Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova prin hotărârea nr. 17 din 17 noiembrie 2005 a admis în parte cererea de arbitrare formulată de SC P.L. SA Ploiești obligând pârâta SC B. SA Buzău la plata sumei de 5.702,65 Euro reprezentând penalități pentru întârzierea în livrare a mărfurilor aferente contractelor nr. 111; 289; 309 și 377/2003.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională a pârâtei.
În motivarea soluției instanța arbitrală a reținut că părțile au încheiat un număr de patru contracte comerciale având ca obiect vânzarea de diferite utilaje, pentru care nu s-au respectat termenele stipulate de comun acord.
Întrucât, conform probelor administrate inclusiv expertiză contabilă, livrarea cu întârziere este sancționată, potrivit clauzei penale, suma acestora a fost estimată la 5,702,65 Euro echivalentul în lei fiind de 20.769.513 Ron.
Cererea reconvențională privind plata penalităților de întârziere în plata mărfurilor livrate, a fost respinsă motivat de faptul că în contractul nr. 111/2030/2003 nu a fost stipulată o clauză penală cu privire la sancționarea neachitării prețului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat acțiune în anulare, atât reclamanta cât și pârâta.
Reclamanta critică hotărârea arbitrală invocând dispozițiile art. 364 lit. g) și i) C. proc. civ., susținând că instanța arbitrală nu și-a motivat hotărârea respectiv avea obligația să examineze cele două variante prezentate de expert și în funcție de celelalte probatorii să stabilească care contract este valabil și care este suma, real datorată.
Pârâta, în susținerea acțiunii în anulare face referire la art. 364 lit. f) și h) C. proc. civ., susținând că în ceea ce privește clauzele contractului nr. 111/2030/2003, acesta s-a încheiat la data de 22 septembrie 2003, cuantumul penalităților fiind mai reduse decât a stabilit expertiza efectuată.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 85 din 7 aprilie 2006, a respins, ca nefondate, acțiunile în anulare promovate.
În motivarea soluției, instanța a reținut că potrivit art. 361 C. proc. civ., printre altele hotărârea arbitrală redactată în scris trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept ale hotărârii, cerință a legii îndeplinită în cauză.
De asemenea, a apreciat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 364 lit. f) și h) întrucât în speță instanța arbitrală nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau s-a dat mai mult decât s-a cerut, iar dispozitivul nu cuprinde dispoziții ce nu pot fi aduse la îndeplinire.
Referitor la acțiunea în anulare a pârâtei instanța a considerat că hotărârea arbitrală nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori alte dispoziții imperative ale legii.
Cu petiția înregistrată la data de 13 iulie 2006 SC P.L. SA Ploiești a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Astfel, se susține că nu s-a analizat motivul de anulare invocat respectiv 364 lit. g), în motivare instanța de apel făcând o confuzie cu motivul invocat de pârâtă respectiv 364 lit. f) și h).
Referitor la cel de-al doilea motiv de desființare a hotărârii arbitrale respectiv art. 364 lit. i) recurenta arată că cerința motivării și în drept a hotărârii arbitrale nu este îndeplinită, fiind deficitară, fără a se face o analiză a probelor administrate și fără a se indica vreun argument în sprijinul soluției de admitere în parte a acțiunii deși între părți au existat multiple și importante puncte de controversă ce trebuiau elucidate cum ar fi data semnării contractului, posibilitatea extinderii termenelor contractuale de livrare.
Recursul este nefondat.
Nu se poate reține critica potrivit căreia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprind motive străine sau contradictorii, având în vedere că atât lit. g) cât și lit. h) se referă la dispozitivul hotărârii respectiv hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitrii și respectiv hotărârea arbitrală cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire.
Nu se poate reține că s-a făcut o confuzie între temeiurile de drept invocate întrucât în ansamblu instanța de apel a răspuns la toate criticile formulate, făcând referire la toate aspectele semnalate.
De asemenea, recurenta nu a fost în măsură să justifice ce normă legală a fost încălcată instanța de apel apreciind justificat că nu s-a demonstrat nerespectarea ordinii juridice și bunele moravuri.
În realitate recurenta solicită o rejudecare a cauzei prin reanalizarea probelor administrate deși art. 364 C. proc. civ., stabilește expres și limitativ motivele pentru care o hotărâre arbitrală poate fi desființată.
Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.L. SA Ploiești împotriva sentinței nr. 85 din 7 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2007.