Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022
Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:
I Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 18 martie 2019 sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti: să se constate încălcarea dreptului la imagine, onoare, demnitate şi viaţă privată ca urmare a unei campanii denigratoare şi batjocoritoare; obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale, pentru suferinţele aduse prin lezarea dreptului la demnitate, la propria imagine şi a reputaţiei; obligarea pârâtului la anularea sau transferarea numelui de domeniu http:/www.x.ro conţinând articole, comentarii şi poze care aduc atingere onoarei, demnităţii şi imaginii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 70, art. 252, art. 1349 şi următoarele C. civ.
2. Sentinţa pronunţată de tribunal
Prin sentinţa civilă nr. 2637 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti, ca neîntemeiată.
3. Decizia pronunţată de instanţa de apel
Prin decizia civilă nr. 1477A din 4 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel, secţia IV-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2637 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea.
A fost anulat numele de domeniu http:/www.x.ro, fiind menţinută dispoziţia de respingere a celorlalte capete de cerere. Intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 2.500 RON.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva deciziei civile nr. 1477A din 4 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel, secţia IV-a civilă a declarat recurs pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti, solicitând admiterea căii de atac, desfiinţarea în parte a deciziei recurate, în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează următoarele aspecte, fără a se arăta dispoziţiile legale în temeiul cărora solicită admiterea recursului.
Astfel, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de apel a reţinut că autorul faptei imputate nu este pârâtul şi că acesta nu răspunde pentru acţiunile deţinătorului numelui de domeniu. Din conţinutul punctelor 19 şi 20 din Regulile de înregistrare în Registrul RoTLD rezultă că întreaga responsabilitate pentru utilizarea legală a domeniului aparţine celui care îl înregistrează.
Prin urmare, recurentul-pârât a învederat imposibilitatea verificării iniţiale a tuturor persoanelor care solicită rezervări de domenii, dacă aceste nume de domenii încalcă drepturile altor persoane fizice sau juridice, care au denumirea firmei, sau marca înregistrată cu aceeaşi denumire ca numele de domeniu rezervat.
În aceeaşi idee, a mai susţinut că prin acţiunile sale şi-a îndeplinit atribuţia de a înregistra în baza de date un domeniu, aşa cum a primit cererea de înregistrare.
Recurentul-pârât a solicitat să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu poate fi pusă în discuţie culpa sa procesuală, deoarece nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile consfinţite la nivel internaţional prin autorizaţia primită de la B., încă din anul 1993, cât şi la nivel naţional prin H.G. nr. 1621/2003 - privind organizarea şi funcţionarea INCDI-ICI Bucureşti, fapt constatat şi reţinut de către instanţele de fond.
În opinia sa, singurul care ar putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată este deţinătorul domeniului, care este singurul responsabil pentru înregistrarea domeniului şi pentru aplicaţiile create.
Din aceeaşi perspectivă, recurentul-pârât a invocat că motivarea instanţei de apel este contradictorie, atât timp cât stabileşte în sarcina pârâtului plata cheltuielilor de judecată, deşi s-a stabilit că "nu există în sarcina pârâtului fapta ilicită invocată de reclamant" şi că "autorul faptei ilicite imputate nu este pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti şi că acesta nu răspunde pentru acţiunile deţinătorului numelui de domeniu".
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
5. Apărările formulate
Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. A solicitat respingerea recursului ca nefondat şi acordarea cheltuielilor de judecată, în dovedirea cărora a depus documente justificative.
Recurentul-pârât ICI Bucureşti a depus răspuns la întâmpinare, prin care a precizat că motivele de recurs pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului. De asemenea, în cuprinsul răspunsului la întâmpinare au fost formulate critici de nelegalitate, recurentul-pârât solicitând anularea în parte a hotărârii, respectiv exonerarea sa de la obligaţia de a anula numele de domeniu şi de la plata cheltuielilor de judecată.
6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (18 martie 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.
Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 20 ianuarie 2022, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care completul C5NCPC al secţiei I civile a constatat necompetenţa sa funcţională şi a trimis cauza în vederea repartizării aleatorii completurilor specializate de proprietate intelectuală.
Prin încheierea din 15 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, completul C2NCPC, specializat în materia proprietăţii intelectuale, din cadrul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea completului C5NCPC al secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă între completurile C5NCPC şi C2NCPC ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, din oficiu, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Prin decizia nr. 140 din 23 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a recursului în favoarea completului nr. C5NCPC.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant, pentru neîncadrare în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.
Rezultă astfel, că indicarea greşită a motivelor de casare sau lipsa indicării acestora nu atrage nulitatea recursului, instanţa de recurs având obligaţia să verifice dacă dezvoltarea criticilor face posibilă încadrarea lor în oricare dintre motivele reglementate de art. 488 C. proc. civ.
Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reţine că recurentul-pârât a solicitat să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu poate fi pusă în discuţie culpa sa procesuală, deoarece nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile, fapt reţinut de către instanţele de fond. În opinia sa, singurul care ar putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată este deţinătorul domeniului, care este singurul responsabil pentru înregistrarea domeniului şi pentru aplicaţiile create.
Din cuprinsul cererii de recurs rezultă că recurentul-pârât a arătat că motivarea instanţei de apel este contradictorie, atât timp cât s-a stabilit în sarcina pârâtului plata cheltuielilor de judecată, deşi s-a reţinut că "nu există în sarcina pârâtului fapta ilicită invocată de reclamant" şi că "autorul faptei ilicite imputate nu este pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti şi că acesta nu răspunde pentru acţiunile deţinătorului numelui de domeniu".
Or, în raport de aspectele ce rezultată din cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-pârât nu a indicat motivele de casare pe care îşi întemeiază calea de atac, criticile dezvoltate fac posibilă analizarea hotărârii recurate în cadrul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., întrucât vizează aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din acelaşi cod, referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, precum şi caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei recurate.
În consecinţă, Înalta Curte urmează a respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A..
Cu referire la susţinerile din cererea de recurs, prin care, în esenţă, recurentul-pârât a afirmat că nu este autorul faptei ilicite imputate prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reţine că acestea nu reprezintă critici distincte de nelegalitate a deciziei recurate, ci au fost expuse în dezvoltarea criticilor relative la culpa sa procesuală, care a constituit temeiul pentru stabilirea cheltuielilor de judecată în sarcina sa.
În ceea ce priveşte criticile de nelegalitate expuse în cuprinsul răspunsului la întâmpinare depus de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 487 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la comunicarea hotărârii, sub sancţiunea nulităţii, prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ.
Din această perspectivă, cum motivele de recurs învederate în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, comunicat la 22 octombrie 2021, sunt depuse cu depăşirea termenului de recurs de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., fiind lovite de nulitate, Înalta Curte reţine că în aceste condiţii nu pot fi avute în vedere în ceea ce priveşte controlul de legalitate a hotărârii recurate.
Cum excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în motivele de recurs a fost respinsă şi cum motivele dezvoltate pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a examina hotărârea recurată din perspectiva dispoziţiilor legale enunţate.
Astfel, Înalta Curte reţine că, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât ICI Bucureşti a susţinut interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de apel a noţiunii de culpă procesuală, întrucât a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, deşi deţinătorul domeniului este singurul responsabil pentru înregistrarea domeniului şi pentru aplicaţiile create.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtului legată de greşita sa obligare la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."
Cum prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. au ca temei culpa procesuală a părţii care cade în pretenţii, precum şi în condiţiile în care reclamantul a declanşat litigiul la finalul căruia instanţa a admis pretenţiile acestuia, fie în totalitate, fie în parte, rezultă că pârâtul se află în culpă procesuală în sensul dispoziţiilor legale enunţate, urmând a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Întrucât din dispoziţiile legale enunţate rezultă că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală, şi cum în litigiul pendinte recurentul a dezvoltat critici ce vizează greşita obligare la plata cheltuielilor de judecată în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici sunt nefondate prin raportare la soluţia pronunţată de instanţa de apel.
Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a realizat o legală şi corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor procedurale prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., raportat la soluţia pronunţată, în condiţiile în care acesta a pierdut în etapa procesuală a apelului.
Nefondată este şi critica subsumată dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care recurentul susţine că motivarea hotărârii recurate este contradictorie în ceea ce priveşte stabilirea cheltuielilor de judecată în sarcina sa, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Recurentul-pârât a susţinut că hotărârea instanţei de apel este contradictorie, din perspectiva faptului că deşi s-a constatat că "nu există în sarcina pârâtului fapta ilicită invocată de reclamant" şi că "autorul faptei ilicite imputate nu este pârâtul", instanţa de apel a stabilit în sarcina pârâtului obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată.
Procedând la examinarea acestei critici, prin raportare la considerentele deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanţa de apel a argumentat soluţia adoptată în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente în cauză - art. 451 alin. (1) şi (2) şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., decizia fiind motivată conform exigenţelor art. 425 din acelaşi act normativ.
Considerentele la care recurentul-pârât face trimitere privesc motivarea soluţiei de respingere a capetelor de cerere relative la atragerea răspunderii civile delictuale pentru lezarea dreptului la demnitate şi reputaţie, iar nu capătul de cerere privind anularea înregistrării numelui de domeniu, pe care instanţa de apel l-a admis, constatând că "situaţia reclamantului se încadrează în ipoteza folosirii numelui de domeniu într-un mod ce produce confuzie printre utilizatorii de Internet şi în cea care se referă la utilizarea acelui nume de domeniu într-un mod care creează confuzie pentru alţi utilizatori de Internet [...]."
Din perspectiva celor expuse, cum criticile recurentului nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 si 6 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1477A din 4 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, Înalta Curte urmează a dispune obligarea recurentului-pârât la plata sumei de 2.500 RON, către intimatul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A..
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1477A din 4 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe recurentul-pârât Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - ICI Bucureşti la plata sumei de 2.500 RON către intimatul-reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.