ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -
DECIZIA Nr. 44 din 13 octombrie 2008 Dosar nr. 29/2008
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 423 din 22/06/2009
Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind admisibilitatea plângerii formulate, în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată, dacă aceasta solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin rezoluție sau ordonanță ori prin dispoziția cuprinsă în rechizitoriu.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 81 de judecători din totalul de 115 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Iuliana Nedelcu, procuror șef al Secției Judiciare.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, în cazul în care se solicită de către persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin rezoluția sau ordonanța ori dispoziția cuprinsă în rechizitoriu, în cazul în care plângerea este întemeiată, soluția care trebuie pronunțată nu poate fi decât cea prevăzută de art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală.
În practica instanțelor judecătorești nu există un punct de vedere unitar în legătură cu admisibilitatea plângerii formulate, în condițiile art. 2781 din Codul de procedură penală, de către persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată, în cazul când se solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin rezoluție sau ordonanță ori prin dispoziția cuprinsă în rechizitoriu, potrivit art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală.
Astfel, unele instanțe au admis prin încheiere asemenea plângeri și, considerând suficiente probele existente în dosar, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală au desființat rezoluția sau ordonanța atacată ori dispoziția din rechizitoriu și au reținut cauza spre judecare, pronunțând soluții de achitare a inculpaților.
Alte instanțe, dimpotrivă, făcând aplicarea art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, au admis plângerea prin care se solicită schimbarea temeiului de drept al soluției de către persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată, au desființat rezoluția ori dispoziția cuprinsă în rechizitoriu și au schimbat temeiul de drept al soluției de netrimitere în judecată.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.
Din prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală rezultă, în mod expres, că obiectul plângerii formulate în condițiile acestui text de lege îl constituie rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, precum și dispoziția de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.
În ceea ce privește titularul plângerii formulate în condițiile reglementate de art. 2781 din Codul de procedură penală, din dispozițiile acestui text de lege reiese că atât persoana vătămată nemijlocit printr-o faptă de natură penală, cât și orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate pot dobândi calitate procesuală activă, în cadrul ultimei categorii, alături de persoana învinuitului sau inculpatului, intrând și persoana față de care s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale (făptuitorul).
Așa fiind, din moment ce dispozițiile art. 2781 din Codul de procedură penală nu conțin vreo limitare a persoanelor având interese legitime vătămate sau cu privire la aspectele ce pot constitui obiectul vătămării, se impune să se considere admisibilă plângerea prin care se solicită de către persoana care are calitatea de făptuitor, învinuit sau inculpat schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse de procuror.
O asemenea concluzie este în deplină concordanță cu prevederile art. 21 din Constituția României și cu interpretarea dată art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care este garantat accesul liber la justiție, în sensul că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în condițiile garantării dreptului la un proces echitabil.
De altfel, este de observat că plângerea formulată în condițiile art. 2781 din Codul de procedură penală constituie un drept procesual al părții de a sesiza instanța numai pentru realizarea controlului judecătoresc asupra soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată date de procuror. Plângerea nu poate constitui mod de sesizare a instanței cu judecarea propriu-zisă a fondului cauzei penale în primă instanță.
Sub acest aspect, natura juridică a plângerii formulate în condițiile reglementate de art. 2781 din Codul de procedură penală este aceea a unei căi de atac, iar soluțiile prin care această procedură specifică poate fi finalizată, astfel cum sunt prevăzute distinct în cuprinsul alin. 8 al aceluiași text de lege, nu pot fi decât de respingere sau de admitere a plângerii.
De aceea, în condițiile în care pronunțarea unei soluții de respingere a plângerii formulate în condițiile art. 2781 din Codul de procedură penală este condiționată de stabilirea caracterului tardiv sau inadmisibil ori nefondat al acesteia, soluția de admitere a unei astfel de plângeri nu ar putea fi dispusă decât în cazul stabilirii existenței sau inexistenței caracterului incomplet al urmăririi penale sau al aprecierii eronate a probelor de către organul de urmărire penală.
Or, potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) și c) din Codul de procedură penală, atunci când judecătorul constată că plângerea împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată este întemeiată, o admite, desființează rezoluția sau ordonanța atacată, procedând, după caz, astfel:
În cazul prevăzut la lit. b), trimite cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale sau redeschiderii urmăririi penale, în ipoteza unei urmăriri penale inexistente sau incomplete.
Spre deosebire de această situație, în cazul prevăzut la lit. c) a aceluiași articol, dacă se constată că probele existente la dosar sunt suficiente, judecătorul va reține cauza spre judecare.
Prin urmare, în acest ultim caz faza urmăririi penale este realizată complet, însă a avut loc o apreciere eronată a probelor, ceea ce duce la concluzia că sfera de aplicare a dispozițiilor menționate cuprinde numai soluțiile de scoatere de sub urmărire penală și de încetare a urmăririi penale.
Așadar, numai în această ipoteză, când constată că urmărirea penală nu s-a efectuat sau că este incompletă, judecătorul admite plângerea și procedează conform art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală.
Ca atare, în cazul plângerii formulate în baza art. 2781 din Codul de procedură penală de către persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată, atunci când se solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin rezoluție sau ordonanță ori prin dispoziția cuprinsă în rechizitoriu, dacă instrumentarea este completă, instanța poate dispune schimbarea acestui temei, în condițiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală.
Dar, în ipoteza reglementată în art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, trebuie reținut că, în raport cu conținutul acestui text de lege, nu este posibilă constatarea suficienței probelor existente la dosar pentru reținerea cauzei spre judecare, câtă vreme nu s-a început urmărirea penală.
În această privință, încheierea de admitere a plângerii, dată de judecător, constituie și act de punere în mișcare a acțiunii penale atunci când sesizarea instanței se face prin plângerea persoanei vătămate sau a oricărei alte persoane ale cărei interese legitime au fost lezate.
Cu toate că prin art. 2781 alin. 9 din Codul de procedură penală se precizează, fără să se facă distincție, că, "în cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1", trebuie să se aibă în vedere totuși că, în accepțiunea dispozițiilor de ansamblu ce reglementează instituția sesizării instanței, o atare plângere nu poate proveni decât de la persoana vătămată nemijlocit prin fapta penală, pentru a i se atribui forța procesuală specifică unui act de sesizare a instanței.
Un asemenea tratament juridic se impune și pentru că, în ipoteza plângerii formulate de însăși persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată, ar fi de neconceput ca tocmai plângerea ei să se constituie în act de sesizare a instanței împotriva sa, cu încălcarea implicită a principiului procesual non reformatio in pejus.
De aceea, în raport cu aceste limite în care poate fi circumscris controlul judiciar în cadrul procedurii reglementate în art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, în ipoteza în care persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată solicită schimbarea temeiului de drept al acestei soluții, dispusă prin rezoluție sau ordonanță ori prin dispoziția cuprinsă în rechizitoriu, dacă se apreciază că este întemeiată plângerea prin care s-a invocat neefectuarea urmăririi penale sau caracterul ei incomplet, judecătorul nu poate pronunța decât soluția prevăzută la alin. 8 lit. b) din același articol.
Tot astfel, trebuie admis că, în ipoteza când probatoriul este complet și nu se impune trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, judecătorul are de asemenea posibilitatea să schimbe temeiul de drept al soluției dispuse de procuror, tot în cadrul aplicării dispozițiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și ale art. 4142 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că, în cazul plângerii formulate în baza art. 2781 din Codul de procedură penală de către persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată, dacă acea persoană solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin rezoluție sau ordonanță ori al dispoziției cuprinse în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanța poate dispune schimbarea acestui temei în condițiile reglementate în art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală.
În cazul plângerii formulate în baza art. 2781 din Codul de procedură penală de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată și care solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin rezoluție sau ordonanță ori dispoziția cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanța poate dispune schimbarea acestuia, în condițiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2008.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, p. Prim-magistrat-asistent,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA Victoria Maftei,
eliberată din funcție prin pensionare,
Adriana Daniela White