Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 7 septembrie 2007, R.E.A.A. și F.A.E. au solicitat instanței – în contradictoriu cu Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, să stabilească despăgubirile cuvenite pentru suprafața de 585,67 m.p., proprietatea lor, ca urmare a declanșării procedurilor de expropriere dispuse prin H.G. nr. 1546/2006, în vederea executării lucrării, de utilitate publică „Construcția autostrăzii București – Brașov, tronsonul București – Ploiești”.
Investit în primă instanță, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 1737 din 11 iunie 2008, a admis acțiunea și în consecință l-a obligat pe pârât să plătească reclamanților o despăgubire în sumă de 18 euro/m.p. la cursul B.N.R. din ziua plății, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, pentru terenul de 585,67 m.p. din extravilanul comunei Rîfov, județul Prahova, stabilită conform raportului de expertiză întocmit și întregit de expert A.F.G., teren supus exproprierii conform H.G. nr. 1546/2006, modificată și completată prin H.G. nr. 812/2007.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 5.589 m.p., arabil, situat în extravilanul comunei Rîfov – teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 23 decembrie 2003 – din care, o parcelă de 585,67 m.p. a fost supusă exproprierii pentru cauză de utilitate publică, stabilindu-se de către expertul evaluator o valoare a despăgubirii în sumă de 21.087,57 lei.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză însă, valoarea reală a imobilului – și deci a prejudiciului creat proprietarilor urmare exproprierii – se situează la nivelul sumei de 36.867,93 lei, luându-se în calcul un preț mediu de 18 euro/m.p. care a fost stabilit prin luarea în considerare a cererii și a ofertei de pe piața liberă, în localitatea respectivă.
Ca atare, conchide instanța fondului, avându-se în vedere acest mijloc științific de probă, întocmit pe baza raportului dintre cerere și ofertă din zona respectivă, astfel cum prevede art. 26 din Legea nr. 33/1994, acțiunea reclamanților este întemeiată, suma menționată reprezentând o justă despăgubire pentru imobilul de a cărui proprietate sunt lipsiți pentru cauză de utilitate publică, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la C.E.D.O.
Apelul formulat de pârâtă, împotriva hotărârii dată la fond a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, și pentru cauze cu minori și de familie care, prin decizia nr. 235 din 17 decembrie 2009, a schimbat în parte sentința și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 23.559,69 lei, cu titlu de despăgubiri, pentru terenul expropriat în suprafață de 587,67 m.p. situat în comuna Râfov, județul Prahova, stabilite conform raportului de expertiză efectuat în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că expertiza efectuată la fond a încălcat prevederile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994 care impun constituirea unei comisii de experți, compusă din specialiști desemnați de fiecare parte litigantă, precum și de instanță, fără ca cei desemnați de cei aflați în diferend să aibă calitatea de experți consilieri, toți aceștia trebuind să întocmească un singur raport de expertiză.
Or, se arată, prin omologarea raportului de expertiză de către instanța fondului, s-au încălcat aceste prevederi legale.
Faptul că prețurile evidențiate la Primăria Râfov sunt mai mici decât cele comunicate de un birou notarial nu îl îndreptățeau pe expertul desemnat de tribunal să aibă o altă bază de calcul decât cea menționată expres de lege ca fiind dată de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri, deci modul de tranzacționare.
Nu în ultimul rând, se arată, expropriații au dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu, la un preț mai mic decât cel solicitat cu titlu de despăgubire.
În cauză, a declarat recurs în termen legal Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și drumuri naționale din România care invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea dată în apel, după cum urmează:
- prin omologarea punctului de vedere al expertizei Georgescu, s-au încălcat dispozițiile art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calculare a despăgubirilor, care fac trimitere la „prețurile obișnuite” de tranzacționare, operațiune pentru îndeplinirea căreia trebuie avute în vedere mai multe prețuri de vânzare;
- imobilele la care s-a făcut raportarea nu fac parte din aceeași categorie de folosință cu terenul expropriat;
- expertiza G., omologată de instanță, a folosit la stabilirea despăgubirilor două valori aflate pe poziții diametral opuse și prin utilizarea cărora nu se poate determina niciodată plaja obișnuită de prețuri de tranzacționare;
- suma de 75 lei/m.p./(cca. 18 euro/m.p.) utilizată ca valoare de comparație, este cu mult în afara plajei obișnuite de prețuri care, în anul 2009, s-a situat în intervalul 0,4 – 3 ron per metru pătrat, pentru terenurile arabile extravilane din comuna Râfov.
Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Terenul de 585,67 m.p. – în litigiu – parte a proprietății reclamanților, în suprafață totală de 5.589 m.p., situată în extravilanul comunei Rîfov, județul Prahova, a făcut obiectul (împreună cu alte terenuri aflate pe raza localităților Moara Vlăsiei, Snagov, Gruiu, Balta Doamnei, Bărcănești, etc.), H.G. nr. 1546/2006 – Anexa 2, prin care s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes național: „Construcția autostrăzii București – Brașov, tronsonul București – Ploiești”.
Urmare exproprierii, reclamanții au formulat cerere pentru acordarea despăgubirilor, în acord cu dispozițiile Legii nr. 198/2004, prin care au declarat că nu sunt de acord cu cuantumul stabilit de Comisia instituită în baza acestui act normativ, ulterior suma fiind consemnată pe numele reclamanților într-un cont bancar (a se vedea procesul verbal din 20 septembrie 2007) și menționată în Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 68 din 4 octombrie 2007, ca fiind în cuantum de 21.087,57 RON, pentru suprafața totală expropriată, de 585,668 m.p., respectiv 36 lei/m.p. teren.
În litigiul generat urmare dezacordului exprimat de expropriați cu privire la cuantumul despăgubirii, nici una din expertizele efectuate în cauză (atât la fond cât și în apel) nu a ținut cont de criteriile prevăzute de lege în operațiunea de stabilire a acestor despăgubiri, utilizând valori care nu sunt consemnate, ca atare, în contractele autentice de vânzare-cumpărare și fără a face o corectă raportare la categoria de folosință a terenului expropriat și respectiv suprafața acestuia.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 „privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică” la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
Ca atare, așa cum în mod constant s-a pronunțat instanța supremă, sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.
Or, în cauză, așa cum corect susține recurenta, expertiza din apel nu a procedat la o cercetare judicioasă a tranzacțiilor realizate în zonă, în legătură cu terenuri aparținând aceleiași categorii de folosință (arabil, extravilan) ci a utilizat doar două valori de comparație 73,8 ron – 4,5 ron, aflate pe poziții diametral opuse, în afara plajei obișnuite de prețuri, care fac trimitere la tranzacții ce nu fuseseră realizate la o dată apropiată întocmirii raportului de expertiză.
Nu în ultimul rând, este de semnalat – ceea ce de altfel a reținut și instanța de control judiciar – că reclamanții au dobândit proprietatea asupra terenului în litigiu la un preț mai mic decât cel stabilit de Comisia instituită în baza Legii nr. 198/2004 iar dacă ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv la 23 decembrie 2003, valorile terenurilor au crescut într-adevăr pe piața imobiliară, nu s-a avut însă în vedere scăderea dramatică a acestor valori urmare crizei economice mondiale ce a debutat la finele anului 2008.
Ca atare, reclamanții nu pot pretinde că sunt îndreptățiți a primi o despăgubire mai mare, urmare exproprierii, decât prețul pe care l-ar fi putut obține pentru imobilul în discuție, în perioada de referință, prin vânzarea acestuia, pe piața imobiliară.
Așa fiind, în considerarea celor ce succed recursul urmează a se admite cu consecința modificării în parte a deciziei recurate, în sensul schimbării în tot a sentinței și a respingerii acțiunii formulată de reclamanți la 7 septembrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 235 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că schimbă în tot sentința nr. 1737 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Prahova, secția civilă și respinge acțiunea formulată de reclamanții R.E.A.A. și F.A.E.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.