Şedinţa publică din data de 15 martie 2023
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 10 august 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 14 iunie 2007 sub nr. x la B.N.P. C. şi să dispună anularea acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 483 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal în dosar nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamant; a fost obligat reclamantul la plata către stat a sumei de 4.085 RON, reprezentând cuantumul taxei judiciare de timbru reduse datorate prin hotărârea din 07.06.2018 în cadrul dosarului.
Prin decizia nr. 30 din 19 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 483 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă; s-a luat act de faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, susţinând, sub un prim aspect, că instanţa de apel, depăşindu-şi prerogativele, nu a procedat la judecarea cererii de apel, ci a revenit asupra unei chestiuni dezlegate de instanţa de fond şi neatacate nici de apelantul-reclamant şi nici de intimata-pârâtă, respectiv asupra chestiunii interesului şi a calităţii procesuale active.
Potrivit recurentului-reclamant, atât instanţa de apel, cât şi instanţa de fond, fără să ţină cont de probele şi motivele invocate de acesta, au soluţionat cauza în raport de puterea de lucru judecat a deciziei nr. 82/2012 a Curţii de Apel Bacău, în sensul că cele două contracte nu formau un contract de lease-back, deşi nu a susţinut acest fapt ca motiv de apel.
Recurentul-reclamant susţine că hotărârea instanţei de apel este nelegală, întrucât, prin decizia pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău a respins cererea formulată pe motivul că "o sentinţă mai nouă nu poate schimba (revizui) hotărârea dintr-o sentinţă mai veche", hotărârea revizuibilă fiind cea mai nouă. Ori, D. S.R.L. şi E., s-a judecat, la Tribunalul Bacău şi, ulterior la Curtea de Apel Bacău, un dosar de anulare a aceluiaşi contract, pentru motivele prevăzute de Legea falimentului, art. 80 alin. (b) - prestaţii disproporţionate. În acest dosar, mult mai vechi decât cel dezlegat prin decizia nr. 82/2012, instanţa de fond şi ulterior Curtea de Apel au respins cererea lichidatorului tocmai pe motivul că cele două contracte formau un contract de lease-back.
Pe de altă parte, recurentul-reclamant apreciază că este suficientă observarea clauzelor contractului de leasing pentru a constata simularea contractului public, specificându-se că finanţatorul cumpără acest bun (imobilul în cauză), dat cu scopul de a-l pune la dispoziţia utilizatorului. În opinia recurentului-reclamant, reiese că actul juridic este simulat, întrucât acesta presupune cu totul altceva decât înţelegerea anterioară dintre părţi - transferul proprietăţii fără nici o condiţie pentru uzul cumpărătorului (finanţatorul din contractul de leasing) nu al vânzătorului (utilizatorul din contractul de leasing).
Întrucât contractul de leasing a fost încheiat cu 3 zile înaintea contractului public, şi conţinea această clauză, precum şi o clauză clară de revânzare, recurentul-reclamant susţine că părţile nu au intenţionat iniţial, vreo vânzare reală, adevărata problemă fiind generată de intrarea utilizatorului în procedura insolvenţei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 7 Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru netimbrare şi neîncadrarea criticilor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data 23 februarie 2022, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.
Intimata-pârâtă a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.
Prin încheierea de şedinţă din 15 iunie 2022, au fost respinse excepţiile netimbrării, a lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs şi a nulităţii, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 7 decembrie 2022.
Prin încheierea din 7 decembrie 2022, s-a dispus amânarea judecării cauzei în vederea introducerii în cauză, în calitate de intimată, a societăţii F. S.R.L., fixându-se termen la 1 martie 2023.
La 24 februarie 2023, intimata F. S.R.L. a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.
La 10 martie 2023, recurentul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise.
Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat de recurentul-reclamant este nefondat, pentru considerentele care urmează:
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. este invocat formal.
Din perspectiva acestui motiv de casare, depăşirea atribuţiilor instanţelor judecătoreşti se concretizează într-o imixtiune a acestora în sfera activităţii executive sau legislative. Excesul de putere derivă din trecerea abuzivă a barierelor între funcţiile ce revin autorităţilor publice, partajate la nivelul sistemului etatic, un exces faţă de limitele fixate prin norme constituţionale sau prin legi organice.
În speţă, însă, ceea ce impută recurentul-reclamant instanţei de apel este faptul că aceasta, depăşindu-şi prerogativele, nu a procedat la judecarea cererii de apel, ci a revenit asupra unei chestiuni dezlegate de instanţa de fond şi neatacate nici de apelantul-reclamant şi nici de intimata-pârâtă, respectiv asupra chestiunii interesului şi a calităţii procesuale active.
Aceste critici nu constituie o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti şi nu pot fi subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
De altfel, aceste argumente nu pot fi reţinute nici din perspectiva motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de apel a răspuns criticilor reclamantului, ce vizau faptul că în mod greşit prima instanţă a reţinut puterea de lucru judecat a aspectelor dezlegate prin decizia nr. 6/15.01.2015, suplimentar, instanţa de apel reţinând că reclamantul, ca persoană fizică, nu avea calitatea procesuală necesară solicitării anulării contractului pentru simulaţie.
Nici motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.
În analiza acestui motiv de casare, se impune a se arăta că, potrivit art. 431 C. proc. civ., "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".
Autoritatea de lucru judecat cunoaşte, aşadar, două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea ca dezlegarea dată să mai fie contrazisă. În acest din urmă caz, chestiunile deja rezolvate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice identice ori similare. Atunci când este chemat să se pronunţe asupra unei chestiuni de drept, judecătorul nu poate să nu ţină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat, căci lucrul judecat îşi extinde efectele asupra lucrului de judecat.
Analiza deciziei atacate relevă faptul că instanţa de apel, a reţinut, în ce priveşte natura simulată a contractului de vânzare-cumpărare, că prin hotărâri judecătoreşti anterioare s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că cele două acte încheiate de părţi sunt distincte, au fost încheiate în deplină cunoştinţă de cauză şi îşi produc efectele proprii. Prin urmare, instanţa de apel a reţinut puterea de lucru judecat a aspectelor dezlegate anterior de instanţele învestite cu acţiuni prin care s-a urmărit anularea aceluiaşi contract.
În ceea ce priveşte puterea de lucru judecat a deciziei nr. 964, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, invocată de recurentul-reclamant, Înalta Curte reţine că, în această cauză, instanţa a fost învestită cu cererea de revizuire a încheierii de şedinţă din data de 13 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2009, formulată de revizuentul A., în calitate de reprezentant special al asociaţilor debitoarei S.C. G. S.R.L. Bacău, în contradictoriu cu intimaţii H., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. G. S.R.L. Bacău, I., Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, Primăria Municipiului Bacău şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, având ca obiect procedura insolvenţei (dosar Tribunalul Bacău nr. x/2009). Prin încheierea din 13 ianuarie 2010, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. G. S.R.L.
Reiese, aşadar, că decizia nr. 964, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii.
În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 30 din 19 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 30 din 19 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2023.