Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2023
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. şi D., a solicitat:
- constatarea caracterului simulat, prin interpunere de persoane, în ceea ce priveşte controlul deţinut asupra E. S.R.L. de către asociatul D., în nume propriu şi pe seama familiei Tărâţă (iniţial pe seama d-lui. B., iar ulterior decesului acestuia, pe seama lui B., A. şi a C.) în legătură cu exploatarea terenurilor din Insula Mare a Brăilei şi, în consecinţă, vânzarea părţilor sociale ale E. S.R.L. de către asociatul D., în nume propriu şi pe seama proprietarilor grupului F. - B., A. şi C., ca urmare a încheierii contractului de vânzare a părţilor sociale deţinute de D. în cadrul E. S.R.L. către G., încheiat în anul 2018;
- constatarea calităţii, iniţial a asociatului F. S.R.L. - dl. B. - şi, ulterior decesului acestuia, a lui B., A. şi a C., de beneficiari reali ai afacerii derulate de E. S.R.L. şi de vânzători ai părţilor sociale ale E. S.R.L., în baza înţelegerii secrete dintre asociatul F. S.R.L., dl. B., şi asociatul E. S.R.L., D.;
- constatarea calităţii asociatului E. S.R.L, D., de interpus, mandatar fără reprezentare, iniţial al asociatului F. S.R.L. B., iar ulterior decesului acestuia, al lui B., A. şi al C. în ceea ce priveşte controlul deţinut asupra E. S.R.L. în legătură cu exploatarea terenurilor din Insula Mare a Brăilei, respectiv încheierea contractului de vânzare a părţilor sociale deţinute de D. în cadrul E. S.R.L. către G. (convenţia de prete-nom).
De asemenea, reclamantul a solicitat constatarea caracterului simulat al contractului de împrumut încheiat între B. şi A. pentru suma de 50.000.000 EUR, în sensul că suma ce a format obiectul acestuia reprezintă o parte din preţul părţilor sociale ale E. S.R.L. vândute către G., conform actului secret încheiat între părţi şi a inexistenţei contractului de împrumut încheiat între B. şi A. pentru suma de 50.000.000 EUR, act public, aparent, încheiat în scopul disimulării operaţiunilor reale realizate de părţi şi, în consecinţă, a inexistenţei obligaţiei de plată a sumei de 50.000.000 EUR către B. derivată din inexistenţa contractului de împrumut aparent.
În drept, au fost invocate prevederile art. 34 C. proc. civ.
La data de 23.11.2021, reclamantul A. a depus note scrise, prin care a formulat precizări privind obiectul acţiunii, în sensul că în temeiul art. 35 C. proc. civ., solicită următoarele:
- constatarea calităţii lui D., de interpus, mandatar fără reprezentare, al lui B., A. şi al C. în ceea ce priveşte controlul deţinut asupra E. S.R.L. în legătură cu exploatarea terenurilor din Insula Mare a Brăilei, respectiv încheierea contractului de vânzare a părţilor sociale deţinute de D. în cadrul E. S.R.L. către G. (convenţia de prete-nom);
- constatarea caracterului simulat al contractului de împrumut încheiat între B. şi A. pentru suma de 50.000.000 EUR; constatarea inexistenţei contractului de împrumut încheiat între B. şi A. pentru suma de 50.000.000 EUR, act public, aparent, încheiat în scopul disimulării operaţiunilor reale realizate de părţi şi, în consecinţă, a inexistenţei obligaţiei de plată a sumei de 50.000.000 EUR către B. derivată din inexistenţa contractului de împrumut aparent.
Prin sentinţa civilă nr. 2 din 05.01.2022, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere precizat, având ca obiect constatarea calităţii de interpus, mandatar fără reprezentare, a lui D. pentru B., A. şi C. în ceea ce priveşte controlul deţinut asupra E. S.R.L. în legătură cu exploatarea terenurilor din Insula Mare a Brăilei, respectiv încheierea contractului de vânzare a părţilor sociale deţinute de D. în cadrul E. S.R.L. către G., invocată din oficiu.
S-a respins excepţia inadmisibilităţii privind al doilea capăt de cerere având ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului de împrumut încheiat între B. şi A. pentru suma de 50.000.000 Euro, invocată de pârâtul B., ca neîntemeiată şi s-a dispus disjungerea celui al doilea capăt de cerere şi formarea unui nou dosar.
2. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel principal reclamantul A. şi incident pârâtul B..
Prin decizia nr. 152/2023 din 17 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. ca nefondat şi s-a anulat ca insuficient timbrat apelul incident declarat de pârâtul B..
3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A. în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În susţinerea recursului reclamantul a prezentat situaţia de fapt şi relaţiile contractuale dintre părţi privind activitatea de exploatare a Insulei Mari a Brăilei prin intermediul societăţii E. S.R.L.
În continuare, a arătat că primul capăt din acţiunea introductivă este admisibil, întrucât, în acord cu prevederile art. 35 C. proc. civ., se solicită efectiv constatarea existenţei unui drept. În acest sens, precizează că acţiunea în simulaţie este o acţiune în constatare, iar mandatul fără reprezentare este o varietate a simulaţiei prin interpunere de persoane.
Aşadar, în cauză, prin convenţia de prete-nom se urmăreşte constatarea existenţei unei simulaţii prin interpunere de persoane, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 35 C. proc. civ. în absenţa oricărui mijloc de realizare a dreptului.
Constatarea calităţii de interpus, mandatar fără reprezentare, a lui D. pentru B., A. şi C. privind controlul deţinut asupra E. S.R.L. în legătură cu exploatarea terenurilor din Insula Mare a Brăilei, respectiv încheierea contractului de vânzare a părţilor sociale deţinute de D. în cadrul E. S.R.L. către G., implică analiza unui ansamblu de drepturi şi obligaţii derivate din contractul de mandat, iar nu a unei situaţii de fapt.
În aprecierea recurentului, faptul că se solicită constatarea calităţii familiei Tărâţă de beneficiar real al afacerii derulate de E. S.R.L. în Insula Mare a Brăilei, iar nu de asociat al societăţii E. S.R.L., nu poate determina inadmisibilitatea capătului de cerere, întrucât calitatea de mandant şi beneficiar real al afacerii nu reprezintă o situaţie de fapt.
Potrivit recurentului, prin raportare la dispoziţiile de drept procedural invocate, sunt incidente normele de drept material prevăzute la art. 1289-1294 C. civ., privind simulaţia, şi cele de la art. 2039 şi urm. C. civ., referitoare la mandatul fără reprezentare.
O acţiune în simulare grefată pe un mandat fără reprezentare nu poate fi considerată inadmisibilă pentru faptul că, urmare a particularităţilor acestei tehnici simulatorii, nu se solicită constatarea existenţei unui drept punctual, ci a calităţii persoanelor de titulari a unor drepturi şi obligaţii.
În aprecierea recurentului, constatarea calităţii de interpus, mandatar fără reprezentare, a lui D. pentru B., A. şi C. privind controlul deţinut asupra E. S.R.L. nu înseamnă constatarea calităţii de asociat în legislaţia specifică materiei societăţilor.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 mai 2023, intimatul-pârât D. a invocat nulitatea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia.
Totodată, prin întâmpinarea înregistrată la 12 iunie 2023 intimata-pârâtă C. a solicitat admiterea recursului.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 iunie 2023, intimatul-pârât B. a invocat insuficienta timbrare a acţiunii, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia.
Cauza a fost înregistrată la 24 februarie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar prin rezoluţia din 5 iulie 2023 s-a fixat termen de judecată la 5 octombrie 2023.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii D. şi B., urmând a anula recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.
Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel.
Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat formal pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care recurentul a reiterat prin cererea de recurs motivele din apel, fără însă a critica argumentele pentru care instanţa de prim control judiciar a respins calea de atac a apelului.
Prin motivele de casare recurentul reia situaţia de fapt prin prezentarea relaţiilor contractuale dintre părţi, precum şi argumentele prezentate instanţelor de fond privind modalitatea de formulare a petitului acţiunii, în sensul că acesta este admisibil, întrucât se solicită efectiv constatarea existenţei unui drept potrivit art. 35 C. proc. civ.
Potrivit susţinerilor recurentului, constatarea calităţii familiei Tărâţă de beneficiar real al afacerii derulate de E. S.R.L. în Insula Mare a Brăilei, iar nu de asociat al societăţii E. S.R.L., nu poate determina inadmisibilitatea capătului de cerere, întrucât calitatea de mandant şi beneficiar real al afacerii nu reprezintă o situaţie de fapt.
Verificând decizia recurată se constată că aceste critici au fost analizate de instanţa de apel, care a reţinut că solicitarea reclamantului de a se constata faptul că defunctului B. i-a aparţinut în totalitate controlul asupra societăţii E. S.R.L. şi că D. a avut doar calitatea de interpus este inadmisibilă, potrivit art. 35 C. proc. civ., în lipsa solicitării constatării calităţii de asociat a defunctului B. în societatea E. S.R.L, respectiv a dreptului subiectiv al acestuia asupra părţilor sociale înstrăinate.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că reclamantul a solicitat constatarea unei situaţii de fapt, întrucât din perspectiva scopului cererii, acesta nu-şi propune să îl realizeze, ci doar să îl constate. În acest sens, s-a argumentat că reclamantul a solicitat constatarea calităţii de mandatar a pârâtului D., însă nu şi calitatea de mandant a defunctului B., respectiv de proprietar al părţilor sociale deţinute de D. în societatea E. S.R.L. şi de beneficiar a preţului de înstrăinare a acestora.
Aşadar, reiterarea prin recurs a argumentelor şi criticilor valorificate la instanţele de fond privind modalitatea de formulare a petitului acţiunii în sensul că acesta este admisibil, care au primit o soluţionare atât din partea primei instanţe, cât şi a instanţei de apel, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, de strictă interpretare.
Toate aceste critici au fost invocate şi în faţa instanţei de apel, care le-a analizat, iar mai apoi, motivat, le-a înlăturat. Prin reluarea lor în cuprinsul cererii de recurs, reclamantul-recurent urmăreşte, de fapt, reanalizarea lor, deşi acestor critici nu le-au fost ataşate motive concrete de nelegalitate, care să releve greşita interpretare şi/sau aplicare a normelor de drept substanţial de către prima instanţă de control judiciar.
Simpla evocare a situaţiei de fapt prin prezentarea relaţiilor contractuale dintre părţi şi reiterarea motivelor de la instanţele de fond, care au primit o soluţionare, în lipsa unei argumentaţii în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanţei de recurs.
Mai mult, recurentul nu a indicat în cuprinsul memoriului de recurs nicio normă de drept material interpretată sau aplicată greşit de instanţa de apel pentru ca instanţa de recurs să poată verifica legalitatea hotărârii atacate.
În consecinţă, deoarece în motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.
În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
În egală măsură, se reţine că sunt întemeiate şi apărările formulate de intimaţii D. şi B., prin întâmpinări, privind nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât se constată că recurentul nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., şi nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.
În consecinţă, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 152/2023 din 17 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 152/2023 din 17 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2023.