Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2023
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C., ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige în solidar pârâţii la repararea prejudiciului de imagine cauzat prin plata sumei de 1 leu, obligarea societăţii pârâte să publice hotărârea pe care o va pronunţa instanţa, în format text, pe pagina de internet a ziarului D..
În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 10 din CEDO, art. 30 alin. (6) din Constituţie, art. 1 şi art. 3 din Carta drepturilor fundamentale a UE, art. 1349 alin. (1) şi alin. (2), art. 1357-1358 C. civ.
II. Hotărârile pronunţate de instanţele aflate în conflict
1. Prin sentinţa civilă nr. 7717/18.10.2022, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei către Judecătoria Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că cererea formulată de reclamantă are ca obiect pretenţii între un consumator şi un profesionist, motiv pentru care devin incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., ce stabilesc competenţa exclusivă a instanţei de la domiciliul consumatorului.
2. Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi, prin sentinţa nr. 2482 pronunţată la data 14 martie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Iaşi, invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Această instanţă a reţinut că este sesizată cu o acţiune în răspundere civilă delictuală pentru o presupusă faptă ilicită privind publicarea unui articol într-o publicaţie din Iaşi, ce aparţine societăţii pârâte S.C. B. S.R.L., cu sediul în Bucureşti. Prin publicarea articolului, s-ar fi produs un prejudiciu societăţii reclamante, care are sediul principal în Bucureşti.
S-a apreciat că în cauză nu este vorba despre un consumator, aşa cum s-a făcut referire de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, ci obiectul este o acţiune în răspundere civilă delictuală privind presupusa faptă ilicită referitoare la o publicaţie, prejudiciul fiind produs societăţii reclamante.
Astfel, constatând incidenţa în cauza a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 116 din acelaşi act normativ, a reţinut că instituirea unei competenţe teritoriale alternative reprezintă un drept exclusiv al reclamantului, exercitat cu ocazia depunerii cererii de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, astfel că această din urmă judecătorie este competentă să soluţioneze prezenta cauză.
III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul acţiunii îl constituie angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor, corespunzător încălcării dreptului la imagine al reclamantei.
În materia competenţei teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.
În speţă, invocarea de către reclamantă a răspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispoziţiile art. 1349 şi art. 1357 C. civ., determină incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Conform acestor dispoziţii, în materia răspunderii civile delictuale, în afară de instanţa de domiciliu a pârâtului, mai este competentă instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
În aplicarea prevederilor mai sus evocate, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanţa domiciliului pârâtului, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită şi instanţa în raza căreia s-a produs prejudiciul. Toate aceste instanţe sunt deopotrivă competente să judece pricina.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 116 din acelaşi cod "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", iar, în cauză, se reţine că alegerea de competenţă a fost deja realizată de reclamantă, prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul pârâta.
Aşadar, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Cum în materia răspunderii civile delictuale, legiuitorul instituie o competenţă teritorială alternativă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti nu mai putea să dispună, nici din oficiu şi nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei alte instanţe competente alternativ.
De altfel, în speţă nu există niciun element care să atragă dispoziţiile referitoare la protecţia consumatorului, cum în mod eronat a reţinut Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2023.