Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 8074/105/2007 reclamanta M.M. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., solicitând modificarea Hotărârii nr. 300 din 16 noiembrie 2007, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor pe care pârâtul i-o datorează în urma aplicării procedurii de expropriere pentru terenul proprietatea sa.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unui teren situat în comuna Bărcănești, județul Prahova și, în urma aplicării în teren a planurilor autostrăzii, s-a propus exproprierea unei suprafețe de 2111,552 mp, amplasată în T.37 PA604/90 - nr. cad. 1879, iar prin hotărârea contestată au fost stabilite despăgubiri în cuantum de 26.609,99 lei, sumă cu care nu a fost de acord, întrucât nu e raportată la prețul real al terenului preluat și la prejudiciul cauzat proprietarului.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și expertiză tehnică evaluare bunuri.
Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2990 din 25 noiembrie 2008, a admis acțiunea și a modificat Hotărârea nr. 300 din 16 noiembrie 2007, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei 16.744,60 Euro reprezentând despăgubiri, astfel cum au fost evaluate prin expertiza întocmită de expert ing. C.C. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin Hotărârea nr. 300 din 16 noiembrie 2007, pârâtul a dispus exproprierea cu acordarea de despăgubiri pentru terenul în litigiu, în cuantum de 26.609,99 lei, conform raportului de evaluare întocmit de expert D.M.
S-a reținut că expertul desemnat de instanță, C.C., a stabilit prețul mediu, ținând seama de raportul dintre cerere și oferta din zona respectivă, astfel cum prevede art. 26 din Legea 33/1994, iar pretenția reclamantei este întemeiată. A învederat instanța că, în ce privește faptul că expertiza efectuată în cauză nu a fost semnată și de către expertul consilier al pârâtului, s-a avut în vedere faptul că, deși s-au acordat mai multe termene pentru efectuarea expertizei, și cu toate că acesta a fost convocat de mai multe ori de către expertul desemnat în cauză, pentru a participa la efectuarea expertizei, acesta nu s-a prezentat la nicio convocare, ignorând adresele recomandate de convocare trimise pe cale poștală.
Prin încheierea din 16 ianuarie 2009 s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 2990 din 25 noiembrie 2008, în sensul că pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei suma de 16.744,60 Euro în loc de 16.744,60 lei cum din eroare fusese consemnat.
Împotriva sentinței, precum și a încheierii de îndreptare eroare materială din 16 ianuarie 2009, a declarat apel reclamanta M.M., arătând că apelanta a arătând raportul de expertiză efectuat la prima instanță a fost rectificat și reînregistrat, deoarece conținea erori, valoarea terenului expropriat fiind de 47.087,6 Euro.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., arătând că, pentru obținerea de despăgubiri ca urmare a exproprierii terenului, reclamanta a formulat cerere de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 198/2004, prin care a declarat că nu este de acord cu cuantumul despăgubirilor. Față de dezacordul reclamantei, s-a luat măsura consemnării despăgubirilor într-un cont bancar. A precizat că, în mod greșit instanța de fond a dispus omologarea raportului de expertiză, deoarece, potrivit prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, comisia de experți numită de instanță trebuie să întocmească un singur raport de expertiză, semnat de toți aceștia.
În mod nelegal prima instanță a omologat raportul de expertiză, deși la stabilirea valorii reale a terenului expropriat nu s-au luat în considerare prețurile reale de tranzacționare ale terenurilor din localitatea Bărcănești, ci doar prețurile de ofertare, publicate de internet și în ziare, iar comisia de experți ar fi trebuit să se adreseze unui birou notarial pentru a i se comunica prețurile la care s-au vândut terenuri similare cu cel în discuție.
A învederat pârâtul că este necesară efectuarea unei noi expertize, care să aibă în vedere valoarea reală a despăgubirilor, de la data consemnării sumei de bani în contul expropriatului, întrucât de la data consemnării despăgubirilor, terenul a trecut de drept în proprietatea statului, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 194/2004.
A mai arătat că, hotărârea instanței de fond este nelegală și datorită faptului că Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a procedat deja la consemnarea sumei de 26.609,99 lei, situație față de care, dacă acțiunea reclamantei ar fi întemeiată, se impunea obligarea sa doar la diferența dintre suma consemnată și valoarea despăgubirilor stabilite de instanță.
Reclamanta M.M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității declarării apelului de către pârâtul, față de împrejurarea că există la dosar dovada de comunicare a sentinței Tribunalului Prahova la data de 16 ianuarie 2009, iar la data de 23 ianuarie 2009 i s-a comunicat încheierea de îndreptare eroare materială. După cum rezultă din procesul verbal încheiat de agentul procedural, acesta s-a prezentat la sediul companiei pârâte, la serviciul registratură, unde a găsit funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, care a primit comunicarea, s-a legitimat, a semnat și a aplicat ștampila unității.
Mai arată reclamanta că, orice susținere a apelantei cu privire la locul unde trebuia să fie făcută comunicarea, este în afara cadrului legal, aceasta neindicând că dorește comunicarea în alt loc decât sediul său social, cu atât mai mult cu cât în dosar nu a mai fost reprezentată la prima instanță de societatea de avocatură T.D. și asociații.
La termenul de judecată din data de 08 august 2009, instanța a pus în discuția părților excepția de tardivitate a declarării apelului de către pârât, invocată de către reclamantă pe cale de întâmpinare.
Curtea a respins excepția de tardivitate a declarării apelului, reținând că, în cauză a fost indicată, odată cu sediul ales, și persoana căreia trebuia să i se facă respectiva comunicare a actelor de procedură, iar într-o atare situație, și de vreme ce nici sentința și nici încheierea de îndreptare eroare materială nu au fost comunicare pârâtului în condiții de regularitate procedurală, acesta este în termenul de exercitare a căii de atac.
În cauză a fost efectuată expertiză de specialitate.
Prin decizia civilă nr. 31 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Curtea, a fost respins apelul declarat de reclamanta M.M. și s-a admis apelul pârâtului, fiind schimbată sentința apelată, iar pe fond, s-a respins acțiunea introductivă.
Sub aspectul apelului declarat de apelantul pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R., instanța a reținut că, la termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2008, în fața tribunalului a fost încuviințată proba cu expertiză evaluări, fiind numiții și experții, cei desemnați de părți apărând în încheiere ca experți consilieri, în același sens fiind efectuate și adresele către aceștia. În aceeași calitate de experți consilieri, iar nu de membrii ai comisiei constituită potrivit legii, cei doi experți desemnați de părți apar și în încheierile și adresele ulterioare, iar expertul desemnat de pârât nici nu a exprimat punctul său de vedere.
Așa fiind criticile apelantului potrivit cu care instanța de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert C.C., a încălcat prevederile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994 care impun ca în cauzele de exproprieri comisia de experți trebuie să întocmească un singur raport de expertiză, s-au reținut a fi fondate, astfel că, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi lucrări de expertiză de către o comisie de experți constituită potrivit dispozițiilor legii speciale, aceștia întocmind o singură lucrare în cadrul căruia și-au exprimat punctele de vedere.
Sub aspectul criticilor potrivit cu care sentința pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală și netemeinică, față de faptul că instanța de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert C.C., a încălcat prevederile legale privitoare la modul de stabilire a sumelor solicitate de către reclamantă instanța de apel a reținut că, în lumina dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare ale terenurilor de același fel și din aceiași unitate administrativ teritorială, la momentul efectuării lucrării, iar nu prețurile de ofertare așa cum în mod nelegal s-a procedat de către expertul desemnat de către prima instanță după mai multe înlocuiri succesive, și pe lucrarea căruia aceasta și-a fundamentat soluția.
Pe de altă parte, așa cum se reține din concluziile expertului, desemnat de instanța de apel să facă parte din comisia de experți la solicitarea apelantului pârât, coroborate cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv datele furnizate de Primăria comunei Bărcănești cu privire la contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu privire la terenuri de aceeași categorie, pe raza unității administrativ teritoriale pe perioada 2007 - 2008, prețurile de tranzacționare cu privire la acestea au variat.
Într-o atare situație și pentru stabilirea cu respectarea dispozițiilor legale a calculului despăgubirilor în mod corect acest expert a procedat la efectuarea unei variante pornind de la respectivele prețuri, pentru a ajunge la o valoare unitară justă și acoperitoare.
În ceea ce privește opinia expertului desemnat în comisie de către instanță, acesta a avut în vedere prețurile de ofertă publicate de site-urile de internet, la care a aplicat corecții privind deprecierea socio-economică a perioadei de la data evaluării, cu nesocotirea criteriilor legale prevăzute de normele legale mai sus amintite.
În ceea ce privește opinia expertului desemnat în comisie de către expropriat, acesta a folosit ca date de comparație prețurile de ofertare din publicațiile de specialitate, stabilindu-se o valoare de piață ca bază la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Instanța de apel, în lumina dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, a concluzionat că, opinia expertului desemnat de expropriator, care a pornit de la prețul de tranzacționare, la care s-au adăugat și daunele suferite de către expropriat, este cea care corespunde dispozițiilor legale în materie, iar cuantumul despăgubirilor stabilite de către acest expert, coincide cu cel oferit de către expropriator.
Sub aspectul apelului declarat de apelanta reclamantă, instanța a reținut că acesta vizează în special modalitatea de calcul a despăgubirilor de către prima instanță cu consecințe în ceea ce privește cuantumul acestora. Astfel, în opinia apelantei reclamante, cea mai judicioasă metodă de evaluare este cea a comparației directe, singura acreditată de corpul experților A.N.E.V.A.R., deoarece se bazează pe date comparative ale evoluției pieții imobiliare.
Însă, instanța de apel a reținut că nu pot fi primite susținerile reclamantei, câtă vreme există o reglementare specială, cuprinsă în art. 25 - 26 din Legea nr. 34/1994, prin care se stabilesc criterii ce trebuie avute în vedere de experți, și anume prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză, după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Împotriva deciziei civile nr.31 din 18 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a încheierii de ședință din data de 8 aprilie 2009, a aceleiași instanțe, a declarat recurs reclamanta, încadrat în disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii din 8 august 2009, în sensul admiterii excepției tardivității, cu consecința respingerii apelului pârâtului, ca tardiv, iar în cazul în care se va respinge motivul de recurs referitor la tardivitate, a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei apelate în sensul respingerii apelului declarat de C.N.A.D.N.R. și admiterii apelului reclamantei și modificarea cuantumului despăgubirilor la suma de 47.087,6 euro, conform expertizei inițiale de la instanța de fond, iar în subsidiar, stabilirea cuantumului despăgubirilor la 191.745,50 lei, conform punctului de vedere al expertului desemnat de instanța de apel.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că a solicitat instanței de apel să se pronunțe pe excepția tardivității declarării apelului de către C.N.A.D.N.R., față de împrejurarea că există la dosar dovada de comunicare către expropriator, a sentinței Tribunalului Prahova la data de 16 ianuarie 2009, iar la data de 23 ianuarie 2009 s-a comunicat încheierea de îndreptare a erorii materiale, iar din procesul verbal al agentului procedural rezultă că acesta s-a prezentat la sediul companiei, la serviciul de registratură, unde a găsit pe funcționarul însărcinat cu primirea corespondentei, B.G., care a primit comunicarea, s-a legitimat, a semnat și a aplicat stampila unității. Orice susținere a C.N.A.D.N.R., cu privire la locul unde trebuia sa fie făcută comunicarea, este în afara cadrului legal, fiind neavenită, compania neindicând expres că comunicarea în alt loc decât la sediul său social, cu atât mai mult cu cât, în dosar nu a mai fost reprezentată, la prima instanță, de societatea de avocatură T.D. și asociații. Prin încheierea de ședința de la data de 8 august 2009, instanța a respins excepția tardivității, ceea ce contravine dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu raportare la art. 301 C. proc. civ.
Pe fond, arată ca instanța de apel i-a creat o situație defavorabilă prin refacerea expertizei inițiale, căci reclamanta nu avea nicio culpă asupra modului în care expertul desemnat de pârât în primă instanță, nu a dorit să se prezinte în teren la culegerea datelor și nici nu a dorit să semneze lucrarea după întocmire.
Arată că este de notorietate faptul că prețurile declarate în actele notariale, sunt mai mici decât cele efectiv plătite.
Mai susține că, este împotriva spiritului Legii nr. 33/1994, interpretarea dată de instanța de apel, punctului de vedere exprimat de expertul M.I. Arată că, la Primăria Bărcănești au fost afișate hotărâri de expropriere ale vecinilor săi, iar cei nemulțumiți de suma stabilită au formulat contestație, obținând chiar 22 de Euro/mp. Astfel, se încalcă grav principiul egalității in fața legii și al echității.
Concluzionează prin a arăta că, instanța de apel a greșit prin menținerea cuantumului precizat în hotărârea de stabilire a despăgubirilor din anul 2007, și nu la nivelul anului 2010.
Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta M.M., împotriva încheierii din 8 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, nu poate fi primit.
Potrivit art. 90 alin. (1) C. proc. civ., înmânarea tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat, iar conform art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană.
Prin întâmpinarea formulată la acțiunea introductivă de instanță, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. și-a ales domiciliul la apărătorul său ales, respectiv SCPA „T.D. și asociații”, însă sentința nr. 2990/2008 și încheierea de îndreptare eroare materială din data de 16 ianuarie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, secția civilă, au fost comunicate la sediul pârâtului din București, sector 1.
Din coroborarea, analizarea și interpretarea dispozițiilor legale enunțate și cercetând actele de procedură prin care s-au comunicat pârâtului hotărârile primei instanțe, rezultă că acestea nu au fost comunicate în condiții de regularitate procedurală, astfel încât, în mod just instanța de apel a reținut că apelul C.N.A.D.N.R. este declarat în termen.
Susținerile reclamantei la termenul din 17 februarie 2010, în sensul că avocatul M.M. din Baroul Prahova, nu are nicio legătură cu societatea de avocatură, nu pot fi primite, deoarece, la fila 54 dosar fond se află împuternicirea avocațială prin care avocatul M.M. a fost împuternicit de C.N.A.D.N.R., prin SCPA „T.D. și asociații”.
Analizând recursul reclamantei împotriva deciziei atacate, în raport de criticile referitoare la expertiza efectuată în fața instanței de apel, Înalta Curte, apreciază că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.”
Alineatul 2 al art. 26 din lege prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Dispozițiile legale menționate, dispun că valoarea despăgubirilor va fi apreciată ținându-se cont de prețul cu care se tranzacționează imobilele la data întocmirii raportului de expertiză. Or, valoarea despăgubirilor reținută de către instanța de apel este superioară valorii de tranzacționare a imobilelor la nivelul 2010, indicat de recurentă, fiind cunoscută adâncirea crizei imobiliare la nivelul acestui an, prețurile fiind reduse, în medie cu 50%. Nu trebuie omis nici faptul că valoarea despăgubirilor trebuie să exprime valoarea imobilului la data exproprierii.
Expertiza administrată și omologată în cauză a fost efectuată cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, așa cum rezultă din conținutul raportului întocmit de către experți, aspect reținut și de instanța de apel, ca urmare a analizării și verificării conținutului expertizei.
Prin raportul de expertiză întocmit de comisia formată din cei trei experți - unul desemnat de instanță, unul de către expropriat și unul de expropriator s-a concluzionat că despăgubirile cuvenite apelantei-reclamante trebuie calculate fie prin raportare la suma de 93,23 lei/mp - concluzia expertului C.C., desemnat de expropriat, fie la 90,50 lei/mp - concluzia expertului P.O., desemnat de instanță, fie la 12 lei/mp, concluzia expertului M.I., desemnat de expropriator.
După cum reiese din concluziile expertului, desemnat de instanța de apel să facă parte din comisia de experți la solicitarea pârâtului, coroborate cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv datele furnizate de Primăria comunei Bărcănești cu privire la contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu privire la terenuri de aceeași categorie, pe raza unității administrativ teritoriale pe perioada 2007 - 2008, prețurile de tranzacționare cu privire la acestea au variat.
Într-o atare situație și pentru stabilirea cu respectarea dispozițiilor legale a calculului despăgubirilor, în mod just s-a reținut că, expertul desemnat de pârât a procedat la efectuarea unei variante corecte, pornind de la respectivele prețuri, pentru a ajunge la o valoare unitară justă și acoperitoare.
Instanța de apel, în considerarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) al Legii nr. 33/1994, primind rezultatul expertizei, l-a comparat cu oferta și pretențiile formulate de părți și a concluzionat că opinia expertului desemnat de expropriator, care a pornit de la prețul de tranzacționare, la care a adăugat și daunele suferite de către expropriat, corespunde dispozițiilor legale în materie, mai mult cu cât cuantumul despăgubirilor stabilite de acest expert coincide cu cel oferit de expropriator.
Referitor la daunele aduse proprietarului, se constată că reclamanta nu a făcut nicio dovadă cu privire la acest aspect, iar toți experții au concluzionat că prejudiciul individual suferit de expropriat este zero.
Văzând dispozițiile legale enunțate și faptul că s-a făcut aplicarea acestor prevederi la întocmirea raportului de expertiză tehnică, se constată că, în cauză, s-a stabilit o dreaptă despăgubire, cu respectarea principiului apărării dreptului de proprietate privată.
Susținerea reclamantei că, i s-ar fi creat o situație mai grea în propria cale de atac, prin respingerea apelului, nu poate fi primită, întrucât instanța de apel, în urma efectuării raportului de expertiză, a reținut că despăgubirile ce se cuvin expropriatului, în cuantum de 26.609,99 lei, coincid cu cele oferite de expropriator, și consemnate reclamantei M.M.
Critica recurentei cu privire la prețurile declarate în contractele de vânzare-cumpărare sunt lipsite de suport probator și nu pot fi luate în considerare la stabilirea prețului de tranzacționare al imobilelor.
Față de cele ce preced, se constată că au fost aplicate corect dispozițiile legale incidente în speță, ceea ce impune respingerea recursului, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința păstrării deciziei pronunțate de instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva deciziei civile nr. 31 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a încheierii de ședință din 08 aprilie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.