Asupra recursului civil de fata;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 104 din 20 februarie 2009 a Tribunalului Cluj s-a respins excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepții invocate de paratul Statul Roman prin Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
A fost admisă in parte acțiunea civila precizata formulata de reclamantul G.G. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA de sub autoritatea M.T.C.T., având ca obiect despăgubiri expropriere, si in consecința:
A fost anulată parțial Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 a Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA.
A fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului G.G. pentru terenul in suprafața de 1.700 mp., situat in comuna Savadisla, sat Stolna, categoria de folosința arabil, tarlaua Fata Luncii, identificat prin nr. cadastral 3113, la suma de 102.000 lei, echivalentul in lei a sumei de 27.200 euro, și pentru gardul, cabana si pomii fructiferi care au existat pe terenul expropriat, la suma de 2.000 lei.
A fost obligat paratul sa plătească in favoarea reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 2.450 lei.
Pentru a pronunța aceasta sentința, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata la data de 07 februarie 2009, reclamantul G.G. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța in contradictoriu cu paratul Statul Roman reprezentat de Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA, sa dispună stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin la un nivel superior celor acordate de către expropriator, respectiv la valoarea reala de piața a imobilului (25 euro/mp = 42.300 euro in echivalent lei) și obligarea paratului la plata despăgubirilor ce urmează a fi acordate de către instanța, plus obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivele cererii reclamantul a arătat ca prin Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 a Comisiei constituita in baza art. 9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, au fost acordate reclamantului G.G. despăgubiri in cuantum de 9.644,40 euro, aferente propunerii de expropriere a imobilului teren arabil, tarlaua Fata Luncii (Sesurele), in suprafața de 1.692 metri pătrați, identificat prin nr. cadastral 3113, teren situat in Comuna Savadisla, Sat Stolna, Jud. Cluj.
Despăgubirea oferita de către expropriator (aproximativ 5,60 euro/mp.) nu este echitabila raportat la preturile de vânzare-cumpărare din zona, care variază intre 20-25 euro/mp. A mai precizat reclamantul ca terenul se afla situat in imediata vecinătate a utilităților (gaz, curent, apa).
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 198/2004 si a Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, precum și dispozițiile Legii nr. 33/1994.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a imobilului teren ce face obiectul exproprierii.
Prin întâmpinarea înregistrata la data de 3 martie 2009, parata Compania Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA, in calitate de reprezentanta a Statului Roman, a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nedovedita si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
În prealabil, parata a invocat excepția lipsei de interes a cererii formulate de reclamantul Georgiu Gavril si excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
La data de 10 martie 2009 reclamantul G.G. a formulat precizare si completare de acțiune (f. 24-25), in conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea 198/2004 si art. 12 din Normele metodologice (H.G. 941/2004), solicitând ca, in urma administrării probatoriului necesar cauzei, sa se dispună: 1. includerea in cuantumul total al despăgubirilor ce se cuvin reclamantului a sumei de 4.109 RON: suma de 3.786 RON reprezentând contravaloarea gardului si a cabanei edificate de către reclamant pe terenul supus exproprierii; suma de 322 RON reprezentând contravaloarea celor 25 de pomi fructiferi cultivați de către reclamant pe același teren; 2. acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafața de teren expropriata, respectiv pentru o suprafața de 1700 mp.
În motivele cererii reclamantul a arătat ca, in fapt, pe terenul expropriat a edificat un gard si o cabana din lemn in suprafața de 3 x 5 mp, in valoare totala de 3.786 RON, iar pe zona de panta a terenului a cultivat 25 de pomi fructiferi: 10 pruni bistrițeni si alte soiuri, 1 vișin altoi; 2 cireși altoi; 5 pruni altoi; 2 peri altoi si 5 meri altoi.
Din actele dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 a Companiei Naționale de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România S.A. (f. 4-5) s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul expropriat situat in comuna Savadisla, sat Stolna, categoria de folosința arabil, tarlaua Fata Luncii, in suprafața de 1692 mp., identificat prin numărul cadastral 3113.
Potrivit art. 2 din hotărârea menționata, despăgubirile au fost stabilite la suma de 32.898,98 lei, reprezentând echivalentul sumei de 9644, 40 euro.
Conform raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de Comisia formata din experții B.G., M.S.S. si G.P. (f. 88-111) valoarea de piața a terenului in litigiu este de 60 lei = 16 euro/mp. ceea ce conduce la o valoare de piață a terenului de 102.000 lei, echivalent cu 25.500 euro.
Instanța nu a luat in considerare opinia expertului M.S.S., in sensul ca valoarea unui metru pătrat de teren ar fi de 25 euro, deoarece expertul nu a fundamentat in nici un fel aceasta valoare. Se constata insa o eroare materiala de calcul in cuprinsul raportului de expertiză, deoarece experții B.G. si G.P. au avut în vedere 60 lei/mp., echivalentul a 16 euro/mp. la un curs de 3,75 lei/euro, dar valoarea finala a fost greșit indicată ca fiind 25.500 euro, in loc de 27.200 euro (1700 mp. x 16 euro/mp. = 27.200 euro).
În ceea ce privește suprafața parcelei expropriate, s-a stabilit ca exista o diferența de 8 mp. între suprafața evidențiată in Titlul de proprietate nr. 8585 din 19 februarie 2008 care este de 1.700 mp., si cea care rezulta din hotărârea de expropriere, unde s-a indicat o suprafața de numai 1.692 m.p., deci cu 8 mp. mai puțin. Experții au precizat ca, nefiind specializați in topografie, nu au posibilitatea de a verifica cu aparatura performanta suprafața reala, dar diferența este nesemnificativa (de sub 0,5%), motiv pentru care au apreciat ca exista identitate intre terenul din titlul de proprietate si terenul menționat in hotărârea de despăgubire.
Având in vedere considerentele expuse, tribunalul a stabilit despăgubirea pentru terenul expropriat in suprafața de 1.700 mp. la suma de 27.200 euro.
Pentru dovedirea pretențiilor din completarea de acțiune, s-au audiat martorii Ș.l. care a arătat in cuprinsul depoziției sale (f. 76) ca terenul expropriat era împrejmuit, si după aprecierea sa reclamantul a investit in acest sens suma de 25.000.000 lei, pe teren era edificata o cabana din scândura, iar in urma cu 6 ani; in perioada edificării acesteia, cabane similare se vindeau cu aproximativ 20.000.000 lei, a mai arătat martorul ca reclamantul cultiva zarzavat pe acest teren si avea pomi fructiferi: meri, peri si pruni. Pentru realizarea acestor culturi, reclamantul a investit aproximativ suma de 3-4.000.000 lei. Martorul M.V. a arătat că are cunoștința despre faptul ca terenul expropriat era împrejmuit in întregime cu gard și pe acest teren era edificata o cabana, la momentul construirii cabanei, valoarea acesteia era de aproximativ 20.000.000 lei. Martorul nu a fost in măsura sa precizeze valoarea gardului. A arătat insa ca pe o porțiune din teren erau pomi fructiferi, dar nu poate preciza suma investita pentru înființarea acestor culturi (f. 77).
Din planșele fotografice anexate la raportul de expertiza efectuat in cauza (f. 104-109) rezulta existenta unei cabane și a unui gard edificat pe terenul descris in raport. Nu se poate constata insa existenta pomilor fructiferi la care se refera reclamantul in completarea de acțiune si martorii prin depozițiile date in fata instanței. In consecința, existenta pomilor fructiferi nu este dovedita in cauza.
În ceea ce privește gardul si cabana, a căror contravaloare este solicitata de către reclamant, având in vedere declarațiile martorilor si planșele fotografice examinate, instanța apreciază ca existenta acestora este dovedita. Reclamantul nu a depus însă nici un act justificativ la dosar, din care sa rezulte sumele investite pentru edificarea acestora. Având in vedere probele administrate cu referire la acest aspect, tribunalul a apreciat ca suma de 2.000 lei reprezintă o justa si echitabila despăgubire pentru cabana și gard. Sunt incidente astfel prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care dispune in sensul ca despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului.
Pentru considerentele expuse, acțiunea reclamantului a fost apreciata ca fiind întemeiata in parte si admisa.
Excepția lipsei de interes si a lipsei calității procesuale active a reclamantului au fost respinse ca neîntemeiate deoarece, în conformitate cu titlul de proprietate nr. 8585 din 19 februarie 2008, eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj (f. 27) reclamantul G.G. este proprietarul terenului expropriat prin hotărârea contestata. Având aceasta calitate, s-a reținut că reclamantul are legitimare procesuala activa și justifica interes pentru promovarea prezentei acțiuni.
În baza dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 raportat la art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, s-a anulat parțial Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (art. 2) si s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului G.G. pentru terenul in suprafața de 1.700 mp., situat in comuna Savadisla, sat Stolna, categoria de folosința arabil, tarlaua Fața Luncii, identificat prin nr. cadastral 3113, la suma de 102.000 lei, echivalentul in lei a sumei de 27.200 euro, și pentru gardul, cabana si pomii fructiferi care au existat pe terenul expropriat, la suma de 2.000 lei.
În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., a fost obligata parata, a cărei culpa procesuala este dovedita, sa plătească in favoarea reclamantului cheltuieli de judecata in suma de 2.450 lei, reprezentând onorarii experți si onorariu avocațial (f. 86-87,196).
Împotriva sentinței a declarat apel parata Compania Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA solicitând schimbarea acesteia, in sensul respingerii acțiunii ca fiind ipsita de interes si introdusa de o persoana fără calitate procesuala activa, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata.
În motivele de apel, parata a reiterat excepția lipsei de interes a cererii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
În motivarea acestora se arata ca, potrivit Hotărârii nr. 28/2007 reclamantul are doar aparent calitatea de persoana îndreptățită sa primească despăgubirea. De asemenea, se arata ca reclamantul nu are un interes actual, fiind dovedit ca pe rolul Judecătoriei Turda, in Dosarul nr. 6609/328/2007 reclamantul a promovat o acțiune având ca obiect prestație tabulara.
S-a reținut că sentința este nelegala întrucât instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv anularea parțiala a Hotărârii nr. 28/2007.
Anularea hotărârii prin care s-au stabilit despăgubirile s-a apreciat ca inadmisibila, legea neprevăzând in atribuțiile instanței asemenea posibilitate.
Referitor la cererea de majorare a cuantumului despăgubirilor, parata a arătat ca sentința se întemeiază pe o grava greșeala de fapt, decurgând din aprecierea eronata a probelor.
Raportul de expertiza este eronat, întrucât metodele de expertizare sunt improprii categoriei terenului expertizat, iar experții s-au raportat strict la oferte de vânzare culese de pe internet și nu la contracte de vânzare-cumpărare.
Despăgubirea stabilita pentru suprafața totala de 1.700 mp., se susține că este nelegala, întrucât măsurarea terenului a condus la identificarea numai a unei suprafețe de 1.692 mp.
Pentru suma de 2.000 lei acordata cu titlu de despăgubiri pentru cabana si gardul existente pe terenul expropriat, se pretinde că reclamantul nu a dovedit pretențiile sale.
Prin întâmpinare, reclamantul-intimat a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.
Prin Decizia civilă nr. 216/ A din 3 iulie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefundat apelul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva sentinței civile nr. 104 din 20 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o.
A fost obligat apelantul să plătească intimatului G.G. suma de 4760 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în mod corect tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului si a lipsei de interes in promovarea acțiunii.
La data întocmirii procesului-verbal si a emiterii Hotărârii nr. 28 din 12 noiembrie 2007, in baza documentației tehnico-cadastrale înregistrate la O.C.P.I, sub nr. 11.712 din 08 august 2007, expropriatorul a recunoscut reclamantului calitatea de titular - aparent al dreptului de proprietate asupra imobilului.
Ulterior, reclamantul a dovedit calitatea de proprietar cu titlul de proprietate nr. 8.585 din 19 februarie 2008, iar in apel reclamantul a prezentat adresa nr. 4.267 din 04 mai 2009 emisa de O.C.P.I. Cluj din care rezulta ca suprafața si amplasamentul imobilului identificat potrivit documentației întocmite in vederea exproprierii, înregistrate în evidentele O.C.P.I. Cluj sub nr. 11.712 din 08 august 2007 prin nr. cadastral 3.113 corespunde cu imobilul din titlul de proprietate nr. 8.585 din 19 februarie 2008 identificat prin tarlaua 51, parcela 166 (f. 50 dosar apel).
Fiind probat ca, din proprietatea sa expropriatorul a preluat imobilul cu nr. cadastral nr. 3.113, reclamantul are calitate procesuala activa și interes sa conteste in justiție întinderea terenului expropriat și despăgubirile acordate.
Faptul ca anterior emiterii titlului de proprietate in favoarea reclamantului, acesta a promovat acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 6.609/328/2007 al Judecătoriei Turda, este lipsit de relevanta din punct de vedere al existentei unui interes actual, născut și direct, câta vreme parata nu a dovedit ca obiectul material asupra căruia poarta cauza mai sus menționata îl constituie imobilul In litigiu.
Nelegalitatea sentinței nu poate fi reținuta raportat la încălcarea disp. art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și anume acordarea a ceea ce nu s-a cerut. într-adevăr, reclamantul nu a formulat un capăt de cerere expres, in sensul anularii parțiale a Hotărârii nr. 28/2007 emisa de parat, însă încă de la emiterea acestui act a susținut ca terenul expropriat este in suprafața de 1.700 mp., iar nu in suprafața de 1.692 mp.
Hotărârea nr. 28/2007 stabilind întinderea suprafeței expropriate si despăgubirea aferenta acesteia poate fi apreciata ca fiind lovita de nulitate relativa, raportat la dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/1994. În sensul acestor dispoziții, in cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți din teren sau construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totala, instanța va aprecia in raport de situația reala daca exproprierea in parte este posibila. În caz contrar va dispune exproprierea totala.
În speța, instanța a făcut o corecta aplicare a acestor dispoziții, avându-se in vedere întinderea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului de 1.700 mp., din care s-a expropriat prin hotărârea atacata doar 1.692 mp. Văzând posibilitatea legala conferita instanței de a dispune exproprierea totala și având in vedere ca a menține in proprietatea reclamantului o suprafața de 8 mp., ar echivala practic cu lipsirea de proprietate fără plata unei despăgubiri, anularea parțiala a Hotărârii nr. 28/2008 apare ca legala.
Dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr. 198/2004, respectiv art. 9 alin. (3), fac trimitere la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, care sunt aplicabile în acțiunile promovate de expropriatorul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor.
Într-adevăr, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator, insa in condițiile speței, nulitatea relativă, parțială este data de constatarea ca imobilul expropriat are suprafața de 1.700 mp.
Întinderea despăgubirii a fost motivată prin sentința si are la baza expertiza de evaluare întocmită cu respectarea disp. art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Valoarea despăgubirii pentru teren a fost stabilita, luându-se in considerare opinia majoritara a experților membri ai comisiei. Experții au stabilit aceasta valoare in concordantă cu dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, făcând trimitere la valorile de tranzacționare furnizate de notariate publice și agenții imobiliare (f, 94-96, dosar tribunal). Chiar daca unul dintre experți și-a întemeiat opțiunea pentru o valoare mai mare si a făcut trimitere doar la ofertele de vânzare, instanța nu a luat in considerare opinia acestuia,
Despăgubirile in suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea cabanei si a gardului ce exista pe terenul expropriat au fost dovedite cu depozițiile martorilor, iar acordarea acestora are ca temei legal dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 conform cărora, despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudicial cauzat proprietarului.
Instanța poate tine sama in cazul daunelor aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, de prețul la care se vând imobilele similare stabilite prin expertize, luând in considerare si dovezile prezentate de acestea.
Cum, reclamantul a prezentat dovezi cu privire la întinderea despăgubirilor, cuantumul stabilit de instanța este pe deplin probat.
Criticile aduse sentinței nefiind întemeiate, in baza dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., apelul declarat de parata a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., a criticat-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor formulate, se susține că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată, prin aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., art. 9 și 10 din Legea nr. 128/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale.
În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., ce reglementează rolul activ, susține că prin hotărârea pronunțată s-a comis o gravă greșeală de fapt și de drept prin aprecierea eronată a probelor administrate în cauză (proba cu martori și expertiză tehnică).
Susține că raportul de expertiză tehnică întocmit din dispoziția instanței, care constituie fundamentul soluției pronunțate, este vădit netemeinic și nelegal, fiind încălcate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, metodele de expertizare utilizate fiind eronate, deoarece metoda comparației prin bonitate este improprie categoriei terenului expropriat, iar metoda comparației de piață este nedovedită, experții raportându-se strict la ofertele de vânzare postate pe internet și nu la contracte de vânzare-cumpărare încheiate efectiv.
Mai arată recurentul că s-a stabilit o suprafață neconformă cu cea expropriată, respectiv mai mare cu 8 m., că greșit s-au acordat despăgubiri pentru întreaga suprafață, deși în realitate aceasta era mai mică cu 8 m.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 9 și 10 din Legea nr. 198/2004, menționează aceleași aspecte referitoare la acordarea greșită a unor despăgubiri mai mari față de suprafața de teren expropriată în fapt, mai mică cu 8 m. decât cea reținută.
De asemenea, se susține că în mod eronat instanța a considerat ca făcând obiectul exproprierii și suprafața de 8 mp., în raport de cea reținută prin Hotărârea nr. 28 din 12 noiembrie 2007 emisă de recurent.
O altă critică se referă la modul eronat în care instanța de apel ca și cea de fond au intervenit în sensul anulării hotărârii pe care recurentul a emis-o, în condițiile în care, fiind investită cu stabilirea cuantumului despăgubirii și a suprafeței de teren expropriate, poate interveni în sensul obligării Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA la plata despăgubirilor stabilite și nicidecum nu poate dispune anularea actului juridic unilateral.
Se susține că, anularea parțială a hotărârii, în condițiile în care s-a demonstrat faptul că aceasta a fost emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, conduce automat la concluzia că, din punct de vedere al instanțelor de fond și apel, cauza de nulitate a existat din momentul emiterii actului unilateral, ceea ce lipsește de orice efect actul nul.
Recurenta pretinde că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra motivelor de apel formulate cu privire la soluția instanței de fond, referitor la aplicarea greșită în speță a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.
O ultimă critică formulată de reclamantă, se referă la refuzul instanței de apel de a încuviința proba cu contraexpertiză, solicitată în condițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce a dus la încălcarea dreptului său la apărare, fiind singura modalitate prin care să demonstreze toate aspectele semnalate anterior.
Examinând decizia în limita motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru considerentele ce succed.
Așa cum s-a stabilit prin hotărârea tribunalului, păstrată prin decizia atacată, cauza a fost legal soluționată și recursul declarat este nefondat.
În speță, reclamantul ca proprietar al terenului expropriat, deținut în baza titlului de proprietate nr. 8583 din 19 februarie 2008, a dovedit că suprafața acestui teren și amplasamentul său identificat potrivit documentației întocmite în vederea exproprierii este de 1700 mp.
Nu se poate reține nelegalitatea hotărârii raportat la încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. și anume că s-ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, având în vedere că reclamantul într-adevăr nu a formulat în mod expres cerere pentru anularea parțială a Hotărârii nr. 28/2007, dar s-a dovedit susținerea sa chiar din momentul emiterii actului,respectiv că terenul expropriat este de 1700 mp., și nu numai de 1692 mp.
Conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 se poate reține că Hotărârea nr. 28/2007, prin care s-a stabilit întinderea suprafeței expropriate și despăgubirea aferentă, este lovită de nulitate relativă.
Astfel cum s-a arătat și de către instanța de apel, în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai parțială a unui teren și proprietarul solicită instanței exproprierea totală, aceasta va putea aprecia raportat la situația reală, dacă este posibilă exproprierea parțială și, în caz contrar, va dispune exproprierea totală.
Având în vedere întinderea dreptului expropriatului asupra terenului în suprafață de 1700 mp., din care s-a expropriat numai suprafața de 1692 mp., corect s-a procedat la exproprierea totală de către instanță, prin posibilitatea conferită în acest sens de lege.
Dacă s-ar fi menținut în proprietatea reclamantului suprafața de 8 mp., s-ar fi ajuns practic la lipsirea de proprietate, fără plata unei despăgubiri, astfel că anularea parțială a hotărârii în discuție este legală.
Chiar dacă art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 arată că nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator, în cauză în raport de împrejurările speței, nulitatea relativă parțială se impunea având în vedere că s-a constatat suprafața imobilului expropriat de 1700 mp.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, se reține că acestea au fost stabilite prin expertiza de evaluare întocmită de experți cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994.
A fost avută în vedere opinia majoritară a experților din comisie, care au respectat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, stabilind valoarea în raport de cele tranzacționate de către notariatele publice și agenții imobiliari.
Nefondată este și critica referitoare la refuzul instanței de a încuviința efectuarea unei contraexpertize deoarece în cauză expertiza dispusă s-a efectuat conform cerințelor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Experții în majoritate au stabilit valoarea terenului și întinderea acestuia, în raport de valorile de tranzacționare comunicate de notariatele publice, deci valorile uzitate și nu prin informații preluate de pe internet, astfel cum susține recurentul.
Neexistând elemente care să conducă la concluzia că expertiza efectuată în cauză nu a respectata criteriile impuse de lege, corect s-a apreciat inutilitatea efectuării unei contraexpertize.
Instanța, procedând în acest mod, nu a adus nici o atingere dreptului la apărare astfel cum susține recurentul.
Instanța de apel în raport de cele arătate anterior a analizat toate motivele invocate de apelant cu privire la criticile soluția instanței de fond, s-a pronunțat cu privire la toate cererile formulate prin acțiune și a aplicat în mod corect dispozițiile legale prin prisma cărora s-au formulat criticile din recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca recursul declarat de pârât să fie respins ca nefondat.
PENTRUACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei nr. 216/ A din 03 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 februarie 2010.