasta redactând documentul şi contrafăcând semnătura martorului RRRRRR. ca reprezentant al beneficiarului lucrării, precum şi ştampila S.C. TTTTTT. S.R.L. şi semnătura inculpatului B. şi a trimis acest document, în formă electronică, scanat, inculpatului B. pentru ca acesta să îl remită martorului ZZ. pentru a fi inclus în portofoliul de lucrări care urma a fi prezentat cu scopul de a dovedi executarea lucrării în vederea încheierii unor alte contracte similare. Inculpatul B. a trimis acest document martorului ZZ., însă martorul nu l-a folosit.

Deşi inculpaţii B. şi D. au susţinut că probatoriul care a fundamentat această acuzaţie (interceptări ale convorbirilor telefonice etc.) a fost exclus de la dosarul cauzei prin încheierea din 13.11.2019, astfel că nu mai există probe apte să conducă la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie, instanţa a arătat că aceste susţineri nu pot fi primite. Procesul-verbal falsificat a fost descoperit la percheziţia domiciliară, a fost identificat în diferite formate cu ocazia percheziţiei informatice efectuată pe stick-ul ce aparţinea inculpatei D., s-a stabilit că ştampila S.C. TTTTTT. S.R.L. şi semnătura reprezentantului acestei societăţi au fost preluate prin scanare de pe alt document, iar martorul RRRRRR. a declarat că semnătura nu îi aparţine . Mai mult, inculpaţii înşişi au recunoscut modul în care s-a ajuns la falsificarea acestui document. A rezultat deci că, în pofida excluderii din materialul probator a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a comunicărilor interceptate, probele administrate au dovedit în mod cert săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 322 C. pen.

S-a reţinut că, potrivit art. 322 C. pen., infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Modurile de falsificare prevăzute de art. 320 C. pen. sunt contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea unui document în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, iar modul de falsificare prevăzut de art. 321 C. pen. constă în atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori în omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa a constatat că elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sunt întrunite.

Astfel, inculpata a falsificat semnătura martorului RRRRRR., ştampila S.C. TTTTTT. S.R.L. şi semnătura reprezentantului acestei societăţi. Inculpata a falsificat şi semnătura inculpatului B., dar pentru această operaţiune rezultă că a avut acordul acestuia, astfel că se poate reţine că (doar) sub acest aspect nu a acţionat cu intenţia specifică infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Inculpata a trimis prin e-mail inculpatului B. procesul-verbal falsificat pentru ca acesta să îl remită martorului ZZ., iar inculpatul a trimis tot prin e-mail procesul-verbal acestui martor în vederea producerii unor consecinţe juridice, respectiv a încheia contracte comerciale ca urmare a dovedirii experienţei similare.

Inculpaţii B. şi D. au solicitat achitarea pentru această infracţiune în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a C. proc. pen., cu motivarea că fapta nu prezintă elementele de tipicitate cerute de lege, deoarece nu s-a reţinut de către procuror că procesul-verbal de recepţie ar fi fost folosit în vederea producerii unor consecinţe juridice, apreciind totodată că fapta nu prezintă elementele de tipicitate cerute de lege şi că nu este incidentă nici cea de-a doua ipoteză avută în vedere de norma de incriminare, respectiv încredinţarea înscrisului altei persoane pentru a fi folosit. S-a arătat în acest sens că persoana căreia autorul faptei îi pune la dispoziţie documentul falsificat nu poate fi participant la săvârşirea infracţiunii şi că textul de lege are în vedere predarea înscrisului sub semnătură privată falsificat către o terţă persoană şi nu către un coparticipant. S-a susţinut că dacă s-ar urma raţionamentul logico-juridic din rechizitoriu, ar însemna că, în ipoteza în care doi coautori falsifică un document, pe care îl păstrează mai apoi unul dintre aceştia, ar răspunde pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deşi înscrisul în discuţie nu a fost utilizat în vederea producerii de consecinţe juridice şi nici nu a fost predat unui terţ în acest sens. S-a mai arătat că în rechizitoriu nu se arată în concret în cadrul cărei "proceduri de atribuire a unor contracte în străinătate" urma să fie folosit înscrisul în discuţie.

Instanţa a apreciat că nu pot fi primite aceste susţineri.

Astfel, în primul rând, instanţa a arătat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată presupune, sub aspectul elementului material al laturii obiective, săvârşirea a două acţiuni cumulative. Prima acţiune o reprezintă falsificarea înscrisului în unul din modurile prevăzute de art. 320 sau 321 C. pen., iar a doua acţiune este fie utilizarea înscrisului de autorul falsului, fie încredinţarea înscrisului unei alte persoane, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

În prezenta cauză, acuzaţia nu constă în aceea că inculpata D., autoarea falsului, ar fi folosit ea însăşi înscrisul, ci că aceasta l-a încredinţat inculpatului B., pentru a-l transmite mai departe martorului ZZ. în vederea producerii unei consecinţe juridice. Faptul că inculpatul B., cel căruia i s-a încredinţat iniţial înscrisul, are calitatea de instigator la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de inculpata D. în calitate de autor, nu a avut, în opinia instanţei, nicio relevanţă. Astfel, textul art. 322 C. pen. nu exclude nicio persoană din categoria persoanelor cărora le poate fi încredinţat înscrisul spre folosire, acestea putând fi inclusiv participanţi la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv instigatori sau complici. Textul legal prevede că, în cazul acestei infracţiuni, făptuitorul, adică autorul, foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane, aceasta din urmă putând fi şi instigator sau complice. Mai mult, instanţa a arătat că beneficiarul înscrisului falsificat era de fapt martorul ZZ., inculpatul B. având doar calitatea de intermediar între inculpata D. şi acest martor din perspectiva încredinţării înscrisului.

În al doilea rând, în ipoteza comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în modalitatea subsecventă a încredinţării înscrisului falsificat, nu trebuie ca acest înscris să fie şi folosit efectiv pentru realizarea elementului material al laturii obiective, ci doar ca încredinţarea să se facă spre folosire, deci cu scopul folosirii în vederea producerii de consecinţe juridice, acest scop făcând parte din latura subiectivă a infracţiunii, iar realizarea sau nu a acestui scop nu prezintă relevanţă. În prezenta cauză, procesul-verbal falsificat a fost încredinţat, prin intermediul inculpatului B., martorului ZZ. pentru ca acesta să îl folosească, prin includerea în portofoliul de lucrări, la dovedirea experienţei similare necesare pentru încheierea unor contracte comerciale, fiind astfel realizată şi cerinţa privind scopul infracţiunii. Faptul că nu s-a indicat precis care erau contractele pentru a căror încheiere urma a fi folosit procesul-verbal în discuţie a reprezentat o împrejurare lipsită de relevanţă.

Prin urmare, instanţa a constatat că elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., sunt întrunite atât în privinţa inculpatei D., ca autor al infracţiunii, cât şi în privinţa inculpatului B., ca instigator la această infracţiune (art. 47 C. pen.).

V.7. În legătură cu acuzaţia privind săvârşirea de către inculpata D. A INFRACŢIUNII DE FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. privind CONTRACTUL DE CESIUNE dintre S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L.

În esenţă, acuzaţia adusă inculpatei a constat în acea că, în cursul lunii octombrie 2014, pentru a denatura rezultatele controlului efectuat de DGAF la sediul S.C. HHH. S.R.L. al cărei asociat şi administrator era, a falsificat contractul de cesiune nr. 13² din 25.03.2013 sub aspectul datei şi conţinutului, punându-l ulterior la dispoziţia inspectorilor.

Cu titlu preliminar, instanţa a arătat că, deşi inculpata a fost trimisă în judecată pentru această infracţiune, la rubrica "În drept" a rechizitoriului fiind descrisă fapta şi fiind indicată încadrarea juridică a acesteia, la rubrica privind analiza probatoriului fiind analizat pe larg probatoriul privind această infracţiune, fapta nu este menţionată la rubrica privind starea de fapt din rechizitoriu. În pofida acestei neregularităţi, date fiind punerea în mişcare a acţiunii penale pentru această infracţiune, urmată de trimiterea în judecată a inculpatei pentru această faptă, precizarea încadrării juridice şi a elementelor constitutive, precum şi descrierea pe larg a acţiunilor imputate inculpatei, instanţa a arătat că acuzaţia adusă acesteia este clară şi nu ar putea fi vorba de nicio vătămare adusă acesteia. De altfel, s-a reţinut că o astfel de neregularitate a rechizitoriului putea fi invocată numai în procedura camerei preliminare.

Instanţa a constatat că Direcţia Regională Antifraudă Sibiu din cadrul ANAF a efectuat, la solicitarea procurorului, un control cu privire la relaţiile comerciale dintre societăţile deţinute de inculpaţii B. şi D. şi W., în perioada 13.10-16.10.2014, la domiciliul inculpatei D. şi apoi, în perioada 20.10.2014, 22.10.2014, la sediul D.R.A.F. SIBIU, fiind întocmite în acest sens două procese-verbale .

Cu ocazia controlului referitor la S.C. HHH. S.R.L. s-a constatat, printre altele, privitor la contractul nr. x/10.06.2011 încheiat cu W. având ca obiect "Achiziţionare şi montaj staţie de potabilizare, rezervor de apa potabila, staţie de epurare ape menajere Luncani, judeţul Cluj" că diferenţa de avans în sumă de 150.000 RON a fost plătită de W. în contul S.C. HHH. S.R.L. conform facturii x din 6.12.2012 . Dat fiind faptul că la control nu a fost identificat vreun contract sau vreun alt document în baza căruia cea dintâi societate să aibă obligaţia de plată a acestei sume, organele fiscale au solicitat inculpatei să prezinte un astfel de document, motiv pentru care, negăsind contractul de cesiune încheiat între S.C. AA. şi S.C. HHH. S.R.L., având ca obiect drepturile şi obligaţiile celei dintâi societăţi din contractul nr. x/10.06.2011 încheiat cu W., în perioada 17-22.10.2014 inculpata D. a contrafăcut un contract de cesiune între aceste societăţi (la care ea şi inculpatul B. erau asociaţi, prima societate fiind reprezentată de inculpată, iar cea de-a doua de către inculpat), menţionând în cuprinsul acestui document nr. 129 şi data 3.12.2012 şi obiectul acestuia ca fiind cesionarea contractului nr. x/10.06.2011 de către S.C. HHH. S.R.L. Acest contract a fost remis organelor de control, aşa cum se menţionează în procesul-verbal încheiat la data de 22.10.2014 şi înaintat ulterior Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. ca anexă la procesele-verbale de control efectuate cu privire la S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L. .

Contractul astfel redactat de inculpată era însă diferit de contractul de cesiune care fusese depus la W., atât sub aspectul numărului şi datei, acesta din urmă având nr. 13² şi data de 25.03.2013, cât şi sub aspectul anumitor clauze din conţinutul său, respectiv la art. 2 lit. c) (obligaţiile cedentului), la art. 3 lit. c) (obligaţiile cesionarului), la pct. II (alte clauze) şi la pct. III (răspunderea contractuală).

În concret:

- la art. 2 pct. c din contractul nr. x/3.12.2013 apar în plus următoarele:

"Începând cu data semnării prezentului contract Cedentul nu mai poate emite facturi pentru contractul nr. x/10.06.2011 având ca obiect Achiziţionare şi montaj staţie de potabilizare, rezervor apă potabilă, staţie de epurare ape menajere Luncani, jud. Cluj încheiat între CEDENT şi W. SA";

- art. 3 lit. c) din contractul nr. x/3.12.2013 există doar în acest contract şi prevede următoarele:

"c) plăţile care au fost executate de către S.C. Napoca S.A. către Cedent respectiv S.C. HHH. pentru suma de 50.000 RON TVA inclus reprezentând avans parţial la contractual nr. x/10.06.2011, vor fi reglate punct de vedere contabil/juridic intre Cedent respectiv Cesionar. Valoarea contractului cesionat de către Cedent către Cesionar fiind cu 50.000,00 RON TVA inclus mai mica";

- la pct. II din contractul nr. x/3.12.2013 se prevede în plus că cesionarul nu poate modifica obiectul contractului;

- la pct. III din contractul nr. x/3.12.2013 a fost adăugat textul "Prezentul contract este titlu executoriu, este temeiul juridic şi contabil al obiectului din contract…. ".

Diferenţele dintre contractul nr. x²/25.03.2013 existent la W. şi contractul plăsmuit de inculpată au rezultat în mod incontestabil din cele două înscrisuri aflate de dosarul cauzei.

Aspectele legate de modalitatea de falsificare a contractului nr. x/3.12.2012 de către inculpata D. au rezultat din procesul-verbal de percheziţie informatică asupra stick-ului de memorie ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatei, în care se menţionează că a fost identificat fişierul WORD denumit "CONTRACT DE CESIUNE HHH. -ENG.docx" reprezentând contractul de cesiune 129 din 3.12.2012 . S-a menţionat în procesul-verbal de percheziţie informatică faptul că documentul "CONTRACT DE CESIUNE HHH. -ENG.docx" a fost creat la data de 17.10.2014, ora 14:05:40, de către utilizatorul "D." fiind ultima dată accesat la data de 23.10.2014 .

Instanţa a arătat că, în cursul judecăţii, inculpata D. a declarat că încheierea contractului de cesiune s-a datorat intrării în insolvenţă a S.C. HHH. S.R.L., că au înştiinţat despre cesiune W., iar primele plăţi făcute de această societate către cesionara S.C. HHH. S.R.L. au avut loc în anul 2013, după încheierea contractului de cesiune, neputând face plăţi în absenţa acestuia. Chiar dacă ar fi existat acel contract de cesiune pe care inculpata a susţinut că nu îl mai găsea şi în temeiul căruia W. a făcut la data de 7.12.2012 plata diferenţei de avans de 150.000 RON către S.C. HHH. S.R.L., motivul încheierii acestuia nu putea fi intrarea în insolvenţă a S.C. HHH. S.R.L., deoarece cererea de deschidere a procedurii simplificate de faliment a fost înregistrată de această societate la Tribunalul Braşov la data de 12.08.2013 .

Inculpata a mai declarat că nu îşi aminteşte dacă acel contract a fost trimis pe e-mail sau dacă l-a lăsat personal la sediul W. S.A., deoarece au existat multe acte adiţionale încheiate cu W. în ce priveşte modalitatea de plată, instanţa precizând că ultima împrejurare legată de multitudinea actelor adiţionale este confirmată de înscrisurile de la dosar.

Legat de acuzaţia adusă, inculpata a mai declarat în mod expres că după ce s-a demarat controlul la firma lor nu a găsit imediat contractul de cesiune încheiat între cele două firme, în contextul în care ei fuseseră evacuaţi din sediul pe care l-au avut şi documentele erau împrăştiate peste tot. A mai declarat că a sunat la W. în ideea că această societate trebuia să aibă un exemplar, dar, fiind o zi de sâmbătă sau duminică, nu le-a răspuns nimeni şi, dat fiind acest lucru, precum şi faptul că la acel moment relaţiile lor cu W. erau destul de tensionate, ea şi inculpatul B. au redactat un contract pe laptop deoarece cunoşteau exact datele şi respectiv care a fost momentul emiterii primelor facturi. A mai declarat că au predat contractul celor care efectuau controlul şi a precizat că cei de la finanţe i-au spus că o factură poate ţine loc de contract financiar şi că se putea vedea clar că evidenţele contabile au fost ţinute separat pe cele două firme.

În fine, deşi plata sumei de 150.000 RON s-a făcut către S.C. HHH. S.R.L. şi nu către S.C. HHH. S.R.L., iar la W. nu s-a regăsit decât un contract de cesiune între aceste societăţi din data de 25.03.2013, această plată a fost considerată atât de W., cât şi de inculpaţii B. şi D., ca o plată de avans aferentă contractului x/10.06.2011 (astfel cum rezultă şi din corespondenţa dintre cele două societăţi, analizată cu ocazia prezentării materialului probator privitor la CL5) şi avută în vedere ca atare la evidenţa plăţilor ţinută de W. privind acest contract. Prin urmare, deşi la pct. XIV din contractul nr. x/10.06.2011 se prevede că cesiunea contractului nu era posibilă fără acceptul prealabil scris al W. S.A, instanţa a arătat că atât în cazul în care plata a fost făcută din eroare de W. către S.C. HHH. S.R.L. (dată fiind similitudinea denumirilor celor două societăţi), cât şi în cazul în care plata a fost făcută ca urmare a comunicării intervenirii cesiunii, aşa cum a declarat inculpata D., ceea ce implica deci acordul W. S.A. pentru cesiune, nu exista vreo vătămare a drepturilor W. S.A., iar aspectele privind anumite neregularităţi de ordin contabil exced prezentei cauze.

Privitor la apărările inculpatei legate de acuzaţia săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în sensul că fapta imputată nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiate pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a C. proc. pen., instanţa a arătat următoarele:

În primul rând, deşi s-a susţinut că probele care fundamentau această acuzaţie au fost excluse de la dosarul cauzei prin încheierea din 13.11.2018, astfel că s-a apreciat că se impune aplicarea principiului in dubio pro reo, cu consecinţa achitării inculpatei pentru săvârşirea acestei infracţiuni, instanţa a arătat că, similar infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată analizată mai sus, privind procesul-verbal de recepţie a lucrării de la Luncani, şi în cazul acestei infracţiuni probaţiunea este reprezentată de înscrisurile de la dosar şi de procesul-verbal încheiat cu ocazia percheziţiei informatice, probe legal administrate, în timp ce procesele-verbale de consemnare a rezultărilor măsurilor de supraveghere tehnică au fost excluse din materialul probator şi nu au fost avute în vedere de instanţă. În plus, însăşi inculpata a recunoscut modalitatea de întocmire a contractului ulterior datei la care acesta ar fi fost încheiat şi scopul urmărit prin redactarea acestuia, respectiv de a justifica în faţa organelor fiscale încasarea de către S.C. HHH. S.R.L. a sumei de 150.000 RON, de la W.

În al doilea rând, s-a reţinut că sunt adevărate susţinerile inculpatei în sensul că un contract de cesiune poate fi încheiat în mod valabil cu respectarea dispoziţiilor legale şi că o cesiune ar fi putut fi determinată de deschiderea sau de iminenţa deschiderii unei proceduri de faliment a cedentului (ceea ce însă nu a fost cazul), dar în prezenta cauză instanţa este sesizată cu o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată constând în contrafacerea acestui contract în care s-au înscris date nereale privind data încheierii şi clauze care nu se regăseau în contractul de cesiune pe care inculpaţii l-au înaintat către W., astfel că aspectele invocate de inculpată nu au relevanţă.

În al treilea rând, legat de susţinerile inculpatei în sensul că acuzaţia adusă privitor la săvârşirea acestei infracţiuni este neclară, instanţa a arătat următoarele: inculpata a precizat că la fila x din rechizitoriu se susţine că a fost falsificat contractul de cesiune 13² din 25.03.2013, în timp ce la fila x din rechizitoriu, ultimul paragraf se vorbeşte de un alt contract având nr. 129 din 3.12.2012, iar pe de altă parte, că aspectele conţinute în acel contract sunt confirmate ca fiind reale de procuror din moment ce se susţine la fila x din rechizitoriu, primul paragraf, că plăţile aferente achiziţionării staţiei de epurare de la Luncani au fost efectuate în două tranşe de 50.000 RON şi, respectiv, 150.000 RON, către cele două părţi ale contractului de cesiune pretins falsificat.

Instanţa a reţinut că în partea din rechizitoriu privind analiza materialului probator legat de această infracţiune se arată clar că ceea ce s-a falsificat este contractul de cesiune nr. x din 3.12.2012, se menţionează scopul urmărit prin plăsmuirea acestui document, sunt analizate apoi diferenţele dintre acest contract şi cel prezentat de W., precum şi aspectele legate de crearea documentului ce conţinea contractul de cesiune 129 în format electronic.

La rubrica "În drept" a rechizitoriului se arată că, în cursul lunii octombrie 2014, pentru a denatura rezultatele controlului efectuat de DGAF la sediul S.C. HHH. S.R.L. al cărei asociat şi administrator este, inculpata D. a falsificat contractul de cesiune nr. 13² din 25.03.2013 sub aspectul datei şi conţinutului, punându-l ulterior la dispoziţia inspectorilor, faptă despre care s-a arătat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Chiar dacă descrierea faptei la rubrica "În drept" a rechizitoriului nu pare foarte precisă, putând da naştere unor confuzii legate de numărul şi data contractului falsificat, din modul în care a fost descrisă modalitatea de falsificare, respectiv sub aspectul datei şi conţinutului, a rezultat că inculpata a atribuit o altă dată şi un alt conţinut contractului nr. x² din 25.03.2013, prin întocmirea contractului nr. x datat 3.12.2013 ce conţinea clauze diferite, în parte.

În plus, la pct. II.3 al rechizitoriului s-a solicitat instanţei să procedeze la desfiinţarea înscrisurilor care fac obiectul material al infracţiunilor de fals şi care se regăsesc în dosarul de urmărire penală, fiind menţionat în mod expres contractul de cesiune nr. x/3.12.2012 - filele x rechizitoriu.

În al patrulea rând, instanţa a reţinut că inculpata a susţinut că dacă acest contract ar fi fost într-adevăr fals, atunci consecinţa juridică impusă de norma de incriminare pentru existenţa infracţiunii - art. 322 C. pen. - ar fi trebuit să constea, conform afirmaţiei procurorului, în săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală privind TVA, aspect despre care se arată că nu a fost reţinut în cauză. Instanţa a arătat că judecata se mărgineşte, conform art. 371 C. proc. pen., la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare, inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, iar actul de sesizare nu descrie o astfel de faptă. Menţiunile din rechizitoriu în sensul că inspectorii antifraudă au constatat că factura x din 1.07.2011, în valoare de 50.000 de RON, reprezentând plata parţială din avansul de 200.000 de RON, emisă de S.C. HHH. S.R.L., a fost încasată şi înregistrată în contabilitate, dar nu a fost declarată la organul fiscal şi prin aceasta nu a fost achitat TVA de plată în valoare de 9.677,41 RON, nu au avut relevanţă în cauză. În plus, instanţa a apreciat că probele administrate au dovedit că falsificarea contractului a avut loc doar pentru că nu s-a mai găsit contractul iniţial, caracterul fals al înscrisului fiind determinat de antedatarea sa şi de modificarea unor clauze care se regăseau în cuprinsul actului iniţial sau adăugarea unor clauze suplimentare.

Prin urmare, instanţa a constatat că probele administrate au dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că, în luna octombrie 2014 (în perioada 17-22.10.2014), inculpata D., pentru a justifica în faţa organelor fiscale efectuarea plăţii în sumă de 150.000 RON de către W. către S.C. HHH. S.R.L., în baza contractului nr. x/10.06.2011 încheiat între cea dintâi societate şi S.C. HHH. S.R.L., a falsificat contractul de cesiune încheiat între S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L., prin înscrierea datei de 3.12.2012, a numărului contractului ca fiind 129 şi prin modificarea conţinutului acestuia faţă de contractul de cesiune depus la W., având nr. 13² şi data de 25.03.3013, predând documentul organelor fiscale.

VI. REZOLVAREA ACŢIUNII PENALE:

VI.1. PRELIMINARII.

Prin concluziile (orale sau scrise) formulate, unii dintre inculpaţi au reiterat anumite chestiuni cu privire la care instanţa s-a pronunţat în timpul judecării cauzei şi pe care nu le-a mai reluat, făcând trimitere la încheierile prin care instanţa a soluţionat cererile formulate sau s-a pronunţat asupra chestiunilor invocate.

În acest sens, instanţa a arătat că inculpatul O. a reiterat aspecte privind neregularitatea rechizitoriului ca urmare a inexistenţei suportului probator pentru susţinerea acuzaţiilor procurorului, a implicării Serviciului Român de Informaţii în ancheta penală, a nulităţii absolute a întregii urmăriri penale, a administrării neloiale a probelor faţă de inculpatul O. şi a incompatibilităţii procurorului care a întocmit rechizitoriul, cu privire la toate acestea instanţa pronunţându-se în cursul judecăţii.

VI.2. CONSIDERAŢII PRIVIND ÎNCADRAREA JURIDICĂ A FAPTELOR ŞI APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE

VI. 2.1. Aspecte generale

Deşi instanţa s-a pronunţat prin încheierile din 2.06.2020 şi 15.06.2020 asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror şi de părţi, precum şi asupra schimbărilor de încadrare juridică puse în discuţie din oficiu, unii dintre inculpaţi au reiterat prin concluzii aspecte privind încadrarea juridică a faptelor, însă instanţa nu le-a mai analizat decât punctual, ca şi chestiuni privind întrunirea sau nu a elementelor constitutive ale infracţiunilor, făcând în acelaşi timp trimitere la cele două încheieri menţionate.

De asemenea, numeroase aspecte invocate de inculpaţi care priveau încadrarea juridică a faptelor sau care ar fi putut avea relevanţă în ce priveşte încadrarea juridică au fost avute în vedere cu ocazia analizării materialului probator privind infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi nu au mai fost reluate.

S-a arătat că, după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, s-au pronunţat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decizii obligatorii care au legătură cu încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii din prezenta cauză.

a. Prin decizia nr. 4/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi art. 215 alin. (1), (2) şi 3 din C. pen. de la 1969, respectiv art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 306 din C. pen., că fapta de a folosi, în cadrul autorităţii contractante, printr-o acţiune a autorului, documente ori declaraţii inexacte, ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi de fonduri din bugetul naţional întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice prevăzute de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă.

b. Prin decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de înscrisuri sub semnătură privată falsificate, care a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, săvârşită de către aceeaşi persoană care, în calitate de autor sau participant secundar, a contribuit la comiterea falsului, realizează conţinutul infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., în concurs real.

VI. 2.2. Privitor la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000

Cu titlu prealabil, instanţa a arătat că inculpata I. S.R.L. a susţinut prin concluziile formulate că infracţiunea reţinută prin rechizitoriu în sarcina sa nu s-ar încadra în prevederile art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, fără a se solicita o schimbare de încadrare juridică propriu-zisă, însă invocând argumente similare celor invocate de alţi inculpaţi care au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 C. pen.. Instanţa a precizat că inculpata I. S.R.L. nu a formulat vreo cerere de schimbare a încadrării juridice (schimbările de încadrare cu privire la această inculpată fiind solicitate de procuror şi respectiv puse în discuţie de instanţă din oficiu), iar criticile aduse de inculpata I. S.R.L. încheierii din 2.06.2020 prin care instanţa s-a pronunţat asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice exced în mod evident cadrului procesual actual, putând constitui doar motive de apel, instanţa stabilind încadrările juridice prin încheiere motivată şi neavând posibilitatea să revină prin sentinţă asupra acestora, dat fiind faptul că, prin decizia nr. 250/2019, Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile art. 386 C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească ce nu soluţionează fondul cauzei.

De asemenea, tot privitor la inculpata I. S.R.L., instanţa a arătat că alăturat celui de-al doilea set de concluzii scrise a depus la dosar adresa nr. x/02.10.2020, emisă de Ministerul Fondurilor Europene, înscris cu privire la care nu s-a solicitat încuviinţarea ca mijloc de probă cu ocazia cercetării judecătoreşti şi prin care se tinde la a se dovedi aceleaşi aspecte invocate de inculpată referitor la încadrarea juridică, însă instanţa s-a pronunţat în mod irevocabil prin încheierea din 2.06.2020 cu privire la schimbările de încadrare juridică, iar înscrisul depus nu constituie un mijloc de probă încuviinţat.

În continuare, instanţa a analizat, ţinând seama de toate susţinerile şi apărările inculpaţilor privind infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, aspectele esenţiale care au relevanţă.

S-a reţinut că art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, prevedea, până la data de 31.01.2014, următoarele:

"(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi".

La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., lege care, prin art. 79 pct. 12, a modificat art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, acest din urmă text legal având următorul conţinut:

"(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate".

Tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ a fost incriminată în art. 18⁴ din Legea nr. 78/2000, atât înaintea, cât şi după adoptarea Legii nr. 187/2012.

Din textele legale menţionate a rezultat că, în ambele reglementări, elementul material al laturii obiective constă în acţiunea de a folosi sau prezenta documente sau situaţii false, inexacte sau incomplete, iar urmarea imediată constă în obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, subiectul activ al acestei infracţiuni putând fi orice persoană care foloseşte sau prezintă cu rea-credinţă documentele sau situaţiile false, inexacte sau incomplete.

Deşi persoana care foloseşte sau prezintă documentele sau situaţiile false, inexacte sau incomplete poate fi aceeaşi cu persoana care obţine pe nedrept fondurile din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, instanţa a constatat că texul art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 nu impune condiţia existenţei identităţii între cele două persoane. De pildă, subiectul activ al infracţiunii poate fi persoana fizică administrator al unei societăţi comerciale, iar beneficiarul fondurilor să fie societatea comercială.

Mai mult, aşa cum se arată şi în decizia nr. 4/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 este o formă atipică a infracţiunii de înşelăciune. Conform art. 215 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi art. 244 alin. (1) C. pen., infracţiunea de înşelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust, dacă s-a pricinuit o pagubă. Din textul legal menţionat rezultă că folosul urmărit, care reprezintă scopul infracţiunii, se poate regăsi fie în patrimoniul subiectului activ, fie în patrimoniul unei alte persoane.

Aşa cum s-a arătat, Programul Operaţional Sectorial Mediu (POS MEDIU) a fost un documentul strategic de referinţă în baza căruia s-au finanţat din fonduri europene proiecte prioritare de mediu în perioada 2007-20013, iar Axa prioritară 1 - Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată, Romania avea alocata suma de 3,15 miliarde de euro, din care 2,77 miliarde de euro contribuţie a Uniunii Europene din Fondul de Coeziune, cofinanţarea fiind asigurată din bugetul naţional şi bugetele locale.

În prezenta cauză, în privinţa ambelor proiecte, au existat două categorii de contracte: o primă categorie de contracte este reprezentată de contractele de finanţare încheiate între Ministerul Mediului şi Pădurilor în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional POS Mediu şi beneficiarul S.C. AA. şi, respectiv, beneficiarul BB., privind acordarea finanţării nerambursabile din fonduri de coeziune şi contribuţia publică naţională (din bugetul de stat şi bugetul local); a doua categorie de contracte o reprezintă contractele de achiziţii publice CL5 şi CL1, încheiate între S.C. AA. în calitate de autoritate contractantă, şi W. în calitate de beneficiar, şi respectiv între BB., în calitate de autoritate contractantă, şi asocierea I. S.R.L. - CC., reprezentată de I. S.R.L., în calitate de beneficiar.

Finanţarea nerambursabilă (ce includea finanţarea din fondul de coeziune) a fost acordată S.C. AA. şi, respectiv, BB., acestea din urmă asumându-şi, potrivit contractelor de finanţare, obligaţia de a implementa Proiectul în conformitate cu prevederile din contractele de finanţare şi cu legislaţia naţională şi comunitară. Printre obligaţiile care le reveneau acestor societăţi în baza acestor contracte erau: obligaţia de a demara procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică conform Planului de achiziţii, obligaţia de a transmite câte o copie a contractelor de achiziţie publică semnate, în termenele şi în conformitate cu prevederile anexei II la contractul de finanţare, obligaţia de a formula cererile de acordare a prefinanţării şi cererile de rambursare cu respectarea prevederilor contractuale şi a actelor normative incidente.

În documentaţia publicată pe SEAP în privinţa ambelor contracte de achiziţii publice - CL5 Ocna Sibiului şi CL1 Sinaia - Breaza se menţionează în mod expres faptul că finanţarea lor se face din fonduri europene.

Astfel, în privinţa CL5 Ocna Sibiului în Anunţul de Participare din Fişa de date - utilităţi se menţionează la Secţiunea a III-a "Informaţii juridice, economice, financiare şi tehnice", la pct. III.1.2 privind "Principalele modalităţi de finanţare şi plată şi/sau trimitere la dispoziţii relevante": fonduri coeziune 76,52%; co-finanţare naţională 23,48% . În acelaşi document, la Secţiunea VI "Informaţii suplimentare" se menţionează la pct. VI.2 intitulat "Contractul/concursul se înscrie într-un proiect/program finanţat din fonduri comunitare/program operaţional/program naţional de dezvoltare rurală": Da; Tipul de finanţare: fonduri europene; Fond european - Programul Operaţional Sectorial Mediu".

De asemenea, în toată corespondenţă purtată de S.C. AA. cu W., atunci când se fac referiri la Contractul de lucrări CL5 - staţia de epurare ape uzate menajere pentru localitatea Ocna Sibiului se face menţiunea "Finanţat prin POS Mediu (2007-2913)". În acest sens instanţa a făcut trimitere la solicitările de clarificări formulate de S.C. AA. sub nr. x/23.01.2013, y/5.02.2013, z/14.02.2013, w/20.02.2013, t/17.12.2012 .

În mod similar, în privinţa CL1 Sinaia Breaza, în caietul de sarcini, în anunţul de participare se menţionează la rubrica II.1.2 "Principalele modalităţi de finanţare şi plată şi/sau trimitere la dispoziţii relevante": fonduri coeziune 79,69%; co-finanţare naţională 23,31% . În acelaşi document, la Secţiunea VI"Informaţii suplimentare" se menţionează la pct. VI.2 "Contractul/concursul se înscrie într-un proiect/program finanţat din fonduri comunitare/program operaţional/program naţional de dezvoltare rurală": Da; Trimitere (trimiteri) la proiect(e) şi/sau promgram(e): Programul Operaţional Sectorial de Mediu Axa1 Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată; Tipul de finanţare: fonduri europene; Fond european - Programul Operaţional Sectorial Mediu".

De asemenea, antetul tuturor documentelor provenind de la Unitatea de Implementare a Proiectului" Reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" din cadrul BB. conţine menţiuni referitoare la Programul POS Mediu 2007-2013, la Instrumentele structurale 2007-2013, precum şi Sigla Uniunii Europene.

În plus, în privinţa CL1 s-a solicitat acordul Direcţiei Generale AM POS Mediu, în calitate de Autoritate de Management, pentru modificarea contractului de asociere.

Având în vedere faptul că sumele care se achitau antreprenorilor din contractele de lucrări proveneau în cea mai mare parte din fonduri europene sau urmau a fi rambursate din astfel de fonduri, reprezentanţii antreprenorilor care aveau contracte de lucrări încheiate cu BB. au fost invitaţi în mod repetat să participe la întâlnirile organizate de Ministerul Fondurilor Europene sau la cererea acestuia de către UIP .

În plus, conform instrucţiunii nr. 157576/2011 Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu autorităţile care implementează proiecte finanţate din fonduri structurale au obligaţia de a verifica autenticitatea şi valabilitatea instrumentelor de garantare emise de societăţile bancare sau de societăţile de asigurare .

Conform instrucţiunii nr. 135291/CG/27.08.2013 Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia Generală AM POS Mediu a solicitat luarea tuturor măsurilor necesare pentru corelarea stadiului financiar cu cel fizic de execuţie a lucrărilor .

În plus, încheierea contractelor de lucrări era monitorizată de Organismul Interimar pentru POS Mediu, acesta semnalând anumite neconcordanţe între documentaţia de atribuire şi contractul încheiat de asocierea I. S.R.L. - CC. cu BB. .

Toate acestea au relevat, pe de o parte, faptul că finanţarea acordată din fonduri din bugetul Uniunii Europene în baza contractelor de finanţare încheiate de S.C. AA. şi BB. cu Ministerul Mediului şi Pădurilor în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional POS Mediu a avut drept unic scop finanţarea contractelor de achiziţii publice care erau obligatoriu de încheiat în baza acestor contracte de finanţare de către cele două societăţi cu capital public menţionate, în vederea executării lucrărilor de modernizare şi reabilitare a reţelelor de apă, acestea neputând realiza ele însele lucrările impuse de POS Mediu - Axa prioritară 1 - Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată. Pe de altă parte, atât acordarea prefinanţării, cât şi rambursarea sumelor către S.C. AA. şi BB. de către Ministerul Mediului şi Pădurilor, ambele din fonduri de coeziune şi finanţare naţională, erau condiţionate de încheierea contractelor de achiziţii publice şi, respectiv, de executarea acestora, ceea ce presupunea în mod obligatoriu depunerea la Autoritatea de Management a documentaţiei aferente atât încheierii contractelor de achiziţii publice, cât şi executării acestora, în lipsa acestor documente finanţarea neputând fi acordată.

În concluzie, instanţa a arătat că obţinerea fondurilor europene şi a finanţării naţionale corelative de către S.C. AA. şi BB. era condiţionată de încheierea contractelor de achiziţii publice şi de executarea acestora, nefiind acordată de sine stătător. Mai mult, în patrimoniul acestor două societăţi nu rămâneau fondurile de coeziune şi cele provenite din finanţarea naţională, beneficiarii acestor fonduri fiind în concret societăţile cărora li se atribuiau contractele de achiziţii publice în urma licitaţiilor, adică W. şi asocierea I. S.R.L.-CC.

Dosarele de licitaţie trebuiau întocmite în 4 exemplare: unul pentru Beneficiar, unul pentru Antreprenor, unul pentru AM POS MEDIU şi unul pentru Consultant, AM POS MEDIU verifica încheierea contractelor de lucrări şi le valida, în lipsa acestei validări contractele neputându-şi produce efectele. Instanţa a mai menţionat că Autoritatea de Management a Programului Operaţional Sectorial a solicitat lămuriri cu privire la nerespectarea planului de plăţi pentru CL1.

Cele expuse mai sus, alături de probaţiunea analizată la pct. V, au relevat, în mod indubitabil, că inculpaţii implicaţi în încheierea şi executarea contractelor de lucrări cunoşteau faptul că finanţarea contractelor de lucrări se asigura în cea mai mare parte (aproximativ 75%) din fonduri europene, iar inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y. derulaseră şi aveau în derulare şi alte proiecte cu aceeaşi finanţare, astfel că aveau reprezentarea clară a împrejurării că plăţile care urmau a fi făcute de BB. şi, respectiv, S.C. AA., proveneau din fonduri europene (în speţă, avansurile), iar cheltuielile reprezentând plăţile făcute de aceste societăţi către acestea urmau a fi rambursate din astfel de fonduri.

Prin urmare, documentele false sau inexacte folosite sau prezentate de inculpaţi în dosarele de licitaţie ori cu ocazia încheierii sau pe parcursul executării contractelor de lucrări serveau atât la obţinerea de fonduri europene de către asocierea I. S.R.L. - CC. prin inculpata I. S.R.L. ca lider al asocierii, şi respectiv de inculpata W., din avansurile ce puteau fi acordate, cât şi de către BB. şi S.C. AA., ca urmare a rambursării cheltuielilor de către AM POS Mediu (din cadrul Ministerului Mediului).

Lipsa indicării legislaţiei privind fondurile europene în cuprinsul legislaţiei aplicabile celor două contracte menţionată în fişa de date a licitaţiilor (aspect invocat de inculpaţii H. şi I. S.R.L.) nu a avut relevanţă, deoarece atât CL1, cât şi CL5 s-au încheiat în vederea implementării celor două programe majore derulate de BB. şi, respectiv, S.C. AA., finanţate din fonduri europene, iar încheierea şi executarea acestor contracte de achiziţii publice constituiau, aşa cum s-a arătat, obligaţii asumate de cele două societăţi prin contractele de finanţare.

Cu ocazia expunerii materialului probator referitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L. instanţa a prezentat modalitatea concretă în care s-au încasat sumele de către I. S.R.L. de la BB., din avansul finanţat din fonduri europene, iar apoi de către BB. de la Ministerul Mediului, ca urmare a autorizării cheltuielilor solicitate prin cererea de rambursare de aceasta din urmă ca urmare a plăţii avansului.

La baza atribuirii CL1 au stat documentele falsificate de inculpaţii B. şi D., iar apoi la plata pe nedrept a avansului provenit în mare parte din fonduri europene şi, subsecvent, la rambursarea, parţială, pe nedrept, a acestuia (în procent de 98%, potrivit contractului de finanţare) au stat, pe lângă aceste documente false, şi documentele inexacte folosite sau prezentate pe parcursul executării acestui contract, cu referire specială la poliţia de asigurare privind garanţia returnării avansului încheiată în mod fraudulos de S.C. Y. prin prezentarea contractului nr. x/25.11.2013 ca fiind contractul de lucrări aprobat de BB., în condiţiile în care S.C. Y. dobândise calitatea de subcontractor tot prin folosirea unor documente inexacte de către inculpaţi sau alte persoane, la care s-au adăugat omisiunea furnizării unor date privind procentele reale ale subcontractării şi a contractelor de subcontractare care îşi produceau efectele între I. S.R.L. şi S.C. Y. şi, mai mult, disimularea contractului nr. x/25.11.2013 sub aparenţa contractului x aprobat de BB. Aceleaşi documente false sau inexacte relevante care au stat la baza acordării avansului au fost înaintate de BB. şi către AM POS Mediu pentru a obţine rambursarea cheltuielilor cu avansul. De aceea s-a şi constituit parte civilă în cauză Ministerul Fondurilor Europene (care a preluat atribuţiile Ministerului Mediului pe linia POS Mediu), întrucât prejudiciul s-a localizat în patrimoniul acestuia. Faptul că acest minister a recuperat ulterior de la BB. întreg prejudiciul nu a putut determina schimbarea situaţiei juridice a fondurilor şi, pe cale de consecinţă, natura infracţiunilor comise.

În cazul CL5 nu au avut loc plăţi din fonduri europene (întrucât S.C. AA. a rezoluţionat contractul pe motivul neexecutării lucrărilor), dar atribuirea şi încheierea acestui contract finanţat din fonduri europene s-au făcut ca urmare a folosirii documentelor falsificate de inculpaţii B. şi D..

În concluzie, chiar dacă I. S.R.L. şi W. apar ca beneficiari indirecţi ai fondurilor europene, în opinia instanţei de fond, dat fiind specificul Programului Operaţional POS Mediu, încheierea şi executarea contractelor de achiziţii publice având ca beneficiari aceste societăţi reprezentau condiţii indispensabile pentru acordarea efectivă a finanţării din fonduri europene şi naţionale către S.C. AA. şi, respectiv, BB., care au avut calitatea de beneficiari direcţi ai acestor fonduri.

Sursa finanţării contractelor de achiziţie publică erau fondurile europene care proveneau din contractele de finanţare încheiate de BB. şi S.C. AA., avansul se acorda pe baza contractelor de achiziţie publică şi a documentelor depuse de antreprenori, din fonduri europene, fonduri naţionale şi fonduri proprii ale BB. şi S.C. AA., iar cheltuielile făcute de BB. şi S.C. AA. în legătură cu contractele de achiziţie publică, justificate cu documentele prezentate de antreprenori, erau rambursate din fonduri europene şi fonduri naţionale, această finanţare fiind nerambursabilă.

VI. 2.3. Aspecte privind schimbările de încadrare juridică şi legea penală mai favorabilă

La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare noul C. pen., iar prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., s-au modificat art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 şi art. 13² din Legea nr. 78/2000.

În prezenta cauză, toţi inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., rămase în formă de tentativă în cazul CL5 şi consumată în cazul CL1, în diferite forme de participaţie (autori, instigatori, complici). În urma schimbărilor de încadrare juridică numai în privinţa inculpatei V. s-a reţinut complicitatea la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu reţinerea formei tentativei privitor la CL5, în privinţa tuturor celorlalţi inculpaţi fiind reţinută infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, în formă tentată privitor la CL5 şi consumată privitor la CL1, cu reţinerea totodată a aceloraşi forme de participaţie ca în rechizitoriu. În privinţa inculpaţilor H., F., J., I. S.R.L. şi S.C. Y. s-a reţinut, urmare a unei schimbări subsecvente de încadrare juridică din infracţiunile prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. (în diferite forme de participaţie), o singură infracţiune, prevăzută de art. 18 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu păstrarea aceloraşi forme de participaţie.

S-a reţinut că art. 5 alin. (1) C. pen. prevede că, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar potrivit art. 5 alin. (2) C. pen., dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.

Prin decizia nr. 265/2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, aplicarea legii penale mai favorabile trebuie să aibă loc în mod global.

Comparându-se limitele de pedeapsă în cazul infracţiunii prevăzute de art. 18 alin. (1), (3) şi respectiv de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, s-a constatat că, anterior datei de 1.02.2014, acestea erau de 10 ani şi respectiv 20 de ani închisoare, iar începând cu data de 1.02.2014 acestea sunt de 3 ani şi respectiv 10 ani şi 6 luni închisoare. În cazul tentativei la aceste infracţiuni, limitele erau de 5 ani şi respectiv de 10 ani închisoare anterior datei de 1.02.2014 (art. 22 alin. (1) din C. pen. din 1969) şi de la data de 1.02.2014 sunt de 1 an şi 6 luni şi respectiv de 5 ani şi 3 luni închisoare (art. 33 alin. (1) C. pen.).

S-a apreciat că, în cazul tentativei la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, reţinută în legătură cu CL5 (atribuit la data de 11.03.2013 şi încheiat la data de 29.04.2013) în privinţa inculpaţilor B., D. (complici), E. şi W. (autori), noua lege este mai favorabilă, limitele de pedeapsă fiind mult mai mici în noua reglementare, când maximul special este doar cu 3 luni mai mare decât vechiul minim special.

În cazul inculpaţilor B. (privitor la CL1), D. (privitor la CL1) O., R., F., H., J., L. şi N., I. S.R.L. şi S.C. Y., infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 s-a consumat după intrarea în vigoare a C. pen. actual, la data obţinerii sumelor din avans de către I. S.R.L. şi S.C. Y., respectiv la data de 13.03.2014. În acest sens, instanţa a făcut trimitere şi la decizia nr. 5/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că, prin data săvârşirii infracţiunii şi, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor simple a căror latură obiectivă implică producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp, se înţelege momentul apariţiei primei pagube ori al obţinerii folosului, astfel că nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile privitor la această infracţiune.

Dată fiind consumarea acestei infracţiuni după intrarea în vigoare a C. pen. actual, în cazul inculpaţilor B. şi D., cu privire la care s-au reţinut, în urma schimbărilor de încadrare juridică, 10 şi respectiv 8 infracţiuni, au devenit incidente şi prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2002 care statuează că tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

În privinţa inculpatei V. aspectele privind legea penală mai favorabilă au fost analizate separat.

VI.3 ÎN PRIVINŢA INCULPAŢILOR B. ŞI D.

VI.3.1. Referitor la infracţiunile de FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ şi FALS MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE în legătură cu CL5 (ambii inculpaţi)

Fapta inculpatului B. de a falsifica, în perioada noiembrie-17.12.2012, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr de 38 de înscrisuri sub semnătură privată, dintre care 34 împreună cu inculpata D., prin contrafacerea ştampilelor CC. şi GGG., a semnăturilor inculpatului O., martorului ZZ., precum şi ale altor persoane, preluate prin scanare de pe alte documente şi aplicate în conţinutul acestora, precum şi falsificarea (de către inculpatul B. singur) a patru declaraţii în care a atestat în mod nereal faptul că este reprezentantul CC., toate documentele privind calitatea de terţ susţinător a CC. şi asigurând îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate în privinţa inculpatei W. în procedura de atribuire a CL5 Ocna Sibiului organizată de partea civilă S.C. AA., înscrisuri predate în perioada 28.11.2012-18.12.2012 angajaţilor W. S.A. pentru a fi folosite în această procedură sau care au fost folosite în perioada 27.11.2012-18.12.2012 pentru a fi traduse cu legalizarea de semnătură a traducătorului şi a dovedi calitatea de mandatar a inculpatului B. în vederea încheierii de acte juridice în numele CC. şi GGG. (procurile falsificate), întrunea, la data comiterii, elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (38 acte materiale), prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969. De la data de 1.02.2014 infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată se regăseşte în prevederile art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei D. de a falsifica, în perioada noiembrie-17.12.2012, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr de 34 de înscrisuri sub semnătură privată, împreună cu inculpatul B., prin contrafacerea ştampilelor CC. şi GGG., a semnăturilor inculpatului O., martorului ZZ., precum şi ale altor persoane, preluate prin scanare de pe alte documente şi aplicate în conţinutul acestora, toate documentele privind calitatea de terţ susţinător a CC. şi asigurând îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate în privinţa inculpatei W. în procedura de atribuire a CL5 Ocna Sibiului organizată de partea civilă S.C. AA., înscrisuri predate în perioada 28.11.2012-18.12.2012 angajaţilor W. S.A. pentru a fi folosite în această procedură sau care au fost folosite în perioada 27.11.2012-18.12.2012 pentru a fi traduse cu legalizarea de semnătură a traducătorului şi a dovedi calitatea de mandatar a inculpatului B. în vederea încheierii de acte juridice în numele CC. şi GGG. (procurile falsificate), întrunea, la data comiterii, elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (34 acte materiale). De la data de 1.02.2014 infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată se regăseşte în prevederile art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen.

În concret, cele 34 de înscrisuri sub semnătură privată falsificate de inculpaţii B. şi D. împreună, prin raportare la numerotarea acestora din rechizitoriu, sunt următoarele:

A.

1. Document în limba franceză intitulat "Demande Declaration de Casier Judiciaire No. 2 NN. (deux)"- dosar de urmărire penală;

2. Document în limba română intitulat "Declaraţie de Cazier Judiciar Nr. 2 (doi) NN. - dosar de urmărire penală;

3. Document în limba engleză intitulat "COMMERCIAL CIRCULAR"(2 pagini) aparent emanând de la CC. - dosar de urmărire penală;

12. Document în limba engleză intitulat "SS." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

13. Document în limba engleză intitulat "TT." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

14. Document în limba engleză intitulat "UU." - Summary of Professional Experience (2 pagini)"- dosar de urmărire penală;

15. Document în limba engleză intitulat "VV." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

16. Document în limba engleză intitulat "WW." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

17. Document în limba engleză intitulat "XX." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

18. Document în limba franceză intitulat "YY." (curriculum vitae) (4pagini) - dosar de urmărire penală;

19. Document în limba franceză intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ."(4 pagini) "- dosar de urmărire penală;

20. Document în limba engleză intitulat "AAA." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

21. Document în limba engleză intitulat "BBB." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

22. Document în limba engleză intitulat "CCC." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

23. Document în limba engleză intitulat "DDD." - Summary of Professional Experience (3 pagini) - dosar de urmărire penală;

24. Document în limba engleză intitulat "EEE." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

25. Document în limba română intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ." (4 pagini) - dosar de urmărire penală;

26. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" SS." pentru CL 5(1 pagină) - dosar de urmărire penală;

27. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" WW." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

28. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" YY." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

29. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" UU." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

30. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" TT." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

31. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" AAA." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

32. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" BBB." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

33. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" VV." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

34. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" CCC." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

35. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" XX." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

36. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" FFF." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

37. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" DDD." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

38. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" EEE." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

39. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" ZZ. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

54. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 12 noiembrie 2012 (1 pagină), aparent emanând de la GGG. - dosar de urmărire penală;

55. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 10 noiembrie 2012, aparent emanând de la CC. pentru CL5 (1 pagină) - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/27.11.2012- dosar de urmărire penală;

56. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 10 noiembrie 2012, aparent emanând de la CC. (1 pagină) - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/18.12.2012 - dosar de urmărire penală;

Cele 4 înscrisuri sub semnătură privată falsificate exclusiv de inculpatul B. sunt, prin raportare la numerotarea din rechizitoriu următoarele:

1. Declaraţie privind situaţia personală a operatorului economic - Formular nr. 4.1 - (neîncadrarea în prevederile art. 180 din O.U.G. nr. 34/2006) dată în numele CC. - terţ susţinător al ofertantului - dosar de urmărire penală;

2. Declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹din O.U.G. nr. 34/2006 - Formular nr. 6.1 dată în numele CC. - terţ susţinător, dosar de urmărire penală;

3. Declaraţie privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani - Formular nr. 8, dată în numele CC. - terţ susţinător, dosar de urmărire penală;

4. Declaraţie terţ susţinător experienţă similară - Formular nr. 8B dată în numele CC., dosar de urmărire penală;

Faptele inculpaţilor B. şi D., de a falsifica împreună, în luna noiembrie 2012 un număr de 22 de înscrisuri oficiale, prin falsificarea semnăturii şi ştampilei traducătorului autorizat RRRR., în vederea asigurării îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate de către inculpata W. în procedura de atribuire a CL5 Ocna Sibiului organizată de partea civilă S.C. AA., întrunea la data comiterii, elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic.art. 41 alin. (1) C. pen. din 1969 (22 acte materiale). De la data de 1.02.2014 infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată se regăseşte în prevederile art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen.

În concret, aceste înscrisuri falsificate de inculpaţii B. şi D., raportat la numerotarea dată acestora prin rechizitoriu (preluată în considerentele şi dispozitivul prezentei sentinţe) sunt următoarele:

4. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT acordat CC." pentru Standard ISO 9001:2008 - OO. (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

5. Document în limba română intitulat "CĂTRE AUTORITĂŢILE INTERESATE", OO. - dosar de urmărire penală;

6. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT acordat CC." pentru Standard ISO 140001:2004 - OO. (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

7. Document în limba română intitulat "ÎN ATENŢIA AUTORITĂŢILOR INTERESATE" - PP.., (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

8. Document în limba română intitulat "ACORD DE SUBCONTRACTARE pentru Proiectarea şi Construcţia Staţiei de tratare a apei reziduale Oraşul Barwa din Qatar" din 2.08.2010 încheiat între PP.. şi QQ. S.A. (17 pagini) - dosar de urmărire penală;

9. Document în limba română intitulat "ACORD pentru Proiectarea şi Construcţie & Exploatare, Întreţinere şi Pregătire personal în cadrul Staţiei de tratare a apei Tripoli" între Consiliul pentru dezvoltare şi reconstrucţie RR. şi QQ. (3 pagini) - dosar de urmărire penală;

10. Document în limba română intitulat "ACORD Contract CDR nr. x" între Consiliul pentru dezvoltare şi reconstrucţie şi QQ. (11 pagini) - dosar de urmărire penală;

11. Document în limba română intitulat "QQ.." pentru numire subantreprenor CC. (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

40. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" SS. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

41. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" WW. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

42. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" YY. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

43. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" UU. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

44. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" TT. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

45. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" AAA. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

46. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" BBB. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

47. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" VV. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

48. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" CCC. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

49. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" XX. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

50. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" FFF. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

51. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" DDD. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

52. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" EEE. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

53. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" ZZ. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală.

Instanţa a arătat că prin rechizitoriu cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată numai pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a art. 5 C. pen., fiind reţinute 60 acte materiale în privinţa inculpatului B. şi 56 acte materiale în privinţa inculpatei D., însă prin încheierea din 2.06.2020 instanţa a instanţa a schimbat încadrarea juridică a acestor fapte:

- în privinţa inculpatului B. din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (60 acte materiale) şi a art. 5 C. pen., în infracţiunile de: fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (38 acte materiale) şi a art. 5 C. pen. şi fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale pentru înscrisurile menţionate la punctele 4-8,9-11,40-53) şi a art. 5 C. pen., cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen.;

- în privinţa inculpatei D. din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, infracţiune prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (56 acte materiale) şi a art. 5 C. pen. în infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale) şi a art. 5 C. pen. şi fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale pentru înscrisurile menţionate la punctele 4-8,9-11,40-53) şi a art. 5 C. pen.., cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen.

Instanţa a arătat, în primul rând, că în rechizitoriu există atât în privinţa inculpatului B., cât şi în privinţa inculpatei D., o eroare materială cu privire la anul în care se reţine că au comis infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată - anul 2011-, acesta fiind în realitate anul 2012, an menţionat de fiecare dată atât cu ocazia expunerii stării de fapt, cât şi cu ocazia analizei detaliate a materialului probator făcută în rechizitoriu.

În privinţa reţinerii încadrării juridice a faptei de fals material în înscrisuri oficiale, instanţa a făcut trimitere la considerentele încheierii din 2.06.2020, pe care nu le va mai expune, rezumându-se la a menţiona că RRRR. era un traducător autorizat de Ministerul Justiţiei, fiind funcţionar public conform art. 175 alin. (2) C. pen., deoarece exercita un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de o autoritate publică (Ministerul Justiţiei) şi care era supusă controlului şi supravegherii acesteia cu privire la această activitate, în baza Legii nr. 178/1997 şi a regulamentului de aplicare a acestei legi, iar conform art. 178 alin. (2) C. pen. orice înscris care emană de la o persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care aparţine unei asemenea persoane este un înscris oficial. Prin urmare, încadrarea juridică a faptei de falsificare a unui înscris prin contrafacerea semnăturii şi a ştampilei unui traducător autorizat este cea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen.

Din cele expuse a rezultat în mod incontestabil întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals material în înscrisuri oficiale, inculpaţii falsificând aceste înscrisuri în modalităţile menţionate, în vederea producerii de consecinţe juridice, înscrisurile sub semnătură privată falsificate fiind şi folosite sau încredinţate spre folosire în acelaşi scop.

Cât priveşte forma de vinovăţie cu care au acţionat inculpaţii B. şi D. cu ocazia falsificării atât a înscrisurilor sub semnătură privată, cât şi a înscrisurilor oficiale, instanţa a reţinut că aceasta a fost intenţia directă, ambii inculpaţi prevăzând urmarea socialmente periculoasă (starea de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor sub semnătură privată/oficiale) şi urmărind producerea acesteia prin săvârşirea faptelor. Inculpaţii au acţionat cu intenţie calificată prin scopul special urmărit, şi anume acela de a se produce consecinţe juridice prin săvârşirea faptelor, aceste consecinţe fiind în concret nu numai urmărite, dar şi realizate efectiv, inculpata W. îndeplinind condiţiile de participare la licitaţie şi câştigând licitaţia pentru CL5.

VI. 3.2. Privitor la infracţiunile de FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ în legătură cu CL1 Sinaia Breaza (inculpaţii B. şi D.)

Analizând materialul probator administrat, instanţa a constatat că s-a dovedit în mod cert faptul că:

În baza unei rezoluţii infracţionale unice, în lunile iulie- septembrie 2012, inculpatul B. a falsificat un număr de 26 de documente, dintre care 11 împreună cu inculpata D., prin contrafacerea semnăturii inculpatului O. şi a ştampilei CC., dar şi a semnăturii martorului ZZ. şi a ştampilei GGG., iar 15 singur în care a atestat în mod nereal faptul că este reprezentantul CC. în cadrul CL1 şi le-a semnat în această calitate, documente remise la datele de 4-5.09.2012 angajaţilor I. S.R.L. pentru a fi depuse la dosarul de licitaţie pentru CL1 (şi fiind depuse efectiv la acest dosar), în vederea producerii unor consecinţe juridice -dovedirea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate de către Asocierea I. S.R.L - CC. şi câştigarea licitaţiei-, întruneau la data comiterii, elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (26 acte materiale) prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969. De la data de 1.02.2014 infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată este incriminată de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen.

În privinţa inculpatei D., instanţa reţine că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în lunile iulie- septembrie 2012, împreună cu inculpatul B. a falsificat un număr de 11 documente, prin contrafacerea semnăturii inculpatului O. şi a ştampilei CC., dar şi a semnăturii martorului ZZ. şi a ştampilei GGG., documente remise la datele de 4-5.09.2012 angajaţilor I. S.R.L. pentru a fi depuse la dosarul de licitaţie pentru CL1 (şi depuse efectiv la acest dosar), în vederea producerii unor consecinţe juridice -dovedirea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate şi câştigarea licitaţiei-, întruneau la data comiterii, elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (11 acte materiale) prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969. De la data de 1.02.2014 infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată este incriminată de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen.

Documentele falsificate de cei doi inculpaţi au fost enumerate mai jos, instanţa făcând trimitere în ce priveşte modalităţile concrete de falsificare a fiecăruia dintre ele la aspectele reţinute pe larg cu ocazia analizei materialului probator.

Cele 11 documente falsificate de cei doi inculpaţi împreună sunt următoarele:

- procura de reprezentare a CC. în vederea semnării contractului de asociere, în limba franceză, datată 10.07.2012, pe care au aplicat ştampila CC., semnătura inculpatului O. şi ştampila cu data "10/07/2012" care au fost scanate în prealabil de pe alte documente; procura a fost prezentată traducătorului pentru a fi tradusă şi apoi a fost legalizată semnătura traducătorului de către inculpata U. sub nr. x/04.09.2012 - f.24 vol. 66;

- procura de reprezentare a GGG. privind semnarea angajamentului de acordare a susţinerii tehnice şi profesionale Asocierii I. S.R.L - CC., în limba franceză, datată 12.07.2012; inculpaţii au scanat, decupat şi aplicat în conţinutul documentului ştampila GGG. şi semnătura reprezentantului acestei societăţi - martorul ZZ.; procura a fost prezentată traducătorului pentru a fi tradusă şi apoi a fost legalizată semnătura traducătorului de către inculpata U. sub nr. x/04.09.2012 - f.26 vol. 66 şi a fost folosită cu ocazia asumării angajamentului de susţinere tehnică şi profesională de către inculpatul B. în numele inculpatul;

- 9 declaraţii date în numele GGG. şi CC., pe care au aplicat ştampilele GGG. şi CC. şi semnăturile martorului ZZ. şi ale inculpatului O. scanate în prealabil de pe alte documente;

- document în limba română denumit Formularul nr. 1 - DECLARAŢIE PRIVIND ELIGIBILITATEA, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 160 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală

- document în limba română denumit Formularul nr. 2 - DECLARAŢIE privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 18¹din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1 document numerotat cu 161 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală

- document în limba română denumit Formularul nr. 5 - DECLARAŢIE privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 162 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală

- document în limba română denumit Formularul 7.1 - DECLARAŢIE PRIVIND LISTA PRINCIPALELOR LUCRĂRI PROIECTATE ÎN ULTIMII 3 ANI, aparent emanând de la GGG., document numerotat cu 175 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală

- document în limba română denumit Formularul 7.2 - EXPERIENŢA SIMILARĂ CA PROIECTANT, aparent emanând de la GGG., document numerotat cu 176-177 în dosarul de licitaţie- dosar de urmărire penală

- document în limba română denumit Formularul nr. 11b - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 208 în dosarul de licitaţie - fila 18¹vol. 66 dosar de urmărire penală

- document în limba franceză denumit "PROTOCOLE D’ÁCCORD nr. 1213/02.01.2012", aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 285 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală

- document în limba română denumit "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii", aparent emanând de la CC., pentru CL1, document numerotat cu 362 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală

- document în limba română denumit Formularul nr. 11 - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 493 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală.

Inculpatul B. a falsificat singur 13 declaraţii în care a menţionat nereal că este reprezentant sau reprezentant împuternicit al CC. şi le-a semnat în această calitate .

1. declaraţie iniţială privind îndeplinirea cerinţelor de calificare, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală

2. formularul nr. 1 - declaraţie privind eligibilitatea aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală

3. formularul nr. 2 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prev. la art. 181din O.U.G. nr. 34/2006 aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală

4. formularul nr. 3 - declaraţie privind calitatea de participant la procedură, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală

5. formularul nr. 4 - certificat de participare la licitaţie cu ofertă independentă, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală

6. formularul nr. 5 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prev. la art. 69¹din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală

7. formularul nr. 8.1 - declaraţie privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală

8. formularul nr. 8.2 - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală

9. formularul nr. 8.2b - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală

10. formularul nr. 8.2c - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală

11. formularul nr. 9 - declaraţie privind utilajele, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală

12. formularul nr. 10 - informaţii generale privind angajaţii, aparent emanând de la CC. pentru CL1 dosar de urmărire penală

13. formularul nr. 11 - personal propus pentru îndeplinirea contractului, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală

În baza procurii falsificate de reprezentare a CC., tradusă de martora RRRR. şi cu legalizarea semnăturii traducătorului de către inculpata U. sub nr. x/04.09.2012 inculpatul B. a semnat în fals, în numele CC., la data de din 5.09.2012, în calitate de "reprezentant legal împuternicit conform procură specială", acordul de asociere dintre CC. şi I. S.R.L. (înregistrat la I. S.R.L. sub nr. x) şi, în calitate de "reprezentant autorizat" al CC., împuternicirea liderului asocierii, I. S.R.L., de a reprezenta asocierea la procedura de atribuire - dosar de urmărire penală.

Instanţa a arătat că, deşi în rechizitoriu se reţine în privinţa celor 11 documente falsificate de cei doi inculpaţi împreună că acţiunile de falsificare au avut loc, printre altele, şi prin scanarea de pe alte documente a semnăturii şi ştampilei traducătorului autorizat şi aplicarea lor pe documentele folosite în cadrul documentaţiei de licitaţie, în fapt nu există niciun document pe care să se fi aplicat semnătura şi/sau ştampila traducătorului autorizat preluate prin scanare de pe alte documente, motiv pentru care nu s-a pus problema vreunei schimbări de încadrare juridică din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Din cele menţionate mai sus, precum şi din cele expuse cu ocazia analizei materialului probator, a rezultat în mod incontestabil întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Elementul material a fost reprezentat de acţiunile de falsificare şi acţiunile de folosire sau de încredinţare spre folosire în vederea producerii de consecinţe juridice, astfel cum au fost descrise. În mod similar, şi în cazul infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale săvârşite de inculpaţi acţiunile de falsificare au fost realizate în modalităţile prevăzute de textul legal.

Analizând apărările inculpaţilor B. şi D. privitoare la toate infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals material în înscrisuri oficiale (menţionate mai sus), care privesc întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, suplimentar faţă de cele reţinute cu ocazia analizei materialului probator, instanţa a arătat următoarele:

Inculpaţii B. şi D. au susţinut că nu au acţionat cu intenţia de a falsifica respectivele documente, având în permanenţă reprezentarea faptului că au mandat în acest sens din partea celui pe care l-au perceput ca fiind reprezentant al CC. de a prezenta unele documente ce atestau o anumită calitate sau abilitare în legătură cu proiectele desfăşurate în România, respectiv din partea inculpatului R.. S-a mai arătat că, altfel spus, din punct de vedere subiectiv, în sarcina celor doi inculpaţi se poate reţine cel mult existenţa unei percepţii eronate asupra modului de prezentare a unor documente, în contextul în care reprezentarea lor nu a fost că au acţionat cu scopul de a comite o infracţiune, ci de a eficientiza activitatea administrativă desfăşurată şi de a nu rata posibilitatea de a participa la licitaţie din cauza neglijenţei şi tergiversărilor inculpatului R..

Chiar dacă în literatura de specialitate şi în practica judiciară este împărtăşită opinia potrivit căreia, atunci când există acordul persoanei în numele şi interesul căreia se comite infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prin contrafacerea semnăturii şi, prin asimilare, şi a ştampilei, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective, neputându-se reţine că autorul a acţionat cu intenţia de a aduce atingere încrederii publicului cu privire la autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor, nu aceasta este situaţia în cauza de faţă. Probatoriul administrat a demonstrat că nu a existat un acord al inculpatului R. pentru preluarea prin scanare a semnăturii inculpatului O. şi a ştampilei CC. de pe alte documente şi pentru aplicarea acestora pe documentele necesare pentru cele două licitaţii, iar inculpatul R. nici nu ar fi putut exprima un consimţământ valabil în ce priveşte folosirea acestui mod de operare în legătură cu semnătura unei alte persoane, în speţă inculpatul O., şi cu ştampila unei societăţi în cadrul căreia nu avea nicio calitate oficială. De asemenea, nici în ce priveşte semnătura martorului ZZ. şi ştampila GGG. nu s-a dovedit că inculpatul B. ar fi avut consimţământul acestui martor, administrator al societăţii, de a le aplica după ce au fost scanate de pe alte documente. În plus, inculpaţii au falsificat nu mai puţin de 22 de înscrisuri oficiale, prin contrafacerea semnăturii traducătorului autorizat RRRR. şi a ştampilei acestuia, iar cu privire la aceste acţiuni de falsificare nicio clipă nu s-a invocat măcar de către vreunul din cei doi inculpaţi că ar fi existat acordul traducătorului pentru aplicarea semnăturii şi a ştampilei preluate prin scanare de pe alte documente. În acest context nu poate fi în niciun caz primită susţinerea că inculpaţii au avut o percepţie eronată despre modul de prezentare a documentelor.

S-a mai susţinut de către inculpaţii B. şi D. că în sprijinul aceleiaşi teze stă şi împrejurarea că elementele presupus a fi falsificate (semnătura reprezentantului CC.) nu reprezentau un aspect esenţial în cadrul procedurii, respectiv un criteriul de atribuire a lucrării, CC. îndeplinind toate condiţiile de ordin tehnic pentru a participa la cele două licitaţii.

Instanţa a arătat că nici această susţinere nu poate fi primită, motivat de faptul că este lipsită de relevanţă. Deşi este adevărat că CC. îndeplinea condiţiile cerute de lege pentru a fi ofertant în cazul CL1 şi terţ susţinător în cazul CL5, existenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, comise prin falsificarea semnăturii şi a ştampilei, este independentă de caracterul real al menţiunilor din cuprinsul documentului. Altfel spus, aceste infracţiuni există şi dacă menţiunile din înscrisurile care au fost plăsmuite sau în cuprinsul cărora au fost contrafăcute semnăturile şi ştampilele sunt corespunzătoare unor realităţi de fapt. În fine, dincolo de faptul că aspectele privind capacitatea tehnică şi profesională a CC. şi experienţa sa similară au fost esenţiale pentru câştigarea licitaţiilor pentru CL5 şi CL1, în absenţa acestora inculpata W. şi I. S.R.L. neîndeplinind condiţiile de eligibilitate, şi au contribuit la adjudecarea CL5 şi a CL1 prin declararea ca şi câştigătoare a ofertei W. S.A. şi respectiv a ofertei asocierii I. S.R.L. - CC., instanţa arată că împrejurarea dacă falsificarea priveşte aspecte esenţiale sau neesenţiale din cadrul procedurii de atribuire este lipsită de relevanţă. Textele legale care incriminează infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals material în înscrisuri oficiale nu impun nicio condiţie în acest sens, ci doar condiţia ca înscrisurile să fie producătoare de efecte juridice.

S-a mai susţinut de către inculpaţii B. şi D. că inculpatul O. la data de 07.01.2013 a ratificat actele semnate în numele lui prin încheierea contractului, ulterior câştigării licitaţiei, în cazul lucrării de la Sinaia-Breaza, iar această operaţiune este permisă de dispoziţiile legii civile şi aptă, în opinia inculpaţilor să conducă la pronunţarea unei soluţii de achitare în ceea ce priveşte această infracţiune.

Legat de această susţinere, instanţa a arătat, în primul rând, că poate privi doar falsurile comise în legătură cu CL1, câtă vreme în privinţa CL5 nu a existat niciun act din partea inculpatului O. sau a CC. prin care să se poată spune că s-au ratificat actele încheiate de inculpatul B. în absenţa unei împuterniciri.

În al doilea rând, instanţa a arătat că, potrivit art. 1311 alin. (1) C. civ., în cazurile prevăzute la art. 1309, respectiv atunci când contractul a fost încheiat de persoana care acţionează în calitate de reprezentant fără a avea împuternicire sau cu depăşirea puterilor conferite, cel în numele căruia s-a încheiat contractul poate să îl ratifice, respectând formele cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. Conform art. 1312 C. civ. "Efectele ratificării":

"Ratificarea are efect retroactiv, fără a afecta însă drepturile dobândite de terţi între timp". Cu toate acestea, instanţa arată că ratificarea nu poate produce efecte decât sub aspect civil, neputând determina lipsa tipicităţii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comise de inculpatul B. cu ocazia semnării contractului de asociere cu I. S.R.L. în numele CC.., infracţiune ale cărei elemente constitutive au fost întrunite la momentul semnării acestui contract şi al încredinţării în vederea depunerii acestuia la dosarul de licitaţie. Cu atât mai mult, în privinţa infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale comise de inculpatul B. prin falsificarea semnăturii şi ştampilei traducătorului autorizat, semnarea contractului de asociere autentificat de către CC. cu I. S.R.L. nu poate avea nicio relevanţă. La fel, nici în cazul celorlalte documente falsificate de inculpatul B. - declaraţii, angajamente, etc. date sau făcute în numele CC. de către acesta-, ratificarea invocată de inculpat prin semnarea contractului de asociere nu poate avea niciun efect.

Legat de susţinerile în sensul că se pune întrebarea ce interes ar fi avut inculpaţii B. şi D. să săvârşească fapte de natură penală pentru ca CC. să câştige licitaţii şi să intre pe piaţa europeană într-un timp record, de numai câteva luni de zile, mai ales că nu a fost demonstrată o cointeresare materială a acestora pe relaţia directă cu CC., instanţa a arătat că probatoriul administrat a dovedit că interesul celor doi inculpaţi era unul evident, şi anume remunerarea lor pentru activităţile prestate în numele şi interesul CC. (aceştia primind suma de 15.000 euro pentru munca depusă în vederea pregătirii dosarelor pentru licitaţiile de la Buzău şi Iaşi), dar, mai ales, perspectiva obţinerii procentului de 30% din profit în cazul câştigării licitaţiilor, procent convenit cu CC. încă de la început şi pe care CC. a intenţionat să îl respecte şi în cazul CL1 prin propunerea făcută la data de 7.01.2013 de a se încheia contractul de colaborare, contract refuzat în mod inexplicabil de inculpatul B.. Trebuie menţionat că în cazul CL5 nu era aplicabilă această înţelegere, deoarece implicarea în procedura de licitaţie a CC. ca terţ susţinător pentru inculpata W. s-a făcut fără ştiinţa CC., interesele financiare ale celor doi inculpaţi având legătură cu faza de executare a contractului, când urmau să furnizeze echipamentele pentru staţia de epurare, însă nu în colaborare cu societatea libaneză şi nici în beneficiul acesteia.

Instanţa a mai arătat că inculpaţii B. şi D. au susţinut că între ei şi reprezentanţii societăţii libaneze nu a existat nicio înţelegere în sensul necesităţii emiterii unei procuri speciale pentru fiecare licitaţie, limitele mandatului oferit fiind definite în cadrul procurii generale oferite celor doi inculpaţi, aspect despre care s-a arătat că a fost confirmat de inculpatul O. în declaraţia dată în faţa instanţei în care arătat că el emitea o procură de fiecare data când i se cerea şi că nu a existat un acord general cu privire la emiterea unei procuri speciale pentru fiecare licitaţie.

Legat de aceste susţineri, instanţa a arătat, în primul rând, că pentru CL5, unde CC. a avut calitatea de terţ susţinător urmare a falsurilor comise de inculpaţi, era necesară o procură specială autentică. Astfel, art. 1301 C. civ.. ("Forma împuternicirii") prevede următoarele:

"Împuternicirea nu produce efecte decât dacă este dată cu respectarea formelor cerute de lege pentru încheierea valabilă a contractului pe care reprezentantul urmează să îl încheie". Conform art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în cazul în care ofertantul/candidatul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională invocând şi susţinerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţia candidatului/ofertantului resursele tehnice şi profesionale invocate. În fişa de date a licitaţiei se menţiona expres că era necesar ca angajamentul de susţinere tehnică şi profesională să fie în formă autentică, astfel că era necesară o procură autentică pentru acordarea susţinerii tehnice în cazul CL5.

În cazul CL1, deşi era obligatoriu ca inculpatul B. să fi avut o procură specială în vederea încheierii contractului de asociere, câtă vreme împuternicirea generală din 12.12.2011 nu îi dădea dreptul să încheie acte juridice în numele vreunei societăţi din CC., nu era necesar ca aceasta să fie în formă autentică, acordul de asociere I. S.R.L.-CC. putând fi încheiat în mod valabil printr-un act sub semnătură privată, aşa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Acordul de asociere încheiat în lipsa procurii putea fi ratificat de CC., dar această ratificare, aşa cum s-a arătat, nu putea privi falsurile din cuprinsul procurii şi nu putea avea un efect de înlăturare a tipicităţii faptei de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă prin falsificarea procurii de reprezentare.

Prin urmare, instanţa a constatat că inculpaţii au acţionat comis toate acţiunile de falsificare a înscrisurilor şi de folosire sau de încredinţare spre folosire cu intenţie directă, calificată prin scopul special urmărit, acela de a se produce consecinţe juridice, şi reţine că s-a dovedit în mod cert că în privinţa tuturor faptelor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals material în înscrisuri oficiale descrise mai sus, că acestea există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpaţii B. şi D., astfel că se va dispune condamnarea acestora, solicitarea inculpaţilor de a se dispune achitarea lor în baza art. 16 lit. b) teza a II-a fiind neîntemeiată.

VI. 3.3. Privitor la infracţiunea de FALS ÎN DECLARAŢII în legătură cu CL5 Ocna Sibiului - inculpatul B..

Instanţa a reţinut că faptele inculpatului B., care în baza unei rezoluţii infracţionale unice, la datele de 28.11.2012 şi respectiv 18.12.2012 a declarat, de fiecare dată, în mod necorespunzător realităţii, în baza procurilor falsificate cu traducerea cu legalizarea de semnătură efectuată de inculpata U. sub nr .4819/27.11.2012 şi respectiv 4955/18.12.2012, în faţa inculpatei V., notar public că este reprezentantul CC. şi că îşi asumă, în procedura de atribuire a CL5 Ocna Sibiului derulată de partea civilă S.C. AA., în numele CC., angajamentul de susţinere tehnică şi profesională pentru W. (formularul nr. 8A) pentru îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor asumate de aceasta, conform ofertei prezentate şi contractului ce urmează a fi încheiat între ofertant şi autoritatea contractantă, declaraţii autentificate sub nr. x/28.11.2012 şi respectiv sub nr. x/18.12.2012 şi care au servit, potrivit legii - art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006- la producerea unei consecinţe juridice, şi anume dobândirea calităţii de terţ susţinător de către CC. şi îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate a ofertei depuse de inculpata W. şi apoi la câştigarea licitaţiei, întruneau, la data săvârşirii, elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 292 C. pen. din 1969 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. De la data de 1.02.2014 infracţiunea este incriminată sub aceeaşi denumire în art. 326 C. pen. cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen.

VI.3.4. Privitor la infracţiunea de FALS ÎN DECLARAŢII în legătură cu CL1 Sinaia-Breaza - inculpatul B.

Instanţa a reţinut că fapta inculpatului B., care, la data de 4.09.2012, folosindu-se de procura tradusă şi cu legalizarea semnăturii traducătorului sub nr. x/04.09.2012 de către inculpata U., a declarat în mod necorespunzător adevărului în faţa inculpatei notar public V. că este reprezentantul GGG., şi că îşi asumă, în procedura de atribuire a CL1 Sinaia Brează angajamentul de susţinere tehnică şi profesională pentru asocierea I. S.R.L. - CC. (formularul nr. 18), ca în mod ferm, necondiţionat şi irevocabil să pună la dispoziţia Asocierii I. S.R.L - CC. toate resursele tehnice şi profesionale necesare pentru îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor asumate de acesta, conform ofertei prezentate şi contractului de achiziţie publică ce urma a fi încheiat între ofertant şi autoritatea contractantă, precum şi de a răspunde necondiţionat pentru neexecutarea obligaţiilor şi pentru prejudiciile cauzate autorităţii contractante ca urmare a nerespectării obligaţiilor prevăzute în angajament, declaraţie autentificată de inculpata V. sub nr. x/4.09.2012 şi care a servit la producerea unei consecinţe juridice, conform art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, şi anume la dobândirea calităţii de terţ susţinător şi la îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate a ofertei depuse de asocierea I. S.R.L. - CC. şi apoi la câştigarea licitaţiei, întrunea, la data săvârşirii, elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 din C. pen. din 1969. De la data de 1.02.2014 infracţiunea este incriminată sub aceeaşi denumire în art. 326 C. pen.

O precizare a fost făcută în legătură cu această infracţiune. Astfel, la rubrica "În drept" a rechizitoriului se arată, la pct. V privitor la inculpatul B. că fapta acestui inculpat care a declarat în mod necorespunzător în faţa notarului public V. că este reprezentantul CC. (subl. inst.), declaraţia autentificată în acest mod sub nr. x/4.09.2012 fiind folosită ulterior în procedura de achiziţie publică finalizată cu atribuirea contractului CL-1 către asocierea I. SRL-CC. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. .

Instanţa a constatat că indicarea CC. ca fiind societatea al cărei reprezentant a pretins a fi inculpatul B. şi în numele căreia a dat declaraţia necorespunzătoare realităţii este rezultatul unei erori materiale, această societate fiind de fapt GGG.. Această eroare materială a fost menţionată de instanţă şi în cuprinsul încheierii din 15.06.2020 prin care s-a pronunţat asupra cererii inculpatului B. de schimbare a încadrării juridice privitoare la infracţiunile de fals în declaraţii, unde s-a reţinut că din întreaga expunere a stării de fapt şi analiză a probelor din rechizitoriu, precum şi din cele reţinute cu ocazia stabilirii încadrării juridice a faptelor în cazul inculpatei V., reiese în mod constant că acest angajament de susţinere tehnică şi profesională era dat în numele GGG..

Prin urmare, instanţa a constatat că eroarea materială din cuprinsul rechizitoriului de la fila x este evidentă, acuzaţia adusă inculpatului B. vizând declaraţia necorespunzătoare a adevărului făcută în nunele GGG., iar nu în nunele CC.

Şi în ce priveşte infracţiunile de fals în declaraţii, instanţa a făcut o singură analiză a apărărilor inculpatului, deoarece au fost invocate în legătură cu ambele fapte şi privesc neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii.

Instanţa a reţinut că inculpatul a solicitat să se dispună achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. - fapta nu a fost comisă cu vinovăţia cerută de lege, motivat de faptul că nu a acţionat cu intenţie directă, în contextul în care, din materialul probator administrat în cauză reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptului că cele declarate în faţa notarului corespund întrutotul adevărului, în sensul că acesta este reprezentantul societăţii libaneze CC.

S-a invocat în primul rând faptul că inculpatul B. a avut în permanenţă reprezentarea faptului că este reprezentantul CC. în legătură cu procedurile de achiziţii publice în cauză, având în vedere atât procura generală primită de la reprezentanţii societăţii libaneze, cât şi discuţiile purtate cu inculpaţii R. şi O., făcându-se trimitere la declaraţia inculpatului B. din faţa instanţei în care acesta a arătat că în cursul vizitei făcute în Liban în februarie 2012 NN. şi inculpatul O., care erau conducătorii CC. au confirmat procura pe care inculpatul o primise în decembrie 2011, că a înţeles că toţi cei care reprezentau CC. erau interesaţi şi chiar încântaţi de ideea desfăşurării unor lucrări în România şi că astfel a avut reprezentarea clară că poate să acţioneze în numele CC.. S-a mai menţionat că aceste aspecte privind starea de fapt au fost confirmate şi de inculpaţii D. şi O. în declaraţiile date în faţa instanţei de judecată, acesta din urmă menţionând că în Liban şi a decis să încredinţeze inculpaţilor B. şi R. responsabilitatea de a prospecta piaţa din România, iar toate aspectele juridice şi administrative ţineau exclusiv de competenţa inculpatului B., fiind astfel confirmat de însuşi reprezentantul CC. mandatul oferit inculpatului B. de a reprezenta societatea libaneză pe teritoriul României, în legătură cu procedurile de achiziţii publice vizând construcţia unor staţii de epurare.

Instanţa a arătat că nu pot fi primite aceste susţineri.

Astfel, în primul rând, pentru infracţiunea de fals în declaraţii săvârşită în legătură cu CL5, instanţa arată că CC. are calitate de persoană vătămată constituită parte civilă, ea însăşi reclamând săvârşirea falsurilor de către inculpatul B. în procedura de atribuire şi inexistenţa oricărui mandat acordat acestui inculpat în legătură cu acest contract. Totodată, aspectele din declaraţia inculpatului O. la care face trimitere inculpatul B. priveau CL1 Sinaia-Breaza, iar nu CL5 Ocna Sibiului.

În al doilea rând, în legătură cu CL1 infracţiunea de fals în declaraţii priveşte declararea necorespunzătoare a adevărului pe care inculpatul B. a făcut-o în numele GGG., iar nu al CC., astfel că apărările acestuia nu au relevanţă. În plus, instanţa mai arată că nu există probe din care să rezulte că martorul ZZ., reprezentantul legal al GGG., l-a împuternicit pe inculpatul B. să dea declaraţia notarială în numele acestei societăţi pentru acordarea susţinerii tehnice şi profesionale asocierii I. S.R.L. - CC., procura folosită de inculpatul B. pentru justificarea calităţii sale de reprezentant al GGG. fiind falsificată.

Un ultim aspect menţionat a fost acela că prin încheierea din 15.06.2020 instanţa a respins cererea inculpatului B. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen. şi fals în declaraţii prevăzut de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă descrisă la pct. B.III.4) în infracţiunea unică de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

Motivele respingerii cererii inculpatului, astfel cum au fost expuse în încheiere şi care îşi păstrează valabilitatea, sunt acelea că în mod corect s-a reţinut în rechizitoriu pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului real între cele două infracţiuni de fals în declaraţii, deoarece între cele două proceduri de licitaţie a existat un interval de aproximativ 4 luni, iar acuzaţiile concrete privesc declararea necorespunzătoare adevărului făcută în numele a două societăţi diferite, respectiv CC. şi GGG., ceea ce, în pofida unui mod de operare similar folosit, conduce la concluzia inexistenţei unei posibile rezoluţii infracţionale unice a inculpatului B. în ce priveşte declaraţiile date în faţa notarului public.

Mai mult, primele două declaraţii privesc susţinerea tehnică acordată W. S.A. pentru CL5, iar cea de-a treia priveşte susţinerea tehnică acordată asocierii I. S.R.L. - CC. pentru CL1, astfel că, în opinia instanţei, şi pentru acest considerent nu s-ar putea vorbi de o posibilă rezoluţie infracţională unică în vederea redactării celor trei declaraţii.

Instanţa a mai arătat că inculpatul B. a acţionat cu intenţie directă şi în ce priveşte infracţiunile de fals în declaraţii, prevăzând şi urmărind ca prin săvârşirea infracţiunilor aduce atingere încrederii publice în veridicitatea declaraţiilor făcute în faţa unui funcţionar public.

Având în vedere faptul că probaţiunea administrată a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că faptele fals în declaraţii există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpatul B., instanţa a dispus condamnarea acestuia.

VI. 3.5. Privitor la complicitatea la tentativa la INFRACŢIUNEA prevăzută de art. 18¹. alin. (1), (3) din LEGEA NR. 78/2000 în legătură cu CL5 - inculpaţii B. şi D.

Prin rechizitoriu inculpaţii B. şi D. au fost trimişi în judecată pentru complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen.

La rubrica "În drept" a rechizitoriului s-a arătat că aceste infracţiuni constau în următoarele:

- în privinţa inculpatului B.: în baza înţelegerii avute cu reprezentanţii SOCIETĂŢII DE CONSTRUCŢII S.A. a întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizată de S.C. AA. în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov", prin aceasta contribuind la atribuirea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului" în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA) din care 76,52 fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională, contract ulterior reziliat,;

- în privinţa inculpatei D.: în baza legăturii subiective avute cu inculpatul B. şi, prin intermediul acestuia, cu reprezentanţii W., a întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizată de S.C. AA. în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov", prin aceasta contribuind la atribuirea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului" în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA) din care 76,52 fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională, contract ulterior reziliat.

Prin încheierea din 2.06.2020, având în vedere decizia nr. 4/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, instanţa a schimbat în privinţa inculpaţilor B. şi D. încadrarea juridică a acestor fapte în complicitate la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 32 C. pen. şi art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 5 C. pen.

Analiza aspectelor privind întrunirea elementelor constitutive ale acestor infracţiuni şi a apărărilor inculpaţilor sub acest aspect a fost făcută odată cu cea privind infracţiunile similare reţinute ca fiind comise de cei doi inculpaţi în legătură cu CL1.

VI. 3.6. Privitor la complicitatea la INFRACŢIUNEA prevăzută de art. 18¹. alin. (1), (3) din LEGEA NR. 78/2000 în legătură cu CL5 - inculpaţii B. şi D.

Prin rechizitoriu inculpaţii B. şi D. au fost trimişi în judecată pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18ind. 1 alin. (1), (3) din Legea 78/2000(în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen., rap la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională) cu aplic.art. 38 alin. (2) C. pen.

La rubrica în drept a rechizitoriului s-a arătat că aceste infracţiuni constau în următoarele:

- în privinţa inculpatului B.: în baza înţelegerii avute cu reprezentanţii I. S.R.L. a întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizată de BB. în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", contribuind astfel la atribuirea către Asocierea I.-CC. a contractul de lucrări nr. x (CL1) în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, din care s-a decontat la data de 13.03.2014 avansul in valoare de 7.705.590,96 RON;

- în privinţa inculpatei D.: în baza legăturii subiective avute cu inculpatul B. şi, prin intermediul acestuia, cu reprezentanţii I. S.R.L. SRL, a întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizată de BB. în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", contribuind astfel la atribuirea către Asocierea I.-CC. a contractul de lucrări nr. x (CL1) în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, din care s-a decontat la data de 13.03.2014 avansul in valoare de 7.705.590,96 RON

Prin încheierea din 2.06.2020, având în vedere decizia nr. 4/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, instanţa a schimbat în privinţa inculpaţilor B. şi D. încadrarea juridică a acestor fapte în complicitate la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 32 C. pen. şi art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 5 C. pen.

Instanţa a reţinut că probaţiunea administrată a demonstrat, atât în legătură cu CL5, cât şi în legătură cu CL1, că inculpaţii B. şi D. au falsificat mai multe înscrisuri sub semnătură privată şi oficiale (în cazul CL5,56 împreună, iar inculpatul B., singur,4, iar în cazul CL1 11 împreună, iar inculpatul B., singur,15), înscrisuri care (cu excepţia procurilor falsificate în limba franceză) au fost remise angajaţilor W. S.A. şi respectiv ai I. S.R.L. pentru a fi folosite în procedurile de atribuire a CL5 şi respectiv a CL1 şi au şi fost folosite în aceste proceduri.

Urmare a folosirii înscrisurilor, la data de 11.03.2013 inculpata W. a câştigat licitaţia pentru CL5, iar la data de 29.04.2013 a încheiat contractul de lucrări cu partea civilă S.C. AA.

Urmare a folosirii înscrisurilor, la data de 19.12.2012 asocierea I. S.R.L. - CC. a câştigat licitaţia pentru CL1, la data de 7.01.2013 a încheiat contractul de lucrări cu partea civilă BB., iar la data de 13.03.2014 s-a încasat în contul I. S.R.L. avansul provenit din fonduri europene, care s-a împărţit între I. S.R.L. şi S.C. Y., ulterior fiind aprobată la rambursare părţii civile BB. de către partea civilă Ministerul Mediului suma de 7.581.307,23, din care valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate recuperată prin cererea de rambursare a fost de 1.826.970,76 RON, iar în perioada 31.03.2014-3.04.2014 s-a achitat de acest minister către BB. suma de 5.754.336,47 RON.

Prin concluziile formulate inculpaţii B. şi D. au solicitat achitarea lor pentru complicitate la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 32 C. pen. şi art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 5 C. pen. (în legătură cu CL5) şi complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în legătură cu CL1) în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) rap la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., susţinând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate cerute de norma de incriminare.

S-a susţinut că nu se poate reţine infracţiunea prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, în condiţiile în care cei doi inculpaţi nu s-au aflat într-o relaţie contractuală directă cu autoritatea care gestiona fondurile europene la nivel naţional, în speţă Ministerul Fondurilor Europene, iar în condiţiile în care documentele presupus a fi fost falsificate de cei doi inculpaţi au fost folosite în vederea participării la două proceduri de achiziţie publică desfăşurate de două autorităţi contractante, beneficiari ai fondurilor europene (SC AA. S.A., respectiv S.C. BB.). S-a menţionat că nu ne aflăm în ipoteza avută în vedere de norma de incriminare, întrucât nu inculpaţii au fost cei care au accesat fondurile europene în discuţie. S-a susţinut că în momentul organizării unei proceduri de achiziţii publice, pentru participant este irelevantă sursa de finanţare a proiectului (aspect despre care s-a arătat că reiese şi din considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4/2016).

S-a arătat că singurele persoane care ar fi putut săvârşi infracţiunea în discuţie ar fi fost reprezentanţii autorităţilor contractante S.C. AA. şi respectiv BB., întrucât aceste societăţi au accesat fonduri europene, neputând fi subiect al acestei infracţiuni decât entitatea care accesează fonduri europene, nu şi furnizorii aceştia, care urmează să fie plătiţi din aceste fonduri. S-a mai arătat că dacă s-ar accepta raţionamentul logico-juridic propus de Ministerul Public, ar însemna ca inclusiv furnizorii societăţii care câştigă o astfel de licitaţie să poată fi subiecţi activi ai infracţiunii prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, pentru simplul motiv că au fost plătiţi cu sume de bani provenite din fonduri europene, chiar dacă nu au absolut nicio relaţie contractuală directă cu autoritatea care gestionează aceste fonduri.

Instanţa a arătat că aspectele legate de calitatea subiectului activ în cazul infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 au fost analizate pe larg în încheierea din 2.06.2020 prin care au fost respinse cererile mai multor inculpaţi de schimbare a încadrării juridice din această infracţiune în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. prin raportare la CL1 sau CL5, după caz (cu reţinerea formei de participaţie şi a forma tentate ori consumate indicate prin actul de sesizare), sens în care instanţa face trimitere la considerentele acestei încheieri, instanţa reluând şi completând argumentaţia mai sus, cu ocazia prezentării aspectelor referitoare la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, pe care nu le va mai relua, făcând trimitere la acestea, urmând a răspunde doar unor chestiuni punctuale.

Instanţa a arătat că inculpaţii B. şi D. nu au fost trimişi în judecată în calitate de autori ai infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 (rămasă în formă de tentativă în privinţa CL5 şi consumată în privinţa CL1), ci în calitate de complici la aceste infracţiuni, complicitate constând în aceea că prin punerea la dispoziţie a înscrisurilor falsificate au ajutat la comiterea acestor fapte de către alte persoane. Iar conform art. 48 alin. (1) C. pen. complicele este persoana care cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

În privinţa inculpatei D. s-a reţinut prin actul de sesizare o complicitate mediată, arătându-se că aceasta a acţionat în baza legăturii subiective cu inculpatul B. şi, prin intermediul acestuia, cu reprezentanţii W. S.A. în cazul CL5 şi cu reprezentanţii I. S.R.L. în cazul CL1.

Referitor la faptele imputate prin actul de sesizare inculpaţilor B. şi D. constând în complicitatea la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, instanţa a remarcat, atât în cazul CL5, cât şi în cazul CL1, că se reţine existenţa unei legături subiective între inculpatul B. şi reprezentanţii inculpatei W. (pentru CL5) şi respectiv reprezentanţii inculpatei I. S.R.L. (pentru CL1), fără nominalizarea expresă a acestor reprezentanţi, situaţia fiind identică şi în privinţa acuzaţiilor aduse inculpatei D., în sarcina căreia s-a reţinut că ar fi avut o legătură subiectivă cu inculpatul B. şi, prin intermediul lui, cu reprezentanţii celor două societăţi inculpate.

Pe de altă parte, în privinţa inculpaţilor E. şi F., administratori ai inculpatelor W. şi I. S.R.L., s-a reţinut, în drept, în rechizitoriu, în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 18 din Legea nr. 78/2000 faptul că au folosit în cadrul licitaţiilor pentru CL5 şi respectiv pentru CL1 documente false puse la dispoziţie de inculpatul B. pe baza cărora inculpatele au câştigat licitaţiile.

În mod similar, în privinţa inculpatelor W. şi I. S.R.L. s-a reţinut că infracţiunile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 78/2000 constau în faptele acestor inculpate, în numele şi în interesul cărora inculpaţii E. şi respectiv F. au folosit documente false şi care au obţinut atribuirea contractelor de lucrări CL5 şi respectiv CL1.

În concret, privitor la CL5, instanţa a reţinut că probatoriul administrat a dovedit faptul că inculpatul E. nu a cunoscut că cele 57 de înscrisuri prezentate de inculpaţii B. şi D. sunt false (înscrisuri cu privire la care s-a reţinut săvârşirea de către aceştia a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată sau, după caz, fals material în înscrisuri oficiale, mai puţin procurile falsificate în limba franceză), că cele trei procuri traduse şi legalizate sub aspectul semnăturii traducătorului de către inculpata U. şi cele două angajamente ferme autentificate de inculpata V., date în baza unor procuri falsificate, depuse în dosarul de licitaţie, nu corespund realităţii.

Infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 impune, sub aspectul laturii subiective, cerinţa ca autorul să acţioneze cu intenţie şi, mai mult, cu rea-credinţă, ceea ce implică şi cunoaşterea caracterului fals, inexact sau incomplet al documentelor folosite sau prezentate, iar neîndeplinirea acestor condiţii conduce la concluzia inexistenţei vinovăţiei cerute de lege. Aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator, instanţa va dispune achitarea atât a inculpatului E., cât şi a inculpatei W. pentru tentativă (art. 32 C. pen.) la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 reţinând că aceştia nu au acţionat cu vinovăţia cerută de lege, necunoscând caracterul fals al documentelor prezentate de inculpaţii B. şi D.. Nu s-a dovedit nici că ar fi existat alţi reprezentanţi ai W. S.A. care să fi folosit înscrisurile ştiind că sunt falsificate (raportat la acuzaţia adusă în concret inculpaţilor cu ocazia stabilirii încadrării juridice de către procuror).

Prin urmare, acţiunile inculpaţilor B. şi D. de a pune la dispoziţia inculpatului E. sau a altor reprezentanţi ai I. S.R.L. documentele despre care aceştia din urmă nu ştiau că sunt falsificate nu pot constitui un act de participaţie sub forma complicităţii prevăzute de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969, respectiv de art. 48 alin. (1) C. pen., deoarece aceasta implică în mod necesar comiterea unei infracţiuni intenţionate de către autor, ci reprezintă un act de participaţie improprie - art. 31 C. pen. din 1969, respectiv art. 52 alin. (2) C. pen. (cu referire la art. 26 C. pen. din 1969, respectiv art. 48 C. pen.).

Pe cale de consecinţă, instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor B. şi D. pentru participaţie improprie la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa a arătat că o astfel de soluţie nu implică o schimbare a încadrării juridice, deoarece atunci când complicele şi autorul sunt judecaţi în aceeaşi cauză, numai cu ocazia deliberării asupra soluţiei finale instanţa poate reţine în privinţa autorului că nu a acţionat cu vinovăţia cerută de lege, iar o punere în discuţie a unei astfel de schimbări de încadrare în privinţa complicelui, în sensul reţinerii participaţiei improprii în locul participaţiei proprii ar constitui o veritabilă antepronunţare asupra soluţiei (de achitare) ce se va pronunţa în legătură cu autorul. Pe de altă parte, şi în cazul participaţiei proprii şi în cazul participaţiei improprii atât acuzaţia adusă în concret, respectiv ajutarea cu intenţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, cât şi pedeapsa prevăzută de lege sunt identice, art. 49 şi art. 52 alin. (2) C. pen. prevăzând că fapta acestuia se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, astfel că nu ar putea exista nicio vătămare care să fie adusă celui trimis în judecată pentru complicitate şi condamnat pentru participaţie improprie, prin reţinerea aceloraşi acţiuni în sarcina sa ca cele din rechizitoriu.

În concret, instanţa a reţinut că faptele inculpaţilor B. şi D. care, cu intenţie directă, au predat în perioada 28.11.-18.12.2012 reprezentanţilor W. S.A. un număr de 57 de documente false, care au fost folosite de către inculpatul E. fără a cunoaşte caracterul fals al acestora şi au asigurat îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către această societate în cadrul procedurii de atribuire a CL5 Ocna Sibiului, finanţat, în cea mai mare parte, din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale, câştigarea licitaţiei la data de 11.03.2013, urmată de încheierea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 (CL5) în valoare de 6.022.843 RON fără TVA, la data de 29.04.2013, fără ca W. să ajungă să încaseze pe nedrept vreo sumă de bani în baza acestui contract, sumă care să fie provină din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale şi/sau să fie rambursată ulterior către S.C. AA. din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale de către AM POS Mediu (din cadrul Ministerului Mediului sau al Ministerului Fondurilor Europene), întrunea, la data comiterii, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 31 C. pen. din 1969 cu referire la art. 26 C. pen. din 1969, art. 20 C. pen. din 1969 şi art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000. De la data de 1.02.2014 infracţiunea se regăseşte în prevederile art. 52 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., a art. 32 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000

Faptele inculpaţilor B. şi D. care, cu intenţie directă, au predat reprezentanţilor I. S.R.L. un număr de 24 de documente false, care au fost folosite, alături de alte documente inexacte emise de inculpatul F. sau provenind de la alţi inculpaţi sau alte persoane, de către inculpatul F. şi I. S.R.L. şi au asigurat îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către această societate, în asociere cu CC., în cadrul procedurii de atribuire a CL1 Sinaia -Breaza, finanţat, în cea mai mare parte, din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale, câştigarea licitaţiei la data de 19.12.2012, încheierea contractului de lucrări nr. x/7.01.2013 (CL1) în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA) la data de 7.01.2013, precum şi obţinerea pe nedrept şi cu rea-credinţă de către I. S.R.L. de la BB., la data de 13.03.2014, a avansului de 7.705.590,96 RON (împărţit anterior încasării efective cu S.C. Y. în procente de 3%-97%), provenit din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale şi ale BB. (5.282.058,32 RON Contribuţia din Fondul de Coeziune,807.844,21 RON contribuţia din bugetul de stat şi 124,283,73 RON contribuţia din bugetul local, plus TVA la toate), sumă din care Ministerul Mediului - AM POS Mediu, urmare a autorizării cheltuielilor, a rambursat către BB. în perioada 31.03.2014-3.04.2014 suma de 5.754.336,47 RON, iar valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate, recuperată prin aceeaşi cerere de rambursare a fost de 1.826.970,76 RON, suma totală achitată efectiv de Autoritatea de Management POS Mediu către BB. raportat la acest avans fiind de 7.581.307,23 RON, constituia, la data comiterii, complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1969 rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000. De la data de 1.02.2014 încadrarea juridică a faptei este cea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. La art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere faptul că probaţiunea administrată a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că faptele de ajutor la tentativă la săvârşirea faptei prevăzute de art. 32 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în legătură cu CL5) şi respectiv de complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (în legătură cu CL1) există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţii B. şi D., instanţa a dispus condamnarea acestora.

VI. 3.7. În privinţa acuzaţiei privind săvârşirea infracţiunii de CONSTITUIRE A UNUI GRUP INFRACŢIONAL ORGANIZAT prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. în legătură cu CL1 SINAIA BREAZA

Aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator, instanţa a constatat că nu există probe care să dovedească acuzaţia în sensul că inculpaţii H., B. şi D., au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii O. şi R., iar pe parcurs aceştia au fost sprijiniţi de inculpaţii F., J., N. şi L., cu scopul declarat şi urmărit de a obţine finanţarea europeană şi naţională din contractul CL1, din care efectiv s-a reuşit decontarea avansului. Ca atare, s-a dispus achitarea inculpaţilor B. şi D. în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap.la art. 16 lit. a) C. proc. pen.. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367¹alin. (1), (2) C. pen.

VI. 3.8. Privind infracţiunea de ÎNŞELĂCIUNE prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (cu aplic.art. 5 C. pen.) în dauna părţii civile S.C. AA. - inculpatul B.

Aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator, instanţa a constatat că nu există probe care să dovedească faptul că inculpatul B. a săvârşit infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) în dauna părţii civile S.C. AA., constând în aceea că în procedurile de atribuire a contractului CL-5 şi ulterior în faza de execuţie, prin prezentarea sa în calitate de împuternicit al CC., i-a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii S.C. AA. Sibiu, determinând efectuarea unor cheltuieli cu organizarea licitaţiilor în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust şi cauzând societăţii o pagubă de 503.999,15 RON reprezentând cheltuielile efectuate cu organizarea celor două licitaţii, astfel că soluţia care s-a dispus a fost aceea de achitare a acestuia în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

VI.3.9. În legătură cu acuzaţia privind săvârşirea de către inculpata D., la instigarea inculpatului B., a infracţiunii de FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. în legătură cu procesul-verbal de recepţie a lucrării de la Luncani.

Probaţiunea administrată a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul B. a determinat-o cu intenţie pe inculpata D. să întocmească în fals procesul-verbal privind recepţia lucrării executate de S.C. HHH. S.R.L. la Luncani, aceasta redactând la data de 21.01.2015 documentul ce conţinea menţiuni nereale, prin folosirea calculatorului şi contrafăcând semnătura martorului RRRRRR. ca reprezentant al beneficiarului lucrării, precum şi ştampila S.C. TTTTTT. S.R.L. şi semnătura reprezentantului acestei societăţi, aplicate după ce au fost preluate prin scanare de pe alte documente, după care, la scurt timp, tot urmare a cererii iniţiale a inculpatului B., a trimis acest document, în formă electronică, scanat, acestuia pentru a-l remite martorului ZZ. pentru a fi inclus în portofoliul de lucrări care urma a fi prezentat cu scopul de a dovedi executarea lucrării şi a justifica experienţa similară în vederea încheierii unor alte contracte de aceeaşi natură, constituind în acelaşi timp o recomandare a S.C. HHH. S.R.L. în acest sens, inculpatul B. trimiţând acest document martorului ZZ., fără însă ca martorul să îl mai folosească.

Din cele expuse a rezultat în mod indiscutabil că inculpata D., determinată fiind de inculpatul B., a falsificat procesul-verbal prin contrafacerea semnăturii martorului RRRRRR., cât şi a ştampilei S.C. TTTTTT. S.R.L. şi a semnăturii reprezentantului acestei societăţi, după care a încredinţat înscrisul inculpatului B., pentru a-l trimite martorului ZZ. în vederea producerii unei consecinţe juridice, ceea ce inculpatul a şi făcut, însă martorul nu l-a mai folosit.

Aspectele privind întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii au fost analizate cu ocazia evaluării materialului probator, motiv pentru care instanţa nu le-a mai reluat, rezumându-se la a menţiona că ambii inculpaţi au acţionat cu intenţie directă, calificată prin scopul special al încredinţării înscrisului în vederea producerii de consecinţe juridice, prevăzând şi urmărind producerea urmării imediate constând în atingerea adusă încrederii publice în autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor.

Având în vedere faptul că probaţiunea administrată a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă determinarea la săvârşirea faptei de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. şi respectiv săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi că acestea au fost săvârşite de inculpaţii B. şi D., instanţa a dispus condamnarea acestora pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 47 C. pen. rap.la art. 322 alin. (1) C. pen. şi respectiv pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

VI. 3.10. În legătură cu infracţiunea de FALS ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. privind contractul de cesiune dintre S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L. - inculpata D.

Făcând trimitere la aspectele menţionate cu ocazia analizei materialului probator, instanţa a constatat că probele administrate au dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că în perioada 17-22.10.2014 inculpata D., pentru a justifica în faţa organelor fiscale (Direcţia Regională Antifraudă Sibiu din cadrul ANAF) efectuarea plăţii în sumă de 150.000 RON de către W. către S.C. HHH. S.R.L., în baza contractului nr. x/10.06.2011 încheiat între cea dintâi societate şi S.C. HHH. S.R.L., a falsificat contractul de cesiune încheiat între S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L., prin înscrierea datei de 3.12.2012, a numărului contractului ca fiind 129 şi prin modificarea conţinutului acestuia faţă de contractul de cesiune depus la W., având nr. 13² şi data de 25.03.3013, inculpata predând organelor fiscale documentul falsificat în scopul menţionat.

Din cele expuse a rezultat în mod incontestabil că inculpata a falsificat contractul prin atestarea unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului (clauze, număr, dată) şi l-a folosit în faţa organelor fiscale de control în vederea producerii de consecinţe juridice constând în justificarea unor raporturi comerciale.

Aspectele privind întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii au fost analizate cu ocazia evaluării materialului probator, motiv pentru care instanţa nu le-a mai reluat, rezumându-se la a menţiona că inculpata a acţionat cu intenţie directă, calificată prin scopul special al folosirii înscrisului în vederea producerii de consecinţe juridice - justificarea unor raporturi comerciale în faţa organelor fiscale de control-, prevăzând şi urmărind producerea urmării imediate constând în atingerea adusă încrederii publice în autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor.

Având în vedere faptul că probaţiunea administrată a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpata D., instanţa a dispus condamnarea acesteia pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

VI. 3.11. Aplicarea legii penale mai favorabile şi individualizarea pedepselor pentru inculpaţii B. şi D.. Deducerea duratei măsurilor preventive.

Deşi inculpaţii B. şi D. au solicitat ca instanţa, în baza art. 396 art. 10 C. proc. pen.., să constate că starea de fapt conturată de probele administrate este aceeaşi cu cea recunoscută de ei în declaraţiile date în faţa instanţei, atunci când au solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii şi, subsecvent, să se reţină cauza de atenuare a pedepsei prevăzută de textul legal menţionat, instanţa a constatat că cererea este neîntemeiată. Astfel, la termenul de judecată din 6.06.2017 instanţa a respins cererile inculpaţilor de judecare a cauzei potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii, motivat de faptul că inculpaţii nu au recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, în condiţiile prev. de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.. Aceeaşi este concluzia instanţei şi la acest moment, deoarece recunoaşterea învinuirii presupune recunoaşterea şi a formei de vinovăţie reţinute prin actul de sesizare, care, în cazul tuturor infracţiunilor de fals este intenţia. Or, inculpaţii au susţinut constant că nu au avut intenţia de a falsifica înscrisurile, că au acţionat cu acordul inculpatului R., că, de fapt, înscrisurile nu erau false, negând practic săvârşirea atât a infracţiunilor de fals în înscrisuri, cât şi, subsecvent, a infracţiunilor prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 care au absorbit în conţinutul lor infracţiunile de uz de fals. Starea de fapt reţinută de instanţă este cea reţinută prin rechizitoriu, mai puţin în privinţa infracţiunilor pentru care se va dispune achitarea inculpaţilor, dar nu a fost recunoscută în totalitate de inculpaţi, astfel că nu suntem în situaţia prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., când deşi instanţa a respins cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii abreviate, reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat.

În concluzie, instanţa a reţinut că inculpatul B. a săvârşit următoarele infracţiuni:

1. fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (38 acte materiale) comisă în perioada noiembrie-18.12.2012

2. fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (22 acte materiale) comisă în perioada 28 noiembrie 2012-3.12.2012

3. fals în declaraţii comis în formă continuată (2 acte materiale) la data de 18.12.2012;

4. participaţie improprie la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 comisă la data de 29.04.2013;

5. fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (26 acte materiale) comisă la data de 5.09.2012;

6. fals în declaraţii comisă la data de 4.09.2012;

7. infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 comisă la data de 13.03.2014;

8. instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută comisă la data de 21.01.2015

Instanţa reţine că inculpata D. a săvârşit următoarele infracţiuni:

1. fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (34 acte materiale) comisă în perioada noiembrie-18.12.2012;

2. fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (22 acte materiale) comisă în perioada 28 noiembrie 2012-3.12.2012;

3. participaţie improprie la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 comisă la data de 29.04.2013 (data semnării contractului de lucrări);

4. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (26 acte materiale) comisă la data de 5.09.2012;

5. complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 comisă la data de 13.03.2014;

6. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă la data de 21.01.2015;

7. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în perioada 17-22.10.2014.

Din cele expuse mai sus a rezultat că problema determinării legii penale mai favorabile priveşte infracţiunile menţionate la punctele 1-6 în privinţa inculpatului B. şi la punctele 1-5 în privinţa inculpatei D..

Condiţiile de incriminare a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals material în înscrisuri oficiale şi fals în declaraţii sunt identice în reglementările din C. pen. anterioare şi ulterioare datei de 1.02.2014, iar în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78 este întrunită sub ambele reglementări condiţia privind consecinţele deosebit de grave, fiind depăşit pragul de 200.000 RON prevăzut de art. 146 din C. pen. din 1969 şi respectiv pragul de 2.000.000 RON prevăzut de art. 183 C. pen.

Prin urmare, au fost analizate limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite. Astfel, instanţa a arătat următoarele:

- pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 pedeapsa era închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda (de la 5000 RON la 30.000 RON conform art. 63 alin. (3) din C. pen. din 1969), la care se putea adăuga un spor de până la 5 ani, rezultând un maxim special de 7 ani, respectiv un spor de până la jumătate din maxim, rezultând un maxim special de 45.000 RON (conform art. 42 din C. pen. din 1969 rap.la art. 34 alin. (1) lit. b), c) din C. pen. din 1969); conform art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 36 alin. (1) C. pen. pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda (de la 180 zile-amendă la 300 zile-amendă conform art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., cuantumul unei zile amendă fiind cuprins între 10 RON şi 500 RON, potrivit art. 61 alin. (2) C. pen.), al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani, rezultând un maxim special de 6 ani şi, respectiv, cu cel mult o treime, rezultând un maxim special de 400 zile-amendă;

- pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prevăzută de art. 288 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 pedeapsa era închisoarea de la 3 luni la 3 ani la care se putea adăuga un spor de până la 5 ani, rezultând un maxim special de 8 ani (conform art. 42 din C. pen. din 1969 rap.la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969); conform art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 36 alin. (1) C. pen. pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda (de la 180 zile-amendă la 300 zile-amendă conform art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., cuantumul unei zile amendă fiind cuprins între 10 RON şi 500 RON, potrivit art. 61 alin. (2) C. pen.), al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani, rezultând un maxim special de 6 ani şi, respectiv, cu cel mult o treime, deci un maxim special de 400 zile-amendă;

- pentru infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 din C. pen. din 1969 pedeapsa era închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda (de la 5000 RON la 30.000 RON conform art. 63 alin. (3) din C. pen. din 1969), la care se putea adăuga, în cazul formei continuate, un spor de până la 5 ani, rezultând un maxim special de 7 ani, respectiv un spor de până la jumătate din maxim, rezultând un maxim special de 45.000 RON (conform art. 42 din C. pen. din 1969 rap.la art. 34 alin. (1) lit. b), c) din C. pen. din 1969); conform art. 326 C. pen. actual pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda (de la 120 zile-amendă la 240 zile-amendă conform art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen., cuantumul unei zile amendă fiind cuprins între 10 RON şi 500 RON, potrivit art. 61 alin. (2) C. pen.), al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani, rezultând un maxim special de 5 ani şi, respectiv, cu cel mult o treime, rezultând un maxim special de 320 zile-amendă;

- pentru participaţia improprie la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 pedeapsa era închisoarea de la 5 la 10 ani, conform art. 22 alin. (1) din C. pen. din 1969 rap.la art. 31 din C. pen. din 1969, art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, iar de la 1.02.2014 pedeapsa este închisoarea de la 1 an şi 6 luni la 5 ani şi 3 luni, conform art. 32 alin. (1) C. pen. rap.la art. 52 alin. (2) C. pen. şi art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 34 alin. (1) din C. pen. din 1969 (Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică):

"În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim;

d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziţiei de la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit. c)".

Conform art. 39 alin. (1) C. pen. ("Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni"):

"În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c)".

Având în vedere toate cele expuse, ţinând seama de faptul că pedeapsa cea mai grea este cea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, iar maximul special din noua reglementare este cu 3 luni mai mare (5 ani şi 3 luni) decât minimul special din vechea reglementare (5 ani), iar instanţa s-a orientat în cazul ambilor inculpaţi spre pedepse medii cu închisoarea, în pofida sporului obligatoriu prevăzut de art. 39 C. pen. de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea sau amenda, rezultă că legea penală mai favorabilă este reprezentată de C. pen. actual şi de Legea nr. 78/2000 astfel cum a fost modificată prin legea de punere în aplicare a C. pen. actual.

Deşi inculpaţii au solicitat stabilirea C. pen. din 1969 ca lege mai favorabilă, ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante în baza art. 74 lit. a) şi c) din C. pen. din 1969, şi pe cale de consecinţă să se stabilească pedepse sub minimul special pentru fiecare dintre acestea, instanţa a arătat că, raportat la gravitatea faptelor şi periculozitatea inculpaţilor, nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, aspect care va fi detaliat şi mai jos.

Conform art. 74 C. pen. ("Criteriile generale de individualizare a pedepsei"):

"(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

(2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea".

Instanţa a reţinut că infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals material în înscrisuri oficiale săvârşite de cei doi inculpaţi în legătură cu licitaţiile pentru CL1 şi CL5 au implicat falsificarea într-un interval scurt de timp, inclusiv prin folosirea tehnicii de calcul, a numeroase înscrisuri aparent provenite de la CC., GGG., dar şi de la alte persoane, precum şi de la traducătorul autorizat, inculpaţii urmărind prin comiterea faptelor obţinerea unor foloase materiale semnificative ca urmare a câştigării licitaţiilor de către W. şi I. S.R.L. şi derularea unor raporturi comerciale cu acestea în executarea contractelor de lucrări care aveau alocate sume de peste 6 milioane RON şi respectiv peste 60 de milioane RON provenite din fonduri europene şi finanţare naţională. Acelaşi scop a fost urmărit de inculpatul B. şi prin infracţiunile de fals în declaraţii. Prin acţiunile lor inculpaţii au asigurat în mod efectiv câştigarea celor două licitaţii, deoarece W. şi I. S.R.L. nu îndeplineau, în absenţa susţinerii tehnice şi profesionale din partea CC. şi, respectiv, în lipsa asocierii cu CC., condiţiile de eligibilitate cerute pentru licitaţii, contribuţia inculpaţilor având un caracter determinant. Pe baza înscrisurilor falsificate de inculpaţi, urmată de folosirea şi a altor documente inexacte, I. S.R.L. a încasat pe nedrept şi cu rea-credinţă de la BB., avansul de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale şi ale BB., sumă din care Ministerul Mediului - AM POS Mediu a rambursat, tot pe nedrept, către BB., raportat la acest avans, suma de 7.581.307,23 RON, provenită din fonduri europene şi naţionale. Toate acestea relevă o gravitate sporită a faptelor şi o periculozitate ridicată a inculpaţilor.

Săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri a fost facilitată de faptul că inculpaţii aveau la dispoziţie documente provenite de la CC. şi GGG. în baza colaborărilor anterioare cu acestea, inculpaţii profitând de încrederea acordată şi acţionând fără acordul acestora, prin falsificarea unei multitudini de înscrisuri, în vederea obţinerii unor foloase proprii.

Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de inculpaţii B. şi D. în legătură cu procesul-verbal de recepţie (în calitate de instigator şi, respectiv, de autor) şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de inculpata D. în legătură cu contractul de cesiune se înscriu pe aceeaşi linie a fabricării şi utilizării constante de falsuri pentru realizarea unor interese personale de către cei doi inculpaţi, însă prezintă o gravitate mai redusă, mai ales prima dintre acestea.

Inculpaţii nu au antecedente penale, au recunoscut falsificarea documentelor numai când au fost puşi în faţa unor dovezi incontestabile, negând însă că ar fi acţionat cu intenţie, sunt administratori ai unor societăţi comerciale. Inculpatul B. este în vârstă de 62 de ani (avea 54 de ani când a început săvârşirea infracţiunilor), a absolvit studii superioare şi este inginer. Inculpata D. este în vârstă de 52 de ani (avea 44 de ani când a început săvârşirea infracţiunilor), nu este căsătorită, a absolvit studii liceale.

Având în vedere cele expuse, ţinând seama şi de durata scursă de la data săvârşirii infracţiunilor şi până la momentul pronunţării sentinţei (cuprinsă într-un interval de aproximativ 5-8 ani anteriori), instanţa a ales pedeapsa închisorii pentru infracţiunile de fals în înscrisuri, cu excepţia infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată privind procesul-verbal de recepţie pentru care va alege pedeapsa amenzii, şi, orientându-se spre pedepse medii:

1. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (38 acte materiale) a condamnat inculpatul B. la 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

2. În baza art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale) şi a art. 5 C. pen., a condamnat inculpatul B. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

3. În baza art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen. a condamnat inculpatul B. la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii comisă în formă continuată.

4. În baza art. 52 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., a art. 32 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 5 C. pen. a condamnat inculpatul B. la 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului B. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an, aplicarea pedepsei complementare fiind obligatorie în baza art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului B. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

5. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (26 acte materiale) şi a art. 5 C. pen. a condamnat inculpatul B. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

6. În baza art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat inculpatul B. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.

7. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 a condamnat inculpatul B. la 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului B. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an, aplicarea pedepsei complementare fiind obligatorie în baza art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului B. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

8. În baza art. 47 C. pen. rap.la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. a condamnat inculpatul B. la 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă) pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen. instanţa a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare la care va adăuga un spor de 2 ani şi 5 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse), rezultând o pedeapsă de 6 ani şi o lună închisoare, la care va adăuga amenda de 5.400 RON (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă finală de 6 ani şi o lună închisoare şi 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă).

În baza art. 45 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului B. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a interzis inculpatului B. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. instanţa a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului B. durata privării de libertate în baza mandatului european de arestare nr. 1/2015 emis de Curtea de Apel Alba A., precum şi durata arestării preventive, începând cu 6.07.2015 până la 20.08.2015, potrivit documentelor din dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015 ale Curţii de Apel Alba A., ataşate prezentului dosar şi ordonanţei procurorului din 19.08.2015 prin care s-a luat măsura controlului judiciar începând cu data de 21.08.2015 .

Instanţa a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 63 C. pen., în sensul că dacă nu execută, cu rea-credinţă, pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

Pentru motivele expuse mai sus, instanţa:

1. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale) şi a art. 5 C. pen. a condamnat inculpata D., la 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

2. În baza art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale) şi a art. 5 C. pen. a condamnat inculpata D. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

3. În baza art. 52 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., a art. 32 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 5 C. pen. a condamnat inculpata D. la 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei D. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an, aplicarea pedepsei complementare fiind obligatorie în baza art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatei D. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

4. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale) şi a art. 5 C. pen. a condamnat inculpata D. la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată formă continuată.

5. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 vechiul condamnat inculpata D. la 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei D. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an, aplicarea pedepsei complementare fiind obligatorie în baza art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatei D. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

7. În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. a condamnat inculpata D. la 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (proces-verbal recepţie).

8. În baza art. 322 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpata D. la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (contract cesiune).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen. a aplicat inculpatei D. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare la care va adăuga un spor de 2 ani şi 2 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 5 ani şi 10 luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse), la care va adăuga amenda de 5.400 RON (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), urmând ca inculpata să execute o pedeapsă rezultantă finală de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă).

În baza art. 45 alin. (1), (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei D. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a interzis inculpatei D. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. instanţa a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatei D. durata reţinerii a arestării preventive şi a arestului la domiciliu începând cu 3.03.2015 până la 2.05.2015 (ordonanţa din 3.03.2015 - dosar de urmărire penală, încheierea nr. 2/JDL/2015 din 3.03.2015 a Curţii de Apel Alba A., încheierea nr. 443/3.04.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, încheierea nr. 7/JDL/27.04.2015 a Curţii de Apel Alba A. prin care s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar începând cu 3.05.2015).

Instanţa a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 63 C. pen., în sensul că dacă nu execută, cu rea-credinţă, pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

VI. 4. În privinţa inculpaţilor E. şi W.

Prin rechizitoriu s-a reţinut în esenţă că inculpatul E., în calitate de reprezentant legal al W. S.A. a folosit în cadrul licitaţiei având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov" documente false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D. pe baza cărora societăţii i-a fost atribuit contractul de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului" în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA) din care 76,52 fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională, contract ulterior reziliat.

În privinţa inculpatei W. s-a reţinut prin rechizitoriu că în numele şi în interesul acesteia inculpatul E. prin folosirea în cadrul licitaţiei publice având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov" documente false a obţinut atribuirea contractul de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului" în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA) din care 76,52 fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională, contract ulterior reziliat

Prin încheierea din 2.06.2020 instanţa a schimbat încadrarea juridică din tentativă la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, infracţiune prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin 1,3 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi tentativă la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen., rap la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională) cu aplic.art. 38 alin. (2) C. pen. în tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 5 C. pen.

Făcând trimitere la toate aspectele reţinute cu ocazia analizei probatoriului, inclusiv în ce priveşte răspunderea penală a persoanei juridice, şi constatând că probaţiunea administrată a dovedit faptul că inculpaţii E. şi W. S.A, în numele căreia a acţionat inculpatul E., nu au cunoscut caracterul fals al înscrisurilor prezentate de inculpaţii B. şi D. care au fost contrasemnate (în parte) de inculpatul E. şi depuse de inculpata W. la dosarul de licitaţie în procedura organizată de partea civilă S.C. AA. de atribuire a "CL 5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului" finanţat din fonduri europene, licitaţia fiind câştigată la data de 11.03.2013 şi urmată de încheierea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 (CL5) în valoare de 6.022.843 RON fără TVA, la data de 29.04.2013, fără ca W. să ajungă să încaseze pe nedrept vreo sumă de bani în baza acestui contract, sumă care să fie provină din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale sau să fie rambursată din astfel de fonduri, instanţa, reţinând că inculpaţii E. şi W. nu au săvârşit faptele cu vinovăţia cerută de lege (art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 impunând condiţia săvârşirii infracţiunii cu intenţie şi cu rea-credinţă), în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap.la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. a dispus achitarea acestora pentru tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 5 C. pen.

VI. 5. În privinţa inculpaţilor F. şi I. S.R.L.

VI. 5.1. Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000

Prin rechizitoriu inculpatul F. şi inculpata I. S.R.L. au fost trimişi în judecată pentru infracţiunile de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 18¹ alin 1,3 din Legea 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. şi omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, faptă prevăzută de art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea 78/2000, cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea din 2.06.2020, în privinţa ambilor inculpaţi, a schimbat încadrarea juridică a faptelor din: folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi, în continuare, a schimbat încadrarea juridică a faptelor din: infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general au Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, faptă prevăzută de art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea 78/2000 cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

În încheierea din 2.06.2020 prin care instanţa a dispus schimbarea încadrărilor juridice potrivit celor de mai sus, la care face trimitere, s-au avut în vedere decizia nr. 4/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, precum faptul că urmarea imediată a activităţii infracţionale imputate inculpaţilor prin actul de sesizare este una singură, şi anume obţinerea pe nedrept a avansului achitat într-o unică tranşă. Instanţa arată că, deşi se reţine în rechizitoriu că cele două modalităţi prevăzute de art. de art. 18¹ alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000 ar fi fost utilizate în etape contractuale diferite, respectiv forma săvârşită prin acţiune în etapa precontractuală, iar forma săvârşită prin omisiune în etapa de implementare, nu se poate reţine o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului real şi, mai mult, nu se poate reţine o pluralitate de infracţiuni cu consecinţe deosebit de grave prin raportare la acelaşi unic rezultat. Este adevărat că modalităţile de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 reglementate în alin. (1) şi (2) ale acestui text legal pot fi săvârşite independent una de cealaltă, dar fiecare dintre acestea trebuie să conducă la producerea unui rezultat distinct pentru a se reţine consumarea separată a fiecăreia dintre acestea, şi, pe cale de consecinţă, pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului. S-a apreciat că, deşi în doctrină s-a arătat că infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 are o variantă tip şi o variantă asimilată, nu este împiedicată reţinerea unei infracţiuni unice în situaţia în care urmarea imediată este una singură. Cele două forme reprezintă modalităţi alternative de comitere, care pot fi utilizate concomitent, fără ca infracţiunea să îşi piardă caracterul unitar. Făcând trimitere la decizia nr. 25/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a stabilit că acţiunile şi inacţiunile enunţate în art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, care se referă la aceeaşi societate comercială, reprezintă variante alternative de săvârşire a faptei, constituind o infracţiune unică de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi aplicând considerentele acestei decizii şi în prezenta cauză, Curtea a constatat că şi infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 este o infracţiune cu conţinut alternativ, cele două modalităţi de comitere fiind echivalente sub aspectul semnificaţiei lor penale, intenţia legiuitorului fiind de a stabili mai multe modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 şi nu infracţiuni distincte în situaţia în care are loc o singură obţinere pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Pentru a fi în prezenţa unui concurs de infracţiuni ar trebui să existe fonduri obţinute distinct în urma fiecăreia din modalităţile comisive sau omisive de comitere, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, când s-a reţinut în rechizitoriu că s-ar fi obţinut doar avansul, iar nu o finanţare în tranşe.

Aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei probatoriului, nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă acţiunea imputată inculpatului F. prin rechizitoriu, componentă a infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de folosire, în etapa precontractuală, a documentelor false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D. pe baza cărora Asocierii I.-CC. i-a fost atribuit pe nedrept contractul de lucrări nr. x/7.01.2013 în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, aşa cum se reţine în rechizitoriu, deoarece probaţiunea administrată a dovedit că inculpatul F. nu a avut nicio legătură cu depunerea acestor documente în dosarul de licitaţie (existând alte persoane din cadrul I. S.R.L. care s-au ocupat de tot acest demers) şi nu a cunoscut caracterul lor fals nici la momentul semnării CL1.

Situaţia este identică referitor la această acţiune imputată şi în privinţa inculpatei I. S.R.L., trimisă în judecată pentru faptele comise de inculpatul F. în numele şi în interesul acesteia.

În drept, faptele inculpatului F. care, în calitate de administrator al I. S.R.L., cu rea-credinţă, în etapa de executare a contractului de lucrări nr. x/7.01.2013 "Reabilitare si extindere Staţii de epurare apa uzata în oraşele Sinaia, Breaza - Staţii de tratare apa potabilă în oraşele Comarnic şi Sinaia, judeţul Prahova" (CL1) încheiat între asocierea I. S.R.L. - CC. şi BB., în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională,

- a semnat declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, document inexact în cuprinsul căruia se menţionează la rubrica privind procentul din valoarea totală a contractului ca fiind 49%, în loc de 95,2% cât se convenise prin contractul nr. x/25.11.2013, declaraţia fiind folosită prin înaintarea sa la data de 8.01.2014 către BB. şi Inginerul RRR. şi stând la baza aprobării de către BB. a subcontractării către inculpata S.C. Y., urmată de încheierea de către S.C. Y., în calitate de contractant, la data de 10.02.2014, a contractului de asigurare x cu asiguratorul LLL. (asiguratul fiind asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiarul fiind S.C. BB.) având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON, condiţie indispensabilă plăţii avansului, poliţa de asigurare fiind, la rândul ei, un document inexact înaintat la data de 14.02.2014 atât beneficiarului BB., cât şi Inginerului;

- a încheiat la data de 20.01.2014 în numele I. S.R.L. ca lider al Asocierii I. S.R.L - CC. contractul de cont Escrow nr. x cu FF. S.A. şi S.C. Y. în care s-a convenit, pe baza contractului nr. x/25.11.2013 prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB., împărţirea sumelor ce urmau a fi plătite de BB. în legătură cu executarea CL1 între I. S.R.L. şi S.C. Y. în procente de 3% şi respectiv 97%; fişa de identificare financiară a contului a fost depusă la BB., iar în baza acesteia s-a încheiat la data de 21.02.2014 între BB. şi asocierea I. S.R.L. - CC., reprezentată prin inculpatul F., Actul adiţional nr. x la acordul contractual nr. xB/7.01.2013 (CL1) prin care s-a completat punctul 5 din acest acord în sensul că plăţile se vor face în contul asocierii I. S.R.L. - CC. prin liderul asocierii I. S.R.L. la FF., în contul x;

- a omis să comunice BB. încheierea contractului nr. x din 25.11.2013 care, după aprobarea subcontractării în baza contractului x din 6.12.2013, a stat la baza deschiderii contului Escrow, a încheierii contractului de asigurare privind garanţia pentru returnarea avansului, precum şi, subsecvent, la baza modificării CL1 prin actul adiţional nr. x;

- a omis să comunice BB. încheierea la data de 5.03.2014, în numele I. S.R.L., a actului adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013 încheiat cu S.C. Y., prin care valoarea netă a subcontractării a fost mărită la suma de 60.277.606,74 RON (exclusiv TVA), deci la 97% din valoarea totală a CL1, act care trebuia prezentat şi spus aprobării BB. şi care, deşi neaprobat de BB., a stat la baza împărţirii avansului între I. S.R.L. şi S.C. Y., iar urmare a tuturor acestor acţiuni, la data de 13.03.2014 partea civilă BB. a virat, pe nedrept, în contul Escrow deschis la FF. pe numele inculpatei I. S.R.L. avansul aferent CL1 în cuantum de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene, finanţare naţională şi fonduri ale părţii civile, sumă ce a putut fi eliberată către inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y. numai în temeiul anexei B la contractul Escrow, din data de 13.03.2014, semnată de inculpaţii J. şi F., intitulată "Notificare de eliberare a sumei", din nou cu referire expresă la contractul x din 25.11.2013, fiind totodată împărţită în proporţie de 97% inculpata S.C. Y. şi 3%, în concordanţă şi cu prevederile actului adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013, inculpata I. S.R.L., obţinându-se astfel pe nedrept de către aceste inculpate sumele de 7.474.423,23 RON şi respectiv de 231.167,73 RON, şi ulterior, pe nedrept, s-a obţinut de către BB. de la Ministerul Mediului - AM POS Mediu suma de 7.581.307,23 RON ca urmare a autorizării cheltuielilor cu avansul, din care 5.282.058,32 RON reprezintă contribuţie din fonduri UE,807.844,21 RON contribuţie publică naţională de la bugetul de stat şi TVA 1.491.404,70 RON, valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate recuperată prin cererea de rambursare fiind de 1.826.970,76 RON, iar Ministerul Mediului a achitat în perioada 31.03.2014-3.04.2014 către BB. suma de 5.754.336,47 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa a arătat că din cele expuse mai sus rezultă în mod explicit atât concordanţa deplină între starea de fapt reţinută pe baza probelor administrate şi textul legal, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii săvârşite. Acţiunile ce compun elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată constând în obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi finanţare naţională, atât de către inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y., cât şi, subsecvent, de către BB., prin rambursarea sumelor, rezultă în mod indubitabil, iar în ce priveşte legătura de cauzalitate dintre acţiunile şi inacţiunile inculpatului şi rezultatul produs instanţa arată următoarele:

Dacă inculpatul F. nu ar fi declarat procentul subcontractării ca fiind de 49% din CL1 (în locul celui convenit în realitate, de 95,2%) şi dacă ar fi adus la cunoştinţa BB. existenţa şi aplicarea contractului nr. x din 25.11.2013 şi ulterior şi a actului adiţional nr. x la acest contract în relaţiile dintre I. S.R.L. şi S.C. Y., nu s-ar fi aprobat de către BB. subcontractarea către S.C. Y. Dacă nu s-ar fi aprobat subcontractarea, S.C. Y. nu putea încheia contractul de asigurare x cu asiguratorul LLL. (asiguratul fiind asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiarul fiind S.C. BB.) având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, contract încheiat însă prin prezentarea frauduloasă a contractului nr. x din 25.11.2013 ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB. Dacă nu se încheia contractul de asigurare, nu se plătea avansul. Totodată, dacă nu s-ar fi încheiat contractul privind contul Escrow, tot prin folosirea frauduloasa a contractului nr. x/25.11.2013, nu s-ar fi încheiat actul adiţional la CL1 privind contul în care urmau să se facă plăţile, nu s-ar fi putut plăti în contul Escrow, iar I. S.R.L. şi S.C. Y. nu ar fi încasat în acest cont avansul pe care să îl împartă potrivit contractului nr. x din 25.11.2013 şi actului adiţional la acest contract. Rambursarea de către Ministerul Mediului către BB. a sumei de 7.581.307,23 RON (din care valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate recuperată prin cererea de rambursare a fost de 1.826.970,76 RON) a fost urmarea folosirii aceloraşi documente şi a aceloraşi inacţiuni.

Forma de vinovăţie cu care inculpatul F. a comis infracţiunea reţinută de instanţă este cea a intenţiei directe (art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.), acesta prevăzând rezultatul faptei sale (respectiv obţinerea fondurilor europene de către I. S.R.L. şi S.C. Y. ca urmare a aprobării subcontractării şi, subsecvent, de către BB. de la Ministerul Mediului), inculpatul urmărind producerea lui prin săvârşirea acestei fapte, reaua-credinţă a inculpatului rezultând din probele administrate. Nu suntem în prezenţa formei de vinovăţie a intenţiei indirecte (art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen.), incidentă atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui, deoarece, pe de o parte, inculpatul a urmărit ca prin folosirea documentelor menţionate să se treacă la executarea CL1 şi totodată la încasarea avansului prin virarea acestuia în contul inculpatei I. S.R.L. cu împărţirea pe loc a acestuia între cele două societăţi, avans care urma să fie rambursat părţii civile şi din fonduri europene, nu era doar un rezultat eventual, incert, a cărui producere să fi fost doar acceptată.

Fără a mai relua argumentele pentru care instanţa a înlăturat apărările inculpatului (cu ocazia analizei materialului probator), s-au făcut câteva precizări legate de temeiurile de achitare invocate de inculpat.

Probaţiunea administrată a dovedit că inculpatul a fost cel care a semnat, cu rea-credinţă, documentele menţionate, având pe deplin reprezentarea faptului că acestea sunt inexacte - declaraţia prin raportare la procentul real al subcontractării cunoscut de inculpat (care semnase anterior contractul nr. x/25.11.2013), iar contractul Escrow şi, subsecvent actul adiţional la CL1, prin raportare la folosirea frauduloasă a contractului nr. x/25.11.2013 care a fost prezentat ca fiind adevăratul contract de subcontractare aprobat de BB.-, toate aceste documente fiind folosite şi determinând încasarea pe nedrept avansului. Prin urmare, nu este incident temeiul de achitare prevăzut de art. 16 lit. c) C. proc. pen.. (nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea).

Nu sunt incidente nici temeiurile de achitare prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. (fapta nu e prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege), deoarece, aşa cum s-a arătat, sunt întrunite toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă în ce priveşte fapta comisă.

Nu poate fi primită nici susţinerea inculpatului în sensul că ar fi incidentă o cauză de neimputabilitate (art. 16 lit. d) C. proc. pen..), respectiv eroarea prevăzută de art. 30 alin. (1) C. pen. Potrivit acestui text legal nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Aşa cum s-a arătat, raportat la cele reţinute de instanţă în conţinutul infracţiunii săvârşite de inculpat, acesta avea pe deplin reprezentarea caracterului cel puţin inexact al documentelor semnate, astfel cum au fost menţionate, neexistând nicio eroare în care să se fi aflat inculpatul cu privire la acest aspect.

Reţinerea în privinţa inculpatului F. a formei calificate a infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, respectiv cea de la alin. (3) se impune prin prisma cuantumului fondurilor din bugetul general al Uniunii Europene obţinute pe nedrept şi care constituie valoarea pagubei cauzată prin infracţiune, acestea depăşind suma de 2.000.000 RON, sumă care atrage încadrarea rezultatului produs, conform art. 183 C. pen., în noţiunea de consecinţe deosebit de grave. Aşa cum s-a mai arătat, faptul că inculpatul F. nu a obţinut pentru sine astfel de fonduri este irelevant, textul legal necondiţionând de o astfel de cerinţă întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii.

În privinţa inculpatei I. S.R.L.

Cu titlu preliminar instanţa a arătat că acuzaţiile aduse prin rechizitoriu inculpatei I. S.R.L. vizează exclusiv fapte săvârşite de inculpatul F. în numele şi interesul acestei persoane juridice, nefiind vizate fapte săvârşite de alte persoane în numele şi/sau interesul acesteia.

În drept, instanţa a arătat că faptele inculpatei I. S.R.L., în numele şi în interesul căreia inculpatul Mihail, în calitate de administrator al I. S.R.L., cu rea-credinţă, în etapa de executare a contractul de lucrări nr. x/7.01.2013 "Reabilitare si extindere Staţii de epurare apa uzata în oraşele Sinaia, Breaza - Staţii de tratare apa potabilă în oraşele Comarnic şi Sinaia, judeţul Prahova" (CL1) încheiat între asocierea I. S.R.L. - CC. şi BB., în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională,

- a semnat declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, document inexact în cuprinsul căruia se menţionează la rubrica privind procentul din valoarea totală a contractului ca fiind 49%, în loc de 95,2% cât se convenise prin contractul nr. x/25.11.2013, declaraţia fiind folosită prin înaintarea sa la data de 8.01.2014 către BB. şi Inginerul RRR. şi stând la baza aprobării de către BB. a subcontractării către inculpata S.C. Y., urmată de încheierea de către S.C. Y., în calitate de contractant, la data de 10.02.2014, a contractului de asigurare x cu asiguratorul LLL. (asiguratul fiind asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiarul fiind S.C. BB.) având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON, condiţie indispensabilă plăţii avansului, poliţa de asigurare fiind, la rândul ei, un document inexact înaintat la data de 14.02.2014 atât beneficiarului BB., cât şi Inginerului;

- a încheiat la data de 20.01.2014 în numele I. S.R.L. ca lider al Asocierii I. S.R.L - CC. contractul de cont Escrow nr. x cu FF. S.A. şi S.C. Y. în care s-a convenit, pe baza contractului nr. x/25.11.2013 prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB., împărţirea sumelor ce urmau a fi plătite de BB. în legătură cu executarea CL1 între I. S.R.L. şi S.C. Y. în procente de 3% şi respectiv 97%; fişa de identificare financiară a contului a fost depusă la BB., iar în baza acesteia s-a încheiat la data de 21.02.2014 între BB. şi asocierea I. S.R.L. - CC., reprezentată prin inculpatul F., Actul adiţional nr. x la acordul contractual nr. xB/7.01.2013 (CL1) prin care s-a completat punctul 5 din acest acord în sensul că plăţile se vor face în contul asocierii I. S.R.L. - CC. prin liderul asocierii I. S.R.L. la FF., în contul x;

- a omis să comunice BB. încheierea contractului nr. x din 25.11.2013 care după aprobarea subcontractării în baza contractului x din 6.12.2013, a stat la baza deschiderii contului Escrow, a încheierii contractului de asigurare privind garanţia pentru returnarea avansului, precum şi, subsecvent, la baza modificării CL1 prin actul adiţional nr. x;

- a omis să comunice BB. încheierea la data de 5.03.2014, în numele I. S.R.L., a actului adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013 încheiat cu S.C. Y., prin care valoarea netă a subcontractării a fost mărită la suma de 60.277.606,74 RON (exclusiv TVA), deci la 97% din valoarea totală a CL1, act care trebuia prezentat şi spus aprobării BB. şi care, deşi neaprobat de BB., a stat la baza împărţirii avansului între I. S.R.L. şi S.C. Y., iar urmare a tuturor acestor acţiuni, la data de 13.03.2014 partea civilă BB. a virat, pe nedrept, în contul Escrow deschis la FF. pe numele inculpatei I. S.R.L. avansul aferent CL1 în cuantum de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene, finanţare naţională şi fonduri ale părţii civile, sumă ce a putut fi eliberată către inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y. numai în temeiul anexei B la contractul Escrow, din data de 13.03.2014, semnată de inculpaţii J. şi F., intitulată "Notificare de eliberare a sumei", din nou cu referire expresă la contractul x din 25.11.2013, fiind totodată împărţită în proporţie de 97% inculpata S.C. Y. şi 3%, în concordanţă şi cu prevederile actului adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013, inculpata I. S.R.L., obţinându-se astfel pe nedrept de către aceste inculpate sumele de 7.474.423,23 RON şi respectiv de 231.167,73 RON, şi ulterior, pe nedrept, s-a obţinut de către BB. de la Ministerul Mediului - AM POS Mediu suma de 7.581.307,23 RON ca urmare a autorizării cheltuielilor cu avansul, din care 5.282.058,32 RON reprezintă contribuţie din fonduri UE,807.844,21 RON contribuţie publică naţională de la bugetul de stat şi TVA 1.491.404,70 RON, valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate recuperată prin cererea de rambursare a fost de 1.826.970,76 RON, iar Ministerul Mediului a achitat în perioada 31.03.2014-3.04.2014 către BB. suma de 5.754.336,47 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

Răspunderea penală a inculpatei - persoană juridică I. S.R.L. este una directă, pentru fapta proprie, distinctă de răspunderea penală a inculpatului F..

Instanţa a arătat că din cele expuse mai sus rezultă în mod explicit atât concordanţa deplină între starea de fapt reţinută pe baza probelor administrate şi textul legal, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii săvârşite. Acţiunile ce compun elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată constând în obţinerea pe nedrept de fonduri europene, atât de către I. S.R.L. şi S.C. Y., cât şi, subsecvent, de către BB., prin rambursarea sumelor, rezultă în mod indubitabil, iar în ce priveşte legătura de cauzalitate dintre acţiunile şi inacţiunile inculpatului F. care a acţionat în numele şi în interesul inculpatei-persoană juridică şi rezultatul produs, instanţa face trimitere la aspectele menţionate mai sus referitoare la inculpatul F..

Câteva precizări au mai fost făcute:

În acord cu susţinerile inculpatei I. S.R.L., instanţa a arătat că în privinţa contractului nr. x din 25.11.2013 nu s-a contestat realitatea sau caracterul exact al acestuia nici de către părţi şi nici de către procuror, dar instanţa arată că această împrejurare este complet lipsită de relevanţă. Existenţa şi executarea acestui contract au fost însă ascunse în mod indiscutabil faţă de BB., nefiind prezentat vreodată, iar în faţa societăţii de asigurare LLL. şi a băncii FF. acest contract a fost prezentat în mod fraudulos, în locul contractului x din 6.12.2013, ca fiind contractul în baza căruia S.C. Y. a subcontractat în mod legal lucrările de la Asocierea I. S.R.L - CC., iar în urma acestor acţiuni au rezultat documente inexacte care au fost depuse la BB. şi au servit la plata avansului.

Deşi este adevărat faptul că dosarul conţinând cererea de aprobare a subcontractării în baza contractului x din 6.12.2013 nu a fost depus la BB. de reprezentantul legal al I. S.R.L., inculpatul F., purtând o semnătură atribuită martorului DDDDD., ci de inculpatul L., această împrejurare invocată de inculpată nu prezintă relevanţă. Ceea ce este imputabil inculpatului F. şi, implicit inculpatei I. S.R.L., este faptul că în declaraţia privind partea din contract care urma să fie executată de S.C. Y. s-a menţionat procentul de 49%, în condiţiile în care procentul convenit de I. S.R.L. şi S.C. Y. era de 95,2%, prin contractul nr. x din 25.11.2013, iar acest contract nu a fost modificat şi a şi fost folosit ulterior în mod fraudulos la încheierea de act juridice care au fost folosite sau prezentate şi ele, la rândul lor, părţii civile BB. şi au avut ca urmare plata avansului. Declaraţia a fost depusă la BB.

Împrejurarea că la nivelul I. S.R.L. nu s-a ştiut de existenţa contractului secret de cesiune dintre CC. şi S.C. Y. încheiat la 5.12.2013, deşi reală, este lipsită de relevanţă. Astfel, doar la data de 6.03.2014, după încheierea tuturor demersurilor din partea I. S.R.L. care au stat la baza plăţii avansului, acest contract a fost comunicat de martora LLLLL., din dispoziţia inculpatei J., martorului IIIII., pentru a dovedi împrejurarea că S.C. Y. îşi asumase obligaţia de plată a sumei de 250.000 euro către CC. şi că, prin urmare, I. S.R.L. nu avea nicio obligaţie în acest sens. Cu toate acestea, raportat la inculpata I. S.R.L. s-a reţinut de către instanţă că a fost prezentat în mod fraudulos contractul x în locul contractului nr. x/25.11.2013 pentru aprobarea subcontractării.

Simpla subcontractare către S.C. Y. nu reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) C. pen., cum a susţinut inculpata I. S.R.L., ci ea a reprezentat o condiţie indispensabilă pentru încheierea contractului de asigurare pentru garanţia privind returnarea avansului care, la rândul ei, a reprezentat o condiţie indispensabilă pentru plata avansului. Aprobarea subcontractării s-a făcut însă folosind documente inexacte şi, tot folosind documente inexacte, s-a încheiat şi contractul de asigurare şi apoi s-a plătit şi avansul, aşa cum s-a arătat. Iar în aceste demersuri au fost implicaţi şi inculpaţii F. şi I. S.R.L., contrar celor susţinute de inculpata I. S.R.L.

Cât priveşte celelalte apărări ale inculpatei I. S.R.L., instanţa a constatat că se suprapun peste chestiuni deja analizate de instanţă sau care au reprezentat apărări ale altor inculpaţi, astfel că nu le va mai relua, făcând trimitere la acestea.

Vinovăţia inculpatei I. S.R.L., ca persoană juridică, este aceeaşi cu a inculpatului F., care a acţionat în numele şi în interesul acesteia, în calitate de administrator şi reprezentant legal.

Prin urmare, forma de vinovăţie cu care inculpata I. S.R.L. a comis infracţiunea reţinută de instanţă este cea a intenţiei directe (art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.), acesta prevăzând rezultatul faptei sale (respectiv obţinerea fondurilor europene de către I. S.R.L. şi S.C. Y. ca urmare a aprobării subcontractării şi, subsecvent, de către BB. de la Ministerul Mediului) şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acestei fapte, inculpata acţionând cu rea-credinţă.

Instanţa a arătat că nu poate fi primită susţinerea inculpatei I. S.R.L. în sensul că nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii motivat de faptul că "din toate probele administrate în cauză, a rezultat că încasarea avansului nu s-a realizat cu intenţia de fraudare a bugetului UE, ci cu scopul de a se asigura resursele materiale pentru executarea contractului de achiziţie publică nr. x, iar societatea I. a acţionat cu bună credinţă, în vederea realizării obiectului contractului şi nu cu intenţia de producere a unei pagube".

Urmarea imediată a infracţiunii este, aşa cum rezultă din textul legal, obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, legea neimpunând condiţia prejudicierii bugetului unional, astfel că, inclusiv şi în ipoteza în care proiectele sunt finalizate în parametrii din contract, iar fondurile au fost utilizate conform destinaţiei pentru care au fost obţinute, dacă s-au folosit documente false sau inexacte, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sunt întrunite, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia penală nr. 1050/24.03.2014, pe www.x.ro.).

Prin urmare, faptul că inculpata I. S.R.L. dorea să execute lucrările ce formau obiectul CL1 şi avea nevoie în acest scop de resurse materiale, este irelevant sub aspectul laturii subiective, câtă vreme pentru obţinerea fondurilor europene s-au folosit cu rea-credinţă documente inexacte (printre care şi poliţa de asigurare pentru garanţia returnării avansului), iar, urmare a folosirii acestora, fondurile au fost obţinute pe nedrept, şi apoi rambursate părţii civile BB. tot pe nedrept, urmare prevăzută şi urmărită de inculpată.

Aspectul invocat de inculpata I. S.R.L. în sensul că în situaţia unei rezoluţiuni sau a unei executări necorespunzătoare a contractului aceasta ar fi suportat o serie întreagă de consecinţe care i-ar fi afectat serios activitatea sau chiar ar fi putut să-i pună în pericol însăşi existenţa (executarea garanţiei de bună execuţie, pierderea dreptului de a mai participa o perioadă la licitaţii publice, etc.) şi că, pentru acest considerent, nu şi-ar fi asumat riscul neexecutării contractului, este cât se poate de adevărat, dar instanţa a arătat că, deşi această împrejurare a contribuit la acceptarea subcontractării a CL1 către S.C. Y., subcontractarea însă nu trebuia să implice folosirea de acte inexacte şi omisiuni care să stea la baza încasării avansului. Totodată, împrejurarea invocată nu este de natură a înlătura vinovăţia inculpatei.

Este, de asemenea, adevărat faptul că I. S.R.L. s-a văzut pusă în situaţia de a subcontracta aproape toate lucrările către S.C. Y., conform solicitării reprezentaţilor acestei societăţi, tocmai pentru a evita producerea consecinţelor negative menţionate mai sus, dar nici această împrejurare nu trebuia să implice folosirea de documente inexacte şi ascunderea procentului real al subcontractării.

Instanţa, în dezacord cu susţinerile inculpatei I. S.R.L., a arătat că nu are relevanţă în ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 faptul că în adresa nr. x/2015 emisă de Departamentul pentru Lupta Antifraudă la data de 19.02.2019 către I. S.R.L. şi în adresa nr. x/18.01.2019 a Departamentul pentru Lupta Antifraudă către Ministerul Fondurilor Europene - DGPEIM - înregistrată la acest minister sub nr. x/23.01.2019 se menţionează că pe parcursul controlului desfăşurat de DLAF în baza Legii nr. 61/2011 şi H.G. nr. 738/2011 cu privire la CL1 această autoritate nu a identificat indicii privind posibila săvârşire a unor fapte de natură penală care să afecteze interesele Uniunii Europene, astfel cum sunt descrise la art. 18¹ şi art. 18⁵ Legea nr. 78/2000

Potrivit art. 1,2 şi 3 din Legea nr. 61/2011 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Lupta Antifraudă - DLAF, acest departament este o structură cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în coordonarea primului-ministru, finanţată de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, asigură, sprijină şi coordonează, după caz, îndeplinirea obligaţiilor ce revin României privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile art. 325 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, este instituţia de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă - OLAF din cadrul Comisiei Europene, iar în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, Departamentul acţionează pe bază de autonomie funcţională şi decizională, independent de alte autorităţi şi instituţii publice.

Conform art. 10 din Legea nr. 61/2011, în forma în vigoare până la data de 31.01.2014 Departamentul are calitatea de organ de constatare, în sensul art. 214 din C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în privinţa aspectelor de natură infracţională care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în România şi poate, la solicitarea procurorului, să efectueze controale cu privire la respectarea dispoziţiilor legale în materia protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Conform art. 10 din aceeaşi lege, în forma în vigoare din 1.02.2014 până în prezent Departamentul are calitatea de organ de constatare, în sensul art. 61 din C. proc. pen., în privinţa faptelor care pot constitui infracţiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în România şi poate, la solicitarea procurorului, să efectueze controale cu privire la respectarea dispoziţiilor legale în materia protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Conform art. 13 din lege în cazul identificării de nereguli privind obţinerea sau utilizarea fondurilor europene, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, Departamentul transmite actul de control autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin în materia raportării neregulilor şi recuperării financiare, conform legii, iar aceste autorităţi au obligaţia de a comunica, în termen de 60 de zile de la data primirii actului de control al Departamentului, măsurile luate pentru remedierea aspectelor semnalate prin acesta, precum şi acţiunile întreprinse pentru recuperarea eventualelor prejudicii.

În fine, conform art. 16 din aceeaşi lege, în cazul constatării unor elemente de natură infracţională, Departamentul sesizează parchetul competent să efectueze urmărirea penală şi transmite actul de control în vederea recuperării prejudiciului şi tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate.

Din textele legale expuse rezultă că Departamentul pentru Lupta Antifraudă - DLAF are atribuţii specifice în legătură cu faptele care pot constitui infracţiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, fie efectuând, la cererea procurorului controale cu privire la respectarea dispoziţiilor legale în materia protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene, fie sesizând el însuşi parchetul în cazul în care, cu ocazia efectuării unui control, constată elemente de natură infracţională.

Existenţa acestor competenţe ale DLAF nu limitează însă în niciun fel competenţa procurorului de a efectua urmărirea penală în cauze având ca obiect infracţiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, neexistând nicio condiţie impusă de lege în acest sens, şi, pentru acelaşi considerent, nu exclude posibilitatea ca instanţa să constate că fapte care, chiar dacă au format obiectul unor acţiuni de control ale DLAF care nu a constatat nereguli, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că, în prezenta cauză, frauda privind fondurile europene a fost urmarea comiterii unor infracţiuni de fals care au fost descoperite numai în cursul urmăririi penale. Mai mult, la momentul controlului DLAF prezenta cauză era în derulare, DLAF este doar un organ de constatare, iar procesul-verbal întocmit cu ocazia controlului poate constitui doar un act de sesizare a organelor de urmărire penală, conform art. 61 alin. (4) C. proc. pen.., care nu este mijloc de probă. Doar instanţa de judecată este chemată să stabilească dacă s-au comis infracţiunile de fals în înscrisuri şi, subsecvent, infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 ce formează obiectul prezentei cauze.

VI.5.2. În privinţa infracţiunii de CONSTITUIRE A UNUI GRUP INFRACŢIONAL ORGANIZAT prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen. pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F., având în vedere că, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator, instanţa a constatat că nu există probe care să dovedească faptul că inculpaţii H., B. şi D., au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii O. şi R., pe parcurs aceştia fiind sprijiniţi de inculpaţii F., J., N. şi L., toţi având scopul declarat şi urmărit de a obţine finanţarea europeană şi naţională din contractul CL1, din care efectiv s-a reuşit decontarea avansului, a dispus achitarea inculpatului F. în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap.la art. 16 lit. a) C. proc. pen.

VI.5.3. Individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor F. şi I. S.R.L.

Văzând criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen., menţionate mai sus, instanţa a reţinut că faptele inculpaţilor F. şi I. S.R.L. prezintă o gravitate relativ ridicată, iar inculpaţii prezintă o periculozitate medie. Astfel, folosirea înscrisurilor inexacte care au avut ca urmare plata avansului a avut loc într-un context nefavorabil inculpatei I. S.R.L., care, la fel ca inculpatul F., dorea ca CL1 să fie executate, societatea având ca obiect de activitate lucrări de construcţie şi executând până la acel moment numeroase lucrări de dimensiuni mari din contracte de achiziţie publică, inclusiv finanţate din fonduri europene, având un număr mare de angajaţi şi utilaje. Subcontractarea a fost consecinţa blocajului în care I. S.R.L. ajunsese cu CC., însă această împrejurare nu justifica folosirea documentelor inexacte. Infracţiunea a fost săvârşită în ambele modalităţi, omisivă şi comisivă, şi a avut ca urmare obţinerea pe nedrept unui avans într-un cuantum foarte ridicat, de peste 7 milioane de RON, provenit din fonduri europene şi naţionale şi rambursat părţii civile BB. tot din fonduri europene şi naţionale, însumând aproximativ 7,5 milioane RON (incluzând prefinanţarea de aproximativ 1,8 milioane RON). Din acest avans, inculpatei I. S.R.L. i-au revenit efectiv doar 3%, respectiv 231.167,73 RON, restul revenind inculpatei S.C. Y.

Inculpaţii F. şi I. S.R.L. nu au antecedente penale, nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii.

Inculpatul F. este în vârstă de 48 de ani (avea 42 la data săvârşirii infracţiunii), este căsătorit, are un copil minor, a absolvit studii superioare, este inginer, a acceptat să rămână administrator al I. S.R.L. în ciuda faptului că nu semna decât anumite documente în numele societăţii, iar aceasta era condusă în fapt de inculpatul H., asumându-şi însă răspunderea pentru tot ceea ce semna. Deşi este adevărat că inculpatul F. s-a bazat pe împrejurarea că juristul I. S.R.L. şi alţi angajaţi îl asigurau că documentele erau legale, acesta avea obligaţia să le verifice, mai ales că era administrator de peste 14 ani, timp în care societatea participase la numeroase licitaţii, astfel că era familiarizat cu această procedură şi cu obligaţiile precise care îi reveneau. Nu trebuie pierdut din vedere că inculpatul F. a semnat CL1 în numele inculpatei I. S.R.L., deşi nu semnase niciun document din dosarul de licitaţie, nici măcar acordul de asociere cu CC., fiind conştient că în mod inevitabil în dosarul de licitaţie existau documente care nu erau semnate de el, ci de altcineva în locul său, astfel că reaua sa-credinţă este dovedită şi sub acest aspect. Instanţa reţine totodată că inculpatul F. are o probleme de sănătate serioase, dovedite cu numeroasele înscrisuri depuse la dosar, care au necesitat inclusiv internări repetate în spital, tratament continuu şi au afectat inclusiv modul în care acesta şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu.

Pe cale de consecinţă, instanţa în baza art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 a condamnat inculpatul F. la 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului F. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an, aplicarea pedepsei complementare fiind obligatorie.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului F. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului F., apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 91 C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Curtea a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului F. este închisoarea de 3 ani, inculpatul nu are antecedente penale, şi-a exprimat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, s-a prezentat constant la judecarea cauzei, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, are un copil minor, are probleme de sănătate, iar raportat la circumstanţele personale ale inculpatului, astfel cum au fost descrise, instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Prin urmare, în baza art. 91 alin. (1) C. pen. instanţa a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului F. şi va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen. care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. instanţa a obligat inculpatul F. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. instanţa a impus inculpatului F. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. instanţa a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul F. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Şcoala Gimnazială "G." Băneşti sau la Parohia Urleta "Arhanghelii Mihail şi Gavril" pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen. să se comunice Serviciului de Probaţiune Prahova.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen. a dispus ca supravegherea executării obligaţiilor inculpatului F. de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii şi de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate să se facă de Serviciul de Probaţiune Prahova.

În baza art. 94 alin. (3) C. pen. Serviciul de Probaţiune Prahova a luat măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor inculpatului F. de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii şi de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. a atras atenţia inculpatului F. asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), (2), (4) C. pen. în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îşi îndeplineşte integral obligaţiile civile ori dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. instanţa a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu din 3.03.2015 până la 2.05.2015 (ordonanţa procurorului din 3.03.2015 - filele x.vol. 3 dosar de urmărire penală, încheierea nr. 2/JDL/2015 din 3.03.2015 a Curţii de Apel Alba A., încheierea nr. 443/3.04.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, încheierea nr. 7/JDL/27.04.2015 a Curţii de Apel Alba A. prin care s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar începând cu 3.05.2015).

În privinţa inculpatei I. S.R.L., instanţa, raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, a mai reţinut că a obţinut doar 3% din avans, dar nu a reparat nimic din prejudiciu, iar din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar instanţă rezultă că aceasta are o existenţă îndelungată, o activitate amplă şi se bucură de apreciere pentru lucrările executate, obţinând şi premii în acest sens.

Pentru a stabili cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă a ţinut seama de cifra de afaceri, precum şi de celelalte obligaţii ale inculpatei (art. 137 alin. (3) C. pen.).

Instanţa a reţinut că în anul 2019 inculpata I. S.R.L. a avut o cifră de afaceri de 30.879.633 RON şi un profit net de 325.954 RON, capitaluri de 10.738.709 RON, şi datorii de 27.157.458 RON, toate aceste informaţii fiind publice.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 comisă de inculpata I. S.R.L. pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani şi 6 luni, astfel că în cazul persoanei juridice se aplică amenda cuprinsă între 240 şi 420 zile-amendă, conform art. 137 alin. (1) lit. d) C. pen., valoarea unei zile-amendă fiind între 100 şi 5000 RON, conform art. 137 alin. (1) C. pen.

Având în vedere acestea, precum şi cele expuse mai sus privitor la criteriile de individualizare a pedepsei referitoare la inculpata persoană juridică, instanţa a condamnat inculpata I. S.R.L., emis pe data de 27.08.2008 si eliberat la data 28.08.2008, cu sediul în Sat Băneşti, Comuna Băneşti, str. x, jud. Prahova, fără antecedente penale, la 625.000 RON amendă (250 zile-amendă x 2500 RON/zi-amendă), pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 137 alin. (4) lit. d) C. pen.

Deoarece aplicarea pedepsei complementare pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 este obligatorie, conform art. 138 alin. (2) C. pen., instanţa, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii comise - infracţiune contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, prejudiciul ridicat cauzat şi nerecuperat, împrejurările comiterii infracţiunii, astfel cum au fost expuse mai sus, dintre care reţine în mod special comiterea infracţiunii cu ocazia executării unui contract de achiziţie publică finanţat din fonduri europene, în baza art. 143 C. pen. a aplicat inculpatei I. S.R.L. pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată medie, de 2 ani.

VI.6. În privinţa inculpatului H.

Având în vedere că, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator, nu există probe care să dovedească faptul că inculpaţii H., B. şi D., au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii O. şi R., pe parcurs aceştia fiind sprijiniţi de inculpaţii F., J., N. şi L., toţi având scopul declarat şi urmărit de a obţine finanţarea europeană şi naţională din contractul CL1, din care efectiv s-a reuşit decontarea avansului, instanţa a dispus achitarea inculpatului H. în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap.la art. 16 lit. a) C. proc. pen.. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

Inculpatul H. a fost trimis în judecată şi pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, faptă prevăzută de art. 47 C. pen. rap la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000, (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi instigare la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 47 C. pen. rap.la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională) şi instigare la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi instigare la omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, faptă prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea 78/2000 cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea din 2.06.2020 instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor din: instigare la săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, faptă prevăzută de art. 47 C. pen. rap la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000, (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi instigare la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 47 C. pen. rap.la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. în instigare la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi în continuare a schimbat încadrarea juridică a faptelor din: instigare la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi instigare la omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, faptă prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea 78/2000 cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen. în instigare la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000. Motivele acestor schimbări de încadrare sunt aceleaşi cu cele expuse privitor la inculpaţii F. şi I. S.R.L.

Motivele acestor schimbări de încadrare sunt aceleaşi cu cele expuse privitor la inculpaţii F. şi I. S.R.L.

Câteva precizări au fost făcute privitor la susţinerile inculpatului H. legate de încadrarea juridică a faptelor.

Instanţa a arătat că sunt parţial întemeiate susţinerile inculpatului H. în sensul că la rubrica "În drept" a rechizitoriului, la fila x s-a reţinut forma de participaţie a complicităţii, iar acesta a fost trimis în judecată reţinându-se forma de participare a instigării. Astfel, deşi la rubrica "În drept" a rechizitoriului la toate cele trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului se menţionează temeiul de drept al formei de participaţie ca fiind art. 48 C. pen., care reglementează complicitatea, în descrierea fiecărei fapte, atât la rubrica în drept, cât şi în starea de fapt a rechizitoriului şi în capitolul din rechizitoriu dedicat analizei probelor, se menţionează în mod expres că inculpatul H. cu intenţie l-a determinat pe inculpatul F. să săvârşească faptele imputate, iar, mai mult, chiar la rubrica "În drept " a rechizitoriului se precizează expres că faptele imputate inculpatului H. constituie instigare la cele trei infracţiuni. În plus, la dispoziţia de trimitere în judecată a inculpatului H. se menţionează temeiul de drept al formei de participaţie ca fiind art. 47 C. pen. - instigarea. Prin urmare, instanţa apreciază că indicarea eronată a temeiului de drept al formei de participaţie reţinută în sarcina inculpatului H., exclusiv la rubrica "în drept" a rechizitoriului, se datorează unei simple erori materiale, fiind neechivoc faptul că era vorba de prevederile art. 47 C. pen., text în care se regăsea forma de participaţie reţinută în sarcina inculpatului.

Instanţa a mai aratat că, pentru aceste considerente, acuzaţiile aduse inculpatului H. sunt detaliate şi clare, neexistând niciun fel de vătămare care să îi fi fost adusă în ce priveşte dreptul de a fi informat cu privire la acuzaţia adusă, aşa cum s-a susţinut în cadrul concluziilor. Instanţa menţionează că lipsa de temeinicie a acuzaţiilor reprezintă un aspect distinct de descrierea dată faptelor imputate prin actul de sesizare, iar în rechizitoriu se reţine, chiar dacă nu în mod foarte riguros uneori, faptul că inculpatul H. l-a determinat pe inculpatul F. să comită toate faptele reţinute în sarcina sa, cu referire concretă la acţiunile imputate acestuia din urmă.

Mai mult, având în vedere schimbările de încadrare juridică dispuse prin încheierea din 2.06.2020 prin care s-a menţionat reţinerea formei de participaţie a instigării, precum şi a prevederilor art. 47 C. pen. în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) C. pen., acuzaţia adusă inculpatului este cât se poate de clar formulată.

În sarcina inculpatului H. s-a reţinut în esenţă prin rechizitoriu că l-a determinat cu intenţie pe inculpatul F. să folosească în cadrul licitaţiei având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" documente false în baza cărora Asocierii I.-CC. i-a fost atribuit i-a fost atribuit contractul de lucrări nr. x/7.01.2013 în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), finanţat din fonduri europene şi naţionale iar, ulterior, în faza de executare, să semneze şi să folosească documente cu caracter inexact care au făcut posibila subcontractarea către inculpata Y. şi obţinerea la data de 13.03.2014 a avansul in valoare de 7.705.590,96 RON şi l-a determinat cu intenţie pe inculpatul F. să omită furnizarea de date reale autorităţilor privind procentul subcontractării, acţiuni prin care Asocierii I. CC. i-a fost decontat pe nedrept avansul (fonduri europene şi fonduri naţionale).

Conform art. 47 C. pen. instigatorul este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Pentru a se putea reţine instigarea ca formă de participaţie este necesar ca instigatorul să acţioneze cu intenţie, adică să urmărească faptul ca instigatul să comită fapta la care el instigă, iar această faptă să producă rezultatul prevăzut şi urmărit sau acceptat de instigator.

Infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 presupune cunoaşterea caracterului fals, inexact sau incomplet al documentelor folosite sau prezentate.

Făcând trimitere la concluziile enunţate cu ocazia analizei materialului probator, instanţa arată că, în primul rând, nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpaţii H. şi F. au cunoscut caracterul fals al documentelor prezentate de inculpaţii B. şi D. şi folosite prin depunerea lor în dosarul de licitaţie.

Prin urmare, necunoscând inculpatul H. acest caracter, rezultă că acesta, chiar dacă l-ar fi determinat pe inculpatul F. că folosească aceste înscrisuri, nu ar fi acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege. Dar, mai mult, instanţa constată că probatoriul administrat a dovedit că nu inculpatul F. a fost cel care a folosit înscrisurile, iar, în plus, acesta nu a avut cunoştinţă de încheierea acordului de asociere cu CC. şi nu a semnat niciun document din dosarul de licitaţie, persoana care a depus dosarul la BB. a rămas neidentificată, câştigarea licitaţiei având loc în absenţa oricărei informări a inculpatului F. până la momentul la care acesta a fost chemat de martorii MMMM. şi EEEEEEEE. să meargă şi să semneze contractul de lucrări şi respectiv acordul de asociere cu CC. în formă autentică. În pofida susţinerilor inculpatului H., instanţa reţine că a existat şi o acţiune de determinare a inculpatului F. să semneze cele două contracte, dar aceasta nu a venit din partea inculpatului H..

Făcând trimitere la aspectele reţinute cu ocazia analizei materialului probator, instanţa a arătat că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă existenţa faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel cum au fost redate mai sus.

Mai precis, instanţa a arătat că probaţiunea administrată nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul H. a fost cel care l-a determinat pe inculpatul F. sau care i-a cerut inculpatului F. să comită vreuna din acţiunile sau să nu comunice datele, informaţiile şi documentele pe care instanţa le-a reţinut în mod detaliat în privinţa inculpatului F. mai sus şi la care face trimitere.

Faptul că inculpatul H. a cunoscut existenţa, cel puţin în parte, a acestor documente, că era persoana cu putere de decizie la nivelul I. S.R.L. şi a fost implicat în demersurile pentru participarea la licitaţia pentru CL1 şi cele privind subcontractarea către S.C. Y. nu sunt suficiente pentru a dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că el a fost cel care l-a determinat pe inculpatul F. să comită faptele reţinute mai sus în sarcina sa.

Soluţia de achitare pentru instigare la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 nu a fost pronunţată însă în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap.la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. - fapta nu există, cum a solicitat inculpatul H., deoarece cu privire la inculpatul F. s-au exercitat de către alte persoane acţiuni de determinare la semnarea şi folosirea ori prezentarea documentelor inexacte, astfel că temeiul achitării a fost reprezentat de art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. - nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea.

VI.7. În privinţa inculpatei J.

Având în vedere că, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator, nu există probe care să dovedească faptul că inculpaţii H., B. şi D. au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii O. şi R., pe parcurs aceştia fiind sprijiniţi de inculpaţii F., J., N. şi L., toţi având scopul declarat şi urmărit de a obţine finanţarea europeană şi naţională din contractul CL1, din care efectiv s-a reuşit decontarea avansului, instanţa a dispus achitarea inculpatei J. în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap.la art. 16 lit. a) C. proc. pen.. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

Privitor la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 instanţa a arătat următoarele:

Inculpata a fost trimisă în judecată pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000, (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. şi complicitate la omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea 78/2000 cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen.

În esenţă, s-a reţinut în sarcina acesteia că în calitate de reprezentant legal al S.C. Y., în executarea contractului CL-1 finanţat din fonduri europene, cu ştiinţă, a acceptat tacit şi a semnat documente prin care a acoperit faptul că inculpatul F. a omis să furnizeze datele reale privind procentul subcontractării lucrării atribuite prin procedura de achiziţie publică către societatea pe care o reprezenta, contribuind astfel la decontarea avansului şi la obţinerea pe nedrept a sumei de 7.474.407,23 RON, iar în aceeaşi calitate, în faza de implementare a CL1, prin negocierea şi semnarea contractului nr. x/25.11.2013, contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 şi prin întocmirea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea în etapa executării CL1 de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului.

Prin încheierea din 2.06.2020 instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor din: complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000, (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi, în continuare, a schimbat încadrarea juridică a faptelor din: complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea 78/2000 cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rapl.la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

Motivele acestor schimbări de încadrare sunt aceleaşi cu cele expuse privitor la inculpaţii F. şi I. S.R.L.

Instanţa, având în vedere analiza materialului probator, nu a reţinut ca făcând parte din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 imputate inculpatei următoarele acţiuni menţionate în actul de sesizare:

- semnarea "Declaraţiei privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora" în care s-a declarat procentul de subcontractare de 49% din întregul contract, pe acest document fiind aplicată ştampila cu semnătura inculpatei de către martora LLLLL.; inculpata nu şi-a dat acordul pentru completarea acestei declaraţii şi aplicarea ştampilei cu semnătura sa pe acest document;

- formularea răspunsului la solicitarea Inginerului nr. 1277 din 30.01.2014; răspunsul a fost formulat de martorul RRRRR., la indicaţiile inculpatului L., cu înaintarea primei pagini din contractul x din 6.12.2013 prezentată ca fiind din contractul nr. x din 25.11.2013, având menţiunile necorespunzătoare realităţii referitoare la dată şi număr înscrise de martora LLLLL. din dispoziţia inculpatului L.;

- achitarea sumei de 130.000 euro de către S.C. Y. către CC., sub semnătura sa; aceasta nu a reprezentat plata unui preţ al cesiunii, ci plata costului proiectării de bază făcute de CC. pentru CL1; faptul că plata s-a făcut din avans nu are nicio relevanţă, termenele de plată fiind stabilite prin contractul din 5.12.2013 independent de orice plată a avansului; aceste acţiuni ale inculpatei nu pot reprezenta acte de complicitate materială, prin care s-au obţinut pe nedrept fonduri europene şi naţionale, având loc ulterior consumării infracţiunii imputate inculpatei; - semnarea contractului nr. x-28-001/001/19.03.2014 de subcontractare între S.C. Y. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L., având ca obiect executarea lucrărilor civile din cadrul CL1., valoarea netă fiind stabilită la suma de 22.500.000 RON (la care se adaugă TVA), urmată de plata din avans a sumei de 5.580.000 RON nu are legătură cu faptele imputate inculpatei prin rechizitoriu, fiind ulterioară consumării infracţiunii la care inculpata a comis acte de complicitate şi fără legătură cu vreo acţiune întreprinsă anterior de aceasta; plata către ZZZZZ. nu a fost aprobată de J. .

Cât priveşte redactarea şi semnarea adresei nr. x din 06.02.2014 prin care se răspundea instrucţiunii Inginerului din adresa din 29.01.2014 şi la care s-au ataşat ca şi documente relevante câteva pagini din contractul x din 06.12.2013, pe o copie a primei pagini a contractului apărând aplicată ştampila ÎNREGISTRARE 25.11.2013 şi manuscris numărul x instanţa a reţinut că nu constituie un act de complicitate la folosirea de documente inexacte sau false, deoarece adresa nu a fost înaintată de I. S.R.L. către BB. şi Inginer, ci un act de complicitate la omisiunea comunicării contractului nr. x din 25.11.2013 şi a procentului real al subcontractării.

Pe de altă parte, instanţa a arătat că probaţiunea administrată a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpata J., în calitate de director general al inculpatei S.C. Y., cu intenţie:

- a încheiat, în numele S.C. Y., cu CC., în mod fraudulos contractul de cesiune secret din 5.12.2013, interzis de contractul CL1, contractul de subcontractare x fiind contractul public, care a fost prezentat BB. în vederea aprobării subcontractării şi care ascundea existenţa celui dintâi;

- a încheiat, în numele S.C. Y., în calitate de subcontractor al Asocierii I. S.R.L - CC., în baza contractului nr. x/25.11.2013, prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aferent CL1, alături de inculpatul F., contractul Escrow nr. x din 20.01.2014, care a determinat încheierea de către I. S.R.L., în numele Asocierii I. S.R.L - CC., a actului adiţional la CL1;

- a încheiat în numele S.C. Y., în calitate de subcontractor al Asocierii I. S.R.L - CC., contractul de asigurare pentru garantarea returnării avansului, nr. x cu asiguratorul LLL. (asiguratul fiind asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiarul fiind S.C. BB.) având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON, condiţie indispensabilă plăţii avansului, poliţa de asigurare fiind, la rândul ei, un document inexact înaintat la data de 14.02.2014 atât beneficiarului BB., cât şi Inginerului, şi totodată documente inexacte care au fost depuse, cu rea-credinţă de inculpatul F. şi reprezentanţi ai inculpatei I. S.R.L. la BB. în documentaţia aferentă CL1 şi care au determinat încheierea unui act adiţional la CL1 şi plata avansului provenit şi din fonduri europene şi rambursat parţial din fonduri europene;

- a sprijinit omisiunea comunicării contractului nr. x/25.11.2013 şi, implicit, a procentului real al subcontractării, prin disimularea sa sub aparenţa contractului x, ataşat răspunsului din adresa nr. x/6.02.2014 la adresa Inginerului nr. x/29.01.2014, în concordanţă cu răspunsul comunicat anterior de martorul RRRRR. la adresa nr. x/30.01.2014 a Inginerului, având, în plus, şters preţul contractului, ceea ce a determinat neînaintarea adresei semnate de inculpată de către I. S.R.L. către BB. şi inginer şi ascunderea în continuare a contractului nr. x/25.11.2013, facilitându-se încasarea avansului.

Toate aceste acţiuni ale inculpatei au reprezentat un ajutor la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, iar urmare a tuturor acestor acţiuni conjugate ale inculpatei şi ale inculpatului F. (descrise mai sus), la data de 13.03.2014 partea civilă BB. a virat, pe nedrept, în contul Escrow deschis la FF. pe numele inculpatei I. S.R.L. avansul aferent CL1 în cuantum de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene, finanţare naţională şi fonduri ale părţii civile, sumă ce a putut fi eliberată către inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y. numai în temeiul anexei B la contractul Escrow, din data de 13.03.2014, semnată de inculpaţii J. şi F., intitulată "Notificare de eliberare a sumei", din nou cu referire expresă la contractul x din 25.11.2013, fiind totodată împărţită în proporţie de 97% inculpata S.C. Y. şi 3% inculpata I. S.R.L., în concordanţă şi cu prevederile actului adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013, obţinându-se astfel pe nedrept de către aceste inculpate sumele de 7.474.423,23 RON şi respectiv de 231.167,73 RON, şi ulterior, pe nedrept, s-a obţinut de către BB. de la Ministerul Mediului - AM POS Mediu suma de 7.581.307,23 RON ca urmare a autorizării cheltuielilor cu avansul, din care 5.282.058,32 RON reprezintă contribuţie din fonduri UE,807.844,21 RON contribuţie publică naţională de la bugetul de stat şi TVA 1.491.404,70 RON, valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate recuperată prin cererea de rambursare fiind de 1.826.970,76 RON, iar Ministerul Mediului a achitat în perioada 31.03.2014-3.04.2014 către BB. suma de 5.754.336,47 RON.

Faptele descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 pentru care instanţa a dispus condamnarea inculpatei.

Instanţa a reţinut că inculpata a acţionat cu intenţie directă, având pe deplin atât reprezentarea faptului că actele încheiate de ea şi documentele semnate de ea erau inexacte, cât şi reprezentarea faptului că acestea vor fi depuse la BB. sau vor servi la omisiunea comunicării contractului nr. x/25.11.2013 către BB., precum şi a faptului că pe baza lor se va face plata avansului aferent CL1, care provenea din fonduri europene şi, respectiv urma să fie rambursat din astfel de fonduri, aspecte menţionate inclusiv în fişa de date a CL1, astfel că solicitările inculpatei de a se dispune achitarea sa pentru complicitate (art. 48 alin. (1) C. pen.) la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 sunt neîntemeiate. Provenienţa fondurilor din care era finanţat CL1 era cunoscută inculpatei şi pe considerentul că S.C. Y. câştigase un alt contract, CL2, care făcea parte din acelaşi proiect major ca CL1 şi avea exact aceleaşi surse de finanţare.

Văzând criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen., menţionate mai sus, instanţa a reţinut că faptele inculpatei J. prezintă o gravitate relativ ridicată, iar inculpata prezintă o periculozitate relativ redusă. Astfel, contribuţia inculpatei la întocmirea înscrisurilor care au fost folosite a fost una importantă, însă un aspect care se impune a fi menţionat este aceea că, deşi inculpata era director general al S.C. Y., inculpatul L., care avea în fapt putere de decizie, a fost cel care a decis demararea procedurii pentru încheierea contractului de asigurare pe baza contractului nr. x din 25.11.2013 şi a coordonat toate demersurile anterioare şi ulterioare subcontractării. Inculpata îşi exercita atribuţiile sub coordonarea inculpatului N., administratorul S.C. Y., care însă nu era la curent cu toate acţiunile concrete ale acesteia. Acţiunile inculpatei s-au alăturat unor acţiuni ale lor altor inculpaţi (L., F.) cu care aceasta nu a avut legătură întotdeauna. Urmarea folosirii actelor inexacte încheiate de inculpată, alături de alte documente inexacte, dar şi a omisiunii comunicării contractului nr. x din 25.11.2013, a fost încasarea pe nedrept a avansului de către I. S.R.L. într-un cuantum foarte ridicat, de peste 7 milioane de RON, provenit din fonduri europene şi naţionale şi rambursat părţii civile BB. tot din fonduri europene şi naţionale, însumând aproximativ 7,5 milioane RON (incluzând prefinanţarea de aproximativ 1,8 milioane RON). Din acest avans, inculpatei S.C. Y. i-au revenit (în baza contractului Escrow semnat de inculpată), ab initio, înainte de eliberarea sumei, efectiv 97%, respectiv aproximativ 7,4 milioane RON, restul revenind inculpatei I. S.R.L.

Inculpata nu are antecedente penale şi nu s-a considerat vinovată de săvârşirea infracţiunii, susţinând că i s-a impus semnarea documentelor, aspect pe care instanţa nu l-a reţinut ca fiind dovedit de probele administrate.

Inculpata este în vârstă de 58 de ani (avea 51 la data săvârşirii infracţiunii), este căsătorită, nu are copii minori, a absolvit studii superioare, are probleme de sănătate serioase, de natură oncologică, dovedite cu numeroasele înscrisuri depuse la dosar, care au necesitat inclusiv internări în spital şi tratament îndelungat, se bucură de apreciere în activitatea profesională .

Pe cale de consecinţă, instanţa a condamnat inculpata J.. la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen. instanţa a interzis inculpatei J. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an, aplicarea pedepsei complementare fiind obligatorie.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. instanţa a interzis inculpatei J. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei J., apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 91 C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Curtea a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatei J. este închisoarea de 3 ani, inculpata nu are antecedente penale, şi-a exprimat acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, s-a prezentat constant la judecarea cauzei, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, are probleme de sănătate, iar raportat la circumstanţele personale ale inculpatei, astfel cum au fost descrise, instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către aceasta a pedepsei aplicate.

Prin urmare, în baza art. 91 alin. (1) C. pen. instanţa a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei J. şi va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen. care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpata J. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Alba (în a căruia rază teritorială inculpata a avut ultimul domiciliu din România şi în care se află sediul Curţii de Apel Alba A.), la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus inculpatei J. obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a dispus pe parcursul termenului de supraveghere ca inculpata J. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Biblioteca Judeţenă "Lucian Blaga" din Alba A. sau la Casa de Cultură a Studenţilor Alba A. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute de art. 93 alin. (1) C. pen. să se comunice Serviciului de Probaţiune Alba.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen. a dispus ca supravegherea executării obligaţiilor inculpatei J. de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii şi de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate să se facă de Serviciul de Probaţiune Alba.

În baza art. 94 alin. (3) C. pen. a dispus ca Serviciul de Probaţiune Alba să ia măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor inculpatei J. de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii şi de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. a atras atenţia inculpatei J. asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1), (2), (4) C. pen. în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege, dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îşi îndeplineşte integral obligaţiile civile ori dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune se va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi se va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. instanţa a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatei J. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu începând cu 3.03.2015 până la 6.05.2015 (ordonanţa procurorului din 3.03.2015 - dosar de urmărire penală, încheierea nr. 2/JDL/2015 din 3.03.2015 a Curţii de Apel Alba A. dosar nr. x/2015, încheierea pronunţată de Curtea de Apel Alba A. în dosarul nr. x/2015, încheierea nr. 6/JDL/7.04.2015 a Curţii de Apel Alba A. pronunţată în dosarul nr. x/2015, încheierea nr. 7/JDL/27.04.2015 a Curţii de Apel Alba A. - dosar nr. x/2015).

VI.8. În privinţa inculpatului L.

Având în vedere că, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator, nu există probe care să dovedească faptul că inculpaţii H., B. şi D., au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii O. şi R., pe parcurs aceştia fiind sprijiniţi de inculpaţii F., J., N. şi L., toţi având scopul declarat şi urmărit de a obţine finanţarea europeană şi naţională din contractul CL1, din care efectiv s-a reuşit decontarea avansului, instanţa a dispus achitarea inculpatului L. în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap.la art. 16 lit. a) C. proc. pen.. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

Prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 C. pen. rap la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea din 2.06.2020 instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei din complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 C. pen. rap la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa nu a mai reluat aspectele referitoare la modalitatea de descriere în rechizitoriu a acuzaţiilor aduse inculpatului L., expuse pe larg cu ocazia analizării probatoriului, la care a făscut trimitere, arătând că probaţiunea administrată nu a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă şi, prin urmare, nu va reţine în sarcina inculpatului L. ca şi acte de complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 participarea acestuia la negocierile cu reprezentanţii I. S.R.L., la încheierea Contractului de lucrări x din 25.11.2013 şi la negocierile de la Paris cu inculpatul R., deoarece încheierea contractului menţionat şi negocierile purtate de inculpatul L. la Paris nu au avut în sine nimic fals, nelegal sau inexact, aşa cum s-a arătat mai sus. Inculpatul L. a semnat doar minuta întâlnirii de la Paris, act care nu a fost folosit, fiind redactat un draft de contract, iar apoi contracte în baza acesteia, pe care el nu le-a semnat. De asemenea, nici simpla prezentare a contractului x din 6.12.2013 martorului KKKK. la Predeal, nu are semnificaţia unui act de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000.

În concret, instanţa a reţinut că probatoriul administrat a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul L., deşi nu a întocmit niciun înscris din cele inexacte care au fost folosite sau prezentate în vederea obţinerii de fonduri europene, a determinat întocmirea acestora sau a ajutat la întocmirea lor, după cum urmează:

- prin intermediul numitei PPPPP. l-a determinat pe inculpatul R. să redacteze cererea de aprobare a subcontractării în baza contractului x, ştiind că se refuzase de către BB. aprobarea subcontractării pentru procentul de 94,98% din CL1 şi ştiind că acest contract va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L., în mod fraudulos în locul contractului nr. x/25.11.2013 care exprima adevărata voinţă a părţilor, contract care nu fusese prezentat spre aprobare şi care urma să fie folosit ulterior la încheierea de acte juridice şi, totodată, în locul contractului secret de cesiune din 5.12.2013; a dus apoi personal documentaţia pentru aprobarea subcontractării la inginer;

- a determinat-o pe martora LLLLL. să întocmească documentaţia pentru poliţa de asigurare pentru garanţia pentru plata avansului prin folosirea contractului nr. x/25.11.2013, deşi nu era aprobat de BB., ştiind că acest document va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L. şi că reprezenta una din condiţiile necesare pentru plata avansului; deşi în rechizitoriu se reţine că inculpatul a semnat poliţa, aceasta a fost semnată de inculpata J., inculpatul L. fiind doar instigator, prin mijlocirea martorei LLLLL., la actul de complicitate comis de inculpata J., deci tot un complice la infracţiunea prevăzută de art. 18 ind,1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000;

- a stabilit forma răspunsului la adresa nr. x/30.01.2014 a Inginerului prin care se cereau lămuriri cu privire la contractul nr. x din 25.11.2013, menţionat în versiunea preliminară a poliţei de asigurare pentru garantarea avansului, determinând-o pe martora A. să disimuleze existenţa contractului nr. x/25.11.2013 sub aparenţa contractului x şi să aplice pe prima pagină a contractului x din 6.12.2013 semnat între inculpata S.C. Y. şi CC. o ştampilă purtând menţiunea "ÎNREGISTRAT 25 nov 2013" şi numărul "x" manuscris, iar apoi l-a determinat pe martorul RRRRR., căruia martora, din dispoziţia inculpatului, i-a predat o fotocopie alb-negru a contractului x din 6.12.2013 purtând ştampila şi numărul de înregistrate menţionate, să înainteze către I. S.R.L., pentru a ajunge la Inginer şi BB., răspunsul la adresa menţionată în sensul că "Acordul de subcontractare, respectiv contractul de lucrări între CC. şi S.C. Y., Proiectul "CL1 Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova" a fost înregistrat de către S.C. Y. cu nr. x din data de 25.11.2013, iar CC. a atribuit contractului nr. x din data de 6.12.2013"; urmare a acestui răspuns, înaintat de I. S.R.L. Inginerului, s-a aprobat documentaţia pentru versiunea preliminară a poliţei de asigurare, fiind astfel încheiată de către inculpata J., poliţa de asigurare, document care a reprezentat o condiţie indispensabilă pentru plata avansului şi a cărui încheiere a determinat plata acestuia; inculpatul L. ştia că acest document va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L. şi că va servi la aprobarea poliţei de asigurare pentru garanţia pentru plata avansului; mai mult, în acelaşi scop, inculpatul a dat personal clarificări martorului NNNNN., reprezentant al Inginerului, susţinând identitatea dintre cele două contracte.

Toate aceste acţiuni comise cu intenţie ale inculpatului L. au reprezentat un ajutor la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, documentele inexacte rezultate în urma acţiunilor acestuia fiind depuse la BB., iar urmare a tuturor acestor acţiuni ale inculpatului L., alături de acţiunile comise de ceilalţi inculpaţi, la data de 13.03.2014 partea civilă BB. a virat, pe nedrept, în contul Escrow deschis la FF. pe numele inculpatei I. S.R.L. avansul aferent CL1 în cuantum de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene, finanţare naţională şi fonduri ale părţii civile, sumă ce a fost eliberată către inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y., fiind totodată împărţită în proporţie de 97% inculpata S.C. Y. şi 3% inculpata I. S.R.L., obţinându-se astfel pe nedrept de către aceste inculpate sumele de 7.474.423,23 RON şi respectiv de 231.167,73 RON, şi ulterior, pe nedrept, s-a obţinut de către BB. de la Ministerul Mediului - AM POS Mediu suma de 7.581.307,23 RON ca urmare a autorizării cheltuielilor cu avansul, din care 5.282.058,32 RON reprezintă contribuţie din fonduri UE,807.844,21 RON contribuţie publică naţională de la bugetul de stat şi TVA 1.491.404,70 RON, valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate recuperată prin cererea de rambursare fiind de 1.826.970,76 RON, iar Ministerul Mediului a achitat în perioada 31.03.2014-3.04.2014 către BB. suma de 5.754.336,47 RON.

Faptele inculpatului L., astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la arrt. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa, văzând criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., a reţinut că inculpatul L. a acţionat ca factor de decizie, în numele S.C. Y., determinând angajaţii acestei societăţi să întocmească documente inexacte sau să contribuie la întocmirea unor documente inexacte care au fost folosite în faţa BB., inculpatul având totodată rolul central în toate demersurile privind aprobarea subcontractării şi plata avansului, demersuri în cadrul cărora s-au înscris documentele a căror întocmire a fost dispusă de el. Inculpatul a avut şi o contribuţie personală directă în acest sens, tocmai pentru a întări aspectele inexacte din cuprinsul documentelor şi a se asigura că acestea produc rezultatul urmărit, şi anume aprobarea subcontractării şi plata avansului. În lipsa acţiunilor inculpatului care au implicat folosirea frauduloasă a contractului nr. x din 25.11.2013 în locul contractului de subcontractare aprobat de BB. şi ascunderea existenţei acestuia atunci când s-au cerut lămuriri cu privire la menţionarea acestuia în poliţa de asigurare, avansul de peste 7,7 milioane RON, provenit şi din fonduri europene nu ar fi fost achitat. Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, este în vârstă de 62 de ani (avea 55 la data faptelor), a absolvit studii superioare, este inginer, căsătorit, nu are copii minori.

Având în vedere cele expuse, instanţa a condamnat inculpatul L. la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen. instanţa a interzis inculpatului L. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului L. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. instanţa a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului L. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu din 21.05.2015 până la 18.07.2015 (ordonanţa procurorului din 21.05.2015- dosar de urmărire penală, arestare preventivă din 22.05.2015 - încheierea nr. 9/JDL/21.05.2015 a Curţii de Apel Alba A. dosar nr. x/2015, arest la domiciliu din 19.06.2015 - încheierea nr. 891/19.06.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dosar nr. x/2015)

VI.9. În privinţa inculpaţilor N., O. şi R.

Având în vedere că, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator, nu există probe care să dovedească faptul că inculpaţii H., B. şi D., au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii O. şi R., pe parcurs aceştia fiind sprijiniţi de inculpaţii F., J., N. şi L., toţi având scopul declarat şi urmărit de a obţine finanţarea europeană şi naţională din contractul CL1, din care efectiv s-a reuşit decontarea avansului, instanţa a dispus achitarea inculpaţilor N., O. şi R. în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap.la art. 16 lit. a) C. proc. pen.. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

Prin rechizitoriu inculpaţii N., O. şi R. au fost trimişi în judecată şi pentru complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 C. pen. rap la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut în esenţă că inculpatul N., în calitate de administrator al S.C. Y., prin negocierea şi aprobarea încheierii contractului nr. x/25.11.2013, contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 şi prin aprobarea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea în etapa de executare a CL1 cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului.

S-a reţinut în privinţa inculpaţilor O. şi R. că, în calitate de reprezentanţi ai CC., în etapa pre-contractuală, au luat decizii prin care au validat rezultatul licitaţiei privind CL1, contribuind la folosirea de documente false, iar în faza de executare a aceluiaşi contract au semnat/negociat contractul de cesiune din 5.12.2013 şi contractul x din 6.12.2013 contribuind şi făcând posibilă folosirea în această etapă de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului.

Prin încheierea din 2.06.2020 instanţa a schimbat în privinţa inculpaţilor N., O. şi R. încadrarea juridică a faptei din complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 C. pen. rap la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

Făcând trimitere la aspectele analizate pe larg cu privire la condiţiile de existenţă a complicităţii ca formă de participaţie expuse cu ocazia analizei materialului probator, instanţa a apreciat că inculpaţii nu au săvârşit faptele cu vinovăţia cerută de lege, în sensul că nu au avut intenţia de a ajuta la obţinerea pe nedrept şi cu rea-credinţă de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene şi din bungetul de stat. Astfel:

Privitor la inculpatul N. instanţa a reţinut că nu a avut nicio implicare în aprobarea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că a aprobat încheierea contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 dintre CC. şi S.C. Y. şi că, deşi a semnat contractul nr. x din 25.11.2013 dintre S.C. Y. şi I. S.R.L. care a fost folosit fraudulos pe parcursul executării CL1 şi a stat la baza mai multor documente inexacte care au determinat plata pe nedrept de către BB. către I. S.R.L. a avansului de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene, finanţare naţională şi fonduri ale părţii civile, din care ulterior, pe nedrept, s-a obţinut de către BB. de la Ministerul Mediului - AM POS Mediu suma de 7.581.307,23 RON, acest contract neavând nimic nelegal la momentul încheierii lui, iar probaţiunea administrată nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a ştiut că subcontractarea nu a fost aprobată de BB. în baza acestui contract şi că, prin urmare, toate actele ulterioare încheiate de inculpata J. au avut la bază folosirea frauduloasă a acestuia.

Privitor la inculpaţii R. şi O. instanţa a reţinut în esenţă următoarele:

- nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că au cunoscut, la momentul semnării acordului de asociere autentificat şi a CL1, caracterul fals al documentelor folosite pentru atribuirea acestui contract (şi în special a procurii de reprezentare a CC. de către inculpatul B.) şi pe baza cărora fusese deja câştigată licitaţia; inculpaţii nu au semnat CL1, iar semnarea contractului de asociere dintre CC. şi I. S.R.L. de către FFFF. în numele CC., mandatat cu ştiinţa inculpatului O., nu echivalează cu acoperirea falsurilor;

- inculpatul R. nu a semnat acordul de asociere autentificat dintre I. S.R.L. şi CC., a semnat draftul de contract de subcontractare dintre CC. şi S.C. Y. care nu era nelegal, nu a avut nicio implicare în negocierea clauzelor şi încheierea contractului de cesiune dintre CC. şi S.C. Y. şi a contractului x din 6.12.2013, ci doar în transmiterea acestor contracte către S.C. Y. pentru semnare;

- nu ştiau de existenţa contractului de subcontractare dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. cu nr. x/25.11.2013;

- nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii ştiau că era interzisă cesiunea contractului, iar prezentarea contractului x şi nu a contractului de cesiune, ataşat cererii de aprobare a subcontractării nu s-a făcut rea credinţă şi nici cu intenţia de a acorda un ajutor la obţinerea pe nedrept fonduri europene sau naţionale; inculpaţii nu au ştiut că prin prezentarea contractului x din 6.12.2013 se urmărea de fapt de către inculpatul L. şi S.C. Y. ascunderea existenţei contractului nr. x din 25.11.2013 care nu ar fi fost şi nu a fost niciodată aprobat de BB.;

- subcontractarea în baza contractului x nu a fost aprobată ca urmare a simplei formulări a cererii de către inculpatul R., cu acordul inculpatului O., şi a prezentării (de către I. S.R.L.) acestui contract care era în sine lipsit de aptitudinea de a sta la baza aprobării unei subcontractări, ci doar în urma acţiunilor altor inculpaţi care au întocmit şi prezentat documente inexacte de care inculpaţii O. şi R. nu au avut cunoştinţă; demersurile pentru subcontractarea către S.C. Y. care au implicat folosirea cu rea-credinţă de documente false ori inexacte nu au aparţinut CC. şi inculpaţilor O. şi R., ci inculpatelor S.C. Y. şi I. S.R.L. şi reprezentanţilor acestora;

Prin urmare, deşi inculpaţii R. şi O. au avut o contribuţie la încheierea anumitor documente privind CL1 (menţionate mai sus) şi la depunerea cererii de aprobare a subcontractării, nu s-a dovedit, dincolo de orice bănuială rezonabilă, că au acţionat cu intenţia de a ajuta la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă a documentelor inexacte care au determinat plata pe nedrept de către BB. către I. S.R.L. a avansului de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene, finanţare naţională şi fonduri ale părţii civile, din care ulterior, pe nedrept, s-a obţinut de către BB. de la Ministerul Mediului - AM POS Mediu suma de 7.581.307,23 RON provenită din fonduri europene şi finanţare naţională.

Pe cale de consecinţă, constatând că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii N., O. şi R. au săvârşit faptele cu vinovăţia cerută de lege, instanţa a dispus achitarea acestora în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap.la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. pentru infracţiunile prevăzute de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

Instanţa a constatat că inculpatul R. a fost reţinut (prin ordonanţa 21.05.2015 - dosar de urmărire penală), arestat preventiv (prin încheierea nr. 9/JDL/21.05.2015 a Curţii de Apel Alba A. dosar x/2015) şi apoi arestat la domiciliu (prin încheierea nr. 891/19.06.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosar nr. x/2015) începând cu 21.05.2015 până în 18.07.2015 (de la această dată până la 08.12.2016 inculpatul s-a aflat sub măsura controlului judiciar).

VI.10. În privinţa inculpatei U.

Având în vedere faptul că inculpata U. a decedat la data de 2.04.2020, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap.la art. 16 lit. f) C. proc. pen.. instanţa a încetat, ca urmare a decesului, procesul penal pornit împotriva acesteia pentru infracţiunile de:

1. abuz în serviciu, infracţiune prevăzută de art. 13² din Legea 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin 1 C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

2. complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹alin 1,3 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şicomplicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen.

3. abuz în serviciu, infracţiune prevăzută de art. 13² din Legea 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

4. complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹alin 1,3 din Legea 78/2000 -(în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen., rap la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen.

5. abuz în serviciu, infracţiune prevăzută de art. 13² din Legea 78/2000, rap.la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

VI.11. În privinţa inculpatei V.

VI. 11.1. Privitor la infracţiunile de abuz în serviciu prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000

Instanţa a constatat că probaţiunea administrată a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpata V., în calitate de notar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, la datele de 28.11.212 şi respectiv 18.12.2012, încălcând cu ştiinţă prevederile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 care impuneau obligaţia de a solicita inculpatului B., care s-a prezentat ca mandatar al CC., să prezinte o procură specială autentică pentru autentificarea angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională date în numele acesteia pentru W., acesta prezentând traduceri ale unor procuri sub semnătură privată cu legalizarea de către inculpata U. a semnăturii traducătorului sub nr. x/27.11.2012 şi nr. y/18.12.2012, a autentificat sub nr. x/28.11.2012, şi respectiv sub nr. x/18.12.2012, angajamentele de susţinere tehnică şi profesională menţionate, asigurând câştigarea la data de 11.03.2013 a licitaţiei pentru CL5 Ocna Sibiului de W. şi cauzând o vătămare drepturilor şi intereselor legitime ale CC., care a devenit terţ susţinător al inculpatei W. cu obligaţia de a executa contractul dacă aceasta nu îşi îndeplinea obligaţiile, precum şi o pagubă părţii civile S.C. AA., care, urmare a declarării câştigătoare a ofertei W. S.A. şi a faptului că aceasta nu a executat lucrările aferente CL5, a fost nevoită să reia procedura de licitaţie, suferind un prejudiciu de 170.240 RON (102.958 RON cheltuieli salariale pentru organizarea licitaţiei iniţiale şi 67.282 RON cheltuieli cu Inginerul).

Fapta descrisă mai sus întrunea, la data comiterii, elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare C. pen. actual, iar prin art. 9 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. a fost modificat şi art. 13² din Legea nr. 78/2000, infracţiunea comisă de inculpată regăsindu-se în prevederile art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap.la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea, probaţiunea administrată a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la data de 4.09.2012 inculpata V., în calitate de notar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, încălcând cu ştiinţă prevederile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 care impuneau obligaţia de a solicita inculpatului B., care s-a prezentat ca mandatar al GGG., să prezinte o procură specială autentică pentru autentificarea angajamentului de susţinere tehnică şi profesională dat în numele acesteia pentru Asocierea I. S.R.L - CC., acesta prezentând o traducere a unei procuri sub semnătură privată cu legalizarea de către inculpata U. a semnăturii traducătorului sub nr. x/04.09.2012, a autentificat sub nr. x/4.09.2012, angajamentul de susţinere tehnică şi profesională dat de inculpatul B. în numele GGG., asigurând câştigarea la data de 19.12.2012 a licitaţiei pentru CL1 Sinaia Breaza de Asocierea I. S.R.L - CC. şi cauzând o vătămare drepturilor şi intereselor legitime ale GGG., care a devenit terţ susţinător al Asocierii I. S.R.L - CC. cu obligaţia de a executa contractul dacă aceasta nu îşi îndeplinea obligaţiile şi contribuind la producerea unei pagube părţii civile BB., care a achitat la data de 13.03.2014 avansul aferent CL1, de 7.705.590,96 RON.

Fapta descrisă mai sus întrunea, la data comiterii, elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000.

Aşa cum s-a arătat, la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare C. pen. actual, iar prin art. 9 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen. a fost modificat şi art. 13² din Legea nr. 78/2000, infracţiunea comisă de inculpată regăsindu-se în prevederile art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap.la art. 297 alin. (1) C. pen.

Până la data de 31.01.2014 art. 13² din Legea nr. 78/2000 art. 13² din Legea nr. 78/2000 prevedea că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Conform art. 246 C. pen. din 1969 infracţiunea de abuz în serviciu consta în fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

De la data de 1.02.2014 art. 13² din Legea nr. 78/2000 prevede că în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Conform art. 279 alin. (1) C. pen. fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Din cele expuse mai sus rezultă în mod neîndoielnic întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu săvârşite de inculpată, aceasta îndeplinindu-şi în mod defectuos îndatorirea prevăzută de lege (art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995) de a solicita inculpatului B. să prezinte procuri speciale şi autentice pentru autentificarea angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională şi a cauzat, urmare a autentificării angajamentelor, o vătămate interesele legitime ale GGG. (prin angajamentul autentificat sub nr. x/4.09.2012) şi respectiv ale CC. (prin angajamentele autentificate sub nr. x/28.11.2012 şi respectiv nr. 4955/18.12.2012), aceste societăţi devenind debitori în relaţiile cu BB. şi respectiv cu S.C. AA. şi titulari ai obligaţiilor de executare integrală a obligaţiilor ce reveneau Asocierii I. S.R.L - CC. şi respectiv inculpatei W. în baza CL1 şi respectiv a CL5 prin declararea ca şi câştigătoare a ofertelor depuse de Asocierea I. S.R.L - CC. şi, respectiv, de W. În cazul CC. vătămarea s-a şi concretizat ulterior prin solicitările adresate de partea civilă S.C. AA. de a executa CL5 în locul W. S.A., precum şi prin acţionarea sa în judecată de către această parte civilă în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu în care a cerut obligarea societăţii libaneze, la plata, în solidar cu W. şi EE., a sumei de 542.055,87 RON, reprezentând penalităţi de întârziere în transmiterea Graficului de execuţie, calculate până la data de 13 decembrie 2013, aferente CL5.

În plus, a existat şi o vătămare a intereselor legitime ale părţilor civile S.C. AA. şi BB., care au declarat câştigătoare ofertele depuse de W. şi Asocierea I. S.R.L - CC. pe baza dosarelor de licitaţie în care se aflau şi angajamentele autentificate de inculpată. Şi aceste vătămări, chiar dacă nu au fost urmărite de inculpata V., au fost cel puţin acceptate. În plus, în cazul CL5, urmare a faptului că W. (care nu ar fi câştigat licitaţia în absenţa susţinerii tehnice din partea CC.) nu şi-a îndeplinit obligaţiile, partea civilă S.C. AA. a fost nevoită să organizeze o nouă licitaţie, efectuând alte cheltuieli. RRRR. cum s-a arătat, pentru prima licitaţie cheltuielile salariale pentru organizarea licitaţiei au fost de 102.958 RON, iar cheltuielile cu Inginerul de 67.282 RON.

În cazul CL1 s-a ajuns la plata avansului de către BB.

Prin autentificarea celor trei angajamente a asigurat obţinerea pentru Asocierea I. S.R.L - CC. şi respectiv pentru inculpata W., a unor foloase necuvenite/avantaje patrimoniale constând atât în susţinerea tehnică şi profesională din partea GGG. şi respectiv a CC., susţinere pe care în absenţa acestor angajamente nu ar fi avut-o, cât şi în îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate cerute pentru cele două licitaţii (CL1 şi respectiv CL5) şi a clasificării, raportat la criteriile din fişele de date, pe primul loc la aceste licitaţii, ceea ce a determinat câştigarea licitaţiilor.

Inculpata cunoştea efectele juridice ale celor trei angajamente autentificate, aşa cum au fost detaliate mai sus, acestea fiind menţionate expres în cuprinsul documentelor, care făceau şi trimitere la prevederile art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (text care reglementa şi regula formei autentice a angajamentelor), astfel că, chiar dacă nu a urmărit, cel puţin a acceptat ca prin autentificarea acestora să cauzeze o vătămare intereselor legitime ale GGG. şi respectiv ale CC., precum şi un folos necuvenit/avantaj patrimonial, Asocierii I. S.R.L - CC. şi respectiv inculpatei W., astfel cum acestea au fost menţionate mai sus. Aceeaşi poziţie subiectivă a avut-o inculpata şi faţă de urmările constând în vătămarea intereselor legitime ale părţilor civile BB. şi S.C. AA. şi, subsecvent, prejudicierea acestora.

Pentru aceste motive instanţa a reţinut în privinţa inculpatei V. forma de vinovăţie a intenţiei indirecte.

Având în vedere faptul aceste două infracţiuni sunt singurele pentru care inculpata a fost condamnată (pentru celelalte, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei materialului probator, urmând a fi pronunţate soluţii de achitare), instanţa a stabilit legea penală mai favorabilă.

Anterior datei de 1.02.2014 pedeapsa prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 era de la 3 la 15 ani.

De la data de 1.02.2014 pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap.la art. 297 alin. (1) C. pen. este închisoarea de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni.

Pentru infracţiunea continuată conform art. 42 alin. (1) C. pen. din 1969 rap.la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 la maximul special se putea adăuga un spor de până la 5 ani (rezultând un maxim de 20 de ani), iar art. 36 alin. (1) C. pen. prevede că maximul pedepsei se poate majora cu cel mult 3 ani, rezultând un maxim de 12 ani şi 4 luni.

În fine, conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 în cazul concursului de infracţiuni sporul de pedeapsă care se adăuga la pedeapsa cea mai grea era facultativ şi putea fi de până la 5 ani, iar conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. sporul de pedeapsa este obligatoriu şi este reprezentat de o treime din totalul celorlalte pedepse.

Având în vedere necesitatea aplicării globale a legii penale mai favorabile şi ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, instanţa s-a orientat, pentru motivele expuse, spre pedepse la limita minimului special (care ar determina o pedeapsă rezultantă de 3 ani,6 luni şi 20 de zile închisoare conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. actual), dar, dat fiind faptul că infracţiunile sunt de aceeaşi natură şi comise prin încălcarea aceloraşi dispoziţii legale imperative, instanţa ar considera insuficientă o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru pluralitatea de infracţiuni (conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969) şi ar aplica un spor de pedeapsă de 8 luni închisoare, astfel că pedeapsa rezultantă ar fi mai mare decât cea determinată conform C. pen. actual. Prin urmare, instanţa a reţinut C. pen. actual ca lege mai favorabilă.

Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, instanţa a reţinut că inculpata a comis infracţiunile cu intenţie indirectă, autentificând angajamentele de susţinere tehnică şi profesională cu încălcarea dispoziţiilor legale, deşi inculpatul B. prezentase nişte procuri care erau doar cu legalizarea de către notar a semnăturii traducătorului, iar nu procuri autentice. Dacă inculpata ar fi respectat dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 1995 ar fi fost foarte probabil ca inculpatul B. să nu mai fi falsificat procurile sau să nu le mai fi putut folosi efectiv, mai ales în privinţa CC. (pentru CL5), referitor la care, distinct de forma autentică, era necesara supralegalizarea de către Ministerul Justiţiei din Liban, astfel că, în lipsa unei procuri provenind cu adevărat de la CC. nu s-ar mai fi ajuns la nicio autentificare de angajament de susţinere tehnică şi profesională şi la nicio vătămare a acestei societăţi şi, totodată, a S.C. AA. Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere faptul că vătămarea principală a CC. a provenit din acţiunile inculpaţilor B. şi D. de falsificare a procurilor, acţiune de care inculpata V. nu a avut cunoştinţă. Inculpata nu a urmărit obţinerea unor foloase proprii prin săvârşirea infracţiunilor, dar a asigurat obţinerea unor foloase şi avantaje altor persoane.

Inculpata a recunoscut că a autentificat angajamentele de susţinere tehnică şi profesională fără a cere procuri autentice şi speciale inculpatului B., însă a susţinut că a fost vorba de o scăpare, invocând totodată şi numeroase argumente în sprijinul ideii că, de fapt, nu ar fi fost necesare procuri autentice, pe care instanţa nu le-a împărtăşit (în acest sens instanţa face trimitere la aspectele expuse pe larg cu ocazia analizei materialului probator). Nu s-a omis faptul că inculpata a restituit inculpaţilor B. şi D., de fiecare dată, după autentificarea angajamentului de susţinere tehnică şi profesională, originalul procurii traduse (cu legalizarea de semnătură a traducătorului), deşi trebuia conform regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 să păstreze originalul sau o copie legalizată după aceasta. Inculpata are 49 de ani (avea 42 de ani la data faptelor), a absolvit studii superioare, este notar public, nu este căsătorită, nu are copii minori.

Pentru aceste considerente, în baza art. 13² din Legea 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen. instanţa a condamnat inculpata V. la 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen. instanţa a interzis inculpatei V. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an, aplicarea pedepsei complementare fiind obligatorie.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatei V. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 13² din Legea 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpata V. la 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei V. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an, aplicarea pedepsei complementare fiind obligatorie.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatei V. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei V. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 10 luni şi 20 de zile închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), urmând ca inculpata să execute 3 ani,6 luni şi 20 de zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei V. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a interzis inculpatei V. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. instanţa a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatei V. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu începând cu 3.03.2015 până la 2.05.2015 (ordonanţa de reţinere din 3.03.2015 - dosar de urmărire penală, încheierea prin care s-a luat măsura arestării preventive nr. 2/JDL/2015 din 3.03.2015 a Curţii de Apel Alba A., încheierea nr. 443/3.04.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, încheierea nr. 7/JDL/27.04.2015 a Curţii de Apel Alba A. prin care s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar începând cu 3.05.2015).

VI. 11.2. Privitor la complicitatea la infracţiunile de înşelăciune

Prin rechizitoriu inculpata V. a fost trimisă în judecată pentru:

- complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹alin 1,3 din Legea 78/2000, cu plicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap la art. 244 alin.,2 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹alin 1,3 din Legea 78/2000(în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen., rap la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), infracţiuni săvârşite în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut în esenţă în rechizitoriu că:

- prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu a autentificat sub numerele 3875/18.12.2012 şi 3699/28.11.2012 două declaraţii date în mod nereal în numele CC. de numitul B., absolut necesare la dosarul de licitaţie pentru atribuirea proiectului CL-5, contribuind astfel la atribuirea contractului finanţat din fonduri europene şi naţionale (ulterior reziliat) către W. S.A.;

- prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu a autentificat sub numărul x/4.09.2012 declaraţia dată în mod nereal în numele GGG. de inculpatul B., document absolut necesară la dosarul de licitaţie întocmit pentru atribuirea proiectul CL-1, contribuind astfel la obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi naţionale de către Asocierea I. -CC.;

Prin încheierea din 2.06.2020 instanţa, raportat la faptul că nu existau probe că inculpata ştia că finanţarea contractelor de achiziţie publică se făcea şi din fonduri europene, a schimbat încadrarea juridică a faptelor:

- din complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap la art. 244 alin.,2 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte co-finanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. în complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 32 C. pen. rap.la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic.art. 5 C. pen.

- din complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 32 C. pen., rap la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. în complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic.art. 5 C. pen.

Făcând trimitere la considerentele teoretice expuse pe larg cu ocazia analizării materialului probator, instanţa a arătat că nu a existat o legătură subiectivă între inculpată şi autorii faptelor la care s-a reţinut prin rechizitoriu că a fost complice, nu a existat intenţia inculpatei de a acorda un ajutor la comiterea faptelor de către inculpaţii E. şi F., nu a existat vreo înţelegere între inculpată şi inculpatul B. pentru a contribui la inducerea în eroare a părţilor civile BB. şi respectiv S.C. AA., inculpata nu a cunoscut faptul că procurile prezentate de inculpatul B., care erau traduceri cu legalizarea semnăturii traducătorului şi pe baza cărora autentificase angajamentele de susţinere tehnică şi profesională, erau false. Pe cale de consecinţă, inculpata nu a putut avea reprezentarea faptului că angajamentele autentificate de ea urmau să fie folosite ca mijloace frauduloase pentru inducerea în eroare a părţilor civile BB. şi S.C. AA. prin prezentarea ca adevărată a împrejurării mincinoase privind existenţa unei susţineri tehnice şi profesionale din partea GGG. şi respectiv a CC. pentru ofertanţii asocierea I. S.R.L. - CC. şi respectiv W. Nu există nicio probă în sensul că inculpata a urmărit sau acceptat ca prin acţiunile de autentificare să urmărească asigurarea obţinerii unor foloase materiale injuste de către participanţii la licitaţie şi nici se producă prejudicii părţilor civile S.C. AA. şi BB.

Prin urmare, instanţa a reţinut că inculpata V. nu a acţionat cu vinovăţia cerută de lege pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune în formă tentată sau consumată, astfel că va dispune achitarea acesteia pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap.la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. în legătură cu CL1 şi complicitatea la tentativa de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 32 alin. (1) C. pen. rap.la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. în legătură cu CL5, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap.la art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

VI. 11.3 Privitor la instigarea la infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 47 C. pen. rap. art. 13² din Legea 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

În privinţa acestei infracţiuni s-a reţinut în rechizitoriu că ar consta în aceea că inculpata V., cu intenţie, prin două adrese purtând acelaşi număr,1109/13.08.2013, a determinat-o pe inculpata U., notar public, ca la datele de 19.08.2013 şi 22.08.2013, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, să elibereze în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor legale, copiile legalizate sub numerele 4143/19.08.2013, 4144/19.08.2013, 3238/22.08.2013 şi 3239/22.08.2013, prin aceasta cauzând o vătămare a intereselor legitime ale societăţilor în numele (CC.)/în faţa cărora (S.C. AA. Sibiu) s-au întocmit/depus documente notariale cu caracter fals, corelativ cu obţinerea unui folos nepatrimonial pentru sine şi pentru instigator (concretizat în punerea la adăpost de o eventuală răspundere penală, date fiind explicaţiile solicitate de reprezentanţii S.C. AA. Sibiu şi CC.).

Probaţiunea a demonstrat că inculpata V. avea un interes legitim de a solicita inculpatei U. copiile legalizate, dat fiind faptul că nu deţinea în arhiva biroului notarial originalul traducerilor cu legalizarea de semnătură făcută de inculpata U. sub nr. x/27.11.2012 şi y/18.12.2012, în baza cărora ea autentificase sub. nr. 3699/28.11.2012 şi respectiv nr. 3875/18.12.2012 angajamentele de susţinere tehnică şi profesională date de inculpatul B. în numele CC. pentru W., ci doar copii simple ale acestor traduceri. Aceste copii legalizate îi erau necesare atât pentru a respecta obligaţia impusă de art. 68 din Ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995 emis de Ministerul Justiţiei pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, care stabilea faptul că procurile folosite la autentificarea actelor rămân la dosar în original sau în copie legalizată (şi a remedia pentru viitor consecinţele încălcării acestui text legal produse ca urmare a faptului că restituise originalul procurilor), cât şi pentru a putea remite un exemplar al acestor copii reprezentanţilor părţii civile S.C. AA. care le solicitaseră (partea civilă fiind organizatoarea licitaţiei în cadrul căreia fuseseră folosite angajamentele de susţinere tehnică şi profesională) şi care nu le puteau obţine de la inculpata U., întrucât S.C. AA. nu era parte în procedura legalizării semnăturilor traducătorului.

Temeiul legal al solicitării formulate de inculpata V. către inculpata U. era art. 324 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 prin Ordinul Ministrului Justiţiei Nr. 2.333/C din 24 iulie 2013, intrat în vigoare la data de 11.08.2013, care prevedea că notarul public poate elibera copii legalizate de pe traducerile aflate în arhiva biroului notarial în condiţiile prevăzute de lege şi de regulament pentru îndeplinirea procedurii de legalizare a copiilor de pe înscrisuri, coroborat cu art. 151 alin. (10) din Legea nr. 36/1995 şi art. 311 alin. (6) din regulament, care dădeau dreptul notarului public să elibereze copii legalizate de pe actele originale existente în arhiva biroului notarial la cererea persoane lor care justifică un drept sau un interes legitim.

Prin urmare, eliberarea acestor copiii legalizate de inculpata U. s-a făcut în baza şi cu respectarea legii, aceasta neîncălcând vreo îndatorire de serviciu.

Mai mult, eliberarea acestor copii nu a produs nicio vătămare a intereselor legitime ale CC. sau S.C. AA., fiind vorba doar de eliberarea unor copii legalizate ale unor acte existente în arhiva biroului notarial care fuseseră deja folosite în procedura de atribuire a CL5 şi totodată nu erau de natură să aducă niciun folos sau avantaj inculpatelor sau vreuneia dintre acestea şi, cu atât mai mult, să le pună la adăpost de o eventuală răspundere penală.

În plus, pe plan subiectiv, niciuna din inculpate nu a acţionat cu intenţia de a aduce atingere bunului mers al activităţii de serviciu şi de a cauza vreo vătămare vreunei persoane sau cu scopul de a obţine vreun avantaj.

Prin urmare, instanţa a constatat că atât fapta inculpatei U. de a elibera respectivele copii legalizate, cât şi fapta inculpatei V. de a le solicita nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, cu reţinerea formei de participaţie a instigării în privinţa inculpatei V., astfel că va dispune în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap.la art. 16 lit. b) teza a I-a C. proc. pen.. achitarea inculpatei V. pentru instigare la abuz în serviciu prevăzută de art. 47 C. pen. rap. art. 13² din Legea 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

VI.12. În privinţa inculpatei S.C. Y. (devenită S.C. Y. S.R.L., Y. S.R.L).

Prin rechizitoriu inculpata S.C. Y. a fost trimisă în judecată pentru complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, fapte prevăzute de art. 48 C. pen. rap la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen.

În esenţă, s-a reţinut prin rechizitoriu că în numele şi în interesul acesteia inculpata J., în calitate de reprezentant legal, în executarea contractului CL-1 finanţat din fonduri europene, cu ştiinţă, a acceptat tacit şi a semnat documente prin care a acoperit faptul că inculpatul F. a omis să furnizeze datele reale privind procentul subcontractării lucrării atribuite prin procedura de achiziţie publică către societatea pe care o reprezenta, contribuind astfel la decontarea avansului şi la obţinerea pe nedrept a sumei de 7.474.407,23 RON. S-a mai reţinut că inculpaţii J., L. şi N., în calitate de reprezentanţi ai inculpatei, în realizarea obiectului de activitate al societăţii şi în interesul acesteia, în faza de implementare a CL1, prin negocierea şi semnarea contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013, au contribuit şi au făcut posibilă folosirea în această etapă de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului.

Prin încheierea din 2.06.2020 instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor din: complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000, (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen. în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi, în continuare, a schimbat încadrarea juridică a faptelor din: complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la omisiunea de a furniza cu ştiinţă datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (2), (3) din Legea 78/2000 cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rapl.la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

Făcând trimitere şi la aspectele reţinute pe larg cu ocazia analizei materialului probator, când s-au analizat şi aspectele privind condiţiile de existenţă a răspunderii penale a inculpatei persoană juridică, şi ţinând seama că vinovăţia inculpatei persoană juridică este aceeaşi cu vinovăţia reprezentanţilor acesteia, instanţa a arătat următoarele:

Acuzaţiile neconfirmate de probatoriu din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, privitor la inculpata S.C. Y.

În legătură cu acestea instanţa a arătat următoarele:

- simpla negociere de către inculpatul L., în interesul inculpatei S.C. Y. a contractului nr. x din 25.11.2013 şi simpla încheiere a acestui contract de către inculpatul N., în numele aceleiaşi inculpate, nu au avut nimic nelegal;

- nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul N., în numele inculpatei S.C. Y. a aprobat încheierea contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 dintre CC. şi S.C. Y., semnate de inculpata J.;

- inculpatul N., în numele inculpatei S.C. Y. nu a avut nicio implicare în aprobarea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului;

- inculpata J., în numele inculpatei S.C. Y., nu a avut nicio implicare în aprobarea răspunsului la adresa nr. x/30.01.2014 a Inginerului;

- inculpata J. nu a semnat, în numele S.C. Y., "Declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora" în care s-a declarat procentul de subcontractare de 49% din întregul contract, pe acest document fiind aplicată ştampila cu semnătura inculpatei de către martora LLLLL.; inculpata nu şi-a dat acordul pentru completarea acestei declaraţii şi aplicarea ştampilei cu semnătura sa pe acest document;

- achitarea sumei de 130.000 euro de către S.C. Y. către CC., sub semnătura inculpatei J. în numele S.C. Y. nu a reprezentat plata unui preţ al cesiunii, ci plata costului proiectării de bază făcute de CC. pentru CL1; faptul că plata s-a făcut din avans nu are nicio relevanţă, termenele de plată fiind stabilite prin contractul din 5.12.2013 independent de orice plată a avansului; aceste acţiuni ale inculpatei nu pot reprezenta acte de complicitate materială, prin care s-au obţinut pe nedrept fonduri europene şi naţionale, având loc ulterior consumării infracţiunii imputate inculpatei;

- semnarea de către inculpaţii J. şi N., în numele S.C. Y., a contractului nr. x-28-001/001/19.03.2014 de subcontractare între S.C. Y. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L., având ca obiect executarea lucrărilor civile din cadrul CL1., valoarea netă fiind stabilită la suma de 22.500.000 RON (la care se adaugă TVA), urmată de plata din avans a sumei de 5.580.000 RON nu are legătură cu faptele imputate inculpatei prin rechizitoriu, fiind ulterioară consumării infracţiunii la care inculpata a comis acte de complicitate şi fără legătură cu vreo acţiune întreprinsă anterior de aceasta.

Privitor la redactarea şi semnarea de către inculpata J., în numele S.C. Y., a adresei nr. x din 06.02.2014 prin care se răspundea instrucţiunii Inginerului din adresa din 29.01.2014 şi la care s-au ataşat ca şi documente relevante câteva pagini din contractul x din 06.12.2013, pe o copie a primei pagini a contractului apărând aplicată ştampila ÎNREGISTRARE 25.11.2013 şi manuscris numărul x, instanţa arată că nu a reprezentat un act de complicitate la folosirea de documente inexacte sau false, deoarece adresa nu a fost înaintată de I. S.R.L. către BB. şi Inginer, ci a reprezentat un act de complicitate la omisiunea comunicării contractului nr. x din 25.11.2013 şi a procentului real al subcontractării.

Acuzaţiile confirmate de probatoriu din conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, privitor la inculpata S.C. Y.

Referitor la acestea instanţa a arătat următoarele:

- inculpata J. a încheiat, în numele S.C. Y., în mod fraudulos, contractul de cesiune secret din 5.12.2013, interzis de contractul CL1, contractul de subcontractare x fiind contractul public, care a fost prezentat BB. în vederea aprobării subcontractării şi care ascundea existenţa celui dintâi;

- deşi negocierea de către inculpatul L., în interesul inculpatei S.C. Y. şi încheierea de către inculpatul N., în numele aceleiaşi inculpate a contractului nr. x din 25.11.2013, nu au avut nimic nelegal, acesta a fost folosit ulterior fraudulos, în interesul inculpatei S.C. Y., de către inculpata J. şi de către alte persoane la instigarea inculpatului L. şi cu ajutorul acestui inculpat, acţiuni care au avut ca rezultat obţinerea unor documente inexacte care au fost apoi folosite şi au determinat încasarea avansului;

- astfel, inculpatul L., în interesul inculpatei S.C. Y., prin intermediul numitei PPPPP. l-a determinat pe inculpatul R. să redacteze cererea de aprobare a subcontractării în baza contractului x, ştiind că se refuzase aprobarea subcontractării pentru procentul de 94,98% din CL1 şi ştiind că acest contract va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L., în mod fraudulos în locul contractului nr. x/25.11.2013 care exprima adevărata voinţă a părţilor, contract care nu fusese prezentat spre aprobare şi care urma să fie folosit ulterior la încheierea de acte juridice şi, totodată, în locul contractului secret de cesiune din 5.12.2013; a dus apoi personal documentaţia pentru aprobarea subcontractării la inginer;

- inculpata J. a încheiat, în numele S.C. Y., în calitate de subcontractor al Asocierii I. S.R.L - CC., în baza contractului nr. x/25.11.2013, prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aferent CL1, alături de inculpatul F., contractul Escrow nr. x din 20.01.2014, care a determinat încheierea actului adiţional la CL1;

- inculpatul L., în interesul inculpatei S.C. Y., a determinat-o pe martora LLLLL. să întocmească documentaţia pentru poliţa de asigurare pentru garanţia pentru plata avansului prin folosirea contractului nr. x/25.11.2013, deşi nu era aprobat de BB., ştiind că acest document (poliţa) va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L. şi că reprezenta una din condiţiile necesare pentru plata avansului; ulterior, inculpata J. a încheiat, în numele S.C. Y., în calitate de subcontractor al Asocierii I. S.R.L - CC., contractul de asigurare pentru garantarea returnării avansului x cu asiguratorul LLL. (asiguratul fiind asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiarul fiind S.C. BB.) având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON, condiţie indispensabilă plăţii avansului, poliţa de asigurare fiind, la rândul ei, un document inexact înaintat la data de 14.02.2014 atât beneficiarului BB., cât şi Inginerului, şi totodată document inexact care a fost depus, cu rea-credinţă de inculpatul F. şi reprezentanţi ai inculpatei I. S.R.L. la BB. în documentaţia aferentă CL1 şi care au determinat plata avansului provenit şi din fonduri europene şi rambursat parţial din fonduri europene, în contul stabilit prin actul diţion al nr. 1 la CL1;

- inculpatul L., în interesul inculpatei S.C. Y., a stabilit forma răspunsului la adresa nr. x/30.01.2014 a Inginerului prin care se cereau lămuriri cu privire la contractul nr. x din 25.11.2013, menţionat în versiunea preliminară a poliţei de asigurare pentru garantarea avansului, determinând-o pe martora A. să disimuleze existenţa contractului nr. x/25.11.2013 sub aparenţa contractului x şi să aplice pe prima pagină a contractului x din 6.12.2013 semnat între inculpata S.C. Y. şi CC. o ştampilă purtând menţiunea "ÎNREGISTRAT 25 nov 2013" şi numărul "x" manuscris, iar apoi l-a determinat pe martorul RRRRR., căruia martora, din dispoziţia inculpatului, i-a predat o fotocopie alb-negru a contractului x din 6.12.2013 purtând ştampila şi numărul de înregistrate menţionate, să înainteze către I. S.R.L., pentru a ajunge la Inginer şi BB., răspunsul la adresa menţionată în sensul că "Acordul de subcontractare, respectiv contractul de lucrări între CC. şi S.C. Y., Proiectul "CL1 Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova" a fost înregistrat de către S.C. Y. cu nr. x din data de 25.11.2013, iar CC. a atribuit contractului nr. x din data de 6.12.2013"; urmare a acestui răspuns, înaintat de I. S.R.L. Inginerului, s-a aprobat documentaţia pentru versiunea preliminară a poliţei de asigurare, fiind astfel încheiată de către inculpata J., în numele S.C. Y., poliţa de asigurare, document care a reprezentat o condiţie indispensabilă pentru plata avansului şi a cărui încheiere a determinat plata acestuia; inculpatul L. ştia că acest document va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L. şi că va servi la aprobarea poliţei de asigurare pentru garanţia pentru plata avansului; mai mult, în acelaşi scop, inculpatul a dat personal clarificări martorului NNNNN., reprezentant al Inginerului, susţinând identitatea dintre cele două contracte;

- inculpata J., în interesul S.C. Y., a sprijinit omisiunea comunicării contractului nr. x/25.11.2013 şi, implicit, a procentului real al subcontractării, prin disimularea sa sub aparenţa contractului x, ataşat răspunsului din adresa nr. x/6.02.2014 la adresa Inginerului nr. x/29.01.2014, în concordanţă cu răspunsul comunicat anterior de martorul RRRRR. la adresa nr. x/30.01.2014 a Inginerului, având, în plus, şters preţul contractului, ceea ce a determinat neînaintarea adresei semnate de inculpată de către I. S.R.L. către BB. şi inginer şi ascunderea în continuare a contractului nr. x/25.11.2013, facilitându-se încasarea avansului.

Toate aceste acţiuni ale inculpaţilor J. şi L., săvârşite în numele şi/sau în interesul inculpatei S.C. Y., au reprezentat un ajutor la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000, iar urmare a tuturor acestor acţiuni conjugate ale inculpaţilor, la data de 13.03.2014 partea civilă BB. a virat, pe nedrept, în contul Escrow deschis la FF. pe numele inculpatei I. S.R.L. avansul aferent CL1 în cuantum de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene, finanţare naţională şi fonduri ale părţii civile, sumă ce a putut fi eliberată către inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y. numai în temeiul anexei B la contractul Escrow, din data de 13.03.2014, semnată de inculpaţii J. (în numele S.C. Y.) şi F., intitulată "Notificare de eliberare a sumei", din nou cu referire expresă la contractul x din 25.11.2013, fiind totodată împărţită în proporţie de 97% inculpata S.C. Y. şi 3% inbccta I. S.R.L., în concordanţă şi cu prevederile actului adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013, obţinându-se astfel pe nedrept de către aceste inculpate sumele de 7.474.423,23 RON şi respectiv de 231.167,73 RON, şi ulterior, pe nedrept, s-a obţinut de către BB. de la Ministerul Mediului - AM POS Mediu suma de 7.581.307,23 RON ca urmare a autorizării cheltuielilor cu avansul, din care 5.282.058,32 RON reprezintă contribuţie din fonduri UE,807.844,21 RON contribuţie publică naţională de la bugetul de stat şi TVA 1.491.404,70 RON, valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate recuperată prin cererea de rambursare a fost de 1.826.970,76 RON, iar Ministerul Mediului a achitat în perioada 31.03.2014-3.04.2014 către BB. suma de 5.754.336,47 RON provenită din fonduri europene şi fonduri naţionale.

Faptele descrise mai sus întrunesc în privinţa inculpatei S.C. Y. elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 pentru care instanţa a dispus condamnarea acesteia.

Forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpata S.C. Y. este aceeaşi cu cea a inculpaţilor J. şi L., respectiv intenţia directă, făcând trimitere la toate cele expuse mai sus în legătură cu acest aspect referitor la cei doi inculpaţi.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei S.C. Y., instanţa, raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, şi la prevederile art. 137 alin. (3) C. pen., a arătat următoarele:

Faptele săvârşite în numele şi/sau în interesul inculpatei S.C. Y. de către inculpaţii J. şi L. prezintă o gravitate relativ ridicată, iar inculpata prezintă o periculozitate medie. Inculpatul L., în interesul inculpatei persoană juridică a determinat angajaţii societăţii să întocmească documente inexacte sau să contribuie la întocmirea unor documente inexacte care au fost folosite în faţa BB., inculpatul având totodată rolul central în toate demersurile privind aprobarea subcontractării şi plata avansului, demersuri în cadrul cărora s-au folosit documentele inexacte a căror întocmire a fost dispusă de el. Inculpatul L., în interesul inculpatei S.C. Y., a avut şi o contribuţie personală directă în acest sens, tocmai pentru a întări aspectele inexacte din cuprinsul documentelor şi a se asigura că acestea produc rezultatul urmărit- aprobarea subcontractării şi plata avansului-. Contribuţia inculpatei J., în numele sau în interesul inculpatei S.C. Y. la întocmirea înscrisurilor care au fost folosite a fost una importantă, dar subsumată acţiunilor inculpatului L.. În lipsa acţiunilor inculpatului L., săvârşite în interesul inculpatei S.C. Y., care au implicat folosirea frauduloasă a contractului nr. x din 25.11.2013 în locul contractului de subcontractare aprobat de BB. şi ascunderea existenţei acestuia atunci când s-au cerut lămuriri cu privire la menţionarea acestuia în poliţa de asigurare, avansul de peste 7,7 milioane RON, provenit şi din fonduri europene nu ar fi fost achitat. La acelaşi rezultat au condus şi folosirea actelor inexacte încheiate de inculpata J. în numele inculpatei S.C. Y., alături de alte documente inexacte, dar şi omisiunea comunicării contractului nr. x din 25.11.2013 şi a procentului real al subcontractării. Tot documentele inexacte la care au contribuit inculpaţii L. şi J. în numele şi/sau în interesul inculpatei S.C. Y. au determinat încasarea pe nedrept a avansului şi au stat la baza rambursării parţiale a acestuia, către partea civilă BB., tot din fonduri europene şi naţionale, a unei sume de aproximativ 7,5 milioane RON (incluzând prefinanţarea de aproximativ 1,8 milioane RON). Din acest avans, inculpatei S.C. Y. i-au revenit efectiv 97%, respectiv aproximativ 7,4 milioane RON, restul revenind inculpatei I. S.R.L. Toate acestea justifică pe deplin aprecierea că inculpata S.C. Y., prin inculpaţii J. şi L. care au acţionat în numele şi/sau interesul acesteia, a avut contribuţia decisivă la obţinerea documentelor inexacte care au stat la baza acordării pe nedrept a avansului provenit din fonduri europene şi naţionale şi a rambursării ulterioare a acestuia din aceleaşi fonduri.

Inculpata S.C. Y. nu are antecedente penale, nu s-a considerat vinovată de săvârşirea infracţiunii, nu a reparat nimic din prejudiciu.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 comisă de inculpata S.C. Y. pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani şi 6 luni, astfel că în cazul persoanei juridice se aplică amenda cuprinsă între 240 şi 420 zile-amendă, conform art. 137 alin. (1) lit. d) C. pen., valoarea unei zile-amendă fiind între 100 şi 5000 RON, conform art. 137 alin. (1) C. pen.

Pentru a stabili cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă instanţa a ţinut seama de cifra de afaceri, precum şi de celelalte obligaţii ale inculpatei (art. 137 alin. (3) C. pen.)

Instanţa a reţinut că în anul 2019 inculpata S.C. Y. (devenită între timp Y. S.R.L.) a avut o cifră de afaceri de 230.287 RON şi nu a avut profit (înregistrând o pierdere de 131.811 RON), după ce în anul 2018 avusese o cifră de afaceri de 330.775 RON, iar în anul 2017 de 689.944 RON. În anul 2019 inculpata a avut datorii de 31.880.394 RON, toate aceste informaţii fiind publice.

Având în vedere acestea, precum şi cele expuse mai sus privitor la criteriile de individualizare a pedepsei referitoare la inculpata I. S.R.L., instanţa a condamnat inculpata Y. S.R.L. cu domiciliul procesual ales la Z. cu sediul in Bucuresti, Strada x nr. 14A, fără antecedente penale, la 875.000 RON amendă (350 zile-amendă x 2500 RON/zi-amendă) pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000.

Deoarece aplicarea pedepsei complementare pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 este obligatorie, conform art. 138 alin. (2) C. pen., instanţa, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii comise - infracţiune contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, prejudiciul ridicat cauzat şi nerecuperat, împrejurările comiterii infracţiunii, astfel cum au fost expuse mai sus, dintre care reţine în mod special comiterea infracţiunii cu ocazia executării unui contract de achiziţie publică finanţat din fonduri europene, în baza art. 143 C. pen. a aplicat Y. S.R.L. pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de 3 ani.

VII. SOLUŢIONAREA ACŢIUNILOR CIVILE EXERCITATE ÎN CAUZĂ

VII.1. Acţiunea civilă exercitată de PARTEA CIVILĂ S.C. AA.

a. Persoana vătămată S.C. AA. s-a constituit, la data de 20.04.2015, parte civilă cu suma totală de 503.999,15 RON reprezentând: cheltuieli salariale pentru organizarea licitaţiei despre care s-a susţinut că a fost adjudecată în mod fraudulos de W. (102.958 RON); cheltuieli cu Inginerul aferente executării contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 (67.282,94 RON); diferenţe costuri execuţie contract în cuantum de 33.3758,21 RON . Nu s-a precizat împotriva cărui inculpat s-a formulat acţiunea civilă.

b. În cursul judecăţii, partea civilă şi-a menţinut pretenţiile la suma de 503.999,15 RON, din care: 102.958 RON cheltuieli salariale pentru organizarea licitaţiei pentru CL5; 67.282 RON cheltuieli cu Inginerul aferente executării CL5; 333.758,21 RON diferenţe costuri execuţie contract dintre oferta clasată pe locul 2 după W. şi oferta contractantului III. (6.700.176,77 RON) care urma să execute CL5, ca urmare a faptului că a câştigat a doua licitaţie. Nu s-a precizat împotriva cărui inculpat s-a formulat acţiunea civilă. S-au depus decizia de numire a comisiei de licitaţie, situaţia centralizatoare a cheltuielilor salariale, state de plată, situaţia centralizatoare a cheltuielilor cu Inginerul, fişe de pontaj, declaraţii, raportul procedurii pentru CL5 la prima şi a doua licitaţie .

Partea civilă S.C. AA. a precizat că, urmare a încetării contractului de lucrări nr. x, a trebuit să reia procedura de licitaţie, impunând un termen de execuţie mai mic, în vederea încadrării în termenul limită impus de finanţator - 31.12.2015, unde oferta declarată câştigătoare este mai costisitoare pentru partea civilă cu 333.758,21 RON, faţă de oferta căreia i s-ar fi adjudecat licitaţia, dacă reprezentanţii W. nu ar fi săvârşit faptele ce formează obiectul prezentului dosar, respectiv oferta clasată pe locul 2 la prima organizare. S-a menţionat că a fost nevoie de un termen de execuţie mai mic pentru noua licitaţie, iar partea civilă a apreciat că nu se ştie dacă li se va deconta diferenţa dintre preţul de adjudecare la cele două licitaţii sau în ce proporţie.

c. Partea civilă S.C. AA. şi-a majorat pretenţiile la suma totală de 547.002,37 RON, majorând la suma de 110.286,16 RON cheltuielile cu Inginerul aferente executării CL5 . Partea civilă a precizat că suma achitată de EE., de 542.055,87 RON, a avut un alt temei juridic, respectiv penalităţi de întârziere calculate până la data de 13.12.2013 aferente CL5, conform art. 89-95 din H.G. nr. 925/2006 referitoare la garanţia de bună execuţie, asigurat fiind W., contract a cărui bună execuţie a fost garantată de această societate prin poliţa de asigurare nr. x/26.04.2013, emisă de EE. şi Reasigurare S.A.. Nu s-a precizat expres împotriva cărui inculpat s-a formulat acţiunea civilă.

În dovedirea pretenţiilor civile, partea civilă a depus la dosar notificarea nr. x.896/17.12.2016 către W., o adresă comunicată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2014, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi cererea de chemare în judecată din acest dosar formulată de W., precum şi precizarea acestei cereri, dosar în care judecata a fost suspendată în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 din noul C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a prezentei, extras de pe portalul instanţelor cu privire la dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu în care S.C. AA. a renunţat la judecată în contradictoriu cu W. şi CC., copii din dosarul execuţional nr. x/2014 al Societăţii civile profesionale de executori judecătoreşti JJJ. şi KKK. privind executarea silită demarată de EE. împotriva W. S.A. . Acelaşi înscrisuri au fost depuse la dosar instanţă. Nu s-au depus înscrisuri pentru dovedirea majorării sumei solicitate pentru cheltuielile cu Inginerul.

Partea civilă şi-a menţinut şi ulterior pretenţiile civile, precizând că rezultatele aferente activităţilor pentru care a alocat sume de bani la prima licitaţie nu au fost folosite şi în a doua procedură de atribuire sau executarea contractului ulterior, deoarece fiecare procedură de atribuire este independentă, sens în care, cheltuielile pentru organizarea fiecărei licitaţii se consumă raportat la fiecare licitaţie în cauză, iar în etapa executării contractului, cheltuielile cu Inginerul sunt raportate la livrabilele acestuia aferente fiecărui proiect în parte, respectiv ori de câte ori intervin elemente noi diferite de cele iniţiale, este necesară determinarea Inginerului, iar în acest caz, fiecare ofertant - Antreprenor şi-a formulat oferta, ulterior proiectul, prin metode proprii - unicat. S-a arătat că, de altfel, nici nu pot exista două proiecte identice. S-a precizat că lucrarea a fost începută de către S.C. III. S.R.L., fiind în stadiul de punere în funcţiune a obiectivului, iar suma achitată efectiv până la momentul depunerii cererii era de 4.972.459,73 RON . Partea civilă a depus la dosar dovezi ale plăţilor făcute către S.C. III. S.R.L.: facturi, ordine de plată, bilete la ordin . Nu s-a precizat expres împotriva cărui inculpat s-a formulat acţiunea civilă.

Instanţa a arătat că, în prezenta cauză, conform rechizitoriului, S.C. AA. ar putea avea calitatea de parte civilă exclusiv prin raportare la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată doar inculpatul B., în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) C. pen., toţi inculpaţii fiind trimişi în judecată pentru forma tentativei la această infracţiune, nereţinându-se producerea vreunui prejudiciu, precum şi prin raportare la infracţiunea de abuz în serviciu.

S-a reţinut că, potrivit art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen., instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra acţiunii civile.

Conform art. 19 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Ca urmare a faptului că s-a dispus achitarea inculpatului B., în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune pentru care a fost trimis în judecată, reţinând că nu există probe care să dovedească faptul că acesta a săvârşit infracţiunea, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 alin. (1) C. civ., soluţia ce se impune fiind cea de respingere a acţiunii civile.

Chiar dacă, aşa cum se reţine în rechizitoriu, rezilierea de către S.C. AA. a CL5 a fost determinată de neexecutarea lucrărilor de către W., urmată de refuzul CC. de a îndeplini, în locul acesteia, în calitatea sa de terţ susţinător, obligaţiile care îi reveneau din contract, instanţa a arătat că această împrejurare nu poate, date fiind cele expuse mai sus, să determine reţinerea comiterii unei infracţiuni de înşelăciune de către inculpatul B., deoarece prejudiciul reclamat de S.C. AA. nu a fost determinat de vreo acţiune de inducere în eroare a acestei societăţi de către inculpatul B..

Instanţa a reţinut că scopul despre care se arată în rechizitoriu că ar fi fost urmărit de inculpatul B. prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune era de a obţine foloase patrimoniale injuste, materializate ulterior în primirea sumei de 150.000 RON de la W. în baza contractului x/10.06.2011. Or, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei dedicate CL5, suma de 150.000 RON achitată de W. reprezenta un avans în baza contractului nr. x/10.06.2011 care nu avea nimic injust şi nicio legătură cu inducerea în eroare a părţii civile S.C. AA. prin folosirea de documente false.

Fără a contesta faptul că, urmare a rezilierii contractului CL5 încheiat cu W., S.C. AA. a reluat procedura de licitaţie, iar contractul a fost adjudecat la un preţ mai mare decât cel pentru care a fost adjudecat de societatea menţionată, instanţa a arătat că rezilierea a fost urmată de achitarea de către S.C. EE. şi Reasigurare S.A., la data de 19.09.2014 a sumei de 542.055,87 RON, reprezentând garanţia de bună execuţie pentru care fusese încheiat de către W. contractul de asigurare.

Mai mult, rolul garanţiei de bună execuţie a fost tocmai acela de a repara prejudiciile încercate de autoritatea contractantă ca urmare a neexecutării contractului. Astfel, conform art. 89 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 garanţia de bună execuţie a contractului se constituie de către contractant în scopul asigurării autorităţii contractante de îndeplinirea cantitativă, calitativă şi în perioada convenită a contractului.

Conform art. 27 alin. (4) C. proc. pen.:

"Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care au pornit acţiunea în faţa instanţei civile, pot să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penală, judecătorului ori instanţei, dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunţat o hotărâre, chiar nedefinitivă".

Instanţa a arătat că, prin acţiunea formulată la data de 30.07.2014 în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu, reclamanta S.C. AA. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii S.C. EE. şi Reasigurare S.A., S.C. de W. şi S.C. CC. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a sumei de 542.055,87 RON, reprezentând penalităţi de întârziere în transmiterea Graficului de execuţie, calculate până la data de 13 decembrie 2013 şi aferente Contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL 5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului", a cărei bună execuţie a fost garantată de către antreprenorul asigurat SC de W., atât prin Poliţa de asigurare nr. x/26.04.2013, emisă de asiguratorul S.C. EE. şi Reasigurare S.A., precum şi prin "Angajamentul Ferm pentru susţinerea tehnică şi profesională a ofertantului SC de W. SA" de către terţul susţinător CC... .

La data de 19.09.2014, S.C. EE. şi Reasigurare S.A., după ce a purtat corespondenţă cu W., a achitat către S.C. AA. suma solicitată.

La data de 01.10.2014, reclamanta S.C. AA. Sibiu a depus la dosar cererea de renunţare la judecată, prin care a declarat că înţelege să renunţe la judecarea cauzei, motivat de faptul că, în urma procedurii de mediere, pârâta S.C. EE. şi Reasigurare S.A. a achitat suma datorată de 542.055,87 RON (procesul-verbal de închidere a medierii din 18.09.2014 fiind depus la dosar instanţă).

Prin sentinţa civilă nr. 2955/CA/2014, pronunţată la data de 2.12.2014 de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul menţionat, s-a luat act de renunţarea la judecată .

Toate aspectele legate de modul în care partea civilă S.C. AA. a încasat suma de 542.055,87 RON de la S.C. EE. şi Reasigurare S.A. au fost confirmate de această din urmă societate, prin răspunsul comunicat la dosar instanţă, precum şi de înscrisurile ataşate - filele x, societatea de asigurare confirmând inclusiv faptul că a recuperat de la W. întreaga sumă şi neconstituindu-se parte civilă.

Instanţa a arătat că, la data promovării acţiunii civile la Tribunalul Sibiu de către S.C. AA., CL5 era reziliat - sau, corect, rezoluţionat - (din 31.12.2013) din punctul de vedere al acestei societăţi şi aceasta demarase (din 5.02.2014) o nouă procedură de atribuire a CL5, iar constituirea de parte civilă s-a formulat în prezenta cauză la data de 20.04.2015 (plângerea penală împotriva reprezentanţilor W. S.A., care a constituit actul de sesizare din prezenta cauză fusese formulată la data de 6.02.2014).

Prin urmare, s-a constatat că S.C. AA., în pofida faptului că din punctul său de vedere CL5 era reziliat şi nu numai că a solicitat, dar a şi obţinut repararea prejudiciului încercat pe calea unei acţiuni civile, pe baza regulilor răspunderii civile contractuale, solicitând penalităţi de întârziere legate de executarea CL5, calculate până la momentul rezilierii contractului, s-a constituit ulterior tuturor acestor momente parte civilă în procesul penal solicitând acordarea unei sume aproximativ identice, doar că pe alt temei. Atât în cazul rezoluţiunii contractului, cât şi în cazul desfiinţării acestuia ca urmare a inducerii în eroare, efectele sunt identice. Astfel, conform art. 1554 alin. (1) C. civ. ("Efectele rezoluţiunii şi ale rezilierii"):

"Contractul desfiinţat prin rezoluţiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ţinută, în acest caz, să restituie celeilalte părţi prestaţiile primite", iar potrivit art. 1254 alin. (1), (3) C. civ. ("Desfiinţarea contractului şi a actelor subsecvente"):

"Contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat" şi respectiv "În cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. 1639 - 1647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu".

Conform art. 27 alin. (4) C. proc. pen.:

"Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care au pornit acţiunea în faţa instanţei civile, pot să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penală, judecătorului ori instanţei, dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunţat o hotărâre, chiar nedefinitivă".

Pe cale de consecinţă, alegând, urmare a rezoluţiunii unilaterale a contractului, calea acţiunii în faţa instanţei civile şi fiind pronunţată o hotărâre definitivă, prin care, chiar dacă s-a luat act de renunţarea părţii civile la judecată, această renunţare a fost exclusiv urmarea achitării tuturor sumelor cerute, de către pârâta EE., partea civilă nu mai putea să se adreseze organelor judiciare penale pentru a cere reparare aceluiaşi prejudiciu.

Deşi partea civilă a dovedit prin înscrisurile depuse că pentru licitaţia pentru CL5 a efectuat cheltuieli cu salariile - de 102.958 RON şi cu Inginerul 67.282 RON (nefiind însă dovedită majorarea cheltuielilor cu Inginerul la suma de 110.286,16 RON, menţionată pentru prima dată la aproximativ 2 ani de la rezoluţiunea CL5), iar cu ocazia noii licitaţii nu au fost valorificate rezultatele muncii salariaţilor şi a activităţii de consultanţă prestată de inginer în legătură cu prima liictaţie, partea civilă nu a făcut dovada faptului că diferenţa dintre preţul propus de ofertantul clasat pe locul al doilea după W. la licitaţia pentru CL5 şi preţul cu care a adjudecat, către S.C. III., acest contract la noua licitaţie (de 333.758,21 RON), nu ar fi fost decontată de către finanţator, în condiţiile în care recepţia lucrării a avut loc în anul 2018, cu peste doi ani înainte de data pronunţării sentinţei instanţei de fond. Prin urmare, s-a constatat că suma de 542.055,87 RON obţinută de partea civilă în urma acţiunii promovate la instanţa civilă depăşeşte diferenţa dintre suma de 547.002,37 RON solicitată prin precizarea constituirii de parte civilă din prezenta cauză şi suma de 333.758,21 RON, cu privire la care nu s-a dovedit că nu s-ar fi rambursat de către finanţator, chiar fără a mai lua în calcul şi majorarea, oricum nedovedită, a cheltuielilor cu Inginerul.

Instanţa a mai arătat că în ipoteza acordării sumelor solicitate de partea civilă în prezentul proces penal s-ar fi ajuns la o îmbogăţire fără justă cauză a părţii civile, aceasta solicitând, pe două temeiuri diferite, repararea aceluiaşi prejudiciu.

Pe cale de consecinţă, s-a constatat că, deşi partea civilă S.C. AA. a suferit un prejudiciu, acesta a fost reparat integral, soluţia ce se impune fiind aceea de respingere în totalitate a acţiunii civile.

VII. 2. Acţiunea civilă exercitată de partea civilă BB.

Persoana vătămată BB. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale la data de 1.04.2015 cu suma de 7.705.590,96 RON reprezentând suma acordata cu titlu de avans în cadrul CL1, din care 6.549.752,32 RON fonduri europene,1.001.726,82 RON fonduri de la bugetul de stat şi 154.111,82 RON fonduri de la bugetul local .

În faţa instanţei, BB. şi-a menţinut pretenţiile civile .

Prin adresa depusă la dosar instanţă, la data de 22.09.2016, partea civilă BB. a precizat că îşi menţine pretenţiile civile la suma de 7.581.307,23 RON, solicitând obligarea inculpaţilor B., D., F., H., J., L., N., O., R., U., V., I. S.R.L. şi S.C. Y. S.R.L. (fostă S.C. Y.) la plata acestei sume reprezentând avansul acordat şi nerestituit în contractul CLI - Reabilitare şi extindere Staţii de epurare apă uzată în oraşele Sinaia, Breaza - Staţii de tratare apă potabilă în Oraşele Comarnic şi Sinaia, Judeţul Prahova.

În acest sens, partea civilă a menţionat că se constituie parte civilă pentru suma de 7.581.307,23 RON, precizând că a început demersurile pentru recuperarea avansului de la garantul LLL. S.A., însă au fost temporizate de calea de atac formulată de aceasta din urmă.

Partea civilă a mai menţionat şi faptul că Ministerul fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Mediu a recuperat deja de la ea creanţa bugetară în cuantum de 7.581.307,23 RON reprezentând avans acordat şi nerestituit

Alăturat acestei precizări, partea civilă a depus la dosar o serie de înscrisuri: lista cu sumele reţinute din CR 49 şi 50 pentru CL1, o adresa emisă de LLL., extras din anexa la CL1 "Contractul - Secţiunea II.6.2 garanţia pentru plata avansului" .

Ulterior, partea civilă BB. şi-a menţinut constituirea de parte civilă cu suma de 7.581.307,23 RON şi a precizat că a achitat către partea civilă Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu suma de 66,15 RON.

Partea civilă BB. a depus la dosar concluzii scrise .

Instanţa a arătat că plata de către BB. a sumei de 7.705.590,96 RON în contul Escrow deţinut de I. S.R.L. la FF. s-a făcut în baza facturii seria x nr. x/3.03.2014, emisă de I. S.R.L. către BB., prin ordinul de plată nr. x din 12.03.2014 . Extrasul de cont a fost depus la dosar instanţă.

Suma plătită cu titlu de avans de către BB. către I. S.R.L. a avut la bază certificatul interimar de plată x din 26.02.2014, emis de Inginer, pentru suma de 6.214.186,26 RON, la care se adăuga TVA de 1.491.404,70 RON.

Prin cererea de rambursare nr. x/18.03.2014 BB. a solicitat la rambursare Ministerului Mediului cheltuielile aferente facturii nr. x/03.03.2014 (emisă de I. S.R.L.), respectiv 6.214.186,26 RON fără TVA şi 1.491.404,70 RON TVA (total 7.705.590,96 RON).

Autorizarea cheltuielilor în valoare de 6.214.186,26 RON (din care 5.282.058,32 RON reprezintă Contribuţia din Fondul de Coeziune, 807.844,21 RON contribuţia din bugetul de stat şi 124,283,73 RON contribuţia din bugetul local) a fost făcută în data de 28.03.2014, în baza O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora şi a O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă.

Valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate şi recuperată prin Cererea de Rambursare nr. x din 18.03.2014 a fost de 1.826.970,76 RON.

Autoritatea de Management a plătit în contul BB. suma de 3.455.087,56 RON reprezentând contribuţia din Fondul de Coeziune (din fondurile solicitate de la Autoritatea de Certificare şi Plată) prin O.P. nr. x/03.04.2014, suma de 807.844,21 RON din bugetul de stat (din capitolul bugetar 7401 - Protecţia mediului, subcapitolul 740156, titlul VIII - Proiecte cu finanţare din fonduri externe (FEN) postaderare), prin O.P. nr. x/31.03.2014, precum şi suma de 1.491.404,70 RON, reprezentând T.V.A.-ul aferent cheltuielilor eligibile din cererea de rambursare (din capitolul bugetar 7401 - Protecţia mediului, subcapitolul 740156, titlul VIII - Proiecte cu finanţare din fonduri externe (FEN) postaderare) prin O.P. nr. x/31.03.2014 .

Prin procesul-verbal nr. x din 23.08.2016 încheiat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu s-a stabilit în sarcina BB. obligaţia de plată a sumei de 7.581.307,23 RON, compusă din contribuţie fonduri UE 5.282.058,32 RON, contribuţie publică naţională de la bugetul de stat 807.844,21 RON şi TVA 1.491.404,70 RON, ca urmare a neregulilor constate în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2001, constând în nerecuperarea avansului achitat Antreprenorului din CL1 .

Prin ordinul de plată nr. x din 23.08.2016, BB. a achitat Ministerului Fondurilor Europene suma de 637.497,84 RON reprezentând creanţă bugetară conform procesului-verbal nr. x .

Din adresele nr. x/5.09.2016, y/5.09.2016, emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, a rezultat că acest minister a recuperat de la BB. suma de 7.581.307,23 RON.

În concret, Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu a comunicat prin adresa nr. x/14.10.2016 că din suma de 7.581.307,23 RON cu care s-a constituit parte civilă a recuperat de la BB. următoarele sume:

- suma de 6.842.496,80 RON (care era datorată pentru CL6), prin CR (cerere de rambursare) x/14.01.2016;

- suma de 101.246,44 RON, prin CR (cerere de rambursare) x/24.02.2016;

- suma de 637.497,84 RON, achitată voluntar de BB.

Prin aceeaşi adresă a comunicat că, urmare a unei erori materiale, la procesarea cererii de rambursare nr. x a fost autorizată la plată în plus suma de 67,50 RON, astfel încât a rămas de recuperat suma de 66,15 RON, sumă care a fost solicitată de către AMPOS Mediu să fie virată în contul său de către BB., în data de 3.10.2016, plata nefiind efectuată până la data adresei menţionate.

Prin ordinul de plată nr. x din 11.11.2016, BB. a achitat către partea civilă Ministerul Fondurilor Europene suma de 66,15 RON . Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a comunicat că s-a recuperat suma de 66,15 RON de la BB. la data de 14.11.2016, depunând extrasul de cont care atestă plata .

Prin adresa nr. x/8.05.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - Direcţia Gestionare POS Mediu - a comunicat faptul că AM POS Mediu a recuperat întreaga valoare a prejudiciului în valoare de 7.581.307,23 RON pentru care s-a constituit parte civilă în cauză, având ataşate înscrisuri .

Sintetizând cele expuse mai sus, a rezultat că avansul decontat la data de 12.03.2013 de partea civilă BB. inculpatei I. S.R.L., în sumă de 7.705.590,96 RON, a fost achitat de aceasta din finanţarea acordată în avans de Ministerului Mediului, dar şi din fonduri proprii, iar urmare a formulării cererii de rambursare s-a stabilit că, raportat la cheltuielile eligibile, suma de 1.826.970,76 RON era valoarea corespunzătoare a prefinanţării, iar diferenţa de 5.754.336,47 RON a fost rambursată prin cele trei plăţi făcute de minister în datele de 31.03.2014 şi 3.04.2014 de Ministerului Mediului - AM POS Mediu ca urmare a formulării cererii de rambursare (valoarea prefinanţării adunată cu cele trei sume rambursate totalizând 7.581.307,23 RON). Pe cale de consecinţă, la data de 3.04.2014, prejudiciul de 7.581.307,23 RON cauzat prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 s-a localizat în patrimoniul Ministerului Mediului - AM POS Mediu. Acesta era compus din contribuţie fonduri UE 5.282.058,32 RON, contribuţie publică naţională de la bugetul de stat 807.844,21 RON şi TVA 1.491.404,70 RON. Diferenţa de 124.283,73 RON reprezenta prejudiciul încercat în continuare de partea civilă BB. ca urmare a achitării avansului şi din fonduri proprii.

În anul 2016, ca urmare a constatării faptului că BB. nu a recuperat avansul achitat I. S.R.L., ceea ce constituia o faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2001, Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu (care preluase între timp atribuţiile Ministerului Mediului aferente POS Mediu), prin procesul-verbal nr. x din 23.08.2016 a stabilit în sarcina BB. obligaţia de plată a sumei de 7.581.307,23 RON, sumă pe care a recuperat-o, integral, de la aceasta, în cursul anului 2016, astfel că prejudiciul s-a localizat în final în patrimoniul acesteia din urmă, totalizând suma de 7.705.590,96 RON, cât era de fapt avansul achitat (124.283,73 RON, plus 7.581.307,23 RON).

Această recuperare a sumei a avut loc după ce atât BB., cât şi Ministerul Fondurilor Europene, s-au constituit parte civilă în prezentul proces penal (la datele de 1.04.2015 şi, respectiv, 1.08.2015).

Instanţa a mai arătat că, deşi avansul achitat de BB. în contul I. S.R.L. ca urmare a săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 a fost de 7.705.590,96 RON, partea civilă şi-a redus pretenţiile la suma de 7.581.307,23 RON care i-a fost imputată de Ministerul Fondurilor Europene.

Instanţa l-a achitat pe inculpatul H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 ca urmare a faptului că nu există probe că a săvârşit infracţiunea, motiv pentru care, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art. 1357 alin. (1) C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă BB. în contradictoriu cu acesta.

Având în vedere că inculpaţii R., N. şi O. au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a faptului că nu au comis fapta cu forma de vinovăţie cerută de lege, apreciind totodată că acestora, raportat la faptele expuse pe larg cu ocazia analizării probelor, nu li se poate imputa nicio culpă în ce priveşte folosirea înscrisurilor inexacte care au avut ca urmare plata avansului în sumă de 7.705.590,96 RON, iar de existenţa înscrisurilor falsificate de inculpaţii B. şi D. nu a avut cunoştinţă niciunul dintre aceşti trei inculpaţi, instanţa a constatat că nu este îndeplinită condiţia cerută de art. 1357 alin. (1) C. civ. privind vinovăţia ca şi condiţie pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, motiv pentru care a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă BB. în contradictoriu cu inculpaţii menţionaţi.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., având în vedere decesul inculpatei U., instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă BB. împotriva acesteia.

În privinţa inculpaţilor B., D., F., J., L., V., I. S.R.L., Y. S.R.L. (fostă S.C. Y., fostă S.C. Y. S.R.L.), instanţa a arătat următoarele:

Deşi aceştia au solicitat, printre altele, respingerea acţiunii civile formulate de partea civilă BB., motivat de faptul că această societate şi-a recuperat prejudiciul din suma asigurată prin poliţa de asigurare emisă de asiguratorul LLL. în baza contractului de asigurare x încheiat între acesta şi contractantul S.C. Y. având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON, instanţa a apreciat că această susţinere nu corespunde realităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 616/4.05.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova - sectia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, a fost admisă acţiunea modificată având ca obiect "pretenţii" formulată de reclamanta BB. în contradictoriu cu pârâta LLL. S.A. şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 7.705.590,96 RON, reprezentând avans nerestituit şi garantat prin scrisoarea de garanţie pentru plata avansului datată 28.01.2015, precum şi la plata dobânzii legale în cuantum de 168.784,10 RON, calculată de la data de 18.09.2015 şi până la data introducerii acţiunii - 09.12.2015, precum şi în continuare, până la plata integrală a debitului principal .

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta LLL., iar prin încheierea din 1.02.2017 Curtea de Apel Ploieşti a dispus, în dosarul nr. x/2015, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 4454/2017, pronunţată la data de 5.12.2017 în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin sentinţa civilă nr. 861/2020, pronunţată la data de 08.09.2020 în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Prahova a respins acţiunea formulată la data de 9.12.2015 de reclamanta LLL. având ca obiect constatarea nulităţii absolute a garanţiei pentru plata avansului, formulată în contradictoriu cu pârâţii Y. S.R.L. (fostă S.C. Y., fostă S.C. Y. S.R.L.), I. S.R.L., CC. şi BB., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta LLL., dosarul aflându-se la acel moment pe rolul Curţii de Apel Ploieşti.

Prin urmare, s-a reţinut că nu există o hotărâre definitivă prin care să fi fost obligat asigurătorul LLL. la plata sumei de 7.705.590,96 RON către BB., judecata fiind în continuare suspendată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti.

Instanţa a constatat că nu există vreo dovadă a achitării acestei sume de către LLL. către BB., astfel că prejudiciul încercat de partea civilă BB. prin infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 ce formează obiectul prezentei cauze nu a fost reparat. Faptul că LLL. a declanşat executarea silită împotriva Y. S.R.L. (fostă S.C. Y., fostă S.C. Y. S.R.L.) în temeiul biletului la ordin cu care a fost garantată suma asigurată de 7.705.590,96 RON, aspect invocat de inculpata Y. S.R.L., nu a avut vreo relevanţă, câtă vreme prejudiciul încercat de BB. nu a fost recuperat (instanţa a arătat că prin sentinţa civilă nr. 4606/2017 din 14.07.2017 Judecătoria Buftea a respins contestaţia la executare formulată de S.C. Y. S.R.L., ca neîntemeiată, iar apelul formulat de aceasta a fost respins prin decizia civilă nr. 733/2018 din 22.02.2018 a Tribunalului Ilfov).

S-a reţinut că nici din garanţia de bună execuţie nu a fost recuperată vreo sumă de către BB.

Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în privinţa inculpaţilor B., D., F., J., L., I. S.R.L. şi S.C. Y. (devenită Y. S.R.L.), aşa cum sunt prevăzute de art. 1357 C. civ., respectiv fapta ilicită a acestora, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi vinovăţia acestora, toate acestea rezultând în mod neechivoc din întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (detalierea acestora fiind făcută cu ocazia analizei materialului probator), pentru care aceşti inculpaţi au fost condamnaţi. În privinţa inculpatei V., contribuţia sa la cauzarea prejudiciului în dauna părţii civile BB. a rezultat din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., angajamentul ferm autentificat de aceasta cu încălcarea prevederilor legale făcând parte din documentaţia depusă de Asocierea I. S.R.L - CC. la dosarul de licitaţie, în baza căreia i-a fost atribuit CL1.

S-a reţinut că toţi aceşti inculpaţi vor răspunde solidar faţă de partea civilă în temeiul art. 1382 C. civ. (cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat).

Prin urmare, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de partea civilă BB., şi a obligat în solidar la plata sumei de 7.581.307,23 RON inculpaţii B., D., F., J., L., V., I. S.R.L. şi S.C. Y. (devenită Y. S.R.L.).

VII.3. Acţiunea civilă exercitată de partea civilă MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE

Prin adresa nr. x/10.08.2015 Ministerul Fondurilor Europene - AM POS MEDIU s-a constituit în cursul urmăririi penale parte civilă cu suma de 7.705.596,96 RON reprezentând cheltuielile aferente facturii nr. x/3.03.2015 sau 2014 solicitate prin cererea de rambursare nr. x/18.03.2015 sau 2014 .

Pentru şi în numele Ministerul Fondurilor Europene - AM POS MEDIU a depus înscrisuri şi cereri şi Ministerul Finanţelor Publice .

Ministerul Fondurilor Europene - AM POS MEDIU a comunicat că se constituie parte civilă în contradictoriu cu inculpaţii B., D., E., F., N., O., şi alţii, I. S.R.L., W., S.C. Y. S.R.L., BB. cu suma de 7.705.590,96 RON, aferentă facturii x din 3.03.2014 emisă de I. S.R.L. pentru BB., din care 6.214.186,26 RON reprezintă autorizarea cheltuielilor (din care 5.282.058,32 RON reprezintă contribuţia din Fondul de coeziune, 807.844,21 RON contribuţia din bugetul de stat şi 124.283,73 RON contribuţia din bugetul local), iar diferenţa TVA. A precizat că 1.826.970,76 RON reprezintă valoarea prefinanţării corespunzătoare cheltuielilor autorizate şi recuperată prin cererea de rambursare nr. x din 18.03.2014 şi că a plătit către BB. 3.455.087,56 RON contribuţia din Fondul de coeziune, 807.844,21 RON contribuţia din bugetul de stat, 1.491.400 RON reprezentând TVA-ul aferent cheltuielilor eligibile.

Prin adresa nr. x din data de 29.09.2016, Ministerul Fondurilor Europene a precizat că îşi menţine constituirea de parte civilă, în calitate de autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, depunând la dosar ordinele de plată nr. x/2014, y/2014 şi 1314/2014, notificarea nr. 72236/OAM emisă către BB., procesul-verbal nr. x din 23.08.2016 încheiat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu prin care s-a stabilit în sarcina BB. obligaţia de plată a sumei de 7.581.307,23 RON, notificarea x/5.09.2016 .

Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu a comunicat prin adresa nr. x/14.10.2016 că din suma de 7.581.307,23 RON, cu care s-a constituit parte civilă, a recuperat de la BB. următoarele sume:

- suma de 6.842.496,80 RON (care era datorată pentru CL6), prin CR (cerere de rambursare) x/14.01.2016;

- suma de 101.246,44 RON, prin CR (cerere de rambursare) x/24.02.2016;

- suma de 637.497,84 RON, achitată voluntar de BB.

Prin aceeaşi adresă a comunicat că, urmare a unei erori materiale, la procesarea cererii de rambursare nr. x a fost autorizată la plată în plus suma de 67,50 RON, astfel încât a rămas de recuperat suma de 66,15 RON, sumă care a fost solicitată de către AMPOS Mediu să fie virată în contul său de către BB., în data de 3.10.2016, plata nefiind efectuată până la data adresei menţionate.

Prin adresa nr. x/8.05.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - Direcţia Gestionare POS Mediu - a comunicat faptul că AM POS Mediu a recuperat întreaga valoare a prejudiciului în valoare de 7.581.307,23 RON pentru care s-a constituit parte civilă în cauză, având ataşate înscrisuri

Deşi, urmare a faptului că partea civilă a comunicat că a recuperat integral suma, instanţa a solicitat acesteia să precizeze dacă înţelege să renunţe a pretenţiile formulate, iar partea civilă a învederat că erau în derulare proceduri interne pentru a se decide dacă se renunţă sau nu la pretenţiile formulate, partea civilă nu a comunicat vreun înscris prin care să renunţe la acestea.

Prin adresa nr. x/14.06.2017, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a comunicat faptul că îşi menţine constituirea de parte civilă, având în vedere că, deşi Autoritatea de Management POS Mediu a comunicat că a recuperat întreaga valoare a creanţei, beneficiarul a contestat titlul de creanţă emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management POS Mediu (la acel moment Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene), contestaţie respinsă prin decizia nr. 79141/22.09.2016, iar pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal se afla dosarul nr. x/2017 în care BB. a solicitat anularea procesului-verbal nr. x/23.08.2016 şi a deciziei nr. 79141/22.09.2016 şi obligarea sa la plata sumei de 7.581.307,23 RON .

Instanţa a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 210/28.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta BB. în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, iar prin decizia nr. 4929/2020 din 06.10.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamanta BB. împotriva acestei sentinţe, ca nefondat.

Instanţa, având în vedere cele expuse şi făcând trimitere şi la aspectele reţinute privitor la acţiunea civilă exercitată de partea civilă BB., a constatat că în patrimoniul Ministerului Fondurilor Europene nu mai există niciun fel de prejudiciu, suma totală de 7.581.307,23 RON achitată către BB. privitor la CL1 (prefinanţare plus sumele achitate ulterior în baza cererii de rambursare), fiind recuperată integral de la BB. Mai mult, recuperarea acestei sume are caracter definitiv, dată fiind respingerea contestaţiei formulate de BB. împotriva procesului-verbal nr. x/23.08.2016 şi a deciziei nr. 79141/22.09.2016, şi existenţa prejudiciului eventual invocat prin adresa nr. x/14.06.2017 fiind exclusă.

Instanţa a mai arătat că însăşi constituirea de parte civilă a Ministerului Fondurilor Europene nu a fost făcută în conformitate cu dispoziţiile legale, partea civilă menţionând că solicită despăgubiri de la "B., D., E., F., N., O., şi alţii, I. S.R.L., W., S.C. Y. S.R.L., BB.", în condiţiile în care constituirea de parte civilă privea exclusiv CL1, iar inculpaţii E. şi W. nu aveau nicio legătură cu acest contract, BB. nu are calitate de inculpat în prezenta cauză, iar utilizarea formulării "şi alţii" din cuprinsul constituirii de parte civilă nu respectă nicio exigenţă procedurală.

Prin urmare, constând că prejudiciul încercat de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene (înfiinţat în urma reorganizării Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin O.U.G. nr. 1/2018 şi preluării structurilor de specialitate şi activităţilor din domeniul fondurilor europene) a fost recuperat integral, instanţa, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene, cu sediul în Bucureşti, Strada x 7, cu domiciliul procesual ales în Bucureşti, ca rămasă fără obiect.

VII.4. Acţiunea civilă exercitată de partea civilă CC.

CC. s-a constituit parte civilă faţă de inculpaţii B., W. şi D. cu sumele de 1.0000.000 euro, prejudiciu de imagine şi 150.000 RON, daune materiale .

În motivarea cererii s-a arătat, cu titlu preliminar, că CC. este o societate libaneză de construcţii fondată în anul 1996, care şi-a câştigat reputaţia prin realizarea unor proiecte internaţionale de anvergură, astfel că din 2008, ca o garanţie în ceea ce priveşte integritatea, etica şi buna gestiune a societăţii CC., CCCCCCC., prin BBBB., a devenit acţionar cu 16.66 %, după o procedură de "due diligence" care s-a întins pe o perioadă de trei ani .

S-a mai arătat că CC.. sau directorii acesteia nu fost niciodată condamnaţi penal, iar cifra de afaceri consolidată a societăţii în perioada 2011-2014 a crescut de la aproximativ 80.000.000 dolari până la valoarea de aproape 150.000.000 de dolari.

Referitor la proiectul CL1, s-a prezentat istoricul colaborării dintre CC.. şi inculpatul B., evidenţiindu-se modul cum acesta din urmă, în calitate de director al societăţii S.C. HHH. S.R.L., în cursul lunii iunie din anul 2011, l-a abordat inculpatul R. în cadrul XXX. din Bucureşti, în vederea unei colaborări cu societatea pe anumite proiecte în România în domeniul tratării apelor, societatea S.C. HHH. S.R.L., neavând nici referinţe şi nici competenţa necesară pentru a se ocupa singură de aceste proiecte.

S-a mai arătat că, în 12 decembrie 2011, la propunerea inculpatului B., CC. i-a conferit acestuia un mandat pentru a monitoriza licitaţiile publice care ar fi putut fi de interes pentru CC., iar în luna februarie 2012, inculpatul B., însoţit de inculpata D., s-a prezentat la sediul societăţii CC. pentru a o convinge pe aceasta să participe, cu ajutorul societăţii S.C. HHH. S.R.L., la licitaţiile din România şi pentru a o asigura de competenţele şi de practicile societăţii S.C. HHH. S.R.L., aceasta din urmă declarându-se competentă cu privire la aspectele administrative şi comerciale, lăsând pe seama societăţii CC. S.A. L răspunderea cu privire la aspectele tehnice.

S-a menţionat că, în aceste condiţii, în primul semestru al anului 2012, CC. a participat pe cheltuiala sa la mai multe licitaţii, fără succes la licitaţiile de la Buzău şi Iaşi, iar pentru licitaţiile Câmpina-Plopeni, respectiv Sinaia-Breaza, la insistenţele inculpatului B., a acceptat în cele din urmă să participe, realizând prin intermediul societăţii GGG. studiile aferente, respectiv descrierea tehnică, planurile şi notele de calcul cu sumele aferente celor două staţii.

S-a mai arătat că CC. a acceptat ca societatea I. să participe ca subcontractant la proiectul Câmpina-Plopeni, câştigat la licitaţia din 30 iulie 2013 de societatea Y., iar în ce priveşte proiectul câştigat CL1, I. S.R.L. a refuzat pe parcursul mai multor luni semnarea cu CC. a unui contract detaliat, precum şi deschiderea unui cont comun pe numele celor două societăţi partenere. Acest comportament lipsit de loialitate a determinat un blocaj care a prejudiciat CC. în legătură cu oferta depusă şi care nu permitea începerea efectivă a proiectului, iar, mai mult, RRR., managerul de proiect al proiectului CL1, a luat iniţiativa de a identifica o entitate care să preia partea aferentă societăţii CC. fără ca aceasta să ştie, fiind contactată în acest sens societatea YYYYYYYYY. fără a informa CC.. S-a menţionat că BB. nu a mai invitat CC. la întâlnirile organizate pe proiect şi a impus un cont de trezorerie unic conform solicitării I., care a refuzat principiul plăţilor individualizate sau cel puţin într-un cont comun, aşa cum se practică în mod normal.

S-a arătat că, la sfârşitul lui 2013, având în vedere aceste circumstanţe independente de voinţa sa, CC. a fost constrânsă să cedeze pe nimic munca sa şi studiile sale societăţii Y., partenerii săi refuzând categoric să continue cu aceasta proiectul, iar, prin urmare, societatea Y. a apelat la serviciile biroului de studii tehnice FFFFF., iar BB. a autorizat societatea Y., subcontractant, să deschidă un cont personal Escrow.

S-a susţinut că această situaţie cauzatoare de prejudicii nu a rezolvat chestiunea răspunderii profesionale a societăţii CC., care era încă, din punct de vedere juridic, legată de licitaţie şi care, pe perioada anului 2014, era astfel obligată să ajute societatea Y., fără o contraprestaţie, în executarea obligaţiilor sale, respectiv pentru a se asigura de buna realizare de către aceasta din urmă a obligaţiilor sale contractuale. CC.. nu a avut cunoştinţă de faptul că inculpatul B. era remunerat de către societatea I., acţionând contrar intereselor societăţii CC., fapt ce explică situaţia complicată în care a adus-o oferta închipuită şi depusă de societatea S.C. HHH. S.R.L. în cadrul proiectului CL1.

S-a mai susţinut că CC.. nu a cunoscut niciodată intenţiile reale ale lui B., ancheta penală scoţând la iveală mult mai târziu faptele săvârşite de acesta de la bun început, falsificând documente în detrimentul societăţii CC.

În ce priveşte proiectul CL5, s-a arătat că, în luna iunie 2013, cu ocazia consultării documentelor transferate de către inculpatul B., prin intermediul unui dispozitiv USB, CC. a înţeles că oferea, fără să ştie acest lucru, suport tehnic societăţii Napoca într-o piaţă din România comanditată de societatea AA., motiv pentru care, la data de 3 iulie 2013, CC. a trimis o adresă societăţii AA. şi a informat-o asupra faptului că nu a oferit niciodată suport tehnic societăţii Napoca, iar la data de 22 august 2013, la adunarea organizată la societatea AA., CC. a confirmat faptul că nu a existat niciun acord şi a solicitat explicaţii cu privire la situaţia creată, care era în detrimentul acesteia din urmă.

S-a arătat că, ulterior, prin intermediul consultantului av. PPP., CC. a demarat propria investigaţie şi a adus dovezi incontestabile ale caracterului ilicit al falsurilor produse de inculpatul B. fără ştirea societăţii CC., producând astfel un prejudiciu acesteia şi un beneficiu societăţii Napoca.

S-a mai arătat că, deşi a înştiinţat societatea AA. despre falsuri, aceasta, în loc să anuleze proiectul în curs, a propus CC. să preia locul Napoca, iar la refuzul categoric al CC., AA. a decis să depună o plângere penală împotriva Napoca, pentru a trage la răspundere societăţile Napoca şi CC. cu privire la prejudiciul produs.

În acest context, CC.. a trebuit să îşi apere interesele în faţa justiţiei şi să arate că acest prejudiciu i-a fost atribuit cu rea-credinţă, iar la data de 18 septembrie 2014, societatea AA. a semnat în cele din urmă un acord de mediere cu societatea Napoca şi s-a desistat astfel de solicitările formulate în faţa Tribunalului Sibiu.

S-a mai arătat că, la data de 24 februarie 2014, CC.. a depus o plângere penală împotriva inculpatului B., fiind demarată urmărirea penală şi apoi trimiterea în judecată a acestuia şi a societăţii Napoca pentru faptele arătate mai sus, iar societatea AA. s-a constituit parte civilă în proces la data de 20 aprilie 2015.

S-a arătat că a rezultat că CC. a fost vătămată şi prin aceea că inculpatul B. a produs şi utilizat documente false în dauna acestei societăţi pentru obţinerea, contra unor sume de bani, de fonduri subvenţionate din fonduri europene şi de către statul roman, pentru societatea terţă, Napoca S.A., folosindu-se astfel de renumele CC.

S-a făcut trimitere la cauza Perez c.Franţei soluţionată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la decizia nr. 16/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, la admisibilitatea exercitării acţiunii civile în legătură cu infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

S-a arătat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale referitor la CL5, fiind plăsmuite înscrisuri false în numele CC. de către inculpaţii B. şi D., înscrisuri care au fost folosite de W., iar inculpatul B. a dat declaraţii false în numele CC.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 19 alin. (2), ale art. 20 şi 79 C. proc. pen., art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

Prin precizarea constituirii de parte civilă depusă la fila x, partea civilă CC. a solicitat şi obligarea inculpatelor U. şi V. la plata sumelor solicitate prin constituirea de parte civilă, în solidar cu ceilalţi inculpaţi menţionaţi.

Prin înscrisul depus la dosar la data de 28.05.2020, partea civilă CC. a precizat că renunţă la judecata acţiunii civile formulate împotriva inculpatei U. .

Partea civilă a depus la dosar numeroase înscrisuri, parte dintre acestea redactate în limba engleză şi franceză: plângerea penală formulată de CC. la data de 24 februarie 2014, dovezile de trimitere şi primire, certificat al CC., diplome ale inculpatului O., atestare IFC, bilanţuri CC. (Holding) pentru anul 2011-2012, 2013, 2014, e-mailuri trimise de inculpatul B. şi martorul MMM., mandat S.C. HHH. S.R.L. din data de 12 decembrie 2011, rezervare hotel pe numele inculpatului B., e-mail S.C. HHH. S.R.L. din data de 23 mai 2012, bilete avion pentru inculpaţii O. şi R. din 12 iunie 2012, e-mail S.C. HHH. S.R.L. din data de 15 iunie 2012, e-mail-uri CC. şi GGG. din 30 iulie 2012, e-mail S.C. HHH. S.R.L. din 10 august 2012, e-mail CC. şi GGG. din 5 septembrie 2012, e-mail S.C. HHH. S.R.L. din 19 decembrie 2012, contract S.C. NNN., e-mail OOO. din 22 ianuarie 2013, Contract I. S.R.L. - HHH., corespondenţă CC. către AA. din 3 iulie 2013, e-mail din 20 august 2013 de la OOO., e-mail OOO. din 1 octombrie 2013, e-mail din 23 octombrie 2013 de la dl. PPP. către AA., e-mail de la OOO. către CC. din 19 noiembrie 2013, e-mail de la CC. către AA. din 6 decembrie 2013, hotărârea nr. 2955/CA/2014 de la Tribunalul Sibiu din data de 2 decembrie 2014, declaraţia reprezentantului persoanei vătămate CC. din 7 august 2014. O parte din documentele redactate în alte limbi au fost depuse în traducere în limba română la filele x, vol. 6.

Partea civilă CC. a mai depus la dosar note scrise şi înscrisuri aferente, privitoare la aspecte referitoare la autentificarea actelor în Liban, note de şedinţă, prin care a răspuns la precizările S.C. AA. de la filele x, la care s-a ataşat adresa emisă de Agenţia Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice către CC. prin care se comunică faptul că urmare a sesizării formulate de CC. înregistrate sub nr. x/25.10.2013, aspectele semnalate cu privire la procedura de atribuire iniţiată sub nr. x/5.10.2012 de S.C. AA. vor face obiectul unei proceduri de supraveghere care va fi inclusă într-un plan de control viitor; alte note scrise

La dosar instanţă, partea civilă CC. a depus o serie de înscrisuri: un articol de presă cu privire la participarea Băncii Mondiale la capitalul societăţii CC., top x al întreprinderilor libaneze din 1997, un extras din revista ZZZZZZZZZ.,1993, scrisori de mulţumire adresate CC. din partea clienţilor în anii 2017,2011, mulţumiri adresate CC. din partea Statului libanez în anul 1999 şi din partea Statului algerian în anul 2010, un articol şi o diplomă internaţională privind proiectul industrial al anului 2016 acordat la Summit-ul Leadership în construcţii, un articol din presa iordaniană, martie 2015, notificarea AA. adresată societăţii CC. şi datată din 13 decembrie 2013, procesul-verbal de mediere, din data de 18.09.2014, încheiat între AA. şi Societatea de asigurări EE., sentinţa Tribunalului Sibiu privind pe AA., Napoca, EE. şi CC., articole din presa română, două refuzuri de finanţare din partea HSBC pentru a doua parte a proiectului AAAAAAAAAA. şi, respectiv, pentru a doua parte a proiectului BBBBBBBBBB., răspunsurile societăţii CC. la somaţiile băncii HSBC (2015) şi ale CCCCCCCCCC. (2017), somaţia BEI (Banca Europene de Investiţii), 2017, somaţia societăţii DDDDDDDDDD., 2017.

A fost audiată partea civilă CC. prin reprezentant EEEEEEEEEE., declaraţia acesteia fiind consemnată la dosar instanţă, în cuprinsul declaraţiei fiind consemnate aspecte similare celor din constituirea de parte civilă şi notele scrise depuse anterior.

La dosar instanţă, CC. a depus concluzii scrise.

În privinţa acţiunii civile exercitate de partea civilă CC. instanţa a arătat următoarele:

Conform art. 19 alin. (1) C. proc. pen. ("Obiectul şi exercitarea acţiunii civile"), acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, iar potrivit art. 19 alin. (2) C. proc. pen., acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente. Persoana vătămată este, potrivit art. 79 C. proc. pen., persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală, iar partea civilă este, potrivit art. 84 C. proc. pen., persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal.

Din aceste texte legale a rezultat că prejudiciile a căror reparare poate fi solicitată pe calea acţiunii civile exercitate în procesul penal trebuie să fie suferite de persoana vătămată exclusiv ca urmare a săvârşirii faptelor ce formează obiectul cauzei penale, iar îndeplinirea celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ. trebuie analizată tot prin raportare la aceste fapte.

Având în vedere infracţiunile ce formează obiectul prezentei cauze, s-a reţinut că CC. are calitatea de persoană vătămată în raport de infracţiunile de fals în înscrisuri săvârşite de inculpaţii B. şi D. prin falsificarea semnăturii inculpatului O., directorul CC., şi a ştampilei CC., precum şi prin falsificarea semnăturii şi ştampilei traducătorului autorizat RRRR., în raport de infracţiunile prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 (care au absorbit infracţiunea de uz de fals în ce priveşte înscrisurile falsificate care aparent proveneau de la CC.), de faptele de abuz în serviciu pentru care a fost trimisă în judecată inculpata U. în legătură cu legalizarea semnăturii traducătorului pe traducerile procurilor aparent emanând de la CC., toate atât în legătură cu CL1, cât şi în legătură cu CL5, precum şi în raport de infracţiunile de abuz în serviciu săvârşite de inculpata V., prin autentificarea angajamentelor de susţinere tehnică din partea CC. pentru CL5.

Instanţa a arătat că CC., în virtutea principiului disponibilităţii, s-a constituit parte civilă faţă de inculpaţii B., D., W., V. şi U., renunţând la judecata acţiunii civile în privinţa acestei ultime inculpate. Sumele solicitate global de partea civilă CC. au fost de 1.000.000 euro, dune morale şi 150.000 RON, daune materiale, nediferenţiat în raport de CL1 şi CL5.

Având în vedere faptele ce formează obiectul prezentei cauze şi în raport de care CC. are calitatea de persoană vătămată, ţinând seama şi de persoanele împotriva cărora CC. a înţeles să exercite acţiunea civilă, un prim aspect evidenţiat a fost acela că situaţia eventualelor prejudicii încercate de CC. este complet diferită în raport de CL5 (Ocna Sibiului) faţă de CL1 (Sinaia-Breaza).

Dacă în raport de CL5 probaţiunea administrată a dovedit că CC. şi reprezentanţii săi au fost complet străini de participarea la licitaţie, iar din primul moment în care au descoperit, în format electronic, procura în baza căreia inculpatul B. avea dreptul să acorde, în numele CC., susţinere tehnică W. S.A. şi au avut suspiciuni de fals, au acţionat în vederea descoperirii falsurilor, apoi a aducerii acestora la cunoştinţa W. S.A. şi S.C. AA. în vederea înlăturării oricărei responsabilităţi a CC. în ce priveşte executarea contractului şi, în final, au formulat plângerea penală împotriva inculpatului B., fiind evident că CC. s-a considerat vătămată (şi a fost vătămată) prin aceste fapte, s-a constatat că situaţia este total diferită în raport de CL1.

Astfel, deşi CC. şi inculpaţii O. şi R. (care acţiona în colaborare cu CC. şi a primit ulterior încheierii CL1 şi o împuternicire cu caracter general dată de această societate) nu au avut cunoştinţă de falsurile comise de inculpaţii B. şi D., având reprezentarea faptului că acest inculpat acţionase cu depăşirea puterilor conferite prin împuternicirea cu caracter general dată în anul 2011, CC., prin reprezentantul legal (care l-a mandatat pe FFFF.), a acceptat încheierea contractului de achiziţie publică în asociere cu I. S.R.L., asumându-şi consecinţele juridice care decurgeau din acesta. Dacă ar fi făcut verificări amănunţite în ce priveşte documentele depuse de inculpatul B. la dosarul de licitaţie, CC. ar fi putut descoperi falsurile şi ar fi avut posibilitatea de a refuza încheierea contractului de achiziţie publică în asociere cu I. S.R.L. Acesta era însă un proiect pe care CC. dorea să îl execute, existând şi o colaborare anterioară licitaţiei între inculpaţii R., B. şi martorul ZZ. în vederea întocmirii documentaţiei pentru licitaţie pregătite de GGG. pentru CC., motiv pentru care, deşi se ştia că inculpatul B. adusese modificări documentaţiei tehnice prin adăugarea digestoarelor, fără acceptul inculpatului R., s-a mers mai departe de către CC. cu încheierea contractului de achiziţie publică.

Prin urmare, deşi au existat mai multe documente falsificate de inculpaţii B. şi D. care au fost depuse la dosarul de licitaţie în baza căruia a fost adjudecat CL1 de asocierea I. S.R.L. - CC., s-a reţinut că acceptarea încheierii contractului de achiziţie publică de către CC. în asociere cu I. S.R.L., urmată de încheierea acestui contract, exclude în mod categoric posibilitatea ca CC. să fi suferit vreun prejudiciu ca urmare a falsificării şi folosirii înscrisurilor falsificate care aparent proveneau de la această societate sau a declaraţiilor date de inculpatul B. în numele acestei societăţi. Înscrisurile falsificate nu au produs niciun alt efect juridic decât efectele juridice asumate de CC. prin acceptarea încheierii contractului de achiziţie publică în asociere cu I. S.R.L. (şi aceasta după semnarea contractului de asociere autentificat de către FFFF. care avea procură pentru a acţiona în numele CC.). CC. putea alege să nu semneze contractul de asociere autentificat şi să nu ratifice acordul de asociere încheiat, în viziunea inculpatului O. şi a CC., cu depăşirea puterilor conferite prin procura generală.

S-a constatat că toate acţiunile care intră în conţinutul faptelor care formează obiectul prezentei cauze raportat la perioada ulterioară încheierii CL1 nu au adus vreo vătămare CC. Dimpotrivă, prin rechizitoriu, inculpaţii O. şi R. au fost trimişi în judecată pentru faptele legate de încheierea contractelor cu S.C. Y. în dauna BB., raportat la acestea fiind exclusă calitatea de persoana vătămată a CC.

Mai mult, prin rechizitoriu s-a reţinut în sarcina inculpatului O. ca şi componentă a infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi faptul că, alături de inculpatul R., a comis fapte prin care s-ar fi validat rezultatul licitaţiei pentru CL1, reţinându-se că ar fi contribuit la folosirea de documente false. Aceste împrejurări au fost infirmate de probaţiunea administrată, dar, raportat la faptele care formează obiectul judecăţii, tot nu au putut atrage calitatea de persoană vătămată a CC., dată fiind semnarea de către această societate a contractului de asociere autentificat.

Instanţa a arătat că, prin urmare, toate prejudiciile invocate de CC. ca fiindu-i produse în legătură cu CL1 nu au fost cauzate prin infracţiunile ce formează obiectul prezentei cauze, neputându-se cere repararea acestora pe calea exercitării acţiunii civile în prezenta cauză, raportat la prevederile art. 19 şi art. 79 C. proc. pen.

În această categorie intră, cu titlu exemplificativ, prejudiciile invocate de CC. ca fiind produse în legătură cu propunerea de încheiere a contractului de consultanţă cu S.C. NNN. S.R.L., cu refuzul semnării contractului de proiectare cu S.C. FFFFF. S.R.L. (contract care a fost însă semnat de I. S.R.L.), cu problemele întâmpinate în relaţia cu I. S.R.L. (legate de inexistenţa unui cont comun şi de lipsa contractului de asociere detaliat), cu subcontractarea către S.C. Y., etc.

Cât priveşte efectele negative ale mediatizării prezentului proces penal invocate de partea civilă CC., instanţa a constatat că acestea privesc exclusiv CL1, în legătură cu care s-a reţinut prin rechizitoriu implicarea inculpatului O., dar şi a inculpatului R. în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000. Astfel, partea civilă a depus la dosar comunicatul de presă al Direcţiei Naţionale Anticorupţie privitor la trimiterea în judecată dispusă prin rechizitoriul din prezenta cauză, în care sunt menţionaţi inculpaţii O. şi R., iar din cuprinsul comunicatului a reieşit implicarea inculpaţilor O. şi R. doar în legătură cu CL1, deoarece privitor la CL5, din cuprinsul aceluiaşi comunicat, a rezultat în mod clar că societatea libaneză a fost victima infracţiunilor de fals săvârşite de inculpatul B., astfel că nu avea cum să fie afectată imaginea societăţii libaneze în legătură cu aceste ultime fapte . La fel, şi dosarul având ca obiect propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor O. şi R. cu privire la care s-a depus extrasul de pe portalul instanţelor judecătoreşti în care se menţionează soluţia de admitere a acestei propuneri, a avut la bază tot faptele imputate inculpaţilor O. şi R. în legătură cu CL1 . Articolele de presă depuse la dosar instanţă au la bază tot comunicatul Direcţiei Naţionale Anticorupţie privitor la trimiterea în judecată a inculpaţilor O. şi R., modul în care jurnaliştii au creat anumite legături între inculpaţi neavând legătură cu faptele descrise în rechizitoriu. La fel, şi refuzul finanţării CC. de către HBSC şi somaţiile primite de această societate de la BEI (Banca Europeană de Investiţii) şi DDDDDDDDDD. au la bază tot articolele de presă apărute ca urmare a comunicatului de presă al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi deci acuzaţiile aduse inculpatului O., în calitatea sa de director general al CC., în legătură cu CL1, partea civilă însăşi menţionând în cuprinsul declaraţiei date şi al concluziilor scrise, în mod repetat, că astfel s-a adus atingere reputaţiei şi credibilităţii CC. în mediul de afaceri.

S-a mai menţionat, în legătură cu CL1, că, deşi inculpatul O. a fost achitat pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) C. pen., această împrejurare nu poate determina reţinerea vreunui prejudiciu în dauna părţii civile CC. a cărui reparare să se poată face în prezenta cauză, raportat la prevederile art. 19 C. proc. pen., care limitează sfera acţiunilor civile ce pot fi exercitate în procesul penal.

Prin urmare, instanţa a constatat că, raportat la CL1, nu există vreun prejudiciu care să fi fost cauzat părţii civile CC. prin faptele care formează obiectul judecăţii şi a cărui reparare să poată fi dispusă în prezenta cauză.

Referitor la prejudiciile invocate de CC. în legătură cu faptele aferente CL5, instanţa a arătat următoarele:

1. Primul prejudiciu invocat de partea civilă CC. este un prejudiciu material direct, constând în cheltuielile ocazionate părţii civile pentru investigarea şi descoperirea faptelor care au prejudiciat-o în mod direct şi, mai apoi, pentru realizarea apărării în dosarul în care a fost acţionată în judecată, urmare a faptelor de fals, în calitate de pretins terţ susţinător tehnic, pretinzându-i-se acoperirea unor prejudicii derivate din raporturi juridice la care nu a consimţit; s-a arătat că, în acest context, persoanele însărcinate de partea civilă au efectuat investigaţii ample în vederea descoperirii infracţiunilor săvârşite în dauna părţii civile, au asigurat apărarea societăţii în procedurile administrative şi civile (au contactat notarii şi au purtat corespondenta cu aceştia, au contactat S.C. AA., au trimis şi răspuns la notificări către şi faţă de instituţiile şi organismele implicate, etc.).

Instanţa a constatat că acest prejudiciu nu este dovedit, nefiind depusă la dosar nicio chitanţă, bon fiscal sau orice alt înscris care să dovedească efectuarea acestor cheltuieli, deşi efectuarea demersurilor invocate de partea civilă este certă.

2. Al doilea prejudiciu invocat de partea civilă CC. este cel de imagine, din cauza utilizării frauduloase a prestigiului societăţii şi experienţei sale, arătându-se că experienţa şi buna reputaţie a CC. au fost instrumentate de către Napoca S.A. pentru a obţine acest contract, ce i-ar fi permis să obţină un beneficiu fraudulos de cca. 200.000 euro, în condiţiile în care valoarea proiectului era de 2 milioane euro, iar profitul previzionat era de 10-15%, conform estimărilor comerciale.

3. Al treilea prejudiciu invocat de partea civilă CC. are în vedere faptul că partea civilă a trebuit să suporte consecinţele unui act pe care nu l-a consimţit. S-a arătat că susţinerea tehnică este un element determinant în obţinerea unui contract, un act juridic cu consecinţe grave în condiţiile în care societăţii care oferă susţinerea tehnică i se poate cere să suplinească neîndeplinirea sau îndeplinirea neconformă a obligaţiilor de către societatea care execută contractul. S-a mai arătat că, întrucât societatea Napoca S.A. nu a realizat niciodată un proiect similar, era de aşteptat ca răspunderea CC. sa poată fi angajată în orice moment pe parcursul executării contractului, iar în pofida măsurilor de precauţie luate de CC. pentru a informa părţile interesate, riscul anticipat s-a produs în cele din urmă, în 31.12.2013, S.C. AA. somând partea civilă să îndeplinească obligaţiile contractuale ale societăţii Napoca S.A. şi să execute toate lucrările asumate de aceasta. S-a mai arătat că CC. a fost dată în judecată de către AA. S.A. în cadrul unui dosar pentru acoperirea unui prejudiciu derivat din contractul CL5. S-a menţionat că, în cele din urmă, CC. a fost scoasă din cauză întrucât a intervenit o tranzacţie ce a fost semnată cu Napoca S.A., act pe care partea civilă nu l-a semnat.

4. Al patrulea prejudiciu invocat de partea civilă CC., considerat un prejudiciu financiar direct şi indirect, cel mai durabil şi caracterizat, a fost consecinţa implicării CC. într-un dosar penal aflat pe rolul autorităţilor judiciare române, împrejurare despre care s-a arătat că aduce atingere reputaţiei părţii civile şi afectează în mod grav şi durabil bunul mers al societăţii. S-a arătat că acest dosar a fost mediatizat pe larg, încă din 2014, dovadă fiind numeroasele articole din ziare şi din presa electronică cu privire la prezenta procedură judiciară penală, iar o atare împrejurare a dăunat semnificativ reputaţiei internaţionale a CC., stârnind îngrijorări în cercul partenerilor comerciali, ce au fost uşor diseminate urmare a rapidităţii cu care circulă astăzi informaţia. S-a arătat că prejudiciul nu este neapărat legat de piaţă europeană, de executarea unui proiect în Europa, CC. lucrând cu bănci europene şi non-europene, cu parteneri europeni şi non-europeni, iar toţi aceştia au departamente de informare ce accesează datele publice oferite în mediul electronic, consultând deopotrivă portalul instanţelor şi ziarele din România.

Dacă în ce priveşte al patrulea prejudiciu invocat de partea civilă instanţa a constatat că nu s-a putut produce niciun fel de prejudiciu (de imagine sau de altă natură) CC. ca urmare a mediatizării faptului că, în raport de CL5, această societate a fost victima unor infracţiuni de fals, în ce priveşte cel de-al doilea şi al treilea prejudiciu, instanţa a apreciat că este dovedită existenţa lor, urmând a analiza şi îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale a inculpaţilor.

Prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă a fost cauzat de inculpaţii B. şi D., care au falsificat procurile prin care inculpatul B. era împuternicit să acorde susţinere tehnică W. S.A., precum şi alte documente aparent emanând de la CC., care trebuiau în mod obligatoriu depuse la dosarul de licitaţie, iar de inculpatul B. şi prin declaraţiile date în mod fals în numele CC. şi prin angajamentele de susţinere tehnică asumate, la datele de 27.11.2012 şi 18.12.2012, în numele CC. în faţa inculpatei V.. Şi inculpata V. a contribuit la crearea acestui prejudiciu prin autentificarea, cu încălcarea dispoziţiilor legale, a celor două angajamente de susţinere tehnică şi profesională date de inculpatul B. în numele CC., acestea fiind documente indispensabile pentru atribuirea CL5 W. S.A., care nu îndeplinea altfel condiţia experienţei similare cerută prin fişa de date a licitaţiei.

În privinţa inculpatei W., a cărei obligare la repararea prejudiciului s-a solicitat, alături de inculpaţii B., D. şi V., instanţa a arătat că probaţiunea administrată a dovedit faptul că inculpatul E., reprezentantul W. S.A., nu ştia că documentele depuse de inculpatul B. la dosarul de licitaţie care atestau susţinerea tehnică din partea CC. erau false, acesta acţionând fără vinovăţie, situaţia fiind identică în privinţa inculpatei W., a cărei răspundere civilă nu poate fi disociată de cea a inculpatului E., care a acţionat în numele şi interesul său (în acest sens instanţa făcând trimitere la analiza pe larg a materialului probator referitor la CL5). Prin urmare, susţinerile părţii civile CC. în sensul că W. s-a folosit, în cunoştinţă de cauză, de numele şi referinţele CC., au fost infirmate de probele administrate. Mai mult, probaţiunea a demonstrat că de existenţa falsurilor nu a avut cunoştinţă niciun angajat al W. S.A.

În absenţa susţinerii tehnice din partea CC., inculpata W. nu ar fi îndeplinit condiţiile de eligibilitate pentru participarea la licitaţia pentru CL5, dar această împrejurare nu a putut determina, în absenţa oricărei culpe, antrenarea răspunderii civile delictuale a societăţii. Mai mult, neştiind de existenţa falsurilor, s-a apreciat că inculpaţii E. şi W. au fost induşi în eroare de inculpatul B., care le-a prezentat ca adevărată împrejurarea mincinoasă a existenţei susţinerii tehnice din partea părţii civile CC., folosind în acest scop inclusiv înscrisuri autentificate, astfel că, şi pentru acest considerent, nu s-a pus problema antrenării răspunderii civile delictuale a W. S.A. faţă de CC. În plus, după ce falsurile au fost aduse la cunoştinţa conducerii inculpatei W. de către martorul HHHHH., în speţă martorului JJJJJJ., directorul general, inculpata nu a efectuat niciun demers care să fi putut produce vreun prejudiciu CC., simpla atitudine pasivă (la care s-a referit partea civilă) neavând aptitudinea de a determina vreun prejudiciu. Inculpata W. nici nu putea face nimic pentru a determina ieşirea CC. din raportul juridic în care fusese antrenată, neputând modifica unilateral contractul de achiziţie publică, neputând promova vreo acţiune în justiţie prin care să se constate nulitatea actelor care dovedeau susţinerea tehnică din partea acestei societăţi (un astfel de demers fiind firesc să fi aparţinut CC.) şi neputând avea vreun interes în a-şi produce sieşi vreun prejudiciu ca urmare a unor astfel de demersuri. Practic, W. a ajuns să fie la mijloc, între S.C. AA. şi CC., fără a dispune de posibilitatea rezolvării problemei generate de folosirea înscrisurilor false care atestau susţinerea tehnică din partea CC.

Cât priveşte adresa nr. x/16.08.2012 emisă de W. către S.C. AA., ca răspuns la solicitarea formulată de aceasta ca urmare a notificării transmise de CC. S.R.L. prin care se aducea la cunoştinţă că CC. nu a acordat societăţii clujene susţinere tehnică pentru CL5 şi că procura în acest sens poate fi falsă, instanţa a arătat că W. a comunicat faptul că a beneficiat de susţinerea tehnică din partea CC., că documentele din partea CC. au fost prezentate "în original şi depuse odată cu oferta de calificare prin intermediul d-lui B., care a prezentat în documentele de calificare împuternicirea tradusă şi autentificată cu încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului nr. 4819/27.11.2012, de către P.F. RRRR. - traducător autorizat Ministerul Justiţiei aut. nr. 2184/19999 şi, respectiv, de către un notar public U., acest document depunându-se în original în documentele de calificare ale terţului susţinător CC. şi cu legalizarea de semnătură de către inculpata U.". S-a mai arătat că, prin acest document, inculpatul B. era împuternicit să semneze angajamentul ferm de susţinere tehnică a ofertantului, iar traducătorul a certificat exactitatea traducerii în conformitate cu înscrisul care îi fusese prezentat, acest document fiind depus la dosarul de licitaţie. Instanţa, în dezacord cu partea civilă CC., a arătat că W. a formulat răspunsul prin raportare la documentele care fuseseră aduse de inculpatul B., iar ceea ce s-a depus la W., în original, era traducerea procurii în limba română, aşa cum reiese şi din răspuns, şi nu procura falsificată în limba franceză. În plus, caracterul fals al procurii nefiind dovedit în mod cert până la acel moment, nu a putut fi împărtăşită susţinerea în sensul că W. ar fi comunicat aspecte necorespunzătoare realităţii prin adresa menţionată sau că ar fi acoperit falsurile şi că, pe cale de consecinţă, ar fi cauzat părţii civile vreun prejudiciu. Traducerea procurii (cu privire la care se legalizase semnătura traducătorului) nu avea, prin absolut nimic, aparenţa unui înscris fals, situaţia fiind identică şi în ce priveşte angajamentul de susţinere tehnică şi profesională dat în fals de inculpatul B. în numele CC. pe baza celei de-a doua procuri falsificate, tradusă şi cu legalizarea semnăturii traducătorului, ca urmare a solicitărilor de clarificare formulate de partea civilă S.C. AA.

Instanţa a arătat că probaţiunea administrată a dovedit faptul că problemele apărute cu ocazia executării CL5 între W. şi S.C. AA. nu aveau legătură cu CC., iar neexecutarea lucrărilor şi neîntocmirea proiectului tehnic în sensul celui solicitat de Inginer au avut scopul de a determina obligarea părţii civile CC. la executarea contractului în locul societăţii clujene.

S-a reţinut că faptul că CC. nu a fost invitată la şedinţele de progres de la S.C. AA. nu reprezintă o dovadă a relei-credinţe a inculpatei W., deoarece terţul susţinător nu este implicat în executarea contractului decât dacă şi în măsura în care ofertantul nu îşi îndeplineşte propriile obligaţii.

Rezoluţiunea CL5, la data de 31.12.2014, a fost urmarea faptului că S.C. AA. a considerat că W. nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi a faptului că CC., invocând falsurile comise în numele său, a refuzat să execute, la cererea S.C. AA., contractul de lucrări în locul W. S.A.

Promovarea acţiunii în justiţie de către S.C. AA., prin care a solicitat obligarea W. S.A. şi a CC. la plata penalităţilor aferente perioadei în care nu s-a executat contractul nu a fost rezultatul unei conduite culpabile a W. S.A. cu acest scop. Mai mult, W. a formulat o acţiune civilă înregistrată sub nr. x/2014 la Tribunalul Sibiu pentru constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al S.C. AA., pentru suma de 542.055,87 RON, judecarea cauzei fiind suspendată până la soluţionarea prezentei cauze.

Raportat la argumentele invocate de partea civilă CC. în constituirea de parte civilă, instanţa a arătat că sunt întemeiate cele care justifică faptul că aceasta a suferit un prejudiciu de imagine, ca urmare a utilizării frauduloase a documentelor aparent emise de aceasta, prejudiciu care s-a întins de la momentul falsificării documentelor, în luna decembrie 2012, şi până la momentul încetării ultimului demers care a privit CC., respectiv data pronunţării sentinţei prin care Tribunalul Sibiu a luat act de renunţarea la judecată a părţii civile S.C. AA. în cauza în care solicitase obligarea acestei societăţi (în solidar cu W. şi S.C. EE. şi Reasigurare S.A.) la plata de penalităţi în sumă de aproximativ 540.000 RON.

Aşa cum a rezultat din numeroasele înscrisuri depuse la dosar şi menţionate mai sus, CC. este o societate care, la momentul falsificării înscrisurilor, era în fiinţă de peste 50 de ani, avea ca acţionar CCCCCCC., realizase lucrări de mari dimensiuni în domeniul epurării apei (şi nu numai) în mai multe state, bucurându-se de o reală apreciere din partea acestor state, precum şi a organizaţiilor care activau în domenii de activitate similare.

Experienţa similară a CC. a constituit factorul determinant pentru atribuirea CL5 inculpatei W., în absenţa susţinerii tehnice din partea societăţii libaneze cea dintâi societate neîndeplinind condiţiile de eligibilitate, aşa cum reiese din chiar raportul procedurii .

Dincolo de acţiunea de folosire frauduloasă a numelui şi experienţei similare a CC. pentru câştigarea CL5, în urma semnării contractului de către W. şi S.C. AA., aceasta a ajuns să fie parte a unui raport juridic neconsimţit şi să aibă obligaţii proprii faţă de S.C. AA. Chiar dacă aceste obligaţii aveau un caracter subsidiar, devenind active doar în situaţia în care W. nu executa contractul, iar S.C. AA. îi solicita să-l execute în locul acesteia, partea civilă CC. era expusă riscului de a fi obligată să efectueze lucrări pe care, aşa cum rezultă şi din e-mailul trimis de inculpatul R. martorului HHHHH., le considera subevaluate, dincolo de faptul că rămăsese un termen foarte scurt pentru executare din cel prevăzut în contract (doar 8 luni din cele 15), iar documentaţia era considerată extrem de amplă şi era necunoscută, astfel că o preluare a executării implica producerea de prejudicii materiale pentru societatea libaneză.

În plus, în acord cu partea civilă CC., instanţa a arătat că probaţiunea administrată (analizată pe larg cu ocazia prezentării CL5) a dovedit că aceasta, imediat după ce a descoperit procura falsificată prin care inculpatul B. era împuternicit să acorde susţinere tehnică W. S.A., a făcut toate demersurile pentru a evita producerea în continuare a prejudiciului şi amplificarea acestuia, precum şi posibilitatea materializării riscului la care era expusă, acela al obligării sale la executarea unor obligaţii la care nu a consimţit. Astfel, prin intermediul inculpatului R., a transmis inculpatului B. solicitarea de a recunoaşte în faţa părţii civile S.C. AA. faptul că CC. nu a acordat niciodată susţinere tehnică W. S.A. (fără ca inculpatul B. să dea curs acestei solicitări), a făcut demersuri pentru obţinerea de la traducător şi de la notari a documentelor care priveau CC., a notificat W., S.C. AA. şi ANRMAP cu privire la existenţa falsurilor, şi-a trimis reprezentanţi (consultantul HHHHH. şi avocatul PPP.) la sediul S.C. AA. pentru a lămuri situaţia, iar după ce, în pofida acestor acţiuni, S.C. AA. i-a solicitat, la data de 13.12.2014, să execute CL5 în locul W. S.A., CC. a formulat, la data de 26.02.2014, plângerea penală împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals.

Cu toate acestea, CC. a fost chemată în judecată la data de 30.07.2014, ca pârâtă, alături de W. şi de S.C. EE. şi Reasigurare S.A., în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu, în care reclamanta S.C. AA. a solicitat obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei de 542.055,87 RON, reprezentând penalităţi de întârziere în transmiterea Graficului de execuţie, calculate până la data de 13 decembrie 2013 aferente CL5 . În acest dosar, urmare a faptului că societatea de asigurare a achitat către S.C. AA. suma solicitată, la data de 01.10.2014, reclamanta S.C. AA. Sibiu a renunţat la judecată, iar prin sentinţa civilă nr. 2955/CA/2014 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 2.12.2014, s-a luat act de renunţarea la judecată . După acest moment nu a mai avut loc niciun demers şi nicio procedură judiciară îndreptată împotriva CC. care să fi avut la bază obligaţii ale acestei societăţi derivând din susţinerea tehnică pentru W.

Privitor la admisibilitatea acţiunii civile în prezenta cauză, instanţa, în acord cu partea civilă CC., a arătat următoarele:

Conform art. 1349 C. civ. ("Răspunderea delictuală"):

"(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral".

Conform art. 1357 alin. (1) C. civ. ("Condiţiile răspunderii"):

"Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare".

Conform art. 1391 alin. (6) C. civ. ("Repararea prejudiciului nepatrimonial"):

"Dispoziţiile art. 253 - 256 rămân aplicabile".

Conform art. 253 alin. (4) C. civ. ("Mijloace de apărare"), persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Conform art. 257 C. civ. ("Apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice"), dispoziţiile titlului V privind apărarea drepturilor nepatrimoniale se aplică prin asemănare şi drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice.

Denumirea persoanei juridice este un atribut de identificare a acesteia, conform art. 226 C. civ.

S-a reţinut că persoana fizică are posibilitatea, dincolo de acţiunile în justiţie prin care să ceară încetarea atingerii nelegitime a dreptului la nume, în situaţia uzurpării în tot sau în parte a numelui său (art. 254 alin. (2) C. civ.), de a cere despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial conform art. 253 alin. (4) C. civ., astfel că, în baza art. 257 C. civ., şi persoana juridică are dreptul de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat prin uzurparea denumirii sale.

Fără a mai relua prevederile art. 19, art. 79 şi art. 84 C. proc. pen., având în vedere cele expuse, instanţa a constatat că partea civilă CC. a fost vătămată prin falsificarea de către inculpaţii B. şi D. a înscrisurilor aparent emanând de la ea, prin autentificarea de către inculpata V., cu încălcarea legii, a angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională date de inculpatul B. în numele CC. pentru W., acţiuni urmate de folosirea tuturor acestor înscrisuri în procedura de licitaţie, de atribuirea CL5 W. S.A., de încheierea contractului de achiziţie publică prin care CC. a dobândit calitatea de terţ susţinător cu obligaţiile aferente, vătămarea producându-se până la momentul încheierii procesului civil ce a format obiectul dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu. Aşa cum s-a arătat, dincolo de acest moment, nu mai există vreo acţiune prin care CC., în calitatea de persoană vătămată din prezenta cauză, raportat la CL5, să fi suferit vreo vătămare.

Cu privire la admisibilitatea acţiunii civile având ca obiect obligarea la plata de daune materiale şi morale în cazul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a fost formulată o sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin decizia nr. 16/2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală respingând sesizarea, ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 29/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a stabilit, în interpretarea dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (actual art. 335 C. pen.), că instanţa învestită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere nu va soluţiona şi acţiunea civilă exercitată de proprietarul sau deţinătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârşirii infracţiunii rutiere.

În esenţă, în motivarea acestei decizii s-a arătat că atunci când sesizarea instanţei penale este făcută doar cu judecarea infracţiunii de conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, infracţiune care prin natura ei nu este generatoare de prejudiciu, persoana vătămată, prin efectele altor acte ale inculpatului, comise cu aceeaşi ocazie, nu este îndreptăţită să se constituie parte civilă în cauza respectivă şi să alăture acţiunea sa civilă celei penale, iar a considera altfel ar însemna să se admită posibilitatea exercitării şi alăturării oricărei acţiuni civile la acţiunea penală, fără să decurgă din aceasta, ceea ce ar fi contrar principiilor ce guvernează procesul penal.

Prin decizia nr. 43/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a stabilit că instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările şi completările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, urmând a pronunţa respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii civile.

În esenţă, motivarea acestei soluţii a avut la bază faptul că, în cazul infracţiunilor reglementate de dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, situaţia-premisă este dată de existenţa unui raport juridic de natură contractuală în care cecul, ca instrument de plată, reprezintă o garanţie a îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitori prin contractele comerciale încheiate, iar în cazul săvârşirii unor astfel de fapte, prejudiciul cauzat creditorului-parte vătămată este determinat de neexecutarea obligaţiei asumate de către debitorul-inculpat prin contractul comercial încheiat, iar nu de emiterea ulterioară a cecului cu încălcarea legii penale, fiind firesc, deci, ca în asemenea cauze, pentru acoperirea prejudiciului suferit, creditorii să aibă la dispoziţie numai acţiunea civilă separată, izvorâtă din contract, iar nu şi acţiunea civilă întemeiată pe răspunderea delictuală, care poate fi alăturată celei penale.

Deşi prin Decizia de îndrumare nr. 1/1968 Tribunalul Suprem a statuat că infracţiunile de pericol nu sunt cauzatoare de prejudicii prin ele însele şi, ca atare, în cazul unor asemenea infracţiuni, instanţa învestită cu judecarea acţiunii penale nu este competentă să soluţioneze şi acţiunea civilă alăturată celei penale, tot instanţa supremă şi-a nuanţat poziţia şi a arătat că "împrejurarea că existenţa infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals nu este condiţionată de producerea unor vătămări materiale nu exclude posibilitatea ca, în fapt, ele să fie generatoare de daune, fie în mod exclusiv, fie angrenate într-o antecedenţă cauzală complexă şi, ca atare, nu se poate nega părţii vătămate dreptul de a exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal, împotriva autorului lor, deoarece - în asemenea situaţie - acţiunea civilă îşi are izvorul în aceleaşi fapte materiale ca şi acţiunea penală, iar aceste fapte materiale constituie infracţiuni" (Tribunalul Suprem, secţia penală, Decizia nr. 1.527/1974, V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969 - 1975, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1977, pag 26).

Considerentele ultimei decizii menţionate se aplică, în opinia instanţei de fond, şi în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sau fals material în înscrisuri oficiale urmată de folosirea efectivă a înscrisului, iar raportat la starea de fapt reţinută în prezenta cauză, consecinţele folosirii înscrisurilor falsificate de inculpaţii B. şi D., precum şi a angajamentelor de susţinere tehnică (date în baza procurilor falsificate) autentificate de inculpata V., toate privitoare la CL5, au constat, dincolo de naşterea unor raporturi juridice, în producerea unor prejudicii de ordin nepatrimonial ca urmare a folosirii fără drept a denumirii părţii civile CC. Temeiul legal al obligaţiei de a repara prejudiciul nepatrimonial constând în atingerea adusă dreptului la nume prin folosirea frauduloasă a acestuia rezidă în prevederile art. 257, art. 253 alin. (4) şi art. 1391 alin. (6) C. civ.. În privinţa inculpatei V., instanţa a reţinut că autentificarea, cu încălcarea prevederilor legale, a celor două angajamente de susţinere tehnică şi profesională, fără a solicita procura specială şi autentică inculpatului B., faptă ce constituie infracţiunea de abuz în serviciu, a contribuit decisiv, alături de falsificarea şi folosirea înscrisurilor falsificate, la crearea prejudiciului nepatrimonial prin folosirea fără drept a denumirii părţii civile CC.

S-a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale cu privire la toţi trei inculpaţii menţionaţi, existând faptele ilicite ale acestora (indicate mai sus), vinovăţia lor sub forma intenţiei, prejudiciul nepatrimonial, precum şi raportul de cauzalitate între fapte şi prejudiciu.

La evaluarea prejudiciului nepatrimonial încercat de partea civilă CC. instanţa a avut în vedere şi faptul că însăşi partea civilă a precizat că partea cea mai consistentă a prejudiciului moral, evaluat global la suma de 1.000.000 euro pentru CL1 şi CL5 şi prin raportare la toate categoriile de prejudicii nepatrimoniale invocate de partea civilă, a fost urmarea mediatizării prezentului dosar penal (aspecte redate pe larg şi în cuprinsul notelor scrise şi al concluziilor scrise depuse de partea civilă), însă un astfel de prejudiciu nu există privitor la CL5 unde CC. are calitatea de persoana vătămată şi nu i se impută, prin articolele şi comunicatele de presă, comiterea vreunei fapte ilicite şi, respectiv, nu există, raportat la faptele ce fac obiectul prezentului proces penal, raportat la CL1.

Instanţa a luat, aşadar, în considerare prejudiciul nepatrimonial - prejudiciul de imagine - cauzat exclusiv prin raportare la CL5, constând în atingerea adusă dreptului la nume al părţii civile ca urmare a falsificării, de către inculpaţii B. şi D., a semnăturii inculpatului O. şi a ştampilei CC., pe mai multe documente, a documentelor privind lucrările similare executate de CC., a documentelor pe care inculpatul B. şi-a aplicat semnătura pentru certificare, a documentelor privind CC. pe care s-au falsificat ştampila şi semnătura traducătorului autorizat, de autentificarea celor două angajamente de susţinere tehnică şi profesională de către inculpata V. cu încălcarea legii, precum şi prejudiciul de aceeaşi natură cauzat ca urmare a implicării părţii civile CC. în calitate de pârâtă în procesul civil aflat pe rolul Tribunalului Sibiu (nr. 3070/85/2014), această ultimă informaţie devenind publică datorită preluării datelor privind părţile din procese pe portalul instanţelor judecătoreşti. Ţinând seama de toate acestea, precum şi de durata de peste un an în care CC., urmare a folosirii tuturor acestor înscrisuri, s-a văzut antrenată într-un raport juridic neconsimţit şi expusă riscului de a-i fi atrasă răspunderea civilă pentru neexecutarea obligaţiilor derivând din acest raport, având în vedere şi aspectele concrete privitoare la partea civilă, astfel cum au fost prezentate mai sus, respectiv bunul său renume, vechimea de peste 50 de ani, faptul că era o societate comercială importantă în domeniul construcţiilor, staţiilor de epurare şi nu numai, cu o cifră de afaceri considerabilă (de aproximativ 140.000.000 dolari SUA în anul 2012), apreciată pe plan internaţional, care executase lucrări ample în beneficiul unor mari comunităţi, instanţa a apreciat că suma de 30.000 euro este necesară şi suficientă pentru a asigura repararea prejudiciului de imagine suferit.

Faptul că inculpaţii B. şi D. ar fi urmărit realizarea de beneficii consistente în cazul câştigării licitaţiei, de pe urma folosirii frauduloase a documentelor ce atestau susţinerea tehnică din partea CC. pentru W., fie prin obţinerea unui procent de 2-5% din valoarea lucrărilor, fie prin furnizarea, prin intermediul S.C. HHH. S.R.L., a echipamentelor necesare pentru realizarea staţiei de epurare, nu a reprezentat, în opinia instanţei şi în dezacord cu susţinerile CC., o împrejurare care să determine o sporire a prejudiciului nepatrimonial încercat de partea civilă.

Instanţa a mai arătat că nu pot fi avute în vedere susţinerile părţii civile CC. din cuprinsul concluziilor scrise, în sensul că inculpaţii B. şi D., precum şi W. ar fi acţionat în mod similar şi cu ocazia altor licitaţii, prin implicarea frauduloasă a CC. sau CC., în concret la licitaţiile de la Rădăuţi şi Bistriţa, deoarece astfel de fapte nu formează obiectul prezentei cauze.

Prin urmare, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă CC., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat DD. - Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, şi a obligat în solidar inculpaţii B., D. şi V. la plata sumei de 30.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale. Au fost respinse celelalte pretenţii.

Totodată, s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă CC. împotriva inculpatei W.

Văzând prevederile art. 22 C. proc. pen., instanţa a luat act de renunţarea părţii civile CC. la acţiunea civilă formulată împotriva inculpatei U..

Deşi partea civilă a solicitat, pentru prima dată, în cuprinsul concluziilor scrise, desfiinţarea înscrisurilor falsificate, instanţa, văzând prevederile art. 25 alin. (3) C. proc. pen., precum şi solicitarea în acest sens formulată de procuror prin rechizitoriu, a apreciat că se impune a se pronunţa şi cu privire la acest aspect.

VII.5. Acţiunea civilă exercitată de EE. şi Reasigurare SA

Prin cererea depusă la data de 13.10.2016, asiguratorul EE. şi Reasigurare S.A.. a precizat că se constituie parte civilă, în temeiul art. 20 C. proc. pen., cu suma de 6.214.186 RON, sumă ce provine de pe urma derulării Poliţei de asigurare de bună execuţie nr. x/17.01.2013, în care, în calitate de asigurat, este asocierea dintre societăţile I. S.R.L. şi CC., iar societatea beneficiară a eventualelor despăgubiri este societatea BB.

În motivarea cererii de constituire de parte civilă s-a arătat că, în baza poliţei de asigurare menţionată, societatea BB., ca urmare a neexecutării lucrărilor asumate de cele două societăţi antreprenoare, solicită despăgubiri societăţii de asigurare în valoare de 6.214.186 RON, iar în vederea recuperării sumei solicitate, BB. a înaintat pe rolul Tribunalului Bucureşti (iniţial pe rolul Tribunalului Prahova) o cerere de emitere a unei somaţii de plată, precizându-se că există în continuare riscul ca asiguratorul să fie obligat la plata acestei sume.

S-a mai arătat că documentele ce au stat la baza emiterii Poliţei de Asigurare de Bună Execuţie nr. x/17.01.2013 sunt aceleaşi ca şi cele care au stat şi la baza încheierii contractului Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, Jud. Prahova, documente care, de altfel, se presupune ca ar fi fost încheiate în mod fraudulos, făcând astfel obiectul cercetărilor penale efectuate în acest dosar .

În dovedirea susţinerilor sale, EE. şi Reasigurare S.A. a depus ladosar înscrisuri .

La termenul din 14.10.2016 instanţa, având în vedere prevederile art. 20 alin. (7) C. proc. pen., a constatat că EE. şi Reasigurare S.A. nu se poate constitui parte civilă, neavând calitate procesuală în cauză, motivat de faptul că o eventuală constituire de parte civilă a societăţii EE. ar putea fi întemeiată numai pe o subrogare în drepturile civile ale societăţii BB., caz în care ar opera o transmisiune pe cale convenţională a dreptului la repararea prejudiciului şi o subrogare a acestei societăi în drepturile BB., iar faţă de împrejurarea că, până la momentul formulării constituirii de parte civilă, nu a operat o astfel de transmisiune a calităţii procesuale, respectiv o subrogare a EE. în drepturile BB.., societatea de asigurare nu avea calitate procesuală în cauză.

Până la pronunţarea sentinţei EE. şi Reasigurare S.A. nu a comunicat instanţei că ar fi achitat vreo sumă părţii civile BB., iar cea din urmă societate nu a menţionat nimic în acest sens. Instanţa a mai arătat că aspectele invocate de EE. şi Reasigurare S.A. legat de modalitatea de încheiere a poliţei de asigurare nu au legătură cu faptele ce formează obiectul judecăţii.

Prin urmare, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă EE. şi Reasigurare S.A.

Având în vedere că valoarea totală a avansului achitat de BB. în baza CL1 a fost de 7.705.590,96 RON, acţiunea civilă formulată de partea civilă BB. a fost admisă în totalitate pentru suma de 7.581.307,23 RON solicitată (astfel cum a fost precizată expers de partea civilă), iar acţiunile civile formulate de Ministerul Fondurilor Europene şi EE. şi Reasigurare S.A. au fost respinse, diferenţa de 124.283,73 RON, obţinută în urma săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, fiind confiscată, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., de la inculpatele S.C. Y. (devenită Y. S.R.L.) şi I. S.R.L,. care au încasat avansul, proporţional cu suma obţinută efectiv de fiecare inculpată din acest avans, respectiv 97% de la inculpata S.C. Y. (devenită Y. S.R.L.) - 120.555,22 RON şi 3% de la inculpata I. S.R.L. - 3.728,51 RON.

VII. 6. DESFIINŢAREA ÎNSCRISURILOR FALSE

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanţa a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

A.

1. Document în limba franceză intitulat "Demande Declaration de Casier Judiciaire No. 2 NN. (deux)"- dosar de urmărire penală;

2. Document în limba română intitulat "Declaraţie de Cazier Judiciar Nr. 2 (doi) NN. - dosar de urmărire penală;

3. Document în limba engleză intitulat "COMMERCIAL CIRCULAR"(2 pagini) aparent emanând de la CC. - dosar de urmărire penală;

4. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT acordat CC." pentru Standard ISO 9001:2008 - OO. (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

5. Document în limba română intitulat "CĂTRE AUTORITĂŢILE INTERESATE", OO. - dosar de urmărire penală;

6. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT acordat CC." pentru Standard ISO 140001:2004 - OO. (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

7. Document în limba română intitulat "ÎN ATENŢIA AUTORITĂŢILOR INTERESATE" - PP.., (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

8. Document în limba română intitulat "ACORD DE SUBCONTRACTARE pentru Proiectarea şi Construcţia Staţiei de tratare a apei reziduale Oraşul Barwa din Qatar" din 2.08.2010 încheiat între PP.. şi QQ. S.A. (17 pagini) - dosar de urmărire penală;

9. Document în limba română intitulat "ACORD pentru Proiectarea şi Construcţie & Exploatare, Întreţinere şi Pregătire personal în cadrul Staţiei de tratare a apei Tripoli" între Consiliul pentru dezvoltare şi reconstrucţie RR. şi QQ. (3 pagini) - dosar de urmărire penală;

10. Document în limba română intitulat "ACORD Contract CDR nr. x" între Consiliul pentru dezvoltare şi reconstrucţie şi QQ. (11 pagini) - dosar de urmărire penală;

11. Document în limba română intitulat "QQ.." pentru numire subantreprenor CC. (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

12. Document în limba engleză intitulat "SS." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - filele322-323, vol. 65 dosar de urmărire penală;

13. Document în limba engleză intitulat "TT." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

14. Document în limba engleză intitulat "UU." - Summary of Professional Experience (2 pagini)" - dosar de urmărire penală;

15. Document în limba engleză intitulat "VV." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - filele328-329, vol. 65 dosar de urmărire penală;

16. Document în limba engleză intitulat "WW." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

17. Document în limba engleză intitulat "XX." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

18. Document în limba franceză intitulat "YY." (curriculum vitae) (4pagini) - dosar de urmărire penală;

19. Document în limba franceză intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ."(4 pagini) " - dosar de urmărire penală;

20. Document în limba engleză intitulat "AAA." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

21. Document în limba engleză intitulat "BBB." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

22. Document în limba engleză intitulat "CCC." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

23. Document în limba engleză intitulat "DDD." - Summary of Professional Experience (3 pagini) - dosar de urmărire penală;

24. Document în limba engleză intitulat "EEE." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

25. Document în limba română intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ." (4 pagini) - dosar de urmărire penală;

26. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" SS." pentru CL 5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

27. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" WW." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

28. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" YY." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

29. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" UU." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

30. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" TT." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

31. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" AAA." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

32. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" BBB." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

33. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" VV." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

34. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" CCC." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

35. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" XX." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

36. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" FFF." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

37. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" DDD." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

38. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" EEE." pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

39. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" ZZ. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

40. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" SS. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

41. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" WW. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

42. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" YY. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

43. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" UU. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

44. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" TT. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

45. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" AAA. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

46. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" BBB. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

47. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" VV. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

48. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" CCC. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

49. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" XX. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

50. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" FFF. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

51. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" DDD. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

52. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" EEE. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

53. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" ZZ. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

54. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 12 noiembrie 2012 (1 pagină), aparent emanând de la GGG. - dosar de urmărire penală;

55. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 10 noiembrie 2012, aparent emanând de la CC. pentru CL5 (1 pagină) - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/27.11.2012 - dosar de urmărire penală;

56. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 10 noiembrie 2012, aparent emanând de la CC. (1 pagină) - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/18.12.2012 - dosar de urmărire penală;

B.

1. Declaraţie privind situaţia personală a operatorului economic - Formular nr. 4.1 - (neîncadrarea în prevederile art. 180 din O.U.G. nr. 34/2006) dată în numele CC. - terţ susţinător al ofertantului - dosar de urmărire penală;

2. Declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹din O.U.G. nr. 34/2006 - Formular nr. 6.1 dată în numele CC. - terţ susţinător - dosar de urmărire penală;

3. Declaraţie privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani - Formular nr. 8, dată în numele CC. - terţ susţinător - dosar de urmărire penală;

4. Declaraţie terţ susţinător experienţă similară - Formular nr. 8B dată în numele CC. - dosar de urmărire penală;

C.

1. Document în limba română denumit Formularul nr. 1 - DECLARAŢIE PRIVIND ELIGIBILITATEA, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 160 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

2. Document în limba română denumit Formularul nr. 2 - DECLARAŢIE privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 18¹din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1 document numerotat cu 161 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

3. Document în limba română denumit Formularul nr. 5 - DECLARAŢIE privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 162 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

4. Document în limba română denumit Formularul 7.1 - DECLARAŢIE PRIVIND LISTA PRINCIPALELOR LUCRĂRI PROIECTATE ÎN ULTIMII 3 ANI, aparent emanând de la GGG., document numerotat cu 175 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

5. Document în limba română denumit Formularul 7.2 - EXPERIENŢA SIMILARĂ CA PROIECTANT, aparent emanând de la GGG., document numerotat cu 176-177 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

6. Document în limba română denumit Formularul nr. 11b - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 208 în dosarul de licitaţie - fila 18¹, vol. 66 dosar de urmărire penală;

7. Document în limba franceză denumit "PROTOCOLE D’ÁCCORD nr. 1213/02.01.2012", aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 285 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

8. Document în limba română denumit "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii", aparent emanând de la CC., pentru CL1, document numerotat cu 362 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

9. Document în limba română denumit Formularul nr. 11 - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 493 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

10. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" aparent emanând de la CC. prin O., pentru B., din data de 10 iulie 2012 (1 pagină) - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/04.09.2012 - fila x CL1;

11. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" din data de 12 iulie 2012 (1 pagină), aparent emanând de la GGG., pentru B. - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/04.09.2012 - fila x CL1;

D.

1. declaraţie iniţială privind îndeplinirea cerinţelor de calificare, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

2. formularul nr. 1 - declaraţie privind eligibilitatea aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

3. formularul nr. 2 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prev. la art. 181din O.U.G. nr. 34/2006 aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

4. formularul nr. 3 - declaraţie privind calitatea de participant la procedură, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

5. formularul nr. 4 - certificat de participare la licitaţie cu ofertă independentă, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

6. formularul nr. 5 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prev. la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

7. formularul nr. 8.1 - declaraţie privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

8. formularul nr. 8.2 - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 -f ilele 196-197, vol. 66 dosar de urmărire penală;

9. formularul nr. 8.2b - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

10. formularul nr. 8.2c - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

11. formularul nr. 9 - declaraţie privind utilajele, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

12. formularul nr. 10 - informaţii generale privind angajaţii, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

13. formularul nr. 11 - personal propus pentru îndeplinirea contractului, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

E.

- acordul de asociere dintre CC. şi I. S.R.L. - dosar de urmărire penală CL1;

- împuternicirea liderului asociaţiei I. S.R.L. de a reprezenta asocierea I. S.R.L. - CC. la procedura de atribuire a CL1 - fila x;

F.

- procesul-verbal de recepţie definitivă - dosar de urmărire penală;

G.

- contractul de cesiune nr. x din 3.12.2012 - dosar de urmărire penală;

H.

- procurile legalizate sub aspectul semnăturii traducătorului de către inculpata U. sub numerele:

- 4818/27.11.2012, aparent emanând de la GGG. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.;

- 4819/27.11.2012, aparent emanând de la CC. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.;

- 4955/18.12.2012, aparent emanând de la CC. pentru susţinerea tehnică a W. S.A.;

- 3258/4.09.2012, aparent emanând de la CC., pentru semnarea contractului de asociere I. S.R.L.-CC.;

- 3259/4.09.2012 pentru susţinerea tehnică din partea GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC.;

H.

- declaraţiile false autentificate de inculpata V. sub numerele:

- 3699/28.11.2012 - angajament ferm privind susţinerea tehnică şi profesională din partea CC. pentru W. - formularul nr. 8A;

- 3875/18.12.2012 - angajament ferm privind susţinerea tehnică şi profesională din partea CC. pentru W. - formularul nr. 8A;

- 2747/4.09.2012 - angajament privind susţinerea tehnică şi profesională din partea GGG. pentru asocierea I. S.R.L. - CC. - formularul nr. 18 .

VIII. SOLUŢII CU PRIVIRE LA MĂSURILE ASIGURĂTORII DISPUSE ÎN CAUZĂ

S-a reţinut că, potrivit art. 249 alin. (1) C. pen., instanţa de judecată poate lua măsuri asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

În prezenta cauză, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. a luat, în cursul urmăririi penale, măsuri asiguratorii asupra bunurilor mai multor inculpaţi, prin ordonanţa din 26.06.2015, până la concurenţa valorii probabile a prejudiciului, astfel cum acesta a fost determinat în cursul urmăririi penale (suma de 7.705.590,96 RON reprezentând avansul decontat în cadrul CL1 Sinaia-Breaza), plata cheltuielilor judiciare şi executarea pedepsei amenzii pentru inculpatele societăţi comerciale, până la concurenţa valorii probabile a acestora, calculată după cum urmează:

- pentru inculpaţii persoane fizice, s-a avut în vedere cuantumul avansului decontat în cadrul CL1, respectiv suma de 7.705.590,96 RON;

- pentru inculpatele persoane juridice, valoarea până la care s-au instituit măsuri asiguratorii a fost determinată de cuantumul pedepsei amenzii, calculat la valori maxime, conform prevederilor art. 137 alin. (1), (2), (4), (5) C. proc. pen. şi ale art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., la care s-a adăugat valoarea avansului (pentru S.C. Y. S.R.L. şi I. SRL).

Având în vedere că instanţa a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de partea civilă S.C. BB. şi a obligat, în solidar, la plata sumei de 7.581.307,23 RON, inculpaţii B., D., F., J., L., V., I. S.R.L. şi Y. S.R.L., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă CC. şi a obligat inculpaţii B., D. şi V. la plata în solidar a sumei 30.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, a dispus condamnarea inculpaţilor B., D. şi Y. S.R.L. (şi) la pedeapsa amenzii, astfel că a dispus confiscarea unor sume de bani de la inculpatele I. S.R.L. şi Y. S.R.L., precum şi obligarea tuturor inculpaţilor menţionaţi la plata cheltuielilor judiciare, menţinând măsurile asiguratorii luate asupra bunurilor acestor inculpaţi până la concurenţa totalului sumelor reprezentând despăgubiri civile, cheltuieli judiciare şi amenzi la plata cărora au fost obligaţi, precum şi a sumelor confiscate, după caz, astfel cum sunt menţionate în sentinţă.

Prin urmare:

1. În privinţa inculpatei D., dat fiind faptul că aceasta a fost condamnată la pedeapsa rezultantă a amenzii în sumă de 5.400 RON, a fost obligată la plata sumei de 7.581.307,23 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă BB., a echivalentului în RON al sumei de 30.000 euro către partea civilă CC., precum şi a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instanţa menţinând măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015 din dosarul nr. x/2014 (luată până la concurenţa sumei de 7.705.590,96 RON) asupra următoarelor bunuri ale inculpatei, până la concurenţa sumei de 7.741.307 RON:

- imobil apartament situat administrativ în Braşov, str. x, jud. Braşov, compus din 2 camere, hol, baie, dormitor, debara, camera de zi şi bucătărie, în suprafaţă totală de 53 mp, înscris în CF x a OCPI Braşov - BCPI Braşov, împreună cu cota de 53/1461 părţi comune şi cota de 2819/77700 cotă teren înscris în CF x, nr. cadastral x. Părţi comune: teren construit şi neconstruit cu număr cadastral iniţial x în suprafaţă de 777 mp, sas 2, hol 2, centrală termică, curte lumină, circulaţii verticale, şi orizontale (casa scării), parter: windfang, hol, casa scării, lift şi branşamentele instalaţiilor existente (apă, electrica, gaz, canalizare) - valoare de impozitare 136.771,80 RON;

- imobil boxă situat administrativ în Braşov, str. x, jud. Braşov în suprafaţă totală de 2 mp, înscris în CF x a OCPI Braşov -BCPI Braşov, împreună cu cota de 2/1461 părţi comune şi cota de 106/77700 cotă teren. Părţi comune: teren construit şi neconstruit cu număr cadastral iniţial x în suprafaţă de 777 mp sas 2, hol 2, centrală termică, curte lumină, circulaţii verticale, şi orizontale (casa scării), parter: windfang, hol, casa scării, lift şi branşamentele instalaţiilor existente (apă, electrica, gaz, canalizare) valoare de impozitare 1.531,80 RON.

2. În privinţa inculpatului F., dat fiind faptul că acesta a fost obligat la plata sumei de 7.581.307,23 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă BB. şi a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015 din dosarul nr. x/2014 (luată până la concurenţa sumei de 7.705.590,96 RON) asupra următoarelor bunuri ale inculpatuluii, până la concurenţa sumei de 7.591.307,23 RON:

- imobil casă de locuit situat administrativ în sat Urleta, str. x, com. Băneşti, jud. Prahova, în suprafaţă de 96 mp cu mansarda de 101 mp şi subsol de 24 mp, valoare impozitare 106.893,48 RON şi anexă lemn în suprafaţă de 38 mp, valoare de impozitare 2.513,7 RON împreună cu imobil teren intravilan în suprafaţă de 1.533 mp înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- imobil teren extravilan situat în sat Urleta, FN, în suprafaţă de 2360 mp, nr. tarla x, parcela x, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 3.000 de euro (echivalentul a 13.352 RON);

- imobil teren intravilan situat în sat Urleta, FN, în suprafaţă de 1210 mp, nr. tarla x, parcela x, înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare 12.100 Euro;

- cota de 1/2 din imobil teren situat administrativ în Scorţeni - Mislea, str. x 267, jud. Prahova, în suprafaţă de 8.800 mp, categorie folosinţă livadă, înscris în CF x, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.000 de euro (echivalentul a 21.072 RON).

3. Dat fiind faptul că inculpatul H. a fost achitat pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi nu a fost obligat la plata niciunei sume de bani cu titlu de despăgubiri civile sau cheltuieli judiciare, instanţa, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., a ridicat măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015 din dosarul nr. x/2014 asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului:

- teren curţi-construcţii în suprafaţă totală de 17966 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Băneşti, str. x tarla x, parcelă x înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x (nr. cadastral vechi x) al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi construcţiile C1-hală de producţie în suprafaţă construită de 791,47 mp2 înscrisă în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, C2-hală de producţie în suprafaţă construită de 825,02 mp2 înscrisă în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina ambele având valoare de impunere de 463.192,44 RON şi construcţia C4-teren de minifotbal acoperit în suprafaţă de 1.134 mp înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere de 198.336,60 RON;

- depozit compost vegetal (S+P) situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Băneşti tarla x, parcelă x înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere de 252.122,76 RON;

- cota indiviză de 1/2 atât din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 4548 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Urleta, jud. Prahova, tarla x, parcelă 1456/3 2 înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina cât şi din construcţia C1-grajd în suprafaţă construită de 837 mp2 înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina valoare de impunere 106.823,22 RON (1/2 din valoarea totală de impunere de 213.646,44 RON);

- cota indiviză de 1/2 din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 5096 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Urleta tarla x, parcelă 1456/6, jud. Prahova2 înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- cota indiviză de 1/4 din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 203 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Urleta tarla x, parcelă x înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- cota indiviză de 1/4 din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 400 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, DN1, pct. Aurel -Vlaicu, jud. Prahova2 înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- cota indiviză de 1/4 din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 15.000 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, DN1, pct. Aurel -Vlaicu, jud. Prahova2 înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, evaluate la 75.000 euro, echivalentul a 333.052,5 RON (1/4 din valoarea totală de 300.000 euro echivalentul a 1.332.210 RON);

- cota indiviză de 1/4 din imobil clădire în suprafaţă de 260,38 mp şi teren intravilan, curţi construcţii în suprafaţă de 951 mp, situate administrativ în Câmpina, str. x, jud. Prahova, înscrise în CF x Câmpina nr. cadastral x,x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere 555.946,71 RON;

- cota indiviză de 1/4 din imobil garsoniera în suprafaţă de 15 mp situată administrativ în Câmpina, str. x, bl. gars.ap 2 jud. Prahova, valoare de impunere 38.293,20 RON;

- cota indiviză de 1/2 din imobil clădire în suprafaţă de 197 mp şi teren intravilan curţi construcţii în suprafaţă de 53 mp, situate în Câmpina, str. x 1, jud. Prahova, înscrise în CF x Câmpina, nr. cadastral x,24067-C1 ale OCPI Prahova - BCPI Câmpina valoare de impunere 480.057,48 RON;

- imobil apartament în suprafaţă de 51,04 mp situat în Câmpina, bulevardul x, jud. Prahova, valoare de impunere 136.221,68 RON;

- cota indiviză de 1/2 din imobil teren intravilan în suprafaţă de 320 mp situat administrativ în Municipiul Ploieşti, strada x, înscris în CF x²⁷⁴3 nr. cadastral x împreună cu construcţii cu destinaţie spaţiu de producţie în suprafaţă de 145,14 mp, suprafaţă utilă de 108,73 mp înscrise în CF x²⁷⁴3 nr. cadastral x, valoare de impunere 136.697 RON (reprezentând 1/2 din valoarea totala de 273.394 RON);

- cota indiviză de 1/4 din terenul faneaţă în suprafaţă totală de 3.474 mp situat administrativ în extravilanul com. Telega, jud. Prahova înscris în CF x Telega nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- terenul neproductiv în suprafaţă totală de 3.153 mp situat administrativ în intravilanul com. Telega, jud. Prahova înscris în CF x Telega nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- terenul păşune în suprafaţă totală de 9160 mp (din acte) 3.168 mp (suprafaţă măsurată) situat administrativ în extravilanul com. Telega, jud. Prahova înscris în CF x Telega nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- terenul în suprafaţă totală de 9160 mp (din acte) 5.992 mp (suprafaţă măsurată) situat administrativ în intravilanul com. Telega, jud. Prahova înscris în CF x Telega nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- cota indiviză de 1/4 din terenul în suprafaţă totală de 1.279 mp situat administrativ în intravilanul com. Cornu, jud. Prahova înscris în CF x Cornu nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina împreună cu construcţii casă de vacanţă în suprafaţă de 268 mp înscrisă în CF x Cornu nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere 86.579,13 RON (reprezentând 1/4 din 346.316,52 RON valoare de impunere integrală);

- cota indiviză de 1/2 din terenul în suprafaţă totală de 9.700 mp situat administrativ în extravilanul com. Măgureni, jud. Prahova înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, preţ de cumpărare 6.800 RON;

- imobil apartament situat administrativ în Predeal, Bulevardul x nr. I/I, jud. Braşov, valoare de impunere 118.842,15 RON, înscris în CF xA, nr. cadastral x împreună cu cota de 1/10 din părţi de uz comun şi cota de 28/280 părţi de uz comun general care cuprind şi terenul de 280 mp ale OCPI Braşov-BCPI Braşov;

- cota de 1/2 din imobil apartament situat administrativ în Poiana Braşov, jud. Braşov, valoare de impunere 57.098 RON, înscris în CF x, identificator electronic x, nr. top x împreună cu cota de 600/186.000 din teren în suprafaţă de 930 mp înscris în CF x, identificator electronic x, nr. cadastral x, nr. top x ale OCPI Braşov-BCPI Braşov;

- 1/2 din imobil apartament situat administrativ în Costineşti, strada x, nr. 1, P+3, jud. Constanţa, valoare de impunere 230.138 RON, înregistrat în CF x;

- imobil teren în suprafaţă de 250 mp situat administrativ în Fundata, jud. Braşov, înscris în CF x Fundata, identificator electronic x, nr. topo x;

- imobil teren în suprafaţă de 1056 mp situat administrativ în Fundata, jud. Braşov, înscris în CF x Fundata, identificator electronic x, nr. topo x;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A., Agenţia Câmpina;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A., Agenţia Câmpina;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A., Agenţia Prahova;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A.;

- autoturism marca: x, an fabricaţie 2012, serie şasiu x, serie motor x, valoare de piaţă 40.958,86 Euro.

4. În privinţa inculpatei J., dat fiind faptul că aceasta a fost obligată la plata sumei de 7.581.307,23 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă BB. şi a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015 din dosarul nr. x/2014 (luată până la concurenţa sumei de 7.705.590,96 RON) asupra următoarelor bunuri ale inculpatei, până la concurenţa sumei de 7.591.307,23 RON:

- imobil casă de locuit situat administrativ în Bucureşti, str. x 42, în suprafaţă de 226,97 mp şi teren aferent în suprafaţă de 226,97 mp înscrise în CF x, nr. cadastral x ale OCPI Bucureşti - BCPI Sector 3 (valoare de impozitare 606.753,29 RON);

- 1/2 din imobilul teren în suprafaţă de 2.151 mp situat administrativ în Şard, com. Ighiu, jud. Alba, înscris în CF x, nr. top x şi casă în suprafaţă de 91 mp şi anexe de 120 mp, înscrise în CF x, nr. cadastral x, nr. top x ale OCPI Alba - BCPI Alba-A. (valoare totală de impozitare 67.665 RON).

5. În privinţa inculpatei U., prin ordonanţa procurorului din 26.06.2015 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător şi luarea inscripţiei ipotecare, până la concurenţa sumei de 7.705.590,96 RON, asupra imobilelor formate din:

- imobil teren situat în intravilanul Municipiului Braşov în suprafaţă de 2058 mp, situat administrativ în Municipiul Braşov, str. x, înscris în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x, nr. top x - valoare impozitare 6499lei/ha şi clădiri în suprafaţă totală de 1020,60 mp, valoare totală de impozitare 1.676.716,80 RON, compuse din: sala de duşuri pentru lucrători în suprafaţă de 116 mp, înscrisă în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii de locuinţe în suprafaţă de 227 mp, înscrisă în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii anexă în suprafaţă de 34 mp, înscrise în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii anexă în suprafaţă de 89 mp, înscrise în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii anexă în suprafaţă de 14 mp, înscrise în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii anexă în suprafaţă de 15 mp, înscrise în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x;

- imobil teren situat în intravilanul Municipiului Braşov în suprafaţă de 1742 mp, situat administrativ în Municipiul Braşov, str. x, înscris în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x (valoare impozitare 6.499 RON/ha);

- 8/32 cotă parte din imobilul teren extravilan arabil situat administrativ în localitatea Tărlungeni, jud. Braşov, în suprafaţă de 200 mp, înscris în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov;

- imobil apartament compus din camera, bucătărie, baie, cămară, boxă, pivniţă, şi 10,4% cote părţi comune (teren construit şi neconstruit cu nr. top x de 486 mp, fundaţiile, zidurile portante, şarpantă de lemn şi învelitoare din ţiglă, scările şi casa de acces la pod şi pivniţa, spălătorie, căile de acces la boxele de pivniţă, faţadele şi branşamentele de apă, canal, gaz metan, energie electrică) situat în Braşov, str. x, jud. Braşov (fosta str. x), înscris în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. top x, valoare de impozitare 72.612,10 RON şi terenul aferent în cota de 416/4000 înscris în CF x, nr. cadastral x ale OCPI Braşov - BCPI Braşov.

Prin încheierea din 21.04.2017 instanţa a admis cererea formulată de inculpata U., depusă la fila x (însoţită de înscrisurile depuse la filele x, vol. 14) şi a încuviinţat dezmembrarea imobilului teren în suprafaţă de 200 mp, situat administrativ în localitatea Târlungeni, jud. Braşov, înscris în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov în două loturi, respectiv lotul nr. x, în suprafaţă de 50 mp, care să revină acesteia, şi lotul nr. x, în suprafaţă de 150 mp, care să revină soţilor FFFFFFFFFF. şi GGGGGGGGGG., conform propunerii de dezmembrare întocmită de expertul topo HHHHHHHHHH., ataşată cererii . S-a menţinut asupra lotului nr. x indicat mai sus aparţinând inculpatei U. măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa din 26.06.2015 emisă de DNA - Serviciul Teritorial Alba A. în dosarul nr. x/2015 până la concurenţa sumei de 7.705.590,96 RON (măsură înscrisă în cartea funciară la data de 1.07.2015).

Având în vedere faptul că inculpata a decedat, iar acţiunea civilă formulată de BB. a fost lăsată nesoluţionată, instanţa a dispus, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 397 alin. (5) C. proc. pen., menţinerea măsurii sechestrului asigurator, până la concurenţa sumei de 7.581.307,23 RON (valoarea prejudiciului încercat de partea civilă BB.), asupra următoarelor bunuri care au aparţinut inculpatei:

- imobil teren situat în intravilanul Municipiului Braşov în suprafaţă de 2058 mp, situat administrativ în Municipiul Braşov, str. x, înscris în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x, nr. top x - valoare impozitare 6499lei/ha şi clădiri în suprafaţă totală de 1020,60 mp, valoare totală de impozitare 1.676.716,80 RON, compuse din: sala de duşuri pentru lucrători în suprafaţă de 116 mp, înscrisă în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii de locuinţe în suprafaţă de 227 mp, înscrisă în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii anexă în suprafaţă de 34 mp, înscrise în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii anexă în suprafaţă de 89 mp, înscrise în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii anexă în suprafaţă de 14 mp, înscrise în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x; construcţii anexă în suprafaţă de 15 mp, înscrise în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x;

- imobil teren situat în intravilanul Municipiului Braşov în suprafaţă de 1742 mp, situat administrativ în Municipiul Braşov, str. x, înscris în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. cadastral x (valoare impozitare 6.499 RON/ha);

- imobilului teren de 50mp în cota de 1/1 întabulat în cartea funciara x UAT Târlungeni, jud. Braşov (rezultat în urma dezmembrării imobilului teren extravilan arabil situat administrativ în localitatea Tărlungeni, jud. Braşov, în suprafaţă de 200 mp, înscris în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, din care inculpata deţinea o cotă de 8/32);

- imobil apartament compus din camera, bucătărie, baie, cămară, boxă, pivniţă, şi 10,4% cote părţi comune (teren construit şi neconstruit cu nr. top x de 486 mp, fundaţiile, zidurile portante, şarpantă de lemn şi învelitoare din ţiglă, scările şi casa de acces la pod şi pivniţa, spălătorie, căile de acces la boxele de pivniţă, faţadele şi branşamentele de apă, canal, gaz metan, energie electrică) situat în Braşov, str. x, jud. Braşov (fosta str. x), înscris în CF x al OCPI Braşov - BCPI Braşov, nr. top x, valoare de impozitare 72.612,10 RON şi terenul aferent în cota de 416/4000 înscris în CF x, nr. cadastral x ale OCPI Braşov - BCPI Braşov.

Conform art. 397 alin. (5) C. proc. pen., s-a reţinut că măsurile asiguratorii asupra bunurilor care au aparţinut inculpatei U. vor înceta de drept dacă partea civilă BB. nu va introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei.

6. În privinţa inculpatei V., prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015, îndreptată prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 21.07.2015, s-a dispus:

- instituirea sechestrului asigurător şi luarea inscripţiei ipotecare, până la concurenţa sumei de 7.705.590,96 RON, asupra imobilelor formate din:

-imobil apartament situat administrativ în Braşov, Aleea x, în suprafaţă de 43,25 mp cu teren în suprafaţă de 15,30 mp, înscris în CF x, nr. top x a OCPI Braşov - BCPI Braşov (valoare de impozitare 80.065 RON) şi cote-părţi comune de 1,8% (teren cu nr. top iniţial x în suprafaţă de 850 mp, fundaţie, faţadele, acoperişul, casa scării, instalaţiile comune) şi terenul aferent în cota de 8000/680000 înscris în CF x, nr. top x ale OCPI Braşov - BCPI Braşov;

- imobil apartament situat administrativ în Braşov, str. x, jud. Braşov, în suprafaţă de 67,93 mp cu teren de 15,50 mp, înscris în CF x, nr. top x4 a OCPI Braşov - BCPI Braşov (valoare de impozitare 119.098 RON) şi cote părţi comune de 155/5500 şi teren aferent în cotă de 496/17600, CF x, nr. top x;

- imobil casă de locuit in suprafaţă de 195,85 mp şi anexe în suprafaţă de 22 mp, situat administrativ în Braşov, str. x (fostă str. x), jud. Braşov cu teren în suprafaţă de 176 mp înscrise în CF x, nr. top x ale OCPI Braşov - BCPI Braşov (valoare de impozitare 405.248 RON);

- cota de 12/64 din imobil casă de piatră cu 1 cameră şi cota de 9/64 din teren intravilan de 1389,6 mp şi grădină intravilan de 720 mp, situate administrative în jud. Braşov, înscris în CF x Mateiaş, nr. top x (valoare totală de impozitare 87.414 RON);

- cota de 3/10 din imobil teren în suprafaţă de 20.000 mp situat administrativ în Râşnov, jud. Braşov, înscris în CF x, nr. top x al OCPI Braşov - BCPI Zărneşti;

- cota de 3/8 din imobil casă de piatră cu o cameră teren intravilan de 1.124 mp, situate administrativ în sat Mateiaş, Strada x nr. 138 comuna Racoş, jud. Braşov, înscrise în CF x, nr. cadastral x şi y al OCPI Braşov - BCPI Rupea (valoare totală de impozitare 87.414 RON);

- indisponibilizarea bunului mobil aparţinând inculpatei prin aplicarea sechestrului asupra autoturismului marca: x an fabricaţie 2005, serie şasiu x, serie motor x, valoare de piaţă 4.642,40 euro.

Având în vedere că aceasta a fost obligată la plata sumei de 7.581.307,23 RON către BB., a echivalentului în RON al sumei de 30.000 euro către partea civilă CC. şi a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, în baza art. 404 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 397 alin. (5) C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţele Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015 şi 21.07.2015 (dosar nr. x/2014) asupra tuturor bunurilor menţionate mai sus, aparţinând inculpatei, până la concurenţa sumei de 7.741.307 RON.

7. În privinţa inculpatului L., prin ordonanţa procurorului din 26.06.2015 s-a dispus:

- instituirea sechestrului asigurător şi luarea inscripţiei ipotecare, până la concurenţa sumei de 7.705.590,96 RON, asupra imobilelor formate din:

- imobil teren in suprafaţă de 3.018 mp situat administrativ în UAT Ciolpani, înscris în CF x, nr. cadastral x a OCPI Ilfov - BCPI Buftea şi imobil teren in suprafaţă de 2790 mp situat administrativ în UAT Ciolpani, înscris în CF x, nr. cadastral x a OCPI Ilfov- BCPI Buftea (ambele având valoare de cumpărare de 58.080 RON);

- imobil apartament în suprafaţă de 111,32 mp situat administrativ în Bucureşti str. x, sector 1 şi terenul aferent în suprafaţă de 18,68 mp înscrise în CF x a OCPI Bucureşti - BCPI Sector 1 (valoare de impozitare 258.761,25 RON);

- imobil situat în Bucureşti, b-dul x nr. 62, spaţiu comercial 2 (135,76 mp suprafaţă utilă parter,7,56 mp subpantă,19,37 mp teren indiviz), înscris în x (provenit din conversia CF x_2, nr. cadastral x;2), nr. cadastral x; imobil situat în Bucureşti, b-dul x nr. 62, etaj, spaţiu comercial 2 (179,58 mp suprafaţă utilă etaj 32,62 mp teren indiviz);, înscris în CF x (provenit din conversia CF x, nr. cadastral vechi x), nr. cadastral x; imobil situat în Bucureşti, b-dul x nr. 62, spaţiu comercial 2 (126,94 mp suprafaţă utilă subsol,17,15 mp teren indiviz), înscris în CF x (nr. cadastral x provenit din conversia CF x_1, nr. cadastral vechi x) - toate ale OCPI Bucureşti - BCPI Sector 1, valoare totală de impozitare 1.392.381,31 RON;

- instituirea sechestrului asigurător, până la concurenţa sumei de 7.705.590,96 RON, asupra conturilor deschise pe numele inculpatului, după cum urmează:

- x deschis la GG. S.A.;

- x deschis la FF. k S.A.;

- x deschis la FF. S.A.;

- x deschis la FF. S.A.;

- x deschis la HH. S.A.;

- x deschis la HH. S.A.;

- x deschis la HH. S.A.;

- x deschis la HH. S.A..

Prin încheierea din 26.10.2018 instanţa, având în vedere decizia nr. 2/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, a admis cererile formulate de Biroul Executorilor Judecătoreşti IIIIIIIIII. şi JJJJJJJJJJ. şi S.C. The Ideal Administrator S.R.L., CUI x, x şi a dat acordul pentru radierea din CF nr. x a UAT Sector 1 Bucureşti a sechestrului dispus prin ordonanţa din 26.06..2015 emisă de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., înscris în baza încheierii nr. 51935/01.07.2015 a OCPI Bucureşti - Sector I în favoarea Ministerului Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., cu privire la imobilul situat în Bucureşti, Int. Serdarului nr. 7, avand nr. top/cad x (vechi 1570/22), intabulat în CF nr. x (vechi 10472) a loc. Bucureşti, compus din trei camere de locuit şi dependinte (vestibul, doua holuri, baie, grup sanitar, bucatarie, camara, balcon inchis), avand o suprafata de 111,32 mp împreună cu cota parte indiviza de 5,47% din partile şi dependintele comune ale blocului şi împreună cu dreptul de folosinta pe toata durata existentei constructiei asupra terenului în suprafata de 118,68 mp.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a avut în vedere faptul că, la data luării măsurii asiguratorii de către procuror, în cartea funciară era deja notat (de la data de 2.06.2008) contractul de ipotecă nr. 3348 din 30.05.2008 emis de BNP KKKKKKKKKK. în favoarea creditorului GG., fiind instituită ipoteca asupra imobilului pentru suma de 215.000 euro.

Prin încheierea pronunţată de Judecatoria Buftea în dosarul nr. x/2017 s-a încuviinţat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de Credit Bancar nr. B0011639/30.05.2008, modificat şi completat prin actul aditional nr. 1/24.02.2010 şi Contractul de Ipoteca autentificat sub nr. x/30.05.2008 de BNPA LLLLLLLLLL. şi KKKKKKKKKK. pentru suma de 158.851,86 euro, iar prin încheierile din datele de 22.09.2017 şi 18.09.2018 s-au stabilit cheltuielile de executare silită, debitorii L. şi MMMMMMMMMM. fiind obligati la plata sumei totale de 177.407,30 euro (echivalentul a 825.990,65 RON la cursul BNR de 4,6559 LEU/EURO din 21.09.2018, valabil pentru data de 24.09.2018), reprezentand creanţa datorată la data de 24.09.2018, conform adresei nr. x/24.09.2018 emisă de creditorul urmaritor, şi 16.281,64 RON cheltuieli de executare silită, sume la care se vor adauga dobanzile şi penalitatile ce vor curge până la data platii efective, precum şi cheltuielile de executare.

Prin procesul-verbal de licitaţie publică imobiliară din 14.08.2018, orele 10:00, s-a vândut la licitatie publică imobilul menţionat, proprietatea debitorilor L. şi MMMMMMMMMM., adjudecatar fiind S.C. The Ideal Administrator S.R.L., la pretul de 114.000 euro, preţ ce a fost achitat în RON în două tranşe, la datele de 13.08.2018 şi, respectiv, 12.09.2018 (53.086,38 RON şi, respectiv, 475.294,50 RON).

La data de 20.08.2018, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti - Biroul de Cadastru şi publicitate Imobiliară Sectorul 1 a pronunţat încheierea nr. 72949 prin care a dispus notarea procesului-verbal de licitaţie având calitatea de adjudecatar al imobilului menţionat în favoarea S.C. The Ideal Administrator S.R.L. în CF nr. x-CI-UIa UAT Sector 1 Bucureşti.

La data de 12.09.2018, Biroul Executorilor Judecătoreşti IIIIIIIIII. şi JJJJJJJJJJ. a emis actul de adjudecare a imobilului menţionat în favoarea S.C. The Ideal Administrator S.R.L., CUI x, x, cu sediul in Bucuresti, str. x, camera 2.

Prin sentinţa instanţei de fond, inculpatul L. a fost obligat la plata sumei de 7.581.307,23 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă BB. şi a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin urmare, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015 din dosarul nr. x/2014 asupra următoarelor bunuri ale inculpatului L., până la concurenţa sumei de 7.591.307,23 RON:

- imobil teren in suprafaţă de 3.018 mp situat administrativ în UAT Ciolpani, înscris în CF x, nr. cadastral x a OCPI Ilfov - BCPI Buftea şi imobil teren in suprafaţă de 2790 mp situat administrativ în UAT Ciolpani, înscris în CF x, nr. cadastral x a OCPI Ilfov- BCPI Buftea (ambele având valoare de cumpărare de 58.080 RON);

- imobil situat în Bucureşti, b-dul x nr. 62, spaţiu comercial 2 (135,76 mp suprafaţă utilă parter,7,56 mp subpantă,19,37 mp teren indiviz), înscris în x (provenit din conversia CF x_2, nr. cadastral x;2), nr. cadastral x; imobil situat în Bucureşti, b-dul x nr. 62, etaj, spaţiu comercial 2 (179,58 mp suprafaţă utilă etaj 32,62 mp teren indiviz), înscris în CF x (provenit din conversia CF x, nr. cadastral vechi x), nr. cadastral x; imobil situat în Bucureşti, b-dul x nr. 62, spaţiu comercial 2 (126,94 mp suprafaţă utilă subsol,17,15 mp teren indiviz), înscris în CF x (nr. cadastral x provenit din conversia CF x_1, nr. cadastral vechi x) - toate ale OCPI Bucureşti - BCPI Sector 1, valoare totală de impozitare 1.392.381,31 RON;

- sume de bani din contul x deschis la GG. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la HH. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la HH. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la HH. S.A.;

- sume de bani din contul x deschis la HH. S.A..

8. În privinţa inculpatei W., prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 16.06.2015 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător şi luarea inscripţiei ipotecare, până la concurenţa sumei de 2.533.334 RON, asupra imobilelor formate din:

- imobil teren extravilan situat în Floreşti, jud. Cluj în suprafaţă de 534.500 mp înscris în CF nr. x nr. cadastral x al OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca şi imobil teren extravilan situat în Floreşti, jud. Cluj în suprafaţă de 534.500 mp înscris în CF nr. x nr. cadastral x al OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca ambele în valoare de 17.537.635,60 RON;

- imobil teren în suprafaţă de 16.673 mp, intravilan Cluj-Napoca, înscris în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x şi construcţii în suprafaţă totală de 12.789 mp astfel: casă poartă din cărămidă pe fundaţii de beton, acoperiş terasă înscrisă în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x; pod bascul cu funcţionare electronica, pe fundaţii de beton, rampe de acces din beton, înscris în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x; magazie cu 3 încăperi,2 birouri, rampă de descărcare din cărămidă pe fundaţie din beton, acoperiş terasă înscris în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x; depozit de produse finite, platformă balostată parţial betonată,3 estacade cu poduri rulante, pe stâlpi din beton, căi de rulare cu şine CF înscris în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x; colector de rumeguş pe fundaţie din beton, ciclon metalic vertical, ventilator înscris în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x; tunel uscător din cărămidă pe fundaţie din beton, acoperiş terasă înscris în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x; cioplitoare piatră compusă din atelier pt. gater,2 ateliere proiectare şi prelucrare, magazie şi birou, din cărămidă pe fundaţie din beton, acoperiş din azbociment ondulat înscris în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x;

- imobil teren intravilan Cluj - Napoca în suprafaţă de 24.866 mp înscris în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x, nr. top. x şi construcţie C-12 gospodărie din agregate compusă din estecadă pe stâlpi şi grinzi din beton 5 sisteme de transport agregate cu benzi transportatoare tuneluri subterane pentru benzi transportatoare,2 cabine de comandă, C13 linie pentru macara, teren, C14 linie de cale ferată pentru racord, C15 buncăr transportare agregate, C16 cabină poartă, C17 reţea de conducte termice, C18 drum acces înscris în CF xCluj Napoca nr. cadastral x nr. top x;

- imobil teren intravilan Cluj-Napoca în suprafaţă de 16.110 mp înscris în CF x Cluj Napoca, nr. cadastral x, nr. top. x şi construcţii centrală energetică compusă din punct termic, staţie compresoare, magazie vopsele, magazie piese, atelier reparaţii, recipient aer, răcitor aer, din cărămidă pe fundaţie din beton, acoperiş terasă înscrise în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x; hală de producţie compusă din hală de fabricaţie, atelier armături, atelier reparaţii auto, atelier tâmplărie aluminiu, atelier mecanic din beton pe fundaţii din beton, acoperiş din azbociment ondulat, tunel de tratare termică, laborator şi magazie, la parter cu post trafo laborator, cu 2 încăperi şi casă scări, la etaj cu 4 încăperi, magazie, grup social şi atelier tâmplărie, la parter cu atelier tâmplărie, cu trei încăperi, atelier instalaţii sanitare, atelier vopsele, magazie materiale electrice, grup social femei şi bărbaţi, birou maistru,2 case de scară, la etaj cu sală de mese, bucătărie, vestiare bărbaţi şi femei,4 dormitoare, baie cu duşuri şi wc,4 încăperi birouri, magazie tâmplărie lemn construcţie anexă, magazii şi birouri staţie betoane, compusă din birou, atelier sudură, staţie acumulator,3 magazii înscrise în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x; platformă exterioară turnare prefabricate se compune din platformă betonată, cale de rulare pe şină CF, pentru macara capră înscrise în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x; staţie de betoane compusă din 2 betoniere cu silozuri de agregate din metal,2 elevatoare metalice,2 silozuri de ciment de 200 de tone,2 silozuri de ciment de 250 de tone,2 silozuri de ciment de 500 de tone,2 decantoare nămol îngropate înscrise în CF x Cluj Napoca nr. cadastral x; drumuri şi platforme interioare îngropate înscrise în CF x a OCPI Cluj - BCPI Cluj Napoca, nr. cadastral x.

Prin încheierea din 9.05.2016, instanţa a admis cererea formulată de inculpata W. S.A. şi a dispus ridicarea parţială a măsurii sechestrului asigurător şi a inscripţiei ipotecare instituite prin ordonanţa procurorului dispusă în data de 26 iunie 2015 în dosarul nr. x/2014 al DNA - ST Alba A., asupra următoarelor imobile:

- imobil teren în suprafaţă de 16.673 mp, intravilan Cluj-Napoca, înscris în CF x Cluj-Napoca nr., cadastral x şi construcţii în suprafaţă totală de 12.789 mp, astfel: casă poartă din cărămidă pe fundaţii de beton, acoperiş terasă înscrisă în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x; pod bascul cu funcţionare electronica, pe fundaţii de beton, rampe de acces din beton, înscris în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x; magazie cu 3 încăperi,2 birouri, rampă de descărcare din cărămidă pe fundaţie din beton, acoperiş terasă înscris în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x; depozit de produse finite, platformă balostată parţial betonată,3 estacade cu poduri rulante, pe stâlpi din beton, căi de rulare cu şine CF înscris în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x; colector de rumeguş pe fundaţie din beton, ciclon metalic vertical, ventilator înscris în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x; tunel uscător din cărămidă pe fundaţie din beton, acoperiş terasă înscris în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x; cioplitoare piatră compusă din atelier pt. gater,2 ateliere proiectare şi prelucrare, magazie şi birou, din cărămidă pe fundaţie din beton, acoperiş din azbociment ondulat înscris în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x;

- imobil teren intravilan Cluj-Napoca în suprafaţă de 24.866 mp înscris în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x, nr. top. x şi construcţie C-12 gospodărie din agregate compusă din estecadă pe stâlpi şi grinzi din beton 5 sisteme de transport agregate cu benzi transportatoare tuneluri subterane pentru benzi transportatoare,2 cabine de comandă, C13 linie pentru macara, teren, C14 linie de cale ferată pentru racord, C15 buncăr transportare agregate, C16 cabină poartă, C17 reţea de conducte termice, CI8 drum acces înscris în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x nr. top x;

- imobil teren intravilan Cluj-Napoca în suprafaţă de 16.110 mp înscris în CF x Cluj-Napoca, nr. cadastral x, nr. top. x şi construcţii centrală energetică compusă din punct termic, staţie compresoare, magazie vopsele, magazie piese, atelier reparaţii, recipient aer, răcitor aer, din cărămidă pe fundaţie din beton, acoperiş terasă înscrise în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x; hală de producţie compusă din hală de fabricaţie, atelier armături, atelier reparaţii auto, atelier tâmplărie aluminiu, atelier mecanic din beton pe fundaţii din beton, acoperiş din azbociment ondulat, tunel de tratare termică, laborator şi magazie, la parter cu post trafo laborator, cu 2 încăperi şi casă scări, la etaj cu 4 încăperi, magazie, grup social şi atelier tâmplărie, la parter cu atelier tâmplărie, cu trei încăperi, atelier instalaţii sanitare, atelier vopsele, magazie materiale electrice, grup social femei şi bărbaţi, birou maistru,2 case de scară, la etaj cu sală de mese, bucătărie, vestiare bărbaţi şi femei,4 dormitoare, baie cu duşuri şi wc,4 încăperi birouri, magazie tâmplărie lemn construcţie anexă, magazii şi birouri staţie betoane, compusă din birou, atelier sudură, staţie acumulator,3 magazii înscrise în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x; platformă exterioară turnare prefabricate se compune din platformă betonată, cale de rulare pe şină CF, pentru macara capră înscrise în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x; staţie de betoane compusă din 2 betoniere cu silozuri de agregate din metal,2 elevatoare metalice,2 silozuri de ciment de 200 de tone,2 silozuri de ciment de 250 de tone,2 silozuri de ciment de 500 de tone,2 decantoare nămol îngropate înscrise în CF x Cluj-Napoca nr. cadastral x; drumuri şi platforme interioare îngropate înscrise în CF x a OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca, nr. cadastral x.

Având în vedere faptul că inculpata W. nu a fost obligată la plata niciunei sume cu titlu de despăgubiri civile sau cheltuieli judiciare, instanţa, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a ridicat măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015 (dosar x/2014) asupra imobilului teren extravilan situat în Floreşti, jud. Cluj în suprafaţă de 534.500 mp înscris în CF nr. x nr. cadastral x al OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca şi imobilului teren extravilan situat în Floreşti, jud. Cluj în suprafaţă de 534.500 mp înscris în CF nr. x nr. cadastral x al OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca, ambele în valoare de 17.537.635,60 RON, aparţinând inculpatei.

9. În privinţa inculpatei I. S.R.L., având în vedere faptul că aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 625.000 RON amendă, a fost obligată la plata sumei de 7.581.307,23 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă BB., a sumei de 9.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare şi faptul că s-a dispus confiscarea de la aceasta a sumei de 3.782,51 RON, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015 din dosarul nr. x/2014 asupra bunurilor inculpatei, până la concurenţa sumei de 8.219.035,74 RON:

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 59.574 mp situat administrativ în localitatea 23 august, jud. Constanţa, înscris în CF x- 23 al localităţii 23 august, nr. cadastral x al OCPI Constanţa - BCPI Mangalia, împreună cu construcţii: sediu administrativ-construcţie în litigiu, în suprafaţă de 414 mp, înscrisă în CF x, nr. cadastral x; magazie cereale în suprafaţă de 548 mp, înscrisă în CF x, nr. cadastral x; clădire moară în suprafaţă de 216 mp, înscrisă în CF x, nr. cadastral x; patiserie în suprafaţă de 49 mp, înscrisă în CF x, nr. cadastral x; magazie făină-construcţie în litigiu în suprafaţă de 135 mp, înscrisă în CF x, nr. cadastral x şi magazie în suprafaţă de 261 mp, înscrisă în CF x, nr. cadastral x;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băicoi, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băicoi, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 400.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp tarla x, nr. parcelă 450/19 A PARTIAL înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp tarla x, nr. parcelă 450/19 A PARTIAL înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 12.500 euro, echivalentul a 54.419 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1300 mp tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 3800 mp, tarla x, nr. parcelă 463/19 şi tarla x nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 15.614 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, în valoare de 2.500 euro, echivalentul a 10.534 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 12.462 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 20.533 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 20.570 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 788 mp, tarla x, nr. parcelă A 460/7 înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 2.750 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1700 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 9.600 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 15000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă A 463/4 înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina ambele în valoare de 74.696 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1600 mp, tarla x, nr. parcelă A463/15 şi tarla x, parcelă P 462/15, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 6.604 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 12.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.654 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 4.268 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2800 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 10.347 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 4.268 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.528 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 7619 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 24.682 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 7500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 15.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 9.154 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1005 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 3.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 15.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2600 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 12.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1900 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 10.357 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 15.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 30.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 10.668 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1400 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 8.100 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1100 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 8.400 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.528 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.580 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 28.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3700 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 16.013 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.654 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.546 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.580 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.580 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.654 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 6.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.546 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 14.107 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 14.107 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2800 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 11.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 6.250 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4998 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 9.996 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4982 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 9.964 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4981 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 9.962 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2491 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3689 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 7.378 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2491 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 12.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 7.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 10000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 25.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2400 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 4.800 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2300 mp, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 8.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 6.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 29.320 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 11.728 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2491 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2491 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4981 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 9.962 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4981 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 9.962 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2491 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 4.982 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 7500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 20.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3502 mp, înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare 7.500 RON

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5005 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 16.972 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 11.259 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2366 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 4.913 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 6300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 14.600 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 15.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1382 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 4.000 euro echivalentul a 17.127 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3200 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 6.400 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2970 mp, tarla x, nr. parcelă 962/33 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 7.423 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1900 mp, tarla x, nr. parcelă 962/58, tarla x, nr. parcelă 966/134 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 4.750 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2610 mp, tarla x, nr. parcelă 966/70, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 720 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 8.325 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 535 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 1977 mp, tarla x, nr. parcelă 966/69 şi tarla x nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, ambele în valoare de 6.280 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 222 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 2768 mp, tarla x, nr. parcelă 962/31 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi imobil teren extravilan în suprafaţă de 2395 mp, tarla x, nr. parcelă 962/88, tarla x, nr. parcelă 966/95 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, toate trei în valoare de 13.400 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3459 mp, tarla x, nr. parcelă 962/90, tarla x, nr. parcelă 966/93 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 13.886 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 6367 mp, tarla x, nr. parcelă 962/10, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 24.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 10000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 36.775 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1700 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 4.250 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3348 mp, tarla x, nr. parcelă 962/2 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 21.057 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2474 mp, tarla x, nr. parcelă 962/44 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 8.678 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 13²⁶ mp, tarla x, nr. parcelă 962/101, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 3.315 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5100 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 12.750 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1162 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 9.985 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 800 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 11.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2365 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 2.365 euro echivalentul a 8.590 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3750 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 22.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 17.120 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3566 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 161.227 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2498 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 18.162 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4091 mp, tarla x, nr. parcelă 966/201 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 10.403 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1400 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 51.573 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3001 mp, tarla x, nr. parcelă 965/97, tarla22/1, nr. parcelă 966/104 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 12.329 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 6.111,10 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3750 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 22.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 15.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3800 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 18.668 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 8700 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 643 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 13.400 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 20.000 RON;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 1300 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 62.240 RON;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 40.000 RON;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 1200 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 10.000 RON;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 40.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 33.018 RON;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 2511 mp înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 26.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5604 mp, tarla x, nr. parcelă 966/68, tarla x, nr. parcelă 965/54 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 5.604 euro echivalentul a 23.468 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5040 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 17.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 4500 mp, tarla x, nr. parcelă 966/202, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 70.500 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 55.030 RON;

- imobil teren intravilan în suprafaţă de 1400 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 51.573 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 29.555 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 1000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 6.000 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 19000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 125.159 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3178 mp, tarla x, nr. parcelă 966/5, tarla x, nr. parcelă 965/5 şi tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 7.950 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 10000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 110.059 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 3419 mp, tarla x, nr. parcelă 966/205, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina în valoare de 11.385 RON;

- imobil teren extravilan în suprafaţă de 402.412 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina;

- imobil teren intravilan situat în localitatea Urleta, com Băneşti, jud. Prahova, în suprafaţă de 402412 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina împreună cu construcţii cu destinaţia depozit în suprafaţă de 22 mp înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x, şi depozit în suprafaţă de 43 mp înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x ale OCPI Prahova - BCPI Câmpina valoare de cumpărare 148.332,31 RON;

- imobil teren intravilan situat în com Băneşti, jud. Prahova, în suprafaţă de 9800 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Băneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina împreună cu construcţii anexă şi industriale şi edilitare înscrise în CF x Băneşti, nr. cadastral x, şi CF x Băneşti, nr. cadastral x şi CF x, nr. cadastral x ale OCPI Prahova - BCPI Câmpina valoare de evaluare 321.000 euro, echivalentul a 1.366.946,4 RON;

- imobil teren intravilan situat în localitatea Buşteni, Bulevardul x, jud. Prahova, în suprafaţă de 2962 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Buşteni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Ploieşti valoare conform contract vânzare-cumpărare nr. x/2008 al BNP II. de 1.206.080 RON;

- imobil teren extravilan situat în localitatea Bărăitaru, jud. Prahova, în suprafaţă de 4969 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Drăgăneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Ploieşti şi imobil teren extravilan situat în localitatea Baraitaru, jud. Prahova, în suprafaţă de 2500 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Drăgăneşti, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Ploieşti ambele în valoare conform contract vânzare-cumpărare nr. x/2010 al BNP JJ. de 200.000 RON;

- imobil teren extravilan situat în localitatea Ariceştii Rahtivani, jud. Prahova, în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Ariceştii Rahtivani, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Ploieşti şi imobil teren extravilan situat în localitatea Ariceştii Rahtivani, jud. Prahova, în suprafaţă de 5000 mp, tarla x, nr. parcelă x înscris în CF x Ariceştii Rahtivani, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Ploieşti ambele în valoare conform contract vânzare-cumpărare nr. x/2011 al BNP KK. de 700.000 RON;

- imobil apartament în suprafaţă de 69 mp situat administrativ în Câmpina, str. x, înscris în CF x, nr. cadastral x împreună cu terenul în suprafaţă de 100,386 mp indiviz, respectiv cota de 50/351 din întreg terenul în suprafaţă de 702 mp, aferent ap. 5, situat administrativ în Câmpina, str. x, înscris în CF x, nr. cadastral x, valoare de cumpărare 272.824,34 RON.

10. În privinţa inculpatei S.C. Y.:

Prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 16.06.2015, s-a dispus, în privinţa inculpatei S.C. Y. S.R.L.:

- instituirea sechestrului asigurător, până la concurenţa sumei de 11.972.285 RON, asupra conturilor deschise pe numele inculpatei, după cum urmează:

- x deschis la LL.;

- x deschis la LL.;

- x deschis la LL.;

- x deschis la LL..

- indisponibilizarea bunurilor mobile aparţinând inculpatei prin aplicarea sechestrului asupra autoturismelor marca:

- AUDI Q7, an fabricaţie 200, serie şasiu x, serie motor x, având număr de înmatriculare x valoare de piaţă 15.729 euro;

- MERCEDES BENZ, an fabricaţie 2010, serie şasiu x, serie motor x, având număr de înmatriculare x, valoare de piaţă 15.650 euro;

- FORD FOCUS, an fabricaţie 2011, serie şasiu x, serie motor x, având număr de înmatriculare x valoare de piaţă 7.212,35 euro.

Măsura asiguratorie a rămas în fiinţă şi după schimbarea denumirii şi sediului inculpatei, autoturismele Mercedes şi Ford Focus urmând a fi înmatriculate în judeţul Ilfov (încheierea din 18.01.2019).

Prin urmare, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015 din dosarul nr. x/2014 asupra bunurilor S.C. Y., până la concurenţa sumei de 8.585.862,45 RON:

- sume de bani din conturile deschise pe numele inculpatei, după cum urmează:

x deschis la LL.;

x deschis la LL.;

x deschis la LL.;

x deschis la LL..

- autoturismele marca:

- AUDI Q7, an fabricaţie 200, serie şasiu x, serie motor x, număr de înmatriculare x valoare de piaţă 15.729 euro;

- MERCEDES BENZ, an fabricaţie 2010, serie şasiu x, serie motor x (număr de înmatriculare la data luării măsurii asiguratorii x) valoare de piaţă 15.650 euro;

- FORD FOCUS, an fabricaţie 2011, serie şasiu x, serie motor x (număr de înmatriculare la data luării măsurii asiguratorii x) valoare de piaţă 7.212,35 euro.

11. 12. În privinţa inculpaţilor O. ŞI N.:

Referitor la inculpaţii O. şi N., în privinţa cărora s-au luat măsuri asiguratorii în cursul judecăţii prin încheierea nr. 56 din data de 15.05.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, dat fiind faptul că aceştia au fost achitaţi pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, nu au fost obligaţi la plata de despăgubiri civile şi nici la plata cheltuielilor judiciare, instanţa dispunând ridicarea acestor măsuri asiguratorii, nemaiexistând scopul pentru care au fost luate.

Prin urmare, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a ridicat:

- măsura sechestrului asigurator instituită prin încheierea nr. 56 din data de 15.05.2017 a Curţii de Apel Alba A., pronunţată în dosarul nr. x/2015 asupra sumei de 200.000 RON depusă la data de 2.09.2016 la MM. de inculpatul O. (prin avocat Q.) la dispoziţia Curţii de Apel Alba A., potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x din 2.09.2016;

- măsura sechestrului asigurator instituită prin încheierea nr. 56 din data de 15.05.2017 a Curţii de Apel Alba A., pronunţată în dosarul nr. x/2015 asupra sumei de 200.000 RON depusă la data de 16.09.2016 de inculpatul N. (prin avocat M.) la MM. la dispoziţia Curţii de Apel Alba A., potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x

În privinţa celor doi inculpaţi a fost luată anterior, în cursul judecăţii, măsura controlului judiciar pe cauţiune, prin încheierea penală nr. 148/7.09.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015 şi, respectiv, prin încheierea penală nr. 163/21.09.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015. Prin încheierea nr. 56 din data de 15.05.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă ca urmare a respingerii contestaţiei formulate de procuror, instanţa a dispus revocarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune faţă de ambii inculpaţi şi, constatând că pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000, conform art. 20 din lege, este obligatorie luarea măsurilor asiguratorii, nu a dispus restituirea cauţiunilor în sumă de 200.000 RON achitate de fiecare din cei doi inculpaţi (consecinţă firească a revocării măsurii preventive la realizarea scopului căreia serveau cauţiunile, conform art. 261 alin. (1) C. proc. pen.), ci a luat măsura sechestrului asigurator asupra acestor sume în vederea reparării prejudiciului (sumele fiind consemnate la dispoziţia Curţii de Apel Alba A., la MM. de inculpatul O., prin avocat Q., potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x din 2.09.2016 şi, respectiv, la MM. de inculpatul N., prin avocat M., potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x).

Prin urmare, de la acel moment, natura juridică a celor două sume de 200.000 RON nu mai este cea de cauţiune, ci de sume sechestrate, regimul lor juridic fiind cel prevăzut de art. 249 şi urm. C. proc. pen., nefiind incidente prevederile art. 216 alin. (6) C. proc. pen. referitoare la restituirea cauţiunii, cum au susţinut inculpaţii prin concluziile formulate.

IX. MĂSURI DE SIGURANŢĂ:

Având în vedere că valoarea totală a avansului achitat de BB. în baza CL1 a fost de 7.705.590,96 RON, acţiunea civilă formulată de partea civilă BB. a fost admisă în totalitate, pentru suma de 7.581.307,23 RON solicitată (astfel cum a fost precizată expres de partea civilă), iar acţiunile civile formulate de Ministerul Fondurilor Europene şi EE. şi Reasigurare S.A. au fost respinse, diferenţa de 124.283,73 RON, obţinută în urma săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, a fost confiscată, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., de la inculpatele S.C. Y. (devenită Y. S.R.L.) şi I. S.R.L, care au încasat avansul, proporţional cu suma obţinută efectiv de fiecare inculpată din acest avans, respectiv 97% de la inculpata S.C. Y. (devenită Y. S.R.L.) - 120.555,22 RON şi 3% de la inculpata I. S.R.L. - 3.728,51 RON.

X. SUPORTAREA CHELTUIELILOR JUDICIARE:

S-a reţinut că, potrivit art. 274 C. proc. pen.:

"(1) În caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei, suspectul sau, după caz, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.

(2) Când sunt mai mulţi suspecţi sau, după caz, inculpaţi, procurorul sau, după caz, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părţi se ţine seama, pentru fiecare dintre suspecţi sau, după caz, inculpaţi, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare".

Având în vedere că inculpaţii B., D., F., J., L. şi V. au fost condamnaţi pentru o parte din infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, că inculpatele I. S.R.L. şi Y. S.R.L. au fost condamnate pentru infracţiunea pentru care au fost trimise în judecată, inculpaţii H., O., R., E., W. şi N. au fost achitaţi pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi nu au fost obligaţi la plata de despăgubiri civile, iar inculpata U. a decedat în cursul judecăţii, instanţa de fond a dispus obligarea primilor şase inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care au fost incluse şi sumele achitate pe parcursul judecăţii martorilor audiaţi la cererea inculpaţilor (QQQQQ., propus de inculpaţii J., L., S.C. Y./Y. S.R.L. şi I. S.R.L. - 865,96 RON, SSSSSSSS., propusă de inculpaţii J. şi S.C. Y./Y. S.R.L. - 250 RON, OOOOOOOO., propus de inculpaţii L., S.C. Y./Y. S.R.L. şi J. - x RON).

Prin urmare, în baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata parţială a cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:

- B., D., F., J., L. şi V., câte 10.000 RON;

- I. S.R.L. şi Y. S.R.L., câte 9.000 RON.

S-a arătat că suma de 66.483 RON, menţionată în rechizitoriu cu titlu de cheltuieli judiciare (din care s-au stabilit câte 4.432 RON pentru fiecare din cei 15 inculpaţi trimişi în judecată), a fost stabilită exclusiv prin raportare la cheltuielile aferente punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, aşa cum reiese în mod neechivoc din trimiterea făcută în cuprinsul pct. IV din rechizitoriu (pag. 259), la dosar de urmărire penală, unde se află procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor cu interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, respectiv a imaginilor. Inculpaţii nu au fost obligaţi la plata sumei respective, deoarece instanţa a constatat nelegalitatea administrării tuturor acestor probe şi le-a exclus din materialul probator.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, instanţa nereţinând vreo culpă în privinţa părţilor civile din prezenta cauză.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus plata, de către Curtea de Apel Alba A., către interpreţii de limbă franceză şi engleză, a sumelor de 509,30 RON şi, respectiv, 463 RON, urmând ca acestea să rămână în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., toate onorariile acordate avocaţilor desemnaţi din oficiu, precum şi sumele cuvenite interpreţilor, acordate în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor din încheierile de şedinţă, au rămas în sarcina statului.

Prin încheierea nr. 32/07.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-au îndreptat erorile materiale din cuprinsul minutei şi al dispozitivului sentinţei penale nr. 90/2020, în sensul că:

- în paragraful "În baza art. 275 alin. (3) alin. (1) C. proc. pen.. dispune plata de către Curtea de Apel Alba A. către interpreţii de limbă franceză şi engleză a sumelor de 509,30 RON şi respectiv 463 RON, urmând ca acestea să rămână în sarcina statului" s-a menţionat art. 273 alin. (4), (5) C. proc. pen.., în loc de art. 275 alin. (3) alin. (1) C. proc. pen..;

- s-a menţionat denumirea corectă a inculpatei W. S.A. în locul vechii denumiri, cea de "W.", în paragrafele XVI pct. 4 alin. (2) şi XVII pct. 8, acestea urmând a avea următorul conţinut:

"Respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă CC. împotriva inculpatei W. S.A. (fostă W.)";

"În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. ridică măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015 (dosar x/2014) asupra imobilului teren extravilan situat în Floreşti, jud. Cluj în suprafaţă de 534.500 mp înscris în CF nr. x nr. cadastral x al OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca şi imobil teren extravilan situat în Floreşti, jud. Cluj în suprafaţă de 534.500 mp înscris în CF nr. x nr. cadastral x al OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca ambele în valoare de 17.537.635,60 RON, aparţinând inculpatei W. S.A. (fostă W.)".

Împotriva sentinţei penale nr. 90 din 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Alba A., secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., inculpaţii Y. S.R.L., J., N., O., L., B., D., R., I. S.R.L., F. şi V. şi părţile civile CC. şi BB.., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. a criticat sentinţa sub următoarele aspecte:

1. Nelegalitatea dispoziţiei din încheierea din 13.11.2019 prin care s-a dispus excluderea din materialul probator a proceselor-verbale de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică şi a Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/29.08.2014, întocmit la data de 28.08.2014, de Institutul pentru Tehnologii Avansate;

2. Referitor la contractul având ca obiect "Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov" - CL5:

2.1. Netemeinicia soluţiilor de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpaţilor E. şi W. S.A.;

2.2. Greşita schimbare a încadrării juridice, din complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 32 C. pen., în complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi netemeinicia soluţiei de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpatei V.;

2.3. Netemeinicia soluţiei de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a inculpatei V., pentru instigare la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale);

3. Referitor la contractul având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" - CL1:

3.1. Greşita schimbare a încadrării juridice, din complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 32 C. pen., în complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi netemeinicia soluţiei de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpatei V.;

3.2. Netemeinicia soluţiei de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a inculpatului H.;

3.3. Netemeinicia soluţiilor de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpaţilor O., R. şi N.;

3.4. Netemeinicia soluţiilor de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpatului N.;

4. Nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) procedură penală, pronunţată faţă de inculpaţii H., B., D., O., R., F., J., N. şi L., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

5. Netemeinicia admiterii acţiunii civile promovate de CC., nelegalitatea obligării, în solidar, a inculpatei V., cu inculpaţii B. şi D., la repararea prejudiciului de imagine;

6. Netemeinicia cuantumului pedepselor principale aplicate inculpaţilor B., D., F., I. S.R.L., J., L. şi Y. S.R.L..

În motivele scrise şi în susţinerile orale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a invocat, în esenţă, următoarele:

1. Nelegalitatea dispoziţiei cuprinse în încheierea din 13.11.2019, prin care instanţa de fond a dispus excluderea din materialul probator a proceselor-verbale de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică şi a Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/29.08.2014, întocmit la data de 28.08.2014, de Institutul pentru Tehnologii Avansate:

1.1. În opinia parchetului, "Serviciul Român de Informaţii a asigurat punerea în executare a autorizaţiilor emise de procuror/instanţele competente", acordându-se sprijin tehnic în activitatea de interceptare.

Ca atare, judecătorul fondului a constatat că încălcarea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., prin punerea în executare a măsurilor de supraveghere de către alte organe decât procurorul sau organele de cercetare ale poliţiei judiciare, atrage nulitatea absolută a actelor astfel efectuate, prin aplicarea art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. - în forma stabilită ca fiind constituţională prin Decizia nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale, nulitatea absolută fiind aplicată în conformitate cu decizia instanţei de contencios constituţional.

În mod evident, o asemenea concluzie nu poate fi acceptată, în condiţiile în care, prin interpretarea dată deciziei menţionate, s-ar institui un caz de nulitate absolută care nu are o prevedere legală, fiind doar rezultatul interpretării deciziei pronunţate de Curtea Constituţională, element care nu poate fi acceptat, în condiţiile în care acestei instituţii nu îi este recunoscut rolul de legiuitor pozitiv.

În opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în cauză, trebuia să se procedeze la o analiză adecvată a întrunirii condiţiilor legale necesare pentru constatarea intervenirii nulităţii relative, potrivit prevederilor art. 282 alin. (1) C. proc. pen., cu dovedirea vătămării pe care ar fi suferit-o inculpaţii din prezenta cauză.

În acest sens, s-a făcut trimitere la considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016, astfel că, în opinia parchetului, neregularitatea determinată de calitatea organului care a executat metodele de supraveghere tehnică nu poate fi încadrată decât în categoria nulităţilor virtuale şi relative, reglementate de art. 282 C. proc. pen., deoarece nu se regăsesc în niciuna dintre ipotezele prevăzute în dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. pen.

Reţinând că, în cauză, activităţile de supraveghere tehnică realizate cu sprijinul tehnic al Serviciului Român de Informaţii sunt sancţionate cu nulitatea relativă, parchetul a apreciat că se impune a fi verificată îndeplinirea cerinţelor prevăzute de norma legală, anume dacă drepturile părţilor ori ale altor subiecţi procesuali principali au suferit o vătămare şi dacă acea vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

În concret, în cauză, s-au efectuat adrese către Serviciul Român de Informaţii şi Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. cu privire la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, iar potrivit răspunsurilor formulate, punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică s-a realizat cu suportul tehnic al Serviciului Român de Informaţii, care nu face parte din categoria organelor de urmărire penală, în sensul art. 142 alin. (1) C. proc. pen.. Prin urmare, mijloacele de probă obţinute în această modalitate ar trebui, în aprecierea parchetului, sancţionate cu nulitatea relativă, potrivit Deciziei nr. 51/2016, însă procesele-verbale sunt redate la dosar de către ofiţeri ai poliţiei judiciare din cadrul Direcţia Naţională Anticorupţie şi confirmate de către procuror.

Fiind o nulitate relativă, parchetul a apreciat că se impune a fi analizat dacă prin dispoziţiile legale privind realizarea procedeului probator, ca efect al deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, au fost vătămate drepturile inculpaţilor (respectiv dreptul la un proces echitabil, la viaţă intimă, familială şi privată, precum şi dreptul la secretul corespondenţei), vătămare ce trebuie dovedită de către cel care o invocă şi dacă acea vătămare poate fi înlăturată în alt fel decât prin excluderea probatoriului nelegal obţinut.

Referitor la prima cerinţă, a susţinut parchetul că inculpaţii nu au arătat în ce constă vătămarea lor procesuală prin implicarea Serviciul Român de Informaţii în executarea mandatelor de supraveghere, ci au solicitat înlăturarea tuturor înregistrărilor telefonice şi ambientale, ca urmare a intervenţiei deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale. Astfel, niciunul dintre inculpaţii sau martorii din acest dosar nu au formulat critici în legătură cu purtarea convorbirilor telefonice/prin poşta electronică sau conţinutul acestora, transcris în procesele-verbale de redare aflate la dosarul de urmărire penală. Inculpaţii nu au explicat, în concret, în ce constau vătămările şi cum li s-ar fi schimbat situaţia juridică dacă supravegherea tehnică ar fi fost realizată de către organele de urmărire penală, fără suportul tehnic al Serviciul Român de Informaţii, ci doar s-au rezumat să afirme că interceptările şi înregistrările au fost contrare Constituţiei.

De asemenea, inculpaţii au luat cunoştinţă de existenţa activităţilor de supraveghere tehnică efectuate încă din faza de urmărire penală, studierea dosarului de urmărire penală nefiind restricţionată vreodată, iar în exercitarea dreptului la apărare, apărătorii aleşi ai părţilor au avut acces total la actele dosarului.

Prin urmare, inculpaţii nu au invocat niciun alt element care să conducă la concluzia existenţei unei vătămări a drepturilor lor legale, nesusţinând niciun moment că există elemente de intervenţie asupra convorbirilor telefonice/corespondenţei purtate prin intermediul poştei electronice ori că procesele-verbale de redare cuprind elemente care nu au corespondent sau reprezintă alterări ale discuţiilor purtate, iar judecătorul cauzei nu a identificat vreun element de fapt care să pună sub semnul îndoielii autenticitatea acestor interceptări şi înregistrări.

De asemenea, parchetul a solicitat a se constata că nici în cursul urmăririi penale, nici în faţa Curţii de Apel Alba A., inculpaţii nu au contestat înregistrările/procesele-verbale de redare a convorbirilor/comunicărilor.

Având în vedere că, din conţinutul convorbirilor telefonice/comunicărilor prin poşta electronică, nu rezultă alte elemente de fapt decât cele relevate de celelalte probe administrate în cauză, sub aspectul acuzaţiilor aduse de procuror şi asupra cărora instanţa de fond trebuia să aprecieze, parchetul a susţinut că nu este îndeplinită nici cea de-a doua cerinţă impusă de dispoziţiile art. 282 C. proc. pen., în sensul că vătămarea drepturilor inculpaţilor nu era de natură a determina înlăturarea mijloacelor de probă obţinute nelegal, astfel cum au solicitat apărătorii aleşi ai inculpaţilor. Ca atare, solicitarea excluderii probelor obţinute în urma punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică cu suportul tehnic al Serviciul Român de Informaţii, fără a arăta în ce constă vătămarea procesuală prin implicarea Serviciul Român de Informaţii, nu este suficientă, în sine, să conducă la anularea acestora. Excluderea operează în condiţiile nulităţii relative reglementate de art. 282 C. proc. pen., în sensul că trebuie dovedită vătămarea suferită, care nu se poate deduce din suspiciunea, supoziţia că aceste probe ar fi fost efectuate în mod neloial, ci trebuie să se bazeze pe un minim de elemente obiective care ar face ca fiabilitatea probei să fie pusă la îndoială.

Din ansamblul materialului probator rezultă că supravegherea tehnică a fost autorizată şi efectuată în baza art. 139 şi următoarele C. proc. pen., încheierile şi mandatele de supraveghere au fost emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi cu respectarea dispoziţiilor legale, respectiv a art. 142 alin. (1) C. proc. pen., care se bucurau, la acea vreme, de legalitate şi de prezumţia de constituţionalitate, astfel că, în aprecierea parchetului, nu există temeiuri pentru excluderea proceselor-verbale de redare a acestora, în cauză neinvocându-se vreun motiv de nelegalitate, simpla invocare a unei decizii prin care a fost declarată neconstituţională o normă de procedură penală, ulterior interceptării convorbirilor telefonice şi înregistrărilor în mediu ambiental, nefiind suficientă, în sine, pentru excluderea respectivelor mijloace de probă.

Evaluând, în ansamblu, desfăşurarea procedurii, parchetul a susţinut că nu se poate constata existenţa vreunei vătămări.

1.2. Conform dispoziţiilor art. 172 alin. (9) C. proc. pen., când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune, prin ordonanţă, efectuarea unei constatări. Constatarea este efectuată de un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora (art. 172 alin. (10) C. proc. pen.).

Cu privire la acest aspect, parchetul a învederat că solicitarea adresată Institutului pentru Tehnologii Avansate, care funcţionează în cadrul Serviciul Român de Informaţii, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 172 alin. (9) C. proc. pen., fiind avută în vedere competenţa funcţionarilor din cadrul acestei instituţii, de specialişti în categoriile de produse şi servicii oferite.

Cum nu există niciun text de lege care să limiteze activitatea Institutului exclusiv cerinţei ca activităţile întreprinse să fie exercitate în vederea stabilirii existenţei ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, aşa cum restrictiv se reţine în încheierea din 13.11.2019, iar specialiştii Institutului pentru Tehnologii Avansate intră în categoria specialiştilor care funcţionează în afara organelor judiciare, opţiune permisă de dispoziţiile art. 172 alin. (10) C. proc. pen., text de lege care, de altfel, nu a fost declarat neconstituţional, rezultă, în opinia parchetului, că, în mod nelegal, Curtea de Apel Alba A. a făcut aplicarea deciziei nr. 26/2019 a Curţii Constituţionale şi a constatat nulitatea absolută a Raportului de constatare tehnico-ştinţifică nr. x/29.08.2014, întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate.

2. Referitor la contractul având ca obiect "Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov" - CL5:

2.1. Netemeinicia soluţiilor de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpaţilor E. şi W. S.A.:

Parchetul a arătat că instanţa de fond, analizând probatoriul administrat şi apărările acestor inculpaţi, a concluzionat că "probaţiunea administrată nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că au cunoscut faptul că documentele depuse la dosarul de licitaţie şi care dovedeau susţinerea tehnică şi profesională din partea CC. au fost falsificate de inculpaţii B. şi D. şi că ar fi ştiut că îşi aduc contribuţia la o activitate frauduloasă concertată, care a avut ca rezultat atribuirea CL5, cum se reţine în rechizitoriu" .

În esenţă, parchetul a susţinut că, din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă că inculpatul E. a hotărât participarea la licitaţie, deşi era vorba de realizarea unei lucrări pentru care, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor FFFFFF. şi LLLLLLLLL., societatea nu avea nici experienţă, nici capacitatea tehnică . Inculpatul E. a dispus angajaţilor să întocmească doar documentele de calificare ale W., lăsând în sarcina conducerii să găsească asociat sau terţ susţinător. De asemenea, acesta a hotărât participarea în formula ofertantului unic, deşi societatea pe care o conducea nu dispunea de resurse umane/tehnice suficiente pentru această lucrare, situaţie în care identificarea unui terţ susţinător era de importanţă maximă, nefiind doar o condiţie formală în cadrul procedurii.

Având deplină cunoştinţă de aceste detalii, inculpatul E. a acceptat ca toată documentaţia tehnică să fie întocmită de către inculpaţii B. şi D., în numele unei societăţi străine, despre care nu avea nicio referinţă.

Deşi, conform prevederilor legale, societatea care acorda susţinerea tehnică ar fi trebuit să execute lucrările în locul W., în situaţia apariţiei unei imposibilităţi de executare (situaţie care s-a şi întâmplat în acest proiect), angajându-i-se răspunderea, în egală măsură cu a societăţii pe care o conducea, inculpatul E. nu a încercat niciodată să ia legătura cu reprezentaţii societăţii libaneze şi să stabilească termenii colaborării cu aceştia. De asemenea, nu a dispus niciunui angajat să verifice societatea sau să încerce să stabilească o legătură directă, toţi angajaţii audiaţi, în calitate de martori, spunând că nu cunosc nimic despre această societate.

În schimb, inculpatul E. a decis să folosească documente întocmite de două persoane străine de societate, care nu au prezentat niciun document din care să rezulte că ar fi mandatate să întocmească documentaţia tehnică, în numele CC..

Din experienţa personală şi profesională, inculpatul E. cunoştea că persoana juridică este angrenată în raporturi comerciale prin reprezentanţii legali, desemnaţi prin statut sau prin procură, motiv pentru care era obligatoriu să solicite procura din care să rezulte calitatea de reprezentant a inculpatului B..

Inculpatul E. a omis, însă, să vizeze, prin depunerea semnăturii, tocmai traducerea legalizată a pretinsei procuri prezentate de inculpatul B., iar procura echivalentă, redactată în limba franceză, din care lipseau datele de identificare ale W., nu a mai fost depusă în procedură, deşi, conform fişei de date, documentele provenind de la societăţi din străinătate trebuiau depuse alături de traducerea legalizată, sub sancţiunea excluderii .

Parchetul a arătat, însă, că, prin procurile nr. 4819/27.11.2012 (depusă iniţial la dosarul de licitaţie - vol. 14 dup, filele x) şi nr. 4955/18.12.2012 (depusă la dosarul de licitaţie în procedura clarificărilor, prin adresa nr. x/22.12.2012, semnată de inculpatul E. - vol. 13 dup, filele x), pe care inculpata-notar U. a legalizat semnătura traducătorului, inculpatul B. era împuternicit doar să semneze, în numele şi pentru CC. SAL, în faţa unui notar public din România, angajament ferm privind susţinerea tehnică a ofertantului SC de W. şi nu să întocmească documentaţia tehnică în locul CC., împrejurare în care inculpatul E. putea şi trebuia să observe că depune la dosarul de licitaţie publică documente întocmite de persoane care nu sunt mandatate în acest scop de terţul susţinător.

Astfel, în aprecierea parchetului, faptul că documentaţia tehnică a fost considerată corespunzătoare şi a determinat câştigarea licitaţiei de către societatea clujeană nu poate fi reţinut, deoarece verificarea ulterioară a documentaţiei aferente ofertei, de către comisia de licitaţie, este doar un element care, în lanţul cauzal ce a precedat atribuirea contractului, a avut rolul unui factor favorizant, fără a avea, însă, relevanţă directă pentru rezultatul produs şi nici semnificaţie în planul atitudinii subiective a inculpaţilor.

Pe lângă depunerea semnăturii pe documentele false, inculpatul E. a semnat declaraţii pe propria răspundere, în care s-a consemnat că a verificat documentele şi că informaţiile furnizate corespundeau adevărului .

Inculpatul a completat şi semnat Formularul 4 în care a certificat faptul că "informaţiile furnizate în scopul demonstrării îndeplinirii criteriilor de calificare şi selecţie sunt complete şi corecte în fiecare detaliu şi înţeleg că autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, în scopul verificării şi confirmării declaraţiilor, orice documente doveditoare de care dispun. Înţeleg că, în cazul în care această declaraţie nu este conformă cu realitatea, sunt pasibil de încălcarea prevederilor legislaţiei penale privind falsul în declaraţii" .

Inculpatul putea şi trebuia să citească conţinutul procurii speciale nr. 4819/27.11.2012, legalizată sub aspectul semnăturii traducătorului de BNP U., document depus în procedură, din care rezultă că inculpatul B. era împuternicit de CC. doar să semneze angajamentul ferm privind susţinerea tehnică a ofertantului W. S.A. (Formularul 8A), şi nu să întocmească documentaţia tehnică în numele terţului susţinător, aspect care justifică concluzia că E., în mod nereal, a atestat că informaţiile furnizate în scopul demonstrării îndeplinirii criteriilor de calificare şi selecţie sunt complete şi corecte, în fiecare detaliu.

Având în vedere argumentele prezentate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a apreciat că:

Fapta inculpatului E., care, în calitate de reprezentant legal al W., a folosit, în cadrul licitaţiei având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov", documente false, puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D., pe baza cărora societăţii i-a fost atribuit contractul de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului", în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA), din care 76,52% fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională, contract ulterior reziliat, constituie tentativă la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., infracţiune pentru care a solicitat condamnarea acestuia.

Fapta inculpatei persoană juridică W. S.A., în numele şi în interesul căreia inculpatul E., prin folosirea, în cadrul licitaţiei publice având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov", a unor documente false, a obţinut atribuirea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 "CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului", în valoare de 6.022.843 RON (exclusiv TVA), din care 76,52% fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională, contract ulterior reziliat, constituie tentativă la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin 1 şi 3 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., infracţiune pentru care a solicitat condamnarea persoanei juridice inculpate.

2.2. Greşita schimbare a încadrării juridice, din complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 32 C. pen., în complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi netemeinicia soluţiei de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpatei V.:

Procurorul a arătat că, în sarcina inculpatei s-a reţinut că, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a autentificat, sub nr. x/18.12.2012 şi nr. y/28.11.2012, două declaraţii date, în mod nereal, în numele CC., de inculpatul B., absolut necesare la dosarul de licitaţie, pentru atribuirea proiectului CL5, contribuind, astfel, la atribuirea contractului finanţat din fonduri europene şi naţionale (ulterior reziliat) către W. S.A., faptă care s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

- complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională).

Prin încheierea din 02.06.2020, instanţa de fond, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. (acuzaţia de sub pct. II), în complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În motivarea schimbării de încadrare, instanţa a reţinut, în esenţă, că probaţiunea administrată nu a dovedit faptul că inculpata V. ştia că licitaţiile la care urmau să fie folosite angajamentele de susţinere tehnică şi profesională, autentificate de ea, erau finanţate din fonduri europene, reţinându-se, însă, ca fiind dovedit (cu declaraţia inculpatului B., recunoaşterea inculpatei şi referirile exprese din conţinutul documentelor), faptul că inculpata cunoştea că cele două angajamente autentificate urmau să fie folosite la licitaţia organizată de S.C. AA. (CL5).

Contrar celor hotărâte de instanţa fondului, procurorul a susţinut că încadrarea juridică corectă este complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, sens în care a prezentat următoarele argumente:

Schimbarea încadrării juridice din complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina autorilor E. şi W. S.A. (infracţiunea specială), în complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune (infracţiunea de drept comun), comportă discuţii în ceea ce priveşte reprezentarea subiectivă pe care au avut-o cele două inculpate-notar public, în momentul în care au autentificat documentele/legalizat semnăturile. Aparent, este un act de complicitate, însă cum complicitatea nu constituie o infracţiune distinctă, susceptibilă, ea însăşi, de participaţie, terţul care îl ajută, în mod mediat, pe autor, este, de asemenea, complice al autorului.

Ca atare, în mod eronat a reţinut instanţa de fond că "ceea ce s-ar putea imputa inculpatei, de fiecare dată, ar fi doar o complicitate la complicitatea inculpatului B., deci o complicitate mijlocită, constând în ajutorul dat acestui inculpat, pentru ca el să îşi poată aduce contribuţia sa la săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală de către inculpatul E.".

Inculpata V. a autentificat cele două angajamente care, prin intermediul inculpatului B., au fost depuse de inculpatul E. la dosarul de licitaţie, astfel că, din punct de vedere obiectiv, acţiunile sale au valoarea unui act de complicitate anterioară, mediată la infracţiunea reţinută în sarcina autorului.

Sub aspect subiectiv, ca formă de participaţie accesorie, complicitatea nu este de conceput fără săvârşirea, în mod nemijlocit, de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală. Fapta trebuie să corespundă laturii obiective a unei infracţiuni consumate sau cel puţin unei tentative pedepsibile. Dacă autorul săvârşeşte o faptă mai gravă decât aceea cu privire la care s-a înţeles cu complicele, acesta va răspunde numai pentru fapta la care a intenţionat să-l ajute pe autor, în cazul în care nu a cunoscut sau prevăzut posibilitatea comiterii, de către autor, a faptei mai grave.

Raportat la actele dosarului, parchetul a susţinut că inculpata-notar a prevăzut posibilitatea comiterii unei fapte mai grave decât simpla participare la licitaţia publică (în speţă, infracţiunea reglementată de Legea nr. 78/2000) şi, deşi nu a urmărit, a acceptat această posibilitate, sens în care a prezentat următoarele argumente:

În cuprinsul celor două angajamente, Formularul 8A, pe care le-a autentificat, se menţionează expres că angajamentul este încheiat în conformitate cu prevederile art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi în legătură cu un contract de achiziţie publică.

În cuprinsul procurilor speciale în baza cărora a procedat la autentificarea angajamentelor se menţionează expres că semnarea angajamentului ferm vizează anunţul de participare la licitaţia publică nr. x/05.10.2012, lansată de AA. SIBIU pentru CL5 - Staţie de epurare ape uzate menajere pentru localitatea Ocna Sibiului.

Prin urmare, fapta inculpatei V. care, prin îndeplinirea, cu încălcarea legii, a atribuţiilor de serviciu, a autentificat două angajamente de susţinere tehnică şi profesională, sub nr. x/28.11.2012 şi nr. y/18.12.2012, asumate în mod nereal, în numele CC., de inculpatul B., documente a căror depunere la dosarul de licitaţie pentru CL5 era obligatorie, contribuind astfel la atribuirea contractului finanţat din fonduri europene şi naţionale (ulterior reziliat) către W., constituie, în opinia parchetului, complicitate la comiterea, în forma tentativei, a infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, faptă pentru care a solicitat condamnarea acesteia.

2.3. Netemeinicia soluţiei de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a inculpatei V., pentru instigare la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale):

Parchetul a arătat că inculpata U. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) şi art. 5 C. pen., reţinându-se că, la instigarea inculpatei V., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în calitate de notar public, la datele de 19.08.2013 şi 22.08.2013, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a eliberat, în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor legale, copiile legalizate sub nr. x/19.08.2013, nr. y/19.08.2013, nr. z/22.08.2013 şi 3239/22.08.2013, prin aceasta cauzând o vătămare a intereselor legitime ale societăţilor în numele (CC.)/în faţa cărora (SC AA. SA) s-au întocmit/depus documente notariale cu caracter fals, corelativ cu obţinerea unui folos nepatrimonial pentru sine şi pentru instigator (concretizat în punerea la adăpost de o eventuală răspundere penală, date fiind explicaţiile solicitate de reprezentanţii S.C. AA. şi CC.).

Corelativ, în sarcina inculpatei V. s-a reţinut că, prin două adrese purtând acelaşi număr - 1109/13.08.2013, cu intenţie, a determinat-o pe inculpata U., notar public, ca, la datele de 19.08.2013 şi 22.08.2013, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, să elibereze, în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor legale, copiile legalizate sub nr. x/19.08.2013, nr. y/19.08.2013, nr. z/22.08.2013 şi nr. 3239/22.08.2013, prin aceasta cauzând o vătămare a intereselor legitime ale societăţilor în numele (CC.)/în faţa cărora (SC AA. Sibiu) s-au întocmit/depus documente notariale cu caracter fals, corelativ cu obţinerea unui folos nepatrimonial pentru sine şi pentru instigator (concretizat în punerea la adăpost de o eventuală răspundere penală, date fiind explicaţiile solicitate de reprezentanţii S.C. AA. Sibiu şi CC.).

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a prezentat următoarele argumente:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a invocat, în esenţă, următoarele argumente:

Prin adresa nr. x/13.08.2013, S.C. AA. Sibiu a solicitat BNP V. explicaţii cu privire documentele prin care se face dovada acordării susţinerii tehnice de către CC., prezentate în cadrul procedurii de licitaţie de către W. S.A., în oferta depusă pentru licitaţie, documente autentificate de către acest Birou .

Întrucât s-a constatat că în arhiva biroului nu sunt deţinute aceste documente, prin adresa nr. x/13.08.2013, inculpata V. a solicitat BNPA WWWWWWWWW. eliberarea de copii legalizate după încheierile de legalizare a semnăturii traducătorului cu nr. x/27.11.2012 şi nr. x/18.12.2012.

Printr-o nouă adresă, purtând acelaşi număr şi aceeaşi dată - 1109/13.08.2013, inculpata V. a solicitat BNPA WWWWWWWWW. eliberarea a câte două copii legalizate după încheierile de legalizare a semnăturii traducătorului cu nr. x/27.11.2012 şi nr. x/18.12.2012.

Inculpata U. s-a conformat acestor solicitări şi a procedat la eliberarea a două seturi de copii legalizate după înscrisurile menţionate, după cum urmează:

La data de 19.08.2013, notarul a eliberat copiile legalizate sub nr. x/19.08.2013, respectiv nr. 4144/19.08.2013 . Din verificările efectuate în Registrul general notarial al inculpatei U., a rezultat că, pentru data de 19.08.2013, numerele curente sunt cuprinse între 3146 - 3150 .

Copiile legalizate la această dată au ajuns în posesia S.C. AA. Sibiu, fiind puse la dispoziţia organelor de urmărire penală în contextul solicitării de înaintare a documentaţiei de licitaţie (Ordonanţa nr. 23/P/2014 din 13.08.2014, vol. 13 dup, filele x).

La data de 22.08.2013, notarul a eliberat copiile legalizate sub nr. x/22.08.2013, respectiv nr. 3239/22.08.2013 .

În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că în Registrul general notarial al inculpatei U., la numerele 3238, respectiv 3239 din 22.08.2013, figurează legalizări efectuate la solicitarea numitului PPPPPP. .

Copiile legalizate sub aceste numere au ajuns la inculpata V., fiind ridicate de organele de urmărire penală de la cabinetul notarial .

Având în vedere modificările şi completările aduse Legii notarilor publici, îndeplinirea prin încălcarea legii a atribuţiilor de serviciu de către cei doi notari a fost analizată prin prisma Legii nr. 36/1995, în forma în vigoare la data de 19.08.2013 şi a Ordinului nr. 2333/C/24.07.2013 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.

Inculpata V. şi-a întemeiat solicitarea de eliberare a copiilor legalizate pe prevederile art. 80 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, art. 212 şi 324 din Regulament.

Indicarea acestor temeiuri de drept este formală şi acceptată de inculpata U., care a dat curs cererii.

Or, conform prevederilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, notarul public are obligaţia să desluşească raporturile juridice dintre părţi cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.

În alin. (2), acelaşi text prevede că:

"De asemenea, el trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obţine, el însuşi, documentaţia necesară, având acces liber la orice registru public".

Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, cuprins în Ordinul nr. 2333/18.08.2013, prevede că:

Art. 212 - "În vederea îndeplinirii unui act sau a unei proceduri notariale, notarul public solicită, dacă este cazul, din arhiva altor birouri notariale sau a Camerei documentaţia necesară. Documentaţia solicitată de către notarul public se comunică în mod obligatoriu şi de îndată, dar nu în original, prin orice mijloc de comunicare care confirmă trimiterea şi, respectiv, primirea".

Art. 324 - "Notarul public poate elibera copii legalizate de pe traducerile aflate în arhiva biroului notarial în condiţiile prevăzute de lege şi de prezentul regulament pentru îndeplinirea procedurii de legalizare a copiilor de pe înscrisuri".

Art. 311 alin. (6) - "La cererea părţilor, a succesorilor sau reprezentanţilor acestora, precum şi a altor persoane care justifică un drept sau un interes legitim, notarul public eliberează copii legalizate de pe actele originale existente în arhiva biroului notarial. Pentru actele notariale întocmite în mai multe exemplare originale, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe exemplarul original aflat în arhivă. Pentru actele notariale întocmite într-un singur exemplar original, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe duplicatul actului aflat în arhivă".

Aceste prevederi se completează, în aceleaşi acte normative, după cum urmează:

Art. 151 din Legea nr. 36/1995 prevede la alin. (10):

"Copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele emise de notarul public se eliberează numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor care justifică un drept sau un interes legitim. Fotocopierea se face de pe originalul din arhivă, cu toate menţiunile şi modificările aduse originalului până la data eliberării copiei legalizate".

Ca atare, eliberarea celor 4 copii la solicitarea inculpatei V. este, în aprecierea parchetului, nelegală, aceasta nejustificând vreun drept sau interes legitim ci, dimpotrivă, acţionând din dorinţa de a justifica autentificarea sub nr. x/18.12.2012 şi nr. y/28.11.2012 a declaraţiilor date de inculpatul B. în numele CC., procedură notarială efectuată de aceasta cu încălcarea dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 (forma în vigoare la acel moment).

De asemenea, art. 311 alin. (6) din Regulament prevede că:

"La cererea părţilor, a succesorilor sau reprezentanţilor acestora, precum şi a altor persoane care justifică un drept sau un interes legitim, notarul public eliberează copii legalizate de pe actele originale existente în arhiva biroului notarial. Pentru actele notariale întocmite în mai multe exemplare originale, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe exemplarul original aflat în arhivă. Pentru actele notariale întocmite într-un singur exemplar original, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe duplicatul actului aflat în arhivă".

Or, inculpata V. nu avea legitimitate pentru o astfel de solicitare, iar inculpata U. nu deţinea în arhivă acte originale de pe care să elibereze copii legalizate, aceasta legalizând semnătura traducătorului pe o traducere efectuată şi însoţită de o copie simplă a actului în limba franceză.

Astfel, parchetul a apreciat că cele două inculpate au fost trimise în judecată pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu (instigator-autor), în legătură cu modul în care au fost eliberate copiile legalizate sub nr. x/19.08.2013, nr. y/19.08.2013, nr. z/22.08.2013 şi nr. 3239/22.08.2013, fiind demonstrată încălcarea legii şi fiind irelevant dacă acestea cunoşteau sau nu caracterul fals al procurilor în limba franceză, a căror traducere a fost iniţial legalizată de inculpata U., sub aspectul semnăturii traducătorului, iar subsecvent inculpata V. a autentificat angajamentele de susţinere tehnică.

Sub aspect subiectiv, instigarea nu presupune preexistenţa unei legături între participanţi, ci existenţa unei activităţi de determinare a unei persoane să săvârşească o infracţiune, ca activitatea să aibă efect, iar cel instigat să fi trecut la săvârşirea faptei. În speţă, prin adresa nr. x/13.08.2013, inculpata V. a solicitat BNPA WWWWWWWWW. eliberarea de copii legalizate după încheierile de legalizare a semnăturii traducătorului, cu nr. x/27.11.2012 şi nr. x/18.12.2012; printr-o nouă adresă, purtând acelaşi număr şi aceeaşi dată - 1109/13.08.2013, inculpata V. a solicitat BNPA WWWWWWWWW. eliberarea a câte două copii legalizate după încheierile de legalizare a semnăturii traducătorului, cu nr. x/27.11.2012 şi nr. x/18.12.2012; dând curs acestei solicitări, inculpata U. a eliberat, cu încălcarea dispoziţiilor art. 151 din Legea nr. 36/1995, copiile legalizate sub nr. x/22.08.2013, respectiv nr. 3239/22.08.2013.

Inculpata U. a dat curs solicitării nelegale a inculpatei V., eliberând, la rândul ei, copiile legalizate cu încălcarea legii. Potrivit parchetului, aceste documente i-au folosit inculpatei V., care, subsecvent, le-a pus la dispoziţia părţii civile S.C. AA..

Având în vedere că, prin adresa nr. x/13.08.2013, partea civilă S.C. AA. a solicitat BNP V. un punct de vedere asupra autenticităţii documentelor prezentate de W. S.A., cu referire la angajamentul ferm de susţinere tehnică şi profesională autentificat de inculpată, prin punerea la dispoziţie a documentelor autentificate prin încălcarea legii, în mod evident, au fost vătămate interesele legitime ale solicitantei şi, implicit, ale CC., ambele societăţi fiind interesate în clarificarea şi stabilirea veridicităţii raporturilor contractuale în care au fost implicate, prin întocmirea documentelor notariale a căror prezumţie de legalitate era contestată.

Ca atare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a apreciat că:

- fapta inculpatei U. care, prin încălcarea legii, a legalizat, procurile cu conţinut fals, absolut necesare şi care au fost depuse la dosarul de licitaţie pentru proiectul CL5, contribuind, astfel, la atribuirea contractului finanţat din fonduri europene şi naţionale de către W. S.A., contract ulterior reziliat, constituie complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap.la art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Întrucât pe parcursul cercetării judecătoreşti a intervenit decesul inculpatei, s-a impus pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

- fapta inculpatei V. care, cu încălcarea legii şi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a autentificat sub nr. x/18.12.2012 şi nr. y/28.11.2012 două declaraţii date în mod nereal, în numele CC., de numitul B., absolut necesare la dosarul de licitaţie pentru atribuirea proiectului CL5, contribuind, astfel, la atribuirea contractului finanţat din fonduri europene şi naţionale (ulterior reziliat) către W. S.A., constituie complicitate la tentativa infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., infracţiune pentru care parchetul a solicitat condamnarea acesteia.

3. Referitor la contractul având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" - CL1:

3.1. Greşita schimbare a încadrării juridice, din complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 32 C. pen., în complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi netemeinicia soluţiei de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpatei V.:

Parchetul a arătat că, în sarcina inculpatei, s-a reţinut că, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a autentificat, sub nr. x/4.09.2012, declaraţia dată, în mod nereal, în numele GGG., de inculpatul B., document absolut necesar la dosarul de licitaţie întocmit pentru atribuirea proiectului CL1, contribuind astfel la obţinerea, pe nedrept, de fonduri europene şi naţionale de către asocierea I. S.R.L. - CC., faptă despre care s-a arătat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională).

Prin încheierea din 02.06.2020, Curtea de Apel Alba A., în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Ca şi în cazul CL5, în motivarea schimbării de încadrare juridică, instanţa a reţinut, în esenţă, că probaţiunea administrată nu a dovedit faptul că inculpata V. ştia că licitaţia la care urma să fie folosit angajamentul de susţinere tehnică şi profesională, autentificat de ea (Formularul 18), era finanţată din fonduri europene, reţinându-se, însă, ca fiind dovedit (cu declaraţia inculpatului B., recunoaşterea inculpatei şi referirile exprese din conţinutul documentelor), faptul că inculpata cunoştea că angajamentul autentificat sub nr. x/4.09.2012 (Formularul 18 - vol. 24 dup, filele x) urma să fie folosit la licitaţia organizată de BB. (CL1).

Contrar celor hotărâte de instanţa fondului, parchetul a susţinut că încadrarea juridică corectă este complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a considerat ca fiind eronat argumentul instanţei de fond, în sensul că "pe de o parte, în rechizitoriu nu se reţine că ar fi existat vreo legătură directă între inculpata V. şi inculpatul F. (autorul infracţiunii) şi probaţiunea administrată a relevat inexistenţa oricărei legături între aceştia, iar pe de altă parte, acţiunile imputate inculpatei vizează exclusiv autentificarea angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională date de inculpatul B. şi depuse la dosarele de licitaţie, inculpatul B. fiind considerat, prin rechizitoriu, complice la infracţiunile săvârşite de aceşti doi inculpaţi; rezultă, în mod neechivoc, că ceea ce s-ar putea imputa inculpatei, de fiecare dată, ar fi doar o complicitate la complicitatea inculpatului B., deci o complicitate mijlocită, constând în ajutorul dat acestui inculpat, pentru ca el să îşi poată aduce contribuţia sa la săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală de către inculpatul F.".

Parchetul a apreciat că schimbarea încadrării juridice din complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina autorilor F. şi I. S.R.L. (infracţiunea specială), în complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune (infracţiunea de drept comun), comportă discuţii în ceea ce priveşte reprezentarea subiectivă pe care au avut-o cele două inculpate-notar public, în momentul în care au autentificat documentele sau au legalizat semnăturile. Aparent, este un act de complicitate, însă cum complicitatea nu constituie o infracţiune distinctă, susceptibilă, ea însăşi, de participaţie, terţul care îl ajută, în mod mediat, pe autor, este, de asemenea, complice al autorului.

Ca atare, în mod eronat a reţinut instanţa de fond că "ceea ce s-ar putea imputa inculpatei, de fiecare dată, ar fi doar o complicitate la complicitatea inculpatului B., deci o complicitate mijlocită, constând în ajutorul dat acestui inculpat, pentru ca el să îşi poată aduce contribuţia sa la săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală de către inculpaţii F. şi I. SRL".

Inculpata V. a autentificat angajamentul care, prin intermediul inculpatului B., a fost depus de inculpatul F., în numele şi în interesul inculpatei I. S.R.L., la dosarul de licitaţie, astfel că, din punct de vedere obiectiv, acţiunile sale au valoarea unui act de complicitate anterioară, mediată la infracţiunea reţinută în sarcina autorului.

Sub aspect subiectiv, ca formă de participaţie accesorie, complicitatea nu este de conceput fără săvârşirea, în mod nemijlocit, de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală. Fapta trebuie să corespundă laturii obiective a unei infracţiuni consumate sau, cel puţin, unei tentative pedepsibile. Dacă autorul săvârşeşte o faptă mai gravă decât aceea cu privire la care s-a înţeles cu complicele, acesta va răspunde numai pentru fapta cu privire la care a intenţionat să-l ajute pe autor, în cazul în care nu a cunoscut sau prevăzut posibilitatea comiterii de către autor a faptei mai grave.

Raportat la actele dosarului, parchetul a susţinut că inculpata-notar a prevăzut posibilitatea comiterii unei fapte mai grave decât simpla participare la licitaţia publică (în speţă, infracţiunea reglementată de Legea nr. 78/2000) şi, deşi nu a urmărit, a acceptat această posibilitate, sens în care au fost prezentate următoarele argumente:

În cuprinsul angajamentului privind susţinerea tehnică şi profesională, Formularul nr. 18, pe care l-a autentificat, se menţionează în mod expres că angajamentul este încheiat în legătură cu un contract de achiziţie publică.

În cuprinsul procurii speciale în baza căreia a procedat la autentificarea angajamentului, se menţionează expres că semnarea angajamentului de susţinere tehnică şi profesională pentru Asocierea I. S.R.L. - CC. vizează anunţul de participare la licitaţia publică nr. x/14.06.2012, lansată de S.C. BB. S.A. pentru "Reabilitarea şi extinderea SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, Prahova".

Cu toate acestea, Curtea de Apel Alba A. a reţinut că, "deşi în fişa de date/documentaţia de atribuire a licitaţiei se menţiona, la capitolul privind finanţarea, faptul că cea mai mare parte a finanţării era din fonduri europene, iar licitaţia era una de mare anvergură, inculpata nu avea niciun fel de obligaţie să verifice pe SEAP anunţurile de licitaţie şi să se informeze cu privire la sursa finanţării".

Având în vedere reperele teoretice expuse, procurorul a apreciat ca fiind eronată această concluzie, întrucât actul de complicitate analizat nu are legătură cu obligaţiile legale ale inculpatei-notar, nefiind necesar ca autorul să îi comunice expres complicelui ce finalitate urmăreşte prin acţiunea sa, fiind suficient ca acesta să fi putut cunoaşte intenţia autorului. Or, inculpata-notar a avut la dispoziţie toate informaţiile necesare pentru a putea identifica natura achiziţiei şi sursa finanţării şi a recunoscut că avea cunoştinţă de faptul că documentul urma să fie folosit la o licitaţie publică.

Dacă s-ar accepta raţionamentul instanţei de fond, ar însemna, în opinia parchetului, ca, în lipsa menţionării exprese a valorii contractului, niciodată un complice să nu răspundă pentru comiterea infracţiunii incriminate de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, în forma calificată prevăzută la alin. (3).

Pe de altă parte, soluţionând acţiunea civilă exercitată de BB., instanţa a obligat-o pe inculpata V., în solidar cu inculpaţii condamnaţi pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000, la plata sumei de 7.581.307,23 RON, argumentând că:

"În privinţa inculpatei V., contribuţia sa la cauzarea prejudiciului, în dauna părţii civile BB., a rezultat din săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., angajamentul ferm autentificat de aceasta cu încălcarea prevederilor legale făcând parte din documentaţia depusă de Asocierea I. S.R.L. - CC. la dosarul de licitaţie, în baza căreia i-a fost atribuit CL1".

Or, inculpata nu putea contribui la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 decât printr-un act de complicitate, autentificarea angajamentului sub nr. x/04.09.2012 întrunind, în aprecierea parchetului, elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu (pentru care s-a şi dispus condamnarea acesteia), infracţiune de sine stătătoare şi care ar fi existat şi în ipoteza în care actul autentificat nu ar fi fost depus într-un dosar de licitaţie publică.

Ca atare, fapta inculpatei V., care, prin încălcarea legii, a autentificat sub nr. x/4.09.2012 declaraţia dată, în mod nereal, în numele GGG., de inculpatul B., document absolut necesar la dosarul de licitaţie întocmit pentru atribuirea proiectului CL1, contribuind la obţinerea, pe nedrept, de fonduri europene şi naţionale de către asocierea I. S.R.L. - CC., constituie, în aprecierea parchetului, complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, pentru care a solicitat condamnarea acesteia.

3.2. Netemeinicia soluţiei de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a inculpatului H., pentru instigare la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000:

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în privinţa inculpatului H., instanţa de fond a concluzionat că:

"(…) probaţiunea administrată nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul H., deşi era cel care conducea, în fapt, I. S.R.L., a exercitat vreo acţiune de determinare a inculpatului F. să semneze şi să folosească documente false sau inexacte în legătură cu CL1, nici în etapa precontractuală şi nici în etapa executării contractului;(…) nu există nicio probă care să dovedească faptul că inculpatul H. a fost cel care l-a determinat pe inculpatul F. să omită să comunice BB. încheierea contractului nr. x din 25.11.2013 care însă a stat la baza deschiderii contului Escrow, a încheierii contractului de asigurare privind garanţia pentru returnarea avansului, precum şi, subsecvent, la baza modificării CL1 prin actul adiţional nr. x; nu există nicio probă care să dovedească faptul că inculpatul H. a fost cel care l-a determinat pe inculpatul F. să omită să comunice BB. încheierea, la data de 5.03.2014, în numele I. S.R.L., a actului adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013 încheiat cu S.C. Y., prin care valoarea netă a subcontractării a fost mărită la suma de 60.277.606,74 RON (exclusiv TVA), deci la 97% din valoarea totală a CL1, act care, deşi neaprobat de BB., a stat la baza împărţirii avansului între I. S.R.L. şi Y. SRL".

Prin rechizitoriu, inculpatul H. a fost trimis în judecată, în sarcina acestuia reţinându-se că:

- l-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul F., să folosească, în cadrul licitaţiei având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", documente false, în baza cărora asocierii I. S.R.L. - CC. i-a fost atribuit contractul de lucrări nr. x/7.01.2013, în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), finanţat din fonduri europene şi naţionale, iar ulterior, în faza de executare, să semneze şi să folosească documente cu caracter inexact, care au făcut posibilă subcontractarea către inculpata S.C. Y. şi obţinerea, la data de 13.03.2014, a avansului în valoare de 7.705.590,96 RON şi

- l-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul F., să omită furnizarea de date reale autorităţilor cu privire la procentul subcontractării, acţiuni prin care asocierii I. S.R.L. - CC. i-a fost decontat, pe nedrept, avansul (fonduri europene şi fonduri naţionale).

Contrar concluziilor instanţei de fond, parchetul a învederat, raportat la acuzaţiile concrete formulate şi la probaţiunea administrată în cauză, următoarele aspecte:

În etapa precontractuală:

Deşi inculpatul H. a negat constant că ar conduce inculpata I. S.R.L., probatoriul administrat a dovedit că:

- partenerii contractuali şi angajaţii îl recunoşteau ca "patron" - în acest sens fiind declaraţiile inculpaţilor B., D., F. şi R., dar şi ale martorilor MMMM., HHHH., ZZZZ., HHHHH., OOOOO., EEEEE. şi IIIII.;

- în înscrisurile depuse în dosare penale în care are o calitate procesuală "mai confortabilă", respectiv aceea de martor, inculpatul şi-a asumat calitatea de administrator;

- corespondenţa şi negocierile cu CC. au în prim-plan pe inculpatul H., acesta fiind considerat factor de decizie (adresa emisă de CC. către inculpata I. S.R.L. în data de 13.02.2013 - vol. 41 dup, filele x), prin care inculpatul O. a solicitat expres o întâlnire cu inculpatul H.; răspunsul I. S.R.L. cu nr. x din 21.02.2013 la această solicitare, prin care se comunică faptul că inculpatul H. a luat la cunoştinţă de conţinutul adresei, dar întâlnirea nu este posibilă, deoarece acesta nu se afla în ţară; rezumatul întâlnirii din data de 21.01.2013 .

Deşi conduce societatea, inculpatul H. a preferat să deţină scriptic doar o funcţie de execuţie, menţinându-l în funcţia de administrator pe inculpatul F., persoană dispusă să îi execute dispoziţiile şi să îşi asume răspunderea.

A hotărât participarea la licitaţia pentru CL1, convenind cu inculpaţii D. şi B. ca aceştia să întocmească documentele în forma asocierii. Inculpatul F. a semnat contractul de asociere în formă autentică şi contractul de lucrări cu BB. din dispoziţia şi în condiţiile impuse de inculpatul H..

Pentru a-i recompensa pe inculpaţii B. şi D., pentru ajutorul dat la întocmirea documentaţiei, cu ştiinta inculpatului H., inculpata I. S.R.L. a virat în contul S.C. HHH. S.A. suma de 44.420 RON, conform facturii nr. x/05.07.2013, reprezentând avans contract de proiectare, dotare şi punere în funcţiune pentru Proiectul CL1-Reabilitare şi extindere Staţii de epurare apă uzată în oraşele Sinaia, Breaza - Staţii de tratare apă potabilă în oraşele Comarnic şi Sinaia, judeţul Prahova.

Conform raportului de constatare întocmit de specialistul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi procesului-verbal de control întocmit de NNNNNNNNNN., nu a fost identificat însă niciun contract comercial încheiat între S.C. HHH. S.R.L. şi I. S.R.L..

Prin adresa nr. x/4.12.2014, înaintată către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., sub semnătura inculpatului F., s-a susţinut faptul că societatea a somat S.C. HHH. S.R.L. să returneze banii, însă, în concret, nu s-a întreprins vreun demers juridic care să conducă la recuperarea efectivă a sumei de bani .

Pentru un contract de o asemenea valoare şi cu o asemenea complexitate, inculpatul H. a acceptat participarea în asociere cu o societate, fără a discuta, în prealabil, cu reprezentantul legal al acesteia, condiţiile asocierii şi fără ca inculpaţii D. şi B., persoane care au semnat documente în numele CC., să fi prezentat vreo procură de reprezentare.

O asemenea procură de reprezentare a fost solicitată, însă, sub semnătura inculpatului F. pentru OOO. (adresele nr. x/27.02.2013 şi nr. y/22.03.2013), deşi martorul HHHHH. avea doar rol de mediator şi, nicidecum, de a semna acte în numele CC., activitate de o importanţă minimă, raportat la atribuţiile asumate de inculpaţii B. şi D. .

În argumentarea soluţiei de achitare, instanţa de fond a reţinut că niciunul dintre inculpaţii implicaţi în faza precontractuală nu a avut cunoştinţă că inculpaţii B. şi D. au falsificat documente în numele CC., iar împrejurarea că "inculpatul H. a cunoscut faptul că inculpatul R. nu a fost de acord cu participarea I. S.R.L. şi CC. la licitaţie în formula asocierii nu poate dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că acesta a ştiut că inculpatul B. a falsificat procura de reprezentare a CC., în vederea semnării contractului de asociere, precum şi celelalte documente emanând aparent de la CC.".

Admiţând că s-a dovedit că inculpatul H. cunoştea că nu a avut acordul reprezentantului CC., R., de participare la licitaţie în această formulă, în mod logic, rezultă, în opinia parchetului, că Acordul de asociere dintre CC. şi I. S.R.L. nr. 2111/5.09.2012 şi împuternicirea liderului asocierii, I. S.R.L., de a reprezenta asociaţia la procedura de atribuire, semnate de inculpatul B. şi depuse la dosarul de licitaţie, sunt documente false, de care inculpatul H. a avut cunoştinţă.

A mai susţinut parchetul că instanţa nu a avut în vedere nici că procura legalizată sub aspectul semnăturii traducătorului de inculpata U., sub nr. x/4.09.2012, îl împuternicea pe inculpatul B. să semneze, în numele şi pentru CC., acordul de asociere între I. S.R.L. - CC., iar nu să întocmească/depună documente în numele acesteia în cadrul procedurii de licitaţie. Or, inculpatul H. a avut cunoştinţă că parte din documentele depuse la dosarul de licitaţie (în concret, documentele provenind de la CC.) au fost întocmite de inculpaţii B. şi D..

Ca atare, hotărând participarea la licitaţie alături de CC., în baza documentelor false sus-menţionate, inculpatul H. l-a determinat, în opinia parchetului, pe inculpatul F., ca, în numele şi interesul I. S.R.L., să le folosească în dosarul de licitaţie.

În etapa de derulare a contractului, inculpatul H. a participat, în mod direct, atât la negocierile purtate în vederea identificării soluţiilor de ieşire a CC. din asociere, cât şi la negocierile purtate cu inculpatul L. cu privire la subcontractare. El este cel care a insistat asupra încheierii unui alt contract între inculpata S.C. Y. şi CC., deşi, aşa cum rezultă din declaraţia martorului IIIII., acesta i-a spus că un asemenea contract nu este necesar. Contractul solicitat de inculpatul H. a fost ulterior încheiat - ROM/BUT/SUB/SB/01 din 6.12.2013, în baza acestuia obţinându-se acordul pentru subcontractare către inculpata S.C. Y..

Contractul x a intrat în posesia inculpatei I. S.R.L., deşi aceasta nu era parte la contract, fiind predat organelor de urmărire penală, cu ocazia ridicării de înscrisuri din data de 2.03.2015 .

În aceste condiţii, potrivit parchetului, inculpatul H. a cunoscut faptul că aprobarea a fost obţinută pentru un procent de 49%, deşi chiar el negociase contractul nr. x din 25.11.2013. Acest aspect rezultă şi din faptul că, de la sediul inculpatei I. S.R.L., în data de 2.03.2015, a fost ridicată adresa prin care s-a solicitat subcontractarea, adresă care a fost ridicată şi în baza ordonanţei nr. 23/P/2014 din 7.04.2015. Documentul a fost găsit în două exemplare, unul prezentând doar semnătura inculpatului R., iar pe celălalt apărând şi semnătura suspectului DDDDD., ceea ce confirmă susţinerile inculpatului R. cu privire la modalitatea de întocmire a adresei.

Cunoaşterea procentului aprobat pentru subcontractare rezultă, în opinia parchetului, şi din adresa nr. x din data de 30.03.2015, în care, sub semnătura actualului administrator al inculpatei I. S.R.L., s-a afirmat că atât derularea evenimentelor de la finalul anului 2013 - începutul anului 2014, cât şi "documentele ulterioare nu au făcut decât să le convingă certitudinea aprobării subcontractantului Y., în limitele contractului de lucrări nr. ROM/BUT/SB/SUB/1 din 6.12.2013", respectiv a documentului inexact . Astfel, parchetul a concluzionat că reprezentanţii inculpatei I. S.R.L. erau la curent cu toate negocierile şi discuţiile purtate cu ocazia subcontractării.

Acesta este motivul pentru care, în opinia parchetului, la data de 3.04.2015, prin adresa nr. x, inculpata I. S.R.L. a solicitat "extinderea procentului de subcontractare a lucrărilor către actualul subcontractant (inculpata S.C. Y. SRL) la nivelul de 97% (menţionat şi în contractul de lucrări nr. x din 25.11.2013)" - vol. 41 dup, filele x.

De asemenea, parchetul a susţinut că reprezentanţii inculpatei I. S.R.L. şi, implicit, inculpatul H., cunoşteau faptul că CC. a cesionat întreaga lor parte, de 50% din întregul contract, aspect rezultat din e-mailul transmis în data de 5.03.2014, de martorul IIIII. martorei LLLLL., în care specifică: I. S.R.L. solicită de la CC. următoarele informaţii: Având în vedere că CC. prin contractul ROM/BUT/SB/SUB/1 din 6.12.2013 a subcontractat toate lucrările ce-i revin în baza contractului Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova, către S.C. Y. cu sediul în Bucuresti, str. x, România, toate drepturile ce decurg din contractul de mai sus îi vor reveni integral lui Y.. Personal, martorul IIIII. i-a avertizat pe inculpaţii H. şi L. despre faptul că cesionarea este interzisă, dar ambii au răspuns că nimeni în afară de părţile semnatare nu cunosc despre acel contract:

"Ştiu că Y. a încheiat, în realitate, un contract de cesiune cu CC. contra sumei de 250.000 de euro. Am aflat acest lucru fie de la J., fie de la L., care mi-au transmis contractul prin e-mail, fiindu-mi prezentat ca un contract intern şi să nu îl mai transmit la nimeni. După ce am aflat de acest contract, le-am atras atenţia, atât lui H., cât şi lui L., că acest lucru este interzis. Aceştia au spus că nu ştie nimeni de el" . Acest contract îi fusese transmis la data de 6.03.2014, din dispoziţia inculpatei J., fapt confirmat de e-mailul expediat de aceasta martorilor IIIII., QQQQQ. şi LLLLL. la data de 6.03.2014, ora 12:41: Transmiteţi dnului Şoldan contractul PR CC., inter, unde PR se angajează să achite 250.000 .

Inculpatul H., cunoscând faptul că nu va fi acceptată varianta subcontractării într-un procent atât de mare, prevăzut de contractul nr. x, în calitatea sa de decident informal al inculpatei I. S.R.L., a acţionat astfel încât acest contract să nu fie comunicat autorităţilor.

Ca atare, invocarea bunei-credinţe, de către inculpatul H., prin depunerea în faţa organului de urmărire penală a unor documente care atestă faptul că nu a omis, cu ştiinţă, să furnizeze datele conţinute de contractul nr. x (a susţinut că, prin adresa din 5.12.2014, a comunicat Actul adiţional nr. x la contract), este contrazisă, în aprecierea parchetului, de probele administrate în cauză .

Mai mult, parchetul a susţinut că analizarea documentelor ridicate de la inculpata I. S.R.L., în baza ordonanţei nr. 23/P/2014 din data de 7.04.2015, demonstrează faptul că nici măcar la schimbarea denumirii inculpatei S.C. Y., din "Y." în "Y.", nu a existat intenţia comunicării Actului adiţional, fiind expediată doar adresa nr. x din data de 20.10.2014, prin care era comunicată numai schimbarea denumirii, la care s-au anexat anunţul de modificare şi certificatul de înregistrare a noii companii .

Ulterior, urmare a adresei Inginerului nr. 2288 din data de 22.10.2014, prin care se solicita imperativ comunicarea Actului adiţional, prin adresa din 05.12.2014, o copie a acestuia a fost înaintată .

Ca atare, parchetul a apreciat că, din analiza conţinutului adresei nr. x din 22.10.2014, rezultă, în mod clar, că Beneficiarul şi Inginerul aveau convingerea că singurul contract este cel încheiat la 06.12.2013 între CC. şi S.C. Y.:

"Ca urmare a acestei modificări, vă solicităm prezentarea de urgenţă a unei copii după actul adiţional la contractul de lucrări nr. x din 06.12.2013, încheiat cu firma Y. SRL", contractul nr. x şi Actul adiţional nr. x nefiind aduse la cunoştinţa autorităţilor, aspect confirmat şi de martorii KKKK., JJJJJ. şi YYYY. .

În cea de-a doua declaraţie din cursul urmăririi penale, inculpatul H. şi-a nuanţat poziţia, precizând, atunci când a fost întrebat, care era persoana din cadrul I. S.R.L. cu care erau discutate, de partenerii de afaceri, condiţiile colaborărilor, că de derularea contractelor I. S.R.L. "se ocupă fiecare compartiment în parte", menţionând, în mod expres, că decizia de a participa la licitaţia organizată de S.C. BB. S.R.L., în vederea atribuirii acestui contract, i-a aparţinut .

Parchetul a apreciat că rolul de autor moral, determinant în participarea la licitaţia pentru CL1 şi, ulterior, în punerea în executare a contractului, a fost dovedit scriptic şi testimonial, implicarea inculpatului F. în cadrul proiectului fiind consecinţa acţiunilor concrete ale administratorului de fapt, H., acţiuni care îmbracă forma unor acte de determinare specifice instigării, ca formă a participaţiei penale.

Nefiind implicat în nicio discuţie/negociere cu privire la CL1, necunoscându-i pe inculpaţii D., B., R. şi O., este evident, în opinia parchetului, că, în lipsa dispoziţiei inculpatului H., inculpatul F. nu ar fi semnat Acordul de asociere, nu ar fi depus, în numele şi interesul I. S.R.L., oferta de participare în asociere cu CC. la licitaţia organizată în vederea atribuirii CL1, iar în etapa de executare a contractului, nu ar fi semnat contractul nr. x/25.11.2013 şi Actul adiţional nr. x la acesta, discuţiile cu privire la subcontractare fiind purtate de inculpatul H..

Deşi instanţa a reţinut că nu există nicio dovadă că inculpatul F. ar fi fost obligat să semneze acte în numele I. S.R.L., parchetul a apreciat că acest aspect este, însă, nerelevant în ceea ce priveşte instigarea reţinută în sarcina inculpatului H., întrucât niciodată nu s-a susţinut că inculpatul F. ar fi acţionat sub imperiul unei constrângeri, dovada fiind şi trimiterea sa în judecată, în calitate de autor al infracţiunii la comiterea căreia a fost instigat.

Faptul că inculpatul F. cunoştea şi trebuia să cunoască rigorile legale, în momentul în care a acceptat să dea curs solicitărilor inculpatului H., reprezintă aspecte care au legătură cu răspunderea sa personală şi pe care parchetul le-a analizat şi detaliat la pct. 5 al motivelor de apel.

3.3. Netemeinicia soluţiilor de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpaţilor O. şi R. - persoane care au acţionat în numele şi în interesul asociatului CC.:

Procurorul a arătat că, în legătură cu atribuirea/executarea CL1, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor O. şi R., reţinându-se în sarcina acestora că, în calitate de reprezentanţi ai CC., în etapa precontractuală, au luat decizii prin care au validat rezultatul licitaţiei privind atribuirea CL1, contribuind la folosirea de documente false, iar în faza de executare a aceluiaşi contract, au semnat/negociat contractul de cesiune din 05.12.2013 şi contractul x din 6.12.2013, contribuind şi făcând posibilă folosirea în această etapă de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului.

Pronunţând soluţia de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., instanţa a reţinut că probaţiunea administrată nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii R. şi O. au acţionat cu intenţia de a ajuta I. S.R.L. şi, implicit, S.C. Y. (şi S.C. BB.), să obţină, cu rea-credinţă şi pe nedrept, fonduri europene, deoarece nu s-a dovedit faptul că aceştia au avut cunoştinţă de falsurile comise de inculpaţii B. şi D., că ştiau de interdicţia cesiunii şi de intenţia inculpatului L. de a se ascunde procentul real al subcontractării din contractul nr. x din 25.11.2013, prin prezentarea contractului x din 06.12.2013. În plus, obţinerea fondurilor europene, pe nedrept, a fost consecinţa acţiunilor frauduloase subsecvente depunerii cererii de aprobare a subcontractării, acţiuni cu care inculpaţii O. şi R. nu au avut nicio legătură.

În susţinerea unei soluţii de condamnare, au fost prezentate următoarele argumente:

Referitor la etapa precontractuală:

Inculpaţii O. şi R. ştiau că nu au acordat niciodată procură inculpatului B. pentru participarea la licitaţia CL1, în formula asocierii cu I. S.R.L.. După ce au analizat documentaţia depusă şi oferta financiară în baza cărora au fost desemnaţi câştigători, apreciind că se putea obţine un profit, au ales să acopere folosirea falsurilor în procedura de licitaţie şi să semneze contractul de lucrări.

Inculpatul R. a declarat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale, ca persoană vătămată şi ca inculpat, cât şi în faţa instanţei de fond, că, deşi inculpatul B. a propus ca participarea la licitaţii să se facă în formula asocierii, O. nu a fost de acord, dar că, datorită insistenţelor acestuia, O. a găsit soluţia pentru participarea la licitaţii astfel: la prima licitaţie (CL2) CC. în calitate de ofertant, iar I. S.R.L. - subcontractant declarat, iar la cea de-a doua (CL1), I. S.R.L. în calitate de ofertant, iar CC. - subcontractant, soluţie cu care inculpatul R. a fost de acord.

De asemenea, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul R. a arătat că nu se dorea participarea la licitaţii în asociere cu I. S.R.L., întrucât societatea nu era cunoscută de către CC.. Cât priveşte procura generală din 12.12.2011, a precizat că aceasta le dădea dreptul lui şi inculpatului B. doar la negociere, fără a putea semna acte care să angajeze răspunderea CC..

În cea de-a doua declaraţie dată în faţa instanţei, după audierea inculpatului O., care a afirmat că inculpatul B. a definit formula de participare la CL1 ca fiind o co-contractare la care ei au achiesat, inculpatul R. şi-a nuanţat poziţia, susţinând că şi la Câmpina - Plopeni era tot o colaborare de 50% - 50%, chiar dacă I. S.R.L. era subcontractor pentru CC., deoarece, din punct de vedere tehnic, 50% din lucrări puteau fi obţinute prin diferite moduri de colaborare. A precizat că nu avea cunoştinţă de discuţiile purtate de inculpatul B. cu conducerea CC. din Liban, privind forma de colaborare dintre CC. şi I. S.R.L. pentru Sinaia - Breaza, că nu avea cunoştinţă nici măcar că CC. se va prezenta prin CC. şi nu prin CC.. A precizat, totodată, că, în ceea ce îl priveşte, inculpatul B. i-a spus întotdeauna că CC. era subcontractor pentru proiectul Sinaia - Breaza şi că, la momentul semnării contractului de asociere şi al depunerii ofertei, el nu se afla în România.

Instanţa a apreciat ca nesincere aceste declaraţii, concluzionând că: dacă, într-adevăr, inculpatul B. ar fi convenit cu O. să se participe la licitaţie în formula asocierii I. S.R.L. - CC., ar fi fost firesc ca acesta din urmă să dea procura specială în acest sens, aşa cum a făcut-o în cazul licitaţiilor anterioare de la Buzău, Iaşi şi al licitaţiei pentru CL2, când procurile i-au fost trimise şi în două zile de la data solicitării, astfel că nu era necesar ca inculpatul B. să procedeze la falsificarea unei multitudini de documente; probaţiunea administrată a demonstrat că inculpatul R. a acţionat, în permanenţă, în interesul CC., că a fost în contact permanent cu inculpatul O. şi angajaţii direct implicaţi din CC., informându-i despre întregul mers al evenimentelor, că nu a decis nimic important fără consultarea inculpatului O., acestuia din urmă aparţinându-i deciziile în numele CC., inculpatul R. fiind elementul de legătură dintre B. şi CC. şi persoana la curent cu cele ce se derulau în România; prezenţa inculpatului R. la întâlniri şi discuţii cu reprezentanţii sau angajaţii I. S.R.L. anterior depunerii ofertei pentru CL1 este un lucru netăgăduit, aceasta reprezentând, însă, doar concretizarea voinţei CC. de a participa la licitaţie, însă nu s-a dovedit că acesta a exprimat, în numele CC., consimţământul pentru participarea în formula Asocierii I. S.R.L. - CC. în procente de 50%-50%, care a fost decisă în absenţa sa şi fără ştiinţa reprezentanţilor legali ai CC..

Cu toate acestea, fără a oferi un argument legal, din perspectiva parchetului, instanţa de fond a apreciat că aspectele privind achiesarea ulterioară la formula de participare stabilită de inculpatul B. pot fi acceptate pe ideea depăşirii limitelor mandatului, însă nu corespunde realităţii faptul că formula participării în asociere se încadra în limitele stabilite anterior, când inculpatul O. s-a declarat categoric împotriva asocierii cu o societate pe care nu o cunoştea. Primul moment în care s-a dovedit că inculpatul O. a aflat de participarea în asociere 50% -50% a fost data de 26.12.2012, după câştigarea licitaţiei (…).

Or, în aprecierea parchetului, infracţiunea incriminată de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, reţinută în speţă, nu s-a consumat în momentul depunerii documentelor falsificate, ci odată cu decontarea avansului - fonduri europene obţinute pe nedrept, prin folosirea de documente false, inexacte şi prin omisiunea furnizării unor informaţii cu caracter esenţial în executarea contractului. Ca atare, semnarea contractului de asociere I. S.R.L. - CC. în formă autentică, cu ştiinţa inculpaţilor R. şi O., nu reprezintă un act de complicitate ulterioară actelor de executare comise de autor.

În acest sens, parchetul a subliniat că, în cazul infracţiunilor de fals în înscrisuri, subiectul pasiv principal este statul, fiind fără relevanţă că infracţiunea ar putea produce vreo vătămare şi unui subiect pasiv secundar reprezentat de persoana ale cărei interese legitime sunt lezate prin folosirea frauduloasă a înscrisului falsificat sau de cea a cărei semnătură ori scriitură este reprodusă. Esenţială în caracterizarea faptei ca infracţiune este tocmai împrejurarea că semnătura persoanelor îndreptăţite a fost, fără drept, reprodusă pe document, neavând importanţă nici măcar faptul că operaţiunea juridică a fost consimţită de către cei în drept.

Semnarea contractului de asociere, în formă autentică, cu ştiinţa şi acceptul inculpaţilor R. şi O. (persoane care fuseseră informate despre atribuirea CL1 înainte de semnarea contractului de asociere I. S.R.L. - CC. în formă autentică şi a contractului de lucrări nr. x/7.01.2013) echivalează cu acceptarea tacită a folosirii documentelor falsificate şi nu reprezintă o confirmare a depăşirii limitelor procurii generale din 12.12.2012, care nu îi dădea dreptul inculpatului B. să semneze vreun act de natură a angaja răspunderea CC..

În opinia parchetului, buna-credinţă a inculpaţilor R. şi O. a încetat în momentul în care au consimţit la încheierea, în data de 07.01.2013, atât a contractului de asociere I. S.R.L. - CC. în formă autentică, cât şi a contractului de lucrări nr. x/7.01.2013, cunoscând că inculpatul B. nu deţinea o procură care să respecte uzanţele şi fără a face demersuri pentru a cunoaşte obligaţiile contractuale pe care şi le-au asumat în acest mod.

De asemenea, parchetul a apreciat că atitudinea inculpaţilor, în raport de CL1, este în vădită contradicţie cu cea adoptată în cadrul CL5, unde fiind într-o situaţie similară (lipsa mandatului pentru B.), aceştia au efectuat demersuri legale, apelând la serviciile unor avocaţi, pentru a lămuri raporturile juridice şi pentru a denunţa falsurile comise.

Nici inculpaţii R. şi O., şi nici instanţa, nu au putut oferi o explicaţie plauzibilă pentru felul în care, în legătură cu CL1, o situaţie neconformă realităţii (lipsa procurii nu avea nevoie nici de traduceri, nici de timp pentru a fi lămurită, ambii inculpaţi recunoscând că B. nu a fost mandatat pentru a angrena răspunderea CC., în cadrul CL1) a fost consimţită tacit. Or, în dreptul penal, acoperirea unor falsuri are valoare de complicitate.

Astfel, în opinia parchetului, complicitatea morală a acestora rezultă din declaraţia inculpatului R., precum şi din cea a martorului HHHHH.:

"R. a afirmat că B. este un bandit, că aceste documente sunt contrafăcute, că CC. nu a acordat această susţinere şi că, în aceeaşi manieră, B. a procedat şi pentru licitaţia de la Sinaia - Breaza. Mi-a spus că, pentru acea licitaţie, documentele de participare nu au fost întocmite de ei, că au aflat că s-a câştigat licitaţia şi că ei au venit în România şi au semnat contractul".

După câştigarea licitaţiei, dar înainte de semnarea contractului de lucrări cu autoritatea contractantă, cei doi inculpaţi au primit de la inculpatul B., prin poştă electronică, întreaga documentaţie depusă la licitaţie.

Nefiind prima licitaţie publică la care CC. participa în România, inculpaţii aveau cunoştinţă despre faptul că, pentru fiecare licitaţie, trebuia emisă o procură specială, regulă căreia, de altfel, i se conformaseră pentru licitaţiile anterioare. Ca atare, apărările formulate în sensul că documenţia le-ar fi parvenit netradusă, iar timpul a fost foarte scurt pentru a o putea lectura, sunt, în aprecierea parchetului, nerelevante, în condiţiile în care ambii inculpaţi ştiau că inculpatul B. nu solicitase şi nu obţinuse acordul CC. pentru participarea la această licitaţie, în formula asocierii, astfel că niciunul dintre documentele întocmite în numele CC. nu reprezenta realitatea.

În acest sens a reţinut şi instanţa de fond, care a arătat că, pentru CL1 Sinaia - Breaza, nu a existat nicio solicitare din partea inculpatului B. de a i se da o procură specială, probaţiunea administrată dovedind că solicitările inculpatului B. de a-i fi remise procuri erau onorate de CC. în decurs de câteva zile.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul R. a susţinut că nu a avut calitatea de reprezentant al CC. în cadrul CL1, fiind desemnat project manager abia la data de 07.01.2013, cu ocazia semnării contractului de asociere în formă autentică. De asemenea, inculpatul O. a susţinut că decizia semnării aceluiaşi contract de asociere a fost la latitudinea directorului comercial FFFF..

Într-un atare context şi având în vedere că infracţiunea incriminată în art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 este, la bază, o înşelăciune, parchetul a apreciat că, sub aspectul condiţiilor de tipicitate, este irelevant dacă, din punctul de vedere al organigramei/fişei postului, inculpaţii aveau sau nu abilitarea să angajeze răspunderea persoanei juridice. De asemenea, a învederat că, prin prisma condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii, ancheta penală nu a urmărit şi nu a pus în discuţie validitatea contractelor întocmite (din perspectiva răspunderii civile contractuale), ci caracterul fals/inexact al documentelor folosite în etapa precontractuală/de execuţie a CL1, pentru că prin această infracţiune se sancţionează penal folosirea în proceduri de documente false/incomplete/inexacte, iar nu îndeplinirea/neîndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate în baza acestor documente.

Inculpatul O. a fost informat că CC. a câştigat, în asociere cu I. S.R.L., proiectul CL1 şi a acceptat acest lucru, deşi între reprezentanţii legali ai asocierii nu existase nici măcar o întâlnire în faza de elaborare a documentaţiei, pentru un proiect de o asemenea anvergură. Mai mult, a susţinut parchetul că inculpatul O. a acceptat informaţiile furnizate de inculpatul B. şi a admis că, pentru CL1, acesta din urmă nu a avut procură specială din partea CC., deşi, spre deosebire de CL5, unde acest aspect a făcut obiectul unei plângeri penale, în cadrul acestui contract, lipsa calităţii de reprezentant a fost trecută cu vederea, nefiind denunţată autorităţilor, atitudine responsabilă, de bună-credinţă şi corectă, care ar fi condus la anularea licitaţiei şi înlăturarea răspunderii contractuale şi penale pentru asociatul CC./reprezentanţii acestuia.

De asemenea, parchetul a învederat că, deşi inculpatul O. a susţinut că semnarea contractului de asociere nr. 12/B din 7.01.2013 a fost decizia directorului comercial FFFF., din explicaţiile furnizate cu prilejul audierii în faţa instanţei a rezultat contrariul:

"D-nul B. a definit formula de participare la CL1, o co-contractare de 50% - 50%, noi am achiesat. Aveam dreptul absolut să acceptăm, să consimţim la formula definită de consultantul nostru, mai ales că această formulă era conformă cu acele limite pe care eu le-am stabilit. (…) BB. ne-a informat că am câştigat o licitaţie şi ni s-a cerut printr-o adresă să venim în 7 ianuarie, să semnăm un contract. Am cerut directorului comercial să se deplaseze în România să facă toate demersurile. Acesta a acţionat conform experienţei şi autorităţii de care dispune".

Faptul că semnarea contractelor nu a fost rezultatul experienţei şi autorităţii directorului comercial FFFF. şi că acesta a îndeplinit doar o sarcină, conform procurii în baza căreia a fost mandatat, rezultă, în aprecierea parchetului, tot din declaraţia inculpatului O., în care acesta descrie derularea evenimentelor de la câştigarea licitaţiei şi până la semnarea contractelor în formă autentică:

"Am cerut mai întâi echipelor mele să meargă cu un contract suficient de detaliat, pentru a executa contractul şi pentru a evita orice litigiu între părţi. I. a opus o rezistenţă inexplicabilă semnării acestui acord detaliat. Directorul nostru, d-nul FFFF., a încercat în zadar să rezoneze cu societatea I. înainte de semnarea acestui acord. S-a decis apoi, din lipsă de timp şi sub pretextul că o întârziere pune în pericol garanţiile de participare stabilite, în numele grupării, să se semneze un contract de asociere simplificat, în 7 ianuarie 2017. Acest contract de asociere prevedea două condiţii suspensive, semnarea unei repartizări detaliate a sarcinilor, care permitea ca proiectul să se realizeze fără dificultate şi deschiderea unui cont bancar comun, ceea ce permitea garantarea plăţilor către CC.".

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul R., relevantă din perspectiva implicării sale în CL1, în această etapă, este, în aprecierea parchetului, declaraţia dată în faţa instanţei la data de 11.11.2016, în care a afirmat că:

- în perioada decembrie 2011 - ianuarie 2013 a colaborat cu inculpatul B., pentru CC.;

- după câştigarea proiectului Sinaia - Breaza, inculpatul B. i-a trimis un e-mail, în data de 26.12.2012, prin care i-a cerut să nu contacteze pe nimeni anterior datei de 7 ianuarie 2013;

- au mai fost situaţii când inculpatul B. a acţionat în numele CC., fără să îl informeze (Datele mele figurează în contractul de asociere semnat în data de 07 ianuarie 2013 de dl. FFFF., reprezentant al CC., având în vedere că CC. m-a desemnat ca manager de proiect pentru Sinaia - Breaza. Nu este prima dată când dl. Daniel acţionează în numele CC. fără să mă informeze. De fapt, atunci când CC. m-a contactat în iulie 2012, pentru a-mi cere informaţii privind contestaţia depusă de dl. Daniel, în numele CC., privind licitaţia de la Buzău, am informat S.C. CC. că nu aveam cunoştinţă despre acest lucru şi l-am sunat pe dl. B. pentru a-i cere explicaţii. Dl. Daniel mi-a transmis un e-mail, în data de 27 iulie 2012, prin care îmi confirmă că în mod voit nu mi-a adus aceste lucruri la cunoştinţă. Acestea arată că dl. Daniel nu doar acţiona în România în numele CC. fără să mă informeze, cât şi că dl. B. nu avea un respect faţă de mine);

- (..) în mod bizar, din câte ştiu eu, dl. Daniel nu a solicitat nicio procură pentru Sinaia - Breaza;

- (..) în data de 10 august 2012, dl. Daniel mi-a trimis un e-mail în care confirma că nu există o asociere între CC. şi I., nici privind proiectul Sinaia - Breaza şi nici proiectul Câmpina - Plopeni. Aşadar, dl. Daniel dorea să-mi ascundă această asociere. Dorinţa d-lui Daniel de a-mi ascunde această asociere este confirmată prin e-mailul pe care acesta mi l-a trimis în data de 6 septembrie 2012, în momentul deschiderii ofertelor pentru Sinaia - Breaza, atunci când numele I. apare singur. În plus, atunci când a fost câştigat proiectul Sinaia - Breaza, dl. Daniel mi-a trimis un e-mail în 26 decembrie 2012, în care mi-a cerut să nu contactez pe nimeni înainte de 07 ianuarie 2013. Dl. B. mi-a scris în acest e-mail pe un ton jignitor "intervii într-un dosar despre care nu cunoşti nici în ceea ce priveşte contextul comercial, relaţional, tehnic etc., aşadar să nu vorbeşti cu nimeni şi să mă suni în prealabil pentru orice măsură cât de mică".

Aşadar, deşi avea suficiente informaţii care să pună la îndoială corectitudinea documentelor întocmite de inculpatul B., în calitate de pretins reprezentant împuternicit al CC., în cadrul procedurii de licitaţie prin care s-a atribuit CL1 şi a cărei documentaţie i-a fost transmisă, inculpatul R. nu a denunţat acest lucru autorităţilor, ci, mai mult decât atât, a acceptat să fie desemnat project manager în cadrul CL1, instanţa reţinând, în ceea ce îl priveşte, că:

"inculpatul R. nu a adus la cunoştinţa reprezentanţilor I. S.R.L. că inculpatul B. nu avusese procură specială din partea CC. pentru semnarea contractului de asociere, apreciind că aceasta era o problemă internă a CC.".

Pe de altă parte, admiţând acţiunea civilă exercitată de partea civilă CC., instanţa de fond a reţinut că: (…) CC., prin reprezentantul legal (care l-a mandatat pe FFFF.), a acceptat încheierea contractului de achiziţie publică în asociere cu I. S.R.L., asumându-şi consecinţele juridice care decurgeau din acesta. Dacă ar fi făcut verificări amănunţite, în ce priveşte documentele depuse de inculpatul B. la dosarul de licitaţie, CC. ar fi putut descoperi falsurile şi ar fi avut posibilitatea de a refuza încheierea contractului de achiziţie publică în asociere cu I. S.R.L.. Acesta era, însă, un proiect pe care CC. dorea să îl execute, existând şi o colaborare anterioară licitaţiei între inculpaţii R., B. şi martorul ZZ., în vederea întocmirii documentaţiei pentru licitaţie pregătite de GGG. pentru CC., motiv pentru care, deşi se ştia că inculpatul B. adusese modificări documentaţiei tehnice prin adăugarea digestoarelor, fără acceptul inculpatului R., s-a mers mai departe de către CC. cu încheierea contractului de achiziţie publică.

Prin urmare, deşi au existat mai multe documente falsificate de inculpaţii B. şi D., care au fost depuse la dosarul de licitaţie în baza căruia a fost adjudecat CL1, de asocierea I. S.R.L. - CC., acceptarea încheierii contractului de achiziţie publică de către CC. în asociere cu I. S.R.L., urmată de încheierea acestui contract, exclude, în mod categoric, posibilitatea ca CC. să fi suferit vreun prejudiciu, ca urmare a falsificării şi folosirii înscrisurilor falsificate care, aparent, proveneau de la această societate sau a declaraţiilor date de inculpatul B. în numele acestei societăţi. Înscrisurile falsificate nu au produs niciun alt efect juridic decât efectele juridice asumate de CC. prin acceptarea încheierii contractului de achiziţie publică în asociere cu I. S.R.L. (şi aceasta după semnarea contractului de asociere autentificat de către FFFF., care avea procură pentru a acţiona în numele CC.). CC. putea alege să nu semneze contractul de asociere autentificat şi să nu ratifice acordul de asociere încheiat, în viziunea inculpatului O. şi a CC., cu depăşirea puterilor conferite prin procura generală.

Ca atare, a apreciat parchetul că nu există nicio justificare faptică sau de drept pentru a concluziona, sub aspect subiectiv, că inculpaţii R. şi O. au acţionat fără vinovăţie.

Referitor la etapa de executare a CL1:

Parchetul a învederat că, deşi cunoşteau prevederile Contractului de lucrări, ale cărui condiţii generale le-au fost traduse de inculpatul B., având consultanţi pe martorii HHHHH. şi MMM., aceştia au decis cesionarea contractului, în schimbul sumei de 250.000 de euro.

Inculpatul R. a negociat, la Paris, încheierea contractului de cesiune cu inculpaţii J. şi L., iar O. a semnat atât contractul de cesiune, cât şi contractul nr. x, document inexact în ceea ce priveşte procentul real al subcontractării CL1, atât raportat la contractul nr. x din 25.11.2013, cât şi la Contractul de cesiune în al cărui conţinut au inserat clauze care arată că acela este contractul care produce efecte între părţi, dar care au decis să rămână secret.

În aprecierea parchetului, inculpatul R., deşi cunoştea negocierile dintre părţi, în sensul subcontractării într-un procent mult mai mare a lucrărilor către Y. şi, personal, nu avea nicio calitate să semneze un astfel de act, cu rea-credinţă, a semnat adresa prin care contractul nr. x a fost folosit în procedura aprobării subcontractantului. Mai departe, potrivit raţionamentului parchetului, inculpatul cunoştea faptul că Y. a preluat întreaga lucrare, dar şi faptul că autorităţile nu au fost informate corect cu privire la această informaţie esenţială, care trebuia să rămână ascunsă, aspect ce rezultă din mail-ul trimis la data de 10.03.2014 martorului QQQQQ. şi inculpaţilor O. şi J., în care îi anunţa că nu este foarte inteligent ca Y. să facă public faptul că a câştigat proiectul Sinaia - Breaza, când, oficial, el are calitatea de subcontractant pentru CC. şi I. S.R.L. .

Toate deciziile au avut aprobarea inculpatului O., aşa cum rezultă atât din declaraţia dată, în calitate de inculpat, de R., care arată că documentele au fost trimise la Beirut pentru a fi analizate, cât şi din faptul că acesta este semnatarul documentelor a căror formă finală a suferit modificări faţă de draftul de la Paris.

Ambii inculpaţi aveau, potrivit parchetului, reprezentarea faptului că, pentru aprobarea subcontractantului, vor fi folosite documente inexacte, inculpatul R. atrăgând atenţia, prin intermediul mesajului trimis prin e-mail la data de 10.03.2014, ora 13:26, având ca destinatar pe martorul QQQQQ. şi pe inculpaţii J. şi O., ca acel contract de cesiune să nu fie prezentat, ci doar contractul nr. ROM BUT/SB/SUB/01, precum şi a faptului că au fost subcontractate toate lucrările, şi nu doar un procent de 49% . Acelaşi lucru a transmis şi telefonic lui QQQQQ., astfel cum rezultă din mail-ul acestuia din urmă către inculpata J. din data de 6.04.2014, ora 13:04, în care a confirmat că procentul real subcontractat de CC. este de 50%, şi nu de 49%, cum a fost supus aprobării autorităţii contractante, precum şi faptul că nu este o subcontractare, ci o cesiune, CC. cedând toate drepturile şi obligaţiile care reies din contract către Y. .

3.4. Netemeinicia soluţiilor de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a inculpatului N.:

Parchetul a arătat că, în legătură cu executarea CL1, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N., reţinându-se în sarcina acestuia că, în calitate de administrator al S.C. Y., prin negocierea şi aprobarea încheierii contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 05.12.2014 şi a contractului nr. x din 06.12.2013, precum şi prin aprobarea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea, în etapa de executare a CL1, cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului, faptă care constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false şi cu conţinut inexact, care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Pronunţând soluţia de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., instanţa a reţinut că probaţiunea administrată nu a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ajuta la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care să aibă ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene.

În susţinerea unei soluţii de condamnare, procurorul a prezentat următoarele argumente:

Inculpatul N. deţinea calitatea de administrator al inculpatei S.C. Y. S.R.L., conform Actului constitutiv al societăţii, asigurând administrarea şi conducerea curentă a societăţii, în cadrul activităţii desfăşurate acesta trebuind să ocrotească interesele societăţii şi să manifeste grija unui comerciant corect. De asemenea, s-a statuat că reprezintă societatea în faţa instanţelor judecătoreşti, a autorităţilor administrative, financiare şi a altor autorităţi, bănci, instituţii şi societăţi române şi străine.

S-a dovedit că acesta era persoana care lua sau aproba toate deciziile în cadrul societăţii, aspecte care, în aprecierea parchetului, rezultă din:

- declaraţia martorului IIIII., căruia inculpatul L. i-a spus că decizia finală va fi luată de N.;

- declaraţia inculpatei J., conform căreia, pe toată perioada negocierilor de la Paris, inculpaţii L. şi N. au ţinut legătura telefonic;

- documentul intitulat "ZZZZZZZZ." în care sunt prevăzute ierarhia funcţiilor şi nivelul decizional;

- mail-urile puse la dispoziţie de angajaţii Y., în care acesta era informat de toate discuţiile, inculpatul N. regăsindu-se, de altfel, printre destinatarii mesajelor . În corespondenţa electronică purtată la data de 17.03.2014, orele 12:16, 21:49, 19:54, 22:13 şi 22:26, acesta l-a apostrofat pe martorul QQQQQ. pentru că a efectuat plata fără aprobarea lui şi i-a pus în vedere ca, pe viitor, să-l contacteze prin orice mijloc de comunicare;

- din mail-ul transmis de inculpatul R., în data de 12.02.2014, ora 20:45, rezultă că persoana care dădea aprobarea finală era inculpatul N. .

Mai mult, a susţinut parchetul că inculpatul N. este cel care a luat decizia de a prelua contractul Sinaia - Breaza, cu toate că inculpata J., la o analiză anterioară, a exprimat un punct de vedere negativ, iar ulterior, după ce s-a hotărât subcontractarea, i-a atras atenţia că modalitatea încheierii actelor nu respectă dispoziţiile legale în materie de achiziţii publice.

Inculpatul a încheiat, personal, contractul nr. x din 25.11.2013 şi Actul adiţional nr. x la acesta şi a aprobat încheierea celorlalte două contracte cu CC., dintre care unul, respectiv contractul nr. ROM/BUT/SUB/SB/01 din 06.12.2013, fiind destinat exclusiv utilizării în relaţia cu Beneficiarul, în scopul aprobării subcontractării; avea cunoştinţă inclusiv de contractul de cesiune, deoarece, personal, a impus şi aprobat cele trei plăţi către CC., efectuate în baza acestuia .

Ca atare, parchetul a apreciat că în mod netemeinic s-a reţinut de către instanţa de fond că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul N. a aprobat încheierea contractului de cesiune din 05.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 dintre CC. şi S.C. Y.; cu titlu subsidiar, instanţa a arătat că inculpatul N. nu era la curent cu prevederile legislaţiei româneşti incidente în materia contractelor de achiziţie publică; nu cunoştea limba română şi nu s-a dovedit că acesta era la curent cu clauzele CL1 care interziceau cesiunea sau că a fost informat cu privire la această interdicţie.

Aşa cum s-a arătat, a fost dovedit testimonial şi scriptic că inculpatul N. era factorul de decizie în cadrul Y. S.R.L, inculpaţii J. şi L. acţionând sub autoritatea acestuia.

S-a opinat de către parchet că nu pot fi primite argumentele instanţei în sensul că exonerarea de răspundere este consecinţa faptului că nu cunoştea limba română şi nu era familiarizat cu legislaţia în domeniul achiziţiilor publice.

Desfăşurând activităţi economice prin intermediul unei persoane juridice române, inculpatul era obligat să cunoască legislaţia ţării pe teritoriul căreia desfăşoară activităţi lucrative, impedimentul lingvistic putând fi depăşit uşor, având în vedere că, în cadrul societăţii, avea personal calificat care să îi răspundă la astfel de întrebări - inculpata J. fiind unul dintre specialiştii în achiziţii publice.

Pe de altă parte, inculpatul putea şi trebuia să cunoască faptul că, prin semnarea contractului de subcontractare în cadrul CL1, raporturile comerciale nu rămân în sfera privată, ci sunt guvernate de regulile specifice achiziţiilor publice, clauzele contractuale fiind supuse rigorilor legale.

Instanţa de fond a apreciat că, deşi inculpatul N. a semnat contractul nr. x/25.11.2013 şi, de asemenea, şi-a dat acordul pentru încheierea contractului de subcontractare dintre S.C. Y. şi CC., pentru suma de 250.000 euro, ulterior, fără ştiinţa sa, contractul nr. x/25.11.2013 a fost folosit şi prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB., la încheierea contractului de cont Escrow şi apoi la încheierea poliţiei de asigurare pentru avans, ceea ce a determinat plata avansului aferent CL1.

Probaţiunea a dovedit că inculpatul N. a fost cel care a aprobat, la cererea inculpatului L., demararea negocierilor cu I. S.R.L, în vederea subcontractării inculpatul L. trimiţând, după discuţia preliminară cu inculpatul H. şi martorul IIIII., către S.C. Y., al cărei director era inculpatul N., formularul "go/no go" spre aprobare, în vederea începerii negocierilor, aspecte confirmate de inculpaţii L. şi N. în declaraţiile date în faţa instanţei, precum şi de martorul IIIII., căruia inculpatul L. i-a spus că decizia finală va fi luată de N. . De asemenea, inculpatul L. a trimis la Y. draftul de contract de subcontractare spre aprobare, iar inculpatul N. a fost cel care a încheiat contractul nr. x din 25.11.2013 în numele inculpatei Y. S.R.L .

Prin contractul nr. x din 25.11.2013, semnat de inculpat, practic, s-a convenit subcontractarea (cvasi)totală, către Y. S.R.L, a CL1, documentul reprezentând voinţa reală a părţilor implicate.

Cu privire la "împărţirea" contractului de la Paris în cele două contracte, la propunerea CC., împrejurarea că inculpatul N. a susţinut că, deşi inculpata J. i-a trimis aceste contracte prin e-mail la data de 04.12.2013, fiind într-o călătorie cu avionul, nu le-a citit, dată fiind poziţia pe care inculpatul o deţinea în societate şi atribuţiile de serviciu, aşa cum acestea rezultă din ZZZZZZZZ., nu reprezintă, în opinia parchetului, un argument obiectiv în baza căruia să se concluzioneze că nu a luat la cunoştinţă efectiv de conţinutul celor două contracte.

4. Nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pronunţată faţă de inculpaţii H., B., D., O., R., F., J., N. şi L., pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

4.1. Reţinând că:

- inculpaţii B. şi D. au falsificat documentele aparent emanând de la CC. şi GGG., documente care atestau calitatea inculpatului B. de reprezentant al CC. şi GGG., inculpatul B. semnând mai multe documente în această calitate, documente care au fost depuse la dosarul de licitaţie al Asocierii I. S.R.L. - CC. şi pe baza cărora s-a câştigat licitaţia pentru CL1; inculpaţii D. şi B. nu au avut nicio legătură cu inculpaţii F., J., N. şi L.; inculpaţii B. şi D. nu au avut de unde să ştie şi nici măcar să prevadă că în executarea CL1 se vor folosi documente inexacte (fără nicio legătură cu documentele falsificate de ei), pentru obţinerea de fonduri europene;

- inculpatul H. nu cunoştea că înscrisurile aduse de inculpaţii B. şi D., aparent emanând de la CC. şi GGG., documentele care dovedeau calitatea de reprezentant al CC. şi GGG. a inculpatului B. şi, subsecvent, toate actele încheiate de inculpatul B. în numele CC. şi GGG., pe baza cărora s-a câştigat licitaţia pentru CL1, erau false; inculpatul H. va fi achitat pentru instigare la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000, pe motiv că nu există probe că a săvârşit infracţiunea;

- inculpatul F. nu cunoştea că înscrisurile aduse de inculpaţii B. şi D., aparent emanând de la CC. şi GGG., documentele care dovedeau calitatea de reprezentant al CC. şi GGG. a inculpatului B. şi, subsecvent, toate actele încheiate de inculpatul B. în numele CC. şi GGG., pe baza cărora s-a câştigat licitaţia pentru CL1, erau false; semnarea de către acesta a altor documente cu conţinut inexact, cu ocazia executării CL1, nu a avut nicio legătură cu inculpaţii B. şi D. şi cu documentele întocmite de aceştia; inculpatul F. va fi condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, acţiunile reţinute în sarcina acestuia fiind fără legătură cu falsurile comise de inculpaţii B. şi D.; inculpatul F. i-a cunoscut pe inculpaţii B., D. şi R. doar cu ocazia semnării CL1, pe inculpaţii N. şi L. i-a văzut doar cu ocazia semnării contractului nr. x din 25.11.2013 şi nu a interacţionat deloc cu ei, nu a cunoscut-o pe inculpata J.;

- inculpaţii O. şi R. nu cunoşteau că inculpaţii B. şi D. au falsificat documente aparent emanând de la CC. şi procura de reprezentare a CC. şi că pe baza acesteia a întocmit mai multe documente, toate fiind depuse la dosarul de licitaţie, alături de alte documente falsificate de inculpaţi, legate de terţul susţinător GGG., având reprezentarea faptului că inculpatul B. a acţionat cu depăşirea puterilor de reprezentare conferite de procura cu caracter general; în privinţa inculpaţilor O. şi R. se va dispune achitarea pentru complicitate (art. 48 C. pen.) la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, pe motiv că nu au săvârşit fapta cu forma de vinovăţie cerută de lege; inculpatul O. nu i-a cunoscut pe inculpaţii F., J., N. şi L.; inculpatul R. nu l-a cunoscut pe inculpatul N.;

- inculpaţii J., L. şi N. nu au avut cunoştinţă de faptul că în dosarul de licitaţie fuseseră depuse documente falsificate de inculpaţii B. şi D., nu au avut nicio legătură cu atribuirea acestui contract Asocierii I. S.R.L. - CC., prima lor implicare a avut loc la aproximativ 10 -11 luni de la încheierea CL1; în privinţa inculpatului N. nu s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, instanţa apreciind că nu a săvârşit faptele cu forma de vinovăţie cerută de lege; în privinţa inculpaţilor J. şi L. s-a reţinut complicitatea la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, prin comiterea unor acţiuni fără legătură cu acţiunile anterioare ale altor inculpaţi, inculpaţii J., L. şi N. nu i-au cunoscut pe inculpaţii B., D. şi O.; inculpatul N. nu l-a cunoscut nici pe inculpatul R.; inculpata J. nu l-a cunoscut pe inculpatul F.,

Curtea de Apel Alba A. a concluzionat că toate cele expuse mai sus relevă, în mod neechivoc, faptul că nu a existat, nici sub aspect obiectiv, o constituire a unui grup infracţional şi, nici sub aspect subiectiv, nu s-a urmărit constituirea unui astfel de grup, motiv pentru care a apreciat că nu există, în materialitatea sa, fapta imputată inculpaţilor B., D., H., F., O., R., L., J. şi N. şi a dispus achitarea acestora, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

4.2. Contrar raţionamentului instanţei de fond, parchetul a apreciat că, la obţinerea CL1 şi decontarea avansului, au contribuit etapizat nouă persoane, iar activitatea infracţională a inculpaţilor, în cadrul grupului, nu este identică, liantul subiectiv în aprecierea contribuţiei fiecăruia, chiar şi a acelora care se aflau în contact doar cu un alt membru şi nu cu toţi ceilalţi, constând în metoda utilizată de către membrii grupului, respectiv inducerea în eroare a autorităţii contractante, prin folosirea de documente false şi inexacte, pentru obţinerea unor sume importante de bani.

În opinia parchetului, faptul că nu toţi membrii grupării s-au cunoscut nu este de natură a înlătura existenţa grupului, întrucât, pentru întrunirea condiţiilor infracţiunii analizate, este suficient ca fiecare inculpat să îşi îndeplinească propriile sarcini, fără a fi nevoie să cunoască întreaga structură a grupului (sens în care a fost invocată decizia penală nr. 168/A din 28.06.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Totodată, s-a opinat că, în ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, din probele administrate în cauză a rezultat tocmai că inculpaţii au avut reprezentarea apartenenţei la acest grup infracţional organizat, chiar dacă nu au avut acces la toate informaţiile şi nu toţi au interacţionat între ei. Din acest motiv, din perspectiva parchetului, apar ca nerelevante susţinerile unora dintre inculpaţi, în sensul că se cunoşteau doar din vedere sau că nu au discutat niciodată între ei. De asemenea, s-a apreciat că nu interesează, sub aspectul încadrării juridice a faptei, împrejurarea că unii dintre inculpaţi au acţionat în cadrul grupului pe o perioadă mai scurtă sau că au avut o contribuţie redusă.

Modul în care participanţii persoane fizice au acţionat, pentru atribuirea şi obţinerea avansului din contractul de lucrări Sinaia - Breaza (CL1), justifică, în opinia parchetului, concluzia că inculpaţii au comis fapta în asociere infracţională, în vederea însuşiri banilor.

4.2.1. În acest sens, s-a susţinut că actele de urmărire penală efectuate au dovedit faptul că inculpatul H. este persoana care conducea activitatea inculpatei I. S.R.L., deşi nu deţinea formal, în cadrul societăţii, o funcţie care să-i confere aceste prerogative. Calitatea de "patron" îi era recunoscută de angajaţi, de partenerii de afaceri, dar şi de funcţionarii publici cu atribuţii de decizie din judeţul Prahova, pe care nu a ezitat să-i mituiască, pentru acordarea de sprijin în câştigarea contractelor de achiziţii publice .

Cu toate că, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul H. a negat calitatea sa de factor decizional în cadrul inculpatei I. S.R.L., aceste aspecte au fost confirmate, potrivit parchetului, de însăşi declaraţia dată în calitate de martor-denunţător, în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Prahova:

"În vara anului 2012, I. S.R.L. Băneşti a cărei activitate o coordonez….", aceeaşi calitate rezultând şi din declaraţiile martorilor IIIII. - "Cunosc faptul că H. este patronul firmei I., fără să cunosc care este calitatea sa oficială. Toată lumea cunoaşte faptul că această firmă este a lui H.", BBBBB. - care, întrebat fiind cine lua decizile în cadrul I. S.R.L., a afirmat "H.. După ce se consulta cu F.", MMMM. - "De la domnul H. am aflat că putem participa la aceste licitaţii, cu condiţia asocierii cu firma CC.."; HHHHH. - "De la R. ştiu că la I. era un administrator de formă, F., iar firma era condusă, în fapt, de Palada", "…din câte îmi amintesc, F. şi un domn jurist au invocat lipsa domnului Palada în absenţa căruia nu poate avea loc negocierea", ZZZZ. - care, întrebat fiind de cine era condusă societatea I. S.R.L., a afirmat "Era condusă de către H., prin consultare cu F. şi BBBBB.", OOOOO. - "La deciziile importante, discutam cu H.", WWWWW. - "Am participat la mai multe întâlniri cu reprezentanţii I., respectiv ZZZZ., AAAAAAAA., BBBBB. şi H., despre care ştiu că este patronul de la I.", EEEEE. - "…prin intermediul lui OOOOOOOOOO. l-am cunoscut pe H., despre care am înţeles că reprezintă societatea I." .

De asemenea, parchetul a susţinut că inculpatul H., cunoscând refuzul reprezentanţilor CC. de a intra în asociere cu I. S.R.L., pentru participarea la licitaţii publice, a ignorat acest lucru şi, bazându-se pe sprijinul voluntar, direct şi nemijlocit al inculpaţilor B. şi D., a acţionat conform propriilor interese.

S-a structurat, astfel, în opinia parchetului, un grup constituit pentru a acţiona în vederea adjudecării frauduloase a CL1, contract de achiziţie publică în valoare de peste 60.000.000 RON, un grup în care cei trei inculpaţi au hotărât participarea în asociere 50% - 50%, inculpatul H. asigurând implicarea I. S.R.L., iar inculpaţilor B. şi D. revenindu-le sarcina de a pregăti documentaţia în numele Asocierii. Potrivit acestui raţionament, colaborarea ultimilor doi inculpaţi a fost obţinută ca urmare a promisiunii inculpatului H. de a subcontracta, în situaţia adjudecării, către societatea administrată de aceştia, parte din lucrările CL1.

Pe de altă parte, parchetul a solicitat a se constata că inculpatul H. a acreditat ideea că respectiva formulă era cea câştigătoare şi că Asocierea avea girul factorilor de decizie din UIP, acesta declarând că ideea asocierii i-a aparţinut directorului KKKK., afirmaţii confirmate de modalitatea în care martorul MMMM. a relatat că s-a întâlnit cu reprezentantul Beneficiarului.

Constituirea grupului în modalitatea descrisă este dovedită, în aprecierea parchetului, şi de felul în care inculpatul B. a acţionat după câştigarea licitaţiei, când a susţinut făţiş interesele inculpatei I. S.R.L., în defavoarea CC., al cărei reprezentant afirma că este. Această atitudine a fost confirmată de declaraţia martorului HHHHH.:

"Am rămas cu senzaţia că cei de la I. l-au chemat pe B. acolo, în ciuda calităţii lui PPPPPPPPPP. de membru al familiei deţinătoare CC. şi cei de la I. îi acordau mai multă importanţă lui B.. Acesta se comporta ca fiind prietenul lor."

4.2.2. În continuare, parchetul a învederat că, după ce au fost informaţi de câştigarea licitaţiei, în urma analizării proiectului şi a negocierilor cu reprezentanţii I. S.R.L., purtate prin intermediul inculpatului B., inculpaţii R. şi O. au decis să adere la grupul infracţional, cu scopul de a beneficia de sumele de bani din contractul acordat prin fraudă.

La aceeaşi concluzie a ajuns şi instanţa de fond, care, în capitolul VII.4. Acţiunea civilă exercitată de partea civilă CC., din hotărârea atacată, a reţinut următoarele:

"Astfel, deşi CC. şi inculpaţii O. şi R. (care acţiona în colaborare cu CC. şi a primit ulterior încheierii CL1 şi o împuternicire cu caracter general, dată de această societate) nu au avut cunoştinţă de falsurile comise de inculpaţii B. şi D., având reprezentarea faptului că acest inculpat acţionase cu depăşirea puterilor conferite prin împuternicirea cu caracter general, dată în anul 2011, CC., prin reprezentantul legal (care l-a mandatat pe FFFF.), a acceptat încheierea contractului de achiziţie publică în asociere cu I. S.R.L., asumându-şi consecinţele juridice care decurgeau din acesta. Dacă ar fi făcut verificări amănunţite în ce priveşte documentele depuse de inculpatul B. la dosarul de licitaţie, CC. ar fi putut descoperi falsurile şi ar fi avut posibilitatea de a refuza încheierea contractului de achiziţie publică în asociere cu I. S.R.L.. Acesta era, însă, un proiect pe care CC. dorea să îl execute, existând şi o colaborare anterioară licitaţiei între inculpaţii R., B. şi martorul ZZ., în vederea întocmirii documentaţiei pentru licitaţie, pregătite de GGG. pentru CC., motiv pentru care, deşi se ştia că inculpatul B. adusese modificări documentaţiei tehnice prin adăugarea digestoarelor, fără acceptul inculpatului R., s-a mers mai departe de către CC. cu încheierea contractului de achiziţie publică.

(…) Înscrisurile falsificate nu au produs niciun alt efect juridic decât efectele juridice asumate de CC., prin acceptarea încheierii contractului de achiziţie publică în asociere cu I. S.R.L. (şi aceasta după semnarea contractului de asociere autentificat de către FFFF., care avea procură pentru a acţiona în numele CC.). CC. putea alege să nu semneze contractul de asociere autentificat şi să nu ratifice acordul de asociere încheiat, în viziunea inculpatului O. şi a CC., cu depăşirea puterilor conferite prin procura generală."

În concret, parchetul a susţinut că aderarea s-a realizat în momentul în care CC. a semnat contractul de asociere în faţa notarului şi contractul x din 7.01.2013, iar apărarea inculpaţilor O. şi R., prin care aceştia au încercat plasarea răspunderii semnării celor două contracte în sarcina lui FFFF., persoană împuternicită de către CC. în acest scop, a fost infirmată de probatoriul administrat, relevante fiind chiar declaraţiile celor doi inculpaţi, date în faţa instanţei, din care a rezultat că:

- participarea la licitaţia organizată pentru atribuirea CL1 a fost gestionată de inculpatul B., iar nu de CC., ca şi membru al Asocierii care a participat la licitaţia pentru CL1 ("D-nul B. a reuşit să ne convingă să răspundem la două ultime licitaţii destul de similare, unul pentru CL1 de la Sinaia Breaza şi o ofertă pentru CL2. Ideea dânsului era să ne asociem cu o întreprindere locală, pentru a ne optimiza şansele de a câştiga. CC. neavând niciun partener cunoscut de propus, d-nul B. a propus să facem această asociere cu societatea I.. Am acceptat ca CC. să fie lider şi să furnizeze garanţii bancare de participare doar pentru un singur proiect CL2. Acest rol îi revenea lui I. pentru proiectul CL1" - declaraţia inculpatului O. din 17.03.2016, dosar instanţă);

- verificarea documentelor a fost făcută de cei doi inculpaţi, abia după ce aceştia au fost informaţi de inculpatul B. că licitaţia a fost câştigată;

- deşi a admis că nu au existat negocieri între CC., I. S.R.L. şi GGG. (terţul susţinător tehnic), în cadrul cărora să se stabilească întinderea drepturilor şi obligaţiilor, CC. a semnat, la data de 7.01.2013, contractul de asociere şi contractul de lucrări, prin FFFF., aspect pe care cei doi inculpaţi îl consideră exonerator al răspunderii lor.

În continuare, parchetul a învederat că, audiat fiind de către instanţă, inculpatul O. a recunoscut implicarea sa în CL1 ("D-nul B. a definit formula de participare la CL1, o co-contractare de 50-50%, noi am achiesat. Aveam dreptul absolut să acceptăm, să consimţim la formula definită de consultantul nostru, mai ales că această formulă era conformă cu acele limite pe care eu le-am stabilit"), evitând, însă, să răspundă întrebărilor prin care i s-a solicitat să clarifice dacă, la semnarea celor două contracte, în data de 7.01.2012, raporturile dintre asociaţi erau clare şi negociate (Întrebare procuror: Vă consideraţi lămurit pe deplin la momentul semnării contractului cu BB. şi la momentul semnării contractului de asociere în formă autentică I. - CC. cu privire la obiectul, documentele depuse şi la obligaţiile pe care şi le-a asumat CC.? Răspuns inculpat: am precizat în detaliu, în declaraţia mea, cum s-au prezentat lucrurile şi nu înţeleg la ce se referă întrebarea ce mi-a fost adresată cu privire la termenul de "lămurit". Întrebare procuror: dacă aţi fost în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la aspectele menţionate. Răspuns inculpat: precizez că Dir. Com. al CC. a semnat contractul în 07.01.2013 şi nu eu. În baza informaţiilor pe care le avea, acesta a considerat oportun să semneze contractul. Dacă sunt întrebări exacte, voi răspunde).

Deşi a încercat acreditarea ideii că semnarea contractelor din 7.01.2013 a fost decizia directorului comercial FFFF., în cuprinsul aceleiaşi declaraţii inculpatul O. a arătat că:

"BB. ne-a informat că am câştigat o licitaţie şi ni s-a cerut printr-o adresă să venim în 7 ianuarie, să semnăm un contract. Am cerut directorului comercial să se deplaseze în România, să facă toate demersurile. Acesta a acţionat conform experienţei şi autorităţii de care dispune".

Faptul că semnarea contractelor nu a fost rezultatul experienţei şi autorităţii directorului comercial FFFF. şi că acesta a îndeplinit doar o sarcină, conform procurii în baza căreia a fost mandatat, a rezultat, în aprecierea parchetului, tot din declaraţia inculpatului O., în care acesta a descris derularea evenimentelor de la câştigarea licitaţiei şi până la semnarea contractelor în formă autentică:

"Am cerut mai întâi echipelor mele să meargă cu un contract suficient de detaliat, pentru a executa contractul şi pentru a evita orice litigiu între părţi. I. a opus o rezistenţă inexplicabilă semnării acestui acord detaliat. Directorul nostru, d-nul FFFF., a încercat în zadar să rezoneze cu societatea I. înainte de semnarea acestui acord. S-a decis apoi, din lipsă de timp şi sub pretextul că o întârziere pune în pericol garanţiile de participare stabilite în numele grupării, să se semneze un contract de asociere simplificat în 7 ianuarie 2017. Acest contract de asociere prevedea două condiţii suspensive, semnarea unei repartizări detaliate a sarcinilor care permitea ca proiectul să se realizeze fără dificultate şi deschiderea unui cont bancar comun, ceea ce permitea garantarea plăţilor către CC.".

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul R., parchetul a apreciat că relevantă, din perspectiva implicării sale în CL1, este declaraţia dată în faţa instanţei la data de 11.11.2016, în care acesta a afirmat că:

- în perioada decembrie 2011 - ianuarie 2013, a colaborat cu inculpatul B., pentru CC.;

- după câştigarea proiectului Sinaia - Breaza, inculpatul B. i-a trimis un e-mail, în data de 26.12.2012, în care i-a cerut să nu contacteze pe nimeni înainte de data de 7 ianuarie 2013;

- au mai fost situaţii când inculpatul B. a acţionat în numele CC., fără să îl informeze.

Analizarea împrejurărilor ulterioare în care s-au derulat evenimentele justifică, în aprecierea parchetului, concluzia că falsurile au fost acoperite, întrucât adjudecarea contractului corespundea intereselor financiare ale CC. şi pentru că s-a mizat tocmai pe faptul că aspectele esenţiale ale întinderii drepturilor şi obligaţiilor care reveneau fiecărui asociat urmau a fi reglate ulterior semnării contractului nr. xB/7.01.2013, prin semnarea unui acord de asociere detaliat, între I. S.R.L. şi CC..

Încă din timpul negocierilor cu privire la împărţirea sarcinilor, inculpatul R. a negat, cu ocazia întâlnirii din 18.02.2013, formula de participare la licitaţie .

În opinia parchetului, însă, gruparea infracţională a continuat să conlucreze, cu scopul de a identifica soluţii ca fiecare parte să-şi însuşească câştigurile pentru care au acceptat să se implice în săvârşirea infracţiunilor:

Pe de o parte, inculpaţii R. şi O. au început să solicite sume de bani, sub pretextul efectuării unor cheltuieli cu documentaţia cu care a fost câştigată licitaţia (deşi, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului R. dată la 11.11.2016, în faţa instanţei, "după semnarea contractului în data de 7 ianuarie 2013, CC. a început să lucreze la executarea proiectului. CC. a început realizarea studiilor de execuţie şi realizarea planificării detaliate a proiectului. În paralel, în pofida negocierilor purtate direct, pe rând, de către dl. Younes, dl. CC. şi OOO., I. a refuzat să semneze orice contract de asociere detaliat cu CC., care să permită stabilirea modului în care CC. va fi plătită în cadrul asocierii. De fapt, I. a indicat propriul său număr de cont, pentru a fi plătită de BB., pentru realizarea proiectului"), pretinzând, în final, suma de 250.000 euro, pentru a ceda contractul, aspecte ce rezultă, potrivit parchetului, atât din declaraţiile inculpaţilor H. şi B., cât şi din declaraţiile martorilor EEEEE., MMMM. şi BBBBB..

Pe de altă parte, inculpaţii R. şi B. au avut propria înţelegere, prin care au urmărit să îşi însuşească, suplimentar, 10% din valoarea contractului, reprezentând plăţi pentru servicii fictive de consultanţă, variantă care, în opinia parchetului, a rezultat din declaraţia martorului HHHH.:

"B. mi-a cerut să fac un contract cu CC., de 10% din valoarea contractului, pentru el. (…) B. pretindea că este reprezentantul CC., motiv pentru care solicita să fie remunerat şi, în plus, mai voia încă 10%, prin intermediul firmei mele. Astfel, CC. nu ar fi avut cunoştinţă că banii ar fi ajuns la el. Precizez că acest procent suplimentar, de 10%, ar fi urmat să fie împărţit între B. şi R.. Pentru întocmirea contractului eu aş fi primit 2% din valoare. În schimbul sumei de bani eu nu urma să prestez nicio activitate, doar ofeream o societate comercială care să facă consultanţă", confirmată în declaraţia inculpatului B., dar negată de inculpatul R..

4.2.3. În continuare, parchetul a învederat că, pe parcurs, activitatea grupului a fost sprijinită succesiv de:

Inculpatul F., care, în schimbul avantajelor patrimoniale (salariu şi alte beneficii - vol. 76 dup, fila x), acceptând calitatea de administrator formal şi punându-şi semnătura pe documentele întocmite, a întărit convingerea inculpatului H. că îl absolvă de răspundere penală.

În plus, parchetul a apreciat că inculpatul F. avea reprezentarea faptului că activitatea desfăşurată de familia Palada, în administrarea I. S.R.L., nu a fost întotdeauna legală, din moment ce: a fost audiat, în calitate de martor, cu privire la împrejurările în care numitul QQQQQQQQ. (defunctul tată al inculpatului H.) a dat mită funcţionarilor din cadrul Consiliului Judeţean Prahova; a cunoscut faptul că I. S.R.L. era cercetată într-un dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală; a fost indicat drept persoană care cunoaştea, în detaliu, modalitatea de participare la licitaţia de la Sinaia-Breaza, de către inculpatul H., care l-a nominalizat ca martor în denunţul depus cu privire la aceste fapte .

Raportat la aceste aspecte, dar şi la nivelul de pregătire şi experienţa în funcţia de administrator, derulând activităţi comerciale şi pe cont propriu, aşa cum a rezultat din propria declaraţie, parchetul a concluzionat că inculpatul F. era pe deplin conştient de consecinţele faptelor sale şi, implicit, de răspunderea penală a activităţilor întreprinse, pe care le-a acceptat. Ca atare, a combătut apărarea conform căreia inculpatul ar fi solicitat, în repetate rânduri, să fie revocat din funcţie, apreciind că o atare ipoteză nu poate subzista, fiind contrazisă de acţiunile inculpatului, cu atât mai mult cu cât simplul refuz al acestuia de a se mai prezenta în faţa autorităţilor (notari, instituţii bancare, autorităţi publice), în momentul în care prezenţa sa era obligatorie, ar fi condus la revocarea automată din funcţie, deoarece ar fi blocat activitatea societăţii.

De asemenea, parchetul a învederat că, pe parcurs, cu ocazia subcontractării lucrărilor şi pentru atingerea scopurilor propuse, grupul infracţional a beneficiat inclusiv de sprijinul inculpaţilor J., L. şi N. - inculpaţii L. şi N. fiind persoanele care au decis subcontractarea, iar inculpata J., prin poziţia deţinută în cadrul firmei, acceptând să desfăşoare activităţi infracţionale în vederea realizării scopului grupului, prin depunerea semnăturii pe documentele întocmite.

Toţi inculpaţii au avut, în opinia parchetului, reprezentarea caracterului ilicit al subcontractării, cu ştiinţă aducându-şi concursul la realizarea acesteia.

Şi în ceea ce îi priveşte, parchetul a susţinut că scopul a fost unul patrimonial, iar utilizarea avansului a fost deturnată de la scopul pentru care a fost acordat, prin efectuarea plăţilor către CC. şi către ZZZZZ..

În plus, a arătat că, în privinţa inculpatului L., a existat şi un interes strict personal, cu aprobarea inculpatului N., inculpata S.C. Y. încheind un contract cu societatea deţinută de cel dintâi, S.C. TTTTTTTT. S.R.L., în valoare de 1.316.010 RON (exclusiv TVA), obiectul contractului constând în informarea clientului asupra schimbărilor legislative, cu obligaţia menţinerii confidenţialităţii informaţiilor în timpul desfăşurării contractului şi după terminarea acestuia .

Concluzionând, parchetul a apreciat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen., raportat la starea de fapt descrisă în cauză, relevanţă având faptul că asocierea a cuprins trei persoane, care au acţionat pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat, în scopul obţinerii, cu rea-credinţă şi pe nedrept, de fonduri europene.

De asemenea, a învederat că asocierea s-a realizat prin acţiunile fiecăruia dintre inculpaţi, care au înţeles să-şi alăture eforturile etapizat, acţionând după un plan şi conform unei discipline, respectiv că lipsa capacităţii tehnice şi a experienţei similare a I. S.R.L. a fost suplinită prin forţarea asocierii cu CC., materializată prin întocmirea şi folosirea unor documente false; dată fiind valoarea mare a contractului astfel atribuit, reprezentanţii CC. au trecut cu vederea falsurile, afirmându-şi oficial participarea la Asociere; preluarea CL1 printr-o cesiune a fost disimulată prin obţinerea acordului pentru subcontractarea către Y., printr-un document inexact.

Negocierile au fost purtate între toţi membrii grupului infracţional, iar deciziile luate erau cunoscute de toţi inculpaţii, chiar dacă nu îi priveau în mod direct, documente relevante în acest sens fiind identificate cu ocazia percheziţiilor şi a ridicării de înscrisuri la sediile inculpatelor persoane juridice.

În concret, parchetul a susţinut că membrii grupului infracţional au desfăşurat următoarele activităţi:

- inculpatul H. a luat toate deciziile privind participarea la licitaţie în formula care nu a fost agreată de CC., folosindu-se de documente falsificate; s-a asigurat, prin relaţiile personale cultivate în rândul funcţionarilor publici, că va câştiga licitaţia în această formulă; l-a determinat pe inculpatul F. să semneze documentele necesare; a negociat ieşirea din Asociere a CC.; a negociat cedarea contractului către Y. şi a determinat încheierea documentelor inexacte, pentru a obţine acordul Beneficiarului;

- inculpaţii B. şi D. au întocmit documentele false necesare participării la licitaţie, în formula Asocierii, convenită cu inculpatul H.; au negociat cu inculpaţii R. şi O., pentru ca aceştia să accepte semnarea contractului în această formulă;

- inculpatul F. a semnat acordul de asociere în formă autentică; a semnat contractul CL1; a vizat documentele de participare, inclusiv parte din cele falsificate, cunoscând că nu semnase anterior niciunul dintre acestea; a semnat adrese către CC. şi Y.; a semnat contractul nr. x; a semnat formularul în care era prevăzut procentul inexact de 49% şi actele adiţionale; a semnat contractul Escrow şi actelele adiţionale la acesta;

- inculpatul O. a luat hotărârea de a semna contractul de lucrări cu Beneficiarul BB., cunoscând faptul că inculpatul B. nu a solicitat o procură specială, prin care CC. să îl mandateze ca reprezentant şi că acesta a întocmit documente, în numele CC., în cadrul dosarului de licitaţie; a solicitat bani din contract, în schimbul cesionării procentului de 50% din CL1; a încheiat contractul de cesiune, deşi acest lucru era interzis de prevederile contractuale; a încheiat contractul x din 6.12.2013, document inexact, în scopul folosirii acestuia la aprobarea subcontractantului;

- inculpatul R. a negociat suma de bani solicitată de inculpatul O., pentru a cesiona contractul; a negociat la Paris încheierea contractului de cesiune şi a contractului x, pe care le-a predat, personal, inculpaţilor J. (semnând minuta, care a consfinţit înţelegerea); a semnat adresa prin care s-a solicitat aprobarea subcontractantului, în baza documentelor inexacte;

- inculpatul N. a decis preluarea întregului contract CL1; a semnat contractul nr. x din 25.11.2013 şi actele adiţionale la acesta; a aprobat încheierea contractelor cu CC., inclusiv a celui secret; a impus şi aprobat efectuarea plăţilor către CC., din avansul încasat de la Beneficiar;

- inculpatul L. a negociat cu inculpatul H. preluarea contractului CL1; a participat la negocierea de la Paris, semnând documentul care consfinţea înţelegerea cu CC.; a semnat poliţa de asigurare încheiată în baza contractului nr. x; a participat la toate întâlnirile cu reprezentanţii inculpatei I. S.R.L.; a stabilit formula de răspuns la adresa Inginerului nr. 1277 din 30.01.2014;

- inculpata J. a participat la negocierile de la Paris; a semnat contractul de cesiune, contractul x, contractul Escrow şi actele adiţionale la acesta; a semnat formularul care prevedea procentul inexact de 49% al subcontractării; a participat la întocmirea răspunsului la Adresa nr. x din 30.01.2014 şi a semnat adresa din 6.02.2014, prin care a fost înaintat documentul inexact x, creând aparenţa că este identic cu contractul nr. x din 25.11.2013; a semnat actul adiţional nr. x la contractul nr. x; a avizat plăţile către CC., din avansul încasat conform contractului de cesiune.

În consecinţă, parchetul a apreciat că faptele inculpaţilor H., B. şi D., care au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii O. şi R., pe parcurs aceştia fiind sprijiniţi de inculpaţii F., J., N. şi L., toţi având scopul declarat şi urmărit de a obţine finanţarea europeană şi naţională din contractul CL1, din care efectiv s-a reuşit decontarea avansului, întrunesc, pentru fiecare în parte, elementele constitutive ale infracţiunii incriminate de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., motiv pentru care a solicitat condamnarea acestora.

5. Netemeinicia cuantumului pedepselor principale şi a conţinutului pedepselor complementare aplicate inculpaţilor B., D., F., I. S.R.L., J., L. şi Y. S.R.L.:

Referitor la inculpaţii B. şi D., parchetul a învederat că individualizarea sancţiunii trebuie să respecte principiul proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite, avându-se în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale sau alte valori sociale protejate, care au fost vătămate prin comiterea infracţiunilor.

Pronunţând condamnarea inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut că modalitatea în care inculpaţii B. şi D. au întocmit documentaţia pentru licitaţie, pentru CL5 şi CL1, aplicând prin copiere, fără scrupule, semnătura inculpatului O. şi ştampila CC. pe mai multe documente, nu reprezintă un fapt izolat, ci relevă un mod de operare folosit în mod sistematic de cei doi inculpaţi, pentru a fabrica documentele care le erau necesare în vederea realizării unor interese proprii.

Având în vedere natura infracţiunilor comise (falsuri, infracţiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene), gradul de pericol social ridicat al faptelor, multitudinea actelor materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de fals, valoarea ridicată a prejudiciului (în cazul CL1) şi scopul urmărit, parchetul a apreciat că sunt suficiente argumente care, alături de pluralitatea de infracţiuni, justifică individualizarea pedepselor spre maximul limitelor legale.

Într-un atare context, parchetul a considerat ca fiind netemeinice pedepsele constând în amenzi penale, aplicate celor doi inculpaţi pentru infracţiunile de fals, colaterale celor comise în legătură cu CL1 şi CL5, impunându-se sancţionarea acestora prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea.

Referitor la inculpaţii F. şi I. S.R.L., parchetul a învederat următoarele aspecte:

Instanţa de fond a reţinut că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F., probaţiunea administrată nu a dovedit acuzaţia constând în acţiunea de folosire, în etapa precontractuală, a documentelor false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D., pe baza cărora Asocierii I. S.R.L. - CC. i-a fost atribuit pe nedrept contractul de lucrări nr. x/7.01.2013, în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională.

Astfel, probatoriul a dovedit că inculpatul F. nu a avut nicio legătură cu depunerea acestor documente în dosarul de licitaţie (existând alte persoane din cadrul I. S.R.L. care s-au ocupat de tot acest demers) şi nu a cunoscut caracterul lor fals, nici la momentul semnării CL1 şi nici ulterior, până la momentul aducerii la cunoştinţă a calităţii de suspect în prezenta cauză.

Pe cale de consecinţă, aceleaşi argumente au fost avute în vedere şi în ceea ce o priveşte pe inculpata I. S.R.L., în numele şi în interesul căreia inculpatul persoană fizică a acţionat.

Având în vedere că infracţiunea incriminată de art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000 are un conţinut alternativ, instanţa a pronunţat condamnarea inculpaţilor, raportat la acuzaţiile aduse acestora în legătură cu etapa de executare a CL1.

Referitor la acuzaţiile vizând etapa precontractuală, parchetul a precizat că inculpatul F. a deţinut funcţia de administrator al I. S.R.L. din anul 1998, fiind revocat din această funcţie, în urma punerii în mişcare a acţiunii penale în cauză.

Cunoscând atribuţiile funcţiei, în sensul că era singura persoană desemnată să reprezinte societatea şi să o angajeze în raporturi comerciale şi juridice, din anul 2012 a ales să rămână doar formal în această funcţie. Acesta a acceptat ca administrarea să fie făcută de inculpatul H., îndeplinind întocmai dispoziţiile acestuia.

În data de 7.01.2013, deşi nu a semnat niciun document cu privire la participarea la licitaţia de la Sinaia - Breaza, inculpatul s-a deplasat la notar, unde a semnat contractul asocierii I. S.R.L. - CC., în formă autentică. De asemenea, la aceeaşi dată, a semnat, cu rea-credinţă, contractul nr. x/B cu BB., având cunoştinţă de faptul că alte persoane au semnat în numele său.

În opinia parchetului, inculpatul F. cunoştea acest lucru, deoarece avea experienţă în domeniul licitaţiilor publice şi ştia că un contract în valoare de aproximativ 62.000.000 RON nu se câştigă fără a depune un volum mare de acte. De asemenea, fiind administrator încă din anul 1998, cunoştea prevederile legale cu privire la administrarea societăţilor comerciale, în sensul că actele puteau fi semnate doar de administrator sau de o altă persoană desemnată în acest sens, prin procură, din chiar declaraţiile inculpatului rezultând că, personal, nu şi-a delegat atribuţiile altei persoane.

Mai mult, a parchetul susţinut că, la semnarea contractului, inculpatul F. şi-a manuscris semnătura pe documentele de calificare, chiar lângă semnătura sa contrafăcută, acesta acceptând să semneze contractul şi întreaga documentaţie de licitaţie, inclusiv documentele falsificate de inculpaţii D. şi B., deşi cunoştea că, personal, nu a semnat niciun document pentru participarea la licitaţie, documente pe care, însă, le-a văzut la semnarea contractului . În aceeaşi documentaţie, acesta a vizat modelul formularelor depus în cadrul procedurii, dar şi formularul 11, document fals, identificat la pag. 1350 din documentul în format electronic.

La sediul BB., cu ocazia semnării contractului CL1, inculpatul F. a semnat toate documentele de calificare. Nici cu această ocazie, a susţinut parchetul, inculpatul F. nu a semnat toate exemplarele de contract, deşi era singura persoană care putea şi ar fi trebuit să facă acest lucru, dovadă fiind că a acceptat ca persoane din societate să-i imite semnătura.

De altfel, conform Raportului de constatare nr. x din 30.04.2015, întocmit de specialişti din cadrul I.P.J. Alba, semnăturile aplicate pe parte din documentele predate de BB. nu îi aparţin .

Practic, inculpatul F. şi-a asumat un rol de administrator formal, acceptând să se semneze doar atunci când prezenţa era obligatorie, respectiv la notari, la instituţiile bancare sau la semnarea unor contracte mai importante.

În cauză, acesta nu a participat la nicio negociere sau discuţie cu inculpaţii B., D. şi R., legate de participarea la licitaţie, nu s-a cunoscut cu aceştia şi nu a fost implicat în niciun mod în pregătirea documentaţiei, fiind însă informat de martorul MMMM. despre faptul că societatea urma să participe la licitaţie.

Deşi era total străin de modul/condiţiile în care s-a hotărât participarea la licitaţia publică organizată în vederea atribuirii CL1 şi nu a semnat niciun document depus la dosarul de licitaţie din partea I. S.R.L., inculpatul F. a consimţit să semneze/să contrasemneze, în calitate de administrator al liderului asocierii, I. S.R.L., toate exemplarele contractului de achiziţie publică, printre care se aflau şi documente care, în mod vizibil, trebuiau să fi avut semnătura sa şi pe care el ştia că nu le semnase.

Dat fiind faptul că era administrator al societăţii din anul 1999, iar I. S.R.L. participase în această perioadă la numeroase licitaţii, finanţate inclusiv din fonduri europene, parchetul a concluzionat că inculpatul F. putea şi trebuia să îşi dea seama că altcineva semnase în locul său. Mai mult, acesta a contrasemnat o serie de documente, chiar lângă semnătura sa falsificată.

Reţinând intenţia indirectă a inculpatului F. la comiterea infracţiunii, în etapa precontractuală, parchetul a argumentat că factorul intelectiv specific intenţiei (indiferent de modalitatea sa), exprimat prin termenul "prevede", presupune, întotdeauna, că făptuitorul îşi dă seama că o anumită conduită a sa va produce un anume rezultat; el reclamă existenţa, în psihicul autorului, a unei reprezentări prealabile, cât mai exacte, a conţinutului acţiunii efectuate, a împrejurărilor în care se desfăşoară, a altor condiţii ale laturii obiective, atunci când ele sunt prevăzute în norma de încriminare ca elemente ale infracţiunii în forma tipică.

În cazul intenţiei indirecte, factorul conştiinţă presupune ca făptuitorul să aibă reprezentarea atât a rezultatului pe care îl doreşte (şi care poate fi licit), cât şi a celui pe care nu îl urmăreşte, dar a cărui producere este posibilă şi acceptată de autor. Prin urmare, şi în cazul acestei modalităţi a intenţiei, făptuitorul are reprezentarea mentală a ambelor rezultate ale conduitei sale şi, implicit, a circumstanţelor în care acţionează şi care pot influenţa configuraţia urmărilor faptei.

Or, potrivit parchetului, inculpatul F. a semnat, în numele I. S.R.L., contractul de asociere cu CC., care a fost autentificat, ştiind că nu semnase acordul de asociere sub semnătură privată, încheiat de I. S.R.L. cu CC. şi niciun alt document din dosarul de licitaţie, aceasta în condiţiile în care, date fiind vechimea sa în funcţia de administrator al I. S.R.L. şi faptul că societatea participase la numeroase licitaţii, inclusiv pentru contracte finanţate din fonduri europene, aşa cum el însuşi a declarat, cunoştea ce presupunea constituirea dosarului de licitaţie şi, mai ales, faptul că acest dosar trebuia să conţină, obligatoriu, acte cu semnătura sa, în condiţiile în care, tot aşa cum el însuşi a declarat, nu delegase dreptul de semnătură niciunei alte persoane. Deşi faptul că nu semnase vreun document din cele depuse la dosar şi care trebuiau să fi fost semnate de el, precum şi faptul că nu cunoştea pe nimeni dintre persoanele care reprezentau CC. (inculpaţii B., D. şi R. fiind însă prezenţi de mai multe ori în lunile ce au premers licitaţiei la sediul şi punctele de lucru ale I. SRL) şi nimic despre asocierea cu societatea libaneză, ar fi trebuit să îl determine să refuze semnarea, în totală necunoştinţă de cauză, a contractului autentic de asociere şi a CL1, inculpatul F. a ales să le semneze, invocând, ca de fiecare dată, faptul că s-a bazat pe afirmaţiile altor angajaţi ai I. S.R.L., în sensul că totul era în regulă.

Mai mult parchetul a învederat că, date fiind vechimea sa în funcţia de administrator al I. S.R.L., complexitatea activităţii acestei societăţi, participarea la mai multe licitaţii, rezultă, în mod neechivoc, că inculpatul cunoştea rigorile legislative privind întocmirea dosarelor de licitaţie, semnarea contractelor şi a documentelor aferente CL1; faptul că nu el conducea efectiv I. S.R.L., că nu a avut vreo implicare în demersurile care au premers încheierii CL1 şi că implicarea sa în derularea acestui contract s-a limitat doar la semnarea anumitor documente, nu are relevanţă, în aprecierea parchetului, raportat la acuzaţiile aduse, probaţiunea dovedind, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele imputate inculpatului, ca de altfel şi împrejurarea că alte persoane din cadrul I. S.R.L. semnau sistematic documente în locul său.

De asemenea, parchetul a învederat că inculpatului F. nu i se impută conivenţa infracţională cu inculpaţii B. şi D., în ceea ce priveşte infracţiunile de fals. Cu privire la acest aspect, a precizat că, în calitatea sa de administrator al persoanei juridice, acesta avea obligaţia de a supraveghea activitatea angajaţilor, chiar dacă nu putea verifica toate documentele încheiate, prin autoritatea şi responsabilitatea funcţiei angajând societatea în relaţia cu terţii, în lipsa semnăturii sale pe aceste documente nefiind posibilă asumarea de obligaţii şi dobândirea de drepturi. Actele încheiate de organele cu atribuţii de conducere ale unei persoane juridice sunt actele persoanei juridice înseşi, iar multitudinea documentelor care trebuiau verificate nu poate justifica furnizarea unor informaţii cu caracter nereal, funcţia de conducere implicând o responsabilitate asumată de cei în cauză.

Or, în opinia parchetului, faptul că inculpatul nu avea cunoştinţă de problematica documentaţiei tehnice, în cadrul proiectului, nu este de natură să îi înlăture răspunderea pentru documentele semnate. Altfel spus, atâta vreme cât contrasemnarea tuturor documentelor depuse în procedură era obligatorie, apare firească concluzia, potrivit raţionamentului parchetului, că inculpatul avea atribuţii legate de acest aspect, iar faptul asumării prin semnătură a unor informaţii nereale (false/inexacte), care au produs consecinţe juridice, este de natură a antrena răspunderea sa penală, în legătură cu faptele incriminate în prevederile art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, care fac obiectul cauzei.

În contextul factual expus, în care inculpatul F. a acceptat posibilitatea ca documentele depuse în cadrul procedurii să nu corespundă adevărului, a observat că propria semnătură a fost falsificată şi, cu toate acestea, în calitate de administrator al I. S.R.L., a depus dosarul de licitaţie, parchetul a apreciat ca fiind necesară reindividualizarea pedepsei principale ce i-a fost aplicată, în sensul agravării (cuantum şi modalitate de executare), prin raportare la circumstanţele concrete ale infracţiunilor.

În ceea ce o priveşte pe inculpata I. S.R.L., având în vedere că inculpatul F. a acţionat în numele şi în interesul persoanei juridice, argumentele prezentate anterior vizând şi acuzaţia reţinută acesteia, parchetul a solicitat majorarea numărului zilelor amendă, dar şi a sumei corespunzătoare unei zile amendă, prin raportare la dispoziţiile art. 137 alin. (5) C. pen., întrucât, prin comiterea infracţiunii, s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial pentru persoana juridică.

Referitor la inculpaţii L., J. şi S.C. Y. - actuala Y. S.R.L., parchetul a învederat următoarele aspecte:

Inculpatul L. a fost trimis în judecată pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire de documente false şi cu conţinut inexact, care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că, în calitate de reprezentant al S.C. Y., prin negocierea contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 05.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 şi prin stabilirea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea, în etapa de executare a CL1, de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului.

Pronunţând o soluţie de condamnare a inculpatului, instanţa de fond a reţinut că acesta:

- prin intermediul numitei PPPPP., l-a determinat pe inculpatul R. să redacteze cererea de aprobare a subcontractării, în baza contractului x, ştiind că se refuzase aprobarea subcontractării pentru procentul de 94,98% din CL1 şi ştiind că acest contract va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L., în mod fraudulos, în locul contractului nr. x/25.11.2013, care exprima adevărata voinţă a părţilor, care nu fusese prezentat spre aprobare şi care urma să fie folosit ulterior la încheierea de acte juridice şi, totodată, în locul contractului secret de cesiune din 5.12.2013; a dus personal documentaţia pentru aprobarea subcontractării la inginer;

- a determinat-o pe martora LLLLL. să întocmească documentaţia pentru poliţa de asigurare, pentru garanţia pentru plata avansului, prin folosirea contractului nr. x/25.11.2013, ştiind că acest document va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L., şi că reprezenta una din condiţiile necesare pentru plata avansului; deşi în rechizitoriu se reţine că inculpatul a semnat poliţa, aceasta a fost semnată de inculpata J., inculpatul L. fiind doar instigator, prin mijlocirea martorei LLLLL., la actul de complicitate comis de inculpata J.;

- a determinat-o pe martora A. să redacteze răspunsul la adresa nr. x a Inginerului, prin disimularea existenţei contractului nr. x/25.11.2013, sub aparenţa contractului x, ştiind că acest document va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L., şi că va servi la aprobarea poliţei de asigurare, pentru garanţia pentru plata avansului; mai mult, în acelaşi scop, inculpatul a dat personal clarificări martorului NNNNN., susţinând identitatea dintre cele două contracte.

Toate aceste acţiuni ale inculpatului au contribuit la obţinerea pe nedrept de fonduri europene, de către I. S.R.L. şi S.C. Y. şi, în continuare, de către BB., detaliile privind obţinerea în concret a acestor fonduri fiind prezentate cu ocazia analizei materialului probator privitor la inculpaţii H., F. şi I. S.R.L..

Instanţa a arătat doar că, în contul deţinut de I. S.R.L., partea civilă BB. a virat, pe nedrept, avansul de 7.705.590,96 RON provenit din fonduri europene şi naţionale, cheltuielile autorizate în legătură cu acest avans de Ministerul Mediului - AM POS Mediu au fost de 7.581.307,23 RON, din care 1.826.970,76 RON reprezentau valoarea prefinanţării recuperate prin cererea de rambursare, iar sumele plătite pe nedrept în perioada 31.03.2014 - 3.04.2014, în contul BB., au totalizat 5.754.336,47 RON, din care contribuţia din Fondul de coeziune a fost de 3.455.087,56 RON.

Instanţa a constatat că probaţiunea administrată a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul L. a avut pe deplin reprezentarea faptului că toate aceste documente, cu caracter inexact, vor fi depuse la BB., de către inculpatul F. sau de către alte persoane din cadrul I. S.R.L., că acestea vor fi folosite pentru aprobarea subcontractării şi, respectiv, pentru plata avansului, fiind de rea-credinţă şi prevăzând că, în baza lor, vor fi obţinute, pe nedrept şi cu rea-credinţă, fonduri europene şi urmărind producerea acestui rezultat, acţionând cu intenţie directă.

Instanţa a apreciat, însă, că nu se pot reţine în sarcina inculpatului, ca şi acte de complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, participarea la negocierile cu reprezentanţii I. S.R.L., la încheierea Contractului de lucrări nr. x din 25.11.2013 şi la negocierile de la Paris cu inculpatul R. (materializate în încheierea contractului de cesiune din 5.12.2013 şi a contractului x/6.12.2013), deoarece încheierea contractului menţionat şi negocierile de la Paris nu au avut, în sine, nimic fals, nelegal sau inexact, iar inculpatul L. a semnat doar minuta întâlnirii de la Paris, act care nu a fost folosit, fiind redactate contracte în baza acesteia, pe care el nu le-a semnat.

Parchetul a criticat raţionamentul instanţei de fond, apreciind că, prin încheierea contractului nr. x/25.11.2013, s-au încălcat dispoziţiile art. 1.7 din Condiţiile generale de contract, în care se prevedea imperativ că cesiunea contractului era interzisă şi că, fiind vorba de achiziţii publice, nelegalitatea nu se raportează la dispoziţiile C. civ., care recunosc, în raporturi private, faptul că legea părţilor este contractul.

Mai mult, parchetul a învederat că, pentru a eluda aceste dispoziţii, cunoscute de părţile contractante, în contractul de cesiune din 5.12.2013, la pct. 1, se prevedea că Cesionarul şi Cedentul convin să semneze, în timp util, un contract de subcontractare, care va fi exclusiv pentru uzul extern cu I. S.R.L. şi Beneficiarul Final. Se prevedea, însă, în mod expres, faptul că Cedentul convine asupra faptului că acest contract de cesiune va fi singurul acord care reglementează relaţia dintre cedent şi cesionar cu privire la contract şi va ţine locul contractului de subcontractare extern menţionat mai sus, aceasta consfinţind înţelegerea părţilor de a întocmi un document inexact, menit să eludeze prevederile restrictive ale contractului de lucrări CL1, atât în ceea ce priveşte cesiunea (art. 1.7), cât şi subcontractarea în totalitate a lucrărilor (art. 4.4) - vol. 50 dup, fila x. De asemenea, la punctul k, inculpaţii au convenit ca acest contract să fie strict secret şi confidenţial şi să nu fie comunicat unei terţe părţi .

Negocierile de la Paris au fost concretizate prin semnarea unei Minute, semnate şi de către inculpatul L., document care a stat la baza semnării ulterioare, de către inculpaţii J. şi O., la data de 6.12.2013, a Contractului de lucrări x, prin care se subcontracta un procent de 49% din întregul contract, respectiv lucrări în valoare de 31.008.000,00 RON .

Intenţia reală a inculpaţilor de a ceda întregul contract inculpatei Y. rezultă, în opinia parchetului, atât din prevederile contractului nr. x, cât şi din prevederile contractului x, sens în care s-a precizat că, deşi inculpaţii au dorit să acrediteze ideea că nu s-au subcontractat în totalitate lucrările, fapt interzis de art. 4.4 din contractul-cadru, nicăieri nu s-au prevăzut lucrări care să rămână în sarcina I. S.R.L. şi CC., în ambele contracte făcându-se vorbire de o Anexă 1 (art. 5.1 din contractul x, respectiv art. 4 din contractul de lucrări nr. x din 25.11.2013), în care să fie detaliate lucrările de efectuat şi lucrările rămase în sarcina inculpatei I. S.R.L., anexe care nu au fost întocmite niciodată.

În acest context factual, parchetul a concluzionat că reprezintă acte de complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 contribuţia adusă de inculpatul L. la negocierile cu reprezentanţii I. S.R.L., la încheierea Contractului de lucrări nr. x din 25.11.2013 şi la negocierile de la Paris cu inculpatul R. (materializate în încheierea contractului de cesiune din 5.12.2013 şi a contractului x/6.12.2013), motiv pentru care a apreciat necesară reindividualizarea judiciară a cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului, în sensul agravării, prin raportare la circumstanţele concrete ale infracţiunii de comiterea căreia a fost acuzat.

Inculpata J. a fost trimisă în judecată pentru complicitate la comiterea infracţiunii incriminate de art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000 (infracţiune reţinută în această formă prin schimbarea încadrării juridice dispuse prin încheierea din 02.06.2020), reţinându-se că:

- în calitate de reprezentant legal al S.C. Y., în executarea contractului CL1 finanţat din fonduri europene, cu ştiinţă, a acceptat tacit şi a semnat documente prin care a acoperit faptul că inculpatul F. a omis să furnizeze datele reale privind procentul subcontractării lucrării atribuite prin procedura de achiziţie publică, către societatea pe care o reprezenta, contribuind, astfel, la decontarea avansului şi la obţinerea pe nedrept a sumei de 7.474.407,23 RON;

- în calitate de reprezentant legal al S.C. Y., în faza de implementare a CL1, prin negocierea şi semnarea contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 şi prin întocmirea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea, în etapa executării CL1, de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului.

Pronunţând o soluţie de condamnare a inculpatei, instanţa de fond a reţinut în sarcina acesteia:

- încheierea frauduloasă a contractului de cesiune secret din 5.12.2013 cu CC., interzis de contractul CL1, disimulat în contractul (public) de subcontractare x care a fost prezentat BB. în vederea aprobării subcontractării;

- încheierea contractului Escrow nr. x din 20.01.2014 şi a contractului de asigurare pentru garantarea returnării avansului, în baza contractului nr. x/25.11.2013, prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aferent CL1, documente care au putut fi încheiate numai în virtutea calităţii de subcontractor al S.C. Y., dobândită în mod fraudulos şi, totodată, documente inexacte care au fost depuse, cu rea-credinţă, de inculpatul F. şi reprezentanţi ai inculpatei I. S.R.L., la BB., în documentaţia aferentă CL1 şi care au determinat încheierea unui act adiţional la CL1 şi plata avansului provenit şi din fonduri europene şi rambursat parţial din fonduri europene;

- complicitatea la omisiunea comunicării contractului nr. x/25.11.2013 şi, implicit, a procentului real al subcontractării, prin disimularea sa sub aparenţa contractului x, ataşat răspunsului din adresa nr. x/6.02.2014 la adresa Inginerului nr. x/29.01.2014, în concordanţă cu răspunsul comunicat anterior de martorul RRRRR., la adresa nr. x/30.01.2014 a Inginerului, având, în plus, şters preţul contractului, ceea ce a determinat neînaintarea adresei semnate de inculpată, de către I. S.R.L., către BB. şi ascunderea, în continuare, a contractului nr. x/25.11.2013, facilitându-se încasarea avansului.

Aceste fapte au avut ca urmare plata în contul inculpatei I. S.R.L., pe nedrept, a avansului în sumă de 7.705.590,96 RON, împărţit, anterior eliberării sumei, între inculpatele S.C. Y. - 7.474.423,23 RON (reprezentând 97%) şi I. S.R.L. - 231.167,73 RON (reprezentând 3%). Cheltuielile autorizate în legătură cu acest avans de Ministerul Mediului - AM POS Mediu, pe baza documentelor suport prezentate de BB. în dosarul cererii de rambursare, au fost de 7.581.307,23 RON, din care 1.826.970,76 RON reprezentau valoarea prefinanţării recuperate prin cererea de rambursare, iar sumele plătite pe nedrept în perioada 31.03.2014 - 3.04.2014, în contul BB., au totalizat 5.754.336,47 RON, din care contribuţia din Fondul de coeziune era de 3.455.087,56 RON.

Raportat la considerentele hotărârii apelate, în ceea ce o priveşte pe această inculpată, parchetul a susţinut că nu fiecare afirmaţie din rechizitoriu reprezintă o acuzaţie, faptele fiind descrise şi analizate într-o manieră care să plaseze într-un context logic şi cronologic acuzaţiile concrete (aşa cum acestea au fost formulate în efectuarea în continuare/punerea în mişcare a acţiunii penale şi aduse la cunoştinţa inculpatei) şi să lămurească circumstanţele comiterii infracţiunilor.

Instanţa de fond a apreciat ca nefăcând parte din conţinutul infracţiunii imputate inculpatei următoarele:

- achitarea sumei de 130.000 euro, de către S.C. Y. către CC., sub semnătura sa; aceasta nu a reprezentat plata unui preţ al cesiunii, ci plata costului proiectării de bază făcute de CC. pentru CL1; faptul că plata s-a făcut din avans nu are nicio relevanţă, termenele de plată fiind stabilite prin contractul din 5.12.2013, independent de orice plată a avansului; aceste acţiuni ale inculpatei nu pot reprezenta acte de complicitate materială, prin care s-au obţinut pe nedrept fonduri europene şi naţionale, având loc ulterior consumării infracţiunii imputate inculpatei;

Cu privire la acest aspect, parchetul a apreciat ca fiind evident că, odată cu decontarea avansului, infracţiunea s-a consumat, astfel că nu se mai poate vorbi de complicitate. De asemenea, a apreciat că un atare argument infirmă apărările formulate de inculpaţii implicaţi în etapa de executare a CL1, prin care aceştia şi-au susţinut buna-credinţă şi dorinţa de executare/subcontractare a contractului, de vreme ce avansul decontat nu a fost utilizat pentru începerea lucrărilor, prioritate având recuperarea unor cheltuieli care au fost generate în mod firesc de adjudecarea CL1.

- semnarea contractului nr. x-28-001/001/19.03.2014 de subcontractare între S.C. Y. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L., având ca obiect executarea lucrărilor civile din cadrul CL1, valoarea netă fiind stabilită la suma de 22.500.000 RON (la care se adaugă TVA), urmată de plata din avans a sumei de 5.580.000 RON, nu are legătură cu faptele imputate inculpatei prin rechizitoriu, fiind ulterioară consumării infracţiunii la care inculpata a comis acte de complicitate şi fără legătură cu vreo acţiune întreprinsă anterior de aceasta; plata către ZZZZZ. nu a fost aprobată de J.;

Relativ la această chestiune, parchetul a apreciat ca fiind evident că, fiind plătită din avans, subcontractarea făcută de S.C. Y. şi S.C. ZZZZZ. S.R.L nu poate reprezenta un act de complicitate, prin prezentarea acestui contract urmărindu-se infirmarea apărărilor formulate de inculpaţii implicaţi în etapa de executare a CL1, prin care aceştia şi-au susţinut buna-credinţă şi dorinţa de executare/subcontractare a contractului.

Cu toate că este intitulat contract pentru execuţie lucrări civile, în fapt, a reprezentat o subcontractare, având ca obiect executarea lucrărilor civile din cadrul CL1, valoarea netă fiind stabilită la suma de 22.500.000 RON (la care se adaugă TVA).

Deşi s-a stipulat în mod expres că acest contract urma să intre în vigoare doar după ce va fi fost semnat de reprezentanţii împuterniciţi ai părţilor şi după ce subcontractorul era aprobat în scris de către Beneficiarul Final - BB., s-a constatat că, deşi contractul este datat 19.03.2014, inculpata J. a declarat că l-a semnat abia în septembrie 2014, când deja era pus în executare, iar plata avansului deja făcută.

Ca atare, parchetul a apreciat că această subcontractare a fost făcută cu nerespectarea dispoziţiilor legale, completând activitatea frauduloasă a inculpatei S.C. Y. şi a inculpaţilor care îi reprezentau interesele.

- formularea răspunsului la solicitarea Inginerului nr. 1277 din 30.01.2014; răspunsul a fost formulat de martorul RRRRR., la indicaţiile inculpatului L., cu înaintarea primei pagini din contractul x din 6.12.2013 prezentată ca fiind din contractul nr. x din 25.11.2013, având menţiunile necorespunzătoare realităţii referitoare la dată şi număr înscrise de martora LLLLL., din dispoziţia inculpatului L..

În sarcina inculpatei, s-a reţinut, însă, că, la solicitările Inginerului nr. x din 29.01.2014 şi nr. 1277 din 30.01.2014, deşi cunoştea detaliile aprobării subcontractantului, inculpata J. a răspuns printr-o singură adresă, nr. 014 din 6.02.2014, având ataşate ca şi documente relevante câteva pagini din contractul x din 06.12.2013. Pentru prima dată în corespondenţa oficială, pe o copie a primei pagini a contractului, a apărut aplicată ştampila ÎNREGISTRARE 25.11.2013 şi manuscris numărul x.

În acest context factual şi probatoriu, parchetul a apreciat că, raportat la circumstanţele concrete în care inculpata a comis infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea, aşa cum acestea au fost reţinute de către instanţa de fond, este necesară reindividualizarea judiciară a pedepsei principale ce i-a fost aplicată, în sensul agravării, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.

În sarcina inculpatei S.C. Y. - actuala Y. S.R.L., instanţa de fond a reţinut comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000 (infracţiune reţinută în această formă prin schimbarea încadrării juridice dispuse prin încheierea din 02.06.2020), faptele constând în aceea că:

- în numele şi în interesul său, inculpata J., în calitate de reprezentant legal, în executarea contractului CL1 finanţat din fonduri europene, cu ştiinţă, a acceptat tacit şi a semnat documente prin care a acoperit faptul că inculpatul F. a omis să furnizeze datele reale privind procentul subcontractării lucrării atribuite prin procedura de achiziţie publică, către societatea pe care o reprezenta, contribuind, astfel, la decontarea avansului şi la obţinerea pe nedrept a sumei de 7.474.407,23 RON;

- în numele şi în interesul său, inculpaţii J., L. şi N., în realizarea obiectului de activitate al societăţii şi în interesul acesteia, în faza de implementare a CL1, prin negocierea şi semnarea contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013, au contribuit şi au făcut posibilă folosirea, în această etapă, de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului.

În ceea ce priveşte acuzaţiile, inculpatei persoană juridică i se impută exact săvârşirea faptelor imputate inculpaţilor J., N. şi L., date fiind calităţile acestora de administrator, director general, respectiv factor de decizie în societate.

În consecinţă, parchetul a apreciat că se impun a fi analizate argumentele prezentate cu ocazia analizării activităţii inculpaţilor J., L. şi N., iar cu privire la pedeapsa aplicată, a solicitat, în temeiul art. 137 alin. (5) C. pen., majorarea numărului zilelor amendă, dar şi a sumei corespunzătoare unei zile amendă, întrucât, prin comiterea infracţiunii, s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial pentru persoana juridică.

6. Netemeinicia admiterii acţiunii civile promovate de CC.; nelegalitatea obligării, în solidar, a inculpatei V. cu inculpaţii B. şi D., la repararea prejudiciului de imagine:

Cu privire la această chestiune, parchetul a învederat că CC. s-a constituit, în faţa instanţei de fond, parte civilă faţă de inculpaţii B., S.C. Napoca S.A. şi D., cu sumele de 1.0000.000 euro prejudiciu de imagine şi 150.000 RON daune materiale .

Ulterior, prin precizarea constituirii de parte civilă, depusă la dosar instanţă, partea civilă CC. a solicitat obligarea şi a inculpatelor U. şi V. la plata sumelor solicitate prin constituirea de parte civilă, în solidar cu ceilalţi inculpaţi menţionaţi.

Prin înscrisul depus la dosar la data de 28.05.2020, partea civilă CC. a precizat că renunţă la judecata acţiunii civile formulate împotriva inculpatei U. .

Soluţionând acţiunea civilă exercitată în cauză, Curtea de Apel Alba A. a reţinut că:

CC. are calitatea de persoană vătămată, în raport de infracţiunile de fals în înscrisuri săvârşite de inculpaţii B. şi D., prin falsificarea semnăturii inculpatului O., directorul CC., şi a ştampilei CC., precum şi prin falsificarea semnăturii şi ştampilei traducătorului autorizat RRRR., în raport de infracţiunile prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 (care au absorbit infracţiunea de uz de fals, în ce priveşte înscrisurile falsificate care aparent proveneau de la CC.), de faptele de abuz în serviciu pentru care a fost trimisă în judecată inculpata U., în legătură cu legalizarea semnăturii traducătorului pe traducerile procurilor aparent emanând de la CC., toate atât în legătură cu CL1, cât şi în legătură cu CL5, precum şi în raport de infracţiunile de abuz în serviciu săvârşite de inculpata V., prin autentificarea angajamentelor de susţinere tehnică din partea CC. pentru CL5;

Raportat la CL1, nu există vreun prejudiciu care să fi fost cauzat părţii civile CC. prin faptele care formează obiectul judecăţii şi a cărui reparare să poată fi dispusă în prezenta cauză.

În legătură cu faptele aferente CL5, instanţa de fond a considerat întemeiată solicitarea vizând acordarea de despăgubiri, întrucât partea civilă CC. a fost vătămată prin falsificarea, de către inculpaţii B. şi D., a înscrisurilor aparent emanând de la ea, prin autentificarea, de către inculpata V., cu încălcarea legii, a angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională date de inculpatul B., în numele CC., pentru W., acţiuni urmate de folosirea tuturor acestor înscrisuri în procedura de licitaţie, de atribuirea CL5 W. S.A., de încheierea contractului de achiziţie publică prin care CC. a dobândit calitatea de terţ susţinător cu obligaţiile aferente, vătămarea producându-se până la momentul încheierii procesului civil ce a format obiectul dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu.

În consecinţă, instanţa de fond a luat în considerare prejudiciul nepatrimonial - prejudiciul de imagine - prin raportare la CL5, constând în atingerea adusă dreptului la nume al părţii civile, ca urmare a falsificării, de către inculpaţii B. şi D., a semnăturii inculpatului O. şi a ştampilei CC., pe mai multe documente, a documentelor privind lucrările similare executate de CC., a documentelor pe care inculpatul B. şi-a aplicat semnătura pentru certificare, a documentelor privind CC. pe care s-au falsificat ştampila şi semnătura traducătorului autorizat, de autentificare a celor două angajamente de susţinere tehnică şi profesională, de către inculpata V., cu încălcarea legii, precum şi prejudiciul de aceeaşi natură cauzat ca urmare a implicării părţii civile CC., în calitate de pârâtă, în procesul civil aflat pe rolul Tribunalului Sibiu (nr. 3070/85/2014), această ultimă informaţie devenind publică datorită preluării datelor privind părţile din procese pe portalul instanţelor judecătoreşti. Ţinând seama de toate acestea, precum şi de durata de peste un an în care CC., urmare a folosirii tuturor acestor înscrisuri, s-a văzut antrenată într-un raport juridic neconsimţit şi expusă riscului de a-i fi atrasă răspunderea civilă pentru neexecutarea obligaţiilor derivând din acest raport, având în vedere şi aspectele concrete privitoare la partea civilă, respectiv bunul său renume, vechimea de peste 50 de ani, faptul că era o societate comercială importantă în domeniul construcţiilor, staţiilor de epurare şi nu numai, cu o cifră de afaceri considerabilă (de aproximativ 140.000.000 dolari SUA în anul 2012), apreciată pe plan internaţional, care executase lucrări ample în beneficiul unor mari comunităţi, instanţa de fond a opinat că suma de 30.000 euro este necesară şi suficientă pentru a asigura repararea prejudiciului de imagine suferit.

6.1. În sistemul Noului C. civ., recunoaşterea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice şi posibilitatea reparării prejudiciilor cauzate ca urmare a încălcării unor astfel de drepturi sunt expres prevăzute de art. 257 C. civ., care face referire la aplicarea întregului Titlu V privitor la apărarea drepturilor nepatrimoniale, prin asemănare, astfel încât şi drepturile nepatrimoniale ale persoanelor juridice intră în categoria drepturilor nepatrimoniale protejate în condiţiile art. 257 C. civ.

Prin decizia nr. 373/24.02.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, instanţa supremă a reţinut că domeniul drepturilor nepatrimoniale recunoscute persoanelor juridice este restrâns la acele drepturi subiective pe care persoana juridică le poate avea, potrivit legii şi nu este posibilă obţinerea de către persoana juridică a unor daune morale pentru vătămarea oricărui drept nepatrimonial. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că: dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a persoanei, sănătatea şi integritatea corporală, la sentimentele de afecţiune, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare. Este adevărat că, deşi aceste atribute sunt, în general, proprii persoanelor fizice, unele dintre ele pot fi atribuite şi persoanelor juridice, însă, în aceste cazuri, legiuitorul a recunoscut, în mod expres, posibilitatea acordării daunelor morale persoanei juridice - de exemplu, pentru fapte de concurenţă neloială (art. 9 din Legea nr. 11/1991). De asemenea, persoana juridică poate invoca nesocotirea dreptului la denumire, sediu, emblemă, marcă de fabrică.

Aceste considerente au fost apreciate de parchet ca fiind pe deplin aplicabile în prezenta speţă. Prin urmare, posibilitatea acordării daunelor morale nu poate fi extinsă artificial altor prejudicii care nu vizează drepturi nepatrimoniale ale persoanei juridice. Partea civilă este societate comercială care nu poate avea alt scop decât unul lucrativ, constând în obţinerea de profit. "Imaginea" sa, înţeleasă ca bună reputaţie profesională, face parte din fondul de comerţ şi are o valoare economică.

Ca urmare, fapta pârâtului invocată de reclamantă nu vizează un prejudiciu moral, un drept sau un interes nesusceptibil de evaluare bănească, care să intre în sfera de protecţie a art. 257 C. civ., astfel încât parchetul a apreciat că nu pot fi acordate daune morale.

Pe de altă parte, a fost invocată decizia nr. 1326 din 25 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a hotărât că, în materia drepturilor personale nepatrimoniale, prejudiciul nu este cuantificabil potrivit unor criterii economice, astfel că instanţa de judecată poate opta pentru modalităţi nepatrimoniale de reparare a prejudiciului, în raport de împrejurările concrete ale cauzei, statutul persoanelor, valoarea morală lezată, intensitatea şi gravitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

Prin urmare, având la dispoziţie mai multe forme de sancţiuni civile pentru repararea prejudiciului moral, instanţa este liberă să aprecieze dacă gravitatea atingerii dreptului personal nepatrimonial necesită aplicarea celei mai aspre sancţiuni, respectiv aceea a despăgubirilor băneşti, sau sunt suficiente remediile cu caracter nepatrimonial, respectiv constatarea caracterului ilicit al faptei unit cu publicarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti.

În speţă, prin rechizitoriu s-a solicitat, iar instanţa a dispus, în baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., desfiinţarea înscrisurilor care fac obiectul infracţiunilor de fals în legătură cu CL5 (pct. VI.6 - lit. A) şi B), astfel că prejudiciul a fost reparat printr-o modalitate nepatrimonială.

Mai mult, parchetul a susţinut că promovarea unei acţiuni în justiţie nu este un fapt ilicit, cauzator de prejudicii, care, în eventualitatea respingerii acţiunii reclamantului, să poată constitui temei al promovării unei acţiuni în răspundere civilă delictuală de către pârât.

Prin chemarea în judecată a CC., S.C. AA. nu a urmărit denigrarea pârâtei, ci rezolvarea şi clarificarea unui diferend comercial, modalitatea aleasă fiind una legală şi adecvată speţei.

Documentele falsificate de inculpaţii B. şi D. au fost folosite într-un dosar de licitaţie având caracter confidenţial, procedura derulată de S.C. AA. fiind publică doar în ceea ce priveşte condiţiile de participare în vederea atribuirii CL1.

În aprecierea parchetului, faptul că, spre deosebire de atitudinea adoptată în legătură cu CL1, în cazul CL5 reprezentanţii CC. au denunţat înscrisurile false autorităţilor, nu trebuie recompensat prin acordarea de daune morale, întrucât denunţarea unei infracţiuni este o dovadă de conduită civică adecvată într-o societate guvernată pe principiile statului de drept.

6.2. De asemenea, parchetul a invocat dispoziţiile art. 1382 C. civ., care instituie solidaritatea pasivă a persoanelor care au provocat un prejudiciu prin aceeaşi faptă ilicită, persoana vătămată putând să solicite oricărui codebitor repararea integrală a prejudiciului, făcând, totodată, trimitere la art. 1443 C. civ., privitor la solidaritatea între debitori în cazul obligaţiilor solidare.

În caz de solidaritate pasivă, atunci când fiecare a participat la producerea faptei, sarcina reparaţiei se va determina în mod proporţional cu contribuţia fiecăruia la cauzarea prejudiciului, iar atunci când nu se poate determina în ce măsură a participat fiecare, sarcina reparaţiei se va stabili raportat la forma de vinovăţie a fiecăruia. Dacă niciuna dintre variante nu este determinantă, se va dispune repararea în mod egal a prejudiciului.

Această dispoziţie se aplică, însă, numai când paguba rezultă din unul şi acelaşi fapt prejudiciabil, săvârşit de mai multe persoane care au acţionat în baza unei înţelegeri.

În ipoteza în care fapta care a condus la crearea prejudiciului este o infracţiune şi regula este că răspunderea pentru pagubele produse prin infracţiune se stabileşte conform regulilor dreptului civil, sunt situaţii în care responsabilitatea se împarte.

În literatura juridică s-a aratat că, dacă paguba rezultă din fapte deosebite, iar între făptuitori nu a existat o înţelegere, responsabilitatea se împarte astfel încât autorul fiecărui delict să fie obligat numai la repararea prejudiciului cauzat prin propriul fapt juridic ilicit.

Într-un atare context şi având în vedere că instanţa de fond a reţinut, ca temei al răspunderii civile delictuale, comiterea infracţiunilor de fals de către inculpaţii B. şi D. şi a infracţiunii de abuz în serviciu de către inculpata V., parchetul a apreciat că obligarea, în solidar, a inculpaţilor la plata despăgubirilor în cuantum de 30.000 euro este nelegală, prejudiciul de imagine reţinut provenind din fapte ilicite diferite.

B. Apelantul inculpat F. a solicitat admiterea apelului şi, în rejudecare, pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat, în principal, la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., iar în subsidiar, la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv la art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., invocând, în esenţă, următoarele argumente:

- instanţa de fond nu a analizat concluziile scrise, din care rezultă, cu evidenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b), c) şi d) C. proc. pen.

- implicarea inculpatului în derularea contractelor s-a limitat doar la semnarea anumitor documente, în condiţiile în care şi alte persoane din cadrul I. S.R.L. semnau "sistematic" documentele în locul său;

- începând cu anul 2006 a fost bolnav, iar raporturile sale de muncă cu I. S.R.L. au încetat la data de 20.03.2007, figurând doar în mod formal ca administrator în actele adiţionale de constituire a societăţii;

- persoane de specialitate, şi nu inculpatul F., s-au ocupat de redactarea contractelor pe care le-a semnat, având convingerea că acestea au fost întocmite în condiţiile legii;

- în achitarea avansului către BB. inculpatul nu a fost implicat;

- nu a prezentat, nu a oferit sau înmânat ori pus la dispoziţie, cu rea-credinţă, documente false, inexacte sau incomplete în etapa precontractuală de executare a contractului CL1 şi nici în etapa de executare a contractului;

- nu a omis, nu a neglijat furnizarea datelor solicitate de autoritatea competentă pentru obţinerea fondurilor din bugetul Uniunii Europene, inculpatul având doar în mod formal funcţia de administrator la I. S.R.L., existând un manager de proiect;

- nu a participat la nicio întâlnire având ca obiect derularea CL1, pentru derularea acestui contract existând manager de proiect, cu atribuţii şi responsabilităţi clare;

- nu a cunoscut că au fost întocmite şi semnate acte false în numele său, imitându-se semnătura şi nici că BB. nu avea lămurită situaţia juridică a terenurilor pe care trebuiau amplasate staţiile de epurare;

- răspunderea presoanei juridice I. S.R.L. nu implică, în mod obligatoriu, şi răspunderea sa, îndiferet de calitatea pe care a avut-o în perioada de referinţă;

- prejudiciul reţinut de instanţa de fond nu i se poate imputa inculpatului F..

C. Apelanţii inculpaţi B. şi D. au solicitat, în principal, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, achitarea lor, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., în ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals material în înscrisuri oficiale şi fals în declaraţii şi, de asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., relativ la infracţiunile de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei şi, respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată.

I. Cu privire la prima critică, apelanţii inculpaţi au invocat încălcarea, de către instanţa de fond, a dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., care impune punerea în discuţia părţilor a schimbării de încadrare juridică a faptei.

Astfel, apărarea a susţinut că inculpaţii B. şi D. au fost condamnaţi pentru infracţiunea de participaţie improprie la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, deşi, prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea acestei infracţiunii în forma complicităţii.

În atare condiţii, fiind încălcat dreptul la apărare, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 282 C. proc. pen., vătămarea produsă inculpaţilor B. şi D. neputând fi înlăturată decât prin desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. S-a apreciat că soluţia se impune şi din perspectiva dispoziţiilor art. 2 Protocolul 7 la CEDO, care garantează dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.

Cât priveşte cea de a doua critică, apelanţii inculpaţi B. şi D. au invocat faptul că instanţa de fond şi-a fundamentat hotărârea de condamnare, în mod determinant, pe declaraţiile inculpatului R. - acestea fiind contradictorii - eludând celelalte mijloace de probă relevante, care demonstrează nevinovăţia lor.

1. În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals material în înscrisuri oficiale, apărarea a arătat că, prin încheierea din data de 13.11.2019, instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/29.08.2014, întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate, astfel încât singurele mijloace de probă sunt declaraţiile de recunoaştere ale celor doi inculpaţi.

În atare condiţii, declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor B. şi D. se circumscriu dispoziţiilor art. 102 alin. (4) C. proc. pen.,fiind probe derivate obţinute, în mod direct, din probe nelegale.

Pe de altă parte, declaraţiile de recunoaştere ale celor doi inculpaţi nu se coroborează cu alte mijloace de probă. Aceştia au avut, în opinia apărării, reprezentarea faptului că au un mandat din partea celui pe care l-au perceput ca fiind reprezentantul CC., de a prezenta unele documente ce atestau o anumită calitate în legătură cu proiectele desfăşurate în România.

Elementele presupus a fi fost falsificate (semnătura reprezentantului CC.) nu au constituit, în opinia apărării, un aspect esenţial în cadrul procedurii, respectiv un criteriu de atribuire a lucrării. Inculpaţii B. şi D. nu aveau niciun interes să comită infracţiuni pentru a ajuta CC. să câştige licitaţii, aceştia neavând un acord scris cu niciunul dintre participanţii la cele două licitaţii.

De altfel, între inculpaţii B. şi D. şi reprezentanţii societăţii libaneze CC. nu a existat nicio înţelegere în sensul necesităţii emiterii unei procuri speciale pentru fiecare licitaţie, mandatul oferit fiind deţinut în cadrul procurii generale oferite celor doi inculpaţi.

2. În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, reţinută în sarcina inculpatului B., apărarea a susţinut că acesta a avut reprezentarea faptului că este reprezentantul CC. în legătură cu procedurile de achiziţii publice, având în vedere procura generală primită de la reprezentanţii societăţii libaneze, precum şi discuţiile purtate cu inculpaţii R. şi O..

Prin urmare, inculpatul B. nu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv intenţia directă, în acest context devenind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Pe de altă parte, se impune a se obsrva că instanţa de fond a făcut trimitere, cu privire la această infracţiune, la societatea GGG., şi nu la CC., fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., care reglementează limitele şi obiectul jucăţii.

3. În ceea ce priveşte infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, apărarea a susţinut că inculpaţii B. şi D. nu s-au aflat într-o relaţie contractuală directă cu autoritatea care gestiona fondurile europene la nivel naţional, respectiv Ministerul Fondurilor Europene.

Inculpaţii B. şi D. nu au accesat fonduri europene, beneficiarii acestora fiind S.C. AA. S.A., respectiv BB.., astfel că, în momentul organizării procedurii de achiziţii publice, pentru participant este irelevantă sursa de finanţare a proiectului.

Ca atare, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor B. şi D. nu prezintă elementele de tipicitate cerute de norma de incriminare.

4. În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reţinută în sarcina inculpatului B., apărarea a arătat că, în cauză, nu se reţine că procesul-verbal de recepţie ar fi fost folosit în vederea producerii unor consecinţe juridice, astfel că fapta nu prezintă elementele de tipicitate cerute de lege.

Totodată, s-a apreciat că inculpaţii nu se află nici în cea de a doua ipoteză avută în vedere de norma de incriminare (încredinţarea înscrisului altei persoane pentru a fi folosit), în condiţiile în care, în opinia apărării, persoana căreia autorul faptei îi pune la dispoziţie documentul falsificat nu poate fi participant la săvârşirea infracţiunii. Cu alte cuvinte, textul de lege are în vedere predarea înscrisului sub semnătură privată falsificat către o terţă persoană şi nu către un coparticipant. Dacă s-ar urma raţionamentul logico-juridic propus de Ministerul Public, însuşit de instanţa de fond, ar însemna că, în ipoteza în care doi coautori falsifică un document, pe care îl păstrează mai apoi unul dintre aceştia, ar răspunde pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deşi înscrisul în discuţie nu a fost utilizat în vederea producerii de consecinţe juridice şi nici nu a fost predat unui terţ în acest sens.

Mai mult, s-a arătat că, în condiţiile în care acuzarea nu a indicat, în concret, în cadrul cărei proceduri de atribuire a unor contracte în străinătate urma să fie folosit înscrisul în discuţie, această faptă nu este prevăzută de legea penală.

S-a opinat că, nici sub aspectul probaţiunii, infracţiunea nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului, în condiţiile în care, prin încheierea din 13.11.2019, au fost excluse interceptările convorbirilor telefonice, context în care nu există alte probe care să conducă la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie.

5. În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată vizând contractul de cesiune nr. x din 25.03.2013, reţinută în sarcina inculpatei D., apărarea a susţinut că, prin aceeaşi încheiere din 13.11.2019, au fost excluse probele care fundamentau acuzaţia, devenind incident principiul in dubio pro reo.

Contractul de cesiune în cauză reflectă o operaţiune comercială reală, în condiţiile în care S.C. HHH. S.R.L. a intrat în procedura falimentului la data de 28.10.2013, motiv pentru care s-a cesionat contractul nr. x/10.06.2011, încheiat între aceasta şi S.C. W. S.R.L., către S.C. HHH. S.R.L., o altă societate ce aparţinea inculpaţilor.

Totodată, cesiunea de creanţă are un caracter consensual, forma scrisă fiind necesară doar în ipoteza în care un terţ contestă existenţa acestui raport juridic, ipoteză diferită de cea din speţă. În contextul în care nimeni nu a contestat cesiunea, în cauză această operaţiune producea efecte juridice şi în lipsa unui înscris în care să se materializeze.

Ca atare, şi pentru această infracţiune, s-a apreciat că se impune achitarea inculpatei D., conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

II. S-a susţinut, de asemenea, că, în mod nelegal, instanţa de fond nu a aplicat dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condiţiile în care starea de fapt rezultată din cercetarea judecătorească este identică cu cea recunoscută de inculpaţi.

S-a arătat că inculpaţii B. şi D. au mutat, prin scanare, anumite ştampile şi semnături pe o parte dintre înscrisurile folosite în cadrul celor două licitaţii, însă au avut acceptul inculpatului R., în calitatea sa de reprezentant al societăţii CC. în România, de a scana semnătura inculpatului O., precum şi ştampila societăţii CC.. Cu toate acestea inculpaţii B. şi D. au recunoscut infracţiunile de fals, acţionând însă cu intenţie indirectă.

Ca atare, apărarea a susţinut că inculpaţii B. şi D. au recunoscut integral starea de fapt expusă în actul de sesizare, fiind incidente dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În acelaşi sens, s-a făcut referire şi la faptul că infracţiunile reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, anterior menţionaţi, prezintă un grad de pericol social redus, în contextul în care aveau acordul verbal al reprezentanţilor CC. în vederea scanării semnăturilor pe respectivele înscrisuri.

Convingerea celor doi inculpaţi că inculpatul R. reprezenta interesele CC. în România a fost întărită, în opinia apărării, de următoarele împrejurări:

- în momentul în care s-au cunoscut, inculpatul R. le-a înmânat o carte de vizită pe care era consemnat faptul că acesta ocupa funcţia de vicepreşedinte al CC.. Împrejurarea că inculpaţii B. şi D. nu au menţionat că ar fi primit această carte de vizită cu ocazia audierii lor în cursul urmăririi penale este lipsită de relevanţă, în contextul în care această chestiune reprezintă un aspect de detaliu, pe care este posibil ca o persoană să nu şi-l amintească, mai ales în condiţiile de stres generate de primul contact cu organele judiciare. Totodată, nici împrejurarea că respectiva carte de vizită ar avea alt format, diferit de cel folosit de alţi angajaţi ai CC., nu prezintă relevanţă în cauză, în condiţiile în care inculpatul R. nu a susţinut că aceasta ar fi falsă şi nici nu a produs contraprobe în acest sens. De altfel, inculpatul B. nu este singurul care a primit cărţi de vizită de la R., angajaţii I. S.R.L. precizând, la unison, în declaraţiile lor, acest aspect.

- R. era o rudă apropiată a proprietarilor CC. - vărul lui O., nepotul lui NN.;

- R. a fost cel care le-a mijlocit iniţierea colaborării comerciale cu CC., făcându-le cunoştinţă cu O.;

- acesta părea să îl ţină la curent, în permanenţă, pe O., despre cele discutate cu colaboratorii din România, în contextul în care, cu ocazia întâlnirilor cu aceştia, vorbea adesea la telefon în limba arabă.

Nu este lipsită de relevanţă nici împrejurarea că cele două licitaţii ce fac obiectul prezentei cauze nu au fost singurele proiecte pentru care inculpaţii B. şi D. au colaborat cu R. şi CC., întrucât au existat mai multe licitaţii la care s-a participat în această formulă, însă acele contracte nu au fost câştigate (la Buzău, Iaşi, Câmpina-Plopeni). Cu alte cuvinte, CL1 şi CL5 se circumscriau unei relaţii de continuitate cu celelalte proiecte, colaborarea dintre cei doi inculpaţi şi R. fiind una complexă, de durată, care urmărea pătrunderea CC. pe piaţa românească şi, implicit, pe cea europeană. Această împrejurare reprezintă un motiv suplimentar care i-a determinat pe B. şi D. să se încreadă în cele susţinute de R. şi să nu pună la îndoială niciun moment buna credinţă a acestuia şi abilitarea lor de a face toate demersurile pentru participarea la licitaţii.

Nu în ultimul rând, distincţia făcută de instanţa de fond între societăţile din cadrul CC. este irelevantă sub aspectul stării de fapt deduse judecăţii, în condiţiile în care toate aceste societăţi erau controlate de EEEEEEE..

Cu alte cuvinte, în contextul în care aceste persoane juridice aveau acelaşi acţionariat, aceiaşi reprezentanţi, denumiri similare etc., pentru partenerii comerciali era aproape irelevant cu care dintre societăţile din grupul libanez contractau, întrucât acestea erau văzute ca un tot unitar, un grup controlat de inculpatul O., reprezentat pe teritoriul României de vărul acestuia, inculpatul R..

În acest sens, s-a arătat că nu este lipsită de relevanţă împrejurarea că, în cuprinsul procurii speciale emise de O. pentru semnarea ofertei aferente CL2 - Câmpina Plopeni, în data de 9 mai 2012, se menţionează expres că R. are funcţia de "Responsabil al serviciului dezvoltare comericală al CC.". În mod similar, în procura emisă de NN. în data de 12.12.2011, prin care R. este împuternicit, alături de B. şi D., să reprezinte interesele CC. în România, se menţionează expres că acesta este "Responsabil cu dezvoltarea comercială a companiei."

Modalitatea de redactare a acestor procuri speciale a fost de natură să întărească convingerea inculpatului B. că inculpatul R. ocupă o funcţie cu putere de decizie în cadrul CC. şi reprezintă interesele acestuia pe teritoriul României.

Astfel, este evident că inculpatul R. acţiona, cel puţin aparent, în numele rudelor sale din EEEEEEE., proprietarii firmelor din CC., şi nicidecum în calitate de administrator al propriei societăţi T., astfel cum, în mod eronat, se reţine în sentinţa apelată.

În acelaşi sens, împrejurarea că inculpatul R. cunoştea proiectele CC. din România rezultă din declaraţiile martorilor ZZ., HHHHH. şi PPP..

De asemenea, întreaga documentaţie privind staţia de epurare de la Ocna Sibiului i-a fost predată lui R. de către B., în format electronic, pe un stick de memorie, încă din luna ianuarie 2013. Este evident că, în ipoteza în care B. nu ar fi avut acordul CC. de a participa la licitaţia CL5 în calitate de terţ susţinător, nu ar fi făcut imprudenţa de a preda documentele "falsificate", despre care se suţine că au fost întocmite fără ştiinţa reprezentanţilor societăţii libaneze. Mai mult, este irelevant dacă acele documente au fost predate în mod voluntar sau din greşeală, esenţial fiind faptul că reprezentanţii CC. au cunoscut existenţa acestora încă din luna ianuarie 2013.

De altfel, predarea acestor documente a avut loc cu două luni înainte de momentul câştigării licitaţiei aferente CL5, astfel încât inculpatul R. a avut la dispoziţie suficient timp pentru a analiza înscrisurile în discuţie şi a sesiza eventualele nereguli beneficiarului AA., anterior finalizării procedurilor de achiziţie publică.

Referitor la proiectul CL1 - Sinaia Breaza, s-a arătat că inculpatul O. cunoştea toate aspectele legate de formula în care urma să se participe la licitaţie, cu care a fost de acord.

Mai mult, s-a precizat că, în contextul în care CC. a semnat contractul, este evident că aceştia au fost de acord cu toate clauzele cuprinse în acesta.

Având în vedere toate aceste aspecte, s-a susţinut că infracţiunile de fals reţinute în cauză au fost săvârşite cu ştiinţa şi acordul reprezentanţilor CC., motivat de faptul că procurile speciale nu puteau fi trimise în termenul stabilit pentru depunerea documentaţiilor pentru licitaţii. Mai mult, acestea au vizat exclusiv semnătura reprezentantului societăţii libaneze, care atesta conformitatea documentelor în cauză. Astfel, s-a arătat că nu poate fi pusă la îndoială veridicitatea informaţiilor cuprinse în înscrisurile depuse cu ocazia participării la cele două licitaţii, care reflectă capacitatea CC. de a efectua lucrările respective, experienţa similară etc. Cu alte cuvinte, semnăturile în cauză reprezentau o simplă formalitate şi nu un criteriu de atribuire a lucrărilor în discuţie. În aceste condiţii, s-a apreciat că infracţiunile de fals reţinute în sarcina celor doi inculpaţi prezintă o gravitate redusă, motiv pentru care se impune aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special.

Nu în ultimul rând, s-a opinat că, în cauză, se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. 1968, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B. şi D., cu consecinţa reducerii pedepselor ce urmează a fi aplicate acestora sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile art. 76 C. pen. 1968. Astfel, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că cei doi inculpaţi sunt la primul contact cu legea penală, sunt bine integraţi din punct de vedere social, îşi câştigă mijloacele necesare asigurării unui trai decent, în mod licit şi s-au prezentat la aproape toate termenele de judecată acordate în prezenta cauză, au furnizat declaraţii ample, care au ajutat la aflarea adevărului şi la stabilirea stării de fapt, manifestând astfel un interes deosebit cu privire la desfăşurarea procedurilor.

D. Apelanta inculpată V. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, achitarea sa, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen., faptele reţinute nefiind corespunzătoare cerinţelor de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Sub aspectul laturii civile, s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiate, a pretenţiilor părţilor civile BB. şi CC..

În esenţă, au fost invocate următoarele argumente:

I. Instanţa de fond a reţinut că, în calitate de notar public, inculpata V. a autentificat trei angajamente privind susţinerea tehnică şi profesională a entităţilor nominalizate, fără a respecta dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995.

În concret, în cazul primei pretinse infracţiuni, încadrată în dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 5 C. pen.:

a) elementul material ar consta în autentificarea sub nr. x/28.11.2012 şi, respectiv, sub nr. x/18.12.2012, a Angajamentului Ferm privind susţinerea tehnică şi profesională a ofertantului S.C. W., de către CC., cu sediul în Liban, cu încălcarea prevederilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, care impuneau obligaţia de a solicita numitului B., care s-a prezentat ca mandatar al CC., să prezinte o procură specială autentică în acest sens;

b) urmarea imediată a acestei pretinse infracţiuni ar consta, potrivit sentinţei apelate, în:

(i) vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale CC., care a devenit terţ susţinător al S.C. W., cu obligaţia de a executa contractul dacă aceasta nu îşi îndeplinea obligaţiile. S-a mai reţinut în hotărârea de condamnare că "în cazul CC. vătămarea s-a şi concretizat prin solicitările adresate de partea civilă S.C. AA. de a executa CL5 în locul W. S.A., precum şi prin acţionarea sa în judecată de către această parte civilă în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Sibiu, în care a cerut obligarea societăţii libaneze la plata, în solidar cu W. şi EE., a sumei de 542.055,87 RON, reprezentând penalităţi de întârziere în transmiterea Graficului de execuţie, calculate până la data de 13 decembrie 2013, aferente CL5.";

(ii) vătămarea intereselor legitime şi producerea unei pagube părţii civile S.C. AA., care, ca urmare a faptului că aceasta nu a executat lucrările aferente CL5, a fost nevoită sa reia procedura de licitaţie, suferind un prejudiciu de 170.240 RON (102.958 RON cheltuieli salariale pentru organizarea licitaţiei iniţiale şi 67.282 RON cheltuieli cu Inginerul);

c) folosul necuvenit/avantajul patrimonial ar fi fost obţinut de către S.C. W. şi ar consta în susţinerea tehnică şi profesională din partea CC., îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate cerute pentru licitaţia CL5 şi a clasificării, raportat la criteriile din fişele de date, pe primul loc, ceea ce a determinat câştigarea licitaţiei;

d) elementul subiectiv ar îmbrăca forma intenţiei indirecte.

În cazul celei de a doua pretinse infracţiuni, încadrată în dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.:

a) elementul material ar consta în autentificarea sub nr. x/04.09.2012 a Angajamentului privind susţinerea tehnică şi profesională a Asocierii I. S.R.L. - CC., de către GGG., cu sediul în Franţa, cu încălcarea prevederilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, care impuneau obligaţia de a solicita numitului B., care s-a prezentat ca mandatar al GGG., să prezinte o procură specială autentică în acest sens;

b) urmarea imediată a acestei pretinse infracţiuni ar consta, potrivit sentinţei apelate, în:

(i) vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale GGG., care a devenit terţ susţinător al Asocierii I. S.R.L. - CC., cu obligaţia de a executa contractul dacă aceasta nu îşi îndeplinea obligaţiile;

(ii) o vătămare a intereselor legitime şi producerea unei pagube părţii civile BB., care a achitat, la data de 13.03.2014, avansul aferent CL1, de 7.705.590,96 RON;

c) folosul necuvenit/avantajul patrimonial ar fi fost obţinut de către Asocierea I. S.R.L. - CC. şi ar consta în susţinerea tehnică şi profesională din partea GGG. şi îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate cerute pentru licitaţia CL1 şi a clasificării, raportat la criteriile din fişele de date, pe primul loc, ceea ce a determinat câştigarea licitaţiei;

d) elementul subiectiv ar îmbrăca forma intenţiei indirecte.

În atare coordonate, s-a arătat că, pentru a discerne asupra tipicităţii faptelor imputate apelantei V., o serie de chestiuni necesită a fi clarificate, după cum urmează:

Chestiuni esenţiale de a căror lămurire depinde justa soluţionare a cauzei:

Faţă de modalitatea de formulare a acuzaţiei, s-a considerat util a se analiza o serie de chestiuni esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei, care ţin de natura şi regimul juridic al angajamentelor privind susţinerea tehnică şi profesională, respectiv de natura şi regimul juridic aplicabil procurilor de interes, pentru a lămuri conţinutul operaţiunii notariale de autentificare, toate acestea constituind premisele demonstraţiei privitoare la nerealizarea cerinţelor obiective şi subiective de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu.

1. Natura şi regimul juridic al angajamentelor privind susţinerea tehnică şi profesională:

Potrivit art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, forma în vigoare la data comiterii presupuselor infracţiuni:

"(1) Capacitatea tehnică si profesională a ofertantului/candidatului poate fi susţinută, pentru îndeplinirea unui contract, şi de o altă persoană, indiferent de natura relaţiilor juridice existente între ofertant/candidat şi persoana respectivă;

(2) În cazul în care ofertantul/candidatul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională invocând şi susţinerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţia candidatului/ofertantului resursele tehnice şi profesionale invocate. Persoana care asigură susţinerea tehnică şi profesională nu trebuie să se afle în situaţia care determină excluderea din procedura de atribuire, conform prevederilor art. 180 şi ale art. 181 lit. a), c)¹) şi d) (s.a.)".

Din examinarea dispoziţiilor legale reproduse mai sus rezultă, indubitabil, în primul rând, că însuşi ofertantul/candidatul trebuie sa aibă capacitate tehnică şi profesională pentru a i se atribui un contract de achiziţie publică, aspect ce se desprinde, pe de o parte, din redactarea alin. (1), care face vorbire despre "susţinere", ce semnifică "a servi de suport unui lucru", iar nu de a se substitui acelui lucru, precum şi din utilizarea conjuncţiei copulative "şi" în sitagma "şi de o altă persoană", iar pe de altă parte, din conţinutul alin. (2), care, de asemenea, foloseşte conjuncţia "şi" în expresia "invocând şi susţinerea acordată", făcând vorbire tot despre "susţinere" (în sintagma "sustinerea de care beneficiază" şi sintagma "persoana care asigură susţinerea tehnică şi profesională").

Aşadar, rolul susţinerii tehnice şi profesionale de către o altă persoană (fizică sau juridică) este acela de augmentare a (preexistenţei) capacităţi tehnice şi profesionale a candidatului/ofertantului, iar nu de a suplini această capacitate.

Stabilirea naturii juridice a angajamentului privind susţinerea tehnică şi profesională nu poate face abstracţie de faptul că acesta este chemat să probeze susţinerea ofertantului/candidatului în privinţa capacităţii tehnice şi profesionale, adică a unui element al ofertei, definite de art. 3 lit. q) din O.U.G. nr. 34/2006 ca fiind "actul juridic prin care operatorul economic îşi manifestă voinţa de a se angaja din punct de vedere juridic într-un contract de achiziţie publică; oferta cuprinde propunerea financiară şi propunerea tehnică." (s.a.)

Aşa fiind, rezultă că acest angajament reprezintă un act juridic prin care terţul (persoană fizică sau persoană juridică) îşi manifestă voinţa de a susţine capacitatea tehnică şi profesională a ofertantului/candidatului.

Nefiind un act administrativ şi cum legea nu îi atribuie o altă natură juridică, concluzia firească este aceea că reprezintă un act juridic civil, mai exact un act unilateral de drept civil.

În prezenta cauză, aplicând alin. (1) al art. 2.639 C. civ., rezultă că legea aplicabilă condiţiilor de formă ale angajamentelor în litigiu este legea română.

Apărarea a susţinut că, plecând de la prevederile art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 - care fac vorbire despre "(...) prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică (...)" (s.a.), se ridică legitima întrebare dacă această formă autentică este cerută de lege ad validitatem (ad solemnitatem) sau ad probationem.

Prealabil dezlegării acestei chestiuni, s-a precizat că nu există o suprapunere deplină între noţiunea de condiţii de fond ale actului juridic, în sensul dreptului civil (care vizează conţinutul actului juridic civil) şi aceeaşi noţiune întâlnită pe tărâmul dreptului internaţional privat (unde, prin condiţii de fond, sunt înţelese aspectele de fond vizând încheierea actului juridic, efectele, executarea, transmiterea şi stingerea raportului juridic).

Relativ la condiţiile de formă ale actului juridic, dacă în dreptul civil, prin condiţie de formă, se înţelege modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă cu intenţia de a crea, modifica ori stinge un raport juridic concret, în dreptul internaţional privat, aceeaşi noţiune are, pe de o parte, o accepţiune stricto sensu - reprezentând modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă făcută cu intenţia de a crea, a modifica sau a stinge un raport juridic - şi una lato sensu - ce include atât condiţiile de valabilitate formală, cât şi cele pentru probaţiune ori opozabilitate faţă de terţi. Pe de altă parte, se face distincţie între: (i) forma exterioară a actului juridic (care cuprinde atât forma cerută ad validitatem, cât şi forma cerută ad probationem); (ii) forma de publicitate; (iii) forma de abilitare; (iv) forma de procedură.

S-a opinat de către apărare că răspunsul la întrebarea dacă forma autentică este cerută de lege ad validitatem (ad solemnitatem) sau ad probationem rezultă, în primul rând, chiar din formularea dispoziţiilor art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, care foloseşte verbele "a demonstra" ("în cazul în care ofertantul/candidatul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională (...)") şi "a dovedi" ("acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază (...)") (s.a.) Ambii termeni ţin de probaţiunea existenţei susţinerii, nu de validitatea fondului angajamentului. Prin urmare, forma autentică reprezenta o cerinţă ad probationem.

O atare concluzie se sprijină şi pe dispoziţiile art. 177 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare în 2012), potrivit cărora:

"(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a impune candidaţilor/ofertanţilor obligativitatea prezentării unei certificări specifice, aceştia din urmă având dreptul de a prezenta, în scopul demonstrării îndeplinirii anumitor cerinţe, orice alte documente echivalente cu o astfel de certificare sau care probează, în mod concludent, îndeplinirea respectivelor cerinţe. Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita, dacă se consideră necesar, clarificări sau completări ale documentelor prezentate."

Aserţiunea potrivit căreia forma autentică vizează înscrisul constatator al manifestării de voinţă (instrumentum probationis), iar nu operaţiunea juridică (negotium iuris), îşi are fundament şi în alternativa pe care legea o dă ofertantului/candidatului de a dovedi susţinerea terţului altfel decât prin angajamentul ferm ("în cazul în care ofertantul/candidatul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională invocând şi susţinerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică (...)").

Un argument suplimentar în acelaşi sens îl oferă şi mutaţiile suferite de art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Astfel, cerinţa formei autentice a angajamentului a fost impusă nu de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006, ci abia în 2011 (mai precis de la 12.12.2011), prin Legea nr. 279/2011. Prevederea respectivă a avut o perioadă scurtă de aplicare, în condiţiile în care, la data de 01.01.2013, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 77/2012, care a suprimat forma autentică a angajamentului. Referitor la această opţiune a legiuitorului, reţine atenţia expunerea de motive a O.U.G. nr. 77/2012, în care se justifică adoptarea modificărilor din acest act normativ prin prisma necesităţii "adoptării unor măsuri urgente pentru perfecţionarea şi flexibilizarea sistemului achiziţiilor publice, în caz contrar existând riscul diminuării gradului de cheltuire a fondurilor alocate, inclusiv a fondurilor comunitare, consecinţa cea mai gravă în acest caz reprezentând-o amânarea/întârzierea implementării unor proiecte de investiţii majore, cu impact social şi economic la nivel naţional sau local".

Privitor la această modificare legislativă, apărarea a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a considerat că suprimarea formei autentice a operat de la data de 01.07.2013, când a intrat în vigoare Legea nr. 193/2013, act normativ care a aprobat, cu modificări şi completări, O.U.G. nr. 77/2012. Stabilirea datei de la care nu mai era necesară forma autentică este importantă în speţă, întrucât contractele de achiziţie publică au fost încheiate ulterior acestei date (respectiv la 07.01.2013 - CL1 şi 29.03.2013 - CL5).

În fine, în favoarea opiniei susţinute de apărare, pledează chiar constatarea făcută de instanţa de fond:

"Din modul de formulare a cerinţelor din documentaţia de atribuire pentru CL1 rezultă că, în privinţa susţinerii tehnice şi profesionale, angajamentul putea fi dat în orice formă." .

Or, în măsura în care forma autentică era prevăzută ad validitatem, autoritatea contractantă nu se putea abate de la această dispoziţie legală, fără a lipsi de eficienţă juridică angajamentul.

Conchizând, apărarea a opinat că art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2004 impunea forma autentică a angajamentului la epoca săvârşirii pretinselor infracţiuni, cu scopul dovedirii angajamentului ferm privind susţinerea tehnică şi profesională, aceasta fiind o condiţie ad probationem (nu ad validitatem), astfel că nerespectarea formei autentice nu atrage nevalabilitatea acelui act (care produce efecte juridice din momentul valorificării sale în procedura de licitaţie publică) ci, în principiu, imposibilitatea dovedirii sale cu un alt mijloc de probă.

2. Natura şi regimul juridic al procurilor:

Cum, în speţă, angajamentele au fost întocmite în formă autentică (mai exact acestea reprezintă acte notariale autentificate), apărarea a arătat că dezvoltările ce precedă sunt menite, îndeosebi, să antameze chestiunea litigioasă a lipsei formei autentice a procurilor de reprezentare folosite de către mandatar cu ocazia autentificării angajamentelor.

Din acest orizont, chintesenţa acuzaţiilor rezidă în aceea că, la autentificarea celor trei angajamente privind susţinerea tehnică şi profesională, au fost încălcate dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, întrucât inculpata V. nu i-a solicitat inculpatului B. procuri autentice.

S-a arătat că datele speţei relevă faptul că:

a) la autentificarea, de către inculpata V., sub nr. x/28.11.2012, a Angajamentului ferm privind susţinerea tehnică şi profesională a ofertantului S.C. W., de către terţul susţinător CC., pretinsul mandatar B. a prezentat o procură specială, tradusă din limba franceză de către traducătorul autorizat RRRR., cu legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public U., conform încheierii nr. 4.819/27.12.2012;

b) la autentificarea, de către inculpata V., sub nr. x/18.12.2012, a Angajamentului ferm privind susţinerea tehnică şi profesională a ofertantului S.C. W., de către terţul susţinător CC., pretinsul mandatar B. a prezentat o procură specială, tradusă din limba franceză de către traducătorul autorizat RRRR., cu legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public U., conform încheierii nr. 4.955/18.12.2012;

c) la autentificarea, de către inculpata V., sub nr. x/04.09.2012, a Angajamentului privind susţinerea tehnică şi profesională a Asocierii I. S.R.L. - CC., de către terţul susţinător GGG., pretinsul mandatar B. a prezentat o procură specială, tradusă din limba franceză de către traducătorul autorizat RRRR., cu legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public U., conform încheierii nr. 3.259/04.09.2012.

Cât priveşte procurile redactate în limba franceză, care au fost traduse şi a fost legalizată semnătura traducătorului, conform menţiunilor de mai sus, prezentate de pretinsul mandatar B. traducătorului autorizat RRRR., acestea sunt, în aceeaşi ordine, următoarele:

a) procura specială, emisă la data de 10.11.2012, în Liban, semnată de către numitul O., în calitate de director al companiei CC.;

b) procura specială, emisă la data de 10.11.2012, în Liban, semnată de către numitul O., în calitate de director al companiei CC.;

c) procura specială, emisă la data de 12.07.2012, în Franţa, semnată de către numitul ZZ., în calitate de administrator al societăţii GGG..

Din punct de vedere juridic, procura reprezintă împuternicirea de reprezentare dată mandatarului de către mandant, în baza contractului de mandat. Mai exact, ca negotium iuris, procura este un act juridic unilateral (exprimând voinţa mandantului, oferta de mandate), iar ca instrumentum probationes, este înscrisul în care sunt menţionate actele juridice care urmează a fi îndeplinite de către mandatar în numele mandantului.

Potrivit legii române, contractul de mandat poate fi încheiat atât în formă scrisă (autentică ori sub semnătură privată), cât şi în formă verbală, iar acceptarea mandatului poate rezulta şi din executarea sa de către mandatar. Pe cale de consecinţă, nu în toate cazurile este necesară o procură scrisă în care să fie materializată împuternicirea de reprezentare, fiind suficientă, în anumitesituaţii, doar existenţa acestei împuterniciri (definită tot "procură" de art. 2.012 alin. (2) C. civ.).

În toate cele trei cazuri menţionate, procurile netraduse apar ca fiind încheiate în străinătate, emise de către persoane juridice străine, prin reprezentanţi de cetăţenie străină, iar pretinsul mandatar are, de asemenea, cetăţenie străină. Toate acestea reprezintă elemente de extraneitate, ce atrag incidenţa normelor de drept internaţional privat raportului juridic de drept civil născut din contractul de mandat.

Atât în cazul procurilor emise în Liban, cât şi a celei emise în Franţa, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2.637 şi art. 2.638 C. civ. (în privinţa condiţiilor de fond), respectiv art. 2.639 C. civ. (pentru condiţiile de formă). S-a apreciat că, în cazul procurii emise în Franţa, nu este aplicabil Regulamentul (CE) nr. 593 din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I) întrucât din domeniul său de aplicare este exclusă, potrivit art. 1, alin. (2) lit. g), "chestiunea de a şti dacă un reprezentant poate angaja faţă de terţi răspunderea persoanei pe seama căreia pretinde că acţionează sau dacă un organ al unei societăţi sau al altui organism, constituit sau nu ca persoană juridică, poate angaja faţă de terţi răspunderea respectivei societăţi sau a respectivului organism."

Din conţinutul celor trei procuri rezultă că împuternicirea de reprezentare urmează a fi executată în ţara noastră, prin semnarea, în numele şi pentru CC. SAL, respectiv GGG., a angajamentelor privind susţinerea tehnică şi profesională, în faţa unui notar public din România.

Se poate considera astfel că legea aleasă este legea română, situaţie în care devin incidente prevederile cu caracter special cuprinse în art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora:

"(2) Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică. În această situaţie, notarul este obligat să verifice în Registrul naţional notarial dacă acea procură a fost revocată, iar în cazul revocării, va respinge cererea de autentificare."

O atare soluţie este impusă şi de interdependenţa cu actul principal, sens în care art. 2.013 alin. (2) C. civ., dând eficienţă regulii simetriei formelor, dispune:

"Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme, trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă prin lege nu se prevede altfel."

Aşadar, dacă actul principal trebuie încheiat în formă autentică, iar procura dată pentru încheierea acestuia nu îmbracă aceeaşi formă, sancţiunea aplicabilă vizează actul principal.

Soluţia este firească, în opinia apărării, întrucât art. 2.013 alin. (1), teza a II-a C. civ. prevede că Receptarea mandatului poale rezulta şi din executarea sa de către mandatar.

Această dispoziţie urmează celei din teza I a aceluiaşi alineat, care enumeră formele în care poate fi încheiat contractul de mandat. Prin urmare, chiar dacă nu a fost respectată forma procurii, dovada acceptării mandatului poate rezulta şi din executarea sa de către mandatar, ceea ce înseamnă că acel contract există şi va produce efecte juridice.

Sub imperiul C. civ. de la 1864, care, în art. 1.533 alin. (2) prevedea că "şi primirea mandatului poate să fie tacită şi să rezulte din executarea lui din partea mandatarului", prestigioşi specialişti în domeniul dreptui civil au exprimat aceeaşi opinie, susţinând că "(...) acceptarea mandatului poate fi dovedită (indiferent de valoare şi chiar dacă, sub sancţiunea nulităţii, procura trebuie să fie autentică), prin executarea lui de către mandatar (...)."

În speţă, deoarece forma autentică a angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională este impusă de lege ad probationem, lipsa formei autentice a procurii este sancţionată cu imposibilitatea dovedirii, în principiu, cu alt mijloc de probă, a acelor angajamente.

Contrar celor reţinute de instanţa fondului, dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 nu sunt la adăpost de orice critici de neclaritate şi imprevizibilitate (relevante îndeosebi din perspectiva atitudinii subiective a inculpatei V.).

Elocvent este, în opinia apărării, faptul că teza a II-a a textului de lege reprodus mai sus impune notarului public îndatorirea de a verifica în Registrul naţional notarial dacă nu a fost revocată procura prezentată.

Este vorba despre Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Procurilor şi Revocărilor (RNNEPR), înfiinţat (împreună cu alte registre naţionale notariale) în baza Ordinului nr. 655/C din 7 martie 2007 al ministrului justiţiei.

Potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale - CNARNN - INFONOT (entitate cu personalitate juridică, înfiinţată la 01.05.2013 şi organizată sub autoritatea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România), începând cu 01.01.2012, în RNNEPR se înscriu toate procurile cu incidenţă notarială autentificate de notarii publici din România şi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate, iar la cererea terţilor, se pot înscrie în acest registru şi revocările întocmite în străinătate a procurilor instrumentate în formă autentică, dar cu avizul prealabil al Comisiei de experţi în materie notarială ce funcţionează în cadrul CNARNN - INFONOT.

Per a contrario, exceptând procurile autentificate în străinătate de misiunile diplomatice şi oficiile consulare, în RNNEPR nu se înscriu celelalte procuri întocmite în străinătate, indiferent de forma pe care ele o îmbracă.

Această constatare este susceptibilă să genereze dubii în privinţa semnificaţiei dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, putându-se interpreta că, din coroborarea celor două teze, rezultă că forma autentică a procurii nu se referă şi la alte procuri emise în străinătate, cu excepţia celor autentificate de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.

3. Conţinutul operaţiunii notariale de autentificare:

Potrivit art. 269 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea conţinutului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului."

Acelaşi act normativ, reglementând în art. 270 puterea doveditoare a înscrisului autentic, deosebeşte între constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul (care fac deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea înscrisului ca fals, în condiţiile legii) şi declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic (care fac dovadă, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de terţi; aceste prevederi sunt aplicabile şi în cazul menţiunilor din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor, fără a constitui obiectul principal al actului, iar celelalte menţiuni constituie între părţi un început de dovadă scrisă).

În context, relevante sunt şi dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, care, deşi nu erau în vigoare la epoca săvârşirii pretinselor infracţiuni, consfinţesc legislativ o realitate existentă şi în acea perioadă, anume faptul că reprezintă constatări personale ale notarului cele făcute cu propriile simţuri, referitoare la: a) faptul prezentării părţilor şi a tuturor persoanelor participante la procedura de autentificare, precum şi identificarea acestora; b) locul şi data încheierii actului; c) exteriorizarea consimţământului.

Analiza prevederilor legale antemenţionate întemeiază concluzia potrivit căreia răspunderea notarului se raportează doar la menţiunile referitoare la constatările personale, percepute ex propriis sensibus, nu şi la declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic, soluţie justificată prin aceea că, în principiu, agentul instrumentator nu are obligaţia verificării, astfel că nu poate cunoaşte realitatea acestor declaraţii, care sunt asumate prin semnătura părţii/părţilor actului juridic.

Prin urmare, răspunderea pentru declaraţiile autorilor angajamentelor şi efectele produse de manifestarea de voinţă privind susţinerea tehnică şi profesională aparţine exclusiv acestora, evident cu luarea în considerare a faptului că, în speţă, voinţa autorilor a fost exprimată de către o persoană care nu a fost împuternicită în acest sens, acesta acţionând în baza unor procuri nereale, împrejurare necunoscută notarului public.

Relativ la declaraţiile autorilor cuprinse în înscrisul autentic, este de observat că, prin voinţa acestora, exprimată de mandatar, angajamentele de susţinere tehnică şi profesională au devenit deosebit de oneroase, peste ceea ce legea prevede. Astfel, dacă în art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 se prevede că, printr-un asemenea angajament, terţul susţinător "confirmă faptul că va pune la dispoziţia candidatului/ofertantului resursele tehnice şi profesionale invocate", prin cele trei angajamente terţii susţinători: (i) îşi asumă răspunderea necondiţionată faţă de autoritatea contractantă pentru neexecutarea oricărei obligaţii de ofertant, renunţând, definitiv şi irevocabil, la invocarea beneficiului de diviziune sau de discuţiune; (ii) renunţă, definitiv şi irevocabil, la dreptul de a invoca orice excepţie de neexecutare, atât faţă de autoritatea contractantă, cât şi faţă de ofertant, care ar putea conduce la neexecutarea, parţială sau totală, sau la executarea cu întârziere ori în mod necorespunzător a obligaţiilor asumate; (iii) îşi asumă răspunderea pentru prejudiciile cauzate autorităţii contractante ca urmare a nerespectării obligaţiilor prevăzute în angajament.

Referitor la această chestiune, s-a arătat că, în virtutea principiului libertăţii contractuale, părţile sunt libere să insereze în actul juridic (act juridic unilateral sau contract) clauzele pe care le doresc. Notarul public nu este îndrituit să cenzureze conţinutul actului solicitat, putând doar să refuze întocmirea acestuia dacă contravine legii şi bunelor moravuri, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 (forma în vigoare în perioada pretins infracţională). În acelaşi timp, efectele produse de aceste clauze (ce reprezintă conţinutul declaraţiei părţii, iar nu constatări personale ale agentului instrumentator) nu-i pot fi imputate notarului public.

Conchizând pe aspectele prezentate, apărarea a opinat că:

a) prin autentificarea celor trei angajamente, nu le-a fost conferită validitatea, care derivă din manifestarea unilaterală de voinţă a autorilor angajamentelor, exprimată prin mandatar, în baza procurilor speciale prezentate (despre care, aşa cum a reţinut şi instanţa fondului, nu a cunoscut - şi nici nu putea cunoaşte - notarul public că sunt false);

b) constatarea caracterului fals al procurilor (adică a lipsei împuternicirii de reprezentare) atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1.309 alin. (1) C. civ., potrivit cărora:

"contractul încheiat de persoana care acţionează în calitate de reprezentant, însă fără a avea împuternicire sau cu depăşirea puterilor conferite, nu produce efecte între reprezentat şi terţ";

c) art. 1.311 C. civ. permite ratificarea, de către cel în numele căruia s-a încheiat contractul, a acestui act încheiat de către persoana care a acţionat în calitate de reprezentant, fără împuternicire de reprezentare sau cu depăşirea puterilor conferite; în cazul în care pentru valabilitatea actului încheiat de mandatar în numele şi pe seama mandantului legea impune ad validitatem o anumită formă, ratificarea (acceptarea) mandantului trebuie să îndeplinească şi ca acea cerinţă;

d) răspunderea pentru efectele produse de angajamentele privind susţinerea tehnică şi profesională în absenţa împuternicirii de reprezentare (lipsa confirmată ulterior de caracterul fals al procurilor) aparţine pretinsului mandatar, conform art. 1.310 C. civ.

Acesta fiind regimul juridic corect al actelor autentice întocmite de inculpata notar V., s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele tipicităţii obiective şi subiective ale infracţiunii de abuz în serviciu.

Neîntrunirea cerinţelor de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunilor de abuz în serviciu:

1. Lipsa temeiului de drept al acţiunii penale:

În lumina considerentelor de principiu expuse, s-a arătat că cele două fapte imputate inculpatei V. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu, nici din punct de vedere al laturii obiective, nici al celei subiective, pentru argumentele prezentate în continuare, fiind necesară achitarea inculpatei apelante, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen.

2. Lipsa raportului de cauzalitate:

S-a susţinut că, sub aspect obiectiv, în mod eronat Curtea de Apel Alba A. a considerat că faptele comise de inculpata V. sunt susceptibile de vătămarea intereselor şi prejudicierea unor persoane, existând legătură cauzală între activitatea desfăşurată de inculpată şi urmările alegate.

În alţi termeni, hotărârea de condamnare se bazează pe o apreciere greşită a semnificaţiei operaţiunii de autentificare efectuate de inculpata V. şi a efectelor juridice produse de autentificarea celor trei angajamente privind susţinerea tehnică şi profesională.

Sintetizând contextual, s-a susţinut că între întocmirea în formă autentică a angajamentelor ferme şi rezultatul final produs, respectiv pretinsa vătămare a unor drepturi sau interese legitime, respectiv prejudiciul alegat a fi cauzat părţilor civile, ca urmare imediată proprie infracţiunii de abuz în serviciu, s-au intercalat o serie de factori cauzali impredictibili în mod subiectiv pentru inculpata V., respectiv faptul câştigării efective a celor două licitaţii, semnarea contractelor de lucrări publice, plata avansului de către BB. şi, mai ales, neexecutarea culpabilă a lucrărilor de către societăţile I. S.R.L. şi W.. Or, este incontestabil că inculpata V. nu avea capacitatea de a prevedea o asemenea înlănţuire de evenimente cu rezultat păgubitor, îndeosebi turpitudinea societăţilor amintite în executarea obligaţiilor contractuale, care se datorează exclusiv relei-credinţe a reprezentanţilor acestor câştigători ai licitaţiilor publice.

Din modul de formulare a dispoziţiilor art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, reţinute de instanţa de fond pentru a fundamenta soluţia de condamnare, rezultă că angajamentul de susţinere tehnică şi profesională nu trebuie să îmbrace în mod exclusiv forma autentică, putându-se prezenta şi sub forma unui înscris sub semnătură privată.

În acest sens, aşa cum a reţinut instanţa de fond la filele x din sentinţa atacată, în documentaţia aferentă procedurii de licitaţie CL1 nu se specifica faptul că era necesară prezentarea unui angajament privind susţinerea tehnică şi profesională în formă autentică, fiind suficientă depunerea unui angajament sub forma unui înscris sub semnătură privată pentru îndeplinirea formalităţilor necesare evaluării ofertelor.

Consecinţa acestui fapt este că, şi în lipsa autentificării de către inculpata V. a angajamentului privind susţinerea tehnică şi profesională acordată de GGG. către asocierea I. S.R.L. - CC., oferta declarată câştigătoare în cadrul licitaţiei ar fi fost tot cea a asocierii anterior menţionate, întrucât prezentarea angajamentului sub forma unui înscris sub semnătură privată era suficientă pentru a se constata îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate cerute de documentaţia de licitaţie.

Aşadar, potrivit teoriei echivalenţei condiţiilor, pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, prin autentificarea de către inculpata V. a angajamentelor în lipsa prezentării unei procuri speciale autentice de către reprezentantul persoanei care acordă susţinerea tehnică şi profesională, nu reprezintă o condiţie fără de care rezultatul, respectiv vătămarea intereselor legitime ale societăţilor mai sus prezentate, nu s-ar fi produs, întrucât nu importă dacă angajamentul privind susţinerea tehnică şi profesională era în formă autentică sau sub semnătură privată. Documentaţia aferentă procedurii de licitaţie nu prevedea cerinţa formei autentice a respectivului angajament, astfel că oferta depusă de asocierea I. S.R.L. - CC. îndeplinea formalităţile necesare şi în cazul depunerii unui angajament sub forma unui înscris sub semnătură privată.

În aceste condiţii, s-a apreciat că suntem în prezenţa inaptitudinii funcţionale a activităţii de autentificare a celor trei angajamente privind susţinerea tehnică şi profesională de a produce urmările imputate inculpatei V.. Totodată, chiar dacă această caracteristică ar fi îndeplinită, nu există o legătură de cauzalitate între faptele comise de inculpată şi urmările pretins a fi produse.

3. Sub aspect subiectiv, apărarea a apreciat că nu poate fi reţinută săvârşirea faptei cu forma de vinovăţie cerută de lege, întrucât premisa firească este cea potrivit căreia vinovăţia, implicit şi forma pe care aceasta a îmbrăcat-o în concret, se stabileşte din circumstanţele obiective ale faptei.

Apărarea a susţinut că nu este rezonabil a presupune că inculpata apelantă V. ar fi putut avea reprezentarea subiectivă a inexistenţei voinţei GGG. de a susţine tehnic asocierea I. S.R.L. - CC. prin Angajamentul autentificat prin încheierea nr. 2.747/04.09.2012, faptul că anterior societatea GGG. a dat, în mod valabil, acest sprijin tehnic şi profesional, în mod individual, atât pentru I., cât şi pentru CC., în legătură cu acelaşi proiect şi în aceleaşi condiţii, demonstrând că inculpata V. s-a aşteptat în mod legitim că şi Procura care a stat la baza acestui ultim angajament reflecta voinţa GGG..

Coroborarea acestei apărări cu faptul de necontestat că inculpata V. nu cunoştea caracterul fals al procurii din 12.07.2012, care a fundamentat Angajamentul autentificat prin încheierea nr. 2.747/04.09.2012, demonstrează lipsa prevederii producerii urmării socialmente periculoase, imputată apelantei, respectiv vătămarea intereselor legitime ale GGG. şi nerespectarea angajamentului tehnic de către aceasta, ceea ce ar fi prejudiciat autoritatea contractantă BB..

La fel ca şi în cazul GGG., aceste Angajamente date în numele CC., de către mandatarul B., au fost precedate de alte angajamente date de CC. pentru participarea la licitaţii publice a altor operatori economici, inclusiv pentru I. S.R.L., de unde rezultă că poziţia subiectivă a inculpatei V. a fost una specifică lipsei de vinovăţie, aceasta neputând prevedea că, după numeroase mandate valide similare, inculpatul B. ar fi falsificat procura de reprezentare a CC. şi, cu atât mai puţin, nu putea prevedea că, urmare a nevalabilităţii împuternicii acordate, se puteau vătăma interesele legale ale CC. sau se putea produce o pagubă în patrimoniul S.C. AA., ca urmare a neonorării Angajamentelor de sprijin tehnic şi profesional de către CC..

- în data de 15.04.2013, la cererea d-lui B., s-a autentificat Procura pentru ridicare cazier judiciar nr. 1.096/15.04.2013, de către notar public V.;

- în data de 23.05.2013, la cererea formulată personal de domnul ZZ., reprezentantul GGG., s-a autentificat Procura specială nr. 1.481/23.05.2013 de către notar public V., prin care GGG. l-a împuternicit pe coinculpatul B. să "semneze contractul de proiectare proces hidraulic pentru nr. anunţ x/05.10.2012, CL - staţie de epurare ape uzate menajere pentru localitatea Ocna Sibiului, autoritate contractantă AA. Sibiu";

- în data de 23.05.2013, la cererea formulată personal de domnul ZZ., reprezentantul GGG., s-a autentificat Procura specială nr. 1.483/23.05.2013 de către notar public V., prin care GGG. l-a împuternicit pe coinculpatul B. să "semneze contractul de proiectare proces hidraulic pentru nr. anunţ x/14.06.2012, având ca obiect reabilitare şi extindere SEAU în Oraşele Sinaia, Breaza, STAP - în oraşele Comarnic şi Sinaia, judeţul Prahova".

Deşi în sarcina inculpatei V. s-a reţinut că ar fi comis infracţiunea de abuz în serviciu prin autentificarea Angajamentului nr. 2.747/04.09.2012, prin care GGG. ar fi acordat sprijin tehnic şi profesional Asocierii I. S.R.L. - CC. pentru proiectul "Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova - CL1", fără ca Procura să fi fost dată în mod valabil de GGG., aceasta fiind falsificată de inculpatul B., este de observat că reprezentantul GGG. 1-a împuternicit personal pe inculpatul B., prin Procura specială nr. 1.483/23.05.2013, să reprezinte GGG. în cadrul aceluiaşi proiect "Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova - CL1".

Neîndoielnic, acest status quo nu doar că înlătură, chiar şi ideatic, vătămarea intereselor legitime ale GGG. prin încheierea Angajamentului autentificat de notarul V. prin încheierea nr. 2.747/04.09.2012, dar, în mod evident, se constituie un argument în plus pentru care inculpata nu putea prevedea producerea unei asemenea urmări imediate formale, aceasta având reprezentarea, atât anterior, cât şi ulterior autentificării Angajamentului nr. 2.747/04.09.2012, că inculpatul B. reprezenta în mod legal societatea GGG., iar actele pe care le-a întocmit în numele respectivei societăţi reprezentau voinţa mandatată acestuia de către GGG..

Coroborând aceste împrejurări obiective şi percepţia lor subiectivă de către inculpată cu faptul că aceasta nu cunoştea caracterul fals al Procurii din 12.07.2012, apărarea a susţinut că este înlăturată teza unei vinovăţii stricto sensu a apelantei inculpate V., care nu a putut în mod subiectiv să prevadă producerea consecinţelor ce i se impută.

4. Aspecte complementare referitoare urmarea imediată:

Apărarea a susţinut că lipseşte orice cauzalitate între fapta inculpatei apelante V. de a autentifica angajamentul şi urmarea produsă, respectiv prejudicierea BB., prin simpla "acoperire a falsurilor" şi semnarea contractului de asociere, precum şi a contractului de execuţie lucrări şi, cu atât mai mult, lipseşte posibilitatea subiectivă de prevedere a alegatului rezultat al infracţiunii de către autoarea V..

5. Neprevederea rezultatului de către notarul public:

Astfel, în privinţa autorităţii contractante BB., rezultatul prejudicierii acesteia a fost cauzat de: imposibilitatea găsirii unei modalităţi de conlucrare de către asociaţii I. S.R.L. - CC., ceea ce a avut drept consecinţă majoră imposibilitatea demarării lucrărilor pentru CL1 timp de doi ani; contextul înlocuirii CC. cu societatea Y.; decontarea avansului pentru CLI, în cuantum de 7.705.590,96 RON, de către liderul Asocierii, respectiv I. S.R.L. şi împărţirea acestui avans după proporţiile convenite, 97% - 3% între Y. şi I.; modalitatea cheltuirii avansului, etc.

Totodată, în cazul licitaţiei organizate de AA. SIBIU, presupusa prejudiciere a acestei autorităţi contractante este consecinţa nemijlocită a faptului că societatea câştigătoare a licitaţiei iniţiale, respectiv W. S.A., nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau ca şi câştigătoare a licitaţiei, din cauze multiple şi care nu ţin de inculpata V. ori angajamentele autentificate de aceasta.

Întreaga succesiune de evenimente cauzale, independente complet de voinţa ori actele notarului public V. şi străine de activitatea acesteia, nu fac decât să rupă lanţul cauzal între autentificarea angajamentelor şi rezultatul produs, ori cel puţin să înlăture orice posibilitate rezonabilă de prevedere a rezultatului de către notarul public V..

Inculpata V. nu a avut posibilitatea subiectivă a prevederii că societăţile vor câştiga licitaţia, fapt dependent de o multitudine de condiţii, în afara angajamentelor în cauză, că vor încheia contractele de achiziţie publică şi că, în final, nu îşi vor executa obligaţiile contractuale, faţă de care se află exclusiv în culpă societăţile de interes.

Inculpata nu a prevăzut şi nici nu a trebuit ori a putut să prevadă că, prin autentificarea celor trei angajamente, pot fi vătămate interesele legitime ale emitenţilor aparenţi ai procurilor, ori că ar putea fi prejudiciate autorităţile contractante.

Câta vreme reprezentarea subiectivă a inculpatei V. a fost în sensul că procurile emanau de la CC. şi GGG. şi reprezentau voinţa acestora, inerent, inculpata nu avea nicio posibilitate obiectivă de a prevedea că, prin autentificarea angajamentelor pe baza unor procuri neautentice, ar fi vătămate interesele legitime ale CC. şi GGG. sau că acestea nu vor da curs angajamentului de sprijin tehnic, ceea ce va prejudicia autorităţile contractante.

Împrejurarea că ceea ce a vătămat interesele legitime ale CC. şi GGG. şi a prejudiciat autorităţile contractante este caracterul fals al procurilor, iar nu forma autentică a angajamentelor, corelată cu faptul de necontestat că inculpata nu cunoştea natura falsă a procurilor, conduce la concluzia că aceasta nu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, neprevăzând urmările socialmente periculoase generate în mod solitar de natura falsă a procurilor, nu de caracterul autentic al angajamentelor.

Cu alte cuvinte, ceea ce a determinat lipsa de valabilitate a angajamentelor autentice nu este reprezentat de natura autentică sau sub semnătură privată a procurilor pe baza cărora au fost date angajamentele, aceasta constituind doar o chestiune care ţine de condiţiile ad probationem ale procurilor şi nu de condiţiile ad validitatem a acestora. Singurul factor cauzal care a condus la nevalabilitatea angajamentelor este caracterul fals al procurilor în cauză, împrejurare reală necunoscută inculpatei V., ceea ce, implicit, înlătură orice posibilitate de prevedere, de către aceasta, a viciului care radiază asupra valabilităţii angajamentelor autentificate de către inculpată.

Aserţiunile primei instanţe potrivit cu care inculpata V. ar fi prevăzut, fără a urmări, ci doar acceptând că, prin autentificarea celor trei angajamente în baza unor procuri neautentice, vor fi vătămate interesele legale ale CC. şi GGG., concomitent cu reţinerea de către redactorul sentinţei de condamnare a deplinei neştiinţe a inculpatei cu privire la caracterul fals al procurilor, constituie o contradictio in adjecto.

Singurul element cauzal care a condus de facto la vătămarea intereselor legitime ale celor două societăţi şi la prejudicierea autorităţilor contractante, private de dreptul de a se îndrepta împotriva susţinătorilor CC. şi GGG., rezidă în caracterul contrafăcut al procurilor în cauză, iar asupra acestei împrejurări inculpata V. s-a aflat în eroare, necunoscând-o, ceea ce, automat, atrage lipsa elementului moral al infracţiunii de abuz în serviciu.

De altfel, ceea ce a condus la prejudicierea autorităţilor contractante nu este lipsa formei autentice a procurilor, ci caracterul fals al acestora.

Aceasta întrucât, în ipoteza în care procurile nu ar fi fost false, terţii susţinători CC. şi GGG. ar fi fost ţinuţi să îşi onoreze obligaţiile asumate prin angajamentele tehnice, indiferent dacă procurile erau autentice ori sub semnătură privată, fapt care dovedeşte caracterul derizoriu, în economia cauzei, a transgresiunii dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, de către notarul public V., această acţiune nefiind în raport de cauzalitate cu urmarea imediată a infracţiunii de abuz în serviciu.

Cu alte cuvinte, rezultatul socialmente periculos, păgubirea autorităţilor contractante, este rezultatul direct şi nemijlocit al unei împrejurări de fapt, respectiv circumstanţa reală a falsităţii procurilor, pe care apelanta inculpată V. nu a cunoscut-o şi nu o putea cunoaşte, motiv pentru care aceasta nu poate fi ţinută răspunzătoare, obiectiv şi subiectiv, de prejudicierea autorităţilor contractante BB. ori AA. S.A..

Eadem ratio, vătămarea intereselor legitime ale CC. ori GGG. prin faptele inculpatei V., de autentificare a unor angajamente tehnice la care acestea nu au consimţit, este exterioară răspunderii inculpatei, întrucât această vătămare este rezultatul solitar al aceleiaşi împrejurări faptice, necunoscută apelantei V., respectiv caracterul fals al procurilor.

În concluzie, s-a apreciat că faptele imputate apelantei inculpate V. sunt lipsite de tipicitatea obiectivă şi cea subiectivă cerută de lege, impunându-se achitarea acesteia, potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi a II-a C. proc. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală, ca urmare a lipsei de cauzalitate necesară şi suficientă cu urmările potenţial produse, iar în plus, inculpata apelantă nu a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, aceasta neputând prevedea că angajamentele autentificate nu reprezintă voinţa societăţilor angajate, câtă vreme nu cunoştea caracterul fals al procurilor întrebuinţate.

II. Greşita soluţionare a laturii civile a cauzei, în ceea ce priveşte obligarea inculpatei V., în solidar cu alte persoane, la despăgubiri ca urmare a admiterii acţiunilor civile exercitate de părţile civile BB. şi CC.:

1. În opinia apărării, sentinţa este nelegală şi netemeinică, sub aspectul obligării inculpatei V., în solidar cu alte persoane, la plata de despăgubiri către părţile civile S.C. BB. şi CC..

2. Astfel, potrivit art. 1.357 alin. (1) C. civ.:

"Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare."

Norma juridică reprodusă sintetizează aspectele esenţiale specifice instituţiei răspunderii civile delictuale, prin impunerea următoarelor condiţii necesar a fi întrunite pentru angajarea răspunderii: 1) fapta ilicită; 2) prejudiciul; 3) legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; 4) vinovăţia făptuitorului.

În speţă, aceste condiţii nu sunt întrunite în persoana apelantei inculpate V. pentru a atrage obligarea acesteia, în solidar cu alte persoane, la despăgubiri către cele două părţi civile.

S-a arătat în acest sens că, în prezenta cauză: 1) prejudiciul este de 7.581.307,23 RON; 2) la data de 03.04.2014, prejudiciul era localizat în patrimoniul Ministerului Mediului - AMPOS Mediu; 3) în final, prejudiciul s-a localizat în patrimoniul S.C. BB.; 4) prejudiciul a fost cauzat prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000; 5) inculpata V. a contribuit la cauzarea prejudiciului prin săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

Ca element al răspunderii civile delictuale, fapta ilicită reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane sau interesului legitim, serios şi care, prin felul în care se manifestă, creează aparenţa unui drept subiectiv, pentru acea persoană.

În speţa de faţă, fără a repeta dezvoltările anterioare în legătură cu conţinutul şi efectele activităţii prestate de notarul public V., apărarea a învederat că acţiunea de autentificare a angajamentului privind susţinerea tehnică şi profesională în baza procurii traduse, cu legalizarea semnăturii traducătorului de către un alt notar public, fără a avea o procură autentică, nu reprezintă o faptă ilicită susceptibilă să prejudicieze o altă persoană, astfel că nu constituie acea condiţie sine qua non a angajării răspunderii civile delictuale.

Or, prejudiciul, în accepţiunea art. 1.357 şi urm. C. civ., reprezintă consecinţa negativă suferită de o anumită persoană (victima), ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană (făptuitorul).

S-a mai arătat că instanţa de fond a considerat, în principal, că prejudiciul a fost cauzat prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, care nu a fost reţinută în sarcina inculpatei V..

De altfel, din motivarea sentinţei nu rezultă cu claritate dacă acea contribuţie imputată inculpatei reprezintă o cauză sau o condiţie a producerii prejudiciului.

S-a subliniat că această chestiune aduce în atenţie necesitatea stabilirii raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, scopul stabilirii acestei legături fiind tocmai identificarea cauzei prejudiciului în existenţa unei fapte ilicite.

În speţă, între acţiunea de autentificare a angajamentului privind susţinerea tehnică şi profesională, întreprinsă de inculpata V. şi pretinsul prejudiciu încercat de partea civilă BB., s-au interpus o serie de factori, alegatul prejudiciu apărând abia în anul 2016 (adică după circa 4 ani de la data autentificării), la finalul unui lanţ complex, eterogen de împrejurări şi condiţii (pe care inculpata nu le-a prevăzut şi nici nu le-a urmărit sau acceptat), care imprimă echivocul asupra cauzei/cauzelor decisive.

Indiferent de teoria aplicată pentru decelarea cauzei, apărarea a opinat că legătura de cauzalitate nu există în speţă, pentru argumentele prezentate pe larg la secţiunea privitoare la greşita soluţionare a acţiunii penale.

Tot astfel, deşi potrivit art. 1.357 alin. (2) C. civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă, în prezentul dosar dovezile administrate nu converg spre concluzia existenţei vinovăţiei inculpatei V., nici sub forma intenţiei (directe sau indirecte), nici a culpei (imprudenţă sau neglijenţă).

3. Semnificaţie prezintă, potrivit apărării, şi faptul că BB. nu a recuperat avansul achitat I. S.R.L., încălcând art. 2 alin. (1), lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011 (care defineşte creanţele bugetare rezultate din nereguli ca fiind "sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora".

În aceste condiţii, se poate discuta despre aplicarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, care exclude posibilitatea admiterii acţiunii civile.

Nu lipsite de relevanţă sunt, în acest cadru, şi prevederile art. 1.371 alin. (1) C. civ., potrivit cărora:

"(1) În cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o".

Importanţă prezintă, în opinia apărării, şi faptul existenţei unui contract de asigurare ce are ca obiect garanţia pentru returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON, în virtutea căruia asigurătorul LLL. este obligat să achite părţii civile BB. suma pretinsă (fapt confirmat prin sentinţa civilă nr. 616/04.05.2016 a Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, judecata apelului fiind reluată în prezent).

Într-o asemenea situaţie, fiind vorba de asigurare de bunuri (iar nu de persoane), indemnizaţia de asigurare nu se cumulează cu despăgubirile datorate victimei de către autor, existând numai posibilitatea obligării acestuia din urmă, prin acţiune civilă ulterioară, la acoperirea diferenţei dintre indemnizaţia de asigurare şi prejudiciul suferit.

În consecinţă, întrucât suma asigurată nu doar că acoperă, ci chiar depăşeşte despăgubirile pretinse de partea civilă, s-a apreciat că va fi îndestulată pe această cale, astfel că, inclusiv în ipoteza în care s-ar aprecia că sunt îndeplinite cumulativ celelalte condiţii pentru angajarea răspunderii civile delictuale a apelantei inculpate V., nu este satisfăcută cerinţa ca prejudiciul să nu fi fost reparat, în prealabil, de o terţă persoană fizică sau juridică.

Pe de altă parte, pronunţarea unei hotărâri civile (chiar nedefinitive) evidenţiază şi un alt fapt, cu rezonanţă procesual penală: persoana vătămată BB., constituită parte civilă la data de 01.04.2015, în cursul urmăririi penale, părăseşte procesul penal în favoarea instanţei civile.

De asemenea, s-a subliniat că instanţa de fond a făcut aplicarea art. 1.382 C. civ. privind răspunderea solidară Or, textul cu pricina vizează prejudiciul cauzat prin aceeaşi faptă ilicită, iar nu prin fapte diferite, cum s-a reţinut în speţă.

Soluţionarea corectă a acestei acţiuni civile presupunea, potrivit apărării, examinarea incidenţei dispoziţiilor art. 1.370 C. civ. (cu următorul conţinut:

"Dacă prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar faţă de victimă") şi, constatând că acţiunea inculpatei V. nu putea cauza acel prejudiciu, respingerea acţiunii civile exercitate de partea civilă BB., ca nefondată.

4. Considerentele de principiu care precedă sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul soluţionării acţiunii civile exercitate de partea civilă CC..

La data de 6 decembrie 2022, apelanta inculpată V. a completat motivele de apel, solicitând să se dispună, în subsidiar, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 153 alin. (1) C. pen. şi art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., în cauză intervenind prescripţia răspunderii penale în privinţa presupuselor infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea apelantei prin sentinţa nr. 90 din 16.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba A., secţia Penală.

E. Apelantul inculpat O. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Calea de atac a apelului a fost exercitată şi împotriva încheierii din data de 25.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba A., solicitându-se constatarea nulităţii absolute a urmăririi penale, pentru necompetenţa funcţională a procurorului.

Cu privire la prima critică, apărarea a invocat, în esenţă, următoarele:

Probatoriul administrat cu privire la inculpatul O. - în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de complicitate la folosirea de documente false şi cu conţinut inexact, care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene, constând în aceea că, împreună cu inculpatul R., în calitate de reprezentanţi ai CC., în etapa precontractuală, au luat decizii prin care au validat rezultatul licitaţiei privind atribuirea CL1, contribuind la folosirea de documente false, iar în faza de executare a aceluiaşi contract, a semnat/negociat contractul de cesiune, făcând posibilă folosirea de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului - conduce la concluzia că fapta nu există în materialitatea sa.

Astfel, s-a arătat că, la nivelul anului 2012, urmare a colaborării cu inculpatul B., societatea CC., o societate cu răspundere limitată din cadrul CC., a participat la două licitaţii organizate la nivelul României, respectiv la Buzău şi Iaşi, inculpatul O. deţinând funcţia de director şi administrator în cadrul acestei societăţi.

Având în vedere că societatea CC. nu a fost declarată câştigătoare la niciuna dintre aceste două licitaţii, inculpatul O. a luat decizia de a se retrage de pe piaţa din România.

Cu toate acestea, la data de 12.06.2012, cu ocazia unei vizite a inculpatului O. în România, când s-a întâlnit cu inculpatul B., aceştia au discutat şi au convenit ca CC. să mai participe la o singură şi ultimă licitaţie în România, în aceeaşi formulă ca şi până la acea dată. În speţă, este vorba despre proiectul CL2 Câmpina-Plopeni.

În aceeaşi perioadă - 14.06.2012, s-a publicat pe SEAP anunţul pentru licitaţia deschisă de partea civilă BB. pentru proiectul CL1 Sinaia-Breaza. Despre această nouă licitaţie a aflat inculpatul B., care l-a convins pe inculpatul O. să participe la ambele licitaţii, având în vedere că se desfăşurau în acelaşi timp, situaţie care ar fi simplificat pregătirea documentaţiei de participare.

Inculpatul B. a înaintat propunerea inculpatului O. ca, pentru aceste proiecte, să participe în colaborare cu o societate din România, pentru a maximiza şansele de câştig, la acel moment nedefinindu-se nicio formulă de participare concretă la cele două licitaţii, pentru proiectele CL1 şi CL2, fiind convenită doar participarea în colaborare cu o societate locală.

Societatea locală a fost societatea I. S.R.L., care putea asigura, pentru cele două proiecte, partea de lucrări civile, iar CC. putea să se ocupe de partea de lucrări mecanice.

Ca o condiţie pentru colaborarea cu societatea I. S.R.L., inculpatul O. a solicitat ca CC. să furnizeze garanţiile bancare doar pentru un singur proiect. Acesta a fost proiectul CL2, CC. devenind astfel lider pentru respectivul proiect.

I. S.R.L. i-a revenit acest rol pentru proiectul CL1, aceasta fiind şi societatea care a achitat garanţiile bancare pentru acest proiect.

Inculpatul O. a emis o procură specială pentru B., în numele societăţii CC., pentru participarea la licitaţia CL2, raportat la rolul pe care această societate l-a avut în cadrul acestui proiect.

Inculpatul O. nu şi-a pus problema că nu ar fi semnat vreo procură specială şi pentru CL1, câtă vreme CC. nu a depus ea însăşi oferta şi pentru acest proiect.

Prin raportare la dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 34/2006 privind achiziţiile publice (în forma în vigoare la acea dată), nici nu era necesară o procură specială din partea societăţii CC. pentru inculpatul B., în vederea depunerii ofertei pentru licitaţie, oferta fiind făcută de către societatea I. S.R.L. pentru proiectul CL1.

Pentru inculpatul O. nu prezenta interes formula juridică concretă de participare a societăţii CC. la cele două proiecte, CL1 şi CL2. Acesta a fost de acord să colaboreze cu societatea I. S.R.L. pentru aceste proiecte şi să suporte costul garanţiilor bancare, doar pentru o singură licitaţie. Soluţia juridică pentru a materializa colaborarea dintre cele două societăţi a căzut în sarcina departamentelor din cadrul societăţii CC. şi a inculpatului B., câtă vreme respecta condiţia impusă de inculpatul O..

Primul moment în care inculpatul O. a aflat de formula aleasă de consultanţii săi privind participarea la licitaţiile publice a fost în data de 26.12.2012, după câştigarea licitaţiei pentru CL1. În concret, a fost vorba de o asociere de 50% - 50% între CC. şi societatea I. S.R.L., ambele societăţi participând în proporţii egale la realizarea proiectului.

Având în vedere că această formulă de asociere corespundea condiţiilor de colaborare impuse iniţial, inculpatul O. nu a ridicat obiecţiuni, ci, din contră, a fost încântat de atribuirea licitaţiei, mai ales că se depusese multă muncă în vederea pregătirii ofertei, pe de-o parte şi că se câştigase un proiect după ce anterior se pierduseră multe alte licitaţii la nivelul României, pe de altă parte.

Niciun moment inculpatul O. nu a cunoscut faptul că, la dosarul de licitaţie, se folosiseră documente falsificate de către inculpatul B., iar probatoriul administrat în cauză nu a dovedit contrariul.

După anunţarea câştigării licitaţiei privind proiectul CL1 Sinaia-Breaza, departamentele cu atribuţii în gestionarea acestui proiect din cadrul CC. şi-au luat rolul în serios şi au început pregătirile în vederea semnării contractelor cu autorităţile din România. Această procedură urma să aibă loc la data de 07.01.2013.

În acelaşi timp, s-a pregătit şi un contract de asociere detaliat, care se dorea a fi semnat cu partenerul contractual I. S.R.L., înainte de semnarea contractului cu beneficiarul proiectului BB..

Inculpatul O. a dorit să vină personal în România, pentru semnarea contractului CL1 cu BB., însă nu a reuşit din cauza unor probleme cu viza.

Din acest motiv, a fost trimis numitul FFFF., Directorul Comercial al CC., care deţinea şi calitatea de asociat în cadrul societăţii. Acesta a fost mandatat de către Directorul General Adjunct al societăţii CC., numitul VVVV., pentru semnarea contractului cu partenerul I. S.R.L. şi cu beneficiarul BB..

La data de 07.01.2013, s-a semnat contractul de asociere între I. S.R.L., reprezentată de către inculpatul F. şi CC., reprezentată de FFFF., în calitate de asociat, personal şi în calitate de mandatar al directorului general VVVV..

În speţă, a fost vorba de un contract de asociere în formă simplificată, autentificat. Solicitarea de a se semna contractul în formă autentică a provenit de la numitul KKKK., reprezentantul Unităţii de Implementare a Proiectului, însă această solicitare nu a fost comunicată anterior inculpatului O..

Contractul de asociere dintre I. S.R.L. şi CC. s-a semnat doar în formă simplificată, din cauza timpului foarte scurt şi a presiunilor la care a fost supus numitul FFFF. de către reprezentanţii I. S.R.L..

Raportat la starea de fapt care se desprinde din probatoriul administrat, în opinia apărării, reiese cu certitudine că fapta de natură penală imputată inculpatului O. nu există în materialitatea sa, fiind astfel incident cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Momentele de interes, în prezentul dosar, care scot din sfera ilicitului penal conduita inculpatului O., în materialitatea sa, sunt reprezentate de momentul semnării contractului CL1 Sinaia-Breaza, respectiv evenimentele derulate la data de 07.01.2013, pe de-o parte şi momentul decontării avansului de la BB., respectiv actele materiale realizate pentru această procedură, pe de altă parte.

Pentru semnarea contractului de asociere cu I. S.R.L. şi, ulterior, pentru semnarea contractului de lucrări CL1 cu BB., a fost mandatat numitul FFFF.. Mandatarea acestuia a fost dată de către Directorul General Adjunct al societăţii CC., numitul VVVV., şi nu de către inculpatul O.. Numitul FFFF. deţinea la acea dată funcţia de Director Comercial în cadrul societăţii CC. şi avea şi calitatea de asociat în cadrul acestei societăţi. Acesta a acţionat în raporturile cu I. S.R.L. şi cu beneficiarul BB., atât în nume personal, în virtutea funcţiei pe care o deţinea în cadrul societăţii CC., cât şi în calitate de împuternicit al directorului general VVVV..

Inculpatul O. i-a cerut doar numitului FFFF. să se deplaseze în România şi să facă toate demersurile necesare pentru semnarea contractelor cu partenerul contractual şi beneficiarul proiectului, însă, în continuare, acesta a acţionat perfect autonom, în virtutea funcţiei pe care o deţinea în cadrul CC., precum şi în virtutea procurii primite de la directorul general VVVV., fără vreun control sau vreo intervenţie obiectivă a inculpatului O. cu privire la demersurile întreprinse.

Or, câtă vreme prin semnarea contractului de asociere autentificat, de către FFFF., nu s-au acoperit falsurile, ci s-a validat, cu efect retroactiv, în condiţiile art. 1312 C. civ., semnarea contractului de asociere de către inculpatul B., în numele CC. cu I. S.R.L., în lipsa unei împuterniciri speciale de reprezentare a CC. pentru proiectul CL1, aşadar un moment de referinţă în autonomia derulării evenimentelor de la data de 07.01.2013, în opinia apărării, conduita reproşată inculpatului O. nu există, astfel că nu există nici o schimbare în realitatea obiectivă prin activitatea inculpatului O..

Referitor la momentul decontării avansului de la data de 13.03.2014, de către BB., apărarea a susţinut că ultima intervenţie a inculpatului O., în raporturile contractuale cu această societate, datează din 13.12.2012 (deci cu mult timp înaintea acestui moment), odată cu depunerea cererii de aprobare a subcontractării către S.C. Y..

Or, cererea de aprobare a subcontractării înaintată de CC. Inginerului şi Beneficiarului, în baza contractului x din 06.12.2013, nu a avut ca urmare aprobarea numirii S.C. Y. ca şi subcontractor, acest contract, prin el însuşi, neavând aptitudinea concretă de a fundamenta o astfel de aprobare.

Aprobarea a fost acordată pe baza răspunsurilor, adreselor şi documentelor ulterioare, întocmite de către reprezentanţii I. S.R.L. şi ai societăţii S.C. Y., fără nicio intervenţie obiectivă şi fară cunoştinţa inculpatului O., respectiv a societăţii CC..

Aşadar, raportat la aceste argumente, apărarea a conchis că, nici la acest moment, activitatea inculpatului O. nu a produs nicio schimbare în realitatea obiectivă.

Cu privire la cea de-a doua critică, apărarea a invocat necompetenţa funcţională a procurorului, apreciind că urmărirea penală efectuată în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. este lovită de nulitate, fiind incidente dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât procurorul nu putea exercita funcţia de urmărire/supraveghere a urmăririi penale.

S-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 92/2018, potrivit cu care "pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 10 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui concurs organizat de comisia constituită în acest scop". Direcţia Naţională Anticorupţie se încadrează cu procurori numiţi prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii, cu avizul secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii - în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii, aprobat potrivit legii.

Pe cale de consecinţă, efectuarea de către procuror a actelor de procedură trebuie realizată de către un procuror apt să exercite reprezentarea parchetului specializat, deci un procuror competent din punct de vedere funcţional, în speţă, de către un procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care să îndeplinească condiţiile de numire în cadrul acestei direcţii, potrivit gradului de specializare avut în vedere pentru aceasta.

În situaţia în care urmărirea penală este efectuată de către un procuror care nu are specializarea necesară pentru reprezentarea Ministerului Public în cauzele aflate în curs de instrumentare, competenţa materială şi funcţională a acestuia este grav viciată. Concluzia se impune întrucât scopul instituirii acestei condiţii privind experienţa profesională calificată a fost edictat din raţiuni ce ţin de garanţia şi calitatea înfăptuirii actului de justiţie, acolo unde legea reclamă competenţe profesionale deosebite, cu precădere în cadrul structurilor specializate.

În consecinţă, raportat la aceste argumente, precum şi la dispoziţiile legale menţionate, având în vedere că reprezentarea Ministerului Public în cadrul prezentei proceduri judiciare s-a realizat, în faza de urmărire penală, de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie care nu deţineau calitatea cerută de lege, contrar prevederilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, apărarea a solicitat admiterea apelului declarat împotriva încheierii din data de 25.05.2020, în primul rând pentru acest aspect, precum şi pronunţarea unei noi încheieri, prin care să se constate necompetenţa funcţională a procurorului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 56 alin. (3) lit. d) C. proc. pen., cu consecinţa constatării nulităţii absolute a tuturor actelor efectuate în cadrul urmării penale, în raport de prevederile art. 281 C. proc. pen.

Un argument suplimentar îl constituie, în opinia apărării, incompatibilitatea procurorului, care decurge, în mod direct, din necompetenţa funcţională a acestuia, fiind alterate mijloacele de probă administrate.

F. Apelantul inculpat L. a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, respectiv pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., cu consecinţa ridicării sechestrului asigurător dispus prin ordonanţa nr. 23/P/2014 din 26.06.2015.

În esenţă, apărarea a invocat faptul că, în sarcina inculpatului, s-a reţinut negocierea contractului nr. x din 25.11.2013, a contractului x din 06.12.2013 şi răspunsul la adresa din 29.01.2014, activităţi ce au făcut posibilă folosirea, în etapa de executare CL1, de documente false ori cu conţinut inexact, ce au avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene. Complicitatea s-ar fi efectuat prin activităţile nemijlocite, faţă de autorul inculpat F., date ce reies din unele afirmaţii din cadrul rechizitoriului, fără o exemplificare a relaţiei nemijlocite, directe, cu autorul şi fără a explica în ce anume consta complicitatea, ca nivel de activitate de ajutorare a autorului, fie prin înţelegere anterioară, fie prin activităţi nemijlocite în timpul comiterii infracţiunii.

S-a susţinut, de către parchet, că inculpatul L., ca reprezentat al asocierii I. S.R.L. - CC., a negociat şi încheiat contractul de achiziţie publică nr. x cu partea civilă BB., folosind documente false, puse la dispoziţie de către B. şi D., pentru ca ulterior, în etapa de executare, să folosească documente cu caracter inexact, în vederea subcontractării de către inculpata S.C. Y..

Aceste afirmaţii, însă, nu îşi găsesc corespondent în probele de la dosar, din care nu rezultă existenţa vreunei înţelegeri cu cei doi inculpaţi în faza de achiziţie publică, care este evident că s-a consumat la data de 17.01.2013 (dată la care pretinsul grup infracţional la care se presupune că a aderat ori pe care l-ar fi sprijinit inculpatul L. şi-ar fi îndeplinit rezoluţia infracţională), faptele de fals şi uz de fals fiind consumate odată cu încheierea acestui contract, când s-a consumat şi infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

De la această dată, aşa-zisul grup infracţional nu a mai funcţionat, cei doi inculpaţi, D. şi B., nemaiparticipând în faza de executare a contractului, în acest fel consumându-se şi infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat.

Cea de-a doua complicitate reţinută în sarcina inculpatului L. nu este relevantă în cadrul încadrării juridice, întrucât se reţine comiterea doar a unei singure infracţiuni, ca urmare a dispoziţiilor de schimbare a încadrării juridice cu un singur act material, şi nu cu două acte materiale, pentru a se reţine art. 35 C. pen., în considerarea împrejurării că această faptă nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, contractul nr. x din 25.11.2013 reprezentând un contract de lucrări, şi nu de achiziţie publică, în condiţiile C. civ., încheiat între asocierea I. S.R.L. - CC., reprezentată de F. şi inculpata S.C. Y., reprezentată de inculpatul N., contract care prevedea o cotă de subcontractare de 94,98%, ce a fost majorată prin adresa din 05.12.2013, fără ca beneficiarul BB. să comunice, până la plata avansului către I. S.R.L. din 13.03.2014, vreun refuz al acceptării acestui contract. Mai mult, în vederea achitării avansului, s-a solicitat S.C. Y. prezentarea unei poliţe de asigurare pentru restituirea avansului în valoare de 7.705.590,96 RON, ce reprezenta cuantumul de 10% avans din totalul de 97% subcontractat în cadrul contractului nr. x

Tot în acest context, s-a pretins S.C. Y. prezentarea unei scrisori de garanţie de bună execuţie la aceeaşi valoare, iar I. S.R.L. emiterea unui certificat de plată de către INGINER, pe baza situaţiei de lucrări, cerinţe ce au fost îndeplinite de către S.C. Y. şi, implicit, de către cei doi inculpaţi, N. şi L..

Pretinderea întocmirii acestor documente denotă o acceptare a contractului nr. x de către BB. şi INGINER, a subcontractării la valoarea de 97% din contract, legea permiţând subcontractarea până la 97%. Aşadar, niciunul dintre aceste acte nu are un caracter fals sau nereal şi nu a produs nicio inducere în eroare a beneficiarului parte civilă BB., motiv pentru care, după încheierea contractului escrow prezentat şi acceptat de către partea civilă BB. si INGINER, s-a efectuat plata avansului către I. S.R.L., care a virat suma în contul S.C. Y..

Discuţia referitoare la inserarea, în cadrul adreselor, a contractului ROM/BUT, s-a făcut doar în ideea comunicării acceptului partenerului din asociere, CC., ce era obligatoriu pentru obţinerea subcontractării.

Liderul de asociere a fost I. S.R.L., care era unic îndreptăţit a încheia contracte de subcontractare şi de a reprezenta asocierea în raporturile cu beneficiarul BB.. Or, în acest context, CC. nu era îndreptăţit legal să încheie vreun contract, în numele asocierii, cu oricine, întrucât nu avea capacitate procesuală, aceasta revenind exclusiv liderului asocierii, I. S.R.L..

Acest contract a reprezentat un acord al asocierii I. S.R.L. - CC. cu privire la subcontractarea de către S.C. Y., forma acordului nefiind specificată de lege, astfel că, dacă părţile au inţeles să încheie un contract, acesta nu putea produce efecte decât între cele două părţi.

Contractul de cesiune reprezenta o desocotire între cele două părţi cu privire la lucrările efectuate până la subcontractarea de către CC. şi la remunerarea acesteia, ca urmare a profitului ce se acorda prin proiectare şi lucrări executate de către CC., aspecte care exced acordării şi folosirii fondurilor europene de către BB. şi asocierea I. S.R.L. - CC..

S-a mai arătat că, în cuprinsul Regulamentelor nr. 2988/1995 şi nr. 1083/2006 ale Comunităţii Europene, se fac referiri clare cu privire la solicitantul şi beneficiarul fondurilor europene, care trebuie sa fie eligibil, iar potrivit art. 3 din Instrucţiunile pe 2010, acesta poate fi înlocuit, cu condiţia ca noul beneficiar, la rândul său, să fie eligibil. Astfel, beneficiarul fondurilor europene este BB., documentele în vederea obţinerii fondurilor nerambursabile au fost depuse de aceasta, fondurile europene, reglementate de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, fiind obţinute anterior încheierii contractului de achiziţie publică nr. 12/07.01.2013.

S-a subliniat, de asemenea, că din adresa DLAF-ului, ca organ de verificare al OLAF aparţinând Comunităţii Europene, specializat în depistarea fraudelor de fonduri europene, rezultă, în mod neechivoc, inexistenţa vreunei fraude în înţelesul dispoziţiilor Regulamentelor nr. 2988/1995 şi nr. 1083/2006 ale Comunităţii Europene.

G. Apelantul inculpat N. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în cadrul rejudecării, urmare a pronunţării unei hotărâri de achitare de către instanţa de fond, restituirea cauţiunii şi a recipisei de consemnare nr. x/seria x nr. x/16.09.2016, în valoare de 200.000 RON.

H. Apelanta inculpată I. S.R.L. a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi, în rejudecare:

a) achitarea sa, sub aspectul săvârşirii presupusei infracţiuni prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală);

b) lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile promovate de Ministerul Fondurilor Europene, iar în subsidiar, să se constate că aceasta a rămas fără obiect, întrucât prejudiciul a fost integral recuperat;

c) respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii civile promovate de BB., cu nerespectarea dispoziţiilor art. 19 şi următoarele C. proc. pen.

d) ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra patrimoniului său.

În motivele scrise şi în susţinerea orală a acestora, apărarea a arătat că soluţia de condamnare este contrară probatoriului administrat, care a fost interpretat în mod greşit, fiind în contradicţie cu considerentele hotărârii.

De asemenea, s-a făcut o aplicare greşită a legii, precum şi cu depăşirea limitelor actului de sesizare.

I. Referitor la etapa precontractuală, apărarea a susţinut, în esenţă, următoarele:

Reprezentanţii I. S.R.L. au acţionat, atât cu ocazia negocierii asocierii cu CC., cât şi cu ocazia întocmirii documentaţiei pentru participarea la licitaţie, respectiv a semnării acordului de asociere cu CC., fără vinovăţie, întemeindu-se pe înscrisurile care aveau aparenţa de a emana de la CC. (inclusiv înscrisuri notariale), având intenţia reală de a contracta şi de a executa lucrările care făceau obiectul contractului, şi nici nu au urmărit, nici nu au acceptat să încheie în mod fraudulos contractul de lucrări şi, cu atât mai puţin, să obţină pe nedrept fonduri europene (şi/sau componenta de cofinanţare naţională).

În concret, se impută inculpatului F. că a contrasemnat, în calitate de reprezentant legal al I. S.R.L., documentele depuse, în numele CC., de către inculpaţii B. şi D. şi că, în această manieră, "a acceptat posibilitatea ca documentele să nu corespundă adevărului".

Or, această teză este, în opinia apărării, contradictorie, întrucât conduita normală a unei persoane este de a se întemeia pe realitatea documentelor prezentate (inclusiv, în cauză, documente notariale), iar nu de a prevedea posibilitatea că acestea ar fi false, în lipsa oricărui indiciu (despre care chiar parchetul reţine că inculpatul F., reprezentantul I. S.R.L., nu îl avea, nefiindu-i imputată vreo conivenţă cu presupuşii autori ai falsurilor). Dimpotrivă, parchetul, ca şi prima instanţă, pare a oscila între descrierea unor presupuse culpe în administrare şi o răspundere penală de natură obiectivă, nu pentru fapte proprii, ci pentru faptele altor persoane, ceea ce nu poate fi primit, din perspectiva apărării.

Ca atare, a fost criticată motivarea instanţei de fond care a reţinut, cu privire la acuzaţiile formulate, drept dovedit pe baza probatoriului administrat, faptul că inculpatul F., administratorul I. S.R.L. (şi, prin raportare la conţinutul rechizitoriului şi la dispoziţiile art. 137 C. pen., inclusiv I. SRL) nu a avut nicio legătură cu documentele falsificate, însă a constatat, în mod paradoxal, că acest act material imputat nu poate fi reţinut, cu motivarea că "nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acţiunea imputată inculpatului F. prin rechizitoriu, componentă a infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de folosire, în etapa precontractuală, a documentelor false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D.", în deplină contradicţie cu motivarea, corect expusă în continuare, potrivit căreia "probaţiunea administrată a dovedit că inculpatul F. nu a avut nicio legătură cu depunerea acestor documente în dosarul de licitaţie şi nu a cunoscut caracterul lor fals nici la momentul semnării CL1" şi care ar fi trebuit să conducă la reţinerea lipsei vinovăţiei reprezentantului I. S.R.L. şi, în consecinţă, a acesteia din urmă.

II. Referitor la etapa de execuţie a contractului, apărarea a invocat greşita reţinere a calităţii I. S.R.L. de beneficiar indirect de fonduri europene în executarea contractului de lucrări încheiat cu BB..

2.1. Astfel, prin încheierea din 2.06.2020, prima instanţă a reţinut că "obţinerea fondurilor europene şi a finanţării naţionale corelative de către S.C. AA. şi BB. era condiţionată de încheierea contractelor de achiziţii publice şi de executarea acestora, nefiind acordată de sine stătător. Mai mult, în patrimoniul acestor două societăţi nu rămâneau fondurile de coeziune şi cele provenite din finanţarea naţională, beneficiarii acestor fonduri fiind în concret societăţile cărora li se atribuiau contractele de achiziţii publice în urma licitaţiilor, în concret, W. şi asocierea I. S.R.L. - CC.. Chiar dacă aceste două ultime societăţi apar ca beneficiari indirecţi ai fondurilor europene, în opinia Curţii, dat fiind specificul Programului operaţional POS Mediu, încheierea contractelor de achiziţii publice având ca beneficiari aceste societăţi reprezintă o condiţie indispensabilă pentru acordarea efectivă a finanţării din fonduri europene şi naţionale către S.C. AA. şi respectiv BB., care au avut calitatea de beneficiari intermediari ai acestor fonduri".

Aceste considerente sunt, din perspectiva apărării, eronate, în raport de probatoriul administrat. Astfel, "specificul programului operaţional POS Mediu" se raportează la prevederile Ghidului Solicitantului - Axa Prioritară 1 POS Mediu "Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă uzată", publicat de Ministerul Mediului şi Pădurilor (decembrie 2010), potrivit cu care "Beneficiar - organismul, autoritatea, instituţia sau societatea comercială din sectorul public ori privat, unitatea administrativ-teritorială, organismele prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean, responsabile pentru iniţierea ori iniţierea şi implementarea proiectelor aprobate spre finanţare în cadrul unui program operaţional (vezi O.U.G nr. 64 din 2009, art. 2, alin. (1). În cadrul Axei Prioritare 1, Beneficiarul este Operatorul Regional, care deţine rolul principal în managementul şi implementarea proiectelor aprobate în cadrul POS Mediu. Acesta este responsabil de organizarea licitaţiilor şi contractarea serviciilor şi a lucrărilor, implementarea proiectului conform obiectivelor acestuia, monitorizarea şi raportarea stadiului implementării la AM/OI, stabilirea unui sistem separat de contabilitate a proiectului sau a unui cod contabil separat pentru toate tranzacţiile efectuate pe proiect, asigurarea unei piste corespunzătoare de audit" (Cap. "Definiţii", pag. 5 din Ghid). În conformitate cu structura proiectului finanţat din fonduri europene, calitatea de beneficiar a revenit BB., aceasta fiind, totodată, operatorul regional. În acest sens, contractul de finanţare este "act juridic cu titlu oneros, încheiat între Ministerul Mediului şi Pădurilor prin Direcţia Generală AM POS Mediu, în calitate de Autoritate de Management pentru POS "Mediu" şi Beneficiar, prin care se aprobă spre finanţare un proiect, în cadrul Programului Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013" (id., pag. 5).

Raţionamentul instanţei de fond, în sensul că "în patrimoniul BB. nu rămâneau fondurile de coeziune şi cele provenite din finanţarea naţională" este, astfel, viciat, întrucât scopul acordării finanţării nu era "rămânerea" acesteia "în patrimoniul" beneficiarului, ci intrarea în patrimoniul beneficiarului a unor elemente de activ (respectiv, lucrări de extindere şi modernizare) de natură să realizeze scopul urmărit la acordarea finanţării, respectiv, extinderea şi modernizarea infrastructurii. De asemenea, apărarea a apreciat ca fiind eronată inclusiv concluzia în sensul că beneficiarii acestor fonduri erau în concret societăţile cărora li se atribuiau contractele de achiziţii publice, din moment ce aceste societăţi primeau o contraprestaţie pentru serviciile prestate şi lucrările executate, nicidecum un grant, cu titlu gratuit.

Furnizorul unor lucrări ori servicii nu poate fi "beneficiar" al contractului de lucrări, în speţă, contractul de achiziţie publică încheiat între BB., în calitate de beneficiar şi asocierea I. S.R.L. - CC., în calitate de antreprenor (contractul de lucrări nr. 51/UIP/8 (12b)/7.01.2013, denumit şi "CL1"), întrucât acest contract este unul sinalagmatic, care generează drepturi şi obligaţii reciproce şi interdependente între părţi, obligaţia ficărei părţi avându-şi cauza juridică în obligaţia celeilalte, obligaţiile esenţiale fiind, în concret, pentru antreprenor, executarea lucrărilor, iar pentru beneficiar (SC BB.), plata lucrărilor constând în reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza, STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova. Acest contract de lucrări nu conţine nicio referire la contractul de finanţare dintre BB. şi Ministerul Mediului, nu explicitează condiţiile finanţării nerambursabile obţinute de BB. şi nici nu a fost supus spre aprobare Autorităţii de Management (Ministrul Mediului).

În consecinţă, pretinsa calitate de "beneficiar indirect" a I. S.R.L. nu poate fi reţinută, cu atât mai mult cu cât, din perspectiva acestei societăţi, nu se poate vorbi despre o "finanţare nerambursabilă", ci, dimpotrivă, din chiar conţinutul contractului de lucrări se constată că plăţile sunt contraprestaţie pentru executarea lucrărilor.

Mai mult, beneficiarul, BB., rămâne obligat la plata lucrărilor executate în orice condiţii, indiferent de sursa de finanţare, spre exemplificare, chiar şi în condiţiile în care aceasta din urmă ar fi pierdut accesul la finanţarea nerambursabilă. Nicio prevedere a contractului de lucrări CL1 nu condiţionează încheierea sau executarea acestuia de finanţarea nerambursabilă, pe care nici măcar nu o menţionează.

În ce priveşte calitatea de beneficiar, beneficiar intermediar, beneficiar direct sau indirect, art. 2. alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 defineşte noţiunea de beneficiar ca fiind orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, aşa cum este aceasta definită pentru fiecare program în reglementările europene incidente şi documentele programului respectiv şi care este, fie direct sau indirect, parte în contractul/acordul/decizia/ordinul de finanţare finanţat integral sau parţial din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora ori, după caz, din fonduri provenite de la alţi donatori publici internaţionali, fie persoană fizică sau juridică îndreptăţită să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din instrumentele de finanţare a politicii agricole comune, în conformitate cu prevederile legale naţionale şi/sau comunitare în vigoare.

Natura contractului de lucrări CL1, de contract sinalagmatic, de antrepriză în construcţii, nu poate fi modificată în funcţie de sursa de finanţare accesată de către beneficiarul lucrărilor, iar asocierea I. S.R.L. - CC. este şi rămâne terţ faţă de contractul de finanţare încheiat de BB..

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 18 ind. 1 din Legea nr. 78/2000, subiectul pasiv este reprezentat de autoritatea contractantă (autoritatea de management al fondurilor), care se constituie parte civilă, în calitate de administrator al bugetelor Uniunii Europene, iar subiectul activ este reprezentat de persoana fizică sau juridică beneficiar al finanţării nerambursabile (subvenţie), care, fie prin proiectul de finanţare şi documentele de eligibilitate depuse în etapa precontractuală, fie prin documentele justificative depuse în faza de implementare a proiectului, induce în eroare, cu intenţie, autoritatea de management, în scopul special de a obţine, pe nedrept, finanţarea unui proiect care, în realitate, nu este eligibil la finanţare sau pentru a justifica o cheltuială neeligibilă la finanţare.

În opinia apărării, prin greşita interpretare şi aplicare a legii, prima instanţă a confundat noţiunile de "autoritate de management al fondurilor europene" şi "autoritate contractantă" în cadrul contractului de finanţare încheiat cu BB., calităţi deţinute de către Ministerul Mediului (AM POS MEDIU), cu noţiunea de "autoritate contractantă" în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări, calitate care revenea BB., din poziţia de societate comercială cu capital integral deţinut de unitatea administrativ-teritorială şi care, însă, nu transformă BB. în autoritate de management a fondurilor europene, întrucât în baza contractelor de achiziţie publică de lucrări, aceasta din urmă nu distribuie fonduri nerambursabile (subvenţii), ci achiziţionează lucrări şi servicii.

Potrivit Ghidului Solicitantului POS Mediu, în cadrul Axei Prioritare 1, "beneficiarul este Operatorul Regional", definit ca "societate comercială pe acţiuni cu capital integral al unităţilor administrativ-teritoriale (...) care asigură implementarea proiectelor de investiţii de interes regional specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor de utilităţi publice" şi care "se înfiinţează în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale", niciuna dintre aceste condiţii nefiind îndeplinită de I. S.R.L..

Lipsa calităţii de beneficiar de fonduri europene a societăţii I. S.R.L. este confirmată şi de actele administrative emise de către autoritatea de management, Ministerul Fondurilor Europene - AM POS MEDIU, care a emis procesul-verbal de constatare a creanţei bugetare nr. x din 23.08.2016, prin care s-a stabilit obligaţia de plată a sumei de 7.581.307,23 RON, ca urmare a neregulilor constatate în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, în sarcina beneficiarului BB. .

Or, dacă, astfel cum greşit a reţinut prima instanţă, I. S.R.L. ar fi avut pretinsa calitate de "beneficiar" (direct ori indirect) de fonduri europene, atunci I. S.R.L., iar nu BB. ar fi fost subiectul raporturilor de drept administrativ derulate în vederea recuperării creanţei bugetare.

Mai mult, procesul-verbal de constatare a creanţei bugetare nr. x/23.08.2016 a fost confirmat prin hotărâre judecătorească definitivă, cu autoritate de lucru judecat în cauza penală de faţă, conform art. 52 alin. (3) C. proc. pen. şi Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 102/17.02.2021 (M. Of. nr. 357/7.04.2021), respectiv, în primă instanţă, prin sentinţa nr. 210/28.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, precum şi în recurs, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4929/6.10.2020, prin care instanţa supremă a dispus:

"Respinge recursul declarat de reclamanta BB. împotriva sentinţei nr. 210 din data de 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă". Astfel, calitatea de beneficiar de fonduri europene nerambursabile, în speţă, a fost stabilită cu titlu definitiv prin hotărâre judecătorească cu deplină autoritate de lucru judecat în procesul penal, ca aparţinând numai BB..

Pentru toate argumentele expuse, nefiind întrunită, în opinia apărării, în persoana I. S.R.L., calitatea de beneficiar (direct sau indirect) de fonduri nerambursabile, nu sunt întrunite, în persoana I. S.R.L., cerinţele pentru a deveni subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, întrucât societatea I. S.R.L. nici nu a solicitat şi nici nu a obţinut, direct sau indirect, finanţări nerambursabile de la bugetele Uniunii Europene sau de la bugetele administrate de către aceasta, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

2.2. Cu privire la subcontractarea lucrărilor către S.C. Y., apărarea a susţinut, în esenţă, următoarele argumente:

După semnarea contractului de lucrări cu BB., între asociaţii CC. şi I. S.R.L. au intervenit dificultăţi şi neînţelegeri cu privire la executarea acestuia, pentru soluţionarea cărora s-au purtat negocieri între I. S.R.L. şi reprezentanţii CC., în vederea identificării de soluţii care să permită executarea contractului de lucrări, fiind discutate mai multe variante, precum ieşirea CC. din asociere ori modificarea procentelor asocierii, în sensul preluării majorităţii obligaţiilor de I. S.R.L..

O primă încercare a I. S.R.L. pentru deblocarea situaţiei a constat în încercarea de modificare a contractului de asociere, în sensul preluării obligaţiilor iniţial stabilite în sarcina CC.. Modificarea cotelor de asociere, în sensul în care I. S.R.L. să preia 99% din lucrări, a fost propusă de către CC., iar nu de către I. S.R.L.. Astfel, societatea românească avea nu doar experienţă în domeniul lucrărilor, ci şi expunerea majoră în ipoteza neexecutării contractului, atât din poziţia sa de lider al asocierii, cât şi în condiţiile în care constituise garanţia de buna execuţie, în cuantum de 6.4 milioane RON, fiind, în realitate, singura interesată în executarea lucrărilor.

Modificarea cotelor de participare în asociere era permisă de prevederile clauzei 1.14 din Condiţiile generale ale Contractului, dar sub condiţia acordului Beneficiarului care, în speţă, nu a fost obţinut. În acest sens, un prim demers, realizat în mod transparent, de către I. S.R.L., l-a constituit adresa nr. x/29.08.2013, prin care I. S.R.L. a solicitat Beneficiarului şi Inginerului acordul pentru modificarea contractului de asociere.

Aceste împrejurări sunt probate, potrivit apărării, prin: adresa BB. către Direcţia Generală AM POS MEDIU nr. 6782/UIP/1573/06.09.2013, adresa nr. x/18.09.2013, emisă de Direcţia Generală AM POS MEDIU, prin care unitatea de implementare proiect exprima un acord de principiu, adresa nr. x/4.11.2013, emisă de I. S.R.L. către Beneficiar, prin care se solicitau informaţii, faţă de poziţia AM POS MEDIU, declaraţiile martorilor KKKK. din 4.03.2015 (la urmărire penală) şi YYYY. din 4.03.2015, la acel moment, director al BB., care a precizat:

"Am refuzat această solicitare, cu toate că Autoritatea de Management din Ministerul Mediului acordase un aviz de principiu, susţinând că prin contract oricum sunt răspunzători în mod solidar pentru neexecutare".

Deşi AM POS MEDIU a emis aviz de principiu, această propunere a fost refuzată de facto de către Beneficiar, BB., care a comunicat abia la data de 28.11.2013 că situaţia învederată de I. S.R.L. necesită, în continuare, clarificări, sens în care "ne aflăm în situaţia clarificării aspectelor menţionate de AM POS MEDIU în adresa nr. x/18.09.2013".

Tot Beneficiarul, BB., confruntat cu numeroasele cereri din partea I. S.R.L. privind clarificarea situaţiei juridice a terenurilor necesare proiectului pe care Beneficiarul trebuia să le pună la dispoziţia Antreprenorului şi cunoscând presiunea sub care se afla I. S.R.L., a propus I. S.R.L. atât soluţia subcontractării, cât şi persoana subcontractantului, în speţă, societatea S.C. Y.. Chiar instanţa de fond a reţinut, în mod judicios, în sentinţa apelată că "I. S.R.L. s-a văzut pusă în situaţia de a subcontracta aproape toate lucrările către S.C. Y. S.R.L., conform solicitării reprezentanţilor acestei societăţi, tocmai pentru a evita producerea consecinţelor negative" pentru societate şi, respectiv, pentru Beneficiar.

Întrucât societatea S.C. Y. executa un alt contract în cadrul proiectului finanţat din fonduri europene (CL2) având ca beneficiar BB., reprezentanţii acesteia din urmă au sugerat soluţia subcontractării lucrărilor de către I. S.R.L. către această societate. Aceste aspecte sunt probate, potrivit apărării, cu declaraţiile martorilor L. din 10.02.2017, IIIII. din 8.06.2018, BBBBB. din 30.03.2018 şi CCCCC. din 13.03.2018.

Apărarea a subliniat că subcontractarea lucrărilor era permisă de Condiţiile generale ale Contractului de lucrări încheiat cu BB.. Astfel, conform clauzei 4.4 din Condiţiile generale ale Contractului:

"Antreprenorul nu va subcontracta în totalitate lucrările. Antreprenorul va fi responsabil pentru acţiunile sau erorile Subantreprenorilor, ale agenţilor sau angajaţilor săi, ca şi cum acestea ar fi acţiunile sau erorile Antreprenorului. Cu excepţia altor prevederi ale Condiţiilor Particulare: (a) Antreprenorului nu i se va cere să obţină aprobarea pentru furnizorii de materiale sau pentru subcontractare când Subantreprenorul este numit în Contract; (b) pentru numirea Subantreprenorilor propuşi după semnarea Contractului va fi obţinut consimţământul prealabil al Inginerului; (c) Antreprenorul va transmite Inginerului înştiinţări cu cel puţin 28 de zile înainte de termenele la care Subantreprenorul intenţionează să înceapă lucrările, precum şi datele efective de începere a lucrărilor pe şantier".

Faţă de prevederile exprese ale clauzei 4.4, interdicţia de subcontractare priveşte numai subcontractarea totală, iar nu şi subcontractarea parţială, aceasta din urmă fiind permisă.

Totodată, nu se precizează, în Condiţiile generale de contract, un anumit procent în care subcontractarea parţială să fie permisă, sens în care s-a făcut trimitere la dispoziţiile Directivei 2004/18/EC, ale O.U.G. nr. 34/2006, precum şi la jurisprudenţa obligatorie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, invocate şi în faţa instanţei de fond (apărări pe care, însă, aceasta nu le-a analizat nici măcar în mod sumar), care consacră posibilitatea ofertanţilor de a recurge la subcontractare pentru executarea unui contract, şi aceasta, în principiu, în mod nelimitat - cauza C 406/14, Wojewódzki Sqd Administracyjny w Warszawie - Polonia, hotărâre preliminară: Legalitatea obligaţiei impuse ofertanţilor în proceduri de achiziţii publice de a executa un anumit procent din contract fără subcontractare, potrivit cu care "o autoritate contractantă nu este autorizată să impună, printr-o prevedere în documentaţia de licitaţie a unui contract de lucrări publice, viitorului antreprenor, să presteze prin forţele sale proprii un anumit procent din lucrările care fac obiectul contractului".

Pentru angajarea de către antreprenor a unui subcontractor, în baza clauzei 4.4, era necesară obţinerea acordului prealabil al Inginerului pentru numirea subcontractorului, acesta din urmă fiind, conform contractului, un reprezentant calificat, profesionist, al beneficiarului (consultant al beneficiarului):

"se va considera că Inginerul acţionează în numele Beneficianrui de fiecare dată când îndeplineşte sarcini sau exercită autoritate atribuită sau implicată de contract" (clauza 3.1 din Condiţiile generale).

Aprobarea necesară conform clauzei 4.4 nu viza conţinutul contractului ce ar fi fost încheiat între antreprenorul principal şi subantreprenor (care reprezenta un act juridic intervenit între terţi, conform principiului libertăţii contractuale), ci numirea subantreprenorilor. Nici Inginerul şi, cu atât mai puţin Beneficiarul, nu deveneau părţi la contractul de subantrepriză, nu primeau drepturi şi nu îşi asumau obligaţii derivând din acest contract, ci acordul Inginerului pentru nominalizare viza numai opinia profesionistă a acestuia cu privire la capacitatea subantreprenorului de a executa lucrările. Cu atât mai puţin, avea Beneficiarul vreun interes în "aprobarea contractului" de subantrepriză cu cât, potrivit contractului de lucrări, "Antreprenorul va fi responsabil pentru acţiunile sau erorile subantreprenorilor (...) ca şi cum acestea ar fi ale Antreprenorului".

În lipsa răspunsului Beneficiarului privind modificarea cotelor de participare în asociere între I. S.R.L. şi CC. (răspuns care a fost comunicat abia la data de 28.11.2013, fiind un refuz implicit), la data de 25.11.2013, între I. S.R.L. şi S.C. Y. s-a încheiat contractul de lucrări nr. x/15.11.2013, prin care I. S.R.L., în calitate de lider al asocierii, a subcontractat lucrări în valoare de 59.165.106 RON (fără TVA) către S.C. Y..

Conform art. 12.1 din Contractul nr. x/25.11.2013, existau o serie de condiţii suspensive cumulative pentru intrarea în vigoare a acestuia, şi anume: a) obţinerea aprobării privind subcontractarea de la Beneficiarul final; b) obţinerea acordului asociatului CC. (în cazul menţinerii actualului acord de asociere) şi c) rezilierea contractului de proiectare existent, încheiat cu S.C. FFFFF. S.R.L. (în măsura în care, conform art. 4 şi anexei la contract, proiectarea urma a fi preluată de către Y. SRL).

Aceste condiţii suspensive erau cât se poate de legitime, date fiind, pe de o parte, prevederile art. 4.4 din Condiţiile generale ale Contractului încheiat cu BB., iar pe de altă parte, incertitudinea privind asocierea cu CC., în condiţiile lipsei răspunsului BB., respectiv, potenţialul litigios dintre I. S.R.L. şi CC.. Este la fel de evident, potrivit apărării, raportat la condiţionalitatea prevăzută de art. 12.1. din acest contract, respectiv, "obţinerea aprobării privind subcontractarea de la Beneficiarul final", interpretată conform principiului salvgardării contractului şi producerii de efecte juridice, că intrarea în vigoare urma a se face şi în limitele aprobării subcontractării de către Beneficiarul BB..

Modalitatea în care s-au purtat discuţiile ori negocierile între S.C. Y. şi CC., contractele care au fost încheiate succesiv între cele două societăţi, comunicările directe dintre acestea şi Beneficiar nu pot fi imputate în nicio situaţie I. S.R.L., în condiţiile în care aceasta nu a participat în niciun fel la negocierile ori discuţiile dintre S.C. Y. şi CC.. Nici chiar în actul de sesizare nu se reţine vreo acţiune proprie a I. S.R.L., în ceea ce priveşte derularea raporturilor dintre S.C. Y. şi CC..

Ca urmare a negocierilor purtate între CC. şi S.C. Y., s-a încheiat, la data de 6.12.2013, contractul denumit de subcontractare dintre CC. şi S.C. Y., identificat drept "x", prin care CC. subcontracta un procent de 49% din CL1, respectiv, lucrări în valoare de 31.008.000 RON (fără TVA).

Acest contract probează, în opinia apărării, că a fost îndeplinită condiţia obţinerii acordului CC. pentru subcontractare (în limita procentului deţinut de aceasta în asociere, căci, spre deosebire de I. S.R.L., care era leaderul asocierii şi o putea angaja, CC. nu se putea raporta decât la procentul propriu de participare).

Contractul "x", prin care CC. subcontracta un procent de 49% din lucrări, respectiv lucrări în valoare de 31.008.000 RON (fără TVA) reprezintă un act confirmativ al contractului nr. x, prin care asociatul care nu avea calitatea de leader (CC.) îşi dă acordul pentru subcontractare cu privire la partea sa din asociere şi produce efecte numai cu privire la procentul de 49% din lucrări care, în cadrul asocierii, ar fi revenit CC..

Ca atare, nu există, în opinia apărării, nicio contradicţie între Contractul denumit de subcontractare dintre CC. şi S.C. Y., identificat drept "x", prin care CC. subcontracta un procent de 49% din lucrări, în valoare de 31.008.000 RON (fără TVA), prezentat Beneficiarului şi Inginerului, şi obiectul Contractului nr. x/25.11.2013, ci există suprapunere între lucrările care fac obiectul celor două contracte, astfel încât, independent de forma înscrisului prezentat, nu se poate pune, în mod obiectiv, problema inducerii în eroare a Beneficiarului/Inginerului cu privire la procentul de subcontractare şi lucrările executate în subcontractare. Interpretând corect succesiunea actelor juridice, astfel încât acestea să producă efecte, se observă că CC. a fost de acord cu subcontractarea în procent de 49% (procent aprobat de Inginer şi Beneficiar) a lucrărilor, fiind în continuare supusă condiţiei suspensive prevăzute în Contractul nr. x/25.11.2013 subcontractarea oricăror alte lucrări depăşind acest procent, obiect al contractului CL1.

La data de 6.12.2013, după obţinerea acordului CC. prin semnarea contractului x, prin adresa nr. x, I. S.R.L. a solicitat BB. aprobarea subcontractării către S.C. Y., în procent de 94,98%, solicitare care a fost retrasă la data de 11.12.2013, întrucât, în cadrul unei şedinţe de proiect, I. S.R.L. a luat la cunoştinţă despre refuzul beneficiarului, BB. şi îngrijorările acestuia, în condiţiile în care S.C. Y. încă nu începuse execuţia contractului CL2, semnat (de aceată dată, în calitate de antreprenor) tot cu BB.:

"au existat discuţii cu managerul de contract, JJJJJ., dar şi cu directorul general, YYYY. (...) şi cu Inginerul, respectiv, NNNNN. şi s-a considerat că acest procent este prea mare în raport de complexitatea contractului şi faptul că firma Y. mai avea un contract de lucrări semnat cu BB. (CL2), contract în care nu începuse încă execuţia propriu-zisă (...) nu exista un impediment contractual care să împiedice subcontractarea unui asemenea procent" (declaraţia martorului KKKK. din cursul urmăririi penale, din 4.03.2015), respectiv, "pe solicitarea primită (...) directorul general YYYY. a cerut să purtăm o discuţie, aplicând o rezoluţie rog discuţie (...) mi-a comunicat că nu are nimic împotriva unei subcontractări, dar, având în vedere evoluţia contractului CL2, la care subcontractantul propus la CL1 avea calitatea de Antreprenor, a considerat că procentul este mult prea mare şi că nu este de acord decât cu un procent sub 50% în acel moment" (id., 4.05.2018, în faţa primei instanţe); "am purtat discuţii cu UIP şi soluţia a fost de respingere" (declaraţia martorului YYYY., din 4.03.2015).

În atare condiţii, apărarea a apreciat că este pe deplin probat faptul că atât BB., cât şi Inginerul, au fost în deplină cunoştinţă de cauză despre intenţia I. S.R.L. şi S.C. Y. de a subcontracta, eventual, un procent de 94,98%, sub rezerva obţinerii (în viitor) a acordului beneficiarului, ceea ce era permis de contractul de lucrări.

În sprijinul motivelor de apel s-a făcut trimitere la declaraţiile martorului IIIII., date în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, considerându-se că nici nu s-a dorit şi nici nu s-a urmărit subcontractarea într-un procent de 94,98%, respectiv de 97%, fără acordul Beneficiarului, ci s-a dorit tocmai obţinerea acestui acord, pe măsură ce avansa executarea lucrărilor.

Împrejurarea că, ulterior comunicării dezacordului beneficiarului, I. S.R.L. a înţeles să nu insiste în solicitarea de aprobare a subcontractării în procent de 94,98%, ci să retragă această solicitare, nu poate fi considerată a avea, în nicio situaţie, valenţe infracţionale.

Potrivit apărării, aceasta este, dimpotrivă, o decizie justificată, care ţinea cont de argumentele beneficiarului şi evita o nouă situaţie de blocaj, de natura celei asociate modificării cotelor de participare în asociere. Subcontractarea, chiar şi în procent de 94,98%, era în sine legală, iar acordul beneficiarului nu putea fi refuzat în mod discreţionar, raportat la cadrul legal, dar, în această manieră, s-a evitat, susţine apărarea, un litigiu care ar fi riscat să împiedice în continuare executarea lucrărilor.

După retragerea, de către I. S.R.L., a solicitării de aprobare a subcontractării în procent de 94,98%, la data de 11.12.2013, toate demersurile pentru aprobarea subcontractorului S.C. Y. au fost derulate de către această din urmă societate, fără nicio implicare a I. S.R.L..

Astfel, din probatoriul administrat rezultă, în opinia apărării, că demersurile pentru aprobarea nominalizării subcontractorului S.C. Y. au fost făcute de reprezentanţii acesteia, în condiţiile în care adresa de solicitare nu este redactată în forma impusă de formularistica aferentă contractului de lucrări (FIDIC) utilizată pentru corespondenţa cu beneficiarul BB., emanând de la I. S.R.L.. Ca atare, probatoriul nu susţine concluzia judecătorului fondului că adresa de solicitare ar fi fost "înaintată de I. SRL", adresa nr. x/13.12.2013 (înregistrată la UIP sub nr. x/18.12.2013) pentru aprobarea nominalizării subcontractorului S.C. Y. fiind trimisă de CC..

Mai mult, din probatoriul administrat rezultă, în opinia apărării, că reprezentanţii BB. au verificat dosarul de subcontractare şi, în condiţiile în care conţinutul acestuia nu era reglementat de contractul de lucrări, au decis că este suficientă depunerea x, deşi aveau cunoştinţă de existenţa contractului nr. x/25.11.2013. Din această perspectivă, s-a făcut trimitere la declaraţia martorului NNNNN. (Inginerul) din etapa de urmărire penală:

"am solicitat lămuriri şi mie, personal, mi s-a arătat de dl. L., contractul semnat între CC. şi S.C. Y.. Nu am cercetat în amănunt contractul, fiind interesat doar de existenţa lui, cu numărul menţionat în draftul poliţei de asigurare. Fac precizarea că dl. L. este persoana care mi-a adus toate documentele, inclusiv dosarul de subcontractare".

Astfel, concluzionează apărarea, la data de 13.12.2013, CC., iar nu I. S.R.L., a solicitat, în baza clauzei 4.4 din contractul de lucrări (FIDIC) nominalizarea subcontractorului S.C. Y., cu un procent de 49%, iar nu aprobarea contractului de subantrepriză încheiat de CC. cu S.C. Y..

Ca răspuns la solicitarea CC., prin adresa nr. x/13.12.2013, Inginerul a emis adresa nr. x/23.12.2013, prin care a solicitat o completare a documentaţiei depuse de S.C. Y., ataşată adresei CC. cu: declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute de art. 180 şi 181 din O.U.G. nr. 34/2006; documente din care să rezulte clar care sunt obligaţiile subantreprenorului, ce activităţi va desfăşura acesta şi care este procentul din total care îi este atribuit.

Prin adresa nr. x/08.01.2014, I. S.R.L., în numele asocierii I. S.R.L. - CC., a înaintat documentele solicitate de Inginer, respectiv: declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, care indica un procent de 49%, fiind semnată de reprezentanţii I. S.R.L. şi S.C. Y.; declaraţia privind eligibilitatea (semnată de reprezentaţii Y. SRL) şi declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute de art. 180 şi 181 din O.U.G. nr. 34/2006 (semnată de reprezentanţii Y. SRL).

Privitor la declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, care indica un procent de 49%, semnată şi de reprezentantul I. S.R.L., inculpatul F., la data de 11.12.2013, I. S.R.L. retrăsese cererea de aprobare a subcontractării în procent de 94,98%, după comunicarea refuzului beneficiarului, în cadrul unei şedinţe de proiect şi opţiunii de aprobare în procent de numai 49%, apreciat de către beneficiar ca acceptabil la acest moment (şi sub rezerva că ar fi putut fi revizuit în viitor). Procentul de 49% este cel comunicat de beneficiar drept acceptabil şi în concordanţă cu cererea CC. şi reprezenta parte din procentul prevăzut în contractul nr. x/2013, respectiv acea parte pentru care existau premisele îndeplinirii condiţiei suspensive a obţinerii aprobării beneficiarului la acel moment.

Aprobarea subcontractării în limita procentului de 49% nici nu a anulat şi nici nu a invalidat contractul nr. x/25.11.2013 şi nici nu se putea, din punct de vedere juridic, să aibă un asemenea efect, ci, dimpotrivă, contractul nr. x a rămas valabil şi a produs efecte în limitele procentului de subcontractare de 49%, cu privire la care se îndeplinise condiţia suspensivă a obţinerii acordului beneficiarului BB. (fără ca acest lucru să excludă posibilitatea îndeplinirii, în viitor, a condiţiei suspensive şi cu privire la diferenţa de peste 49%).

Beneficiarul nu a fost la niciun moment indus în eroare, pe de o parte, întrucât, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, contractul nr. x/25.11.2013 îi fusese adus la cunoştinţă, Beneficiarul având reprezentarea intenţiei părţilor de a solicita, în viitor, creşterea procentului de subcontractare, iar pe de altă parte, deoarece, astfel cum se reţine chiar în rechizitoriu, în răspuns la solicitarea Inginerului, prin adresa nr. x/23.12.2013, de a prezenta documente din care să rezulte clar care sunt obligaţiile subantreprenorului, ce activităţi va desfăşura acesta şi care este procentul total care îi este atribuit, a fost prezentată "declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora", "făcându-se menţiune în cuprinsul acestuia că a fost subcontractat un procent de 49% din întregul contract" .

Astfel, nu se poate reţine că declaraţia invocată ar fi una "inexactă", cât timp condiţia suspensivă a obţinerii acordului Beneficiarului pentru un procent mai mare nu era îndeplinită, iar clauza din Contractul nr. x/25.11.2013 privind procentul de subcontractare putea produce efecte numai în limitele acestei aprobări. Solicitarea acordului Beneficiarului pentru majorarea procentului de subcontractare putea fi formulată oricând pe durata contractului de lucrări, cu respectarea unui termen de 28 de zile prealabile începerii executării unor eventuale lucrări suplimentare procentului aprobat de 49%.

Declaraţia în discuţie nu putea fi una "inexactă" raportat la prevederile Contractului nr. x/2013, deoarece a fost dată în conformitate cu cererea formulată de CC. şi acceptată de I. S.R.L.. Această declaraţie era în concordanţă cu prevederile contractului nr. x, având în vedere că exista posibilitatea de a se obţine, în viitor, acordul beneficiarului BB. pentru majorarea procentului de subcontractare peste pragul de 49%, iar contractul în discuţie era supus tocmai condiţiei suspensive a obţinerii acestui acord.

Or, apărarea a susţinut că acordul în discuţie a fost şi obţinut, căci "la data de 13.01.2014, prin adresa nr. x, Inginerul şi-a exprimat consimţământul privind numirea subantreprenorului S.C. Y.. Prin adresa nr. x/16.01.2014, Beneficiarul final informează Inginerul că nu are obiecţiuni cu privire la aprobarea subcontractantului. În consecinţă, prin adresa nr. x/29.01.2014, se emite instrucţiunea Inginerului prin care Antreprenorul va realiza cât mai urgent numirea companiei S.C. Y. ca subcontractor nominalizat în cadrul CL1" . Aceleaşi aspecte au fost reţinute şi de instanţa de fond:

"la data de 16.01.2014, prin adresa nr. x/16.01.2014, BB. a informat Inginerul că nu are obiecţiuni cu privire la aprobarea acestui subcontractant şi că este necesară emiterea instrucţiunii Inginerului de aprobare a subcontractorului nominalizat". S-a învederat că, după cum rezultă din toate probele administrate şi din chiar concluzia instanţei de fond, aprobarea viza persoana subcontractorului, iar nu contractul de subantrepriză, aşa cum, eronat, a reţinut instanţa de fond. Nici Inginerul şi nici BB. nu au "aprobat" vreodată contractul ROM/BUT/01 din 6.12.2013, încheiat între S.C. Y. şi CC., ci şi-au exprimat consimţământul cu privire la propunerea de numire a S.C. Y. ca subcontractant, având în vedere un procent de 49%.

Probatoriul administrat contrazice, astfel, motivarea instanţei de fond, în sensul că "existenţa şi executarea acestui contract (x) au fost ascunse în mod indiscutabil faţă de BB., nefiind prezentat vreodată, iar în faţa S.C. LLL. S.A. acest contract a fost prezentat în mod fraudulos" . Aprobarea subcontractării în limita procentului de 49% nu a invalidat contractul nr. x/25.11.2013 şi nici nu se putea, din punct de vedere juridic, să aibă un asemenea efect, ci, dimpotrivă, contractul nr. x a rămas valabil şi a produs efecte în limitele procentului de subcontractare de 49%, cu privire la care se îndeplinise condiţia suspensivă a obţinerii acordului Beneficiarului BB. (fără ca acest lucru să excludă posibilitatea îndeplinirii, în viitor, a condiţiei suspensive şi cu privire la diferenţa de peste 49%).

Acesta fiind cadrul derulării raporturilor dintre părţile implicate, problema inducerii în eroare a beneficiarului s-ar fi putut pune, eventual, numai în situaţia în care I. S.R.L. ar fi prezentat, în mod contrar realităţii, că subcontractorul aprobat, S.C. Y., ar fi executat numai 49% din lucrări, dar, în realitate, acesta să fi executat 94,98%, respectiv, dacă S.C. Y. ar fi executat mai mult de 49% din lucrări, în calitate de subcontractor, fără să fi fost obţinut acordul Beneficiarului, iar nu în considerarea intenţiei părţilor de a subcontracta, în viitor, un procent mai mare, întotdeauna însă sub condiţia suspensivă a obţinerii acestui acord.

A susţinut apărarea că numai într-o atare situaţie teoretică se poate pune problema unei acţiuni de inducere în eroare, dar ipoteza prezentată este străină speţei, întrucât, în cauză, până la rezilierea contractului de lucrări încheiat cu BB., intervenită în anul 2015, lucrările executate nu au realizat procentul maxim de 49% din valoarea contractului, aprobat pentru subcontractare, ci lucrările executate sunt în cuantum de 12.596.484,82 RON, din care contravaloarea lucrărilor executate de S.C. Y. a fost de 8.123.000 RON, aspect probat de I. S.R.L. prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul tehnic judiciar dr. ing. QQQQQQQQQQ., pe care instanţa de fond nu 1-a analizat.

Chiar în evaluarea inginerului, valoarea lucrărilor executate de antreprenor, I. S.R.L., direct sau în subcontractare, este inferioară procentului de 49%, Inginerul recunoscând (cu rea-credinţă, în opinia I. S.R.L., prin adresa nr. x/22.10.2015) numai lucrări în valoare de 1.365,157,88 RON (fără TVA). Astfel, în nicio situaţie, nu se poate pune problema inducerii în eroare a autorităţii contractante cu privire la procentul de lucrări executat în subcontractare, care a fost inferior celui aprobat.

Nici modalitatea de decontare şi efectuare a plăţilor dintre I. S.R.L. şi S.C. Y., inclusiv a avansului plătit de BB., nu are valenţe ilicite, întrucât nu exista nicio condiţie cu privire la modalitatea de decontare între asociere, prin liderul său, I. S.R.L., şi subcontractorii proprii, astfel încât I. S.R.L. era liberă să stabilească, prin negociere cu aceştia, modalitatea de plată.

În sine, teza potrivit căreia un contract de subcontractare, cum este contractul nr. x/25.11.2013, în baza căruia se fac plăţi, care este înregistrat în contabilitatea I. S.R.L., dar şi a S.C. Y., care este, aşadar, disponibil în mod transparent oricărei autorităţi competente, cu atribuţii de control, ar putea fi un contract "ascuns", este contrafactuală şi lipsită de fundament juridic.

Aceeaşi este situaţia şi cu privire la actul adiţional la contractul nr. x/25.11.2013, din 5.03.2014, intervenit între I. S.R.L. şi S.C. Y., prin care se majora procentul de subcontractare sub aceeaşi condiţie suspensivă a obţinerii acordului BB.. Condiţiile suspensive erau justificate, întrucât exista posibilitatea ca, în timp, S.C. Y. să finalizeze lucrările la CL2 şi, pe cale de consecinţă, să fie în măsură să înlăture obiecţiunile Beneficiarului pentru a prelua în subcontractare un procent mai mare de lucrări din CL1, fără a se putea pune problema vreunei induceri în eroare a beneficiarului, atâta vreme cât subcontractantul nu realizase nici procentul aprobat de 49% din lucrări.

Or, în mod netemeinic, apreciază apărarea, prima instanţă şi-a fundamentat soluţia de condamnare pe prezumţia că simpla intenţie a I. S.R.L. de a solicita, în viitor, acordul beneficiarului BB. pentru majorarea procentului de subcontractare, pe baza înţelegerii cu subcontractorul S.C. Y. de a formula, în viitor, o asemenea solicitare, concretizată în condiţiile suspensive exprese din Contractul nr. x/2013, ar fi ilicită.

Ca atare, susţine apărarea, nu se poate imputa I. S.R.L. niciun fel de potenţială neconformitate în ceea ce priveşte subcontractarea intervenită către S.C. Y., dar, chiar în măsura în care s-ar trece peste argumentele prezentate şi s-ar reţine, în speţă, asemenea neconformităţi, ele nu pot avea valenţe infracţionale, ci pot, cel mult, fi calificate drept încălcări de natură civilă a unor clauze contractuale.

În nicio situaţie nu se poate reţine reaua-credinţă a I. S.R.L. în ceea ce priveşte operaţiunea de subcontractare, ci societatea a acţionat cu bună-credinţă, în scopul salvgardării contractului de lucrări, a executării acestuia conform obligaţiilor asumate.

De asemenea, nu se poate reţine nici caracterul incorect sau inexact al declaraţiei privind procentul de lucrări subcontractate, câtă vreme probatoriul administrat exclude orice intenţie a I. S.R.L. de a executa în subcontractare vreun procent din lucrări mai mare decât cel aprobat în prealabil de către beneficiarul BB., prin Inginer, fără a solicita acordul acestuia. De asemenea, I. S.R.L. a respectat întocmai cele declarate beneficiarului BB., procentul aprobat de 49% nefiind la vreun moment depăşit, astfel încât nu se poate reţine furnizarea de informaţii incorecte sau incomplete acesteia.

În consecinţă, susţine apărarea, în cauză nu se poate reţine nici existenţa actelor materiale de inducere în eroare şi, cu atât mai puţin, vinovăţia în forma intenţiei, ca element constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000.

2.3. Cu privire la plata avansului, apărarea a invocat, în esenţă, următoarele:

În ce priveşte plata avansului în temeiul Contractului de lucrări nr. x/7.01.2013, în conformitate cu art. 14.2 din Condiţiile generale de Contract, parte integrantă din Contractul de lucrări nr. x/7.01.2013:

- "Beneficiarul va efectua o plată în avans, sub forma unui împrumut fără dobândă, în vederea mobilizării şi proiectării, după ce Antreprenorul va prezenta o garanţie în conformitate cu prevederile acestei sub-clauze. Valoarea totală a plăţii în avans, numărul şi datele achitării tranşelor (dacă sunt mai multe decât una), monezile şi proporţiile din Valoarea Contractului vor fi cele din Anexa la Ofertă. Această Sub-Clauză nu va avea aplicabilitate în cazul în care garanţia nu este prezentată Beneficiarului, sau cuantumul avansului nu este specificat în Anexa la ofertă.

- Inginerul va emite un Certificat Interimar de Plată pentru prima tranşă a Avansului după primirea unei situaţii de Lucrări (potrivit prevederilor Sub-Clauzei 14.3 [Prezentarea Situaţiilor Interimare de Lucrări]) şi după ce Beneficiarului i se vor prezenta: (i) Garanţia de Bună Execuţie potrivit prevederilor Sub-Clauzei 4.2 [Garanţia de Bună Execuţie] şi (ii) o garanţie de valoarea şi în moneda stabilite pentru plata în avans. Această garanţie va fi emisă de către o entitate şi dintr-o ţară (sau altă jurisdicţie) probată de către Beneficiar, şi va avea formatul anexat Condiţiilor Particulare sau alt format aprobat de către Beneficiar. Garanţia prezentată de către Antreprenor va fi valabilă şi va rămâne în vigoare până la data rambursării avansului şi valoarea acesteia poate fi redusă progresiv cu sumele rambursate de către Antreprenor, incluse în Certificatele de Plată. Dacă plata în avans nu a fost rambursată cu 28 de zile înainte de data expirării garanţiei, Antreprenorul va prelungi valabilitatea garanţiei până la rambursarea plăţii în avans. Plata în avans va fi rambursată prin deduceri procentuale din Certificatele de Plată (...) dacă plata în avans nu a fost rambursată înainte de emiterea Certificatului de Preluare, sau înainte de reziliere (...) (după caz), totalul diferenţei mase se va plăti imediat de către Antreprenor Beneficiarului".

Potrivit contractului de lucrări încheiat cu BB. (clauza 14.2 din Condiţiile generale de Contract), plata avansului era o operaţiune de tip acreditiv documentar (plată contra documente), de strictă interpretare şi aplicare, fiind necesară şi suficientă, în acest scop, prezentarea următoarelor înscrisuri:

- garanţia pentru restituirea avansului, reprezentată, în cauză, de Scrisoarea de garanţie pentru plata avansului emisă de LLL. S.A. în data de 11.02.2014 (garanţie autonomă, independentă de contractul de asigurare);

- garanţia de bună execuţie, reprezentată, în cauză, de poliţa emisă de către EE., constituită de I. S.R.L., care a depus la asigurător suma de 6,4 milioane RON;

- Certificatul Interimar de Plată de către Inginer, pe baza unei situaţii de lucrări, care, în cauză, a fost emis.

Aceste prevederi ale contractului de lucrări sunt imperative, atât în ceea ce priveşte obligaţia beneficiarului de a achita avansul, cât şi în ceea ce priveşte condiţiile care trebuie îndeplinite pentru plata acestui avans, în concret: prezentarea unei garanţii pentru restituirea avansului, reprezentată, în cauză, de Scrisoarea de Garanţie pentru plata avansului emisă de LLL. S.A. la 11.02.2014; prezentarea garanţiei de bună execuţie, în cauză, emisă de către EE., constituită de I. S.R.L., care a depus la asigurător suma de 6,4 milioane RON; emiterea Certificatului Interimar de Plată de către Inginer, pe baza unei situaţii de lucrări.

Deşi cu privire la niciunul dintre aceste documente, respectiv scrisoarea de garanţie pentru plata avansului, emisă de LLL. S.A. la 11.02.2014, garanţia de bună execuţie, în cauză, emisă de către EE. şi Certificatul de Plată emis de către Inginer, în rechizitoriu nu se formulează niciun fel de acuzaţii în sensul că acestea ar fi false ori inexacte, instanţa de fond, cu depăşirea limitelor sesizării, respectiv ale art. 371 C. proc. pen., care stabilesc obiectul şi limitele judecăţii, a extins acuzaţiile din actul de sesizare, pentru a include în conţinutul actelor materiale imputate, prezumat a fi comise în etapa de implementare a contractului de lucrări, şi contractul de asigurare şi poliţa emise de asigurătorul LLL. S.A., respectiv contractul de cont escrow nr. CTE 12886 încheiat cu FF. S.A.. Or, în actul de sesizare, fapta imputată este descrisă drept "inc. I. S.R.L. şi Y. S.R.L., în numele şi în interesul cărora inculpaţii persoane fizice au omis să furnizeze date reale şi prin aceasta au obţinut decontarea avansului în cadrul CL1 (...) răspund penal, vinovăţia acestora fiind identică cu cea a persoanelor fizice", în condiţiile în care, în ce priveşte persoana fizică - administrator al I. S.R.L. la acel moment, inculpatul F., pentru care a fost atrasă răspunderea penală a I. S.R.L., omisiunea imputată constă în aceea că "a omis sa furnizeze datele reale privind procentul subcontractării lucrărilor atribuite în modalitatea descrisă mai sus, către S.C. Y., având ca rezultat obţinerea pe nedrept a avansului în cuantum de 7.705.590,96 RON" .

Astfel, în actul de sesizare au fost reţinute în sarcina I. S.R.L. ca având caracter inexact, în sensul dispoziţiilor art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, numai trei documente, respectiv: declaraţia inculpatului F. privind procentul subcontractării; contractul ROM/BUT/SB/SUB.01 din 6.12.2013; adresa nr. x/3.02.2014, semnată de către DDDDD., acte despre care s-a reţinut în acuzare că ar prezenta trunchiat şi denaturat voinţa părţilor semnatare care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de acordare a avansului. Conform rechizitoriului, caracterul inexact al celor trei documente în discuţie ar fi dovedit de Contractul nr. x/25.11.2013 şi Contractul de cesiune din 5.12.2013 (acesta din urmă, dintre CC. şi Y.), care exprimă voinţa reală a părţilor.

Pe baza probatoriului administrat, instanţa de fond a constatat caracterul corect al contractului ROM/BUT/SB/SUB.01 din 6.12.2013, însă, în considerentele sentinţei apelate, cu încălcarea dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., potrivit cu care "judecata se mărgineşte la faptele (...) arătate în actul de sesizare", precum şi a Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 102/2020, potrivit cu care "obiectul judecăţii se raportează la fapta şi persoana arătate în cuprinsul actului de sesizare a instanţei - rechizitoriu (...), iar învestirea instanţei de judecată şi stabilirea limitelor acestei învestiri sunt făcute de judecătorul de cameră preliminară, prin încheierea de începere a judecăţii", a reţinut existenţa mai multor documente cu pretins caracter inexact decât cele care făceau obiectul învestirii instanţei prin actul de sesizare, care nu au făcut obiectul urmăririi penale, al dispoziţiei de trimitere în judecată din rechizitoriu şi, în consecinţă, nici al dispoziţiei privind începerea judecăţii, în fapt, instanţa de fond realizând, cu încălcarea normelor de procedură imperative, o veritabilă extindere a acţiunii penale direct în etapa de judecată pe fond, cu referire, în concret, la următoarele înscrisuri: contract de asigurare, poliţă de asigurare, contract de cont escrow, act adiţional nr. x la CL1.

Mai mult, apărarea a susţinut că I. S.R.L. a luat cunoştinţă despre acuzaţie, astfel cum a fost extinsă în mod nelegal de judecătorul fondului, direct din considerentele sentinţei apelate, fără a fi fost puse vreodată cel puţin în discuţia părţilor, cu încălcarea flagrantă a oricărui drept la informare sau apărare şi a procesului echitabil, în sensul art. 6 par. 1 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Cu încălcarea legii procedurale, judecătorul fondului ar fi reţinut, în considerentele sentinţei apelate, că inculpatul F., administratorul I. S.R.L., "a semnat declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, document inexact în cuprinsul căruia se menţionează la rubrica privind procentul din valoarea totală a contractului ca fiind 49%, în loc de 95,2% cât se convenise prin contractul nr. x/25.11.2013, declaraţia fiind folosită prin înaintarea sa, la data de 8.01.2014, către BB. şi Inginerul RRR. şi stând la baza aprobării de către BB. a subcontractării către inculpata S.C. Y., urmată de încheierea, de către S.C. Y., în calitate de contractant, la data de 10.02.2014, a contractului de asigurare x cu asigurătorul LLL. (asiguratul fiind asocierea I. S.R.L. - CC.), beneficiarul fiind S.C. BB.), având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON, condiţie indispensabilă plăţii avansului, poliţa de asigurare fiind, la rândul ei, un document inexact înaintat la data de 14.02.2014 atât beneficiarului BB., cât şi Inginerului". În particular, s-a subliniat că instanţa de fond, cu interpretarea greşită a contractului de lucrări, a reţinut, în motivarea soluţiei de condamnare, caracterul de "document inexact" al poliţei de asigurare încheiate, în calitate de contractor, de către S.C. Y., cu LLL. S.A., deşi plata avansului nu era condiţionată de poliţa de asigurare, ci de prezentarea Scrisorii de garanţie pentru plata avansului, document care nu este reţinut a avea presupus caracter "inexact". Cum s-a arătat, în rechizitoriu nu au fost incluse, în conţinutul acuzaţiilor, drept documente pretins inexacte, nici contractul de asigurare x încheiat cu asigurătorul LLL. S.A. şi nici poliţa de asigurare.

În continuare, la fila x a sentinţei atacate, instanţa de fond a considerat că ar reprezenta un document inexact contractul de asigurare x încheiat cu asigurătorul LLL. S.A., precum şi poliţa de asigurare emisă de LLL. S.A. în baza acestui contract, întrucât, dacă nu s-ar fi declarat procentul de subcontractare de 49% (pe care instanţa 1-a considerat inexact), S.C. Y. nu ar fi putut încheia contractul de asigurare cu LLL. S.A..

În realitate, S.C. Y. a încheiat contractul de asigurare numai în calitate de contractant, în vreme ce părţi în raportul de asigurare erau asocierea I. S.R.L. - CC., în calitate de asigurat, precum şi BB., în calitate de beneficiar al asigurării, în baza Contractului de lucrări CL1.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1284 C. civ., orice persoană poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui terţ, iar potrivit art. 2199 C. civ., prin contractul de asigurare, contractantul asigurării se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, beneficiarului asigurării (alin. (1). Conform alin. (2), contractantul asigurării este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activităţi ale acesteia şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare.

Astfel, contractul de asigurare şi, respectiv, poliţa de asigurare, nu generau, pentru S.C. Y., drepturi sau obligaţii derivând din raportul de asigurare, care se realizau exclusiv între BB. şi asocierea I. S.R.L. - CC.. În fapt, orice persoană terţă (inclusiv Y.) putea avea calitate de contractant în raportul de asigurare, calitate care nu afecta raportul de fond de asigurare, stabilit exclusiv între beneficiarul asigurării (SC BB.) şi persoana asigurată (asocierea I. S.R.L. - CC.).

În opinia apărării, instanţa de fond a interpretat greşit prevederile clauzei 14.2, precum şi raportul juridic de asigurare, atunci când a reţinut că "deşi asigurarea pentru garanţia pentru returnarea avansului trebuia încheiată de antreprenorul asocierea I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii, I. S.R.L., deoarece acesta era beneficiarul avansului, de încheierea contractului de asigurare cu societatea LLL. s-a ocupat tot Y.", deoarece clauza 14.2 impunea doar ca antreprenorul (asocierea I. S.R.L. - CC.) să aibă calitatea de asigurat, iar nu de contractant (adică persoana care încheie contractul de asigurare, în sensul art. 2199 alin. (2) C. civ.), condiţie care era îndeplinită, respectiv ca beneficiarul (SC BB.) să aibă calitatea de beneficiar al asigurării (persoană asigurată), condiţie care era, de asemenea, îndeplinită.

Potrivit sub-clauzei 14.2 (Plata în avans) din Condiţiile generale ale Contractului de lucrări CL1, Antreprenorul (asocierea I. S.R.L. - CC.) era obligat să prezinte o garanţie pentru plata în avans, în formatul prevăzut de Condiţiile particulare ale Contractului de lucrări. În speţă, această garanţie a fost reprezentată nu de Contractul de asigurare x din 10.02.2014 sau de poliţa de asigurare nr. x/10.02.2014, ci de Garanţia pentru plata avansului care a fost emisă de LLL. S.A. la data de 11.02.2014, având caracter autonom faţă de documentele în baza cărora s-a încheiat. Scopul acestei garanţii era tocmai de a asigura recuperarea avansului acordat, precum şi recuperarea oricăror prejudicii ce ar fi putut fi cauzate prin imobilizarea fondurilor publice, în cadrul îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale ce derivă din acordarea avansului, eventualele despăgubiri urmând a fi acordate, în temeiul Scrisorii de garanţie pentru plata avansului emisă de LLL. S.A. în data de 11.02.2014, de către asigurătorul asocierii I. S.R.L. - CC., direct către BB.. Or, acest document, cerut de contract pentru plata avansului, nu face obiectul acuzaţiilor şi nici prima instanţă nu a considerat că ar fi "inexact".

Odată ce autoritatea contractantă, BB., şi Inginerul, au acceptat poliţa emisă de LLL. S.A., nu i se pot imputa I. S.R.L. acţiunile ulterioare prin care LLL. S.A. tinde la invalidarea garanţiei şi care ţin de dreptul de acces la justiţie al acesteia din urmă (astfel cum instanţa de fond a procedat).

S-a menţionat că prima instanţă a reţinut, în mod corect, că "simpla subcontractare către S.C. Y. nu reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii", dar a considerat că "ea a reprezentat o condiţie indispensabilă pentru încheierea contractului de asigurare pentru garanţia privind returnarea avansului care, la rândul ei, a reprezentat o condiţie indispensabilă pentru plata avansului. Aprobarea subcontractării s-a făcut însă folosind documente inexacte şi, tot folosind documente inexacte, s-a încheiat şi contractul de asigurare şi apoi s-a plătit şi avansul" . Această concluzie a instanţei de fond în sensul că presupusa omisiune de a comunica datele reale privind subcontractarea ar fi avut ca urmare decontarea avansului şi, în consecinţă, obţinerea acestuia pe nederept, nu este bazată pe probe, ci, dimpotrivă, reprezintă o interpretare eronată, contrară probatoriului administrat şi cu depăşirea limitelor cu care a fost investită prin rechizitoriu.

Niciunul dintre înscrisurile care, potrivit contractului de lucrări, erau necesare şi suficiente pentru plata avansului, respectiv scrisoarea de garanţie pentru plata avansului, garanţia de bună-execuţie şi certificatul de plată emis de Inginer, nu fac obiectul acuzaţiilor reţinute în rechizitoriu şi, mai mult decât atât, nici nu au fost apreciate ca fiind nule ori anulate de vreo instanţă de judecată.

Contrar celor reţinute în rechizitoriu şi preluate fără analiză de către prima instanţă, pentru plata avansului, în temeiul Contractului de lucrări, nu era necesară îndeplinirea vreunei condiţii ori prezentarea vreunui document cu referire la subcontractare, între cele două chestiuni neexistând nicio legătură.

Lipsa oricărei conexiuni ori condiţionări între operaţiunea de subcontractare şi conţinutul acreditivului documentar pentru plata avansului rezultă inclusiv din conţinutul Garanţiei pentru plata avansului, emisă de LLL. S.A. în data de 11.02.2014 şi al poliţei de asigurare x/10.02.2014, emisă de LLL. S.A., care identifică drept asigurat asocierea I. S.R.L. - CC. şi drept beneficiar al asigurării pe BB..

Mai mult, garanţia pentru plata avansului în discuţie a fost constatată valabilă de către instanţele judecătoreşti, în două grade de jurisdicţie: concret, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Prahova, în etapa de fond, şi Curtea de Apel Ploieşti, în etapa de apel, au respins acţiunile în anulare promovate de către asigurător, reţinându-se că scrisoarea pentru garantarea plăţii avansului reprezintă o garanţie autonomă faţa de contractul de asigurare, în care S.C. Y. are calitatea de contractant, în vreme ce, în cauza nr. 8218/105/2015, Tribunalul Prahova (în etapa de fond) a obligat asigurătorul la plata poliţei de asigurare.

De asemenea, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, Beneficiarul, BB., a insistat pentru plata avansului către I. S.R.L., anterior oricăror discuţii privind subcontractarea, ceea ce probează încă o dată lipsa oricărei legături dintre cele două.

Apărarea face trimitere, în acest sens, la declaraţiile martorului YYYY., opinându-se că nimic nu împiedica I. S.R.L. să solicite plata avansului anterior subcontractării către S.C. Y., întrucât, în realitate, între cele două nu există nicio intercondiţionare, ci sunt evenimente diferite în executarea unui contract de lucrări FIDIC între care, în speţă, nu se identifică decât o corelaţie temporală, iar nu o relaţie de cauzalitate. Dreptul Antreprenorului de a solicita plata avansului şi obligaţia corelativă a Beneficiarului de a achita avansul izvorăsc din contractul de lucrări, indiferent dacă exista sau nu o subcontractare.

Totodată, nu există niciun mijloc de probă de natură tehnică ori ştiinţifică din care să rezulte că plata avansului, conform clauzei 14.2 din Contractul de lucrări, ar fi fost nelegală, ori în vreun fel condiţionată de chestiunile privind subcontractarea, aceasta din urmă fiind o interpretare unică a acuzării, însuşită în mod netemeinic de către instanţa de fond, fără o minimă analiză a probatoriului administrat în etapa de judecată, a prevederilor contractuale ori a apărărilor expuse de către I. S.R.L..

Indiferent şi independent de existenţa sau inexistenţa unei operaţiuni de subcontractare, în derularea firească a contractului, plata avansului conform clauzei 14.2 din Condiţiile generale de Contract nu poate constitui prejudiciu, întrucât aceasta urma să fie rambursată prin deduceri efectuate din preţul contractelor. În măsura în care, ulterior, antreprenorul nu şi-ar fi îndeplinit o obligaţie contractuală legată de folosirea avansului (respectiv, pentru pregătirea şi demararea lucrărilor), neexecutarea se situează pe tărâm contractual, iar nu delictual.

În ceea ce priveşte deschiderea contului escrow, respectiv încheierea contractului escrow nr. x, având ca părţi asocierea I. S.R.L. - CC., în calitate de antreprenor general, S.C. Y., în calitate de subcontractor şi FF., în calitate de bancă-agent escrow, se observă că acesta produce efecte numai în raporturile dintre asocierea I. S.R.L. - CC. şi subcontractantul nominalizat, S.C. Y., raporturi reglementate între aceste părţi prin Contractul nr. x/25.11.2013 (spre deosebire de contractul ROM/BUT/01 din 6.12.2013, la care I. SRL/asocierea I. S.R.L. - CC. nu erau parte). Astfel, acest contract a fost prezentat în mod corect băncii, întrucât era singurul act juridic, precum şi instrument ad probationem, care reglementa raporturile juridice dintre asociere şi S.C. Y.. Nimic din conţinutul Contractului nr. x/25.11.2013 nu era fals ori fraudulos la data de 20.01.2014, data încheierii contractului escrow, întrucât S.C. Y. fusese acceptată, în calitate de subcontractor, în cadrul contractului de lucrări, procentul aprobat fiind de 49%, în vreme ce procentul de 97% prevăzut în Contractul nr. x/25.11.2013 era, în continuare, supus condiţiei suspensive (neîndeplinite la acea dată) a obţinerii acordului Inginerului (şi, implicit, al beneficiarului).

Astfel, nu exista nicio prevedere ori obligaţie de a prezenta respectivul contract, sau orice contract ce ar fi fost încheiat de antreprenorul general în scopul deschiderii unui cont bancar pentru încasarea sumelor de la beneficiar, ci era necesară doar indicarea contului în care să se facă plăţile, decizia privind alegerea contului aparţinând exclusiv antreprenorului general.

Faptul că în raporturile dintre asocierea I. S.R.L. - CC. şi subcontractor s-a încheiat un act adiţional în care s-a stabilit că plăţile de la antreprenor către subantreprenor urmau a se face într-un cont escrow, astfel încât fiecare sumă plătită subantreprenorului să aibă în contrapartidă lucrări probate ca executate pe bază de documente de execuţie, nu are şi nu poate avea relevanţă infracţională, la fel cum nu are relevanţă nici pentru raporturile dintre asociere şi Beneficiar, acesta din urmă neavând nicio implicare în raporturile antreprenorului cu subantreprenorii nominalizaţi (acte între terţi din perspectiva S.C. BB.). În raport cu BB., Antreprenorul (asocierea I. S.R.L. - CC.) era şi rămânea obligat, pentru orice acţiuni sau inacţiuni ale subantreprenorilor nominalizaţi, ca şi cum ar fi fost ale Antreprenorului, astfel încât pentru BB. nu era relevantă modalitatea în care antreprenorul achita prestaţiile subantreprenorului (în cont escrow, în cont fără nicio condiţie, etc.) şi nici nu existau în contractul de lucrări condiţii ori cerinţe în acest sens.

Deschiderea contului escrow nu are, aşadar, legătură cu plata avansului (plată care se putea face în orice cont indicat de către Antreprenor Beneficiarului), ci cu organizarea activităţii antreprenorului în relaţia sa cu subcontractorul, reglând modalitatea în care I. S.R.L. urma să efectueze decontările către subcontractorul propriu, S.C. Y. (respectiv, pe bază de documente care probau executarea lucrărilor subcontractate, ca element al contului escrow).

În consecinţă, niciunul dintre documentele prezentate de I. S.R.L., în condiţiile Contractului de lucrări, în vederea plăţii avansului de către BB., nu are nici caracter fals, nici caracter inexact, incomplet sau incorect, iar documentele calificate de prima instanţă drept "inexacte" nu fac parte din categoria documentelor necesare (şi suficiente) pentru plata avansului, astfel încât, nici măcar la nivel teoretic, nu pot realiza condiţiile de tipicitate ale faptei imputate. Astfel, nicio legătură de cauzalitate nu poate fi reţinută, în cauză, între prejudiciul invocat în actul de sesizare, ca element constitutiv al laturii obiective a infracţiunii imputate, şi plata avansului.

În nicio situaţie nu se poate reţine, în sarcina I. S.R.L., nici intenţia, ca element constitutiv al infracţiunii imputate, în condiţiile în care datele despre subcontractare nici nu au fost ascunse, nici nu au fost incorecte, la fel cum nici măcar nu erau cerute pentru plata avansului, conform Contractului de lucrări. Dimpotrivă, I. S.R.L. a acţionat cu reprezentarea că sunt întrunite şi respectate condiţiile clauzei 14.2 din Contractul de lucrări, care reglementau acreditivul documentar pentru plata avansului.

Chiar împrejurarea, probată în speţă, că I. S.R.L. a refuzat să solicite plata în avans până când nu a identificat o soluţie pentru executarea contractului şi depăşirea dificultăţilor pe care le întâmpina (aspect reţinut la fila x din sentinţa apelată) contrazice teza acuzării, însuşită fără cenzură de către instanţa de fond, în sensul existenţei intenţiei infracţionale. Împrejurarea că, timp de 1 an şi 3 luni, I. S.R.L. nu a solicitat plata avansului, date fiind dificultăţile în executarea contractului de lucrări, inclusiv cele probate în cauză, care ţineau de situaţia juridică incertă a unor terenuri ce constituiau front de lucru, probează, dimpotrivă, buna credinţă a acesteia, precum şi preocuparea societăţii de a identifica soluţii pentru executarea contractului, iar nu de a încasa sume de bani. În acest sens, I. S.R.L. a solicitat plata avansului numai după ce a avut reprezentarea că, aprobată fiind subcontractarea către S.C. Y., lucrările se vor executa, aspect care nu poate fi reţinut în contra societăţii, ci în apărarea acesteia.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, avansul a fost plătit de BB., în baza prevederilor contractului de lucrări (Condiţii generale, sub-clauza 14.2, denumită Plata în avans) şi ale H.G. nr. 264/2003, în condiţiile în care nici prevederile contractuale şi nici prevederile legale aplicabile plăţilor în avans nu conţin vreo referire la subcontractare ori la contracte de subcontractare a lucrărilor şi, cu atât mai puţin, condiţionează plata avansului de vreo chestiune referitoare la subcontractarea (sau nu) a lucrărilor, acest aspect fiind irelevant pentru plata avansului.

Pe cale de consecinţă, plata avansului nu poate constitui un act material care să intre în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, ci aceasta a reprezentat executarea unei obligaţii contractuale a beneficiarului, conform contractului de lucrări.

Astfel, se concluzionează următoarele:

a) subcontractarea era legală în orice procent, câtă vreme nu se realiza o subcontractare totală;

b) la data încheierii contractului nr. x/25.11.2013, nu se mai putea pune problema unei subcontractări totale, odată ce I. S.R.L. executase deja, prin forţe proprii, 3% din lucrările care făceau obiectul contractului;

c) I. S.R.L. a convenit cu S.C. Y. să subcontracteze un procent de 97% din lucrări, sub condiţia suspensivă a obţinerii acordului Beneficiarului;

d) I. S.R.L. nu a participat nici la încheierea contractului ROM/BUT/SB/01 din 6.12.2013 şi nici la depunerea acestui contract la beneficiar, BB., aspect reţinut corect şi de prima instanţă, precum şi în rechizitoriu;

e) I. S.R.L. a obţinut acordul Beneficiarului numai pentru un procent de 49%, astfel încât contractul de subcontractare a produse efecte în limitele acestei aprobări;

f) I. S.R.L. nu a realizat, în subcontractare, prin intermediul subcontractorului S.C. Y., un procent mai mare decât procentul de 49%, pentru care obţinuse acordul Beneficiarului;

g) declaraţia privind procentul subcontractării nu realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, deoarece, pe de o parte, aceasta a corespuns realităţii, iar pe de altă parte, nu a avut niciun efect în ce priveşte plata avansului, ca act imputat în rechizitoriu;

h) nici Beneficiarul şi nici Inginerul nu au fost în vreun moment în eroare, nici asupra lucrărilor subcontractate în limita procentului aprobat de 49% şi nici asupra intenţiei părţilor de a subcontracta, în viitor şi sub condiţia aprobării de către Beneficiar, un procent mai mare de lucrări;

i) nu poate fi reţinută omisiunea de a comunica BB. contractul nr. x/25.11.2013, fiind probat că în şedinţele de progres s-au purtat discuţii cu privire la acest contract;

j) acest contract era încheiat sub condiţia suspensivă a obţinerii aprobării beneficiarului, în condiţiile în care BB. nu a respins, de plano, posibilitatea aprobării, în viitor, a unui procent de subcontractare mai mare de 49%. De altfel, beneficiarul nu a aprobat şi nici nu trebuia să aprobe "contractul de subantrepriză", ci numai identitatea subantreprenorului şi procentul de subcontractare, fiind irelevante celelalte prevederi ale contractului de subantrepriză;

k) nu există contradicţie între contractul ROM/BUT/SB/01 din 6.12.2013 şi Contractul nr. x/25.11.2013, ci contractul ROM/BUT/SB/01 din 6.12.2013 concretizează acordul CC. pentru subcontractarea a 49% din lucrări;

l) în consecinţă, nici declaraţia privind partea din contract îndeplinită de subanteprenori, semnată de inculpatul F., nu reprezintă un document inexact, procentul declarat fiind în concordanţă cu solicitarea de nominalizare a subantreprenorului făcută în data de 13.12.2013, procent care nu a fost niciodată depăşit;

m) avansul a fost plătit de Beneficiar în baza Scrisorii de garanţie pentru plata avansului, a Garanţiei de bună-execuţie şi a Certificatului Intermediar de Plată emis de Inginer, documente cu privire la care nu se formulează nicio acuzaţie în rechizitoriu.

Ca atare, s-a susţinut că, în cauză, nu pot fi reţinute ca întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii imputate, nici în ce priveşte subiectul activ, deoarece I. S.R.L. nu a solicitat şi nu a obţinut, direct sau indirect, finanţări nerambursabile de la bugetele Uniunii Europene sau de la bugetele administrate de către aceasta, nici în ce priveşte elementul material, întrucât acţiunile imputate nu realizează elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, nici în ceea ce priveşte forma de vinovăţie a intenţiei, întrucât I. S.R.L. a acţionat cu bună credinţă, în sensul respectării şi executării contractului şi nici în ce priveşte urmarea imediată, respectiv prejudiciul imputat, fiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) tezele I şi II C. proc. pen., astfel încât se impune soluţia de achitare.

III. În ceea ce priveşte latura civilă, s-a apreciat că aceasta a fost soluţionată în mod nelegal, întrucât este o consecinţă a soluţiei nelegale de condamnare a I. S.R.L..

Pe cale de consecinţă, în raport de temeiul achitării invocat, s-a susţinut că se impune lăsarea nesoluţionată a laturii civile.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii civile formulate de apelanta parte civilă BB..

S-a arătat că finanţarea nerambursabilă era acordată BB. cu destinaţia dezvoltării infrastructurii, iar în măsura în care acest obiectiv era atins, BB. urma să primească, în patrimoniul său, elemente de activ constând în lucrările realizate, pe care avea obligaţia contractuală de a le achita Antreprenorului, independent de sursa acestora de finanţare, obligaţie de care nu era derobată nici măcar în ipoteza retragerii, din orice motive, a grantului din fonduri europene (şi confinanţare naţională), în caz contrar fiind obligată să restituie finanţarea primită.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect atât persoana prejudiciată, în speţă, autoritatea de management, adică Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS MEDIU, cât şi împrejurarea recuperării, în procedurile administrative, de la beneficiarul direct al fondurilor, BB., a prejudiciului cauzat prin infracţiunea care face obiectul judecăţii. Cu privire la BB., instanţa de fond a reţinut, de asemenea, în mod corect, că aceasta a efectuat plata către autoritatea de management în calitatea sa de debitor bugetar, stabilită in personam de către autoritatea de management, prin raportare la calitatea sa de beneficiar de finanţare.

Dincolo de împrejurarea că BB. nu avea ab initio calitatea de persoană vătămată pentru infracţiunea care face obiectul judecăţii, astfel încât, raportat la dispoziţiile art. 19 şi următoarele C. proc. pen., cererea de constituire de parte civilă era inadmisibilă, conform Deciziei (RIL) nr. 4/2016, este de natura evidenţei că BB. nu poate pretinde ca o terţă persoană (în speţă, I. SRL) să îi ramburseze debitele bugetare proprii, achitate către bugetul de stat. O asemenea pretenţie este vădit lipsită de orice temei legal, fiind vorba despre creanţe bugetare stabilite in personam.

Sumele acordate BB. în cadrul finanţării din fonduri europene şi fonduri publice naţionale nu reprezentau un bun cuvenit acesteia, ci erau sume cu destinaţie specifică, respectiv pentru executarea lucrărilor aprobate de autoritatea de management, considerate drept eligibile. Astfel, nu se poate reţine că BB. ar fi îndreptăţită să beneficieze de aceste sume, în condiţiile nerealizării proiectului.

Spre deosebire de prejudiciu, ca element al infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, care nu se poate produce decât în patrimoniul autorităţii de management (în speţă, Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS MEDIU), ca urmare a încălcării regulilor de accesare a finanţării (prin folosirea de către inculpaţii care au acţionat în numele CC. a documentelor falsificate) cu ocazia decontării avansului, respectiv la data de 30.04.2014, "prejudiciul" invocat de BB., reţinut de instanţa de fond, s-ar fi născut la data de 23.08.2016, moment la care infracţiunea imputată era consumată (încă de la momentul plăţii avansului, respectiv 30.04.2014) şi care se situează în afara perioadei de activitate infracţională reţinută în cadrul actului de sesizare.

Pe cale de consecinţă, prejudiciul pretins de BB. nu îşi are corespondent în fapta care face obiectul sesizării instanţei.

Raporturile dintre BB. şi I. S.R.L. sunt, dimpotrivă, raporturi contractuale, reglate pe tărâm contractual, prin Contractul de lucrări nr. x/7.01.2013, astfel încât orice desocotire dintre părţi urmează a se face, de asemenea, pe tărâm contractual. În acest sens, instanţa de fond nu a analizat niciuna dintre apărările I. S.R.L., care a probat împrejurarea că, până la momentul rezilierii Contractului de lucrări nr. x/7.01.2013, antreprenorul şi subantreprenorul au executat lucrări în valoare de 13.623.000 RON (la care se adaugă TVA).

De asemenea, s-a arătat că BB. s-a adresat instanţelor civile pentru recuperarea avansului, sens în care a iniţiat, în calitate de reclamant, litigiul înregistrat sub nr. x/2015, în prezent pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, cauză suspendată până la soluţionarea definitivă a cauzei nr. x/2016, în care asigurătorul LLL. S.A. a contestat obligaţia sa de garanţie şi care, în prezent, se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în procedura recursului, după ce LLL. S.A. a căzut din pretenţii împotriva BB., în două grade de jurisdicţie. Astfel, nici măcar BB. nu contestă că debitorul obligaţiei de plată a avansului este asigurătorul, contrar poziţiei adoptate în cauza de faţă, în lipsa oricărui temei legal sau contractual.

Ca atare, s-a solicitat a se constata că, sub aspectul laturii civile, calitatea de persoană vătămată şi, în consecinţă, calitatea de parte civilă în cauză, nu poate reveni decât autorităţii de management, Ministerul Fondurilor Europene - AM POS MEDIU, autoritate care a recuperat în integralitate sumele, astfel cum rezultă din adresa nr. x/8.05.2017, iar litigiul de natură administativă în care BB. a contestat atât titlul de creanţă, cât şi obligarea sa la plata sumei de 7.581.307,23 RON, a fost soluţionat definitiv de instanţa supremă, în favoarea Ministerului Fondurilor Europene, la data de 6.10.2020, acţiunea civilă în prezenta cauză fiind rămasă fără obiect.

Totodată, s-a susţinut că BB. nu poate avea calitatea de persoană vătămată şi, în consecinţă, nici de parte civilă şi că, mai mult, prejudiciul pretins de aceasta nu este prejudiciul - element al infracţiunii ce face obiectul judecăţii, acţiunea sa civilă fiind inadmisibilă în cadrul procesului penal, iar în subsidiar, neîntemeiată, întrucât tinde la recuperarea, de la I. S.R.L., a unei creanţe bugetare stabilite intuitu personae în sarcina BB..

De asemenea, urmare a soluţiei dispuse asupra laturii civile, s-a solicitat ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra patrimoniului I. S.R.L..

I. Apelanta inculpată Y. S.R.L. (fostă S.C. Y. SRL) a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

S-a solicitat respingerea acţiunii civile formulate de partea civilă BB. şi ridicarea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanţa din 26.06.2015, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. x/2014.

Cu privire la prima critică, apelanta inculpată Y. S.R.L. a invocat, în esenţă, următoarele:

În decembrie 2012, societăţile I. S.R.L. şi CC. au participat în asociere la o licitaţie publică organizată de BB., pentru atribuirea "Contractului de lucrări nr. x Breaza, realizarea de staţii de tratare apă uzată în oraşele Comarnic şi Sinaia, judeţul Prahova".

Această licitaţie a fost organizată în cadrul proiectului "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", finanţat parţial din fonduri europene alocate prin Programul Operaţional Sectoria de Mediu - POS MEDIU, proiect care are o valoare totală de 822.818.366 RON, din care 548.313.554 RON contribuţie POS MEDIU 2007-2013, Axa Prioritară 1 şi 274.505.812 RON, contribuţie a beneficiarului BB..

În calitate de beneficiar al acestui proiect, BB. a organizat această licitaţie prin intermediul Unităţii de Implementare a Proiectelor din cadrul său (UIP), al cărei manager, în perioada 2 aprilie 2012 - 10 mai 2014, a fost martorul KKKK..

Licitaţia a fost câştigată de către asocierea I. S.R.L. - CC., care a propus construirea unei staţii prin care nămolul rezultat din epurare să fie transformat în energie utilizată pentru consum.

Ca urmare a câştigării acestei licitaţii, a fost încheiat contractul nr. xB/7.01.2013, înregistrat la UIP sub nr. x/7.01.2013 (Contractul CL1), în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), 79,69% din valoarea acestui contract fiind finanţată din fonduri europene şi 20,31% din fonduri naţionale.

Ulterior semnării Contractului CL1, reprezentanţii CC. au solicitat beneficiarului BB. retragerea din asocierea cu I. S.R.L., prin cesiunea către această societate a unui procent de 49% din Contractul CL1. Această solicitare nu a fost acceptată de reprezentanţii UIP, motivat de experienţa tehnică a asocierii, care era asigurată de către CC..

Asocierea I. S.R.L. - CC. nu a efectuat nicio lucrare până în luna noiembrie 2013.

La data de 25.11.2013, între I. S.R.L., în calitate de lider al asocierii, şi Y. S.R.L., în calitate de subcontractor, a fost încheiat Contractul de lucrări nr. x/25.11.2013, prin care au fost subcontractate, către această din urmă societate, lucrări în valoare de 59.165.106 RON - exclusiv TVA (care reprezentau aproximativ 97% din lucrările asumate de asocierea I. S.R.L. - CC. prin Contractul CL1).

Potrivit art. 12.1 din Contractul de lucrări nr. x/25.11.2013, acesta era valabil doar dacă era aprobat de către BB. şi de către CC..

Contractul a fost depus la BB. prin adresa nr. x/06.12.2013.

La indicaţiile managerului UIP, respectiv martorul KKKK., Asocierea a retras acest contract înainte de acceptarea expresă a acordului de subcontractare de către autoritatea contractantă.

La data de 06.12.2013, având în vedere dispoziţiile art. 12.1 din Contractul de lucrări nr. x/25.11.2013, mai sus menţionate, Y. S.R.L. a încheiat un acord de subcontractare şi cu CC., intitulat x/06.12.2013, prin care CC. a subcontractat către Y. S.R.L. lucrări în valoare de 31.008.000 RON - exclusiv TVA, reprezentând aproximativ 49% din lucrările prevăzute în CL1, ratificând pe această cale Contractul de lucrări nr. x/25.11.2013 încheiat cu I. S.R.L., în calitate de lider al asocierii. Acest contract a fost aprobat, în mod expres, de către BB., prin aplicarea semnăturii şi a ştampilei direct pe contract.

Pentru eliberarea avansului prevăzut în Contractul CL1, în cuantum de 7.705.590,96 RON, de către autoritatea contractantă (SC BB.), Y. S.R.L. a încheiat cu societatea LLL. S.A. o poliţă de asigurare pentru garantarea restituirii avansului, având la bază Contractul de lucrări nr. x/25.11.2013, asigurat fiind asocierea I. S.R.L. - CC. şi beneficiar autoritatea contractantă BB..

În baza acestei poliţe, asigurătorul a emis, la data de 11.02.2014, o scrisoare de garanţie pentru suma de 7.795.590,96 RON, în favoarea autorităţii contractante, prin care aceasta s-a obligat, în mod irevocabil, la simpla cerere a BB., să elibereze suma de 7.705.590,96 RON.

Pentru eliberarea acestei garanţii, în calitate de contractant, Y. S.R.L. a pus la dispoziţia asigurătorului LLL. S.A. un bilet la ordin pentru suma de 7.705.590,96 RON, aflat şi în prezent la dispoziţia asigurătorului, şi a plătit prima de asigurare în cuantum de 195.639,77 RON.

Ca urmare a primirii acestei garanţii, BB. a plătit avansul în sumă de 7.705.590,96 RON în contul escrow deschis de către I. S.R.L. şi Y. S.R.L., având la bază Contractul de lucrări nr. x/25.11.2013.

Procentul de 97% din avans a fost achitat Y. S.R.L. de către I. S.R.L., în baza facturii nr. x/10.03.2014.

În garantarea executării lucrărilor pentru care Y. S.R.L. a încasat avansul de la I. S.R.L., cea dintâi a emis CEC-ul seria x nr. x, pentru suma de 5.916.519,50 RON în favoarea I. S.R.L., aceasta aflându-se şi în prezent la I. S.R.L..

De asemenea, asocierea I. S.R.L. - CC. a constituit în favoarea BB. Garanţia de bună execuţie nr. x/17.01.2013, emisă de EE., pentru suma de 6.214.186 RON + TVA, valabilă până la data de 17.01.2016.

O parte din lucrările subcontractate de la asociere au fost subcontractate către ZZZZZ. S.R.L., prin Contractul de execuţie lucrări civile nr. x, plătindu-i acesteia, în avans, suma de 5.580.000 RON.

Apelanta inculpată Y. S.R.L. a apreciat că probele administrate în cauză nu confirmă existenţa infracţiunii reţinute în sarcina sa, în condiţiile în care aceasta nu a ajutat, respectiv nu a înlesnit săvârşirea faptei de către autor.

Probatoriul administrat dovedeşte buna-credinţă a societăţii, precum şi a reprezentanţilor acesteia în derularea raporturilor contractuale în cadrul CL1, neexistând vreo înţelegere în legătură cu obţinerea pe nedrept de fonduri europene.

SC Y. nu a întocmit niciun document în vederea participării la licitaţie, la momentul încheierii contractelor de subcontractare licitaţia publică fiind finalizată, fondurile europene obţinute, contractul de execuţie de lucrări fiind încheiat anterior, respectiv la data de 07.01.2013, între BB., în calitate de beneficiar, şi asocierea I. S.R.L. - CC., în calitate de executant.

Necesitatea încheierii unui contract de subcontractare între Asociere şi S.C. Y. a fost determinată de impasul în care se regăsea proiectul CL1, S.C. Y., aşa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, fiind singura care avea experienţa anterioară, capacitatea umană, tehnică şi financiară pentru finalizarea unui asemenea proiect.

SC Y. a derulat contracte similare cu fonduri europene în România şi în alte ţări europene, toate acestea fiind finalizate fără a exista vreo încălcare a normelor legale, în raport cu vreo autoritate contractantă, astfel încât, şi în cadrul proiectului CL1, intenţia sa nu putea fi alta decât aceea de a acţiona transparent, în limitele legalităţii şi având drept unic scop realizarea lucrărilor contractate.

Astfel, încheierea contractului de subcontractare între Asociere şi S.C. Y. a avut drept scop realizarea proiectului CL1 de către societatea subcontractantă, salvarea acestui proiect care se afla în impas şi nicidecum obţinerea pe nedrept de fonduri europene sau nerealizarea lucrărilor.

Conform art. 14.2 din Contractul de achiziţie publică nr. x, pentru plata avansului era necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii:

- prezentarea unei garanţii (poliţe de asigurare) pentru restituirea avansului, în acest sens fiind constituită, în favoarea BB., garanţia de bună execuţie nr. x/17.01.2013, emisă de EE., pentru suma de 6.214.186 RON + TVA;

- prezentarea garanţiei de bună execuţie, în acest sens fiind întocmită poliţa de asigurare pentru garantarea restituirii avansului, având la bază Contractul de lucrări nr. x/25.11.2013, asigurat fiind asocierea I. S.R.L. - CC. şi beneficiar autoritatea contractantă BB.;

- emiterea unui certificat de plată de către inginer.

În concluzie, plata avansului nu a fost determinată în vreun fel de existenţa sau depunerea contractelor de subcontractare sau de cuantumul procentului de subcontractare, aşa cum, în mod greşit, reţin rechizitoriul şi sentinţa apelată, ci s-a făcut, exclusiv, în temeiul art. 14.2 din Contractul nr. xB/07.01.2013.

Sub aspectul laturii subiective, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că nu a existat niciun moment intenţia de fraudare a fondurilor europene, ci plata şi încasarea avansului au avut drept scop realizarea proiectului, încasarea avansului de către S.C. Y. fiind determinată de faptul că aceasta era cea care îşi asumase contractual realizarea proiectului CL1 şi care urma să execute lucrările, aspect cunoscut şi acceptat de toate părţile implicate, inclusiv de către beneficiarul BB..

Astfel, plata avansului, care s-a făcut la insistenţele beneficiarului, după o perioadă de 1 an şi 3 luni de la momentul încheierii Contractului nr. xB/07.01.2013, data la care Asocierea era îndreptăţită să solicite încasarea avansului, relevă, în afara oricărui dubiu, că niciun moment nu a existat intenţia fraudării fondurilor europene sau a însuşirii acestui avans, ci plata s-a efectuat doar în momentul în care a existat o societate calificată care şi-a asumat realizarea acestui proiect, în momentul în care au fost îndeplinite toate condiţiile contractuale, iar acest avans era necesar începerii lucrărilor.

Referitor la procentul de subcontractare a lucrărilor de către Asociere, către S.C. Y., apărarea a învederat că nu există nicio dispoziţie legală care să interzică subcontractarea unui procent de 97% din lucrările care au făcut obiectul contractului nr. xB/07.01.2013, aspect reţinut şi de către instanţa de fond în cuprinsul motivării hotărârii:

"nu există nicio dispoziţie legală care să interzică subcontractarea unui procent de 95,2% din lucrările care au făcut obiectul contractului nr. xB/07.01.2013 (...)" (pag. 444 din sentinţă).

Mai mult, contractul sus amintit permitea subcontractarea, fără a impune o limitare a lucrărilor ce puteau fi subcontractate, singura restricţie vizând doar subcontractarea în procent de 100% (totală) a lucrărilor ce formau obiectul contractului (art. 4.4 - Condiţii generale).

Buna credinţă a părţilor contractului de subcontractare rezultă din faptul că acestea au informat autoritatea contractantă cu privire la procentul real de subcontractare, însă, aşa cum reiese din declaraţia martorului KKKK., deşi nu există nicio dispoziţie legală care să interzică subcontractarea în procent de 97%, directorul general al UIP a solicitat părţilor ca, iniţial, să fie înregistrată subcontractarea lucrărilor într-un procent de 49%, urmând ca, ulterior, acesta să fie majorat până la 97%, aşa cum era voinţa reală a părţilor.

Practic, beneficiarul lucrărilor a avut cunoştinţă, din primul moment, de cuantumul procentului de subcontractare în favoarea S.C. Y., a agreat acest procent, iar modalitatea în care a înţeles să înregistreze aceste contracte a fost stabilită exclusiv de către acesta.

SC Y. S.R.L. nu avea niciun interes în înregistrarea unui alt contract decât cel care reprezenta voinţa părţilor, în condiţiile în care plata avansului nu era condiţionată în niciun fel de subcontractarea lucrărilor sau de procentul de subcontractare.

Întârzierea începerii lucrărilor nu a fost determinată în niciun fel de existenţa contractelor de subcontractare sau de conţinutul acestora, ci a fost determinată exclusiv de către beneficiar, care, aşa cum a rezultat din materialul probator, nu şi-a îndeplinit obligaţiile privind studiul de fezabilitate, situaţia juridică a terenurilor, drumuri de acces, autorizaţii, avize etc, aspect însuşit şi de către instanţa de fond.

Ca atare, s-a apreciat de către apărare că soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă este în contradicţie cu toate aspectele reţinute în cuprinsul motivării, care relevă, în afara oricărui dubiu, faptul că, în ceea ce o priveşte pe apelanta inculpată Y. S.R.L., nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, cel puţin sub aspectul laturii subiective.

Cu privire la cea de-a doua critică, apelanta inculpată Y. S.R.L. a solicitat respingerea acţiunii civile formulate de BB., în condiţiile în care prejudiciul a fost acoperit de societatea de asigurări LLL. S.A., în baza poliţei de asigurare pentru garantarea restituirii avansului.

Pe cale de consecinţă, s-a susţinut că se impune şi ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse parchet.

J. Apelantul inculpat R. a solicitat desfiinţarea hotărârii şi, în rejudecare, schimbarea temeiului achitării pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, din art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În esenţă, au fost invocate următoarele argumente:

1. Cu privire la etapa precontractuală:

Contractul de asociere autentificat dintre I. S.R.L. şi CC., din data de 07.01.2013, ca şi act de validare a rezultatului licitaţiei, a fost semnat, din partea CC., de numitul FFFF., având funcţia de director în cadrul CC., în baza unei procuri autentice pe care acesta a primit-o din partea unuia dintre membrii consiliului de administraţie al acestei societăţi, în speţă numitul VVVV., care, în conformitate cu documentele existente la dosar, avea puteri depline de reprezentare a CC. (circulara din 02.09.2011, aflată la dosar de urmărire penală). Apelantul inculpat R. nu a avut şi nici nu putea avea vreo implicare în mandatarea acestei persoane ori în stabilirea limitelor mandatului său, acest aspect fiind strict în atributul membrilor consiliului de administraţie al societăţii CC..

Din ansamblul materialului probator existent cu privire la perioada cuprinsă între data anunţării câştigării licitaţiei, 19.12.2012, şi data semnării contractului de asociere autentificat din 07.01.2013, nu rezultă implicarea apelantului inculpat R. în luarea vreunei decizii, în numele CC., acesta fiind doar o rudă a EEEEEEE., însă fără a avea vreo putere de decizie cu privire la conducerea societăţii CC., iar în perioada de referinţă, era un colaborator terţ prin intermediul societăţii T.. De altfel, şi întreaga corespondenţă purtată este de pe adresa de email x@x.com.

Din nicio conversaţie la care apelantul inculpat R. a luat parte în această perioadă nu se poate desprinde concluzia că ar fi luat, singur sau împreună cu alte persoane, vreo decizie în numele acestei companii. Dimpotrivă, apelantul inculpat a asistat angajaţii CC. cu informaţiile pe care le avea în acel moment referitoare la licitaţia CL1, însă nu avea abilitarea de a lua vreo hotărâre şi nici nu a luat, în fapt, o astfel de hotărâre.

În acest sens, se poate observa, spre exemplu, conţinutul corespondenţei electronice din zilele de 26-27.12.2012, prin care apelantul inculpat R. a redirecţionat către conducerea CC. un email transmis de către inculpatul B., prin care a mai adăugat faptul că CC. a câştigat, în principiu, o licitaţie în România, arătând, în linii mari, detaliile proiectului, respectiv procentele de 50%-50% ale asocierii cu I. S.R.L., valoarea licitaţiei de 14 milioane şi partea de 7 milioane care ar reveni CC., respectiv ce parte a proiectului ar trebui realizată de fiecare parte. Cu aceeaşi ocazie, apelantul inculpat R. a mai arătat că a observat modificarea structurii de costuri de către inculpatul B., prin adăugarea unor echipamente suplimentare despre care nu avea cunoştinţă (digestoare de gaz). A mai solicitat (şi nu impus) conducerii CC. desemnarea unui director de proiect experimentat din Liban şi înlăturarea inculpatului B. din realizarea proiectului, ca urmare a modificării structurii de costuri în defavoarea CC., fără ca societatea să fie informată despre acest lucru.

Totodată, după ce directorul de operaţiuni al CC., numitul UUUU., a solicitat o serie de clarificări, apelantul inculpat R. l-a pus pe acesta în legătură cu inculpatul B., întrucât acesta din urmă se ocupase de întocmirea dosarului administrativ. Apelantul inculpat R. nu era un superior ierarhic al directorului de operaţiuni UUUU. şi nu a dat vreo dispoziţie nicicând pe parcursul conversaţiilor depuse la dosarul cauzei.

Contractul autentic de asociere a fost semnat în faţa notarului public XXXX. din Ploieşti, de către numitul FFFF., din partea CC., fără vreun aport din partea inculpatului R. şi de către inculpatul F., din partea I. S.R.L., a fost prezentat BB., urmare a acestui fapt fiind semnat şi contractul CL1 între asocierea I. S.R.L. - CC., reprezentată de inculpatul F. şi beneficiar. Din dispoziţiile art. 44 din O.U.G nr. 34/2006 rezultă că acestea permit, în esenţă, unor societăţi să participe în formula asocierii la o licitaţie, fără a-şi formaliza relaţia contractuală, aceasta urmând a fi formalizată prin semnarea unui contract legalizat de asociere, doar în măsura câştigării licitaţiei, atunci când autoritatea contractantă consideră că o astfel de legalizare este necesară pentru buna îndeplinire a contractului. Din actele dosarului nu rezultă că o astfel de solicitare ar fi venit anterior celei formulate verbal la şedinţa din 07.01.2013, ceea ce implică, potrivit apărării, că nici nu a existat vreo discuţie în care să se decidă, de către reprezentanţii CC., semnarea unui contract de asociere autentic cu societatea I. S.R.L.. Dimpotrivă, susţine apărarea, o astfel de cerinţă nu a fost anticipată de niciuna dintre părţile asocierii, inclusiv reprezentanţii I. S.R.L. fiind surprinşi de cerinţă (a se vedea declaraţia martorului ZZZZ. - juristul I. S.R.L., dată în faza de judecată), discuţiile dintre cele două societăţi axându-se pe detalierea sarcinilor, şi nu pe autentificarea acordului. Primind această solicitare, numitul FFFF. este cel care a procedat la semnarea contractului de asociere autentificat, în baza procurii care îi permitea acest lucru, fără a solicita aprobarea altor persoane în acel moment.

Pe cale de consecinţă, neexistând probe cu privire la însăşi existenţa faptei imputate în mod expres inculpatului R., temeiul soluţiei de achitare trebuie să fie cel prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

2. Cu privire la etapa de implementare:

Apelantul inculpat R. a fost desemnat Project Manager în România din partea CC., printr-o împuternicire acordată la data de 14.02.2013 (Anexa nr. 4, set înscrisuri depuse în vol. 11, dosar instanţă), care a fost limitată expres la activitatea de a "reprezenta CC. la toate întâlnirile cu clientul şi/sau inginerul şi cu partenerul I.". Apelantul inculpat R. şi-a asumat acest rol prin intermediul societăţii T., facturând prestaţia sa către CC., conform facturilor depuse la dosar.

Prima instanţă a reţinut, la pag. 291-292 din sentinţa apelată, că:

"inculpatul R. nu a avut nicio implicare în negocierea clauzelor şi încheierea contractului de cesiune din 05.12.2013 şi a contractului x din 06.12.2013, încheiat între CC., prin inculpatul O. şi S.C. Y., rolul său fiind doar de a transmite contractele de la CC. la S.C. Y., în format electronic şi apoi fizic".

Acuzaţia ce i s-a adus prin rechizitoriu cu privire la această etapă contractuală este aceea că, în faza de execuţie, a semnat/negociat contractul de cesiune din 05.12.2013 şi contractul x din 06.12.2013, contribuind şi făcând posibilă folosirea, în această etapă, de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului.

Apărarea a apreciat că în mod corect a stabilit instanţa de fond că nici inculpatul R. şi nici inculpatul O. nu au avut cunoştinţă despre discuţiile separate purtate între reprezentanţii S.C. Y. şi I. S.R.L. privind stabilirea unui alt procent de subcontractare sau despre mascarea acestuia.

Fapta concretă pentru care apelantul inculpat R. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul x este aceea a semnării sau a negocierii celor două contracte menţionate anterior, însă Curtea de Apel Alba A. a stabilit că nu a avut nicio implicare în negocierea şi încheierea celor două contracte.

Faptic, inculpatul L. a venit însoţit de inculpata J. la Paris, în datele de 29-30.11.2013, unde s-au întâlnit cu apelantul inculpat R.. Cu această ocazie, s-a negociat un draft de contract de subcontractare, întocmit pe modelul propus de inculpata J..

Acest draft de contract a fost transmis de către inculpata J., prin email, către reprezentanţii CC. din Liban, în ziua următoare apelantul inculpat R. primind din partea CC., prin intermediul numitului AAAAA., un email cu instrucţiuni care a venit din partea lui NN., care a împărţit contractul în două, respectiv o revizuire a contractului de subcontractare denumit x, datat 06.12.2013 şi un contract de cesiune, datat 05.12.2013 (Anexa nr. 51, depusă în vol. 11 dosar instanţă). Din istoricul comunicării prin email rezultă modalitatea în care această operaţiune a fost decisă în cadrul CC. şi, implicit, inexistenţa vreunui aport al apelantului inculpat R. la formarea acestor două contracte. Apelantul inculpat R. nu a acordat importanţă, la acel moment, scopului din spatele modificărilor propuse de CC. cu această ocazie, în sensul încheierii a două contracte cu S.C. Y., mai cu seamă că decizia era deja luată.

Apelantul inculpat R. nu a negociat şi nici nu a semnat vreunul din cele două contracte astfel primite de la numitul AAAAA. din cadrul CC., ci doar a executat sarcina ce i-a fost trasată în calitate de Project Manager, de a prezenta aceste două contracte reprezentanţilor S.C. Y., pentru semnare.

Ca atare, rezultă în mod clar faptul că apelantul inculpat R. nu a săvârşit acţiunile care îi sunt imputate, motiv pentru care temeiul soluţiei de achitare se impune a fi cel prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

K. Apelanta inculpată J. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în principal, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) raportat la art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba A., pentru a fi respectate principiul distribuirii aleatorii a dosarelor şi cel al continuităţii (conform dispoziţiilor art. 11, 19 şi 52 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară), cu consecinţa judecării cauzei de către un complet specializat în materie de corupţie, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

În subsidiar, apelanta inculpată a solicitat desfiinţarea, în parte, a hotărârii atacate şi, rejudecând pe fond, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se dispună, potrivit art. 396 alin. (1) teza penultimă şi alin. (5) C. proc. pen., achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) sau art. 16 alin. (1) lit. b) teza a Il-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de legea penală).

În motivele scrise şi în susţinerea orală, apărarea a invocat următoarele:

- crearea unei confuzii între contractul de finanţare (şi procedurile aferente acestuia) pentru accesarea şi obţinerea de fonduri europene alocate prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu - POS Mediu pentru proiectul "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" al cărui Beneficiar unic a fost BB. şi contractele ulterioare de consultanţă şi execuţie, încheiate de Beneficiar cu terţe entităţi juridice;

În baza acestui contract de finanţare, s-a stabilit în mod greşit subiectul activ al infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, în sensul că nu doar acesta este beneficiarul fondurilor europene (în cazul de faţă BB., singura entitate care a iniţiat şi finalizat procedurile legale necesare de accesare şi obţinere de fonduri europene nerambursabile), dar şi o persoană care nu a solicitat, nu a accesat şi nu a obţinut, nici direct şi nici indirect, nici pentru sine şi nici pentru altul, ajutoare financiare nerambursabile.

- inexistenţa faptei;

În opinia apărării, dacă fapta ar exista în materialitatea sa, nu este îndeplinită condiţia obligatorie instituită de lege în raport de întrunirea elementelor de tipicitate ale complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000, în condiţiile obiective în care nu a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, respectiv intenţie directă.

- nu au fost indicate dispoziţiile legale pretins încălcate din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii;

În opinia apărării, era permisă cesionarea părţilor semnificative din contract, mai ales acolo unde unul dintre parteneri nu performa, cu acordul Beneficiarului; cesiunea a fost încheiată sub condiţia suspensivă potrivit căreia "Cesionarul înţelege că are obligatia de a asigura obţinerea tuturor acordurilor, fie de la I. S.R.L. şi/sau de la Beneficiarul real". De asemenea, potrivit Ghidului beneficiarului pentru utilizarea condiţiilor speciale de contract FIDIC, contractul de lucrări se putea cesiona cu acordul Beneficiarului, responsabilitatea rămânând, în continuare, în sarcina semnatarului contractului (subclauza 1.7 Cesionar).

- realizarea unei cesiuni pretins imposibile nu echivalează cu realizarea/folosirea/prezentarea unor documente false/inexacte/incomplete, putând genera, după caz, doar o eventuală răspundere contractuală. Nu s-a dovedit faptul că inculpata ar fi cunoscut condiţiile particulare din contractul de cesiune redactat de către martorul AAAAA., aprobat de inculpatul N. sau că ar fi avut intenţia de a ascunde existenţa contractului de cesiune (aflat la dosar urmărire penală). Se face trimitere la declaraţia inculpatului R., precum şi la e-mail-ul transmis martorului QQQQQ. . Solicitarea de transmitere a contractului de cesiune a fost făcută "exclusiv pentru a exista dovada că obligaţia de plată a sumei de 250.000 euro a fost asumată de S.C. Y. şi nu pentru că inculpata nu l-ar fi considerat confidenţial".

- în realitate, inculpata a încheiat şi semnat contractul de cesiune din data de 05.12.2013 având convingerea fermă că nu este contrar nici voinţei părţilor rezultată din Contractul CL1 şi nici legii şi că va produce efecte juridice numai după aprobarea de către liderul asocierii (I. S.R.L.) şi de către Beneficiar (BB.), tocmai pe fondul existenţei acelei condiţii suspensive potrivit căreia "Cesionarul înţelege că are obligaţia de a asigura obţinerea tuturor acordurilor, fie de la I. S.R.L. şi/sau de la Beneficiarul real";

Nu a cunoscut caracterul fraudulos al contractului; nu a conştientizat, nici direct şi nici indirect, posibilitatea încălcării unor norme legale, cu consecinţa afectării relaţiilor sociale ocrotite de aceste norme; nu a realizat, nici direct şi nici indirect, vreun act/fapt material vizând ascunderea existenţei sale sau obţinerea pe nedrept a unor fonduri din bugetul Uniunii Europene, prin folosirea sau prezentarea acestuia, fondurile fiind obţinute anterior de Beneficiar;

- fapta fie nu este prevăzută de legea penală, fie nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de legea penală;

Apărarea a făcut trimitere la declaraţia martorului RRRRR., care a susţinut că inculpata nu era interesată de derularea CL1 şi CL2 şi la declaraţiile martorilor QQQQQ., NNNNN., SSSSSSSS., RRRRR., WWWWW., ZZZZ., DDDDD., IIIII., JJJJJ., dar şi la declaraţia inculpatului H.. În opinia apărării, rezultă că inculpata J. nu a avut vreo implicare, nu a participat la şedinţele de progres, nu a avut vreo interacţiune cu BB. şi nici cu reprezentantul legal al S.C. Y. după aprobarea subcontractării. .

- cu privire la acuzaţiile vizând încheierea, în numele şi pe seama S.C. Y., a contractului de Escrow nr. x/20.01.2014 (deschiderea contului Escrow fiind realizată la solicitarea expresă a BB., prin martorul RRRRRRRRRR.), inculpata nu a avut nicio implicare, nici direct si nici indirect, la accesarea şi obţinerea de către BB. a finanţării europene alocate prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu - POS MEDIU proiectului "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă si canalizare în judeţul Prahova".

Încheierea contractului Escrow nu echivalează cu conştientizarea şi asumarea, de către inculpată, a prezentării "în mod nereal" a Contractului nr. x/25.11.2013 ca fiind contractul de subcontractare aferent CL1.

- nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, că inculpata ar fi acţionat cu rea-credinţă, astfel încât Contractul Escrow nr. /20.01.2014 să fie folosit şi să aibă ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu se poate considera că, prin simpla semnare/contrasemnare a acestuia, inculpata şi-ar fi asumat obligaţia de a garanta exactitatea/autenticitatea/veridicitatea lui sau a Contractului nr. x/25.11.2013 pretins prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aferent CL1.

- nu s-a dovedit, la momentul încheierii Contractului Escrow, că inculpata ar fi cunoscut că documentele aveau la bază Contractul nr. x/25.11.2013;

- argumentele enunţate anterior sunt valabile şi în raport de acuzaţiile vizând încheierea, în numele şi pe seama S.C. Y., în calitate de subcontractor al Asocierii I. S.R.L. - CC.., a Contractului de asigurare pentru garantarea returnării avansului nr. x/10.02.2014 cu asigurătorul S.C. LLL. S.A. având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1.

- în ceea ce priveşte pretinsa sprijinire a omisiunii comunicării Contractului nr. x/25.11.2013 şi, implicit, a procentului real al subcontractării, prin disimularea sa sub aparenţa Contractului x, ataşat răspunsului din Adresa nr. x/06.02.2014 la solicitarea Inginerului nr. x/29.01.2014, inculpata nu a avut nicio implicare în pregătirea documentaţiei ataşate Adresei nr. x/06.02.2014. Aceasta a fost comunicată prin fax către I. S.R.L., la 3 zile după ce, în calitatea de Antreprenor, finalizase toate demersurile vizând obţinerea aprobării plăţii avansului, nu a şters preţul contractului, nu a dispus/indicat martorei LLLLL. să procedeze în acest sens şi nu a trimis vreun fax către I. S.R.L.

L. Apelanta parte civilă CC. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea, în totalitate, a acţiunii civile, cu consecinţa obligării, în solidar, a inculpaţilor B., D. şi V. la plata integrală a prejudiciului corespunzător faptelor săvârşite în cadrul proiectelor CL1 şi CL5.

a). S-a invocat, în esenţă, existenţa şi dovedirea prejudiciului cauzat prin faptele comise de inculpaţi în cadrul proiectului CL5.

În acest sens, s-a făcut trimitere la Raportul de expertiză economico-financiară extrajudiciară cu privire la CC., care conţine facturile şi dovezile de achitare ale acestora în favoarea unui avocat, fiind astfel probat, în opinia apărării, prejudiciul material cert.

De asemenea, s-a făcut trimitere şi la existenţa altor dovezi fiscale - fără a fi enumerate în mod explicit - care atestă ocazionarea şi suportarea, de către apelanta parte civilă, a cheltuielilor legate de investigarea şi descoperirea faptelor care au prejudiciat-o în mod direct şi, mai apoi, pentru realizarea apărării în dosarul în care a fost acţionată în judecată, urmare a infracţiunilor de fals.

b). În opinia apărării, CC. are calitatea de parte civilă şi în raport cu proiectul CL1.

Cu privire la această critică, au fost invocate următoarele argumente:

Ulterior pronunţării sentinţei penale nr. 90/2020 a Curţii de Apel Albă A., respectiv la data de 14.07.2021, s-a soluţionat şi dosarul disjuns nr. x/2015 al D.N.A - S.T. Alba-A., prin clasarea cauzei faţă de CC.. Potrivit Adresei D.N.A - S.T. Alba-A. din 24.08.2021, împotriva ordonanţei de clasare nu s-a formulat nicio plângere în condiţiile art. 340-341 C. proc. pen.

Cauza şi premisa prejudiciului suferit de apelanta parte civilă în CL1 o reprezintă existenţa falsurilor, nu existenţa mandatului, care ar fi putut fi ratificat ulterior ori acoperit în alte moduri prevăzute de lege.

Apelanta parte civilă nu a solicitat despăgubiri în considerarea existenţei sau inexistenţei unui mandat sau al ratificării depăşirii limitelor, ci "pentru că am semnat fără a şti de existenţa unor falsuri, care mai apoi s-au dovedit, în mod cert, cauzatoare de prejudicii pentru societatea noastră".

Altfel spus, în raport de constituirea de parte civilă a apelantei, nu prezintă relevanţă chestiunea depăşirii limitelor mandatului sau problema existenţei sau nu a acestuia, pentru că nu acestea reprezintă fapta ilicită cauzatoare de prejudicii. Prejudiciul cauzat CC. a fost generat de "existenţa falsurilor săvârşite de inculpaţi, falsuri în raport de care, dacă le-am fi cunoscut, nu am fi semnat niciodată contractul CL1, întocmai după cum am procedat şi în privinţa CL5".

CC. a semnat aşadar contractul de bună-credinţă şi fără a cunoaşte despre existenţa unor înscrisuri contrafăcute.

S-a arătat că toate prejudiciile invocate de CC. ca fiindu-i produse în legătură cu CL1 au fost cauzate prin infracţiunile ce formează obiectul prezentei cauze, astfel că se impunea repararea acestora pe calea exercitării acţiunii civile, raportat la prevederile art. 19 şi art. 79 C. proc. pen.

Întocmai ca în proiectul CL5, infracţiunile săvârşite de inculpaţi în CLI, ce au constat în falsificarea documentelor şi instrumentalizarea, pe nedrept, a identităţii societăţii CC. într-o afacere oneroasă, fără a avea cunoştinţă despre existenţa falsurilor, sunt dovedite a fi cauzat un rezultat prejudiciabil pentru CC., aducând atingere credibilităţii şi prestigiului său în mediul de afaceri în care îşi desfăşoară activitatea.

Din acest punct de vedere, infracţiunile comise de către inculpaţi nu pot fi calificate decât ca fiind, deopotrivă, şi fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, ce au generat consecinţele negative descrise şi au lezat valorile cu conţinut neeconomic care reprezintă tot atâtea atribute ale personalităţii juridice ale CC., definind-o şi deosebind-o în raport cu societăţile concurente.

Pe de altă parte, s-a precizat că este cert şi dovedit prejudiciul cauzat de implicarea CC. într-un dosar penal aflat pe rolul autorităţilor judiciare române, împrejurare care aduce atingere reputaţiei sale şi afectează în mod grav şi durabil bunul mers al societăţii.

Contrar susţinerilor instanţei de fond, mediatizarea prezentului dosar în presa scrisă şi electronică nu a făcut distincţie între CL1 şi CL5, numele societăţii CC. fiind, deopotrivă, implicat alături de cel al reprezentantului său legal şi al restului numelor inculpaţilor şi fără a se putea distinge natura clară a acuzaţiilor şi persoanele fizice sau juridice faţă de care s-au formulat acestea.

Tot astfel, modul în care jurnaliştii au creat anumite legături între inculpaţi este în legătură directă cu faptele descrise în rechizitoriu şi cu modul tendenţios şi voit imprecis în care au fost emise comunicatele D.N.A - ST Alba-A..

De altfel, după cum constituie un act ilicit şi producător de prejudicii faptul publicării în presă a unor informaţii conţinute de dosarul penal la un moment când acesta se afla în faza urmăririi penale, tot astfel şi mediatizarea inexactă şi care conţine informaţii incorecte, incomplete şi imprecse îmbracă forma ilicitului şi constituie premisa suficientă a reparării prejudiciilor.

Or, o atare împrejurare a dăunat semnificativ reputaţiei internaţionale a CC., stârnind îngrijorări în cercul partenerilor comerciali, ce au fost uşor diseminate urmare a rapidităţii cu care circulă astăzi informaţia. Prejudiciul nu este neapărat legat de piaţa europeană, de executarea unui proiect în Europa. CC. lucrează cu bănci europene şi non-europene, cu parteneri europeni şi non-europeni, iar toţi aceştia au departamente de informare ce accesează datele publice oferite în mediul electronic, consultând deopotrivă portalul instanţelor şi ziarele din România.

Din acest punct de vedere, s-a subliniat că CCCCCCC. este acţionară în cadrul societăţii, iar implicarea CC. şi falsificarea semnăturii PDG-ului său în această afacere judiciară a adus un prejudiciu semnificativ relaţiilor dintre CC. şi prestigioasa instituţie de creditare internaţională.

Totodată, s-a precizat că SSSSSSSSSS., care este unul dintre principalii colaboratori ai societăţii, i-a cerut şi solicită în continuare explicaţii legate de acest dosar în care figurează numele societăţii, refuzând sau restricţionând finanţarea pe mai departe a unor proiecte în curs sau a unora noi.

CC. are trei proiecte în curs de derulare în Algeria: primul proiect, AAAAAAAAAA., cu o valoare de 150 milioane de dolari, un al doilea proiect, AAAAAAAAAA., în valoare de 10 milioare de dolari şi cel de-al treilea, intitulat BBBBBBBBBB., în valoare de 60 milioane de dolari. SSSSSSSSSS. a acceptat să finanţeze faze anterioare ale acestui proiect, dar, după apariţia informaţiilor referitoare la implicarea societăţii CC. într-un dosar penal din România, de care luase cunoştinţă prin departamentul de compliance, a refuzat să le mai finanţeze pe următoarele, cu atât mai mult cu cât CC. execută cel de-al doilea proiect (BEW2) în parteneriat cu societatea europeană TTTTTTTTTT., de origine spaniolă. Pe cale de consecinţă, CC. a fost nevoită să se adreseze unei bănci naţionale, UUUUUUUUUU., care a emis finalemente garanţiile bancare necesare, însă în condiţii cu mult mai împovărătoare pentru societate.

Prejudiciul financiar astfel rezultat este uşor cuantificabil prin raportare la costul emiterii garanţiilor bancare. Totalul celor trei proiecte derulate în Algeria se ridică la suma de 220 milioane de dolari, ceea ce înseamnă că, pentru acestea, sunt necesare garanţii bancare de 10% pentru garantarea avansului şi 10% pentru garantarea performanţei, respectiv un total de 44 milioane de dolari în garanţii bancare. Spre deosebire de SSSSSSSSSS., care percepea un comision de 1% pe an pentru astfel de garanţii, băncile libaneze percep un comision de 3% pe an, rezultând aşadar o diferenţă de 2% ce reprezintă 880.000 dolari. În condiţiile în care durata garanţiilor este de 3 ani, totalul pierderii astfel încercate este de 2.640.000 dolari, prejudiciu suferit de CC. doar în raport cu aceste garanţii bancare.

După cum rezultă din actele dosarului, aceeaşi SSSSSSSSSS. a refuzat, de asemenea, să acorde CC. o scrisoare de susţinere pentru cea de-a doua fază a proiectului EPC1, proiect care trebuia realizat pentru VVVVVVVVVV. şi WWWWWWWWWW.. Întrucât SSSSSSSSSS. a refuzat să acorde această scrisoare de garanţie, CC. a trebuit să se adreseze din nou băncii UUUUUUUUUU. şi să accepte condiţiile de finanţare impuse de această instituţie de creditare, mai sus descrise.

Mai mult, aceleaşi disfuncţionalităţi au survenit ulterior în relaţia cu XXXXXXXXXX.. Această bancă a refuzat finanţarea unui nou proiect în Dubai, deoarece departamentul lor de informare "compliance" a găsit pe internet articolele din presă referitoare la CC. şi numerele de dosar de pe portalul instanţelor.

La fel, BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII a refuzat, pentru aceleaşi motive, finanţarea unui proiect de ferme solare în Iordania.

În privinţa relaţiilor sale contractuale, unul dintre cei mai importanţi parteneri economici ai CC., DDDDDDDDDD., a exclus societatea de la licitaţiile pe care le organiza, pe motivul suspiciunilor legate de implicarea CC. în procedurile penale din România. Astfel după cum rezultă din corespondenţa electronică depusă la dosar odată cu declaraţia de parte civilă, societatea DDDDDDDDDD. a informat în luna octombrie a anului 2017 că, urmare a cercetărilor pe care le-a realizat, a luat la cunoştinţă de acuzaţia adusă CC. că ar fi fraudat autorităţile din România cu 2 milioane de euro. În acest context, societatea a solicitat "explicaţii până la finalul zilei privind situaţia din România, pentru a evita excluderea CC. de la licitaţia pe care o organizează". Ulterior, la interval scurt, acelaşi reprezentant legal al DDDDDDDDDD. a scris că, în conformitate cu politica de sesizări, "pentru a lua în considerare oferta CC. este nevoie de o nouă scrisoare din partea Băncii Mondiale". După trei zile, s-a revenit cu această solicitare, care a fost însă imposibil de îndeplinit, în condiţiile în care, pentru obţinerea unui astfel de document solicitat, sunt necesare cel puţin trei luni de demersuri administrative. Pe cale de consecinţă, în pofida faptului că a obţinut în cele din urmă scrisoarea de reconfirmare a încrederii din partea Băncii Mondiale, CC. a pierdut totuşi contractul, faţă de prezentarea cu întârziere a înscrisului cerut. O astfel de scrisoare, în condiţii normale, nu ar fi fost necesară şi nu a fost niciodată solicitată societăţii, doar existenţa acestor informaţii privitoare la implicarea sa într-o procedură penală în România generând necesitatea unor măsuri suplimentare de precauţie din partea partenerilor comerciali.

S-a menţionat că acest contract ce ar fi trebuit derulat cu DDDDDDDDDD. privea producerea a 34 megawatti de energie solară, cu o valoare estimată de 34 milioane de dolari. La un astfel de contract, marja brută de profit este de 5 milioane de dolari şi, în condiţiile în care, în acest proiect, CC. urma să participe împreună cu o altă societate franceză (în cote de 50% fiecare), prejudiciul cert nerealizat este de 2,5 milioane de dolari.

În fine, parteneri istorici ai CC., precum ZZZ., SUEZ sau DDDD., au solicitat, fără încetare, explicaţii cu privire la acest dosar, ceea ce afectează reputaţia clădită în curs de decenii la nivelul cercului de afaceri al societăţii. Este foarte probabil ca CC. să fi fost eliminată şi din alte contracte din cauza acestor împrejurări, deşi, din punct de vedere economic, întotdeauna şi-a îndeplinit la timp şi întocmai obligaţiile asumate în contracte.

Împrejurările mai sus-descrise, susţinute de probele depuse la dosar, dovedesc încă o dată că, în situaţia prejudicierii imaginii unei persoane juridice, sunt generate, prin ricoşeu, şi pierderi materiale, reflectate în scăderea cifrei de afaceri sau pierderea clienţilor deţinuţi în portofoliu la momentul faptei ilicite, însă acestea nu absorb în întregime efectul prejudiciant, esenţială în vătămarea dreptului nepatrimonial la imagine fiind atingerea adusă renumelui pe care persoana juridică şi l-a câştigat de-a lungul desfăşurării activităţii.

În cazul CC., ca urmare a faptelor ilicite ale inculpaţilor, săvârşite cu intenţie directă, a rezultat o reacţie de îngrijorarare promptă a partenerilor de afaceri ai părţii civile, care au punctat gravitatea faptelor raportat la mediul şi natura efectelor produse şi au refuzat sau au condiţionat continuarea raporturilor economice ce se derulau cu aceştia.

Sub acest aspect, concluzionând, apelanta parte civilă a încercat, în mod cert, un prejudiciu atât în legătură cu CL1, cât şi în legătură cu CL5, în condiţiile în care, în raporturile comerciale, constituirea unei imagini este de cele mai multe ori esenţială pentru dezvoltarea sau menţinerea unei clientele. Acesta reprezintă un prejudiciu patrimonial, reflectat prin pierderea unor clienţi şi a unor contracte, precum şi prin împiedicarea CC. de a participa la alte oportunităţi de afaceri (beneficiu nerealizat), prejudiciu care a fost solicitat, în baza principiului disponibilităţii, doar în limita pentru care s-a constituit parte civilă.

c). Totodată, s-a apreciat o greşită evaluare a prejudiciului şi cuantificarea eronată a daunelor morale.

Cu privire la această critică, s-a susţinut că prejudiciul de imagine, urmare a utilizării frauduloase a documentelor aparent emise de această societate, a avut un caracter continuu şi îndelungat, care s-a întins de la momentul falsificării documentelor, în luna decembrie 2012 şi cel mai devreme până la momentul încetării ultimului demers care a privit CC., respectiv data pronunţării sentinţei prin care Tribunalul Sibiu a luat act de renunţarea la judecată a părţii civile S.C. AA. în cauza în care solicitase obligarea societăţii CC. (în solidar cu W. şi S.C. EE. şi Reasigurare S.A.) la plata de penalităţi, în sumă de aproximativ 540.000 RON.

Câtă vreme instanţa de fond a luat în considerare prejudiciul nepatrimonial - prejudiciul de imagine - constând în atingerea adusă dreptului la nume al părţii civile, ca urmare a falsificării, de către inculpaţii B. şi D., a semnăturii reprezentantului CC. şi a ştampilei CC., pe mai multe documente şi autentificarea celor două angajamente de susţinere tehnică şi profesională, de către inculpata V., cu încălcarea legii, precum şi prejudiciul de aceeaşi natură cauzat că urmare a implicării părţii civile CC., în calitate de pârâtă, în procesul civil aflat pe rolul Tribunalului Sibiu (nr. 3070/85/2014), această ultimă informaţie devenind publică datorită preluării datelor privind părţile din procese pe portalul instanţelor judecătoreşti, rezultă cu evidenţă că suma de 30.000 euro nu este de natură a acoperi cuantumul acestor pagube, cu atât mai mult cu cât riscul la care a fost expusă CC. de asocierea de interese a coinculpaţilor nu a fost doar potenţial, iminent, ci, în pofida demersurilor societăţii CC., s-a şi realizat în final, întrucât, la data de 3 decembrie 2013, societatea AA. a somat CC., în calitatea sa de terţ susţinător, să îndeplinească obligaţiile contractuale ale societăţii NAPOCA şi să realizeze întreaga lucrare, ceea ce CC. a refuzat.

Mai mult, fără să fi fost parte contractantă în acest proiect, CC. a fost, de asemenea, acţionată în judecată de către societatea AA., pentru recuperarea prejudiciului suferit de către aceasta şi, chiar dacă în procedura respectivă, finalmente, CC. a fost scoasă din cauză şi nu a semnat tranzacţia, prejudiciul material ocazionat de procedura judiciară şi cel moral, de afectare a imaginii, au devenit consumate şi cert încercate.

S-a subliniat că inculpaţii B. şi D. au urmărit obţinerea de certe şi consistente beneficii materiale pe seama instrumentalizării societăţii CC. în beneficiul NAPOCA S.A., disimulând şi uzând de o identitate nereală şi pe nedrept însuşită de la CC..

Cu privire la aceasta, martorul EEEEEE. a recunoscut în faţa instanţei de fond împrejurarea că "susţinerea tehnică se acorda în schimbul unui anumit procent din valoarea lucrărilor cuprins între 2%-5%", iar în timpul urmăririi penale a relatat faptul că "B. şi D. au cerut ca în cazul în care se va câştiga o asemenea licitaţie la care ei asigurau susţinerea tehnică, echipamentele să fie cumpărate de la firma lor. Toată lumea de la NAPOCA a fost de acord cu această înţelegere". În plus, inculpatul B. a declarat în mod necorespunzător în faţa notarului public V. că este reprezentantul CC., declaraţiile autentificate în acest mod sub nr. x/18.12.2012 şi y/28.11.2012 fiind folosite ulterior în procedura de achiziţie publică finalizată cu atribuirea contractului CL5 către W. S.A., cu prejudicierea şi instrumentalizarea numelui societăţii CC. în beneficiul patrimonial al societăţii câştigătoare, NAPOCA S.A..

În plus, din depoziţiile martorilor reiese că sistemul de fraudare pus la cale de B., D. şi acoliţii lor era unul bine rodat, stabilit în cele mai mici detalii şi care mai fusese folosit şi cu alte ocazii. O asociere de răufăcători, concepută în detaliu şi care funcţiona după reguli clare îşi propusese să instrumentalizeze şi să folosească pe nedrept reputaţia şi identitatea societăţii CC. în scopul obţinerii de importante sume de bani:

"Au zis că B. va reprezenta CC. în Europa, inclusiv România. În acea perioadă au început să fie organizate licitaţii de apă şi canalizare în aproape toate judeţele din România. A fost o întâlnire la Cluj pe această temă la care, pe lângă D., B. şi cu mine, au participat şi E., BBBBBB. şi JJJJJJ.. B. şi D., având în vedere faptul că B. este reprezentantul CC., pot să facă rost de susţinere tehnică pentru participarea NAPOCA S.A. la astfel de licitaţii". (declaraţia din faza de urmărire penală a lui EEEEEE., 28.03.2015).

Ceea ce s-a întâmplat în CL5, se petrecuse şi în alte dăţi, în cadrul unor licitaţii anterioare la care numele şi experienţa societăţii CC. fuseseră instrumentalizate în mod similar. Aceeaşi depoziţie a martorului EEEEEE. surprinde şi descrie amănunţit perseverenţa infracţională cu care a acţionat această asociere de răufăcători, în scopul fraudării intereselor legitime ale societăţii CC.:

"O primă licitaţie la care s-a participat conform înţelegerii a fost în localitatea Bistriţa. S.C. NAPOCA S.A. a fost antreprenor general, S.C. HHHHHH. S.R.L. subcontractant pe partea de proiectare şi CC., din câte cunosc, susţinător tehnic. La discuţiile preliminare, B. şi D. au afirmat că din banii încasaţi pentru livrarea de echipamente urmau să dea un procent şi societăţii CC. pentru susţinere tehnică. Nu cunosc ce procent, era vorba de 3%, 5% sau 10%, nu reţin exact. (...) A urmat o altă licitaţie la Rădăuţi, unde s-a participat în aceeaşi formulă. Nici această licitaţie nu a fost câştigată. La finalul anului 2012, a fost organizată licitaţia de la Ocna Sibiului. (...) Documentaţia a fost făcută cu NAPOCA antreprenor şi HHHHHH. subcontractant declarat, susţinerea tehnică fiind acordată de CC.. Participarea la licitaţie era hotărâtă şi în funcţie de felul în care era acordată susţinerea, în sensul că, dacă susţinerea era acordată doar către NAPOCA, această societate trebuia să participe singură la licitaţie şi nu în asociere".

Procurarea frauduloasă a susţinerii tehnice din partea CC. a reprezentat scopul principal urmărit de inculpaţi, pentru că această susţinere tehnică reprezenta elementul indispensabil de care NAPOCA S.A. avea nevoie pentru a participa la licitaţii. De altfel, din analiza Raportului procedurii de licitaţie publică CL5 rezultă, fără dubiu, că atribuirea proiectului către NAPOCA S.A. a avut loc nu ca urmare a faptului că această societate inculpată propusese preţul contractual cel mai mic, ci a faptului că alţi competitori cu preţuri de execuţie mai scăzute au fost descalificaţi din cauză că nu deţineau experienţă similară şi nici nu beneficiau de sprijinul unui terţ susţinător cu o astfel de experienţă similară.

Aceeaşi împrejurare este întărită şi de declaraţia martorei FFFFFF., din 15.09.2017, care arată că NAPOCA a participat şi şi-a adjudecat CL5 chiar dacă nu avea cel mai mic preţ dintre cele licitate. Pe cale de consecinţă, folosirea numelui, a imaginii şi a performanţelor societăţii CC., prin acte şi manopere frauduloase, a constituit elementul determinant în câştigarea licitaţiei la CL5 de către societatea NAPOCA S.A., aceasta neîndeplinind condiţiile de eligibilitate decât sub rezerva existenţei acestei susţineri tehnice de la CC., ce i-a fost procurată în fals. Detalii cu privire la această împrejurare au fost descrise în faza de urmărire penală de martorul LLLLLLLLL., care a reiterat în faţa instanţei de judecată (15.09.2017) acelaşi aspect esenţial, respectiv faptul că "societatea NAPOCA nu avea capacitatea de a participa la licitaţia CL5 pentru că trebuia să respecte condiţia experienţei similare în ultimii 5 ani".

În opinia apărării, prejudicierea societăţii CC. şi antrenarea sa într-o afacere oneroasă la care nu consimţise să participe nu ar fi fost posibilă în absenţa largului concurs al inculpatei notar V., care, prin autentificarea actelor cu încălcarea prevederilor legale, a făcut posibilă şi a materializat intenţiile şi conduita frauduloasă manifestate de inculpaţii B. şi D..

Aceste acte autentificate de notarul public, ce aveau un conţinut necorespunzător realităţii şi prin care se folosiseră, în fals, datele societăţii CC., erau absolut necesare şi determinante în procedura licitaţiei, drept pentru care au fost depuse la licitaţia CL5 şi au asigurat atribuirea contractului în favoarea W.

Faptele inculpatei, notar public la data săvârşirii, se află în legătură directă cu paguba suferită de CC., iar această legătură este reţinută şi descrisă şi în actul de acuzare, unde se arată că acestea, corelativ, au vătămat interesele legale ale CC., care a fost angrenată într-un raport juridic civil fără exprimarea consimţământului şi prin mijloace şi metode frauduloase ori că faptele au vătămat încă o dată interesele legitime ale societăţilor în numele CC., în faţa cărora s-au întocmit/depus documente notariale cu caracter fals.

S-a apreciat că sumele solicitate, de 1 milion de euro şi, respectiv, 150 mii de euro, au în vedere raportarea prejudiciului la cifra de afaceri a societăţii CC. şi la rulajul acesteia şi sunt corespondente intensităţii cu care imaginea sa a fost lezată, dar şi ecoului, rezonanţei pe care aceste fapte le-au avut în mediul de afaceri al societăţii. Imaginea, prestigiul, reprezintă un atribut inalienabil al persoanei juridice, valori ce impun oricărei persoane un comportament de respect şi interzicerea oricărei acţiuni vătămătoare, în cazul CC. buna sa reputaţie fiind elementul definitoriu ce se adiţionează competenţelor tehnice.

M. Apelanta parte civilă BB. a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii civile in integrum şi obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata sumei de 7.705.590,96 RON.

În esenţă, s-a arătat că avansul decontat la data de 12.03.2013 de partea civilă BB., inculpatei I. S.R.L., în sumă de 7.705.590,96 RON, a fost achitat de aceasta din finanţarea acordată în avans de Ministerul Mediului, dar şi din fonduri proprii, iar urmare a formulării cererii de rambursare, s-a stabilit că, raportat la cheltuielile eligibile, suma de 1.826.970,76 RON era valoarea corespunzătoare a prefinanţării, iar diferenţa de 5.754.336,47 RON a fost rambursată prin cele trei plăţi făcute de Minister în datele de 31.03.2014 şi 03.04.2014, de Ministerul Mediului - AM POS Mediu, ca urmare a formulării cererii de rambursare.

În continuare, în anul 2016, ca urmare a constatării faptului că BB. nu a recuperat avansul achitat I. S.R.L., ceea ce constituia fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G nr. 66/2001, Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, prin procesul-verbal nr. x din 23.08.2016, a stabilit în sarcina BB. obligaţia de plată a sumei de 7.581.307,23 RON, sumă pe care a recuperat-o integral, de la aceasta, în cursul anului 2016, astfel că prejudiciul s-a localizat, în final, în patrimoniul acesteia din urmă, totalizând suma de 7.705.590,96 RON, cât era, de fapt, avansul achitat (124.283,73 RON plus 7.581.307,23 RON).

Suma totală acordată, cu titlu de avans, a provenit atât din finanţarea acordată de la bugetul Uniunii Europene şi de la bugetul statului, cât şi din bugetul propriu al apelantei parte civilă BB., suma avansată din fondurile proprii fiind în cuantum de 124.283,73 RON.

S-a susţinut că, în mod eronat, prima instanţă a apreciat că apelanta parte civilă BB. şi-a redus pretenţiile de la suma de 7.705.590,96 RON, la suma de 7.581.307,23 RON, cât a fost acordat în final, precizările făcute de apelanta parte civilă având menirea de a arăta şi evidenţia doar faptul că suma de 7.581.307,23 RON fusese recuperată de la aceasta de Ministerul Mediului, din totalul de 7.705.590,96 RON, fără a mai face precizări suplimentare cu privire la diferenţa de 124.283,73 RON, achitată din fondurile proprii.

Prin încheierea din data de 4.11.2021, instanţa de apel a încuviinţat, în parte, cererile în probaţiune formulate, după cum urmează:

- cererea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind audierea martorilor indicaţi, respectiv: IIIIII., JJJJJJ., HHHH., MMMM., SSSS., IIIII., WWWWW., KKKK., JJJJJ., A., ZZZZ., QQQQQ., RRRRR., LLLLL., ZZ., FFFF. şi BBBBB..

- solicitarea formulată de apelanţii intimaţi inculpaţi B. şi D. privind audierea martorilor indicaţi la pct. I şi II din cererea de probe, respectiv HHHH., BBBBB., MMMM., FFFF. şi WWWW..

- cererea formulată de apelanta intimată inculpată V. privind emiterea unor adrese către:

1. BB., cu solicitarea de a preciza dacă, în cadrul documentaţiei depuse de către Adjudecatar, respectiv Asocierea I. S.R.L. - CC., cu ocazia procedurii de achiziţie publică, organizată de către Autoritatea Contractantă, BB., pentru atribuirea contractului CL 1, s-au depus şi au făcut parte din documentaţia ofertantului actul juridic reprezentat de Declaraţia autentificată sub nr. x/04.09.2012, de către Notar Public V. şi/sau alte acte juridice autentificate şi/sau legalizate de către Notar Public V., cu indicarea expresă a acestora;

2. AA. Sibiu, cu solicitarea de a preciza dacă, în cadrul documentaţiei depuse de către Adjudecatar, respectiv W. S.A., cu ocazia procedurii de achiziţie publică, organizată de către Autoritatea Contractantă, AA. Sibiu, pentru atribuirea contractului CL 5, au fost depuse şi au făcut parte din documentaţia ofertantului unul sau altele dintre actele juridice reprezentate de: Declaraţia autentificată sub nr. x/18.12.2012, de către Notar Public V., respectiv Declaraţia autentificată sub nr. x/28.11.2012, de către Notar Public V. (şi, în caz afirmativ, care dintre cele două înscrisuri mai sus indicate) şi/sau alte acte juridice autentificate şi/sau legalizate de către Notar Public V., cu indicarea expresă a acestora.

- cererea formulată de apelanta intimată inculpată I. S.R.L. privind administrarea probei cu înscrisuri, după cum urmează:

1. adresa Ministerului Fondurilor Europene nr. 82706/DC/02.10.2020, depusă la dosarul cauzei în faţa instanţei de fond;

2. raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul tehnic judiciar dr. ing. QQQQQQQQQQ., de asemenea, depus la dosarul cauzei în faţa instanţei de fond;

3. sentinţa civilă nr. 210/28.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017;

4. extras - portal.just.ro: minuta deciziei civile nr. 4929/6.10.2020, prin care instanţa supremă a dispus: Respinge recursul declarat de reclamanta BB. împotriva sentinţei nr. 210 din data de 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.

- cererea formulată de apelantul intimat inculpat L. privind:

1. aprobarea efectuării unei adrese de comunicare a actului de control efectuat de către DLAF la BB. cu privire la modul de accesare şi utilizare a fondurilor europene în cadrul proiectului Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de apă şi canalizare în jud. Prahova, întrucât, conform adresei nr. x/19.02.2019, DLAF-ul nu identificase fraude ori indicii privitoare la comiterea unor fapte penale;

2. depunerea ordonanţei de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba A. din data de 09.05.2019, emisă în dosarul nr. x/2018, ce îl vizează pe martorul IIIII., cercetat pentru infracţiunile de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 269 C. pen., întrucât instanţa de fond a înlăturat depoziţia acestui martor pe considerentul lipsei de veridicitate a afirmaţiilor sale, or, urmare a cercetărilor, s-a stabilit că acestea au caracter real şi nu se încadrează în latura obiectivă a infracţiunilor menţionate.

- cererea formulată de apelantul intimat inculpat F. privind efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară cu specializarea Grafică, conform Nomenclatorului privind specializările expertizei tehnice judiciare, cuprins în Ordinul nr. 199/2010 al Ministrului Justiţiei, prin care să se stabilească autenticitatea semnăturii aplicate pe următoarele înscrisuri: Act Adiţional nr. 1/21.02.2014 la Acordul Contractual nr. xB/07.01.2013 încheiat cu BB., prin care se completează pct. 5 al contractului nr. xB/07.01.2013, prin indicarea unui număr de cont, înscris aflat la filele x d.u.p şi Declaraţie privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, despre care acuzaţia afirmă că poartă semnătura inculpatului F., autenticitate pe care acesta o contestă şi desemnarea, în vederea întocmirii raportului de expertiză, a unui expert autorizat din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi administrarea probei constând în înscrisuri medicale.

În cursul cercetării judecătoreşti în apel au fost audiaţi următorii martori, la cererea părţilor, astfel: în şedinţa din data de 16 decembrie 2021 a fost audiat martorul IIIIII. şi JJJJJJ.; în şedinţa din data de 17 februarie 2022 au fost audiaţi martorii HHHH., SSSS. şi MMMM.; în şedinţa din data de 31 martie 2022 au fost audiaţi martorii A., ZZZZ., JJJJJ. şi IIIII.; în şedinţa din data de 6 octombrie 2022 a fost audiat martorul QQQQQ.; în şedinţa din data de 7 decembrie 2022 a fost audiat martorul KKKK.; în şedinţa din data de 12 mai 2022 au fost audiaţi martorii LLLLL., RRRRR. şi BBBBB.. Martorii, în esenţă, au menţinut poziţile exprimate în audierile din fazele procesuale anterioare.

Prin încheierea din data de 6.10.2022, s-a constatat imposibilitatea audierii martorilor ZZ., FFFF. şi WWWW..

Totodată, faţă de împrejurarea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urma a pronunţa, la data de 25 octombrie 2022, o hotărâre prealabilă cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., în forma în vigoare în perioada 26.06.2018 - 30.05.2022, cu relevanţă în prezenta cauza, instanţa a pus în discuţie, în temeiul art. 476 alin. (4) C. proc. pen., şi, ulterior dezbaterii contradictorii, a dispus suspendarea judecăţii până la data de 7 decembrie 2022. În acel context, procurorul de şedinţă a subliniat utilitatea soluţiei în unificare jurisprudenţială ce urma a fi pronunţată, apreciind necesară suspendarea judecăţii, iar apărătorii, aleşi ori desemnaţi din oficiu, au achiesat la această măsură (prin aceeaşi încheiere instanţa a dispus amanarea pronunţării asupra legalităţii şi temeiniciei măsurilor asigurătorii).

În faza apelului, părţile au depus înscrisuri şi s-au verificat periodic măsurile asigurătorii dispuse.

Ansamblul probatoriilor administrate în calea de atac, alături de înscrisurile depuse în cauză şi probele ştiinţifice dispuse de-a lungul procesului penal nu au amplitudinea ori abilitatea de a răsturna concluzia primei instanţe. Modificarea soluţiei în calea de atac, pe latura penală, este rezultatul intervenţiei prescripţiei răspunderii penale şi reindividualizării judiciare în considerarea criteriului dedus din durata totală a procedurii, iar pe latură civilă este rezultatul reevaluării chestiunii vizand prejudiciile morale produse prin conduita infracţională.

Înalta Curte, examinând apelurile declarate în cauză, prin prisma criticilor invocate constată următoarele:

Apelurile declarate de inculpaţii B. şi D. sunt fondate, în parte, doar în ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru o parte dintre infracţiuni, respectiv modul de soluţionare a laturii civile.

Din actele cauzei, în esenţă, instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpaţilor următoarele:

Referitor la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals material în înscrisuri oficiale:

Inculpatul B. a falsificat, în perioada noiembrie - 17 decembrie 2012, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr de 38 de înscrisuri sub semnătură privată (dintre care 34 împreună cu inculpata D.), prin contrafacerea ştampilelor CC. şi GGG., a semnăturilor inculpatului O., martorului ZZ., precum şi ale altor persoane, preluate prin scanare de pe alte documente şi aplicate în conţinutul acestora.

De asemenea, inculpatul B. a falsificat 4 declaraţii în care a atestat, în mod nereal, faptul că este reprezentantul CC., toate documentele privind calitatea de terţ susţinător a CC., asigurând, astfel, îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate în privinţa inculpatei W., în procedura de atribuire a CL5 - Ocna Sibiului, organizată de partea civilă S.C. AA., înscrisuri predate în perioada 28.11.2012-18.12.2012 angajaţilor W. S.A. pentru a fi folosite în această procedură sau care au fost folosite în perioada 27.11.2012-18.12.2012 pentru a fi traduse cu legalizarea de semnătură a traducătorului şi a dovedi calitatea de mandatar a inculpatului B. în vederea încheierii de acte juridice în numele CC. şi GGG. (procurile falsificate).

Inculpata D. a falsificat, în perioada noiembrie - 17 decembrie 2012, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr de 34 de înscrisuri sub semnătură privată, împreună cu inculpatul B., prin contrafacerea ştampilelor CC. şi GGG., a semnăturilor inculpatului O., martorului ZZ., precum şi ale altor persoane, preluate prin scanare de pe alte documente şi aplicate în conţinutul acestora, toate documentele privind calitatea de terţ susţinător a CC., asigurând îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate în privinţa inculpatei W. în procedura de atribuire a CL5 - Ocna Sibiului, organizată de partea civilă S.C. AA., înscrisuri predate în perioada 28.11.2012-18.12.2012 angajaţilor W. S.A. pentru a fi folosite în această procedură sau care au fost folosite în perioada 27.11.2012-18.12.2012 pentru a fi traduse cu legalizarea de semnătură a traducătorului şi a dovedi calitatea de mandatar a inculpatului B. în vederea încheierii de acte juridice în numele CC. şi GGG..

În concret, cele 34 de înscrisuri sub semnătură privată, falsificate de inculpaţii B. şi D., împreună, sunt următoarele:

1. Document în limba franceză intitulat "Demande Declaration de Casier Judiciaire No. 2 NN. (deux)" - dosar de urmărire penală;

2. Document în limba română intitulat "Declaraţie de Cazier Judiciar Nr. 2 (doi) NN." - dosar de urmărire penală;

3. Document în limba engleză intitulat "COMMERCIAL CIRCULAR" (2 pagini), aparent emanând de la CC. - dosar de urmărire penală;

12. Document în limba engleză intitulat "SS." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

13. Document în limba engleză intitulat "TT." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

14. Document în limba engleză intitulat "UU." - Summary of Professional Experience (2 pagini)" - dosar de urmărire penală;

15. Document în limba engleză intitulat "VV." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

16. Document în limba engleză intitulat "WW." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

17. Document în limba engleză intitulat "XX." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

18. Document în limba franceză intitulat "YY." (curriculum vitae) (4pagini) - dosar de urmărire penală;

19. Document în limba franceză intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ." (4 pagini) - dosar de urmărire penală;

20. Document în limba engleză intitulat "AAA." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

21. Document în limba engleză intitulat "BBB." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

22. Document în limba engleză intitulat "CCC." - Summary of Professional Experience (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

23. Document în limba engleză intitulat "DDD." - Summary of Professional Experience (3 pagini) - dosar de urmărire penală;

24. Document în limba engleză intitulat "EEE." - Summary of Professional Experience (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

25. Document în limba română intitulat "CURRICULUM VITAE ZZ." (4 pagini) - dosar de urmărire penală;

26. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" SS. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

27. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" WW. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

28. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" YY. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

29. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" UU. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

30. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" TT. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

31. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" AAA. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

32. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" BBB. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

33. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" VV. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

34. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" CCC. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

35. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" XX. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

36. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" FFF. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

37. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" DDD. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

38. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" EEE. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

39. Document în limba franceză intitulat "ENGAGEMENT D’EXCLUSIVITE ET DE DISPONIBILITE" ZZ. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

54. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 12 noiembrie 2012 (1 pagină), aparent emanând de la GGG. - dosar de urmărire penală;

55. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 10 noiembrie 2012, aparent emanând de la CC. pentru CL5 (1 pagină) - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/27.11.2012 - dosar de urmărire penală;

56. Document în limba franceză intitulat "DELEGATION DE POUVOIR SPECIFIQUE" datat 10 noiembrie 2012, aparent emanând de la CC. (1 pagină) - document folosit în traducere pentru legalizarea semnăturii de B.N.P. U. sub nr. x/18.12.2012 - dosar de urmărire penală.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, pretins a fi fost săvârşită de inculpaţii B. şi D., instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în luna noiembrie 2012, cei doi inculpaţi au falsificat un număr de 22 de înscrisuri oficiale, prin falsificarea semnăturii şi ştampilei traducătorului autorizat RRRR., în vederea asigurării îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate de către inculpata W. în procedura de atribuire a CL5 - Ocna Sibiului, organizată de partea civilă S.C. AA..

În concret, înscrisurile falsificate de inculpaţii B. şi D. (raportat la numerotarea dată acestora prin rechizitoriu, preluată în considerentele şi dispozitivul sentinţei apelate) sunt următoarele:

4. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT acordat CC." pentru Standard ISO 9001:2008 - OO. (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

5. Document în limba română intitulat "CĂTRE AUTORITĂŢILE INTERESATE", OO. - dosar de urmărire penală;

6. Document în limba română intitulat "CERTIFICAT acordat CC." pentru Standard ISO 140001:2004 - OO. (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

7. Document în limba română intitulat "ÎN ATENŢIA AUTORITĂŢILOR INTERESATE" - PP.. (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

8. Document în limba română intitulat "ACORD DE SUBCONTRACTARE pentru Proiectarea şi Construcţia Staţiei de tratare a apei reziduale Oraşul Barwa din Qatar" din 2.08.2010 încheiat între PP.. şi QQ. S.A. (17 pagini) - dosar de urmărire penală;

9. Document în limba română intitulat "ACORD pentru Proiectarea şi Construcţie & Exploatare, Întreţinere şi Pregătire personal în cadrul Staţiei de tratare a apei Tripoli" între Consiliul pentru dezvoltare şi reconstrucţie RR. şi QQ. (3 pagini) - dosar de urmărire penală;

10. Document în limba română intitulat "ACORD Contract CDR nr. x" între Consiliul pentru dezvoltare şi reconstrucţie şi QQ. (11 pagini) - dosar de urmărire penală;

11. Document în limba română intitulat "QQ.." pentru numire subantreprenor CC. (2 pagini) - dosar de urmărire penală;

40. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" SS. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

41. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" WW. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

42. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" YY. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

43. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" UU. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

44. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" TT. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

45. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" AAA. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

46. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" BBB. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

47. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" VV. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

48. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" CCC. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

49. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" XX. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

50. Document în limba română intitulat "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" FFF. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

51. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" DDD. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

52. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" EEE. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală;

53. Document în limba română intitulat "Declaratie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii" ZZ. pentru CL5 (1 pagină) - dosar de urmărire penală.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 iunie 2020, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, după cum urmează:

- pentru inculpatul B., din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (60 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în infracţiunile de: fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (38 acte materiale) şi art. 5 C. pen. şi fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale pentru înscrisurile menţionate la punctele 4-8, 9-11, 40-53) şi art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- pentru inculpata D., din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (56 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale) şi art. 5 C. pen. şi fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale pentru înscrisurile menţionate la punctele 4-8, 9-11, 40-53) şi art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în legătură cu CL1 - Sinaia - Breaza, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

În perioada iulie - septembrie 2012, inculpatul B. a falsificat un număr de 26 de documente, dintre care 11 împreună cu inculpata D., prin contrafacerea semnăturii inculpatului O. şi a ştampilei CC., dar şi a semnăturii martorului ZZ. şi a ştampilei GGG., iar 15 singur, atestând, în mod nereal, faptul că este reprezentantul CC., în cadrul CL1, semnându-le în această calitate, documente ce au fost remise în data de 4, respectiv 5 septembrie 2012, angajaţilor I. S.R.L., pentru a fi depuse la dosarul de licitaţie pentru CL1, în vederea producerii de consecinţe juridice, respectiv pentru îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate în Asocierea I. S.R.L. - CC. şi câştigarea licitaţiei.

În privinţa inculpatei D., instanţa de fond a reţinut că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada iulie - septembrie 2012, împreună cu inculpatul B., a falsificat 11 documente, prin contrafacerea semnăturii inculpatului O. şi a ştampilei CC., precum şi a semnăturii martorului ZZ. şi a ştampilei GGG., documente ce au fost remise, la datele de 4 - 5 septembrie 2012, angajaţilor I. S.R.L., pentru a fi depuse la dosarul de licitaţie pentru CL1, în scopul îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate şi al câştigării licitaţiei.

Documentele falsificate de inculpaţii B. şi D., reţinute de prima instanţă, sunt următoarele:

- cele 11 documente falsificate de cei doi inculpaţi împreună:

- procura de reprezentare a CC. în vederea semnării contractului de asociere, în limba franceză, datată 10.07.2012, pe care au aplicat ştampila CC., semnătura inculpatului O. şi ştampila cu data "10/07/2012" care au fost scanate, în prealabil, de pe alte documente; procura a fost prezentată traducătorului pentru a fi tradusă şi apoi a fost legalizată semnătura traducătorului de către inculpata U. sub nr. x/04.09.2012 - fila x;

- procura de reprezentare a GGG. privind semnarea angajamentului de acordare a susţinerii tehnice şi profesionale Asocierii I. S.R.L - CC., în limba franceză, datată 12.07.2012; inculpaţii au scanat, decupat şi aplicat în conţinutul documentului ştampila GGG. şi semnătura reprezentantului acestei societăţi - martorul ZZ.; procura a fost prezentată traducătorului pentru a fi tradusă şi apoi a fost legalizată semnătura traducătorului de către inculpata U. sub nr. x/04.09.2012 - fila x şi a fost folosită cu ocazia asumării angajamentului de susţinere tehnică şi profesională de către inculpatul B. în numele inculpatului;

- 9 declaraţii date în numele GGG. şi CC., pe care au aplicat ştampilele GGG. şi CC. şi semnăturile martorului ZZ. şi ale inculpatului O., scanate, în prealabil, de pe alte documente;

- document în limba română denumit Formularul nr. 1 - DECLARAŢIE PRIVIND ELIGIBILITATEA, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 160 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

- document în limba română denumit Formularul nr. 2 - DECLARAŢIE privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 18¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 161 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

- document în limba română denumit Formularul nr. 5 - DECLARAŢIE privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la GGG. pentru CL1, document numerotat cu 162 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

- document în limba română denumit Formularul 7.1 - DECLARAŢIE PRIVIND LISTA PRINCIPALELOR LUCRĂRI PROIECTATE ÎN ULTIMII 3 ANI, aparent emanând de la GGG., document numerotat cu 175 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

- document în limba română denumit Formularul 7.2 - EXPERIENŢA SIMILARĂ CA PROIECTANT, aparent emanând de la GGG., document numerotat cu 176-177 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

- document în limba română denumit Formularul nr. 11b - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 208 în dosarul de licitaţie - fila 18¹, vol. 66 dosar de urmărire penală;

- document în limba franceză denumit "PROTOCOLE D’ÁCCORD nr. 1213/02.01.2012", aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 285 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

- document în limba română denumit "Declaraţie privind angajarea exclusivităţii şi disponibilităţii", aparent emanând de la CC., pentru CL1, document numerotat cu 362 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală;

- document în limba română denumit Formularul nr. 11 - PERSONAL PROPUS PENTRU ÎNDEPLINIREA CONTRACTULUI, aparent emanând de la CC. şi GGG., document numerotat cu 493 în dosarul de licitaţie - dosar de urmărire penală.

Inculpatul B. a falsificat singur 13 declaraţii în care a menţionat nereal că este reprezentant sau reprezentant împuternicit al CC. şi le-a semnat în această calitate:

1. declaraţie iniţială privind îndeplinirea cerinţelor de calificare, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

2. formularul nr. 1 - declaraţie privind eligibilitatea, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

3. formularul nr. 2 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prev. la art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

4. formularul nr. 3 - declaraţie privind calitatea de participant la procedură, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

5. formularul nr. 4 - certificat de participare la licitaţie cu ofertă independentă, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

6. formularul nr. 5 - declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prev. la art. 69¹ din O.U.G. nr. 34/2006, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

7. formularul nr. 8.1 - declaraţie privind lista principalelor lucrări executate în ultimii 5 ani, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

8. formularul nr. 8.2 - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

9. formularul nr. 8.2b - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

10. formularul nr. 8.2c - experienţă similară ca antreprenor, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

11. formularul nr. 9 - declaraţie privind utilajele, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

12. formularul nr. 10 - informaţii generale privind angajaţii, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală;

13. formularul nr. 11 - personal propus pentru îndeplinirea contractului, aparent emanând de la CC. pentru CL1 - dosar de urmărire penală.

În baza procurii falsificate de reprezentare a CC., tradusă de martora RRRR. şi cu legalizarea semnăturii traducătorului de către inculpata U. sub nr. x/04.09.2012, inculpatul B. a semnat în fals, în numele CC., la data de 05.09.2012, în calitate de "reprezentant legal împuternicit conform procură specială", acordul de asociere dintre CC. şi I. S.R.L. (înregistrat I. S.R.L. sub nr. x) şi, în calitate de "reprezentant autorizat" al CC., împuternicirea liderului asocierii, I. S.R.L., de a reprezenta asocierea la procedura de atribuire .

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, pretinsă a fi fost săvârşită de inculpatul B. în legătură cu CL 5 - Ocna Sibiului, instanţa de fond a reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în datele de 28.11.2012 şi, respectiv, 18.12.2012, a declarat, de fiecare dată, în mod necorespunzător realităţii, în baza procurilor falsificate cu traducerea cu legalizarea de semnătură efectuată de inculpata U. sub nr. x/27.11.2012 şi, respectiv, 4955/18.12.2012, în faţa inculpatei V., notar public, că este reprezentantul CC. şi că îşi asumă, în procedura de atribuire a CL5 - Ocna Sibiului, derulată de partea civilă S.C. AA., în numele CC., angajamentul de susţinere tehnică şi profesională pentru W. (formularul nr. 8A) pentru îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor asumate de aceasta, conform ofertei prezentate şi contractului ce urmează a fi încheiat între ofertant şi autoritatea contractantă, declaraţii autentificate sub nr. x/28.11.2012 şi, respectiv, sub nr. x/18.12.2012 şi care au servit, potrivit legii - art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 - la producerea unei consecinţe juridice, şi anume dobândirea calităţii de terţ susţinător de către CC. şi îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate a ofertei depuse de inculpata W. şi apoi la câştigarea licitaţiei.

Pentru infracţiunea de fals în declaraţii în legătură cu CL1 Sinaia - Breaza, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpatul B., la data de 04.09.2012, folosindu-se de procura tradusă şi cu legalizarea semnăturii traducătorului sub nr. x/04.09.2012 de către inculpata U., a declarat în mod necorespunzător adevărului, în faţa inculpatei notar public V., că este reprezentantul GGG. şi că îşi asumă, în procedura de atribuire a CL1 Sinaia - Breaza, angajamentul de susţinere tehnică şi profesională pentru asocierea I. S.R.L. - CC. (formularul nr. 18), ca în mod ferm, necondiţionat şi irevocabil, să pună la dispoziţia Asocierii I. S.R.L - CC. toate resursele tehnice şi profesionale necesare pentru îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor asumate de acesta, conform ofertei prezentate şi contractului de achiziţie publică ce urma a fi încheiat între ofertant şi autoritatea contractantă, precum şi de a răspunde necondiţionat pentru neexecutarea obligaţiilor şi pentru prejudiciile cauzate autorităţii contractante ca urmare a nerespectării obligaţiilor prevăzute în angajament, declaraţie autentificată de inculpata V. sub nr. x/4.09.2012 şi care a servit la producerea unei consecinţe juridice, conform art. 190 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, şi anume la dobândirea calităţii de terţ susţinător şi la îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate a ofertei depuse de asocierea I. S.R.L. - CC. şi apoi la câştigarea licitaţiei.

În ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu CL5, comisă de inculpaţii B. şi D., instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpatul B., în baza înţelegerii avute cu angajaţii societăţii I. S.R.L., a întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizată de BB. în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", contribuind astfel la atribuirea către Asocierea I. - CC. a contractului de lucrări nr. x (CL1), în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, din care s-a decontat, la data de 13.03.2014, avansul în valoare de 7.705.590,96 RON. De asemenea, s-a reţinut că inculpata D., în baza legăturii subiective avute cu inculpatul B. şi, prin intermediul acestuia, cu reprezentanţii I. S.R.L. SRL, a întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizate de BB. în cadrul proiectului având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", contribuind astfel la atribuirea către Asocierea I. - CC. a contractului de lucrări nr. x (CL1), în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, din care s-a decontat, la data de 13.03.2014, avansul în valoare de 7.705.590,96 RON.

În ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu CL5, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpaţii B. şi D. au predat, în perioada 28.11. - 18.12.2012, reprezentanţilor W. S.A., un număr de 57 de documente false, care au fost folosite de către inculpatul E. fără a cunoaşte caracterul fals al acestora şi au asigurat îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către această societate în cadrul procedurii de atribuire a CL5 - Ocna Sibiului, finanţat, în cea mai mare parte, din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale, câştigarea licitaţiei la data de 11.03.2013, urmată de încheierea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 (CL5), în valoare de 6.022.843 RON, fără TVA, la data de 29.04.2013, fără ca W. să ajungă să încaseze pe nedrept vreo sumă de bani în baza acestui contract, sumă care să fie provină din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale şi/sau să fie rambursată ulterior către S.C. AA. din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale de către AM POS Mediu (din cadrul Ministerului Mediului sau al Ministerului Fondurilor Europene).

Cu privire la infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în legătură cu CL5, prima instanţă a arătat, în esenţă, că inculpatul B. a determinat-o, cu intenţie, pe inculpata D., să întocmească în fals procesul-verbal privind recepţia lucrării executate de S.C. HHH. S.R.L. la Luncani, aceasta redactând, la data de 21.01.2015, documentul ce conţinea menţiuni nereale, prin folosirea calculatorului şi contrafăcând semnătura martorului RRRRRR. ca reprezentant al beneficiarului lucrării, precum şi ştampila S.C. TTTTTT. S.R.L. şi semnătura reprezentantului acestei societăţi, aplicate după ce au fost preluate prin scanare de pe alte documente, după care, la scurt timp, tot urmare a cererii iniţiale a inculpatului B., a trimis acest document, în formă electronică, scanat, acestuia, pentru a-l remite martorului ZZ. pentru a fi inclus în portofoliul de lucrări care urma a fi prezentat cu scopul de a dovedi executarea lucrării şi a justifica experienţa similară în vederea încheierii unor alte contracte de aceeaşi natură, constituind în acelaşi timp o recomandare a S.C. HHH. S.R.L. în acest sens, inculpatul B. trimiţând acest document martorului ZZ., fără însă ca martorul să îl mai folosească.

În fine, în legătură cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. privind contractul de cesiune încheiat între S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L., reţinută în sarcina inculpatei D., prima instanţă a arătat, în esenţă, că în perioada 17-22.10.2014, aceasta, pentru a justifica în faţa organelor fiscale (Direcţia Regională Antifraudă Sibiu din cadrul ANAF) efectuarea plăţii în sumă de 150.000 RON, de către W. către S.C. HHH. S.R.L., în baza contractului nr. x/10.06.2011, încheiat între cea dintâi societate şi S.C. HHH. S.R.L., a falsificat contractul de cesiune încheiat între S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L., prin înscrierea datei de 3.12.2012, a numărului contractului ca fiind 129 şi prin modificarea conţinutului acestuia faţă de contractul de cesiune depus la W., având nr. 13² şi data de 25.03.3013, inculpata predând organelor fiscale documentul falsificat în scopul menţionat.

Infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen., respectiv de înşelăciune, vor fi analizate în calea de atac exercitată de parchet, critica fiind circumscrisă greşitei achitări a inculpaţilor B. şi D..

Prima critică invocată de apelanţii inculpaţi B. şi D., constând în desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la primă instanţă, dat fiind faptul că s-a dispus condamnarea acestora pentru săvârşirea, în participaţie improprie, a unei tentative la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, deşi obiectul judecăţii, astfel cum a fost configurat prin rechizitoriu, avea în vedere săvârşirea acestei infracţiuni sub forma complicităţii, fără a pune în discuţie schimbarea de încadrare juridică, este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen., "dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea."

Din analiza normei rezultă că încadrarea juridică a faptei înseamnă corespondenţa dintre fapta materială şi norma legală ce i se aplică, mai exact, corespondenţa dintre faptă şi totalitatea normelor care îi determină caracterizarea juridică. Această caracterizare juridică poate cuprinde texte din partea specială a C. pen. care indică infracţiunea şi, eventual, o formă calificată a acesteia, sau poate cuprinde dispoziţii legale din partea generală, cum ar fi cele care reglementează tentativa, complicitatea, etc.

Schimbarea încadrării juridice reprezintă, aşadar, actul procesual prin care instanţa de judecată schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune ce face obiectul cauzei deduse judecăţii (forma agravată, tentativă, în loc de infracţiune consumată).

Înalta Curte reţine, de asemenea, că, potrivit art. 52 C. pen., participaţia improprie există ori de câte ori o faptă prevăzută de legea penală este săvârşită de mai multe persoane, fiecare acţionând cu forme de vinovăţie diferite; unii acţionează cu intenţie, alţii din culpă sau chiar fără vinovăţie.

Prin concept, participaţia improprie presupune, pe lângă voinţa comună de cooperare (element comun şi participaţiei proprii), un element psihic, specific, particular.

Acest tip de participaţie presupune, astfel, că unul sau unii dintre participanţi acţionează, sub aspect intelectiv, cu intenţie, adică având reprezentarea rezultatului şi urmărind sau acceptând producerea lui, iar alţii din culpă, ori acţionează fără vinovăţie.

Reglementarea cuprinsă în art. 52 C. pen., în esenţă, separă participaţia propriu-zisă, când toţi făptuitorii acţionează cu o formă de vinovăţie omogenă, de participaţia improprie, la care nu există vinovăţie omogenă.

Totodată, complicitatea, ca formă de participaţie penală, presupune, sub aspect subiectiv, ca sprijinul să fie dat cu intenţie, fie directă, fie indirectă. Această condiţie presupune prevederea de către complice a urmărilor actelor sale, precum şi ale faptelor autorului şi urmărirea producerii acestora sau acceptarea posibilităţii producerii lor.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 386 C. proc. pen., care să fi obligat prima instanţă la punerea în discuţia părţilor a schimbării încadrării juridice, în condiţiile în care s-a reţinut aceeaşi corespondenţă dintre fapta materială reţinută prin actul de sesizare şi normele legale ce sunt incidente, astfel încât analiza s-a circumscris exclusiv elementului volitiv.

Astfel, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpaţii B. şi D., în baza înţelegerii avute cu reprezentanţii I. S.R.L., au întocmit în fals documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizate de BB. în cadrul proiectului având ca obiectiv "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", contribuind la atribuirea către Asocierea I. S.R.L. - CC. a contractului de lucrări nr. x (CL1), în valoare de 62.141.862,62 RON, din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, din care s-a decontat, la data de 13.03.2014, avansul în valoare de 7.705.590,96 RON, fapte ce realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzte de art. 32 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, în ceea ce priveşte finanţarea europeană.

Sentinţa atacată a fost pronunţată la data de 16 octombrie 2020, iar dezbaterile în fond au avut loc la data de 18 septembrie 2020. Anterior intrării în dezbateri, prin încheierea din data de 2 iunie 2020, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrarii juridice pentru faptele deduse judecăţii, chestiune cunoscută de părţi (a se vedea partea introductivă a încheierii de dezbateri şi concluziile pe fond ale părţilor). Astfel pentru inculpaţii B. şi D. s-a dispus schimbarea încadrării juridice după cum urmează: din complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte finanţarea europeană) şi complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (în ceea ce priveşte cofinanţarea naţională), cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., în complicitate la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. şi art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinând, în esenţă, următoarele:

Deşi persoana care foloseşte sau prezintă documente sau situaţii false, inexacte sau incomplete, poate fi aceeaşi cu persoana care obţine pe nedrept fondurile din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, texul art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 nu impune condiţia existenţei identităţii între cele două persoane. De pildă, subiectul activ al infracţiunii poate fi persoana fizică administrator al unei societăţi comerciale, iar beneficiarul fondurilor să fie societatea comercială, ori, în altă situaţie, subiectul activ să fie administratorul şi asociatul unic al unui S.R.L., iar fondurile să fie obţinute de societate după ce subiectul activ a cesionat toate părţile sociale şi a fost revocat din funcţia de administrator.

Mai mult, aşa cum se arată şi în Decizia nr. 4/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 este o formă atipică a infracţiunii de înşelăciune. Or, conform art. 244 alin. (1) C. pen., infracţiunea de înşelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă. Din textul legal menţionat rezultă că folosul urmărit se poate regăsi fie în patrimoniul subiectului activ, fie în patrimoniul unei alte persoane.

Finanţarea nerambursabilă (ce includea finanţarea din fondul de coeziune) a fost acordată S.C. AA. şi, respectiv, BB., acestea din urmă asumându-şi, potrivit contractelor de finanţare, obligaţia de a implementa Proiectul în conformitate cu prevederile din contractele de finanţare şi cu legislaţia naţională şi comunitară. Printre obligaţiile care le reveneau acestor societăţi în baza acestor contracte erau: obligaţia de a demara procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică conform Planului de achiziţii, obligaţia de a transmite câte o copie a contractelor de achiziţie publică semnate, în termenele şi în conformitate cu prevederile Anexei II la contractul de finanţare.

În documentaţia publicată pe SEAP în privinţa ambelor contracte de achiziţii publice - CL5 - S.C. AA. şi CL1 - BB. - se menţionează în mod expres faptul că finanţarea contractelor se face din fonduri europene.

Astfel, în privinţa CL5, în Anunţul de Participare din Fişa de date - utilităţi se menţionează, la Secţiunea a III-a "Informaţii juridice, economice, financiare şi tehnice", la pct. III.1.2 privind "Principalele modalităţi de finanţare şi plată şi/sau trimitere la dispoziţii relevante": fonduri coeziune 76,52%; co-finanţare naţională 23,48% . În acelaşi document, la Secţiunea VI "Informaţii suplimentare" se menţionează, la pct. VI.2 intitulat "Contractul/concursul se înscrie într-un proiect/program finanţat din fonduri comunitare/program operaţional/program naţional de dezvoltare rurală": Da; Tipul de finanţare: fonduri europene; Fond european - Programul Operaţional Sectorial Mediu.

De asemenea, în toată corespondenţă purtată de S.C. AA. cu W., atunci când se fac referiri la Contractul de lucrări CL5 - staţia de epurare ape uzate menajere pentru localitatea Ocna Sibiului, se face menţiunea "Finanţat prin POS Mediu (2007-2913)". În acest sens, s-a făcut trimitere la solicitările de clarificări formulate de S.C. AA. sub nr. x/23.01.2013, y/5.02.2013, z/14.02.2013, w/20.02.2013, t/17.12.2012 .

În mod similar, în privinţa CL1 - BB., în caietul de sarcini, în anunţul de participare se menţionează la rubrica II.1.2 "Principalele modalităţi de finanţare şi plată şi/sau trimitere la dispoziţii relevante": fonduri coeziune 79,69%; co-finanţare naţională 23,31% . În acelaşi document, la Secţiunea VI "Informaţii suplimentare" se menţionează la pct. VI.2 intitulat "Contractul/concursul se înscrie într-un proiect/program finanţat din fonduri comunitare/program operaţional/program naţional de dezvoltare rurală": Da; Trimitere (trimiteri) la proiect(e) şi/sau promgram(e): Programul Operaţional Sectorial de Mediu Axa1 Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată; Tipul de finanţare: fonduri europene; Fond european - Programul Operaţional Sectorial Mediu.

De asemenea, antetul tuturor documentelor provenind de la Unitatea de Implementare a Proiectului "Reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" din cadrul BB. conţine menţiuni referitoare la Programul POS Mediu 2007-2013, la Instrumentele structurale 2007-2013, precum şi Sigla Uniunii Europene.

În plus, chiar I. S.R.L., în calitate de lider al asocierii I. S.R.L. - CC., a solicitat acordul Direcţiei Generale AM POS Mediu, în calitate de Autoritate de Management, pentru modificarea contractului de asociere.

Toate acestea relevă, pe de o parte, faptul că finanţarea acordată în baza contractelor de finanţare încheiate de S.C. AA. şi BB. cu Ministerul Mediului şi Pădurilor, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul operaţional POS Mediu, a avut drept unic scop finanţarea contractelor de achiziţii publice care erau obligatoriu de încheiat de către cele două societăţi menţionate, în vederea executării lucrărilor de modernizare şi reabilitare a reţelelor de apă, acestea neputând realiza lucrările impuse de Axa prioritară 1 - Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată, pentru care Romania avea alocată suma de 3,15 miliarde de euro, din care 2,77 miliarde de euro contribuţie a Uniunii Europene din Fondul de Coeziune, cofinanţarea fiind asigurată din bugetul naţional şi bugetele locale. Pe de altă parte, atât acordarea prefinanţării, cât şi rambursarea sumelor către S.C. AA. şi BB., de către Ministerul Mediului şi Pădurilor, ambele din fonduri de coeziune şi finanţare naţională, erau condiţionate de încheierea contractelor de achiziţii publice şi, respectiv, de executarea acestora, ceea ce presupunea, în mod obligatoriu, depunerea la Autoritatea de Management a documentaţiei aferente atât încheierii contractelor de achiziţii publice, cât şi executării acestora, în lipsa acestor documente finanţarea neputând fi acordată.

În concluzie, obţinerea fondurilor europene şi a finanţării naţionale corelative de către S.C. AA. şi BB. era condiţionată de încheierea contractelor de achiziţii publice şi de executarea acestora, nefiind acordată de sine stătător. Mai mult, în patrimoniul acestor două societăţi nu rămâneau fondurile de coeziune şi cele provenite din finanţarea naţională, beneficiarii acestor fonduri fiind în concret societăţile cărora li se atribuiau contractele de achiziţii publice în urma licitaţiilor, în concret, W. şi asocierea I. S.R.L. - CC..

Chiar dacă aceste două ultime societăţi apar ca beneficiari indirecţi ai fondurilor europene, dat fiind specificul Programului operaţional POS Mediu, încheierea contractelor de achiziţii publice având ca beneficiari aceste societăţi reprezintă o condiţie indispensabilă pentru acordarea efectivă a finanţării din fonduri europene şi naţionale către S.C. AA. şi, respectiv, BB., care au avut calitatea de beneficiari intermediari ai acestor fonduri.

În atare condiţii, inculpaţii B. şi D. au cunoscut noua încadrare juridică, fiind respectat dreptul la apărare al acestora asigurându-li-se posibilitatea de a propune probe pentru infracţiunea de complicitate la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Starea de fapt reţinută de prima instanţă prin hotărârea atacată concordă cu cea reţinută prin încheierea din data de 2 iunie 2020, apreciindu-se că faptele inculpaţilor B. şi D., care, cu intenţie directă, au predat, în perioada 28.11.-18.12.2012, reprezentanţilor W. S.A., un număr de 57 de documente false, care au fost folosite de către inculpatul E. fără a cunoaşte caracterul fals al acestora şi au asigurat îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate de către această societate în cadrul procedurii de atribuire a CL5 Ocna Sibiului, finanţat, în cea mai mare parte, din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale, câştigarea licitaţiei la data de 11.03.2013, urmată de încheierea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 (CL5), în valoare de 6.022.843 RON fără TVA, la data de 29.04.2013, fără ca W. să ajungă să încaseze pe nedrept vreo sumă de bani în baza acestui contract, sumă care să fie provină din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale şi/sau să fie rambursată ulterior către S.C. AA. din fonduri din bugetul Uniunii Europene, dar şi din fonduri naţionale de către AM POS Mediu (din cadrul Ministerului Mediului sau al Ministerului Fondurilor Europene), întruneau, la data comiterii, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 31 C. pen. din 1969 cu referire la art. 26 C. pen. din 1969, art. 20 C. pen. din 1969 şi art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000. De la data de 1.02.2014, infracţiunea se regăseşte în prevederile art. 52 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

În atare condiţii, reţinerea participaţiei improprii, care presupune analiza elementului volitiv prin raportare la un alt participant, nu echivalează cu o schimbare a încadrării juridice a faptei, în sensul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., nefiind incidente, astfel, nici dispoziţiile art. 421 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.

În privinţa modificării formei de participare din complicitate în participaţie improprie, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 52 alin. (2) din C. pen., determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie, iar potrivit art. 48, complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Evaluarea probatoriului şi reţinerea altei forme de participare, respectiv a participaţiei improprii faţă de complicitate, nu are la bază decât decelarea formei de vinovăţie a coparticipanului în raport cu conţinutului contribuţilor faţă de acceaşi unică infracţiune, având o bază factuală nemodificată, astfel că maniera în care instanţa de fond a valorificat chestiunea expusă nu are abilitatea de a genera vreo chestiune nouă în raport cu baza factuală ori cu infracţiunea cercetată, asupra căreia să se poată susţine posibilităţi distincte de apărare. Amintim că, în mod pertinent, prima instanţă a explicita maniera evaluării participaţiei penale astfel: acţiunile inculpaţilor B. şi D. de a pune la dispoziţia inculpatului E. sau a altor reprezentanţi ai I. S.R.L. documentele despre care aceştia din urmă nu ştiau că sunt falsificate nu pot constitui un act de participaţie sub forma complicităţii prevăzute de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969, respectiv de art. 48 alin. (1) C. pen., deoarece aceasta implică în mod necesar comiterea unei infracţiuni intenţionate de către autor, ci reprezintă un act de participaţie improprie - art. 31 C. pen. din 1969, respectiv art. 52 alin. (2) C. pen. (cu referire la art. 26 C. pen. din 1969, respectiv art. 48 C. pen.).

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor B. şi D. pentru participaţie improprie la tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 18 ¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

Ca urmare, instanţa constată că motivul de apel referitor la o strategie diferită a apărării în condiţiile în care participaţia penală reţinută în sarcina inculpaţilor B. şi D. este exclusiv rezultatul stabilirii formei de vinovăţie a coparticipantului, este superfluă.

În privinţa subiectului activ, argumentele apărării în sensul că ceilalţi participanţi la săvârşirea faptelor, de la autoritatea contractantă în jos, nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 pentru motivul că aceştia nu accesează direct fondurile, este ineficientă în condiţiile în care contribuţiile infracţionale cumulate erau subsumate şi suficiente scopului vizat de norma de incriminare.

Prin Decizia nr. 4/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii (publicată în M. Of., Partea I, nr. 418 din 2 iunie 2016) s-a constatat că, în ipoteza în care autorul acţiunii de falsificare a înscrisului sub semnătură privată foloseşte ulterior înscrisul, cu rezultatul obţinerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, se va reţine un concurs real între infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 din C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (paragrafele 39-40). De altfel, prima instanţă a răspuns chestiunilor legate de subiectul activ al infracţiunii atât prin considerentele sentinţei, cât şi ale încheierii prin care s-a evaluat şi schimbat încadrarea juridică (2.06.2020).

A doua critică invocată de inculpaţii apelanţi B. şi D., privind achitarea acestora pentru infracţiunile cu privire la care prima instanţă a dispus condamnarea, este nefondată, pentru următoarele considerente:

În esenţă, din actele cauzei rezultă că inculpatul B. este cetăţean francez care a desfăşurat activităţi comerciale în România, cu precădere în construcţii, activităţi de inginerie şi consultanţă tehnică, prin intermediul mai multor societăţi comerciale înfiinţate împreună cu inculpata D., respectiv: S.C. HHH. S.R.L. Braşov, S.C. HHH. S.R.L. Braşov, S.C. UUU. S.R.L. Braşov, S.C. VVV. S.R.L. Braşov, dar şi ca unic asociat S.C. WWW. S.R.L. Braşov, iar începând cu anul 2008, acesta a construit şi a vândut staţii de epurare de mici dimensiuni.

În privinţa CL1, din actele cauzei rezultă că inculpatul B. a participat ca expozant, în numele S.C. HHH. S.R.L., la expoziţia XXX. organizată de YYY. la Bucureşti, expoziţie la care a participat în calitate de vizitator şi inculpatul R., care, însă, nu a reprezentat CC. şi nici o altă societate din CC..

De altfel, inculpatul R., în perioada 2011-2013, nici nu era angajat la CC. şi, prin urmare, nu putea lua decizii sau încheia acte juridice în numele acestei societăţi.

Lipsa calităţii de reprezentant a inculpatului R. pentru CC. este confirmată prin declaraţiile martorului ZZ., date în faza de urmărire penală, dar şi la instanţa de fond.

Deşi nu avea această calitate, inculpatul B. i-a trimis inculpatului R., la data de 11 decembrie 2011, un e-mail prin care îi solicita să îi trimită un model de scrisoare din partea CC. către S.C. HHH. S.R.L., prin care societatea libaneză să îşi manifeste interesul de a participa la licitaţie.

Urmare a demersurilor inculpatului B., la data de 12.12.2011, NN., tatăl inculpatului O. şi preşedintele CC., a emis, în numele CC., o împuternicire cu caracter general, prin care confirma că inculpatul R. este responsabil cu dezvoltarea comercială a acestei societăţi, inclusiv cu privire la proiectele de mediu, precum şi că societatea HHH., reprezentată de inculpaţii B. şi D., acţionează în interesul CC..

Din modul de redactare a procurii rezultă că niciunul dintre inculpaţii B. şi D., respectiv R., nu avea dreptul de a încheia acte juridice în numele societăţii emitente a împuternicirii.

La data de 14.06.2012, a fost publicat pe SEAP anunţul pentru licitaţia deschisă organizată de partea civilă BB. pentru "Reabilitare si extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova" (CL1), termenul stabilit pentru primirea ofertelor sau a cererilor de participare fiind 09.08.2012.

Din actele cauzei rezultă că, urmare a declanşării procedurii de atribuire a CL1, documentele depuse de inculpatul B. au fost falsificate, activităţile de falsificare fiind, de altfel, recunoscute în materialitatea lor şi de inculpata D. în ceea ce priveşte falsificarea ştampilei CC. şi a semnăturii inculpatului O.. Totodată, probaţiunea administrată în cauză relevă faptul că inculpatul B. nu a avut nici procură specială din partea CC. şi nici din partea GGG. în legătură cu licitaţia pentru CL1.

Flasificarea înscrisurilor depuse în dosarul de licitaţie (CL1) rezultă şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/15.12.2014 întocmit de I.P.J. Alba - Serviciul Criminalistic şi raportul de constatare nr. x din 27.05.2015 întocmit de către experţi criminalişti din cadrul I.P.J. Alba.

Înscrisurile falsificate sunt enunţate de instanţa de fond în hotărârea atacată, respectiv:

- procura de reprezentare a CC. în vederea semnării contractului de asociere cu I. S.R.L., pe care inculpaţii B. şi D. au aplicat ştampila CC., semnătura inculpatului O. şi ştampila cu data "10/07/2012", care au fost scanate, în prealabil, de pe alte documente;

- procura de reprezentare a GGG. privind semnarea angajamentului de acordare a susţinerii tehnice şi profesionale Asocierii I. S.R.L - CC., în limba franceză. Inculpaţii B. şi D. au scanat, decupat şi aplicat în conţinutul documentului ştampila GGG. şi semnătura reprezentantului acestei societăţi - martorul ZZ.;

Impresiunile de ştampilă cu textul "GGG. 108, rue du Moulin 60600 BREUIL-LE-VERT..." şi semnăturile ce le însoţesc au fost preluate de pe documentul model de comparaţie reprezentat de contractul încheiat între GGG. şi DDDDDDD., aflat la dosarul de urmărire penală .

- declaraţia falsă, în numele GGG., dată de inculpatul B. în faţa notarului public V. privind acordarea susţinerii tehnice şi profesionale Asocierii I. S.R.L. - CC., declaraţia autentificată sub nr. x din 04.09.2012;

- falsificarea semnăturii şi ştampilei pe 9 declaraţii date în numele GGG. şi CC., pe care au aplicat ştampila S.C. GGG. şi CC. şi semnăturile lui ZZ. şi ale lui O., scanate, în prealabil, de pe alte documente.

În urma efectuării percheziţiilor informatice asupra mediilor de stocare ridicate de la inculpata D., pe stick-ul de memorie, cât şi pe HDD QQQQ., a fost identificat folderul denumit "stampile semnături" care conţinea fişiere word, cu elemente scanate şi decupate, reprezentând semnăturile utilizate la falsificarea documentelor. Documentul "GGG." conţine doar semnătura şi ştampila GGG., care puteau fi folosite la falsificarea înscrisurilor prin aplicarea lor în conţiuntul altor documente.

Elemente care conduc la faptul că inculpaţii au falsificat documentele necesare participării CC. la licitaţia pentru CL1 rezultă, cu evidenţă, şi din celelalte percheziţii informatice efectuate la locuinţa inculpatei D.. Astfel, inculpatul B. a completat, în numele CC., atribuindu-şi în mod fals calitatea de reprezentant al acestei societăţi, un număr de 13 declaraţii pe proprie răspundere şi pe care a aplicat ştampila CC., semnându-le personal, toate fiind necesare pentru dosarul de licitaţie.

Sintentizând, instanţa de apel reţine că probele la care s-a făcut referire anterior, completate cu cele la care se face trimitere în hotărârea atacată, demonstrează, fără dubiu, că inculpaţii B. şi D. au falsificat o parte din documentaţia depusă la dosarul de licitaţie pentru CL1 (în total 15 documente falsificate de ambii inculpaţi, iar 11 exclusiv de inculpatul B.), contribuind astfel la câştigarea, în mod ilicit, a licitaţiei de către asocierea I. S.R.L. - CC. şi, implicit, la atribuirea de fonduri europene către I. S.R.L. şi S.C. Y. şi apoi la rambusarea, pe nedrept, a cheltuielilor efectuate de BB., de către Ministerul Mediului.

În aceeaşi modalitate au acţionat inculpaţii B. şi D. şi în ceea ce priveşte CL5 - Ocna Sibiului, falsificând un număr de 56 de documente ce au fost depuse la documentaţia necesară licitaţiei, procedura de falsificare fiind expusă în Raportul de constatare la care se face trimitere în hotărârea atacată.

În cazul CL5 nu au avut loc plăţi din fonduri europene, întrucât S.C. AA. a rezoluţionat contractul pe motivul neexecutării lucrărilor. Atribuirea şi încheierea acestui contract (CL5) finanţat din fonduri europene s-au făcut ca urmare a folosirii documentelor falsificate de inculpaţii B. şi D..

Activităţile indirecte şi mediate ale celor doi inculpaţi constituie o antecedenţă accesorie, ceea ce atrage răspunderea şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen., raportat la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, respectiv complicitate la tentativă prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 32 C. pen. şi art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, aceasta din urmă sub forma participaţiei improprii.

Contribuţia inculpaţilor B. şi D. se circumscrie unui ajutor, unui sprijin, concret şi efectiv, la săvârşirea de către autor a infracţiunii de obţinere pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Critica privind aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei, este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen., "când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpaţii minori, instanţa va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime."

Analizând dispoziţiile legale enunţate anterior, prin raportare la art. 374 alin. (4) şi art. 375 C. proc. pen., rezultă că cercetarea judecătorească se poate desfăşura în procedura simplificată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- obiectul judecăţii nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă;

- inculpatul solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi;

- inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa;

- cererea inculpatului a fost admisă de instanţa de judecată.

În cauza dedusă judecăţii, prezintă relevanţă cea de-a doua şi cea de-a treia condiţiie, care reprezintă o dublă manifestare de voinţă a inculpatului, în sensul acceptării probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi al achiesării exprese la renunţarea administrării de probe de către instanţa de judecată, pe de o parte, şi al recunoaşterii totale a faptelor, astfel cum acestea au fost reţinute prin actul de trimitere în judecată.

Recunoaşterea faptelor trebuie să fie totală, astfel încât o recunoaştere parţială exclude posibilitatea aplicării procedurii simplificate. În această ipoteză, cercetarea judecătorească în procedura accelerată nu mai poate fi posibilă.

În ipoteza în care cererea inculpatului de desfăşurare a cercetării judecătoreşti în procedura simplificată a fost respinsă, se va aplica procedura de drept comun, conform art. 374 alin. (5)-(10) C. proc. pen., acesta având însă dreptul de a profita de beneficiul recunoaşterii învinuirii în scopul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Acest beneficiu operează, însă, doar atunci când, deşi cererea de judecare în procedura simplificată a fost respinsă, după terminarea cercetării judecătoreşti instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă de inculpat înainte de începerea cercetării judecătoreşti.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa de apel constată că nu sunt îndeplinite condiţiile procedurii simplificate, fiind legală încheierea instanţei de fond de respingere a cererilor inculpaţilor B. şi D..

Procedând la audierea acestora, s-a constatat că inculpaţii B. şi D. nu au recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei, iar starea de fapt reţinută de prima instanţă nu este similară cu cea recunoscută de aceştia, astfel încât nu pot beneficia de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În ce priveşte conduita sinceră a celor doi inculpaţi şi incidenţa cauzei legale de reducere a pedepsei determinate de recunoaşterea învinuirii, prin încheierea din data de 6.06.2017, instanţa de fond a respins cererile inculpaţilor B. şi D. de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, după audierea pe larg a acestora .

Instanţa de apel, evaluând conţinutul declaraţiilor celor doi inculpaţi, constată că poziţia acestora, şi dacă ar fi considerată o recunoaştere parţială în raport cu infracţiunile pentru care s-au constat îndeplinite exigenţele angajării răspunderii penale, nu este suficientă pentru a determina incidenţa cauzei de reducere a pedepsei ce presupune o recunoaştere totală şi necondiţioantă a bazei factuale şi a formei de vinovăţie, respectiv a învinuirii.

Referitor la cererea inculpaţilor B. şi D. de schimbare a încadrării juridice a faptelor, după cum urmează:

· în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., din infracţiunile de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (38 acte materiale);

- fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale);

- fals în declaraţii în formă continuată, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale);

- complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (2) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (26 acte materiale);

- fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen.

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

- instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen.

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (2) C. pen.

- înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (pct. IV din secţiunea În drept a rechizitoriului), în infracţiunile de:

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (60 acte materiale);

- fals în declaraţii în formă continuată, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale);

- instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen.

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

- înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (pct. IV din secţiunea În drept a rechizitoriului).

· în ceea ce o priveşte pe inculpata D., din infracţiunile de:

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale);

- fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale);

- complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la tentativa de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (2) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale);

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen.

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., în infracţiunile de:

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (56 acte materiale);

- constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., în subsidiar, solicitându-se a se dispune schimbarea încadrării juridice, în ceea ce îi priveşte pe ambii inculpaţi, din complicitate la infracţiunea prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 (privind CL1), în infracţiunea de complicitate la tentativă la infracţiunea prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, în esenţă, au fost invocate următoarele argumente:

I. În cauză se impune reţinerea în sarcina inculpaţilor a unei singure infracţiuni de complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., în formă continuată, în al cărei conţinut intră două acte materiale, aferente celor două proiecte - CLI, respectiv CL5.

I. a. Cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.:

S-a apreciat că, în cauză, nu se poate reţine infracţiunea prev. de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, în condiţiile în care cei doi inculpaţi nu s-au aflat într-o relaţie contractuală directă cu autoritatea care gestiona fondurile europene la nivel naţional, în speţă Ministerul Fondurilor Europene.

Astfel, în condiţiile în care documentele presupus a fi falsificate de cei doi inculpaţi au fost folosite în vederea participării la două proceduri de achiziţie publică desfăşurate de două autorităţi contractante, beneficiari ai fondurilor europene (SC AA. S.A., respectiv S.C. BB.), apărarea a opinat că nu ne aflăm în ipoteza avută în vedere de norma de incriminare, întrucât nu inculpaţii au fost cei care au accesat fondurile europene în discuţie.

Cu alte cuvinte, în momentul organizării unei proceduri de achiziţii publice, pentru participant este irelevantă sursa de finanţare a proiectului (aspect care reiese, de altfel, şi din considerentele Deciziei RIL nr. 4/2016).

În speţa de faţă, singurele persoane care ar fi putut săvârşi infracţiunea în discuţie ar fi fost reprezentanţii autorităţilor contractante AA., respectiv BB., întrucât aceste societăţi au accesat fonduri europene. Aşadar, s-a apreciat că nu poate fi subiect al acestei infracţiuni decât entitatea care accesează fonduri europene, nu şi furnizorii, care urmează să fie plătiţi din aceste fonduri.

S-a susţinut că, dacă s-ar accepta raţionamentul logico-juridic propus de Ministerul Public, însuşit de instanţa de fond, ar însemna ca inclusiv furnizorii societăţii care câştigă o astfel de licitaţie să poată fi subiecţi activi ai infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, pentru simplul motiv că au fost plătiţi cu sume de bani provenite din fonduri europene, chiar dacă nu au nicio relaţie contractuală directă cu autoritatea care gestionează aceste fonduri.

S-a arătat că nu pot fi primite argumentele instanţei de fond, în sensul că, atât timp cât în caietul de sarcini se menţiona că cele două licitaţii beneficiază de finanţare din fonduri europene, iar încheierea contractelor de achiziţie publică reprezenta o condiţie obligatorie pentru obţinerea finanţării de către beneficiarii S.C. AA. şi S.C. BB. S.A., în cauză se impune a fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000.

Totodată, faptul că acordarea fondurilor europene în discuţie era condiţionată de încheierea unor contracte de achiziţie publică nu transformă W. S.A. sau I. S.R.L. în persoanele juridice care accesau finanţarea europeană, deoarece, astfel cum reţine şi instanţa de fond, încheierea acestor contracte şi transmiterea lor către Ministerul Fondurilor Europene reprezenta o obligaţie stabilită în sarcina beneficiarilor fondurilor - S.C. AA., respectiv BB., şi nicidecum câştigătorilor celor două licitaţii, fiind astfel evident că aceste din urmă societăţi nu aveau niciun raport direct cu autoritatea care gestiona pe plan intern finanţarea proiectelor din fonduri aparţinând Uniunii Europene. Mai mult, în cauză nu s-a susţinut niciun moment că aceste contracte de achiziţie publică ar fi avut un caracter fals, inexact sau incomplet.

S-a mai susţinut că trebuie să se facă distincţie între procedura de accesare a fondurilor europene - în cadrul căreia încheierea contractului de achiziţie publică reprezenta una dintre condiţiile obţinerii fondurilor europene - şi procedura de achiziţie publică, supusă legislaţiei naţionale specifice, în cadrul căreia s-au folosit înscrisurile false.

În opinia apărării, săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 este posibilă numai în legătură cu procedura de accesare a fondurilor europene, în timp ce orice tentativă de fraudare a procedurii de achiziţie publică se circumscrie elementului material al infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

I. b. Cu privire la reţinerea formei continuate a infracţiunii de înşelăciune:

S-a solicitat a se observa că, în ceea ce priveşte acţiunile reţinute în sarcina celor doi inculpaţi în legătură cu participarea la licitaţiile privind staţiile de epurare de la Ocna Sibiului, respectiv Sinaia-Breaza, în rechizitoriu se reţine că acestea ar fi fost comise într-o perioadă relativ scurtă de timp, respectiv sfârşitul anului 2011 şi în cursul anului 2012. S-a apreciat că acest aspect se constituie într-un prim argument în sprijinul existenţei unei rezoluţii infracţionale unice în ceea ce îi priveşte pe inculpaţi.

În al doilea rând, s-a arătat că toate aceste acţiuni prezintă atât omogenitate juridică, cât şi faptică, în condiţiile în care, pe de o parte, acestea sunt îndreptate împotriva aceleiaşi valori sociale (interesele financiare ale Uniunii Europene, a căror normală desfăşurare presupune corectitudine în accesarea fondurilor europene), iar pe de altă parte, ne aflăm în prezenţa unui modus operandi similar descris de procuror în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B. şi D., în cazul ambelor licitaţii: cei doi s-ar fi prezentat ca fiind reprezentanţi ai CC., ar fi alterat prin intermediul unor programe informatice o serie de înscrisuri prin metoda scanării de pe alte documente a semnăturilor declaranţilor, semnăturilor şi ştampilei traducătorului autorizat, semnăturii şi ştampilei CC. şi GGG. şi aplicării acestora pe documentele folosite în cadrul documentaţiilor de licitaţie, etc., respectiv folosirea acestor înscrisuri în cadrul unor proceduri de licitaţie.

S-a apreciat că împrejurarea că fapta reţinută în legătură cu lucrarea de la Ocna Sibiului a rămas în forma tenativei, în timp ce cea referitoare la staţia de epurare de la Sinaia - Breaza s-a consumat, nu constituie un impediment în reţinerea unei singure infracţiuni de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000.

Mai mult, s-a solicitat a se observa că, în cauză, nu există elemente care să conducă la concluzia că ne aflăm în prezenţa unor rezoluţii infracţionale distincte, care să pledeze în favoarea tezei concursului de infracţiuni.

II. Acţiunile reţinute în sarcina inculpatului B. care se circumscriu elementului material al infracţiunii de fals în declaraţii reprezintă acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al unei infracţiuni unice, săvârşită în formă continuată.

Din această perspectivă, s-a susţinut că, în ceea ce priveşte cele două infracţiuni de fals în declaraţii reţinute în sarcina inculpatului B., presupus a fi fost săvârşite în forma concursului de infracţiuni, se impune schimbarea încadrării juridice stabilite prin actul de sesizare a instanţei, în sensul reţinerii unei singure infracţiuni, în formă continuată, întrucât delimitarea făcută de procuror, în funcţie de destinaţia dată înscrisurilor false, respectiv folosirea acestora în cadrul procedurii de licitaţie aferentă CL1 sau CL5, este irelevantă din punct de vedere juridic. Acesta deoarece, în sarcina inculpatului, se reţine că s-ar fi prezentat în faţa notarului public de trei ori, într-un interval de patru luni (septembrie - decembrie 2012), declarând de fiecare dată acelaşi lucru, respectiv faptul că este reprezentantul CC., pentru ca, ulterior, aceste declaraţii autentificate să fie folosite în cadrul unor proceduri de licitaţie.

S-a opinat astfel că, în cauză, nu prezintă relevanţă modul în care au fost folosite înscrisurile presupus a fi fost falsificate, în condiţiile în care infracţiunea de fals în declaraţii se consumă în momentul în care autorul acesteia declară în faţa notarului public aspecte care nu corespund adevărului.

III. Împrejurarea că, în cazul anumitor înscrisuri falsificate, s-a procedat la scanarea ştampilei traducătorului autorizat de Ministerul Justiţiei, nu transformă documentul astfel creat într-un înscris oficial.

În acest sens, s-a solicitat a se observa că, în prezenta cauză, înscrisurile avute în vedere de instanţa de fond nu emană de la traducătorul autorizat de Ministerul Justiţiei, ci de la persoane juridice de drept privat, context în care, în mod evident, este vorba despre înscrisuri sub semnătură privată. Ca atare, distincţia operată de Curtea de Apel Alba A., în sensul că, în urma traducerii sale de către un traducător autorizat, un înscris sub semnătură privată ar deveni înscris oficial, este artificială.

IV. În ceea ce priveşte solicitarea formulată cu titlu subsidiar:

S-a solicitat a se observa că activitatea infracţională reţinută în sarcina celor doi inculpaţi prin rechizitoriu, în legătură cu CL1, s-a finalizat în luna ianuarie 2013, cu un an şi două luni înainte de momentul consumării infracţiunii de fraudare a fondurilor europene - încasarea avansului în cuantum de 10% din valoarea contractului de către I. S.R.L.. Aşadar, s-a apreciat că acţiunile acestora se circumscriu unei complicităţi la tentativa la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, fiind mult anterioare consumării infracţiunii.

S-a arătat că diferenţa între forma tentată şi cea consumată a infracţiunii în discuţie este dată de încasarea unei sume de bani de către câştigătorul licitaţiei, teză îmbrăţişată de Ministerul Public, care, în cazul CL5, a reţinut săvârşirea unei tentative, motivat de faptul că, în cazul respectivului contract, S.C. W. nu a încasat nicio sumă de bani.

Astfel, în condiţiile în care, la momentul când inculpaţii B. şi D. au decis să nu mai desfăşoare niciun fel de activitate în legătură cu CL1, infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 nu se consumase, în contextul în care I. S.R.L. nu încasase încă avansul pentru respectivele lucrări. Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că acţiunile reţinute în sarcina celor doi inculpaţi anterior desistării lor se circumscriu unei complicităţi la tentativă la infracţiunea de fraudare a fondurilor europene, toate demersurile în legătură cu obţinerea avansului fiindu-le total străine.

Sub aspectul cererii de schimbare a încadrării juridice, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen., "dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea."

Încadrarea juridică a faptei semnifică stabilirea sumei textelor de lege care o prevăd şi o sancţionează, prin determinarea cauzelor ori de stărilor de agravare ori de atenuare incidente, obligaţia instanţei fiind aceea de a stabili o relaţie corespunzătoare între conţinutul legal al infracţiunii şi conţinutul concret. Schimbarea încadrării juridice reprezintă demersul procesual în cazul în care este necesară crearea unei concordante între normele incidente şi baza factuală decelată.

Procedura de urmat şi care se impune a fi respectată din perspectiva garantării dreptului la apărare obligă instanţa ca, atunci când consideră că încadrarea juridică a faptei trebuie modificată, să pună în discuţia părţilor noua caracterizare în drept, părţile, respectiv procurorul, putând să îşi pregătească apărările corespunzătoare.

În acelaşi sens sunt şi considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 250 din 16 aprilie 2019, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 377 alin. (4) teza I şi art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei.

Instanţa de contencios constituţional a reţinut că punerea în discuţia părţilor a noii încadrări juridice şi informarea inculpatului referitor la dreptul de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea, astfel cum prevede art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., are semnificaţia unei "simple menţionări a posibilităţii teoretice ca instanţa să ajungă la o concluzie diferită de cea a parchetului în ceea ce priveşte încadrarea infracţiunii", astfel cum a reţinut instanţa europeană în jurisprudenţa sa, insuficientă pentru exercitarea în mod efectiv a dreptului la apărare şi pentru menţinerea caracterului echitabil al procedurii. Formularea cu caracter general şi imperativ a normei procesuale referitoare la obligativitatea punerii în discuţie de către instanţă a oricărei schimbări de încadrare juridică, precum şi modalitatea specifică în care este reglementată desfăşurarea unei atari proceduri în faţa instanţei constituie o garanţie ca părţile să nu fie surprinse de o altă încadrare juridică a faptelor şi ca ele să nu fie lipsite de posibilitatea de a pune concluzii cu privire la această nouă eventualitate. Însă, respectarea de către instanţa de judecată a obligaţiilor reglementate în art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., în condiţiile în care aceasta se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare la finalul procesului, prin hotărâre judecătorească, sentinţă sau decizie, nu este în măsură să menţină caracterul echitabil al procesului penal şi exercitarea în mod efectiv de către inculpat a dreptului la apărare în procesul penal.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, prin încheierea din 2 iunie 2020 şi din 15.06.2020 a Curţii de Apel Alba A., prima instanţă s-a pronunţat cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice, formulate de părţi, inclusiv de către inculpaţii B. şi D., sau puse în discuţie din oficiu, instanţa de control judiciar evaluând rigurozitatea argumentelor şi demersului realizat de judecătorul fondului.

Suplimentar, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte constată că, în sarcina inculpaţilor B. şi D., a fost reţinută complicitatea, ca formă de participaţie penală, şi nu autoratul, activitatea acestora constituind, aşa cum s-a arătat anterior, acte de ajutor, înlesnind săvârşirea infracţiunii de către inculpaţii F. şi I. S.R.L..

Pe de altă parte, infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, nu poate fi reţinută în concurs ideal cu infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 C. pen., impunându-se reţinerea unei singure infracţiuni, respectiv aceea prevăzută în legea specială.

Din acest punct de vedere, nu are relevanţă că o parte din suma de bani este obţinută din bugetul comunitar şi o alta din bugetul naţional, câtă vreme sunt derulate raporturi juridice doar cu autoritatea contractantă, unica competentă să decidă asupra eligibilităţii unui proiect şi să acorde fondurile europene. În această ipoteză, autoritatea contractantă acţionează în calitate de administrator al sumelor de bani şi nu ca reprezentant legal al Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte infracţiunea continuată, respectiv concursul de infracţiuni, Înalta Curte reţine următoarele:

Din analiza dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., potrivit cu care "infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni", rezultă condiţiile necesar a fi îndeplinite, şi anume:

a) unitatea de subiect activ;

b) pluralitatea de acţiuni sau inacţiuni săvârşite la intervale de timp diferite;

c) unitatea de rezoluţie infracţională;

d) omogenitatea juridică a actelor de executare.

În ceea ce priveşte unitatea de rezoluţie infracţională, infracţiunea continuată are ca factor determinant al întregii activităţi infracţionale o poziţie subiectivă specială a autorului, astfel ca acţiunile sau inacţiunile care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, să fie săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţională.

Rezoluţia specifică infracţiunii continuate presupune atât un factor intelectiv de conştiinţă, în baza căruia făptuitorul are reprezentarea în ansamblu a activităţii infracţionale şi a urmărilor sale, cât şi un factor volitiv constând în voinţa de a săvârşi treptat acţiunile sau inacţiunile componente ale acestei activităţi.

Cât priveşte omogenitatea juridică a actelor de executare, dispoziţiile legale cer ca acţiunile sau inacţiunile să prezinte, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Prin urmare, este indispensabil ca acţiunile sau inacţiunile săvârşite la diferite intervale de timp să realizeze, fiecare, elementul material al uneia sau aceleiaşi infracţiuni. Legea condiţionează, aşadar, existenţa infracţiunii continuate de omogenitatea juridică a termenilor săi constitutivi.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că, deşi inculpaţii B. şi D., aparent, au folosit acelaşi mod de operare, nu se poate face abstracţie de derularea a două proceduri distincte, de faptul că între prima procedură, aferentă CL1 şi cea de-a doua, respectiv CL5, a trecut un interval de 4 luni, ceea ce justifică reţinerea unei rezoluţii infracţionale distincte, astfel cum s-a susţinut şi prin hotărârea atacată. Totodată, nu trebuie ignorat faptul că, în procedura de licitaţie au fost implicate şi societăţi distincte, fiind nesemnificativ, în aceste condiţii, modul de operare similar sau chiar identic.

Inculpaţii au acţionat în baza unor rezoluţii infracţionale distincte, în funcţie de împrejurările concrete care le-au conturat convingerea că, prin acţiunile ilicite desfăşurate, pot să înlesnească obţinerea de fonduri europene.

Apelurile declarate de inculpaţii B. şi D. sunt însă fondate, în parte, în ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru o parte dintre infracţiuni, respectiv modul de soluţionare a laturii civile.

Prescripţia răspunderii penale este o cauză ce stinge raportul juridic penal de conflict, în condiţiile în care acesta nu a fost soluţionat într-o perioadă de timp rezonabilă. Prescripţia nu este, aşadar, o cauză care exclude infracţiunea, ci o cauză care determină imposibilitatea aplicării sau luării sancţiunilor de drept penal.

Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (2) teza I C. pen., "termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii."

Sintagma "săvârşirea unei infracţiuni" este definită în art. 174 C. pen., în sensul că, prin aceasta "se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice", astfel încât termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la momentul consumării infracţiunii, fie că ne aflăm în prezenţa unei infracţiuni consumate, fie a tentativei.

Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (2) teza a II-a C. pen., "în cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act."

Sintetizând, din analiza dispoziţiilor legale evocate anterior, rezultă că termenul de prescripţie a răspunderii penale curge de la data consumării infracţiunii, respectiv de la data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 154 alin. (2) C. pen., se constată că legiuitorul a reglementat momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazurile de unitate materială de infracţiune, instituind o regulă generală în cazul infracţiunilor simple şi reguli derogatorii pentru infracţiunile continue şi continuate.

La calcularea termenului de prescripţie, Înalta Curte va avea în vedere, pe de o parte, deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018, respectiv nr. 358/2022, corelate cu Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală - potrivit cu care normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale, prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

Cum, în cauză, nu au fost identificate, potrivit legii, cauze de întrerupere a cursului prescripţiei, acesta va fi calculat conform art. 154 C. pen. (în privinţa cauzelor de suspendare incidente, infra, încheierea din 6.10.2022 prin care s-a dispus suspendarea judecăţii până la data de 7 decembrie 2022).

Revenind la acuzaţiile din prezenta cauză, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor B. şi D., este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

În sarcina inculpatului B. au fost reţinute 38 de acte materiale - în cazul infracţiunii continuate termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data ultimei acţiuni sau inacţiuni - ultimul act material fiind săvârşit în cursul anului 2012.

Pentru inculpata D., au fost reţinute 34 de acte materiale, ultimul act material fiind săvârşit în anul 2013.

Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, fiind incidente, din perspectiva termenului de prescripţie, tot prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.

În sarcina inculpaţilor B. şi D. au fost reţinute 22 de acte materiale, ultimul act material fiind săvârşit în anul 2012.

Infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani sau amendă, fiind incidente dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.

În sarcina inculpatului B. au fost reţinute două acte materiale, ultimul act material fiind săvârşit în luna decembrie 2012.

Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatei D. în legătură cu contractul de cesiune dintre S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L., se reţine ca fiind săvârşită în perioada 17 - 22.10.2014, dată de la care începe să curgă şi termenul de prescripţie de 5 ani, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.

Infracţiunea prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen., raportat la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. şi art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani şi 6 luni. În condiţiile reţinerii tentativei, potrivit art. 33 alin. (2) C. pen., limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, respectiv de la 1 an şi 6 luni la 5 ani şi 3 luni închisoare, fiind fără relevanţă, din această perspectivă, reţinerea participaţiei improprii în condiţiile art. 52 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul termenului de prescripţie a răspunderii penale sunt incidente dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., acesta fiind de 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.

Infracţiunea a fost săvârşită de inculpaţii B. şi D. la data de 29.04.2015, în legătură cu CL5, ce a condus la încheierea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013.

În raport de limitele de pedeapsă şi termenul de prescripţie a răspunderii penale, Înalta Curte constată că acesta a fost împlinit la data de 29.04.2021.

Infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, săvârşită de inculpaţii B. şi D., constând în falsificarea de documente şi declaraţii care au fost folosite în cadrul procedurii de licitaţie organizată de BB. (CL1), este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani şi 6 luni, fiind incidente dispoziţiile art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., potrivit cu care termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani.

Din actele cauzei rezultă că această infracţiune s-a consumat la data de 21.02.2014, când a fost încheiat actul adiţional nr. x/21.02.2014 la contractul nr. xB/7.01.2013

Apelul inculpatei V. este fondat, în parte, din perspectiva împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale şi a modului de soluţionare a laturii civile.

Apelanta inculpată V. a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 18 C. pen., continuarea procesului penal şi pronunţarea unei hotărâri de achitare, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi teza a II-a C. proc. pen., susţinând că infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale) nu întruneşte cerinţele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu. În acelaşi sens, nu poate fi menţinută soluţia de condamnare dispusă de instanţa de fond, fapta nefiind săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Cu privire la aceste critici, Înalta Curte reţine următoarele:

Unificând într-un singur conţinut de infracţiune faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu contra intereselor publice, legiuitorul a incriminat, prin art. 297 alin. (1) C. pen., - preluând în linii generale vechea codificare - fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi, prin aceasta, cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 405/2016 şi nr. 392/2017, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu a fost reconfigurat sub aspectul elementului material al laturii obiective, statuându-se că, prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul dispoziţiilor legale menţionate, se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Astfel, instanţa de contencios constituţional a restrâns, în mod substanţial, câmpul de aplicare a normelor care incriminează abuzul în serviciu, stabilind, în considerentele Deciziei nr. 405/2016, că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară, respectiv legi, ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, fiind excluse din sfera actelor abuzive, în înţelesul legii penale, acele comportamente ale funcţionarului public care sunt interzise prin acte infralegale sau acte interne ale angajatorului. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că raportarea organelor judiciare la o sferă normativă largă care cuprinde, pe lângă legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi acte de nivel inferior acestora, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice şi deontologice, regulamente de organizare internă, fişa postului, are influenţă asupra laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, prin extinderea acesteia la acţiuni sau inacţiuni ce definesc elementul material al laturii obiective a infracţiunii, dar care nu sunt prevăzute în acte normative de reglementare primară, ajungându-se, astfel, ca latura obiectivă a infracţiunii să fie configurată atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fişei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal.

Orice acuzaţie având ca obiect o faptă despre care se pretinde că a nesocotoit îndatoririle de serviciu va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea respectivelor atribuţii a avut loc prin încălcarea legii, în accepţiunea stabilită de Curtea Constituţională în cuprinsul deciziilor nr. 405/2016 şi nr. 392/2017.

În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, în privinţa inculpatei V., instanţa de fond a stabilit o stare de fapt corectă, iar probatoriul administrat a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia acesteia.

În esenţă, aşa cum s-a arătat anterior, fapta inculpatei V. constă în aceea că, în calitate de notar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, la datele de 28.11.2012 şi, respectiv, 18.12.2012, încălcând cu ştiinţă prevederile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 - care impuneau obligaţia de a solicita inculpatului B., care s-a prezentat ca mandatar al CC., să prezinte o procură specială autentică pentru autentificarea angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională date în numele acesteia pentru W., acesta prezentând traduceri ale unor procuri sub semnătură privată cu legalizarea de către inculpata U. a semnăturii traducătorului sub nr. x/27.11.2012 şi nr. y/18.12.2012 - a autentificat sub nr. x/28.11.2012, şi, respectiv, sub nr. x/18.12.2012, angajamentele de susţinere tehnică şi profesională, asigurând câştigarea, la data de 11.03.2013, a licitaţiei pentru CL5 - Ocna Sibiului, de W. şi cauzând o vătămare drepturilor şi intereselor legitime ale CC., care a devenit terţ susţinător al inculpatei W., cu obligaţia de a executa contractul, precum şi o pagubă părţii civile S.C. AA., care, urmare a declarării câştigătoare a ofertei W. S.A. şi a faptului că aceasta nu a executat lucrările aferente CL5, a fost nevoită să reia procedura de licitaţie, suferind un prejudiciu de 170.240 RON.

Reţinerea infracţiunii de abuz în serviciu obligă instanţa de apel la analiza dispoziţiilor legale pretins a fi fost încălcate de notarul public.

Potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. (1) din legea anterior menţionată (forma în vigoare la acea dată), pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea părţilor.

În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică.

În această ipoteză, notarul este obligat să verifice în Registrul naţional notarial dacă acea procură a fost revocată, iar în cazul revocării, să respingă cererea de autentificare.

Relevante în economia dosarului sunt şi dispoziţiile alin. (3) al art. 59 din Legea nr. 36/1995, potrivit cu care, în vederea aplicării alin. (2), regulamentul va prevedea organizarea şi modalităţile de întocmire şi de consultare a Registrului naţional electronic al revocărilor procurilor autentice.

Dispoziţiile legale enunţate anterior fac parte din legislaţia primară, stabilind în mod concret obligaţiile notarului public şi procedura de urmat în cazul autentificării actelor.

Obligaţiile impuse notarului public, conform art. 59 din Legea nr. 36/1995, trebuie raportate şi la prevederile art. 190 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în forma în vigoare la data de 04.09.2012, 28.11.2012, respectiv 18.12.2012, când se pretinde că a fost comisă infracţiunea de abuz în serviciu de către inculpata V..

Potrivit textului invocat, capacitatea tehnică şi profesională a ofertantului/candidatului poate fi susţinută, pentru îndeplinirea unui contract, şi de o altă persoană, indiferent de natura relaţiilor juridice existente între ofertant/candidat şi persoana respectivă.

În cazul în care ofertantul/candidatul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională, invocând susţinerea acordată în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţia candidatului resursele tehnice şi profesionale invocate.

În esenţă, probele administrate în cauză au dovedit faptul că inculpata V. a autentificat, sub nr. x/04.09.2012, declaraţia dată de inculpatul B. în numele GGG. privind acordarea susţinerii tehnice şi profesionale asocierii I. S.R.L. - CC. pentru licitaţia CL1. Calitatea de reprezentant al GGG. a inculpatului B. a fost dovedită prin prezentarea unei procuri traduse şi cu legalizare de semnătură, sub nr. x/04.09.2012, de către inculpata U..

Aceeaşi inculpată a autentificat, sub nr. x/28.11.2012, respectiv sub nr. x/18.12.2012, două declaraţii similare date de inculpatul B. în numele CC., privind acordarea susţinerii tehnice şi profesionale inculpatei W. S.A., pentru licitaţia CL5.

Cerinţa formei autentice a angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională a fost stabilită prin O.U.G. nr. 72/2009, care a modificat alin. (2) al art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce priveşte CL1 - BB., în documentaţia de atribuire se face menţiune expresă privind "Angajamentul ferm" în formă autentică dacă ofertantul este susţinut conform art. 186 din O.U.G. nr. 34/2006.

În acelaşi sens, pentru CL5, în Anunţul de participare, la Secţiunea a III-a, pct. III.2.3.a, se face menţiunea prezentării unui "Angajament ferm", în formă autentică.

În atare condiţii, inculpata V. avea obligaţia să respecte procedura de urmat pentru autentificarea actelor, fiind fără relevanţă susţinerile acesteia în sensul că a avut convingerea cu privire la legalitatea şi realitatea împuternicirilor date inculpatului B. de către GGG., respectiv CC., dată fiind notorietatea relaţiei profesionale dintre acest inculpat şi cele două societăţi.

Obligaţiile impuse de lege erau cunoscute de inculpata V., explicaţiile legate de ignorarea lor fiind lipsite de eficienţă juridică, iar încălcarea acestora a condus la prezentarea, de către inculpaţii B. şi D., a unor documente care nu corespundeau realităţii în procedura licitaţiilor publice, licitaţii ce au condus la producerea unei vătămări a intereselor legitime ale părţilor civile GGG. şi, respectiv, ale CC., dar şi realizarea unui folos necuvenit de către asocierea I. S.R.L. - CC. şi W. S.A.. Este evident că, dacă inculpata V. ar fi respectat dispoziţiile art. 59 alin. (2) Legea nr. 36/1995 şi ar fi solicitat inculpatului B. prezentarea unei procuri autentice din partea GGG., respectiv a CC., emiterea actelor notariale nu ar fi fost posibilă, iar, ca urmare şi subsecvent, participarea la licitaţie a acestor societăţi, în calitate de terţi susţinători, ar fi fost exclusă.

Cu referire la criticile apărării ce vizează natura şi regimul juridic al angajamentelor privind susţinerea tehnică şi profesională, natura şi regimul juridic al procurilor, respectiv conţinutul operaţiunii notariale de autentificare, analizate prin prisma dispoziţiilor art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 - în opinia apărării forma autentică a procurii nu se referă şi la procuri emise în străinătate, cu excepţia celor autentificate de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României - respectiv ale art. 269 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cu care "autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului", Înalta Curte reţine următoarele:

Notarii publici întocmesc acte în condiţii speciale, care le conferă autenticitate. Activitatea notarului public, care se fundamentează pe o delegare de putere publică, se înscrie într-o preocupare mai amplă de securitate juridică, impunând ca notarul să sfătuiască părţile, atrăgându-le atenţia asupra efectelor actelor încheiate, dar şi a obligaţilor expres prevăzute de art. 6 din Legea nr. 36/1995.

Prin statutul său, notarului public i se instituie, prin lege, obligaţia de constatare a raporturilor juridice dintre părţi, fiind obligat să asigure respectarea drepturilor şi intereselor persoanelor şi echidistanţa faţă de subiecţii interesaţi.

De asemenea, notarul trebuie să verifice situaţiile juridice, în scopul prevenirii litigiilor între părţi (art. 9 din Legea nr. 36/1995) şi să desluşească raporturile juridice dintre acestea cu privire la actul pe care vor să îl încheie (art. 80 din Legea nr. 36/1995), astfel încât scopul urmărit de părţi, prin derularea procedurii, să fie acceptat de lege.

Notarul public operează, prin excelenţă, în sfera relaţiilor private, guvernate de regula libertăţii de voinţă şi supuse unor norme supletive, însă, chiar dacă derulează proceduri necontencioase, se interpune între interesele părţilor - convergente azi, dar divergente mâine - în care nu întotdeauna acestea descriu adevărata realitate.

În ceea ce priveşte autentificarea actelor, notarul public, potrivit legii, are obligaţia, printre altele, de a verifica identitatea părţilor şi de a procura probe în legătură cu aceasta.

Conform dispoziţiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 (forma în vigoare la finalul anului 2012), "pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea părţilor".

În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că:

"Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică. În această situaţie, notarul este obligat să verifice în Registrul naţional notarial dacă acea procură a fost revocată, iar în cazul revocării va respinge cererea de autentificare."

Din analiza textului de lege invocat, rezultă, cu evidenţă, pe de o parte, că notarul are obligaţia să identifice părţile, iar în caz de reprezentare, să verifice dacă mandatarul are o procură specială autentică. Mai mult, în această ipoteză, notarul este obligat să verifice în Registrul naţional notarial dacă procura respectivă a fost sau nu revocată.

În plus, apărarea nu a combătut eficient argumentele pertinente ale primei instanţe legate de procedura autentificării în condiţiile susţinerii lipsei convenţiei de asistenţă juridică în materie civilă între Romania şi Liban, referitoare la conduita de urmat a notarului ori la informaţii suficiente şi relevante se găsesc accesând site-urile Ambasadei Romaniei în Republica Libaneză şi cel al Ministerului Afacerilor Externe: pentru autentificarea actelor notariale, care urmează a produce efecte în România, de către persoane sau entităţi libaneze, acestea trebuie să se le încheie în faţa unui avocat cu pregătire notarială (notarial services attorney) libanez, după care se supun procedurii supralegalizării la Ministerul Afacerilor Externe şi Imigranţilor din Liban şi apoi de autentificare a sigiliului şi semnăturii MAE libanez de către Ambasada României. Pentru cetăţenii străini de alte naţionalităţi, aceştia pot încheia actele notariale înaintea propriului consul, urmând apoi aceeaşi procedură ca şi actele notariale încheiate în faţa unui avocat cu pregătire notarială local. Chiar şi în ultimul cuvânt inculpata s-a mărginit a evoca lipsa convenţiei în materie civilă în condiţiile în care Republica Libaneză nu ar fi semnatara Convenţiei de la Haga.

În concluzie, inculpata V. a nesocotit dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, în sensul că, în lipsa unei procuri speciale autentice şi, mai exact, în lipsa oricărei verificări care să confirme calitatea inculpatului B. de reprezentant al S.C. CC., a autentificat cele trei angajamente privind susţinerea tehnică şi profesională a inculpatei W., în ceea ce priveşte CL5, respectiv CL1, împrejurare, de altfel, necontestată de aceasta. Inculpata însăşi recunoaşte o formă a vinovăţiei penale care s-ar suprapune însă culpei, apărare pe care instanţa nu o poate reţine (declaraţie din data de 14.10.2016). Ignorarea totală, benevolă şi asumată a dispoziţiei legale anterior evocate, abdicarea de la regulile profesiei, chiar dacă în considerarea unei evaluări intime a petentului ori în considerarea unei activităţi anterioare, susţin vinovăţia sub forma intenţiei. Apărările evocate la fond, reluate în calea de atac, nu sunt suficiente pentru orientarea către forma de vinovăţie a culpei, astfel cum aceasta este definită în art. 16 alin. (4) din C. pen.

În plus, avand în vedere condiţiile de incriminare, caracterizarea în drept şi efectele legilor penale succesive asupra situaţie juridice a inculpatei V., argumentele şi analiza instanţei de fond în ceea ce priveşte alegerea legii penale sunt corecte, urmând a fi menţinute.

Apelul inculpatei V. este însă fondat, din perspectiva împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

Fără a relua consideraţiile teoretice expuse anterior (cu prilejul analizei apelurilor declarate de inculpaţii B. şi D.), Înalta Curte constată că infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni (de la 2 la 7 ani, limite majorate cu 1/3).

Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripţie este de 8 ani şi începe să curgă de la data comiterii ultimului act material, respectiv 18.12.2012, astfel încât termenul s-a împlinit, conform art. 186 C. pen., la data de 17.12.2020, ulterior pronunţării sentinţei la data de 16.10.2020, dar anterior sesizării instanţei de apel, la data de 7.05.2021.

De asemenea, Înalta Curte constată ca fiind fondat şi motivul de apel invocat de inculpata V. circumscris modalităţii de soluţionare a acţiunii civile, analiza acestuia urmând a fi expusă ulterior, fiind o critică comună invocată şi de parchet, respectiv de inculpaţii B. şi D..

Apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie este fondat, din perspectiva constatării împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale (sub aspectul infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor B. şi D., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinute în sarcina ambilor inculpaţi, fals în declaraţii, prevăzute de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinute în sarcina inculpatului B., participaţie improprie la complicitate la tentativa la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpaţilor B. şi D., în legătură cu CL

Toate celelalte critici sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

1. Critica vizând nelegalitatea dispoziţiei cuprinse în încheierea din 13.11.2019, prin care instanţa de fond a dispus excluderea din materialul probator a proceselor-verbale de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică şi a Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. x/29.08.2014, întocmit la data de 28.08.2014, de Institutul pentru Tehnologii Avansate este neîntemeiată.

Din actele cauzei rezultă că, prin încheierea din 13.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba A., s-a constatat nulitatea absolută a actelor de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică nr. x/07.10.2014 şi nr. x/10.10.2014, emise de Tribunalul Alba, respectiv nr. 1/2015, 2/2015, 4/2015, 5/2015, 6/2015, 7/2015, 8/2015 şi 9/2015, emise de Curtea de Apel Alba A..

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor de punere în executare a ordonanţei nr. 11 din 2.12.2014, emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. în dosarul nr. x/2014, confirmată prin încheierea nr. 268/5.12.2014 a Tribunalului Alba şi a ordonanţei nr. 4 din 28.02.2015, emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. în dosarul nr. x/2014, confirmată prin încheierea nr. 8/4.03.2015 a Curţii de Apel Alba A., iar în baza art. 102 alin. (2)-(4) C. proc. pen., au fost excluse din materialul probator toate procesele-verbale de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică.

Înalta Curte constată, în acord cu cele consemnate în încheierea atacată, incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., corelate cu Deciziile nr. 302/2017, nr. 26/2019, nr. 51/2016, nr. 383/2015 şi nr. 734/2018 ale Curţii Constituţionale a României.

Pentru a verifica dacă au fost sau nu respectate dispoziţiile legale în materie, instanţa de fond a solicitat Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. să comunice date privind punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică.

Din adresa nr. x/2019, emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., rezultă că Serviciul Român de Informaţii a asigurat punerea în executare a autorizaţiilor emise de procuror şi de instanţa competentă, comunicând parchetului rezultatele punerii în executare a acestora (a se vedea şi încheierea datată 13.11.2019, pronunţată de instanţa de fond în care s-a preluat conţinutul adesei).

În cuprinsul aceleiaşi adrese se arată că nu pot fi făcute aprecieri cu privire la caracterul integral/selectiv al traficului comunicat de Serviciul Român de Informaţii, CD/DVD-urile ce conţin traficul brut interceptat/înregistrările audio-video în mediul ambiental realizate/notele de redare în format electronic fiind înaintate procurorului.

Ca atare, rezultă, fără echivoc, faptul că Serviciul Român de Informaţii a asigurat punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică dispuse de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau autorizate de procuror şi nu s-a limitat doar la a acorda sprijin tehnic, situaţie ce a condus la constatarea nulităţii probatoriilor şi indepărtarea acestora din ansamblul probator.

2. Referitor la contractul având ca obiect "Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov" - CL5:

2.1. În ceea ce priveşte achitarea inculpaţilor E. şi W. S.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., în legătură cu contractul ce a avut ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov" (CL5), Înalta Curte apreciază soluţia primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

Cu titlu de premisă, instanţa de control judiciar reţine că unul dintre drepturile procesuale, garantate de Constituţia României în art. 23 alin. (11), transpus ca principiu de bază al procesului penal, este prezumţia de nevinovăţie, potrivit căreia orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă (art. 4 alin. (1) C. proc. pen.). Această regulă constituie, totodată, o garanţie a caracterului echitabil al procedurii, valorificând criteriile dezvoltate de jurisprudenţa aferentă aplicării art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Prezumţia de nevinovăţie este în interdependenţă cu principiul aflării adevărului în procesul penal, consacrat de art. 5 C. proc. pen., care presupune dovedirea, pe baza unor probe pertinente, utile, suficiente şi fiabile, a tuturor împrejurărilor specifice cauzei. Soluţia procesului penal şi, în special, cea de condamnare sau tragerea la răspundere penală a unei persoane nu se poate pronunţa decât după strângerea şi administrarea legală şi loială a probelor, de către organele judiciare, în limitele şi cu respectarea competenţei lor, asigurându-se acuzatului posibilitatea reală, efectivă şi eficientă a combaterii probelor în acuzare.

Potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. pen., prezumţia de nevinovăţie generează în favoarea suspectului sau inculpatului un important beneficiu, urmând a ieşi din pasivitate doar în cazul existenţei probelor în acuzare şi numai dacă nu valorifică dreptul la tăcere, sarcina probei incumbând organelor care exercită acţiunea penală (art. 99 alin. (1) C. proc. pen.), cărora le revine îndatorirea legală de a administra probele necesare pentru dovedirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a existenţei faptei, a elementelor constitutive ale infracţiunii, sub aspect obiectiv şi subiectiv, precum şi a lipsei vreunui impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prevăzut de art. 16 C. proc. pen.

Pentru asigurarea respectării prezumţiei de nevinovăţie, legiuitorul a instituit, însă, standardul probei mai presus de orice dubiu rezonabil, menit să limiteze principiul liberei aprecieri a probelor şi să ofere o protecţie efectivă acuzatului. Art. 103 alin. (2) C. proc. pen. stabileşte că, în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, iar condamnarea se dispune doar atunci când judecătorul are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. În mod similar, art. 396 alin. (2) C. proc. pen. prevede că instanţa poate pronunţa condamnarea în situaţia în care constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din toate probatoriile administrate în cauză, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Dacă în urma demersului de interpretare şi apreciere a probelor administrate subzistă o îndoială cu privire la vreunul dintre elementele necesare tragerii la răspundere penală a persoanei cercetate, prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată, iar dubiul existent va profita acuzatului, urmând a fi valorificat în favoarea sa. In dubio pro reo presupune că orice îndoială se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului (art. 4 alin. (2) C. proc. pen.).

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 constă în acţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al comunităţilor europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Urmarea imediată constă în obţinerea ilegală de fonduri europene, condiţia esenţială fiind aceea ca fondurile să fie obţinute pe nedrept.

Persoana care foloseşte sau prezintă documente sau situaţii false, inexacte sau incomplete poate fi aceeaşi cu persoana care obţine pe nedrept fondurile din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta în numele ei, dar poate fi şi o altă persoană, întrucât norma de incriminare nu prevede condiţia existenţei identităţii între cele două persoane.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se comite cu intenţie directă, făptuitorul prevede că, prin săvârşirea faptei, va obţine ilegal fonduri din bugetul general al comunităţilor europene şi urmăreşte producerea acestui rezultat.

Raportat la starea de fapt reţinută prin sentinţă - fapta inculpatului E. constă în aceea că, în calitate de reprezentant al S.C. W., a folosit în cadrul licitaţiei având ca obiect "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov" documente false puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D., pe baza cărora a fost atribuit contractul de lucrări nr. x/29.04.2013, în valoare de 6.022.843 RON (din care 76,52% fonduri de coeziune şi 23,48% cofinanţare naţională) - şi la probatoriul administrat, Înalta Curte reţine că nu s-a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acesta a cunoscut faptul că documentele prezentate de inculpaţii B. şi D., care dovedeau susţinerea tehnică şi profesională din partea CC., sunt false, inexacte.

Deşi instanţa de apel a administrat direct şi nemijlocit probele încuviinţate, acestea nu au modificat, în esenţă, starea de fapt reţinută de instanţa de fond.

Inculpaţii B. şi D. au arătat, în mod constant, că nu au adus la cunoştinţa inculpatului E., reprezentantul S.C. W. (director) şi nici unei alte persoane din cadrul acesteia faptul că documentele prezentate în procedura licitaţiei ar fi fost false. Falsificarea documentelor a fost rezultatul exclusiv al activităţii infracţionale a celor doi inculpaţi.

În ceea ce priveşte procurile falsificate, Înalta Curte constată că acestea nu au fost menţionate nici în listele de documente din cuprinsul e-mailurilor trimise de inculpata D. către W. S.A., inculpatul E. neavând astfel posibilitatea de a le citi în prealabil ori de a realiza caracterul contrafăcut. Aceeaşi situaţie s-a constatat şi în ceea ce priveşte procura falsificată emanând de la GGG..

În ceea ce priveşte angajamentul de susţinere tehnică autentificat de inculpata V., membrii comisiei de licitaţie nu au ştiut că, în încheierea de autentificare, se făcea referire la procuri traduse şi legalizate de inculpata U., şi nu la procuri autentificate care să fi fost traduse şi apoi legalizate.

Evaluând coroborat probatoriul administrat în apel, Înalta Curte constată că se impune menţinerea concluziei că inculpaţii E. şi W. S.A, în numele căreia a acţionat inculpatul E., nu au cunoscut caracterul fals al înscrisurilor prezentate de inculpaţii B. şi D. ce au fost contrasemnate (în parte) de inculpatul E. şi depuse de inculpata W. în dosarul de licitaţie, în procedura organizată de partea civilă S.C. AA. de atribuire a "CL 5 - Staţie de epurare ape uzate menajere din localitatea Ocna Sibiului", finanţat din fonduri europene, licitaţia fiind câştigată, la data de 11.03.2013 şi urmată de încheierea contractului de lucrări nr. x/29.04.2013 (CL5), în valoare de 6.022.843 RON (fără TVA), fără ca W. să ajungă să încaseze pe vreo sumă de bani în baza acestui contract şi, în consecinţă a soluţiei de achitare, conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., atât în privinţa inculpatului E., cât şi a inculpatei persoană juridică W. S.A..

2.2. Situaţia juridică a inculpatei V. nu este modificată de probatoriul administrat în apel ori de apărările susţinute. De altfel, apărarea sa a plecat de la premisa că a întocmit actele notariale imputate, chestiune de altfel imposibil de contestat, însă eroarea în activitate s-ar datora culpei, ca formă a vinovăţiei penale.

În contextul situaţiei de fapt dovedite, prima instanţă a evaluat corect caracterizarea în drept, soluţiile de achitare fiind rezultatul lipsei conivenţei infracţionale şi implicării sale în infracţiunile legate de desfăşurarea propriu-zisă a licitaţiilor publice, chiar dacă actele notariale au fost folosite în cadrul acelor proceduri.

În privinţa răspunderii sale penale, singura modificare operată de instanţa de apel se referă la intervenţia prescripţiei.

Critica parchetului constând în greşita schimbare a încadrării juridice, pentru inculpata V., din complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 32 C. pen., în complicitate la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi achitarea acesteia, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., este neîntemeiată.

Acuzaţia a vizat faptul că, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a autentificat, sub numărul x/4.09.2012, declaraţia dată în mod nereal în numele GGG. de inculpatul B., document absolut necesar în dosarul de licitaţie întocmit pentru atribuirea proiectul CL-1, contribuind astfel la obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi naţionale de către Asocierea I. - CC..

Înalta Curte constată că, prin încheierea din 2 iunie 2020, instanţa de fond a dispus, printre altele, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei V., din complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, şi complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., în complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen.

Schimbarea încadrării juridice şi, subsecvent, soluţia pronunţată, au fost determinate de faptul că probele administrate în cauză nu au dovedit existenţa unei legături subiective între inculpata V. şi inculpaţii B., respectiv D., şi nici intenţia acesteia de a acorda ajutor la comiterea infracţiunilor de către inculpaţii E., reprezentantul societăţii Napoca şi F., administrastor al I. S.R.L..

Inculpata V. a ignorat solicitarea în original a procurilor, la momentul autentificării angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională, însă nu a cunoscut faptul că procurile prezentate de inculpatul B. erau false şi, ca atare, nu putea avea reprezentarea faptului că înscrisurile autentificate urmau a fi folosite ca mijloace frauduloase pentru inducerea în eroare a părţilor civile BB. şi S.C. AA. (deşi respectarea îndatoririlor profesionale ar fi condus la respingerea solicitării de autentificare şi la îndepărtarea sau excluderea situaţiilor premisă ce au generat un efect păgubitor pentru părţile civile, astfel cum s-a arătat anterior).

Cum, în apel, starea de fapt nu a fost modificată nici în privinţa inculpatei V., se impune menţinerea soluţiei de schimbare a încadrării juridice, cât şi a temeiului achitării acesteia, pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune.

2.3. Critica parchetului cu privire la achitarea inculpatei V., conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 47 C. pen., "instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală".

Ca formă de participaţie secundară, instigarea, sub aspectul laturii obiective, obligă la verificarea următoarelor elemente:

- să existe o activitate de instigare;

- acea activitate să fi determinat pe cel instigat să comită fapta prevăzută de legea penală;

- cel instigat să fi comis acte de de executare.

Cu privire la prima condiţie, instigarea implică existenţa unei activităţi de determinare a altei persoane în vederea comiterii infracţiunii.

În cazul instigării, autorul este determinat să comită fapta şi, ca atare, cel care ia hotărârea este instigatorul, şi nu autorul faptei. Activitatea instigatorului trebuie să prevadă hotărârea autorului de a săvârşi fapta şi trebuie să influenţeze în mod efectiv voinţa celui instigat.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, se impune ca activitatea desfăşurată de instigator să fi avut efectul de a determina pe cel instigat să comită fapta prevăzută de legea penală. Tot ceea ce nu este o activitate determinantă sub aspectul formării hotărârii infracţionale la autor şi al executării ei de către acesta, nu este instigare.

În fine, nu poate exista instigare decât dacă cel determinat de altul să comită infracţiunea a trecut la realizarea hotărârii luate şi a efectuat actul de executare.

În sarcina inculpatei V. s-a reţinut că aceasta, cu intenţie, prin două adrese cu acelaşi număr 1109/13.08.2013, a determinat-o pe inculpata U., notar public, ca la datele de 19.08.2013 şi 22.08.2013, în executarea atribuţiilor de serviciu, să elibereze, în mod defectuos, cu încălcarea dispoziţiilor legale, copii legalizate sub numerele: 4143/19.08.2013, 4144/19.08.2013, 3238/22.08.2013 şi 3239/22.08.2013, fiind cauzată o vătămare a intereselor legitime ale S.C. AA. Sibiu, Înalta Curte constată ca nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru a se putea reţine participaţia acesteia sub aspectul infracţiunii de instigare la abuz în serviciu.

Din această perspectivă, probele administrate şi analizate pe larg în hotărârea atacată au condus la concluzia că inculpata V. a solicitat copiile legalizate inculpatei U., întrucât nu deţinea, în arhiva biroului notarial, originalul traducerilor cu legalizare de semnătură realizată de inculpata U., în baza cărora autentificaseră, sub nr. x/28.11.2012 şi y/18.12.2012, angajamentele de susţinere tehnică şi profesională date de inculpatul B., în numele CC., pentru W. S.A., ci doar copii simple ale acestor traduceri.

Copiile legalizate îi erau necesare inculpatei V. având în vedere obligaţia impusă de art. 68 din Ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995, emis de Ministerul Justiţiei pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale.

Inculpata V. a formulat solicitarea către inculpata U., în temeiul dispoziţiilor art. 324 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici, potrivit cu care notarul public poate elibera copii legalizate de pe traducerile aflate în arhiva biroului notarial, respectiv art. 151 alin. (10) din Legea nr. 36/1995 şi art. 311 alin. (6) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, cuprins în Ordinul nr. 2333/18.08.2013, care dădeau dreptul notarului public să elibereze copii legalizate de pe acte originale existente în arhiva biroului notarial, la cererea persoanelor care justifică un drept sau un interes legitim.

Conduita inculpatei V., notar public, de a solicita unui coleg, notar public, respectiv inculpatei U., eliberarea unor copii legalizate a unor acte întocmite de acel birou notarial, nu este subsumată unei determinări, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, câtă vreme solicitarea a vizat o acţiune sau o atribuţie regelmentată prin lege, în limitele acestei reglementări. Maniera în care notarul solicitat a acţionat în cadrul atribuţiei de serviciu, rămâne, în ipoteza analizată, o conduită individuală, ce urma a fi evaluată potrivit principiului răspunderii penale pentru fapta proprie, fără a putea fi imputată, în nicio limită ori formă, petentului (notarului solicitant).

De asemenea, probatoriul nu a susţinut existenţa unei conivenţe infracţionale între notarul V. şi persoanele implicate în procedura licitaţiei publice ori căvreun demers intenţionat ce să fi condus la asigurarea ori obţinerea unui folos injust de către participanţii la această licitaţie.

3.1. - 3.4. Critica parchetului cu privire la achitarea dispusă de instanţa de fond faţă de inculpaţii V., H., O., R. şi N., în legătură cu contractul ce a avut ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" (CL1), este neîntemeiată.

3.1. Instanţa de fond a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei V., din complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen., rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., dispunând achitarea acesteia, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

În sarcina inculpatei s-a reţinut în rechizitoriu că, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, a autentificat sub nr. x/04.09.2012 declaraţia dată, în numele GGG., de inculpatul B., document ce era necesar la dosarul de licitaţie întocmit pentru atribuirea CL1, contribuind astfel la obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi naţionale de către asocierea I. S.R.L. - CC..

Schimbarea de încadrare juridică a fost determinată de faptul că inculpata V. nu avea nicio obligaţie să verifice pe SEAP anunţurile de licitaţie şi să se informeze cu privire la sursa finanţării. Faptul că erau licitaţii de anvengură nu conduce, în mod absolut, la convingerea că inculpata cunoştea că finanţarea se realizează din fonduri europene. Aceasta a autentificat cele trei angajamente de susţinere tehnică şi profesională date conform art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006 privind licitaţiile publice, textul nefăcând referire la sursa finanţării.

S-au avut în vedere, în mod corelativ, la schimbarea încadrării juridice a faptei, şi considerentele expuse în Decizia nr. 4/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în sensul că, din modul de incriminare a faptei de obţinere pe nedrept de fonduri europene, rezultă că această faptă reprezintă o formă atipică a infracţiunii de înşelăciune, neputându-se reţine existenţa a două infracţiuni.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, inculpata V. nu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru infracţiunea de înşelăciune, sub forma complicităţii.

Din probele administrate a rezultat că autorii infracţiunilor reţinute de acuzare sunt inculpatul F. (în legătură cu CL1), respectiv inculpatul E. (în legătură cu CL5), inculpatul B. fiind complice la ambele infracţiuni.

Nu s-a demonstrat în cauză, dincolo de orice îndoială rezonabilă, existenţa vreunei legături între inculpata V., pe de o parte şi inculpaţii F., respectiv E., pe de altă parte.

Acţiunile imputate inculpatei V. au vizat exclusiv autentificarea angajamentelor de susţinere tehnică şi profesională date de inculpatul B. şi depuse la dosarul de licitaţie.

În realitate, ceea ce s-ar putea imputa inculpatei V. ar fi o complicitate la complicitatea inculpatului B., după cum reţine prima instanţă, o complicitate mijlocită constând în ajutorul dat acestui inculpat pentru ca el să contribuie la faptele săvârşite de autori, respectiv inculpaţii F. şi E..

Nu este dovedită contribuţia inculpatei V., nici materială şi nici morală, în condiţiile în care aceasta nu a cunoscut contribuţia complicelui nemijlocit (inculpatul B.).

Nu a existat o înţelegere între cei doi care să permită cunoaşterea de către inculpata V. a intenţiei inculpatului B. de a induce în eroare părţile civile, prin întocmirea de documente false, folosite în scopul obţinerii de foloase injuste.

Faptul că inculpata a autentificat cele trei angajamente de susţinere tehnică şi profesională, cu încălcarea atribuţiilor sale de serviciu, fără ca aceasta să cunoască că angajamentele aveau la bază procuri false, nu poate conduce la reţinerea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, ci doar a infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

3.2. Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiată critica parchetului cu privire la achitarea inculpatului H., conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000.

Prima instanţă, evaluând materialul probator, a reţinut că actele de instigare asupra inculpatului F. nu au fost exercitate de coinculpatul H..

În ceea ce priveşte condiţiile cerute de lege pentru reţinerea instigării, ca formă de participaţie penală, acestea au fost dezvoltate în analiza situaţiei juridice a inculpatei V., astfel încât nu vor fi reluate.

Totodată, probele administrate în apel nu au fost apte a modifica situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi conluzia referitoare la insuficienţa probelor pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie în raport cu infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000.

Prin rechizitori, în sarcina inculpatului H., reprezentantul de fapt al I., s-a reţinut că l-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul F., reprezentantul legal al I., să folosească în cadrul licitaţiei având ca obiect "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova" documente false, în baza cărora asocierea I. S.R.L. - CC. a fost beneficiara contractului de lucrări nr. x/07.01.2013, în valoare de 62.141.862,62 RON, finanţat din fonduri europene şi naţionale, iar ulterior, în faza de executare, să semneze şi să folosească documente cu caracter inexact care au făcut posibilă subcontractarea către inculpata persoană juridică Y. şi obţinerea, la 13.03.2014, a avansului în valoare de 7.705.590,96 RON.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul H. l-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul F., să omită furnizarea de date reale autorităţilor privind procentul subcontractării, acţiuni prin care asocierii I. S.R.L. - CC. i-a fost decontat pe nedrept avansul.

Probele administrate de instanţa de fond, analizate în considerentele hotărârii atacate, nu demonstrează fără echivoc că inculpatul H. l-ar fi determinat pe inculpatul F., nici în etapa precontractuală şi nici în etapa de derulare a contractului, să folosească documente false şi să faciliteze, în această modalitate, obţinerea de către inculpata persoană juridică Y. a avansului în valoare de 7.705.590,96 RON.

Rezultă, în mod evident, că inculpatul H. ocupa funcţia de director al compartimentului "Execuţie" din cadrul I. S.R.L., dar, în fapt, exercita şi funcţia de administrator al acestei societăţi. În virtutea acestei funcţii, a luat decizia de a participa la licitaţia organizată de BB. şi atribuirea contractului de lucrări către I. S.R.L., iar deciziile privind activitatea acesteia erau luate împreună cu inculpatul F., după consultarea cu celelalte compartimente.

Aceste împrejurări rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor H. şi F., respectiv ale martorilor MMMM., BBBBB., ZZZZ., EEEEE., IIIII. şi WWWWW., dar şi din declaraţiile inculpaţilor R., O. şi L..

Exercitarea, în fapt, de către inculpatul H., a funcţiei de administrator al I. S.R.L., decizia acestuia de a participa la licitaţie - pentru atribuirea CL1 şi CL2 - nu dovedesc, însă, faptul că acesta a avut cunoştinţă, la momentul depunerii dosarului de licitaţie, al câştigării licitaţiei şi al semnării CL1, că în dosarul de licitaţie au existat documente falisificate de inculpaţii B. şi D..

Inculpatul H. nu a avut nicio îndoială cu privire la calitatea inculpatului B. de reprezentant al CC., nu l-a instigat pe inculpatul F. sau o altă persoană din cadrul I. S.R.L. să semneze sau să falsifice vreun document aferent CL1.

Aceste împrejurări sunt confirmate şi de inculpaţii B. şi D., care, în mod constant, în declaraţiile date, au arătat că nu au comunicat niciunei persoane din cadrul I. S.R.L. despre faptul că nu aveau procură de reprezentare a CC..

De asemenea, probele administrate nu au dovedit că, în intervalul scurs de la depunerea dosarului de licitaţie şi până la semnarea CL1, inculpatul H. ar fi cunoscut faptul că, în documentaţia de licitaţie, au fost şi înscrisuri falsificate de inculpaţii B. şi D..

Pe cale de consecinţă, cum probele administrate în apel nu au modificat starea de fapt reţinută de prima instanţă, Înalta Curte constată că nu se poate reţine în mod sigur, fără echivoc, că inculpatul H., în conivenţă cu inculpaţii B. şi D., ar fi achiesat la întocmirea de documente false, pentru ca, mai apoi, să-l determine pe inculpatul F. să gireze falsurile şi să semneze contractul de asociere în formă autentică şi contractul de lucrări cu BB..

3.3 - 3.4. Critica parchetului cu privire la achitarea inculpaţilor O., R. şi N., conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Faptele reţinute în sarcina inculpaţilor O. şi R. sunt circumscrise atribuirii şi executării CL1 şi constau, în esenţă, în aceea că, în calitate de reprezentanţi ai CC., în etapa precontractuală, au luat decizii şi au validat rezultatul licitaţiei privind atribuirea contractului, contribuind la folosirea de documente false, iar în faza de executare a aceluiaşi contract, au semnat/negociat contractul de cesiune din 05.12.2013 şi contractul x din 06.12.2013, contribuind şi făcând posibilă folosirea, în această etapă, de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului.

În sarcina inculpatului N., procurorul a reţinut că, în calitate de administrator al Y. S.R.L, prin negocierea şi aprobarea încheierii contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 şi prin aprobarea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea, în etapa de executare a CL1, de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului.

Reiterăm că probaţiunea administrată în apel nu a modificat starea de fapt reţinută de prima instanţă şi, implicit, nu poate fundamenta o soluţie de condamnare a inculpaţilor N., O. şi R..

Rezultă, cu certitudine, faptul că inculpatul B. a acţionat fără ştiinţa celorlalţi inculpaţi, în numele CC., la licitaţia pentru atribuirea contractului CL1 şi fără a avea o procură specială din partea acestei societăţi, falsificând procura de reprezentare a CC. pentru încheierea contractului de asociere, falsificând înscrisurile provenind, în mod aparent, de la CC., şi-a atribuit calitatea falsă de reprezentant al acestei societăţi şi a încheiat în numele ei, la data de 05.09.2012, acordul de asociere cu I. S.R.L.. A semnat în numele acestei societăţi împuternicirea liderului asocierii, în condiţiile în care cunoştea că societatea libaneză nu fusese de acord cu participarea la licitaţie în forma asocierii I. S.R.L. - CC..

Probele administrate nu dovedesc, însă, faptul că inculpaţii O. şi R. au avut vreo înţelegere cu inculpatul B. sau că aceştia ar fi cunoscut caracterul fals al documentelor şi al calităţii inculpatului B. de reprezentant al CC.. În atare situaţie, implicarea inculpaţilor O. şi R. în atribuirea şi executarea CL1 nu poate constitui o complicitate la obţinerea pe nedrept a fondurilor europene.

Nici după câştigarea licitaţiei pentru CL1 de către asocierea I. S.R.L. - CC. şi anterior semnării contractului, cei doi inculpaţi nu au ştiut că au fost folosite documente false. Prin activitatea infracţională desfăşurată şi dovedită, inculpatul B. a urmărit ca falsurile să nu fie descoperite de inculpaţii O. şi R., dar nici de ceilalţi angajaţi ai CC..

Ulterior încheierii contractului şi înainte de a se trece la executarea acestuia, CC., prin departamentul juridic, a redactat, în colaborare cu inculpatul R., un draft de contract de asociere detaliat pe care, la data de 02.01.2013, l-a trimis prin e-mail inculpatului B. pentru a fi tradus în limba română, cu menţiunea că mai era necesară aprobarea de către inculpatul O..

Înalta Curte consideră relevant, din perspectiva activităţii ilicite reţinute în sarcina inculpaţilor O. şi R., faptul că toate înscrisurile false au fost depuse la dosarul de licitaţie anterior, fiind exclusă implicarea celor doi inculpaţi în luarea deciziei privind încheierea CL1 şi, implicit, vreo complicitate la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Complicitatea, ca formă de participaţie penală, presupune în mod obligatoriu acţiuni concrete de înlesnire, ajutor şi promisiune de tăinuire sau favorizare, care să aibă loc înaintea sau în timpul săvârşirii actelor de executare de către autor. În speţă, această contribuţie trebuia să aibă loc înainte de depunerea documentelor la dosarul de licitaţie.

Prin activitatea lor, inculpaţii O. şi R. nu au urmărit obţinerea, cu rea-credinţă şi pe nedrept, de fonduri europene de către asocierea I. S.R.L. - CC. sau Y. S.R.L, ci doar ca CC. să-şi încaseze suma de 250.000 de euro, pe care cei doi inculpaţi o apreciau ca fiind contravaloarea activităţilor desfăşurate de această societate în legătură cu CL1.

Pe cale de consecinţă - în condiţiile în care inculpatul R. a acţionat în numele CC., în baza unei împuterniciri exprese şi speciale; inculpaţii R. şi O. nu au cunoscut falsurile comise de inculpaţii B. şi D.; inculpaţii R. şi O. nu au cunoscut negocierile dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. privind subcontractarea unui procent de 90% din CL1; nu au cunoscut de existenţa contractului nr. x/25.11.2013; nu au negociat încheierea contractului de cesiune cu inculpaţii J. şi L., semnând doar draftul de contract - Înalta Curte constată că lipseşte intenţia, ca formă de vinovăţie cerută de lege, pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 şi, ca atare, soluţia de achitare dispusă în cauză este legală şi temeinică.

Acelaşi temei de achitare se impune a fi reţinut şi faţă de inculpatul N.. Din probele administrate rezultă că acesta nu cunoştea limba română, iar deciziile le lua pe baza datelor comunicate de angajaţii Y. şi a celor inserate în documentele redactate în limba engleză.

Negocierea efectuată de inculpatul N. şi încheierea contractului nr. x/25.11.2013 s-au făcut cu bună-credinţă, neputându-i-se imputa acestuia faptul că, ulterior, acest contract a fost folosit în mod fraudulos, de alţi inculpaţi, în locul contractului x din 06.12.2013.

Ca atare, se constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că, deşi inculpatul N. a semnat contractul nr. x/25.11.2013 şi şi-a dat acordul pentru încheierea contractului de subcontractare dintre S.C. Y. şi CC. pentru suma de 250.000 euro, ulterior, fără ştiinţa sa, contractul nr. x/25.11.2013 a fost folosit şi prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB., la încheierea contractului de cont Escrow şi apoi la încheierea poliţiei de asigurare pentru avans, ceea ce a determinat plata avansului aferent CL1, astfel că se poate aprecia, cu deplin temei, că din probele administrate rezultă că acesta nu a acţionat cu intenţia de a ajuta la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care să aibă ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene.

4. În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor H., B., D., O., R., F., J., N. şi L.

Prin motivele de apel, procurorul semnatar a susţinut ca fiind intrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen., relevante fiind faptul că asocierea a cuprins trei persoane care au actionat pentru o anumită perioada de timp, în mod coordonat, in scopul obţinerii cu rea-credinţă ori pe nedrept de fonduri europene, asocierea s-a realizat prin acţiunile fiecăruia dintre inculpaţii ce au înţeles să îşi alăture eforturile etapizat, acţionând după un plan şi cu respectarea unei discipline. Lipsa capacităţii tehnice ori a experienţei similare a I. S.R.L. a fost completată prin folosirea asocierii cu CC. SAL şi s-a materializat în întocmirea şi folosirea unor documente false. Preluarea CL1 printr-o cesiune a fost disimulată prin obţinerea acordului pentru subcontractarea către societatea Y. printr-un document inexact. Negocierile au fost purtate între toti membrii grupului infracţional, iar deciziile luate erau cunoscute de toţi inculpaţii, chiar dacă nu ii priveau in mod direct.

În actul de sesizare s-a reţinut că faptele inculpaţilor H., B. şi D., care au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii O. şi R., pe parcurs aceştia fiind sprijiniţi de inculpaţii F., J., N., L., toţi având scopul declarat şi urmărit de a obţine finanţarea europeană şi naţională din contractul CL1, din care efectiv s-a reuşit decontarea avansului, întruneşte, pentru fiecare în parte, elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

Evaluând coroborat probatoriul, prima instanţă a reţinut că nu s-a făcut dovada faptului că inculpaţii au funcţionat în cadrul unui grup infracţional în sensul normei de incriminare menţionate, fiind dovedit însă un scop cu conotaţie infracţională, acela de a obţine finanţarea europeană şi naţională din contractul CL1, din care efectiv s-a reuşit decontarea avansului, chestiune insuficentă considerării ca întrunite a elementelor constitutive ale infracţiunii analizate.

Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. În raport cu dispoziţiile legale menţionate, există un grup infracţional organizat, dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp şi în mod coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional. Grupul infracţional organizat are ca elemente distinctive organizarea membrilor grupării în vederea săvârşirii unei/unor infracţiuni, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ.

În ceea ce priveşte scopul grupării, acesta nu poate fi disociat de infracţiunile efectiv comise, decât atunci când există probe cu privire la planificarea săvârşirii altor fapte. În lipsa unui probatoriu cu privire la acest aspect, faptele efectiv comise sunt cele care dau scopul grupării.

Revenind la prezenta cauză, amintim că prin actul de sesizare nu s-au desluşit elementele specifice grupului organizat, iar probatoriul administrat de către instanţa de fond şi, ulterior, de către cea de apel, nu au susţinut existenţa grupului.

Astfel, deşi este posibil a decela rolul individual în funcţie de participaţiile concrete, nu se poate decela structura organizaţională (pe orizontală şi verticală), nu se menţionează şi nu este dovedit la nivel de certitudine liderul grupării. Prima instanţă a constatat riguros că existenţa unui lider şi a unei structurări specifice sunt condiţii indispensabile pentru existenţa grupului infracţional organizat. În acest sens art. 2 lit. (a) din Legea nr. 39/2003 prevedea că nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi. Utilizand argumentul de interpretare per a contrario în raport cu conţinutul art. 367 alin. (6) C. proc. pen.., prima instanţă a demnonstart că nu constituie grup infracţional organizat grupul ce nu este structurat ori care nu este constituit pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Existenţa unor activităţi infracţionale comise de mai mulţi inculpaţi (B., D., F., J., L.), chiar privitor la acelaşi contract finanţat din fonduri europene, ce a generat încasarea avansului, nu este de natură să atribuie acestora calitatea de membri ai unui grup infracţional organizat, în condiţiile în care acţiunile comise erau independente, determinate de raporturile civile specifice dezvoltate, lipsite de orice coordonare şi de orice legături infracţionale caracterizate, prefigurate şi dovedite.

Rolul inculpaţilor B. şi D., legat de CL1, s-a încheiat la momentul depunerii dosarului de licitaţie, I. S.R.L. intenţiona să execute lucrările aferente CL1, ca şi CC., iar subcontractarea către S.C. Y. de fiecare din cele două societăţi a fost exclusiv urmarea blocajului intervenit în executarea contractului, iar nu o continuare a unei activităţi infracţionale anterioare desfăşurate de aceştia sau de alţi inculpaţi.

Ca urmare, nu se poate susţine existenţa grupului infracţional organizat, nici sub aspect obiectiv şi nici subiectiv, astfel că Înalta Curte consideră riguroase argumentele şi soluţia primei instanţe, temeiul achitării urmând a fi menţinut (art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.).

5. Critica vizând netemeinicia cuantumului pedepselor principale şi a conţinutului pedepselor complementare aplicate inculpaţilor B., D., F., I. S.R.L., J., L. şi Y. S.R.L. este, de asemenea, neîntemeiată.

Prealabil, Înalta Curte arată că în cazul reindividualizării judiciare devine eficient criteriu duratei totale a procedurii. Totuşi, în cazul pluralităţii de acte de executare ori a contribuţiei evident mai caracterizate în contextul participaţiilor penale, chiar în considerarea criticii procurorului vizând reindividualizarea judiciară, Înalta Curte nu a operat agravarea situaţiei juridice, tocmai în considerarea duratei procedurii calculate de la data săvârşirii faptelor.

Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor B. şi D. pentru săvârşirea infracţiunilor ce le-au fost reţinute în sarcină, având în vedere natura acestora (falsuri, infracţiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene), gradul de pericol social ridicat al faptelor, multitudinea actelor materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor de fals, valoarea ridicată a prejudiciului (în cazul CL1) şi scopul urmărit, parchetul a solicitat orientarea pedepselor spre maximul prevăzut de lege şi, de asemenea, sancţionarea infracţiunilor de fals, colaterale celor comise în legătură cu CL1 şi CL5, prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, iar nu cu amenda penală.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor F. şi I. S.R.L., faţă de modalitatea de săvârşire a faptelor, procurorul a solicitat reindividualizarea pedepsei principale ce i-a fost aplicată celui dintâi inculpat, în sensul agravării (cuantum şi modalitate de executare), iar pentru cea de-a doua inculpată, majorarea numărului zilelor amendă, precum şi a sumei corespunzătoare unei zile-amendă, prin raportare la dispoziţiile art. 137 alin. (5) C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul L., parchetul a solicitat reindividualizarea judiciară a cuantumului pedepsei principale aplicate acestuia, în sensul majorării, prin raportare la circumstanţele concrete ale infracţiunii de comiterea căreia a fost acuzat.

Cu referire la inculpata J., parchetul a apreciat că, raportat la circumstanţele concrete în care aceasta a comis infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea, aşa cum acestea au fost reţinute de către instanţa de fond, este necesară reindividualizarea judiciară a pedepsei principale ce i-a fost aplicată, în sensul agravării, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.

Pentru inculpata Y. S.R.L. (fostă Y. SRL), parchetul a solicitat, în temeiul art. 137 alin. (5) C. pen., majorarea numărului zilelor amendă, dar şi a sumei corespunzătoare unei zile amendă, întrucât, prin comiterea infracţiunii, s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial pentru persoana juridică.

Înalta Curte reţine că pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal şi se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracţiuni din partea acestuia, inculpatul fiind acela asupra căruia trebuie să acţioneze pedeapsa prin funcţiile sale.

Potrivit dispoziţiilor art. 74 C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În ceea ce priveşte pedepsele stabilite în sarcina inculpaţilor B., D., F. şi J., Înalta Curte constată, contrar aprecierilor parchetului, că prima instanţă a realizat o corectă individualizare a acestora şi că, deşi nu au fost orientate către maximul prevăzut de lege, sunt în concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen.

Totodată, pentru inculpaţii F. şi J., instanţa de fond, în mod just, s-a orientat către suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, circumstanţele personale ale acestora şi gravitatea concretă a faptelor nefiind de natură a justifica privarea de libertate, suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor fiind cea mai potrivită modalitate a reintegrării sociale a inculpaţilor şi de supraveghere a comportamentului în societate al acestora.

Deopotrivă, şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţa de fond inculpatelor I. S.R.L. şi Y. S.R.L. sunt apreciate de către Înalta Curte ca fiind just individualizate, reflectând toate criteriile specifice, inclusiv participaţia/contribuţia acestora la comiterea faptelor.

Cât priveşte critica parchetului ce vizează greşita individualizare judiciară a cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului L., aceasta este neîntemeiată, Înalta Curte apreciind, dimpotrivă, în raport cu datele concrete ale speţei, că se este oportună reducerea cuantumului pedepsei, pentru argumentele expuse în cadrul analizei apelului declarat de inculpatul anterior menţionat.

Sub aspectul conţinutului pedepselor complementare aplicate inculpaţilor B., D., F., J. şi L., în contextul particular al cauzei, instanţa de fond a considerat în mod just că se impune a interzice exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

Cu referire la pedepsele complementare aplicate inculpatelor persoane juridice, I. S.R.L. şi Y. S.R.L., Înalta Curte reţine, prioritar, în acord cu instanţa de fond, că aplicarea lor pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000 este obligatorie, conform art. 138 alin. (2) Cod peenal. Având în vedere natura şi gravitatea faptei comise (infracţiune contra intereselor financiare ale Uniunii Europene), prejudiciul ridicat cauzat şi nerecuperat, împrejurările comiterii infracţiunii - cu ocazia executării unui contract de achiziţie publică finanţat din fonduri europene, în mod corect s-a aplicat celor două inculpate, în baza art. 143 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice, pe o durată medie, de 2 ani (în cazul I. SRL), respectiv pe o durată de 3 ani (în cazul Y. S.R.L., fostă Y. SRL).

6. Apelul parchetului este fondat în ceea ce priveşte împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale (sub aspectul infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor B. şi D., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina ambilor inculpaţi, fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului B., participaţie improprie la complicitate la tentativa la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpaţilor B. şi D., în legătură cu CL5, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatei D. (proces-verbal de recepţie), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina aceleiaşi inculpate, în legătură cu contractul de cesiune dintre S.C. HHH. S.R.L. şi S.C. HHH. S.R.L. şi abuz în serviciu, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatei V.), respectiv soluţionarea greşită a acţiunii civile formulate de CC..

Cu referire la exonerarea de răspundere penală a inculpaţilor B., D. şi V., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie, analiza a fost expusă anterior, astfel încât nu va fi reluată.

Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte reţine că apărarea drepturilor nepatrimoniale presupune angajarea răspunderii civile a acelora care au contribuit la vătămarea unui asemenea drept, iar dispoziţiile art. 252 - 257 din C. civ. se vor completa, în măsura compatibilităţii, cu cele cuprinse în Capitolul IV intitulat Răspunderea civilă, din Titlul II al Cărţii a V-a a C. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 252 din C. civ., orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.

Acordarea daunelor morale presupune o evaluare de ansamblu a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează. Atingerea valorilor morale îmbracă forme concrete de manifestare, instanţele având posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea sa.

Scopul acordării daunelor morale constă, în primul rând, în asigurarea unei satisfacţii morale pentru suferinţele cauzate, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale. Aprecierea unor asemenea daune se realizează păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate. Fiind vorba de prejudicii morale, evaluarea lor are la bază aspectele evocate şi probate de partea ce le invocă. Nu poate fi ignorată natura valorilor nesocotite, dar nu trebuie ignorată nici îmbogăţirea fără justă cauză, altfel s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune, care trebuie să se producă în primul rând pe plan afectiv şi moral.

Pentru persoanele juridice, sediul materiei îl constituie dispoziţiile art. 257 din C. civ., potrivit cu care dispoziţiile prezentului titlu se aplică, prin asemănare, şi drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice.

Analizând dispoziţiile legale la care s-a făcut referire anterior, prin luarea în considerare şi a dispoziţiilor legale care reglementează răspunderea civilă delictuală (art. 1349 C. civ.), Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a fi acordate daune morale, sub forma unor sume de bani, către partea civilă CC., astfel că şi răspunderea solidară în considerarea acestui prejudiciu va fi înlăturată.

Având în vedere cele dezvoltate anterior, vor fi admise, sub acest aspect, şi apelurile declarate de inculpaţii B., D. şi V..

Apelurile declarate de inculpaţii R. şi O.:

I. Inculpaţii R. şi O. au criticat temeiul în baza căruia instanţa de fond a dispus achitarea acestora, apreciind că din probele ce au fost administrate nu rezultă existenţa faptelor reţinute în sarcina lor (complicitate la infracţiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000), motiv pentru care s-ar impune schimbarea temeiului achitării, din art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege), în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).

Potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă fapta nu există. Cazul este incident atât atunci când nu s-a produs nicio schimbare în realitatea obiectivă, cât şi atunci când nu există conduita pe care norma de incriminare o descrie verbum regens. Cazul de împiedicare a acţiunii penale rămâne incident şi atunci când există o anume conduită, dar ea nu este cea prevăzută ca element material al infracţiunii (ÎCCJ, secţia penală, Decizia nr. 66/A/2020, www.x.ro).

În acest sens, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. şi, respectiv, art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din acelaşi cod, vizează situaţii distincte, în ambele ipoteze fiind vorba, însă, despre impedimente ce rezultă din lipsa de temei a acţiunii penale.

Astfel, primul caz de achitare se aplică în situaţia în care, în urma analizei materialului probator, se stabileşte cu certitudine că fapta ce formează obiectul acuzaţiei penale nu există în materialitatea sa, deci nu a fost comisă de nicio persoană, în vreme ce achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. se dispune când fapta în materialitatea ei a fost comisă, însă nu îndeplineşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, nefiind săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Textul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. are în vedere, aşadar, inexistenţa unei fapte în materialitatea ei, însă norma nu presupune inexistenţa niciunui element de fapt, respectiv cazul nu este incident doar atunci când nu s-a produs nicio schimbare în realitatea obiectivă, ci se referă la inexistenţa faptei pe care, în norma de reglementare, o descrie verbum regens. Cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale rămâne incident şi când există o anumită conduită, dar ea nu este cea prevăzută ca element material al infracţiunii.

Existenţa infracţiunii implică, în mod necesar, existenţa unei fapte care prezintă anumite trăsături caracteristice. Corelativ, inexistenţa faptei presupune şi inexistenţa infracţiunii, context în care apare imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală.

În prezenta cauză, prin actul de sesizare, în sarcina inculpaţilor R. şi O. (preşedintele societăţii CC.) s-a reţinut că, în calitate de reprezentanţi ai CC., în etapa precontractuală, au luat decizii prin care au validat rezultatul licitaţiei privind CL1, contribuind la folosirea de documente false, iar în faza de executare a aceluiaşi contract, au semnat/negociat contractul de cesiune din 5.12.2013 şi contractul x din 6.12.2013, contribuind şi făcând posibilă folosirea, în această etapă, de documente cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii, pe nedrept, a avansului. Faptele acestora, astfel cum au fost reţinute în sarcina fiecăruia, au fost încadrate de instanţa de fond în dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 (urmare a schimbării încadrării juridice, prin încheierea din data de 2.06.2020, din cele două infracţiuni în concurs reţinute prin rechizitoriu, respectiv complicitate la săvârşirea infracţiunilor de folosire de documente false şi cu conţinut inexact care a avut ca urmare obţinerea pe nedrept de fonduri europene şi înşelăciune, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., în infracţiunea unică prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000).

Probele administrate de instanţa de fond, precum şi de instanţa de control judiciar, respectiv înscrisuri, expertize, declaraţiile de martori şi inculpaţi au condus la concluzia că inculpaţii B. şi D. au întocmit înscrisuri depuse în dosarele de licitaţii pentru CL1 şi CL5, aplicând prin copiere semnătura inculpatului O. şi ştampila societăţii CC. Cei doi inculpaţi, B. şi D., au fabricat documentele care le erau necesare în vederea realizării unor interese proprii, fără implicarea şi ştiinţa reprezentanţilor CC., respectiv inculpaţii R. şi O.. Falsificarea înscrisurilor de către inculpaţii B. şi D. a fost posibilă întrucât aceştia aveau la dispoziţie documente reale emise de CC.. pentru anterioare proceduri de licitaţie, ce purtau semnătura numitul O. şi ştampila societăţii.

Instanţa de apel consideră că probatoriul administrat nemijlocit nu a răsturnat concluzia instanţei de fond referitoare la faptul că pe parcursul derulării licitaţiei pentru atribuirea contractului CL1 şi până la semnarea acestuia ori la momentul redactării (cu concursul departamentului juridic al societăţii CC.) şi semnării contractului detaliat de asociere I. S.R.L - CC., inculpaţii O. şi R. nu au avut reprezentarea faptului că licitaţia s-a desfăşurat în baza unor înscrisuri falsificate. Ulterior, demersurile inculpaţior R. şi O. au avut la bază obligaţiile rezultate din câştigarea licitaţiei, aspect ce nu poate echivala cu o achiesare la conduita infracţională a inculpaţior B. şi D. ori cu dovada indubitabilă a cunoaşterii şi asumării acesteia.

Ca urmare, în cazul obţinerii pe nedrept de fonduri europene, cei doi inculpaţi, anterior menţionaţi, R. şi O., nu au avut nicio înţelegere cu inculpatul B., care a acţionat fără ştiinţa lor, în numele CC., la licitaţia pentru atribuirea contractului CL1, fără a avea o procură specială din partea acestei societăţi, falsificând procura de reprezentare a CC. pentru încheierea contractului de asociere, înscrisurile provenind, în mod aparent, de la CC., atribuindu-şi calitatea falsă de reprezentant al acestei societăţi şi încheind în numele ei, la data de 05.09.2012, acordul de asociere cu I. S.R.L., semnând totodată, în numele acestei societăţi, împuternicirea liderului asocierii, în condiţiile în care cunoştea că societatea libaneză nu fusese de acord cu participarea la licitaţie în forma asocierii I. S.R.L. - CC.. De asemenea, inculpaţii O. şi R. nu au cunoscut caracterul fals al documentelor şi al calităţii inculpatului B. de reprezentant al CC..

Pe de altă parte, inculpaţii O. şi R. nu au avut cunoştiinţă de împrejurarea folosirii de documente false nici ulterior câştigării licitaţiei pentru CL1, de către asocierea I. S.R.L. - CC. şi, respectiv, înainte de semnarea contractului (inculpatul B. acţionând astfel încât falsurile să nu fie descoperite de aceştia ori de ceilalţi angajaţi ai CC.), ca, de altfel, nici de negocierile dintre I. S.R.L. şi S.C. Y. privind subcontractarea unui procent de 90% din CL1 ori de existenţa contractului nr. x/25.11.2013 şi nu au negociat încheierea contractului de cesiune cu inculpaţii J. şi L..

Se mai reţine că, în perioada ce a urmat încheierii contractului şi care a precedat executarea acestuia, departamentul juridic din cadrul CC., în colaborare cu inculpatul R., a redactat un draft de contract de asociere detaliat, care a fost trimis inculpatului B., prin e-mail, la data de 02.01.2013, în vederea traducerii în limba română, cu menţiunea că mai era necesară aprobarea de către inculpatul O..

Inculpaţii R. şi O. nu au acţionat în niciun moment cu cu intenţia de a ajuta I. S.R.L. ori S.C. Y. (şi BB.) să obţină, cu rea-credinţă şi pe nedrept fonduri europene, nu au avut cunoştinţă de falsurile comise de inculpaţii B. şi D., nu au cunoscut interdicţia cesiunii şi intenţia inculpatului L. de a ascunde procentul real al subcontractării din contractul nr. x din 25.11.2013 prin prezentarea contractului x din 6.12.2013. Obţinerea fondurilor europene pe nedrept a fost consecinţa acţiunilor frauduloase subsecvente depunerii cererii de aprobare a subcontractării, acţiuni faţă care inculpaţii O. şi R. au fost străini.

În contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că, deşi fapta imputată a fost comisă în materialitatea sa, inculpaţii O. şi R. au urmărit doar ca CC. (societate ai cărei reprezentanţi erau cei doi) să încaseze suma de bani apreciată drept contravaloare a activităţilor desfăşurate de societatea menţionată în legătură cu CL1, iar nu obţinerea, cu rea-credinţă şi pe nedrept, de fonduri europene de către asocierea I. S.R.L. - CC. sau S.C. Y., implicarea lor cu prilejul atribuirii şi executării CL1 nefiind de natură a contura existenţa complicităţii la obţinerea pe nedrept a fondurilor europene.

B. a acţionat în numele CC. fără ştirea şi fără consimţământul acesteia şi în cazul licitaţiei pentru CL5 Ocna Sibiului, când a falsificat împuternicirea şi a acordat susţinere tehnică în numele CC. în favoarea W. S.A., falsificând semnătura inculpatului O. şi ştampila CC., precum şi alte documente, inclusiv prin falsificarea semnăturii traducătorului autorizat.

În consecinţă, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. nu pot fi reţinute ca temei juridic în fundamentarea soluţiilor de achitare a inculpaţilor R. şi O., nefiind incidentă ipoteza particulară a inexistenţei faptelor descrise de verbum regens, astfel că se va menţine soluţia primei instanţe.

II. În ceea ce priveşte cea de a doua critică invocată de apelantul inculpat O. în susţinerea căii de atac, vizând necompetenţa funcţională a procurorului, respectiv nulitatea absolută a urmăririi penale efectuate în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., ca urmare a reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât procurorul nu putea exercita funcţia de urmărire/supraveghere a urmăririi penale, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, în raport de aspectele ce vor fi expuse în continuare.

Apărarea a făcut trimitere la dispoziţiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 92/2018, potrivit cu care "pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 10 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui concurs organizat de comisia constituită în acest scop", susţinând că efectuarea de către procuror a actelor de procedură trebuie realizată de către un procuror apt să exercite reprezentarea parchetului specializat, deci un procuror competent din punct de vedere funcţional, în speţă, de către un procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care să îndeplinească condiţiile de numire în cadrul acestei direcţii, potrivit gradului de specializare avut în vedere pentru aceasta.

Faţă de împrejurarea că reprezentarea Ministerului Public în cadrul prezentei proceduri judiciare s-a realizat, în faza de urmărire penală, de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie care, în opinia apărării, nu deţineau calitatea cerută de lege, contrar prevederilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, s-a apreciat că se impune admiterea apelului declarat împotriva încheierii Curţii de Apel Alba A. din data de 25.05.2020 şi pronunţarea unei noi încheieri, prin care să se constate necompetenţa funcţională a procurorului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 56 alin. (3) lit. d) C. proc. pen., cu consecinţa constatării nulităţii absolute a tuturor actelor efectuate în cadrul urmării penale, în raport de prevederile art. 281 C. proc. pen.

Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (forma în vigoare de la debutul urmăririi penale în cauză şi până la finalul acesteia), pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui interviu organizat de comisia constituită în acest scop.

Pe de altă parte, se constată că această critică a fost invocată şi la instanţa de fond, care a analizat-o în mod corespunzător, dispunând, prin încheierea din data de 25.05.2020, respingerea cererii formulate de inculpatul O. de constatare a nulităţii absolute a urmăririi penale efectuate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. în dosarul penal nr. x/2014, pe motivul necompetenţei funcţionale a procurorului, soluţie corectă, în opinia Înaltei Curţi, faţă de lipsa, cuprinsul dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, a condiţiei, dar şi în raport cu împrejurarea că argumentele invocate de inculpatul menţionat în susţinerea cererii promovate au caracter general, fără a-i viza, în concret, pe procurorii care au efectuat urmărirea penală în prezenta cauză.

Totodată, Înalta Curte îşi însuşeşte argumentaţia expusă de Curtea de Apel Alba A. în considerentele încheierii sus indicate, în sensul că nu poate fi supusă cenzurii instanţei de judecată investite cu soluţionarea cauzei modalitatea în care legiuitorul a înţeles să reglementeze condiţiile necesare pentru numirea procurorilor în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dar şi că aspectele la care a făcut trimitere inculpatul O. în susţinerea cererii de constatare a nulităţii absolute a urmăririi penale tind la dovedirea neconstituţionalităţii prevederilor art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în condiţiile în care, la acelaşi termen de judecată de la instanţa de fond (25.05.2020), acesta a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a textului legal în discuţie, în cuprinsul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale fiind reluate argumente din cererea de constatare a nulităţii urmăririi penale din cauză.

Apelul inculpatului O. este fondat sub aspectul măsurilor asigurătorii, astfel cum se va dezvolta ulterior.

Examinând motivele de apel susţinute de inculpaţii F., I. S.R.L., L., J. şi S.C. Y., Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte nelegala compunere a completului căruia i s-a repartizat dosarul (Completul C5), respectiv nelegala compunere a completului de judecată care s-a pronunţat în cauză, Înalta Curte reţine că modalitatea de desemnare administrativă s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

Astfel, potrivit art. 56 din Legea nr. 304/2004 (art. 58 din Legea nr. 304/2022), art. 95, art. 103¹⁰ din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi procesului-verbal încheiat la data de 9 septembrie 2015 (aflat la dosarul instanţei de fond), cauza a fost repartizată aleatoriu completului de fond C5-PJ fond; ulterior, compunerea completului a fost modificată, din motive obiective, un judecător fiind promovat la o altă instanţă.

Conform art. 55-art. 56 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în cursul judecăţii, legiuitorul permite modificarea compunerii completului de judecată cu respectarea principiilor repartizării aleatorii şi continuităţii. Astfel, prin Hotărârea nr. 42/02.06.2016 (aflată la dosarul instanţei de fond), Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba-A. a aprobat, în temeiul art. 19 alin. (1) lit. j) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, înlocuirea judecătorului iniţial învestit cu judecarea cauzei cu un alt judecător, în condiţiile în care cercetarea judecătorească era la început. Compunerea completului a rămas neschimbată pe tot parcursul cercetării judecătoreşti, respectiv al dezbaterilor, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 354 C. proc. pen.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, "se constituie complete specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege". Pentru perioada 2015-2019, completurile specializate să judece infracţiunile în materie de corupţie au fost desemnate prin Hotărârile Colegiului de Conducere sau decizia preşedintelui instanţei, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară modificată şi republicată, respectiv a dispoziţiilor Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. În atare condiţii, desemnarea completurilor nu a fost formală, întrucât, în sistemul ECRIS, sunt identificate completurile prin număr şi componenţă, iar modificările au fost evidenţiate corespunzător. În consecinţă, modalitatea de desemnare a judecătorului care a soluţionat cauza în complet specializat răspunde exigenţelor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În concluzie, Înalta Curte nu a identificat elemente care să evidenţieze nerespectarea repartizării aleatorii, cu consecinţe sub aspectul compunerii completului de judecată, de natură să atragă aplicarea dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte critica privind nulitatea absolută a urmăririi penale, circumscrisă dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu consecinţe asupra actului de sesizare emis în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Alba A., prin aceea că, pe de o parte, "nu ar exista o sesizare legală a organelor de urmărire penală (nu există o plângere, un denunţ, un act încheiat de alte organe de constatare prevăzute de lege sau un proces-verbal de sesizare din oficiu)", iar pe de altă parte, competenţa de a efectua urmărirea penală în cauzele privind infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevăzute şi pedepsite de Legea nr. 78/2000 revenea, potrivit art. 140 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, Serviciului de combatere a infracţiunilor de corupţie împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, Înalta Curte o constată ca fiind neîntemeiată.

În acest sens, Înalta Curte reţine că indiferent de maniera de sesizare a organelor de urmărire penală, actele procesuale ulterioare au vocaţia şi eficienţa de a acoperi orice viciu al declanşării urmăririi penale. Astfel, după momentul începerii urmăririi penale in rem, relevantă este faza procesuală a începererii in personam sau momentul atragerii făptuitorilor în procesul penal care coincide cu momentul în care aceştia devin părţi şi vor putea valorifica, inclusiv personal, apărări faţă de acuzaţiile emise. Evocarea nulităţilor pot constitui astfel de apărări eficiente, utile situaţiei juridice individuale, dar şi însuşi procesului penal, ce dobândeşte mecanisme de intrare în legalitate.

Viciul referitor al modalitatea de sesizare poate fi valorificat din perspectiva nulităţii relative. Regimul juridic al nulităţii relative este specific şi vizează posibilitatea de a invoca apărarea într-un termen expres prevăzut. Lipsa evocării ori depăşirea termenului, ca şi evaluarea apărării în procedura camerei preliminare fac imposibilă reluarea problematicii în faze procesuale subsecvente, imposibilitatea subsumându-se sancţiunii inadmisibilităţii (cu excepţia solicitărilor vizând nulităţi ale probatoriilor).

Totuşi, instanţa de apel arată că organele de urmărire penală au fost sesizate iniţial prin plângerile penale depuse de S.C. AA. (la data de 6.02.2014 împotriva reprezentanţilor legali ai W. S.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, fals în declaraţii şi înşelăciune, dosar urmărire penală), CC. şi inculpatul O.. La data de 24.02.2014, s-a formulat plângere penală împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 .

Totodată, în baza dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, cu referire la art. 76 şi art. 82 din Legea nr. 304/2004, competenţa materială aparţine Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Dispoziţiile din Regulamentul de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie au rolul de a eficientiza activităţile efectuate de către procurori, dar nu au relevanţă asupra normelor de competenţă prevăzute în lege. În fine, pe lângă lipsa unor date privind nerespectarea procedurii de repartizare a dosarului către procurorul de caz, fiind o măsură administrativă, nu este afectată competenţa funcţională a procurorului, aşa încât nu se pune problema sancţionării urmăririi penale, a probelor sau a rechizitoriului cu nulitatea absolută în condiţiile art. 281 alin. (1) lit. b). C. proc. pen.

Pe de altă parte, criticile privind lipsa unei verificări efective a actului de sesizare a instanţei de către procurorul şef, respectiv nerespectarea prevederilor art. 328 C. proc. pen., prezentarea detaliată a încadrării juridice şi analiza modului de efectuare a actelor de urmărire penală, inclusiv chestiunile ce vizează nulităţi ale urmăririi penale au făcut sau puteau face obiectul procedurii de cameră preliminară. Astfel, prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Alba A. la data de 29.10.2015 în dosarul nr. x/2015, definitivă la data de 17.12.2015, s-a dispus, printre altele, respingerea cererilor şi excepţiilor referitoare la legalitatea sesizării instanţei, la legalitatea administrării probelor şi la efectuarea actelor de către organele de urmărire penală, formulate de inculpaţii E., H., J., L., O., V., R. şi N., constatându-se legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul emis în data de 4 septembrie 2015 de DNA - ST Alba A. în dosarul nr. x/2014, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penale şi s-a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii B., D., E., F., H., J., L., N., O., R., U., V., W. S.A., I. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., trimişi în judecată pentru infracţiunile menţionate în dispozitivul rechizitoriului.

Încheierea pronunţată în cadrul procedurii de cameră preliminară întră în puterea lucrului judecat pe toate aspectele ce au făcut obiectul judecăţii sale, cu excepţia chestiunilor ce vizeză nulităţi ale unor mijloace de probă ce pot fi reiterate pentru împrejurări ori elemente noi şi distincte.

Sintetizând motivele de apel, cei cinci apelanţi inculpaţi au invocat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, neavând calitatea de subiect activ al infracţiunii, câtă vreme singurul beneficiar al finanţării din fonduri europene era BB.. Aceştia nu au cunoscut nici sursa de finanţare, şi nici caracterul incomplet al actelor efectuate (contracte, declaraţii, comunicări), şi nici nu au acţionat cu rea-credinţă.

În opinia apărării, instanţa de fond a stabilit că probele administrate nu au dovedit implicarea sau vinovăţia inculpaţilor F., I. S.R.L., L., Y. şi J., în etapa precontractuală. Aceştia nu au cunoscut că documentele puse la dispoziţie de inculpaţii B. şi D. sunt false, nici în momentul semnării contractului de lucrări nr. x/7.01.2013 (CL1) în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, şi nici ulterior.

În faza de executare a contractului CL1, inculpatele I. S.R.L., Y., prin reprezentanţii lor, inculpaţii F., L. şi J., au asigurat, în mod ilicit, cu intenţie, obţinerea avansului aferent CL1 în cuantum de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene şi fonduri proprii aparţinând părţii civile BB..

Instanţa de fond a reţinut că, în calitate de administrator al I. S.R.L., în etapa de executare a contractului de lucrări nr. x/7.01.2013 încheiat între asocierea I. S.R.L. - CC. şi BB., inculpatul F. a semnat, cu rea-credinţă, o serie de documente cunoscând caracterul inexact al acestora, iar probatoriul administrat în apel nu a avut aptitudinea de a înlătura această concluzie. Astfel vor fi exemplificate situaţiile referitoare la: declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora . Documentul este inexact întrucât în cuprinsul său se menţiona la rubrica privind procentul din valoarea totală a contractului ca fiind 49%, în timp ce subcontractarea convenită între asocierea I. S.R.L. - CC. prin liderul asocierii, I. S.R.L., prin contractul nr. x/25.11.2013 (semnat chiar de inculpat în numele I. S.R.L.) era pentru un procent de 95,2%.

Declaraţia a fost folosită în cadrul proiectului CL1 şi a avut ca urmare aprobarea de către BB. şi Inginer a subcontractării către S.C. Y. (adresa Inginerului 1208 din 13.01.2014, adresa nr. x a BB., Instrucţiunea Inginerului cu nr. x/29.01.2014).

Prin semnarea declaraţiei s-a omis, totodată, comunicarea procentului real al subcontractării către BB. în baza contractului nr. x/25.11.2013 şi a existenţei acestui contract care producea efectele între I. S.R.L. şi S.C. Y., fiind folosit în toate demersurile ulterioare privind CL1 în locul contractului aprobat de BB. (x din 6.12.2013), inclusiv în actele juridice încheiate de inculpatul F. în numele I. S.R.L.

Declaraţia a fost înaintată, prin adresa din 8.01.2014 emisă de reprezentantul antreprenorului, către Inginer şi spre ştiinţă BB., fiind înregistrată la Inginer sub nr. x din 8.01.2013 .

Împrejurarea că nu inculpatul F. a fost cel care a înaintat fizic documentul către BB. nu are relevanţă, deoarece declaraţia a fost făcută tocmai pentru a fi folosită în vederea aprobării subcontractării prin depunerea acesteia la BB.

Inculpatul F. a acţionat în calitate de administrator al I. S.R.L., care era liderul asocierii I. S.R.L. - CC. Aprobarea S.C. Y. ca subcontractor a permis acestei societăţi ca, în calitate de contractant, la data de 10.02.2014, să încheie contractul de asigurare x cu asiguratorul LLL. (asiguratul fiind asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiarul fiind S.C. BB.) având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON, condiţie indispensabilă plăţii avansului.

Poliţa de asigurare este, de asemenea, un document inexact şi a fost înaintată, la data de 14.02.2014 atât beneficiarului BB., cât şi Inginerului.

În continuare, la data de 20.01.2014, în numele I. S.R.L., ca lider al asocierii I. S.R.L. - CC., inculpatul F. a încheiat contractul de cont Escrow nr. x cu FF. S.A. şi S.C. Y., în care s-a convenit, pe baza contractului nr. x/25.11.2013 prezentat în mod nereal ca fiind contractul de subcontractare aprobat de BB., împărţirea sumelor virate de BB. în legătură cu executarea CL1 între I. S.R.L. şi S.C. Y., în procente de 3% şi, respectiv, 97%.

Fişa de identificare financiară a contului în care apărea doar I. S.R.L. a fost depusă la BB., iar în baza acesteia s-a încheiat, la data de 21.02.2014, între BB. şi asocierea I. S.R.L. - CC., reprezentată prin inculpatul F., Actul adiţional nr. x la acordul contractual nr. xB/7.01.2013 (CL1) prin care s-a completat punctul 5 din acest acord, în sensul că plăţile se vor face în contul asocierii I. S.R.L. - CC., prin liderul asocierii I. S.R.L., la FF., în contul x .

Prealabil contractului de cont Escrow nr. x, inculpatul F. a omis să comunice către BB. atât contractul nr. x din 25.11.2013 cu S.C. Y., utilizat la deschiderea contului Escrow, la încheierea contractului de asigurare privind garanţia pentru returnarea avansului, cât şi a actului adiţional nr. x/05.03.2014 (la contractul nr. x din 25.11.2013) care a stat la baza modificării CL1 prin care valoarea netă a subcontractării a fost majorată la suma de 60.277.606,74 RON, reprezentând 97% din valoarea totală a CL1, act care trebuia prezentat şi supus aprobării beneficiarului.

Acesta nu a fost aprobat de către beneficiarul BB., iar actul adiţional nr. x/05.03.2014, contractul nr. x din 25.11.2013 şi contractul Escrow au stat la baza împărţirii avansului între I. S.R.L. şi S.C. Y.

În condiţiile realităţilor dovedite de declaraţiile martorilor audiaţi în apel ce desluşesc ori expliciteză maniera semnării documentelor de către inculpatul F., concluzia expertizei grafoscopice nu produce consecinţe asupra situaţiei sale juridice. Astfel, prin expertiza grafică dispusă de ÎCCJ, în faza apelului, la data de 23.07.2022, la solicitarea inculpatului, s-a concluzionat în sensul că semnăturile executate pe Actul Adiţional nr. 1/21.02.2014 la Acordul Contractual nr. xB/07.01.2013, încheiat cu BB., prin care se completează pct. 5 al contractului nr. xB/07.01.2013, prin indicarea unui număr de cont, înscris aflat la filele x d.u.p. şi pe Declaraţia privind partea/părţile din contract care sunt îndeplinite de subcontractanţi şi specializarea acestora, înscris aflat la fila x d.u.p., nu aparţin numitului F..

Martorii audiaţi au relatat că inculpatul nu semna toate actele, solicita ajutor în demersul semnării, dar cunoştea conţinutul acestora. În şedinţa publică din data de 17.02.2022 a fost audiată martora SSSS. care a relatat că: i-am prezentat documentaţia aferentă CL1 inculpatului F. pentru a fi semnată. Documentaţia a fost întocmită în mai multe etape şi avea un volum foarte mare. Treptat, prezentam intimatului F. documentaţia pentru a fi semnată, pe care a şi semnat-o însă datorită volumului foarte mare, la rugămintea lui, m-a rugat să îl ajut să semnez şi eu. Am semnat imitând semnatăura dumnealui cu acceptul acestuia, inculpatul F. era prezent atunci când eu imitam semnătura şi semnam o parte din documentaţie. Martora a subliniat, în contextual întrebării formulate de către avocatul ales al inculpatului F. că a semnat documentele doar în prezenţa inculpatului.

În aceeaşi şedinţă publică, în apel, a fost audiat martorul MMMM. care a relatat faptul că inculpatul F. avea cunoştinţă despre licitaţia CL1. Întotdeauna îl informam cu privire la demersurile efectuate şi la conţinutul documentaţiei necesare pentru licitaţie, dar personal nu l-am văzut semnând. Ulterior, după începerea urmăririi penale în prezenta cauză, am aflat că SSSS. i-a prezentat inculpatului F. documentaţia ce trebuia semnată de către acesta şi îl ajuta la semnat. De la doamna SSSS. ştiu că documentaţia era semnată de inculpatul F., dar şi de doamna SSSS..

În privinţa asocierii, acelaşi martor, audiat în apel, a declarat că S.C. CC. a venit la semnarea contractului cu S.C. BB., ştia de asociere, a avut intenţia să pună în practică acordul de asociere. Ulterior, au intervenit neînţelegeri între S.C. CC. şi I.. S.C. CC. nu a dus la îndeplinire asocierea, invocând diverse pretexte. I. nu putea să funcţioneze fără CC..

Cu privire la inculpata persoana juridică I. S.R.L., în sarcina căreia s-a reţinut, de asemenea, infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 135 C. pen., persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

Răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată de orice persoană fizică ce acţionează în numele acesteia, nu doar de către organele sale de conducere. Din probele administrate rezultă că inculpatul F. a săvârşit fapta în calitatea sa de administrator şi de reprezentant legal al inculpatei - persoană juridică I. S.R.L., în numele şi în interesul acesteia, urmărind obţinerea unui folos, respectiv încasarea avansului aferent CL1 şi, totodată, evitarea pierderii garanţiei de bună execuţie în valoare de 6.214.186 RON achitată după atribuirea CL1, precum şi alte consecinţe negative care puteau fi atrase de neexecutarea obligaţiilor care îi reveneau din acest contract de achiziţie publică.

Răspunderea penală a persoanei juridice pentru fapta proprie este distinctă de a inculpatului F., deşi acţiunile acestora se întrepătrund, iar forma de vinovăţie este similară, intenţia directă. Corelativ faptelor inculpaţilor F. şi I. S.R.L., în calitate de reprezentant informal al S.C. Y., inculpatul L. a contribuit, prin negocierea contractului nr. x/25.11.2013, a contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013, prin stabilirea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, făcând posibilă, prin folosirea, în etapa de executare a CL1, de documente cu caracter inexact, obţinerea pe nedrept a avansului aferent CL1, în cuantum de 7.705.590,96 RON.

În concret, inculpatul L. a determinat sau a ajutat la întocmirea unora dintre înscrisurile inexacte care au fost folosite sau prezentate în vederea obţinerii de fonduri europene, după cum urmează:

- prin intermediul martorei PPPPP., l-a determinat pe inculpatul R. să redacteze cererea de aprobare a subcontractării în baza contractului x, ştiind că se refuzase de către BB. aprobarea subcontractării pentru procentul de 94,98% din CL1. A ştiut că acest contract va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L., în locul contractului nr. x/25.11.2013, care exprima adevărata voinţă a părţilor.

Contractul nu a fost prezentat spre aprobare, fiind folosit ulterior la încheierea de acte juridice.

- a determinat-o pe martora LLLLL. să întocmească documentaţia poliţei de asigurare privind garanţia pentru plata avansului, folosind contractul nr. x/25.11.2013, în condiţiile în care nu era aprobat de BB. Inculpatul cunoştea că acest document va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L., aceasta fiind una din condiţiile necesare pentru plata avansului.

- a stabilit conţinutul adresei nr. x/30.01.2014 a Inginerului prin care se cereau lămuriri cu privire la contractul nr. x din 25.11.2013, menţionat în versiunea preliminară a poliţei de asigurare pentru garantarea avansului, determinând-o pe martora A. să disimuleze existenţa contractului nr. x/25.11.2013 sub aparenţa contractului x din 6.12.2013, încheiat între inculpata S.C. Y. şi CC., aplicând pe prima pagină a acestuia o ştampilă purtând menţiunea "ÎNREGISTRAT 25 nov 2013" şi numărul "x";

A înaintat către I. S.R.L., pentru a ajunge la Inginer şi BB., răspunsul la adresa menţionată, în sensul că "Acordul de subcontractare, respectiv contractul de lucrări între CC. şi S.C. Y., Proiectul CL1 Reabilitare şi extindere SEAU în oraşele Sinaia, Breaza - STAP în oraşele Comarnic şi Sinaia, jud. Prahova a fost înregistrat de către S.C. Y. cu nr. x din data de 25.11.2013, iar CC. a atribuit contractului nr. x din data de 6.12.2013".

Ulterior, a fost aprobată documentaţia pentru poliţa de asigurare, încheiată de către inculpata J., documentul reprezentând o condiţie indispensabilă pentru plata avansului şi a cărui încheiere a determinat plata acestuia.

Inculpatul L. ştia că acest document va fi prezentat BB., prin intermediul I. S.R.L. şi că va servi la aprobarea poliţei de asigurare pentru garanţia avansului. În acelaşi scop, inculpatul a dat personal clarificări martorului NNNNN., reprezentant al Inginerului, susţinând identitatea dintre cele două contracte.

În calitate de director general al inculpatei S.C. Y., inculpata J. a încheiat, în mod fraudulos:

- cu CC., contractul de cesiune secret din 5.12.2013, interzis de contractul CL1, contractul de subcontractare x fiind contractul public, care a fost prezentat BB. în vederea aprobării subcontractării şi care ascundea existenţa celui dintâi;

- în calitate de subcontractor al Asocierii I. S.R.L - CC., a încheiat alături de inculpatul F. contractul Escrow nr. x din 20.01.2014, care a determinat încheierea de către I. S.R.L., în numele Asocierii I. S.R.L - CC., a actului adiţional la CL1;

- în calitate de subcontractor al Asocierii I. S.R.L - CC., a încheiat contractul de asigurare pentru garantarea returnării avansului nr. x cu asiguratorul LLL. (asiguratul fiind asocierea I. S.R.L. - CC., beneficiarul fiind S.C. BB.), având ca obiect garanţia privind returnarea avansului aferent CL1, suma asigurată fiind de 7.705.590,96 RON, condiţie indispensabilă plăţii avansului. Poliţa de asigurare era, la rândul său, un document inexact, înaintat la data de 14.02.2014 atât beneficiarului BB., cât şi Inginerului.

Totodată, documente inexacte au fost depuse, cu rea-credinţă, de inculpatul F. şi reprezentanţi ai inculpatei I. S.R.L. la BB. în documentaţia aferentă CL1, determinând încheierea unui act adiţional la CL1 şi plata avansului provenit şi din fonduri europene şi rambursat parţial din fonduri europene.

De asemenea, inculpata J. a sprijinit ascunderea în continuare a contractului nr. x/25.11.2013 şi, implicit, a procentului real al subcontractării, prin disimularea sa sub aparenţa contractului x, ataşat răspunsului din adresa nr. x/6.02.2014 la adresa Inginerului nr. x/29.01.2014, în concordanţă cu răspunsul comunicat anterior de martorul RRRRR. la adresa nr. x/30.01.2014 a Inginerului. Preţul contractului a fost şters, determinând I. S.R.L. să nu înainteze adresa semnată de inculpată către BB. şi Inginer, facilitând încasarea avansului.

Inculpaţii L. şi J. au acţionat în calitatea lor de reprezentant informal (primul), respectiv de reprezentant legal (ultima) ai inculpatei persoană juridică S.C. Y. (devenită S.C. Y. S.R.L., Y. S.R.L.), în numele şi în interesul acesteia, pentru ca persoana juridică să obţină un folos, respectiv să încaseze parte din avansul aferent CL1 corespunzător procentelor stabilite prin contractul nr. x/25.11.2013, încheiat cu inculpata I. S.R.L., ca lider al Asocierii I. S.R.L.-CC., acţiunile şi inacţiunile, precum şi vinovăţia inculpatei persoană juridică fiind similare şi interconectate cu ale inculpaţilor L. şi J..

Constituie infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete ori de câte ori acţiunea specifică (verbum regens), implicând astfel de documente, a avut rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei (I. C. civ..J, secţia penală, decizia nr. 311/RC din 21 iunie 2022).

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, constituie infracţiune:

"(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a furnizat, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."

La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., norma de incriminare fiind modificată prin art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cu care:

"(1) Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Cu pedeapsa pervăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate".

Evaluând conţinutul reglementărilor succesive se constată că, în mod corect, este reţinută ca fiind mai favorabilă legea penală în vigoare, având în vedere incidenţa cauzei de incetare a procesului penal (prescripţia).

De asemenea, faţă de minimul special, 3 ani închisoare, pedepsele aplicate sunt în acest cuantum ori apropiate, deşi gravitatea faptelor este ridicată, concluzie dedusă din urmările produse, perseverenţa infracţională, participaţia penală. În acest context, precizăm că solicitarea procurorului, de reindividualizare judiciară în sensul majorării cuantumurilor pedepsei închisorii, va fi paralizată eficient de criteriul duratei procedurii.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000 constă în acţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al comunităţilor europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, respectiv în atitudinea pasivă de a nu furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.

Urmarea imediată constă în prejudicierea bugetului Uniunii Europene. Activitatea de finanţare din fonduri europene constă în încheierea contractului de finanţare şi executarea acestuia, cu îndeplinirea condiţiilor referitoare la procedurile de achiziţii, prestarea serviciilor potrivit normelor legale, în scopul rambursării cheltuielilor din fonduri europene.

Subiect activ al infracţiunii analizate poate fi orice persoană, legea nu particularizează condiţii speciale pentru autor.

Infracţiunea poate fi comisă şi de către o persoană juridică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 C. pen.. Practica judiciară a reţinut că fapta învinuitei S.C. S.R.L. de a folosi, prin intermediu învinuitei C.G., declaraţii şi documente false, inexacte şi incomplete (declaraţiile semnate în numele administratorului S.C. S.R.L. R.I., CV-ul aceluiaşi administrator cuprinzând date nereale, propunerea ca manager de proiect în mod fictiv a numitei R.I.) care a avut ca efect obţinerea sumei de 689.581,47 RON din Fondul European de Dezvoltare Regională, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor prev. de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 (a se vedea "Obţinerea ilegală de fonduri ale Uniunii Europene. Tendinţe jurisprudenţiale" 22 decembrie 2016, D. Grădinaru, www.x.ro).

Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude însă răspunderea persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea infracţiunii, jurisprudenţa fiind constantă în această evaluare (a se vedea, I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 217/A/2014 - Asociaţia constituită potrivit dispoziţiilor legale privitoare la asociaţii şi fundaţii, ca persoană juridică, răspunde penal pentru infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prevăzută în art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, constând în depunerea de documente false la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură de către vicepreşedintele asociaţiei, în interesul şi în numele acesteia, pe baza cărora asociaţia a obţinut ilegal ajutoare finanţate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA). Prin modul şi calitatea în care a acţionat, în numele şi interesul YYYYYYYYYY., inculpatul B.A., vicepreşedinte şi reprezentant legal al acesteia, a angajat şi răspunderea penală a persoanei juridice, astfel încât nu pot fi reţinute susţinerile formulate în apărare de inculpata apelantă referitoare la inexistenţa faptelor pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată).

Noţiunea de document inexact a făcut obiectul evaluării instanţei de contencios constituţional. Astfel, Curtea Constituţională a explicitat, în considerentele Deciziei nr. 479/2018, noţiunea de caracter "inexact" sau "incomplet" al documentelor la care se referă art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, care ar consta, fie în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate, fie în omiterea anumitor date/informaţii care ar putea descalifica persoana respectivă în iniţiativa de a obţine fondurile, cu condiţia ca toate aceste ajustări/omisiuni să fie săvârşite cu intenţie şi să ducă la obţinerea de fonduri. Dată fiind multitudinea situaţiilor în care o persoană poate fi descalificată sau multitudinea criteriilor de eligibilitate în funcţie de destinaţia fondurilor, este evident că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (pg 44; a se vedea şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 903/2010 şi 743/2011).

Persoana care foloseşte sau prezintă documente false, inexacte sau incomplete poate fi aceeaşi cu persoana care obţine pe nedrept fondurile din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta în numele ei, dar poate fi şi o altă persoană, întrucât norma de incriminare nu prevede condiţia existenţei identităţii între cei doi subiecţi.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea se comite cu intenţie directă, făptuitorul prevede că, prin săvârşirea faptei, va obţine ilegal fonduri din bugetul general al comunităţilor europene şi urmăreşte producerea acestui rezultat.

Fiind o infracţiune de rezultat, se consumă atunci când făptuitorul obţine pe nedrept fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele acesteia, acesta fiind şi momentul în care se produce paguba în bugetele respective. Astfel, în cazul în care rezultatul nu s-a produs, sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea prevăzută în art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în raport cu fondurile din bugetul Uniunii Europene (Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1313/2014, www.x.ro).

Potrivit dispoziţiilor legale enunţate, contractul de finanţare nr. x/20.05.2011 (şi procedurile aferente acestuia) pentru accesarea şi obţinerea de fonduri europene din bugetul Uniunii Europene, alocate prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu - POS Mediu pentru proiectul "Extinderea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi canalizare în judeţul Prahova", al cărui Beneficiar unic a fost BB., presupune şi contractele ulterioare de consultanţă.

În atare condiţii, nu este întemeiată critica apărării privind calitatea inculpaţilor F. şi J. de subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, câtă vreme au semnat şi utilizat documentele inexacte - poliţia de asigurare privind garanţia returnării avansului, încheiată în mod fraudulos de S.C. Y. prin prezentarea contractului nr. x/25.11.2013 ca fiind contractul de lucrări aprobat de BB., în condiţiile în care S.C. Y. dobândise calitatea de subcontractor tot prin folosirea unor documente incomplete de către inculpaţi sau alte persoane, la care s-a adăugat omisiunea furnizării unor date privind procentele reale ale subcontractării şi a contractelor de subcontractare care îşi produceau efectele între I. S.R.L. şi S.C. Y.

Mai mult, a fost disimulat contractul nr. x/25.11.2013 sub aparenţa contractului x aprobat de BB., documente care au stat şi la baza acordării avansului fiind înaintate de BB. şi către AM POS Mediu pentru a obţine rambursarea cheltuielilor cu avansul care avea aceeaşi natură juridică.

I. S.R.L. a încasat contravaloarea lucrărilor de la BB. din avansul finanţat din fonduri europene, iar apoi BB. de la Ministerul Mediului, ca urmare a autorizării cheltuielilor solicitate.

Ca atare, astfel cum reţine şi instanţa de fond, faptele inculpaţilor I. S.R.L. şi F., care, în calitate de administrator al persoanei juridice, a semnat, utilizat sau omis informarea exactă a beneficiarului, cu rea-credinţă, în etapa de executare a contractului de lucrări nr. x/7.01.2013 "Reabilitare si extindere Staţii de epurare apa uzată în oraşele Sinaia, Breaza - Staţii de tratare apă potabilă în oraşele Comarnic şi Sinaia, judeţul Prahova" (CL1) încheiat între asocierea I. S.R.L. - CC. şi BB., în valoare de 62.141.862,62 RON (exclusiv TVA), din care 79,69% reprezentând finanţare din fonduri europene şi 20,31% co-finanţare naţională, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului de 7.474.423,23 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri", prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpaţilor S.C. Y., J., director general şi L., reprezentant informal (care au acţionat în numele şi/sau în interesul persoanei juridice), de a sprijin activitatea inculpaţilor I. S.R.L. şi F., constituie complicitate la infracţiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri", prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 78/2000.

În urma acestor acţiuni conjugate ale inculpaţilor I. S.R.L. şi F., S.C. Y., J. şi L., la data de 13.03.2014, partea civilă BB. a virat, pe nedrept, în contul Escrow deschis la FF. pe numele inculpatei I. S.R.L., avansul aferent CL1, în cuantum de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene, finanţare naţională şi fonduri ale părţii civile, sumă ce a putut fi eliberată către inculpatele I. S.R.L. şi S.C. Y. numai în temeiul anexei B la contractul Escrow, din data de 13.03.2014, semnată de inculpaţii J. (în numele S.C. Y.) şi F., intitulată "Notificare de eliberare a sumei", cu referire expresă la contractul x din 25.11.2013. Suma a fost împărţită în proporţie de 97% inculpata S.C. Y. şi 3%, în concordanţă şi cu prevederile actului adiţional nr. x la contractul nr. x din 25.11.2013, inculpata I. S.R.L., obţinându-se astfel, pe nedrept, sumele de 7.474.423,23 RON şi, respectiv, de 231.167,73 RON şi, ulterior, pe nedrept, suma de 7.581.307,23 RON.

Cum inculpatul F. a fost cel care a semnat, cu rea-credinţă, documente inexacte - contractul nr. x/25.11.2013, contractul Escrow şi, subsecvent, actul adiţional la CL1, prin raportare la folosirea frauduloasă a contractului nr. x/25.11.2013, care a fost prezentat ca fiind adevăratul contract de subcontractare aprobat de BB. - documentele fiind folosite pentru încasarea pe nedrept avansului, nu poate fi însuşită critica inculpatului de a se dispune achitarea sa conform art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., probele administrate dovedind vinovăţia sa.

În acelaşi sens sunt relevante declaraţiile inculpaţilor R., H. şi J. (audiaţi de către instanţa de fond), coroborate cu declaraţiile martorilor NNNNN. (audiat de către instanţa de fond), KKKK., LLLLL., A. şi RRRRR. (audiaţi de instanţa de apel), înscrisurile, respectiv, contractele şi poliţele de asigurare.

Reţinând că faptele inculpaţilor F., I. S.R.L., J., S.C. Y. (devenită S.C. Y. S.R.L., Y. S.R.L.) se circumscriu infracţiunii, fiind întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă, nu se poate face nici aplicarea temeiurilor de achitare prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (fapta nu e prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege). Nu există niciun dubiu că inculpaţii ştiau că subcontractarea era posibilă numai cu acordul beneficiarului, partea civilă BB., pe care aceasta nu l-a dat şi nici nu agrea preluarea lucrărilor aferente CL1 într-un procent atât de mare, deoarece contractul a fost atribuit asocierii I. SRL- S.C. CC., tocmai în considerarea experienţei celei din urmă, conform declaraţiilor martorilor KKKK., DDDDD., JJJJJ. şi NNNNN..

În fine, câtă vreme inculpatul F. a acţionat în calitate de administrator de drept al inculpatei I. S.R.L., nu poate fi primită susţinerea privind necunoaşterea situaţiei reale a documentelor semnate sau folosite, cum că ar fi fost informat că "totul este legal", neexistând date din care să rezulte că a fost împiedicat să studieze actele semnate sau împrejurările care au stat la baza acestora, ori că a fost indus în eroare, nefiind incidentă vreo cauză de neimputabilitate (art. 16 lit. d) C. proc. pen.), respectiv eroarea prevăzută de art. 30 alin. (1) C. pen.

Nu poate fi primită susţinerea inculpatei I. S.R.L. în sensul că nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii deoarece "încasarea avansului nu s-a realizat cu intenţia de fraudare a bugetului UE, ci cu scopul de a se asigura resursele materiale pentru executarea contractului de achiziţie publică nr. x, iar societatea I. a acţionat cu bună credinţă, în vederea realizării obiectului contractului şi nu cu intenţia de producere a unei pagube".

Pentru obţinerea fondurilor europene, inculpata I. S.R.L. s-a folosit, cu rea-credinţă, de documente inexacte (printre care şi poliţa de asigurare pentru garanţia returnării avansului), fondurile fiind obţinute pe nedrept şi apoi rambursate părţii civile BB. tot pe nedrept, urmare ce a fost prevăzută şi urmărită de inculpată.

Nici susţinerea inculpatei J. că "fapta nu există" sau "că nu ar fi fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege" nu este confirmată de probe. Dimpotrivă, potrivit contractelor de subcontractare, corelate cu declaraţiile martorilor LLLLL., A., rezultă că inculpata a cunoscut mascarea procentului real al lucrărilor subcontractate, aproximativ 97%, pentru care nu putea să primească aprobarea beneficiarului. De asemenea, prin semnarea contractului de cesiune secret din 5.12.2013, interzis de contractul CL1 (contractul de subcontractare x fiind contractul public, care a fost prezentat BB. în vederea aprobării subcontractării şi care ascundea existenţa celui dintâi), a acordat ajutorul necesar inculpaţilor I. S.R.L. şi F. să obţină în mod fraudulos plata avansului aferent CL1, în cuantum de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene, de către beneficiar.

În condiţiile în care nu sunt date, probe asupra vreunei presiuni sau împiedicări de ordin obiectiv sau subiectiv în exercitarea atribuţiilor de conducere în calitate de director general al inculpatei S.C. Y., cunoscând şi având proprietatea termenilor din documentele semnate, inculpata a acţionat cu intenţie directă, realizând şi acceptând obţinerea în mod ilicit, prin intermediul inculpatei I. S.R.L. ca lider de proiect, a plăţii avansului aferent CL1, în cuantum de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene, de către beneficiar.

Faţă de valoarea pagubei cauzată prin infracţiune, depăşind suma de 2.000.000 RON din fondurile din bugetul general al Uniunii Europene obţinute pe nedrept, afost judicios reţinută forma agravată a infracţiunii, prevăzute de art. 18¹ alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în privinţa inculpaţilor F., I. S.R.L., S.C. Y., J. şi L..

De altfel, prima instanţă, prin încheierea din 2.06.2020, a dispus schimbarea încadrărilor juridice a faptelor în infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (2) şi 3 din Legea 78/2000 pentru inculpaţii F. şi I. S.R.L., complicitate la aceasta, cu aplicarea art. 48 C. pen., pentru inculpaţii J. şi S.C. Y., iar pentru inculpaţii L., N., O. şi R., complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 48 C. pen.

Constatând existenţa faptelor prevăzute de legea penală, comiterea acestora de către inculpaţii F., I. S.R.L., S.C. Y., J. şi L., cu vinovăţie, producerea prejudiciului în dauna părţii civile BB. prin plata avansului fără drept către inculpatele I. S.R.L. şi Y. S.R.L., solicitarea apelanţilor de respingere a acţiunii civile nu este admisibilă.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, apărarea nu a generat premisele modificării situaţiei de fapt ori de drept, reţinute pe baza probelor administrate şi evaluate coroborat, iar tezele dezvoltate ori probatoriile administrate în apel nu au reuşit să răstoarne temeinicia probelor în acuzare, să susţină apelurile formulate de inculpaţii F., J., I. S.R.L. şi S.C. Y., astfel că acestea urmează a fi respinse ca nefondate.

Apelul inculpatului L. este, însă, întemeiat, exclusiv din perspectiva individualizării judiciare a pedepsei

Prin motivele de apel inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen. şi ridicarea măsurii asigurătorii. În raport cu acest inculpat, procurorul, în apelul său, a solicitat reindividualizarea judiciară în sensul agravării situaţiei juridice.

Prima instanţă a reţinut riguros în contextul probatoriilor administrate că inculpatul L. a determinat angajaţii societăţii să întocmească documente inexacte sau să contribuie la întocmirea unor documente inexacte care au fost folosite în faţa BB., inculpatul având rolul central în toate demersurile privind aprobarea subcontractării şi plata avansului.

În absenţa criteriului de individualizare generat de durata procedurii ce acţionează în favorem pentru toţi inculpaţii în apelul procurorului, solicitarea de agravare a tratamentului sancţionator ar fi fost pertinentă faţă de gravitatea faptelor determinată de urmările produse, pluralitatea infracţională şi participaţia multiplă.

Situaţia juridică a inculpatului L. (factor cu putere de decizie în cadrul societăţii Y., pentru care se menţine concluzia angajării răspunderii penale), este similară cu a coinculpatei J. (director general al aceleiaşi societăţii), astfel că instanţa de control judiciar se va orienta către acelaşi tratament sancţionator (cuantum al pedepsei principale), în cadrul procesual generat de apelul declarat de procuror.

Fără a relua exhaustiv analiza probatoriului, amintim declaraţia martorei LLLLL., audiată în apel, în şedinţa publică din 12 mai 2022, care a arătat că administrator sau director general era N., iar J. sau N. conducea, nu mai ştiu exact. Aceste persoane erau cele care negociau contractele, cunoşteau conţinutul acestora, precum şi operaţiunile prin care se efectuau diverse transferuri de bani.

Reţinând vinovăţia inculpatului şi gravitatea relativ ridicată a faptelor deduse judecăţii, Înalta Curte nu poate, însă, ignora intervalul mare de timp scurs de la data săvârşirii acestora, ce devine criteriu de individualizare judiciară (în favorem, însă), alături de cele deja evaluate de prima instanţă, respectiv de circumstanţele personale şi reale. Ca urmare, Înalta Curte va reduce cuantumul pedepsei principale de la 4 ani la 3 ani închisoare.

În baza 65 alin. (1) C. pen. şi art. 67 alin. (2) rap.la art. 66 alin. (2) C. pen., faţă de inculpatul L., instanţa de control judiciar, va menţine pedepsele complementare, pe o perioadă de 1 an şi accesorii în acelaşi conţinut, constând în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În privinţa modalităţii de executare, reţinând poziţia determinantă a inculpatului în cadrul societăţii şi raporturile de subordonare ale coinculpatei J., consideră că faţă acesta este judicios individualizată modalitatea de executare.

Apelul inculpatului N. este întemeiat în privinţa ridicării măsurilor asigurătorii, pentru următoarele considerente:

Apelul a vizat restituirea cauţiunii în considerarea soluţiei de achitare în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.

S-a reţinut, în esenţă, în actul de sesizare că inculpatul N., în calitate de administrator al S.C. Y., prin negocierea şi aprobarea încheierii contractului nr. x/25.11.2014, contractului de cesiune din 5.12.2014, a contractului x din 06.12.2013 şi prin aprobarea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, a contribuit şi a făcut posibilă folosirea, în etapa de executare a CL1, a unor documente şi date cu caracter inexact, cu consecinţa obţinerii pe nedrept a avansului.

Instanţa de fond, la finalul administrării probelor şi evaluării coroborate, a reţinut că inculpatul N. nu a avut nicio implicare în aprobarea răspunsului la adresa nr. x/29.01.2014 a Inginerului, că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că a aprobat încheierea contractului de cesiune din 5.12.2014 şi a contractului x din 06.12.2013 dintre CC. şi S.C. Y. şi că, deşi a semnat contractul nr. x din 25.11.2013 dintre S.C. Y. şi I. S.R.L. care a fost folosit fraudulos pe parcursul executării CL1 şi a stat la baza mai multor documente inexacte care au determinat plata pe nedrept de către BB. către I. S.R.L. a avansului de 7.705.590,96 RON, provenit din fonduri europene, finanţare naţională şi fonduri ale părţii civile, din care ulterior, pe nedrept, s-a obţinut de către BB. de la Ministerul Mediului - AM POS Mediu suma de 7.581.307,23 RON, că a ştiut că subcontractarea nu a fost aprobată de BB. în baza acestui contract şi că, prin urmare, toate actele ulterioare încheiate de inculpata J. au avut la bază folosirea frauduloasă a acestuia.

Astfel, prin încheierea 56 din 15.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba A., în baza art. 362 alin. (1), (2) C. proc. pen.. rap.la 208 alin. (5) C. proc. pen.., art. 207 alin. (5) C. proc. pen.., art. 242 alin. (1) C. proc. pen.. s-au revocat: - măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul L. prin ordonanţa din 16.07.2015 de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. în dosarul nr. x/2014; - măsura controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpatul O. prin încheierea penală nr. 148/7.09.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Alba A.; - măsura controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpatul N. prin încheierea penală nr. 163/21.09.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Alba A.. Respinge cererea de constatare a încetării de drept a măsurii controlului judiciar formulată de inculpatul L.. Prin această încheiere, în baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 249 alin. (1) C. proc. pen.. s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra sumei de 200.000 RON, depusă la data de 2.09.2016, la MM. de inculpatul O. (prin avocat Q.) la dispoziţia Curţii de Apel Alba A. potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x din 2.09.2016 în vederea reparării prejudiciului. În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra sumei de 200.000 RON depusă la data de 16.09.2016 de inculpatul N. (prin avocat M.) la MM., la dispoziţia Curţii de Apel Alba A. potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x, în vederea reparării prejudiciului.

Inalta Curte, prin Decizia nr. 540 din data de 24 mai 2017 (dosar nr. x/2015) a respins, ca nefondată, contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. împotriva încheierii penale nr. 56 din 15 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba A., secţia Penală, privind pe inculpaţii L., N. şi O..

Pronunţând soluţia achitării inculpatului N., instanţa de fond a dispus, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen., ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită prin încheierea nr. 56 din data de 15.05.2017 a Curţii de Apel Alba A., pronunţată în dosarul nr. x/2015 asupra sumei de 200.000 RON, depusă la data de 16.09.2016 (prin avocat M.) la MM., la dispoziţia Curţii de Apel Alba A., potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x

Probatoriile administrate în apel nu au avut amplitudinea de a schimba situaţia juridică a acestui inculpat, ca şi a inculpatului O., astfel că soluţia de achitare va fi menţinută în privinţa acestora. În consecinţă, sumele reprezentând cauţiune depusă se vor restitui, urmare a înlăturării sechestrului asigurător, la data rămânerii definitive a soluţiei de achitare, pentru ambii inculpaţi N. şi O..

Apelul formulat de partea civilă BB. este nefondat.

Persoana vătămată BB. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, la data de 1.04.2015, cu suma de 7.705.590,96 RON, reprezentând suma acordata cu titlu de avans în cadrul CL1, din care 6.549.752,32 RON fonduri europene,1.001.726,82 RON fonduri de la bugetul de stat şi 154.111,82 RON fonduri de la bugetul local .

În faţa instanţei, BB. şi-a menţinut pretenţiile civile .

Prin adresa depusă la instanţă în data de 22.09.2016, partea civilă BB. a precizat că îşi menţine pretenţiile civile la suma de 7.581.307,23 RON, solicitând obligarea inculpaţilor B., D., F., H., J., L., N., O., R., U., V., I. S.R.L. şi S.C. Y. S.R.L. (fostă S.C. Y.) la plata acestei sume reprezentând avansul acordat şi nerestituit în contractul CLI "Reabilitare şi extindere Staţii de epurare apă uzată în Oraşele Sinaia, Breaza - Staţii de tratare apă potabilă în Oraşele Comarnic şi Sinaia, Judeţul Prahova".

Partea civilă a menţionat că se constituie parte civilă pentru suma de 7.581.307,23 RON, precizând că a început demersurile pentru recuperarea avansului de la garantul LLL. S.A., însă acestea au fost temporizate de calea de atac formulată.

Partea civilă a mai menţionat şi faptul că Ministerul fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Mediu a recuperat deja de la ea creanţa bugetară în cuantum de 7.581.307,23 RON, reprezentând avans acordat şi nerestituit.

Alăturat acestei precizări, partea civilă a depus la dosar o serie de înscrisuri: lista cu sumele reţinute din CR 49 şi 50 pentru CL1, o adresa emisă de LLL., extras din anexa la CL1 "Contractul - Secţiunea II.6.2 garanţia pentru plata avansului" .

Ulterior, partea civilă BB. şi-a menţinut constituirea de parte civilă cu suma de 7.581.307,23 RON şi a precizat că a achitat către partea civilă Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu suma de 66,15 RON.

Prin cererea de rambursare nr. x/18.03.2014, BB. a solicitat la rambursare Ministerului Mediului cheltuielile aferente facturii nr. x/03.03.2014 (emisă de I. S.R.L.), respectiv 6.214.186,26 RON fără TVA şi 1.491.404,70 RON TVA (total 7.705.590,96 RON).

Prin procesul-verbal nr. x din 23.08.2016, încheiat de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, s-a stabilit în sarcina BB. obligaţia de plată a sumei de 7.581.307,23 RON, compusă din contribuţie fonduri UE 5.282.058,32 RON, contribuţie publică naţională de la bugetul de stat 807.844,21 RON şi TVA 1.491.404,70 RON, ca urmare a neregulilor constate în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 66/2001, constând în nerecuperarea avansului achitat Antreprenorului din CL1 .

Prin ordinul de plată nr. x din 23.08.2016, BB. a achitat Ministerului Fondurilor Europene suma de 637.497,84 RON, reprezentând creanţă bugetară conform procesului-verbal nr. x .

Din adresele nr. x/5.09.2016 şi y/5.09.2016, emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu, rezultă că acest minister a recuperat de la BB. suma de 7.581.307,23 RON.

Prin adresa nr. x/8.05.2017, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - Direcţia Gestionare POS Mediu - a comunicat faptul că AM POS Mediu a recuperat întreaga valoare a prejudiciului în valoare de 7.581.307,23 RON pentru care s-a constituit parte civilă în cauză, având ataşate înscrisuri.

Avansul decontat la data de 12.03.2013 de partea civilă BB. inculpatei I. S.R.L., în sumă de 7.705.590,96 RON, a fost achitat de aceasta din finanţarea acordată în avans de Ministerului Mediului, dar şi din fonduri proprii, iar urmare a formulării cererii de rambursare s-a stabilit că, raportat la cheltuielile eligibile, suma de 1.826.970,76 RON era valoarea corespunzătoare a prefinanţării, iar diferenţa de 5.754.336,47 RON a fost rambursată prin cele trei plăţi făcute de minister în datele de 31.03.2014 şi 3.04.2014 de Ministerul Mediului - AM POS Mediu ca urmare a formulării cererii de rambursare (valoarea prefinanţării adunată cu cele trei sume rambursate totalizând 7.581.307,23 RON). Pe cale de consecinţă, la data de 3.04.2014, prejudiciul de 7.581.307,23 RON cauzat prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 s-a localizat în patrimoniul Ministerului Mediului - AM POS Mediu. Acesta era compus din contribuţie fonduri UE 5.282.058,32 RON, contribuţie publică naţională de la bugetul de stat 807.844,21 RON şi TVA 1.491.404,70 RON. Diferenţa de 124.283,73 RON reprezenta prejudiciul încercat în continuare de partea civilă BB. ca urmare a achitării avansului şi din fonduri proprii.

Deşi avansul achitat de BB. în contul I. S.R.L. ca urmare a săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 a fost de 7.705.590,96 RON, partea civilă şi-a redus pretenţiile la suma de 7.581.307,23 RON, care i-a fost imputată de Ministerul Fondurilor Europene.

În ceea ce priveşte avansul din fonduri proprii în cuantum de 124.283,73 RON, Înalta Curte reţine că a fost încheiat contractul Contractul de asigurare pentru garantarea returnării avansului nr. x/10.02.2014 cu asigurătorul S.C. LLL. S.A.

În atare condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod corect, a stabilit prejudiciul, obligând inculpaţii B., D., F., J., L., V., I. S.R.L. şi Y. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 7.581.307,23 RON.

Apelul părţii civile CC. este nefondat, pentru următoarele considerente:

CC. a solicitat, prin motivele de apel, admiterea în tot a acţiunii civile formulate, astfel cum a fost precizată în faţa instanţei de fond, în sensul obligării, în solidar, a inculpaţilor B., D. şi V. la plata sumelor menţionate în constituirea de parte civilă, în echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune materiale si daune morale, cu referire la faptele săvârşite în cadrul proiectelor CLI şi CL5.

Din actele cauzei rezultă că CC. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 euro, prejudiciu de imagine (daune morale) şi 150.000 RON, daune materiale.

În ceea ce priveşte prejudiciul de imagine, rămân valabile argumentele expuse anterior în analiza apelului declarat de parchet, prejudiciul produs fiind înlăturat prin aplicarea dispoziţiilor art. 404 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., referitor la desfiinţarea înscrisurilor care fac obiectul infracţiunilor de fals.

În ceea ce priveşte prejudiciul material, anularea înscrisurilor falsificate constituie o reparaţie eficientă în raport cu partea civilă, aptă a acoperi integral daunele având ca izvor infracţiunile dovedite.

În privinţa prejudiciului material, partea civilă CC. a evocat aceea că inculpaţii au asigurat obţinerea în mod fraudulos a CL5 de către W. S.A. şi, corelativ, au vătămat interesele legale ale societăţii care a fost angrenată într-un raport juridic civil fără exprimarea consimţământului şi prin metode frauduloase, cum s-a reţinut şi în actul de sesizare . Partea civilă a mai susţinut că, prin acţiunile imputate inculpaţilor şi în condiţiile îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu de către cei doi notari, au fost vătămate "interesele legitime ale societăţii CC., în numele căreia s-au întocmit documente notariale cu caracter fals". Partea civilă a evocat faptul că prejudiciul cauzat a fost consecinţa falsurilor săvârşite de inculpaţi, falsuri care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi exclus semnarea celor două contracte, CLI şi CL5.

Partea civilă a mai susţinut că prejudiciul produs este şi consecinţa antrenării sale într-o afacere oneroasă la care nu a consimţit să participe (în contextul solicitării societăţii CC. să suplinească obligaţiile contractuale ale societăţii Napoca şi să execute lucrările).

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

De asemenea, potrivit art. 1357 alin. (1) C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Prejudiciul în procesul penal trebuie să aibă ca izvor fapta dedusă judecăţii, ce constituie obiect al acţiunii penale.

În speţă, CC., aşa cum reţine şi prima instanţă, are calitatea de persoană vătămată în raport cu infracţiunile de fals în înscrisuri săvârşite de inculpaţii B. şi D. prin falsificarea semnăturii inculpatului O., director CC. şi a ştampilei CC., precum şi prin falsificarea semnăturii şi a ştampilei traducătorului autorizat, RRRR..

Deşi au existat mai multe documente falsificate de inculpaţii B. şi D. care au fost depuse în dosarul de licitaţie în baza căruia a fost adjudecat CL1 de asocierea I. S.R.L. - CC., acceptarea încheierii contractului de achiziţie publică de către CC. în asociere cu I. S.R.L., urmată de încheierea acestui contract, exclude apărarea formulată, respectiv susţinerea că CC.. a suferit un prejudiciu, altul decât cel ce se va acoperi prin anularea înscrisurilor falsificate.

Acţiuni care intră în conţinutul faptelor care formează obiectul prezentei cauze, raportate însă la perioada ulterioară încheierii CL1 nu au adus vreo vătămare CC.

În plus, CC. a exercitat acţiunea civilă pentru prejudicii ce nu au izvor în faptele deduse judecăţii, astfel Înalta Curte, va constata pertinenţa argumentaţiei primei instanţe şi lipsa eficienţei criticilor formulate în apel ce vizează prejudiciile invocate de CC. ca fiind produse în legătură cu propunerea de încheiere a contractului de consultanţă cu S.C. NNN. S.R.L., cu refuzul semnării contractului de proiectare cu S.C. FFFFF. S.R.L. (contract care a fost însă semnat de I. S.R.L.), cu problemele întâmpinate în relaţia cu I. S.R.L. (legate de inexistenţa unui cont comun şi de lipsa contractului de asociere detaliat), cu subcontractarea către S.C. Y., nefiind întemeiate.

În problematica prejudiciului generat de solicitarea adresată societăţii CC. să suplinească obligaţiile contractuale ale societăţii Napoca şi să execute lucrările, instanţa de apel aminteşte că această situaţie a generat formularea, la data de 26.02.2014, a plângerii penale (la data de 3 decembrie 2013, societatea AA. a somat CC., ca în calitate de terţ susţinător, să îndeplinească obligaţiile contractuale ale societăţii Napoca şi să realizeze întreaga lucrare). Ulterior a fost chemată în judecată, intr-o cauză civilă, însă prin sentinţa nr. 2955/CA/2014, pronunţată la data de la 02 decembrie 2014, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a luat act de renunţarea la judecata cererii formulate de reclamanta S.C. Apă - Canal S.A. Sibiu, în contradictoriu cu pârâţii S.C. EE. şi reasigurare S.A., S.C. W. şi S.C. CC.

Măsurile asigurătorii

Potrivit art. 250² din C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 250¹ din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

Conform art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituţională a stabilit că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv."

Prin Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanţa supremă a reţinut că:

"instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)".

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi exigenţelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană, atât la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, cât şi pe perioada în care aceasta este menţinută, trebuie respectat testul de proporţionalitate pentru ca măsura prin durata şi scopul urmărit să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate (cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărârea din 2008).

Motivul indisponibilizării de la momentul luării măsurii asigurătorii poate suferi modificări, având în vedere evoluţia cauzei şi probele noi ce sunt administrate în cursul cercetării judecătoreşti. Astfel, măsurile asigurătorii au fost instituite în cursul urmăririi penale, în anul 2015 (ordonanţe din 26.06.2015 şi 21.07.2015), iar la data de 9 septembrie 2015 Curtea de Apel Alba A. a fost sesizată cu rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A..

Prin sentinţa penală apelată s-a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de partea civilă S.C. BB., fiind obligaţi, în solidar, inculpaţii B., D., F., J., L., V., I. S.R.L. şi Y. S.R.L. la plata sumei de 7.581.307,23 RON şi, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă CC., fiind obligaţi, în solidar, inculpaţii B., D. şi V. la plata sumei de 30.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii.

De asemenea, măsuri asigurătorii au fost dispuse şi în cursul judecăţii în fond. Astfel, prin încheierea 56 din 15.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba A., în baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra sumei de 200.000 RON, depusă la data de 2.09.2016, la MM., de inculpatul O. (prin avocat Q.), la dispoziţia Curţii de Apel Alba A., potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x din 2.09.2016, în vederea reparării prejudiciului. În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., s-a instituit măsura sechestrului asigurator, asupra sumei de 200.000 RON, depusă la data de 16.09.2016, de inculpatul N. (prin avocat M.) la MM., la dispoziţia Curţii de Apel Alba A., potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x, în vederea reparării prejudiciului. Măsurile au rămas definitive prin menţinerea lor în calea de astac (Inalta Curte, secţia penală, Decizia nr. 540 din data de 24 mai 2017, dosar nr. x/2015).

Prin sentinţa atacată au fost menţinute măsurile asigurătorii, cu excepţia celor dispuse faţă de inculpaţii H., S.C. W., O. şi N. care au fost ridicate. Astfel, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., au fost ridicate următoarele măsuri:

1. sechestrului asigurator instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015, din dosarul nr. x/2014, asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului H.:

- teren curţi-construcţii în suprafaţă totală de 17966 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Băneşti, str. x tarla x, parcelă x înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x (nr. cadastral vechi x)al OCPI Prahova - BCPI Câmpina şi construcţiile C1-hală de producţie în suprafaţă construită de 791, 47 mp2 înscrisă în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, C2-hală de producţie în suprafaţă construită de 825, 02 mp2 înscrisă în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina ambele având valoare de impunere de 463.192,44 RON şi construcţia C4-teren de minifotbal acoperit în suprafaţă de 1.134 mp înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere de 198.336,60 RON.

- depozit compost vegetal (S+P) situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Băneşti tarla x, parcelă x înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere de 252.122,76 RON

- cota indiviză de 1/2 atât din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 4548 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Urleta, jud. Prahova, tarla x, parcelă 1456/3 2 înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina cât şi din construcţia C1-grajd în suprafaţă construită de 837 mp2 înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina valoare de impunere 106.823,22 RON (1/2 din valoarea totală de impunere de 213.646,44 RON)

- cota indiviză de 1/2 din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 5096 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Urleta tarla x, parcelă 1456/6, jud. Prahova2 înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina

- cota indiviză de 1/4 din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 203 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, sat Urleta tarla x, parcelă x înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina

- cota indiviză de 1/4 din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 400 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, DN1, pct. Aurel -Vlaicu, jud. Prahova2 înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina

- cota indiviză de 1/4 din terenul curţi-construcţii în suprafaţă totală de 15.000 mp situat administrativ în intravilanul com. Băneşti, DN1, pct. Aurel -Vlaicu, jud. Prahova2 înscris în CF x Băneşti nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, evaluate la 75.000 euro, echivalentul a 333.052,5 RON (1/4 din valoarea totală de 300.000 euro echivalentul a 1.332.210 RON)

- cota indiviză de 1/4 din imobil clădire în suprafaţă de 260, 38 mp şi teren intravilan, curţi construcţii în suprafaţă de 951 mp, situate administrativ în Câmpina, str. x, jud. Prahova, înscrise în CF x Câmpina nr. cadastral x, x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere 555.946,71 RON

- cota indiviză de 1/4 din imobil garsoniera în suprafaţă de 15 mp situată administrativ în Câmpina, str. x, bl. gars.ap 2 jud. Prahova, valoare de impunere 38.293,20 RON

- cota indiviză de 1/2 din imobil clădire în suprafaţă de 197 mp şi teren intravilan curţi construcţii în suprafaţă de 53 mp, situate în Câmpina, str. x 1, jud. Prahova, înscrise în CF x Câmpina, nr. cadastral x, 24067-C1 ale OCPI Prahova - BCPI Câmpina valoare de impunere 480.057,48 RON

- imobil apartament în suprafaţă de 51, 04 mp situat în Câmpina, bulevardul x, jud. Prahova, valoare de impunere 136.221,68 RON

- cota indiviză de 1/2 din imobil teren intravilan în suprafaţă de 320 mp situat administrativ în Municipiul Ploieşti, strada x, înscris în CF x nr. cadastral x împreună cu construcţii cu destinaţie spaţiu de producţie în suprafaţă de 145, 14 mp, suprafaţă utilă de 108, 73 mp înscrise în CF x nr. cadastral x, valoare de impunere 136.697 RON (reprezentând 1/2 din valoarea totala de 273.394 RON)

- cota indiviză de 1/4 din terenul faneaţă în suprafaţă totală de 3.474 mp situat administrativ în extravilanul com. Telega, jud. Prahova înscris în CF x Telega nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina

- terenul neproductiv în suprafaţă totală de 3.153 mp situat administrativ în intravilanul com. Telega, jud. Prahova înscris în CF x Telega nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina

- terenul păşune în suprafaţă totală de 9160 mp (din acte) 3.168 mp (suprafaţă măsurată) situat administrativ în extravilanul com. Telega, jud. Prahova înscris în CF x Telega nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina

- terenul în suprafaţă totală de 9160 mp (din acte) 5.992 mp (suprafaţă măsurată) situat administrativ în intravilanul com. Telega, jud. Prahova înscris în CF x Telega nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina

- cota indiviză de 1/4 din terenul în suprafaţă totală de 1.279 mp situat administrativ în intravilanul com. Cornu, jud. Prahova înscris în CF x Cornu nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina împreună cu construcţii casă de vacanţă în suprafaţă de 268 mp înscrisă în CF x Cornu nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, valoare de impunere 86.579,13 RON (reprezentând 1/4 din 346.316,52 RON valoare de impunere integrală)

- cota indiviză de 1/2 din terenul în suprafaţă totală de 9.700 mp situat administrativ în extravilanul com. Măgureni, jud. Prahova înscris în CF x Măgureni, nr. cadastral x al OCPI Prahova - BCPI Câmpina, preţ de cumpărare 6.800 RON

- imobil apartament situat administrativ în Predeal, Bulevardul x nr. I/I, jud. Braşov, valoare de impunere 118.842,15 RON, înscris în CF xA, nr. cadastral x împreună cu cota de 1/10 din părţi de uz comun şi cota de 28/280 părţi de uz comun general care cuprind şi terenul de 280 mp ale OCPI Braşov-BCPI Braşov

- cota de 1/2 din imobil apartament situat administrativ în Poiana Braşov, jud. Braşov, valoare de impunere 57.098 RON, înscris în CF x, identificator electronic x, nr. top x împreună cu cota de 600/186.000 din teren în suprafaţă de 930 mp înscris în CF x, identificator electronic x, nr. cadastral x, nr. top x ale OCPI Braşov-BCPI Braşov

- 1/2 din imobil apartament situat administrativ în Costineşti, strada x, nr. 1, P+3, jud. Constanţa, valoare de impunere 230.138 RON, înregistrat în CF x

- imobil teren în suprafaţă de 250 mp situat administrativ în Fundata, jud. Braşov, înscris în CF x Fundata, identificator electronic x, nr. topo x

- imobil teren în suprafaţă de 1056 mp situat administrativ în Fundata, jud. Braşov, înscris în CF x Fundata, identificator electronic x, nr. topo x

-sume de bani din contul x deschis la FF. S.A., Agenţia Câmpina.

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A., Agenţia Câmpina

- sume de bani din contul x deschis la FF. S.A., Agenţia Prahova

- sume de bani din contul x deschis la FF. SA

- autoturism marca: x, an fabricaţie 2012, serie şasiu x, serie motor x, valoare de piaţă 40.958, 86 Euro.

2. sechestrul asigurator instituit prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. din 26.06.2015 (dosar x/2014), asupra imobilului teren extravilan situat în Floreşti, jud. Cluj în suprafaţă de 534.500 mp înscris în CF nr. x nr. cadastral x al OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca şi imobil teren extravilan situat în Floreşti, jud. Cluj, în suprafaţă de 534.500 mp, înscris în CF nr. x,nr. cadastral x al OCPI Cluj - BCPI Cluj-Napoca, ambele în valoare de 17.537.635,60 RON, aparţinând inculpatei W.

3. a sechestrul asigurator instituit prin încheierea nr. 56 din data de 15.05.2017 a Curţii de Apel Alba A., pronunţată în dosarul nr. x/2015, asupra sumei de 200.000 RON, depusă la data de 2.09.2016 la MM., de inculpatul O. (prin avocat Q.), la dispoziţia Curţii de Apel Alba A., potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x din 2.09.2016.

4. sechestrul asigurator instituit prin încheierea nr. 56 din data de 15.05.2017 a Curţii de Apel Alba A., pronunţată în dosarul nr. x/2015, asupra sumei de 200.000 RON, depusă la data de 16.09.2016, de inculpatul N. (prin avocat M.) la MM., la dispoziţia Curţii de Apel Alba A., potrivit recipisei de consemnare cu nr. x seria x nr. x

Măsurile asigurătorii au vizat, executarea pedepsei amenzii (în cazul inculpaţilor B., D. şi Y. S.R.L.), confiscarea unor sume de bani (în cazul inculpatelor I. S.R.L. şi Y. S.R.L.), precum şi acoperirea prejudiciului ori cheltuielilor judiciare.

La data de 7 mai 2021, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi, secţia penale, în vederea soluţionării apelurilor declarate în cauză.

În cursul judecării apelului, instanţa a verificat, din oficiu ori la cererea părţilor, măsurile asigurătorii. Astfel, prin încheierea din data de 7 octombrie 2021, Înalta Curte a constatat că "măsurile asigurătorii dispuse în cauză prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A., emisă la data de 26.06.2015 (îndreptată prin ordonanţa din data de 21.07.2015), în dosarul nr. x/2014, astfel cum au fost menţinute de instanţa de fond, prin hotărârea apelată în cauză, sunt, în continuare, legale şi temeinice. Instanţa de apel a constatat că se impune a fi menţiune măsurile asigurătorii dispuse în cauză, având în vedere că situaţia care a determinat luarea măsurilor respective nu se schimbase.

Prin încheierea din data de 16.12.2021, s-a constatatat că scopul măsurii asigurătorii, după momentul pronunţării sentinţei penale, este acelea de a asigura punerea în executare a dispoziţiilor din curprinsul său, respectiv măsura asiguratorie, astfel cum a fost stabilită, este necesară pentru a garanta repararea prejudiciului, pentru executarea pedepsei amenzii şi plata cheltuielilor judiciare, dar şi a confiscării speciale.

La data de 04 octombrie 2022, apelanta intimată inculpată I. S.R.L. a formulat o cerere de modificare a măsurii sechestrului asigurător, în sensul de a se menţine măsura până la concurenţa sumei de 8.219.035,74 RON, numai asupra anumitor bunuri imobile proprietatea societăţii, în valoare totală de 13.585.000, a căror evaluare extrajudiciară a fost efectuată de petentă, prin trei rapoarte, anexate respectivei solicitări, cu consecinţa ridicării măsurii cu privire la celelalte imobile indisponibilizate.

Prin încheierea din data de 20.10.2022, asupra cererii formulate de societatea I. S.R.L., Înalta Curte a reţinut că valoarea terenului intravilan C. civ., în suprafaţă de 59.574 mp, situat în localitatea 23 august, jud. Constanţa, înscris în CF x-23 august, nr. cadastral x, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză extrajudiciară ataşat la dosarul cauzei este de 9.174.400 RON, aproximativ 1.200.000 euro, iar din verificările efectuate, din oficiu de instanţă, pe site-ul de vânzări imobiliare www.x.ro/vânzare_teren_construcţii/constanţa/23 august, s-a putut realiza, ex propriis sensibus, o evaluare. Aşadar, valoarea stabilită prin raportul de expertiză extrajudiciară este doar aparent reală, însă trebuie ajustată în considerarea dreptului litigios ce poartă asupra imobilului, astfel că devine insuficientă în raport cu scopul măsurii, chiar dacă s-ar însuma restul valorii imobilelor indisponibilizate.

Ca urmare, Înalta Curte a constatat, pe parcursul judecării căii de atac, o situaţie ce a condus la concluzia că temeiurile iniţiale subzistau şi măsurile nu depăşeau o durată rezonabilă raportată la evoluţia procedurii, determinată de complexitatea cauzei.

Totodată, instanţa de apel nu ignoră faptul că, pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 (infracţiuni deduse judecăţii în prezenta cauză), conform art. 20 din aceeaşi lege, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii.

În final, instanţa de apel, va reevalua condiţiile necesităţii şi proporţionalităţii, având în vedere natura infracţiunilor cercetate şi urmările acestora, evocate prin trimiterea la soluţia laturii civile, natura bunurilor sechestrate (bani şi bunuri mobile sau imobile, ce pot fi uşor înstrăinate ori sustrase executării silite, în lipsa indisponibilizării lor), stadiul procesual al cauzei ce a presupus devoluarea integrală a laturii penale şi civile în raport cu ansamblul motivelor formulate în calea de atac, scopul măsurii (pentru executarea confiscării speciale şi acoperirea prejudiciului). Astfel, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., instanţa de apel va menţine măsura confiscării sumei de 120.555,22 RON, de la inculpata Y. S.R.L. şi a sumei de 3.728,51 RON, de la inculpata I. S.R.L.. şi soluţia de admitere a acţiunii civile formulate de partea civilă BB., implicit a obligării, în solidar, a inculpaţilor B., D., F., J., L., V., I. S.R.L. şi Y. S.R.L. la acoperirea prejudiciului în cuantum de 7.581.307,23 RON.

În aceste limite, inclusiv în scopul acoperirii cheltuielilor judiciare, măsurile asigurătorii vor fi menţinute (prin prezenta decizie, instanţa de apel urmează a înlătura obligarea inculpaţilor B., D. şi V. la plata sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune morale către S.C. CC.).

Înalta Curte, văzând soluţiile principale, dar şi adiacente, laturii penale şi cele ale laturii civile, încheierile pronunţate în apel, va evalua, în continuare, utilitatea, respectiv necesitarea şi proporţionalitatea măsurilor asigurătorii (cu excepţia celor dispuse faţă de inculpaţii O., N., H. şi S.C. W. pentru care va menţine dispoziţia de ridicare a măsurii). Astfel, măsurile asiguratorii dispuse sunt în continuare proporţionale cu acuzaţiile formulate şi urmările acestora, dar şi necesare în raport cu scopul decelat la momentul instituirii lor şi completat prin sentinţa penală şi încheierile pronunţate în calea de atac, respectiv asigurarea acoperirii prejudiciului produs prin comiterea infracţiunilor pentru care s-au pronunţat soluţii ce implică existenţa faptului ilicit penal, a vinovăţiei, chiar dacă răspunderea penală a fost îndepărtată de intervenţia prescripţiei, punerea în executare a măsurilor de siguranţă (a confiscărilor) şi a cheltuielilor judicare. Intervalul de timp scurs de la momentul instituirii acestor măsuri, deşi este relativ îndelungat, nu este negat de durata procedurii având în vedere complexitatea cauzei, natura acuzaţiilor, urmările severe produse concretizate în consecinţe deosebit de grave şi interesul înlăturării acestora. Amintim că durata judecării în apel a presupus un interval de timp relativ scurt în raport cu numărul părţilor, consistenţa motivelor de apel ce au devoluat întreaga cauză, sub aspectul laturii penale şi civile, probatoriilor admise şi administrate.

În raport de considerentele expuse, instanţa de apel constată că se impune menţinerea măsurilor asigurătorii în limitele valorice determinate prin sentinţă, necesare acoperirii prejudiciului şi, suplimentar, până la asigurarea acoperirii cheltuielilor judiciare şi a executării confiscărilor speciale, astfel cum s-a explicitat anterior.

Înalta Curte aminteşte că acoperirea debitelor, benevol ori în procedura executării silite, atrage ridicarea măsurii indisponibilizării asupra bunurilor rămase neurmărite.

Cât priveşte solicitarea apelantului intimat inculpat O., în sensul de a se constata încetată de drept măsura asigurătorie, Înalta Curte a reţinut că, faţă de acesta, ca de altfel şi faţă de inculpatul N., s-a luat măsura sechestrului asigurator în cursul judecăţii, prin încheierea nr. 56 din data de 15.05.2017 a Curţii de Apel Alba A., pronunţată în dosarul nr. x/2015, asupra sumei depuse anterior cu titlu de cauţiune în cazul măsurii preventive a controlului judiciar. Prin încheierea nr. 56 din data de 15.05.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin exercitarea căii de atac distincte, constatându-se că, pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000, este obligatorie luarea măsurilor asiguratorii, şi în urma evaluării necesităţii şi proporţionalităţii măsurii prin raportare la gravitatea şi urmările faptelor sesizate, s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 200.000 RON ce reprezentase cauţiune.

Ulterior, faţă de cei doi inculpaţi, pe latură penală, s-a pronunţat o soluţie de achitare, iar pe latură civilă au fost exoneraţi de plata despăgubirilor (nu au fost obligaţi la plata de despăgubiri civile şi nici la plata cheltuielilor judiciare), astfel că instanţa de fond a dispus ridicarea măsurii asigurătorii.

Apelul declarat împotriva soluţiei de achitare are efect suspensiv de executare, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. pen.., inclusiv în privinţa dispoziţiei de ridicare a măsurilor asigurătorii, situaţie în care acestea continuă să fie în fiinţă până la soluţionarea definitivă a cauzei, similar măsurilor asigurătorii pe care instanţa le-a menţinut (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 368 din 8 iunie 2022, www.x.ro; ÎCCJ, Completul de 5 jud., încheierea din 6 septembrie 2021 şi decizia penală nr. 14 din data de 3 februarie 2022 - p. 126 şi 331, ambele în dosarul dosar nr. x/2020).

Urmare a revocării măsurii controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpaţii O. şi N., pentru argumentele redate anterior şi având în vedere că soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la aceştia, prin hotărârea supusă apelului în prezenta cauză, nu era definitivă, calea ordinară de atac promovată de Ministerul Public devoluându-le integral situaţia juridică, atât pe latura penală cât şi civilă, Înalta Curte a apreciat că se impunea menţinerea măsurilor asigurătorii.

În privinţa inculpaţilor O., N., H. şi S.C. W., instanţa de apel, evaluând temeinicia soluţiilor pronunţate atât pe latură penală, cât şi civilă, va menţine şi dispoziţia de ridicare a măsurilor asigurătorii.

Înalta Curte, de-a lungul judecăţii căii de atac, a considerat a fi justificată (necesară şi proporţională) măsura sechestrului asigurator, până la concurenţa valoarii prejudiciului suferit de partea civilă BB., şi cu privire la intimata inculpată U. (decedată), acţiunea civilă formulată de BB., fiind lăsată nesoluţionată de către prima instanţă faţă de aceasta. Măsurile asiguratorii asupra bunurilor care au aparţinut inculpatei U. vor înceta de drept în ipoteza în care partea civilă nu va introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în prezenta cauză, împotriva eventualilor moştenitori ai acesteia.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. şi de inculpaţii B., D., L. şi V. împotriva sentinţei penale nr. 90 din 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Alba A., secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare:

1. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B., de 6 ani şi o lună închisoare şi amendă penală de 5.400 RON (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), în pedepsele componente de: 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (38 acte materiale), 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale), 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), 2 ani închisoare, pentru săvârşirea participaţiei improprii la complicitate la tentativa la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (26 acte materiale), 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (38 acte materiale), fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale), fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), participaţie improprie la complicitate la tentativa la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (26 acte materiale), fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen. şi instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen.

Va menţine pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, aplicată inculpatului B. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., va interzice inculpatului B., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., va interzice inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., va deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului B. durata privării de libertate în baza mandatului european de arestare nr. 1/2015, emis de Curtea de Apel Alba A., precum şi durata arestării preventive, începând cu 06.07.2015, până la 20.08.2015.

Va înlătura din dispozitivul hotărârii atacate prevederile art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen., respectiv art. 63 C. pen.

2. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei D., de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), în pedepsele componente de: 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale), 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale), 2 ani închisoare, pentru săvârşirea participaţiei improprii la complicitate la tentativa la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale), 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (proces-verbal recepţie), prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (contract cesiune), prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale), fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale), participaţie improprie la complicitate la tentativa la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată (proces-verbal recepţie), prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată (contract cesiune), prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

Va menţine pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, aplicată inculpatei D. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen., va interzice inculpatei D., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., va interzice inculpatei D., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., va deduce din pedeapsa închisorii aplicate inculpatei D. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu, începând cu 03.03.2015, până la 02.05.2015.

Va înlătura din dispozitivul hotărârii atacate prevederile art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen., respectiv art. 63 C. pen.

3. Va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului L. de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

Va menţine aplicarea dispoziţiilor art. 66 şi art. 65 din C. pen.

4. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare, aplicată inculpatei V., în pedepsele componente de câte 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 fapte).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 fapte).

Va înlătura din dispozitivul hotărârii atacate prevederile art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen., respectiv art. 45 alin. (1), (2) şi 5 C. pen.

Va constata că inculpata V. a fost reţinută, arestată preventiv şi la domiciliu, începând cu 03.03.2015, până la 02.05.2015.

5. Va înlătura obligarea, în solidar, a inculpaţilor B., D. şi V., la plata sumei de 30.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale pentru partea civilă CC..

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii J., R., I. S.R.L., F. şi Y. S.R.L., precum şi de părţile civile CC. şi BB. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Va menţine măsurile asigurătorii în limitele stabilite prin sentinţa atacată şi încheierile pronunţate în apel, până la concurenţa sumei de 7.581.307,23 RON.

Va ridica măsurile asigurătorii faţă de inculpaţii H., O., N. şi W..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. şi de inculpaţii B., D., L. şi V. vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanţii intimaţi inculpaţi J., N., O., R., I. S.R.L., F. şi Y. S.R.L., precum şi apelantele părţi civile CC. şi BB. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. şi având în vedere dispoziţiile Protocolului încheiat între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi Y. S.R.L., J., N., O., L., B., D., R., I. S.R.L., F. şi V. şi pentru intimaţii inculpaţi E., H. şi U. (decedată), până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 340 RON, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată W. S.A., în cuantum de 1360 RON, va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă franceză se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. şi de inculpaţii B., D., L., V., N. şi O., împotriva sentinţei penale nr. 90 din 16 octombrie 2020 a Curţii de Apel Alba A., secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Desfiinţează, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B., de 6 ani şi o lună închisoare şi amendă penală de 5.400 RON (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), în pedepsele componente de: 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (38 acte materiale), 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale), 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), 2 ani închisoare, pentru săvârşirea participaţiei improprii la complicitate la tentativa la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (26 acte materiale), 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 şi 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (38 acte materiale), fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale), fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), participaţie improprie la complicitate la tentativa la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (26 acte materiale), fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen. şi instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen.

Menţine pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului B. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului B., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Înlătură din dispozitivul hotărârii atacate prevederile art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen., respectiv art. 63 C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului B. durata privării de libertate în baza mandatului european de arestare nr. 1/2015, emis de Curtea de Apel Alba A., precum şi durata arestării preventive, începând cu 06.07.2015, până la 20.08.2015.

2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei D., de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), în pedepsele componente de: 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale), 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale), 2 ani închisoare, pentru săvârşirea participaţiei improprii la complicitate la tentativa la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (11 acte materiale), 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, 5.400 RON amendă (180 zile-amendă x 30 RON/zi-amendă), pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (proces-verbal recepţie), prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (contract cesiune), prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (34 acte materiale), fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (22 acte materiale), participaţie improprie la complicitate la tentativa la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 52 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000

Menţine pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatei D. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap.la art. 66 alin. (2) C. pen., interzice inculpatei D., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatei D., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Înlătură din dispozitivul hotărârii atacate prevederile art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), d), e) C. pen., respectiv art. 63 C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa închisorii aplicate inculpatei D. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu, începând cu 03.03.2015, până la 02.05.2015.

3. Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului L. de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

Menţine faţă de inculpatul L. aplicarea art. 66 şi art. 65 din C. pen.

4. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani, 6 luni şi 20 de zile închisoare, aplicată inculpatei V., în pedepsele componente de câte 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 fapte).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 fapte).

Înlătură din dispozitivul hotărârii atacate prevederile art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen., respectiv art. 45 alin. (1), (2) şi 5 C. pen.

Constată că inculpata V. a fost reţinută, arestată preventiv şi la domiciliu, începând cu 03.03.2015, până la 02.05.2015.

5. Înlătură obligarea inculpaţilor B., D. şi V., la plata sumei de 30.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale pentru partea civilă CC..

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii J., R., I. S.R.L., F. şi Y. S.R.L., precum şi de părţile civile CC. şi BB. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Menţine măsurile asigurătorii în limitele stabilite prin sentinţa atacată şi încheierile pronunţate în apel, până la concurenţa sumei de 7.581.307,23 RON şi a valorii necesare pentru executarea măsurii confiscării şi cheltuielilor judiciare.

Ridică măsurile asigurătorii faţă de inculpaţii H., O., N. şi W..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba A. şi de inculpaţii B., D., L. şi V., N., O., rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii intimaţi inculpaţi J., R., I. S.R.L., F. şi Y. S.R.L., precum şi apelantele părţile civile CC. şi BB. la plata sumei de câte 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi Y. S.R.L., J., N., O., L., B., D., R., I. S.R.L., F. şi V. şi pentru intimaţii inculpaţi E., H. şi U. (decedată), până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 340 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată W. S.A., în cuantum de 1360 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă franceză se plăteşte din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor şi a procurorului prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 27.07.2023.

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Opinie separată

Decizia nr. 244/A

Opinia separată poartă asupra soluţiei încetării procesului penal cu privire la infracţiunile rămase în faza tentativei, respectiv cu privire la infracţiunea de folosirea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, cu consecinţa reţinerii pluralităţii infracţionale şi a determinării pedepsei rezultante (principale, accesorii şi complementare), pentru inculpaţii B. şi D..

Constatând dovedite acuzaţiile şi în condiţiile lipsei de eficienţă a apărărilor formulate şi a probelor administrate în apel de a răsturna concluzia întrunirii condiţiilor angajării răspunderii penale, pentru inculpaţii B. şi D., se impunea menţinerea soluţiilor de condamnare:

1. Faţa de inculpatul B., urmau a fi menţinute pepepsele aplicate, astfel (pct. 4 şi 7):

- 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 52 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., a art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.;

- pedeapsa complementară, constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 65 alin. (1), (66) alin. (1) lit. a), b) alin. (2) şi 67 alin. (2) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an şi pedeapsa accesorie în acelaşi conţinut.

- 3 ani şi 8 luni închisoare, aplicată în baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- pedeapsa complementară, constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 65 alin. (1), (66) alin. (1) lit. a), b) şi 67 alin. (2) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an şi pedeapsa accesorie în acelaşi conţinut.

În baza art. 38 alin. (10), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa de executat (rezultantă), pentru inculpatul B., trebuia stabilită prin alegerea pedepsei cele mai grele, aceea de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care se adauga un spor de 1/3 din pedeapsa de 2 ani închisoare (8 luni), rezultând o pedeapsă de 4 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (2) C. pen., se impunea interzicerea, faţă de inculpatul B., ca pedeapsă complementară, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. se impunea interzicerea faţă de inculpatul B., ca pedeapsă accesorie, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

2. Faţa de inculpata D., urmau a se menţine pedepsele aplicate, astfel (punctele 3 şi 5):

- 2 ani închisoare, aplicată în baza art. 52 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., a art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.;

- pedeapsa complementară, constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 65 alin. (1), (66) alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an şi pedeapsa accesorie în acelaşi conţinut.

- 3 ani şi 8 luni închisoare, aplicată în baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- pedeapsa complementară, constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 65 alin. (1), (66) alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an şi pedeapsa accesorie în acelaşi conţinut.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa de executat (rezultantă) pentru inculpata D., trebuia stabilită prin alegerea pedepsei cele mai grele, aceea de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care se adauga un spor de 1/3 din pedeapsa de 2 ani închisoare (8 luni), rezultând o pedeapsă de 4 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (2) C. pen., se impunea interzicerea, faţă de inculpata D., ca pedeapsă complementară, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., se impunea interzicerea faţă inculpata D., ca pedeapsă accesorie, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Soluţia de încetare a procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie, pronunţată în opinia majoritară, pentru infracţiunile prevăzute de art. 52 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 48 alin. (1) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, nu poate fi justificată în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă faptele prevăzute la alin. (1) au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate, iar tentativa se pedepseşte.

Infracţiunea prevăzută de art. 52 alin. (2), raportat la art. 48 alin. (1), art. 32 C. pen. şi art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., este sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, sporită cu 1/2 (limitele devenind 3 ani la 10 ani şi 6 luni), astfel că termenul de prescripţie este de 10 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen.. Potrivit art. 154 alin. (2), termenul se va calcula de la data săvârşirii infracţiunii. Pentru infracţiunile cu desfăşurare în timp, momentul săvârşirii faptei coincide cu cel al epuizării, fiind fără relevantă, sub acest aspect, momentul consumării.

Din perspectiva conţinutului său constitutiv, infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 implică, în esenţă, o inducere în eroare a autorităţii contractante, prin folosirea unor înscrisuri inexacte sau false, reprezentând, prin urmare, o formă specială de fraudă regăsită în domeniul accesării fondurilor comunitare (a se vedea Decizia nr. 4/2016 pronunţată de ÎCCJ - Completul competent să judece recursul în interesul legii).

Infracţiunea este, prin natura sa, o infracţiune intenţionată, de rezultat, lipsa obţinerii fondurilor generând forma tentată.

Unitatea (naturală) de infracţiune nu este incompatibilă cu existenţa unei pluralităţi de acte materiale, atâta timp cât acestea se îmbină între ele în mod natural. În condiţiile reţinerii tentativei pentru o infracţiune ce include o multitudine de acte de executare prin natura sa intrinsecă, relevante sunt persistenţa infracţională în obţinerea rezultatului şi momentul epuizării conduitei infracţionale. Amintim că în cazul acestor raporturi contractuale (CL5) nu au avut loc plăţi din fonduri europene. Totuşi, conduita infracţională s-a perpetuat, în considerarea şi realizarea scopului iniţial, până la notificarea şi rezilierea contractului în cursul anului 2013 (31.12.2013), reziliere străină de voinţa inculpaţilor. Până la acel moment a persistat conduita infracţională, deşi rezultatul nu s-a produs datorită intervenţiei unei acţiuni contrare şi exterioare inculpaţilor.

În privinţa formei tentate, se constată că aceasta nu influenţează durata termenului de prescripţie ce se va determina prin raportare la sancţiunea/pedeapsa prevăzută de norma de incriminare, potrivit art. 187 din C. pen. (prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.), fiind fără relevanţă dispoziţia referitoare la sancţionarea tentativei.

În raport de limitele de pedeapsă, este incident termenul de prescripţie de 10 ani ce se va împlini la data de 30.12.2023 (fără luarea în considerare a suspendării judecăţii în apel, în perioada 6.10.2022- 7.12.2022, dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 6.10.2022 şi, în fond, în perioada 16.03.2022 - 14.05.2020).

În privinţa infracţiunii consumate, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18¹ alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., săvârşite de aceiaşi inculpaţii B. şi D., (CL1), termenul de prescripţie a răspunderii penale, de asemenea de 10 ani, se calculează de la data obţinerii fondurilor (avansului), respectiv la de 13.03.2014, urmând fi fost considerat împlinit la data de 12.03.2024.

Ca urmare, pentru această pluralitate infracţională, sub forma concursului, în privinţa inculpaţilor B. şi D., erau întrunite exigenţele angajării răspunderii penale, ceea ce presupunea menţinerea şi contopirea pedepselor principale (dar şi a celor complementare şi accesorii aferente) stabilite de prima instanţă, de 3 ani şi 8 luni şi 2 ani închisoare, în condiţiile decelării sporului aritmetic de 8 luni, ce se cumula pedepsei celei mai grele, obţinându-se o rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare (punctele 4 şi 7, respectiv 3 şi 5 din dispozitivul sentinţei).