Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la 7 iulie 2005 reclamantul Ș.B. a chemat în judecată pe pârâta SC P.P. SRL pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să nu mai folosească în activitatea comercială pe publicații, reviste, documente denumirea D.T. și nici o altă denumire asemănătoare cu marca înregistrată de reclamant T.T.M.; să nu mai facă publicitate prin mijloacele media, inclusiv pe internet pentru publicațiile și revistele ce poartă denumirea D.T. sau o altă denumire asemănătoare cu marca înregistrată de reclamant; obligarea pârâtei să retragă imediat de pe piață toate publicațiile, revistele, documentele, reclamele publicitare făcute pe orice cale și care conțin denumirea D.T. sau o altă denumire asemănătoare cu marca înregistrată de reclamant; obligarea pârâtei să sisteze imediat vânzarea revistelor, în special cele auto, care poartă denumirea D.T. sau o altă denumire asemănătoare cu marca înregistrată de reclamant.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantul deține marca înregistrată T.T.M. Din cauză că pârâta publică și comercializează o revistă cu titlul D.T. care este identic cu o parte a mărcii înregistrate de reclamant și este folosită tot pentru publicații, există în rândul consumatorilor un risc de confuzie și un risc de asociere cu marca reclamantului.
Folosirea de către pârâtă a unui titlu de publicație identic cu o parte din marca înregistrată de reclamant îi produce acestuia un prejudiciu major constând în degenerarea mărcii precum și pierderi materiale rezultate din captarea clientelei prin manopere dolosive, prin inducerea în eroare a consumatorilor și a publicului printr-un risc de asociere și un risc de confuzie între acestea.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu motivarea că acesta este cedent al mărcii înregistrate T.T.M. Întrucât reclamantul este fost titular al mărcii în persoana sa nu sunt întrunite concomitent calitatea de titular al dreptului pretins încălcat și aceea de titular al acțiunii.
La termenul din 13 octombrie 2005 reclamantul a depus o precizare la acțiune prin care a arătat că la data sesizării instanței avea calitatea de titular al mărcii T.T.M. A cesionat marca către SC M.S.O. SRL însă de la data semnării contractului de cesiune și până la data rămânerii definitive a deciziei O.S.I.M. prin care s-a admis cererea de înscriere a publicării ei în BOPI, efectele juridice ale transmisiunii făcute se produc numai între părți. Cesiunea mărcii a devenit opozabilă erga omnes numai din 31 iulie 2005 când a fost publicată cesiunea.
La 3 noiembrie 2005 SC M.S.O. SRL a depus cerere de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantului, cu același obiect formulat prin cererea introductivă de instanță. S-a arătat că intervenienta este cesionara mărcii T.T.M., astfel încât justifică un interes pentru a interveni în cauză.
La aceeași dată SC M.S.A. SRL a depus cerere de intervenție în interesul reclamantului și în interesul intervenientei SC M.S.O. SRL. Interesul de a interveni în proces a fost justificat de faptul că SC M.S.A. SRL are calitatea de licențiat al mărcii.
Prin sentința civilă nr. 1454 din 8 decembrie 2005 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea întrucât în prezent reclamantul nu mai justifică o calitate procesuală activă. Au fost respinse ca inadmisibile cererile de intervenție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în interpretarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, în categoria terților intră și autorii unor acte de contrafacere deoarece norma nu distinge. Efectul opozabilității față de terți nu va putea fi realizat sau înlocuit prin nici un alt mijloc decât formalitatea înscrierii. În acest sens, este indiferent dacă terțul a cunoscut sau nu cesiunea prin alte mijloace ori dorește să se prevaleze de efectele contractului de cesiune.
Cedentul are calitate procesuală pentru introducerea unei acțiuni de reprimare a actelor de contrafacere săvârșite de terți între momentul încheierii contractului de cesiune și momentul înscrierii cesiunii la O.S.I.M. Această concluzie se impune deoarece, între părți contractul de cesiune valabil încheiat produce efecte translative de drepturi fără îndeplinirea nici unei alte formalități, față de terți acest efect este inopozabil, indiferent dacă ei înțeleg ori au interesul să se prevaleze ori nu de lipsa înscrierii.
Pentru acte sau fapte de contrafacere sau concurență neloială exercitate de terți după înscrierea cesiunii la O.S.I.M., calitate procesuală de a introduce o acțiune în reprimarea acestora are cesionarul.
Cât privește momentul de la care își produce efectele hotărârea judecătorească în cazul în care s-ar admite acțiunea, tribunalul a constatat că, prin finalitatea sa, acțiunea vizează doar acte și fapte ulterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii. Dacă s-ar admite acțiunea, instanța ar obliga pârâta să nu mai folosească în activitatea sa comercială denumirea D.T., să retragă de pe piață reviste, publicații, să nu mai facă publicitate, să sisteze vânzarea revistelor. Astfel de măsuri ce ar fi dispuse de instanță se referă la acte sau fapte ulterioare momentului da la care hotărârea devine definitivă. În condițiile în care prezentul proces nu s-a finalizat până la data înscrierii cesiunii la O.S.I.M. rezultă că actele sau faptele ce ar putea fi interzise pârâtei prin admiterea primelor 5 capete de cerere sunt ulterioare înscrierii cesiunii la O.S.I.M. Pentru astfel de acte sau fapte calitate procesuală are cesionarul.
Cedentul are legitimitate procesuală activă pentru introducerea unei acțiuni în reprimarea actelor de contrafacere săvârșite de terți între momentul cesiunii și data înscrierii cesiunii, dar acest drept este afectat de un termen extinctiv, data înscrierii cesiunii. Dacă, din diferite motive, hotărârea judecătorească nu se pronunță anterior înscrierii cesiunii, dreptul la acțiune al cedentului se stinge, își pierde actualitatea. Ulterior înscrierii cesiunii acest drept se naște în patrimoniul cesionarului.
La data introducerii acțiunii reclamantul avea calitate procesuală activă. După înscrierea cesiunii în Registrul Național al Mărcilor dreptul reclamantului de a mai solicita reprimarea actelor de contrafacere săvârșite între data cesiunii și data înscrierii cesiunii la O.S.I.M. a încetat. Înscrierea cesiunii la O.S.I.M. a avut loc înainte de finalizarea prezentului proces printr-o hotărâre executorie, respectiv la 31 iulie 2005, și începând cu această dată reclamantul nu mai justifică o calitate procesuală activă.
În cauză nu se poate vorbi despre o transmitere a dreptului la acțiune în patrimoniul cesionarului deoarece dreptul cedentului vizează posibilitatea acestuia de a cere terților să înceteze actele sau faptele săvârșite până la momentul înscrierii cesiunii. În schimb, dreptul cesionarului vizează posibilitatea acestuia de a cere terților să înceteze actele sau faptele săvârșite după momentul înscrierii cesiunii. Dreptul procesual al cedentului și cesionarului au în acest caz special un obiect diferit și de aceea nu se poate vorbi despre o transmitere a acestuia.
Cât privește cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantului formulată de SC M.S.O. SRL tribunalul a reținut că, în realitate, cererea de intervenție în interes propriu are natura unei cereri prin care cesionara SC M.S.O. invocă dobândirea calității procesuale active prin transmisiune de la reclamant. Nu este vorba despre o cerere de intervenție în sensul art. 49 C. proc. civ. și fiind făcută după data înscrierii cesiunii la O.S.I.M., respectiv data la care calitatea procesuală a reclamantului a încetat, cererea de intervenție este inadmisibilă.
Cererea de intervenție în interesul reclamantului este inadmisibilă întrucât reclamantul nu are calitate procesuală activă.
Cererea de intervenție în interesul reclamantului și în interesul SC M.S.O. SRL formulată de SC M.S.A. SRL este inadmisibilă atât timp cât ambele părți în favoarea cărora s-a formulat această cerere nu au calitate procesuală activă în cauză.
Apelurile declarate de reclamant și interveniente au fost admise prin decizia civilă nr. 163 A din 8 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Sentința a fost desființată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că cele patru condiții de exercițiu ale acțiunii trebuie să fie îndeplinite la momentul la care este sesizată instanța.
Reclamantul avea calitate procesuală la momentul sesizării instanței fiind, în raporturile cu terții, printre care se numără și pârâta, titular al drepturilor de aplicare și exploatare a mărcii înregistrate T.T.M.. Până la data la care cesiunea acestei mărci către intervenienta SC M.S.O. SRL a fost publicată în BOPI, 31 iulie 2005, și a devenit astfel opozabilă erga omnes, reclamantul cedent era singurul îndreptățit să întreprindă demersurile considerate necesare în raporturile cu terții spre a asigura o liniștită exploatare a mărcii.
Prima instanță, care a reținut în mod corect acest aspect, a greșit în mod esențial în raționamentul potrivit căruia odată cu publicarea contractului de cesiune în BOPI, ce îi conferă opozabilitate erga omnes, s-ar fi stins calitatea procesuală a reclamantului cedent.
Calitatea procesuală activă este strâns legată de dreptul subiectiv dedus judecății, iar împrejurarea că în cursul procesului s-au stins efectele contractului de cesiune de marcă față de pârâta chemată în judecată nu putea conduce la o altă soluție decât aceea de continuare a procesului cu cesionarul, devenit titular al dreptului subiectiv litigios.
În cadrul procesual stabilit prin acțiunea promovată de cedent, cesionarul nu este altceva decât succesor în drepturi al acestuia, operând astfel o transmisiune a calității procesuale active ca și consecință a convenției încheiate cu privire la dreptul a cărui încălcare s-a invocat în speță.
Concluzia instanței potrivit căreia cesionarul devenit titularul mărcii înregistrate T.T.M. ar trebui să promoveze o acțiune separată, pentru că în patrimoniul acesteia ar fi luat naștere un drept nou, este lipsită de suport legal câtă vreme acesta, dobândind prin transmisiune convențională dreptul subiectiv conferit de calitatea de titular al mărcii, a dobândit în același mod și dreptul procesual, accesoriu al celui material, de a continua ori nu demersul inițiat de autorul său.
Cererea de intervenție în interes propriu a cesionarului constituie tocmai o cerere nouă, cu o existență independentă de cererea principală, astfel încât, în condițiile în care petitul celor două cereri este similar, instanța de fond a analizat în mod greșit admisibilitatea intervenției din perspectiva calificării pe care a dat-o cererii intitulate „precizare de acțiune”, transformând-o astfel într-o intervenție accesorie.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către pârâta SC P.P. SRL care, după o prezentare a situației de fapt și de drept din etapele procesuale anterioare, a formulat următoarele critici:
Hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de pricină, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, instanța a reținut că în urma analizei actelor și lucrărilor dosarului rezultă că apelurile sunt nefondate pentru ca în finalul considerentelor să ajungă la altă concluzie.
Contradictorii și străine de pricină sunt și considerentele în care se afirmă că instanța de fond ar fi analizat greșit admisibilitatea intervenției din perspectiva calificării pe care a dat-o cererii intitulate „precizare de acțiune”, transformând-o astfel într-o intervenție accesorie și că aceasta ar fi trebuit să fie examinată prin prisma dispozițiilor art. 84 C. proc. civ. Or, prima instanță a respins ca inadmisibilă și cererea de intervenție principală astfel că, în contradicție cu realitatea și străin de pricină se afirmă de către instanța apelului că cererea precizatoare sau cererea de intervenție principală ar fi fost calificată drept cerere de intervenție accesorie.
Instanța apelului a dat ceea ce nu s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Atât reclamantul cât și intervenientul principal, deși interesele lor nu pot fi decât potrivnice, cât și intervenienții accesorii au criticat hotărârea primei instanțe pe motiv de nelegalitate și au cerut instanței de apel să recunoască reclamantului calitatea procesuală activă, în pofida faptului că prin chiar cererea introductivă el a afirmat că are calitatea de titular cedent al mărcii T.T.M. Au cerut de asemenea instanței de apel să stabilească faptul că intervenția principală este admisibilă în principiu, în pofida faptului că prin această cerere se recunoaște calitatea procesuală a reclamantului și că același drept exclusiv asupra unei mărci nu poate aparține și nu poate fi revendicat și de către o altă persoană, pe calea intervenției principale. Instanța apelului nu a răspuns, în realitate, la niciuna dintre aceste probleme, nu a dat dezlegare acestor probleme de drept pentru că ar fi trebuit să se regăsească în minută și dispozitiv. În schimb, în contradicție cu ceea ce s-a cerut, s-a dispus ca asupra intervențiilor accesorii să se pronunțe prima instanță.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Reclamantul însuși prin cererea introductivă a afirmat că are calitatea de titular cedent al mărcii T.T.M., astfel încât el nu mai avea calitate procesuală activă nici la data introducerii acțiunii. Afirmația făcută în cererea introductivă potrivit căreia reclamantul și-a cedat drepturile asupra mărcii T.T.M. constituie o mărturisire făcută în cursul judecății, în conformitate cu art. 1204 C. civ. și trebuie luată în întregime împotriva lui, neputând fi revocată de către acesta decât pentru eroare de fapt în conformitate cu art. 1206 alin. (2) C. civ.
Calitatea de titular al dreptului și aceea de titular al acțiunii trebuie să fie întrunită în persoana reclamantului în tot cursul procesului, excepția lipsei calității procesuale active putând fi invocată în orice etapă a procesului.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate înaintea instanțelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 7 iulie 2005 reclamantul Ș.B. a învestit instanța cu o acțiune în contrafacere împotriva pârâtei SC P.P. SRL.
În petitul acțiunii s-a arătat că reclamantul este „titular cedent” al mărcii T.T.M.
Acest aspect rezultă și din contractul de cesiune a mărcii T.T.M., încheiat între reclamant și SC M.S.O. SRL, autentificat sub nr. 1713 din 24 mai 2005. Contractul a fost încheiat în scris și semnat, așa cum impune art. 40 alin. (2) din Legea nr. 84/1998.
În aceste condiții, în raporturile dintre cedentul Ș.B. și cesionara SC M.S.O. SRL, cesiunea a produs efecte de la data încheierii contractului, art. 41 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 84/1998 prevăzând că începând cu data înscrierii acesteia în Registrul Național al Mărcilor cesiunea devine opozabilă terților.
Faptul că pârâta este terț față de contractul de cesiune, și că înscrierea cesiunii a avut loc la 31 iulie 2005, după sesizarea instanței dar înainte chiar de primul termen de judecată, nu înseamnă că cedentul putea avea legitimare procesuală activă pe care să o transmită apoi cesionarei.
Reclamant, este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, cerință care trebuie să fie îndeplinită nu doar la înregistrarea cererii de chemare în judecată ci și pe parcursul procesului. Calitatea procesuală activă poate fi transmisă cu condiția ca, la momentul la care se pune problema transmisiunii, în patrimoniul părții inițiale să mai existe dreptul.
Instanța de apel a considerat că între reclamant și SC M.S.O. SRL a operat o transmitere a calității procesuale active ca o consecință a convenției intervenite între ele. Aprecierea instanței de apel este nelegală întrucât, la 13 octombrie 2005, cât reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând introducerea în cauză în calitate de reclamant a societății cesionare, deci ca efect al transmiterii calității sale procesuale, acesta nu mai era titular al mărcii și deci nu mai avea un drept pe care să-l transmită.
Formularea cererii de intervenție, atât în interes propriu cât și în interesul reclamantului, nu a fost de natură să acopere această deficiență.
Astfel, prin definiție, față de dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., intervenientul principal tinde să câștige pentru sine obiectul procesului și, drept consecință, să fie respinsă cererea de chemare în judecată. Reclamantul și intervenientul principal se află pe poziții procesuale de contrarietate, nefiind posibilă admiterea în întregime atât a cererii de chemare în judecată cât și a cererii de intervenție principală. În speță, instanța de apel nu a lămurit cum ar fi fost posibilă transmiterea calității procesuale de la cedentul mărcii la cesionarul care a solicitat „să admiteți acțiunea formulată în interesul nostru propriu”, atunci când acesta din urmă, în temeiul principiului disponibilității, a ales să participe la judecată de pe o poziție procesuală care are drept scop tocmai obținerea respingerii susținerilor și pretențiilor reclamantului. Ca atare, critica adusă primei instanțe care nu a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 84 C. proc. civ. atunci când a considerat că precizarea de acțiune nu putea duce la schimbarea cadrului procesual, este nelegală și a determinat pronunțarea unei hotărâri în consecință.
Nici prin formularea unei cereri de intervenție accesorie, în interesul reclamantului, nu se putea realiza efectul transmiterii de calitate procesuală.
Conform art. 49 alin. (3) C. proc. civ., intervenția este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia. Având această natură juridică, intervenția accesorie conferă terțului numai posibilitatea de a săvârși acte de procedură care nu sunt potrivnice interesului părții în folosul căreia a intervenit. Ca atare, terțul intervenient nu poate să săvârșească acte de procedură care să producă efecte juridice diferite de cele ale actelor de procedură ale părții inițiale. Or, de vreme ce reclamantul nu putea să-și transmită calitatea procesuală pentru că în patrimoniul său nu mai exista dreptul de transmis, nici intervenientul nu putea să asigure, prin prezența sa, preluarea unui drept care era deja în patrimoniul său. Dar, pentru valorificarea acelui drept nu era suficientă o cerere care să aibă natura juridică a intervenției accesorii.
Conferind cererii de intervenție principală valoarea unui act de procedură de natură să asigure transmiterea calității procesuale de la reclamant la intervenient, și impunând instanței de trimitere să analizeze problema admisibilității în principiu a cererilor de intervenție accesorie în favoarea reclamantului „după stabilirea cadrului procesual în raport de actele juridice ulterioare datei promovării acțiunii ce au fost invocate de părți (contractul de cesiune și contractul de licență)” deși ea însăși a stabilit faptul că ar fi avut loc o transmitere legală a calității procesuale active, astfel încât acesta ar fi fost cadrul procesual în care trebuia să se desfășoare judecata, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală decurgând din interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale analizate.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a considerat că se impune, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., admiterea recursului pentru motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 296 C. proc. civ. au fost respinse ca nefondate apelurile exercitate de reclamant și societățile interveniente împotriva sentinței civile nr. 1454 din 8 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, cu consecința rămânerii irevocabile a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC P.P. SRL împotriva deciziei civile nr. 163 A din 8 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală și în consecință:
Modifică decizia în sensul că respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantul Ș.B. și intervenientele SC M.S.A. SRL și SC M.S.O. SRL împotriva sentinței civile nr. 1454 din 8 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2007.