S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. „R. P. C.” SRL Bistrița împotriva deciziei nr.248 din 17 mai 2001 a Curții de Apel Brașov-Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă S.C. „.P.C.”RL Bistrița prin administrator H.I.și intimata reclamantă C.N.C.F.R. SA Regionala CF Brașov prin consilier juridic S.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat, după care Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților.
Reprezentantul intimatei a invocat excepția tardivității declarării și motivării recursului.
Recurenta a precizat că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Instanța respinge excepția ca neîntemeiată.
Recurenta a cerut admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic a pus concluzii de respingere a recursului, avându-se în vedere întâmpinarea.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Compania Națională a Căilor Ferate SA- Regionala Brașov, a chemat în judecată pe pârâta S.C.”R.P.C.”RL solicitând obligarea la chiria restantă și a penalităților de întârziere pentru suprafața de 300 mp. teren închiriată în stația Toplița.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat să se constate reziliat contractul de închiriere, conform art.13 alin.2 care prevedea rezilierea de drept când întârzierea plății chiriei depășește 30 de zile.
Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr.80/C din 24 ianuarie 2001, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtă la 4.713.024 lei chirie restantă și la 4.285.488 lei penalități de întârziere, a admis cererea reconvențională, constatând reziliat contractul de închiriere la data de 20 octombrie 1999, a compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 165.000 lei și a obligat pe pârâtă la 767.881 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanța de fond a reținut că părțile au încheiat un contract de închiriere stabilind drepturile și obligațiile acestora, printre care și plata penalităților în caz de întârziere la plată a chiriei și rezilierea de drept pentru întârzierea de plată a chiriei mai mult de 30 zile și a considerat că începând cu 20 octombrie 1998 convenția părților a încetat a-și mai produce efectele juridice.
Curtea de Apel Brașov, sesizată cu apelul declarat de reclamantă, prin decizia nr.248/Ap din 17 mai 2001, a admis cererea, a schimbat în tot sentința atacată și admițând acțiunea, a obligat pe pârâtă la 44.750.536 lei contravaloarea chiriei, la 23.031.777 lei penalități de întârziere și a dispus evacuarea de pe terenul ocupat.
Instanța de apel a considerat că la data de 25 august 1999 părțile au încheiat un proces verbal de predare-primire a terenului ce a format obiectul contractului de închiriere, iar pactul comisoriu stipulat la art.13 din contract, calificat după stipulațiile cuprinse și modalitatea de redactare nu dă dreptul debitorului, care nu și-a executat obligațiile contractuale, să îl invoce așa încât rezoluțiunea contractului nu a operat.
Împotriva deciziei astfel pronunțată, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurenta susține că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art.13 din contract, neplata chiriei datorându-se nefolosirii terenului, iar rezilierea opera de drept. De altfel în cererea reconvențională s-a solicitat constatarea rezilierii contractului potrivit clauzei contractuale care a fost ignorată de instanța de apel.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
Prin contractul de închiriere nr.169/A/730 din 20 august 1999, între părți s-au stabilit drepturi și obligații decurgând din închirierea suprafeței de 300 mp. teren pentru depozitare material lemnos. Art.13 din contract prevedea plata penalităților de 0,5 % pe zi de întârziere în caz de neplată a chiriei și rezilierea de drept, în cazul în care întârzierea plății chiriei depășește 30 zile.
Prin procesul verbal din 25 august 1999 s-a realizat predarea-primirea suprafeței de teren închiriate.
În contractele sinalagmatice existența unei clauze accesorii de rezoluțiune (sau reziliere) în caz de neexecutare a obligației uneia dintre părți, este prezumată.
Părțile pot stipula expres o clauză rezolutorie, înlocuind astfel acțiunea în rezoluție judiciară cu o condiție rezolutorie convențională. Pactul comisoriu, astfel definit, se interpretează restrictiv pentru că el derogă de la principiul rolului activ al judecătorului. Dacă părțile prevăd numai situația că, în caz de neexecutare contractul va fi desființat, această clauză nu face decât să reproducă regula prevăzută de art.1020 Cod civil, așa încât rezoluțiunea își păstrează caracterul judiciar, putând fi pronunțată numai de către instanță iar condițiile în care părțile au exprimat expres rezoluția de plin drept, ea va opera însă numai odată cu punerea în întârziere a debitorului.
Punerea în întârziere s-a realizat la 26 mai 2000, când reclamanta a solicitat pârâtei plata sumei de 67.602.313 lei, iar despăgubirile acordate au avut în vedere perioada 20 septembrie 1999- 20 aprilie 2000.
Într-o interpretare judicioasă a clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr.248/Ap din 17 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. „R.P.C.”L Bistrița împotriva deciziei nr.248 din 17 mai 2001 a Curții de Apel Brașov-Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.