Şedinţa publică din data de 2 mai 2023
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă la data de 4 martie 2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B., C., D. şi E. să se constate simulaţia prin interpunere de persoane a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP F. la data de 20 martie 2003 având ca obiect imobilul situat în Cluj-Napoca, judeţ Cluj, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. topografic x în sensul că reclamantul este adevăratul proprietar al întregului imobil situat în Cluj-Napoca judeţ Cluj, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. topografic x; să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra întregului imobil situat în Cluj-Napoca judeţ Cluj, înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. topografic x şi obligarea pârâţilor care se opun admiterii acţiunii la plata cheltuielilor de judecată.
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Cluj:
Prin sentinţa civilă nr. 201 din 13 aprilie 2022 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. x/2021, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., D. şi E.. Reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1200 RON în favoarea pârâţilor B. şi C., cu titlu de cheltuieli de judecată şi s-a luat act de manifestarea de voinţă a pârâtelor D. şi E. în sensul de a solicita cheltuieli pe cale separată.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj:
Prin decizia civilă nr. 382/A/2022 din 13 octombrie 2022 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 201 din 13 aprilie 2022 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2021 şi a obligat apelantul să plătească intimaţilor B. şi C. suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
II. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei civile nr. 382/A/2022 din 13 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021 a declarat recurs reclamantul A..
Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 15 decembrie 2022, sub nr. x/2021, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 2.
1. Motivele de recurs:
Prin cererea de recurs formulată de reclamantul A., depusă la registratura Curţii de Apel Cluj la data de 7 decembrie 2022, recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată aferente tuturor etapelor procesuale. În cuprinsul memoriului de recurs formulat de către reclamant s-a invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Subsumat motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a procedat la expunerea petitului cererii introductive, precum şi a soluţiilor pronunţate de instanţa de fond şi cea de apel. Ulterior, a fost reiterată situaţia de fapt, fiind prezentată natura relaţiilor dintre părţi, considerentele pentru care s-a optat achiziţionarea imobilului de către părinţii fostei sale soţii şi evoluţia raporturilor dintre aceştia. De asemenea, s-a făcut referire la probatoriul administrat în cauză, respectiv la interogatoriul administrat intimatului-pârât B. şi răspunsurile intimatei-pârâte E., precum şi proba testimonială constând în declaraţia martorului G., coroborat cu înscrisurile constând în extrase de cont care atestă plata unor sume de bani, pentru a concluziona că întregul preţ al imobilului a fost achitat din veniturile proprii ale reclamantului. Ulterior, au fost prezentate comparativ veniturile realizate de părţi în perioada de referinţă şi totodată s-a reiterat împrejurarea că reclamantul este cel care a susţinut costurile aferente investiţiilor în imobil şi în achiziţionarea mobilierului acestuia.
În continuare, în memoriul de recurs sunt prezentate consideraţii de ordin general vizând instituţia simulaţiei, menţionându-se imposibilitatea în care s-a aflat recurentul, prin prisma relaţiilor existente între părţi, să concretizeze înţelegerea lor reală într-un act scris, menţionându-se că absenţa actului scris nu afectează existenţa simulaţiei, câtă vreme sunt dovedite existenţa actului public, existenţa acordului simulatoriu şi înţelegerea secretă a părţilor vizând persoana adevăratului cumpărător al imobilului. În continuare sunt citate dispoziţiile art. 1289 şi art. 1292 din actualul C. civ.. Concluzionând, recurentul arată că în raport de considerentele instanţei de apel, în care se reţine că ar fi achitat o bună parte din preţ, s-ar fi impus admiterea în parte a acţiunii şi stabilirea în favoarea acestuia a unei cote de proprietate.
2. Apărările părţilor:
Prin întâmpinarea formulată la data de 21 ianuarie 2023 şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 ianuarie 2023, intimaţii-pârâţi B. şi C. au solicitat respingerea recursului şi au invocat excepţia nulităţii recursului formulat de reclamant pentru neindicarea unor motive susceptibile de a fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. De asemenea, au solicitat judecarea cauzei în lipsa acestora şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial în etapa recursului. La data de 26 ianuarie 2023, intimaţii au înaintat la dosar dovada achitării onorariului avocaţial aferent etapei recursului, în cuantum de 625 RON, potrivit chitanţei seria CC nr. x din data de 23 ianuarie 2023.
Prin întâmpinarea formulată la data de 25 ianuarie 2023, intimatele-pârâte D. şi E. au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului având în vedere că în această cale de atac nu se pot invoca decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, însă criticile recurentului sunt identice cu cele din apel. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că recurentul nu a făcut dovada existenţei unui act secret concomitent ori anterior cu momentul achiziţionării imobilului, astfel că nu sunt întrunite condiţiile simulaţiei. În continuare, procedează la expunerea situaţiei de fapt şi a susţinerilor pe care intimatele-pârâte le-au avut în etapele procesuale anterioare, arătând că reclamantul procedează la o denaturare a situaţiei de fapt, încercând să inducă în eroare instanţele de judecată. Au fost prezentate contraargumente pentru aspectele vizând situaţia de fapt expuse de recurent, cu accent asupra provenienţei sumelor de bani cu care a fost achiziţionat imobilul disputat, contribuţiei părţilor litigante, precum şi motivului care a stat la baza contractului de comodat încheiat în favoarea reclamantului, respectiv necesitatea de a face dovada unei reşedinţe pe teritoriul României, acesta fiind cetăţean străin. De asemenea, se arată că deciziile instanţelor de fond sunt legale şi temeinice şi în mod corect au surprins contradicţia dintre petitul cererii de chemare în judecată şi dezvoltarea motivelor de fapt, precum şi împrejurarea că la momentul dobândirii dreptului de proprietate nu exista instituită nicio incapacitate legală, care să interzică cetăţenilor străini achiziţia unei construcţii. În egală măsură, tot corect s-a reţinut că în privinţa investiţiilor pretins a fi fost efectuate de către recurent, în măsura în care acestea s-ar proba, sunt de natură a genera un drept de creanţă, iar nu un drept de proprietate asupra imobilului, în vreme ce bunurile mobile cu care a fost dotat şi mobilat imobilul nu fac obiectul dosarului. Concluzionând, solicită respingerea recursului, iar în privinţa cheltuielilor de judecată arată că îşi rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 4 martie 2021, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.
Prin rezoluţia din data de 9 februarie 2023, în temeiul dispoziţiilor art. 4711 alin. (5) C. proc. civ., completul filtru a stabilit termen de judecată la data de 2 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 382/A din 13 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, observând că argumentele invocate de către intimatele-pârâte D. şi E. în susţinerea excepţiei inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare vizează neîncadrarea căii de atac în motivele de recurs prevăzute de lege, procedează la calificarea excepţiei ca fiind excepţia nulităţii recursului, expres prevăzută de art. 489 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ.
În noua lege procesual civilă, legiuitorul a reaşezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită pentru motive de nelegalitate şi numai în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, în considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.
Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă menţiunea potrivit căreia hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.
Ca atare, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunţate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.
În contextul reperelor enunţate, în ceea ce priveşte cererea de recurs formulată de reclamantul A., Înalta Curte observă că partea s-a prevalat în mod formal de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât timp nu a circumstanţiat în niciun mod criticile sub aspectul încălcării unor norme de drept material, în considerarea soluţiei pronunţate de instanţa de apel.
Astfel, prin calea de atac formulată, recurentul a procedat la expunerea petitului cererii de chemare în judecată, precum şi la prezentarea soluţiilor pronunţate de către instanţele de fond, continuând cu expunerea situaţiei de fapt care a stat la baza formulării acţiunii introductive, cu referire la probatoriul administrat în cauză, în continuare procedându-se la o analiză a condiţiilor presupuse de instituţia simulaţiei, recurentul citând totodată dispoziţiile art. 1289 şi art. 1292 din actualul C. civ.
Prin decizia recurată, Curtea de Apel Cluj a reţinut că se confirmă contradicţia sesizată de prima instanţă dintre petitul cererii introductive şi motivarea cererii de chemare în judecată, indicând în acest sens ansamblul de susţineri şi de probe pe care se sprijină această concluzie, respectiv pretenţia de fi reţinut unic proprietar al imobilului, ce intră în contradicţie cu motivarea cererii de unde reiese că acesta a fost dobândit împreună cu fosta sa soţie, ceea ce i-ar conferi calitatea de bun comun. Totodată, instanţa a reţinut răspunsurile reclamantului în ce priveşte destinaţia sumelor de bani trimise din Franţa, care nu au fost direcţionate exclusiv pentru achiziţia imobilului, coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, reţinând ca lipsită de relevanţă realitatea afirmaţiilor pârâţilor potrivit cărora imobilul a fost achiziţionat din alte surse financiare provenind dintr-o moştenire a acestora, în contextul în care sarcina probei incumba reclamantului.
În ce priveşte condiţiile de admitere a acţiunii, instanţa de apel a reţinut că reclamantul nu a făcut proba simulaţiei şi a plăţii preţului, astfel că acţiunea nu poate fi admisă, întrucât acesta nu a probat niciunul din elementele presupuse de acţiunea în simulaţie. De asemenea, a mai reţinut instanţa de apel că nivelul veniturilor reclamantului nu era un element pentru a proba simulaţia, dincolo de faptul că acestea au fost nedovedite. În ce priveşte imposibilitatea preconstituirii actului secret prin raportare la incidenţa relaţiilor de rudenie, instanţa de apel a reţinut că nu prezintă relevanţă de vreme ce nu acest element a condus la respingerea acţiunii, ci soluţia instanţei este expresia nedovedirii, prin orice mijloc de probă, a simulaţiei şi a plăţii preţului.
Referitor la critica recurentului potrivit căreia s-ar fi impus admiterea în parte a acţiunii şi stabilirea în favoarea acestuia a unei cote de proprietate, de vreme ce din probatoriu a reieşit că reclamantul ar fi achitat o bună parte din preţ, Înalta Curte observă că instanţele de fond au soluţionat cererea prin raportare la cadrul procesual obiectiv stabilit de reclamant prin cererea introductivă. Astfel, limitele judecăţii au fost raportate la ceea ce constituie obiect al învestirii instanţei, potrivit principiului disponibilităţii consacrat de art. 9 C. proc. civ., conform căruia obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererea de chemare în judecată şi respectiv de art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căruia: Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că reclamantul, prin apelul exercitat, nu a criticat soluţia instanţei de fond din considerentul respingerii acţiunii astfel cum aceasta a fost formulată, ci dimpotrivă, prin calea de atac anterioară s-a cerut exclusiv admiterea apelului şi admiterea cererii în sensul de a se constata că recurentul este unicul proprietar al imobilului. Drept urmare, critica potrivit căreia instanţa de apel, reţinând că există o contribuţie la achiziţionarea imobilului şi din partea reclamantului, ar fi trebuit să stabilească o cotă proporţională din dreptul de proprietate în favoarea reclamantului, constituie un motiv omisso medio ce nu poate fi primit de instanţa de recurs.
De asemenea, se reţine că prin calea de atac formulată, recurentul evocă aspecte ce ţin de reaprecierea probelor apte a determina o altă situaţie de fapt decât cea statuată în apel, aspect ce excedează cadrului procesual al recursului, în care controlul judiciar se limitează la verificarea legalităţii hotărârii atacate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că deşi în cuprinsul căii de atac, recurentul a invocat încălcarea sau greşita aplicare a dispoziţiilor de drept material, în realitate nu se indică niciun articol ori principiu de drept care să fi fost încălcat ori greşit aplicat de către instanţa de apel, memoriul de recurs reprezentând în fapt o reluare ad litteram a unor aspecte prezentate în faţa instanţelor de fond. Simpla referire la dispoziţiile art. 1289 şi art. 1292 vizând instituţia simulaţiei din reglementarea actualului C. civ. nu echivalează cu formularea unor critici privind încălcarea sau aplicarea eronată a acestora, cu atât mai mult cu cât instanţele de fond au reţinut, contrar susţinerilor reclamantului din cererea introductivă, ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 1175 din C. civ. adoptat în anul 1964. Or, în cuprinsul memoriului de recurs nu se aduc critici din perspectiva aplicării legii în timp, astfel că se profilează caracterul independent al căii de atac faţă de hotărârea recurată, prima făcând cu totul abstracţie de cea de-a doua, lucru nepermis în economia dispoziţiilor de drept procesual, de unde reiese că obiect al recursului îl face hotărârea instanţei de apel, iar nu cauza în sine.
Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză motivele de recurs nu sunt susceptibile de a fi încadrate în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege şi nici nu se pot reţine motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 382/A din 13 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
În raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că recurentul-reclamant se află în culpă procesuală, se va dispune obligarea acestuia la plata către intimaţii-pârâţi, a sumei de 625 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, aferent căii de atac a recursului, potrivit chitanţei seria C. civ. nr. x din data de 23 ianuarie 2023 aflată la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 382/A din 13 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimaţii-pârâţi B. şi C. a sumei de 625 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 mai 2023.