Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr. 8211/105 din 12 decembrie 2007 la Tribunalul Prahova, contestatorul I.M.A. a chemat în judecată pe intimata C.N.A.D.N.R. SA București, în calitate de reprezentant al Statului Român, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 284/2007, modificarea acestei hotărâri în sensul acordării unor despăgubiri pentru terenul expropriat, proprietatea sa, situat în com. Bărcănești, sat Bărcănești de 814,194 mp T.37 P.604/77 jud. Prahova, în valoare de 42.787 lei echivalentul a 12.225 Euro, adică 15 Euro/mp, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat ca în mod nelegal s-a dispus prin hotărârea sus-menționată, acordarea unor despăgubiri pentru terenul expropriat de 10.260,56 lei, fără să se țină seama de prețul de circulație al terenului în zonă, de amplasamentul acestuia, de pagubele ce i se cauzează ca urmare a exproprierii acestui teren care reprezintă singura sursa de hrană a familiei sale.
La data de 08 ianuarie 2008, contestatorul și-a majorat câtimea pretențiilor în sensul că solicită despăgubiri de 100 Euro/mp pentru terenul expropriat.
Prin sentința civilă nr. 2241 din 2 septembrie 2008 Tribunalul Prahova a admis în parte contestația precizată, formulată de contestatorul I.M.A., și a anulat în parte Hotărârea nr. 284 din 16 noiembrie 2007 emisă de către intimata C.N.A.D.N.R. și a acordat despăgubiri pentru terenul de 814,194 mp situat în com. Barcanești, T.37 P.604/77 jud. Prahova ce aparține contestatorului în valoare totală de 33.316,81 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 284 din 16 noiembrie 2007, procesului-verbal nr. 284 din 18 septembrie 2007, documentației topografice din luna martie 2005, memoriului tehnic depus la dosar, s-a dispus exproprierea și aprobarea acordării de despăgubiri în favoarea contestatorului pentru exproprierea terenului proprietatea acestuia de 814,194 mp situat în com. Bărcănești, T.37 P.604/77, despăgubiri stabilite în baza art. 6 din Legea nr. 198/2004 în valoare totală de 10260,56 lei, despăgubiri cu care contestatorul nu a fost de acord la 18 septembrie 2007.
În cuprinsul precizărilor întocmite de expertul consilier al contestatorului ing. B.N., la expertiza sus-menționată, s-a specificat că terenul în litigiu de 814,194 mp ar fi fost trecut ulterior în intravilan, aflându-se în aproprierea restului terenului contestatorului pe care se află casa de locuit, iar valoarea acestuia este de 229.122 lei, respectiv, 281,41 lei/mp, în raport de valoarea aplicată pentru un teren vecin, stabilită prin Hotărârea nr. 53 din 10 ianuarie 2007 în favoarea numitului V.A.L.
Din raportul de expertiza tehnică - completare ing. A.A. efectuat în urma obiecțiunilor formulate de părți, a reieșit că valoarea totală a terenului supus exproprierii este de 32.600 lei în funcție de 11 Euro/mp, în raport de valoarea de circulație la data efectuării expertizei și de 293 lei la 16 noiembrie 2007, în funcție de prețul pe mp de 36 lei.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat apel în termen legal pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A precizat apelantul că sentința pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală și netemeinică față de faptul că instanța de fond, a dispus omologarea raportului de expertiză întocmit de expert A.A. și obligarea Statului Român prin C.N.A.D.N.R. la plata de despăgubiri în baza acestuia.
Astfel, potrivit prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994 comisia de experți numită de instanță trebuie să întocmească un singur raport de expertiză, semnat de toți aceștia, ceea ce nu s-a întâmplat.
A învederat apelantul pârât că expertiza ce se va administra va avea în vedere valoarea reală a despăgubirilor de la data consemnării sumei de bani în contul expropriatului, întrucât de la data consemnării despăgubirilor terenul a trecut de drept în proprietatea statului, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 194/2004.
Pe de altă parte, sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică și datorită faptului că, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul N.C. si prin admiterea cererii de chemare în judecată, reclamanta se îmbogățește fără justă cauză pe seama Statului Român.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a procedat deja la consemnarea sumei de 10260,56 Ron situație față de care se impunea obligarea doar la diferența între suma consemnată și valoarea reală stabilită de instanță.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat apel și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate față de faptul că despăgubirea trebuia stabilită în cuantumul precizat de expertul B.N., având în vedere că prețul de circulație a terenurilor din zonă este mult mai mare decât prețul stabilit de expert D., amplasamentul acestui teren care se află în vecinătatea casei sale, astfel încât terenului rămas neexpropriat îi scade considerabil valoarea, precum și pagubele produse prin neutilizarea acestui teren pe care a cultivat legume și cereale.
Curtea, examinând apelurile prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a normelor legale incidente în cauză, a constatat că acestea sunt fondate deoarece referitor la apelul declarat de Statul Român prin C.N.A.D.N.R., Curtea constatat că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor se va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Așa fiind, criticile apelantului potrivit cu care instanța de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert A.A., a încălcat prevederile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994 care impun ca în cauzele de exproprieri comisia de experți trebuie să întocmească un singur raport de expertiză, semnat de toți experții sunt fondate.
Referitor la motivul de apel prin care se critică faptul că instanța de fond nu a procedat la scăderea din valoarea despăgubirii a sumei deja consemnate, Curtea a constatat că aceste este întemeiat, având în vedere că la fila 31 (dosar apel) se află dovada consemnării sumei la C.E.C. pe numele expropriatului.
Pe cale de consecință a fost admis apelul declarat de Statul Român prin C.N.A.D.N.R., astfel încât la stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța de apel a ținut seama de suma deja consemnată pe numele expropriatului, care a fost scăzută din valoarea despăgubirii.
Referitor la criticile privind modul de stabilire a despăgubirilor, formulate de ambii apelanți, Curtea a reținut că potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Față de aceste considerente Curtea și, având în vedere disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994 menționată mai sus, în conformitate, cu care valoarea despăgubirii se stabilește în funcție de data întocmirii raportului de expertiză, Curtea a constatat că, valoarea de 31144,44 RON stabilită de raportul de expertiză P.O. ( fila 82 dosar apel) reprezintă o valoare justă și acoperitoare de despăgubire.
Instanța nu a avut în vedere valoarea despăgubirilor stabilită prin refacerile ulterioare ale raportului de expertiză întrucât, deși piața imobiliară a scăzut considerabil, expertul stabilește pentru terenul expropriat valori în creștere față de raportul de expertiză inițial.
Față de aceste considerente Curtea a admis și apelul formulat de contestator, a schimbat în parte sentința în sensul că valoarea despăgubirilor pentru terenul în litigiu este de 31.144,44 RON, sumă ce a fost calculată de expertul P.O. prin scăderea sumei de 10.260 lei consemnată de expropriator.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 276 C. proc. civ. s-au compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva deciziei civile 84 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești au declarat recurs atât reclamantul, cât și Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi.
Recurentul Statul Român susține că raportul de expertiză privind evaluarea imobiliară întocmit în apel nu respectă dispozițiile legale, având în vedere faptul că expertul desemnat de către apelantul reclamant nu era abilitat ca expert evaluator și nu era atestat A.N.E.V.A.R., motiv de recurs prevăzut de art. 304, pct. 1 și 9 C. proc. civ.
Se consideră că atât instanța de apel, cât și cea de fond au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 conform cărora la calcularea despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanța de apel, prin omologarea punctelor de vedere întocmite de experți, a ținut cont la stabilirea despăgubirilor de prețurile de ofertare apărute pe internet și în presa prahoveană, ignorând astfel dispozițiile legale ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În concepția recurentului‚ Statul Român, există o diferență foarte mare între prețurile de „ofertare” și cele reale, iar despăgubirea acordată de Statul Român, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 316 din 17 decembrie 2007 este îndestulătoare.
Și reclamantul I.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 84 din 27 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, susținând că aceasta este dată cu aplicarea greșită a legii, în speță, prin încălcarea art. 25-26 din Legea 33/1994.
Recurentul precizează că prețul de circulație al terenului în zonă este mult mai mare decât prețul stabilit de exp. D. (care a „evaluat” la aceeași valoare majoritatea terenurilor din zona de sud-est a țării fără a avea în vedere pagubele produse prin expropriere, categoria de folosință a acestor terenuri și valoarea de circulație).
Mai mult, despăgubirile au fost stabilite diferențiat și fără un criteriu stabilit - astfel, au fost acordate despăgubiri de 10 ori mai mari, unor persoane ale căror terenuri se aflau la mare distanță față de gospodăria acestora și exproprierea nu producea prejudicii mari.
Instanța, deși a admis de 4 ori obiecțiunile reclamantului la raportul de expertiză efectuat (dispunându-se refacerea expertizei), la pronunțarea deciziei a avut în vedere raportul de expertiză inițial (refăcut de 4 ori) și nu raportul de expertiză final, conform căruia despăgubirea cuvenită contestatorului ar fi fost în cuantum de 61.216 lei, încălcând astfel dispozițiile art. 25-26 din Legea 33/1994. Mai mult, pentru un teren similar ( aflat în aceeași tarla și aceeași parcelă) s-au acordat contestatoarei despăgubiri în cuantum de 30 Euro/mp.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză susținerile recurenților privind eronata interpretare a dispozițiilor art. 25-26 din Legea nr. 33/1994 nu se justifică.
Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituția României a fost preluată în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din această lege statuându-se că exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o deplină și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
De asemenea, jurisprudența contenciosului European a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, ca o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Această măsură trebuie să fie, în același timp, convenabilă pentru realizarea actului ei legitim și nedisproporționată față de acesta (CEDO, Hotărârea din 21 februarie 1986, James și alții c. Regatul Unit).
Din dispozițiile legale menționate rezultă că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat.
În cauză, instanțele de judecată au aplicat și interpretat în mod just dispozițiile legale suscitate, raportul de expertiză întocmit în faza procesuală a apelului respectând aceste proceduri legale. Critica recursului Statul Român privind lipsa abilitării ca expert evaluator și a atestării expertului desemnat nu se justifică, din înscrisul depus la dosarul cauzei rezultă că acest expert posedă acest atestat, fiind întrunite condițiile prevăzute de textul de lege în privința compunerii comisiei de experți.
Nici celelalte susțineri ale recurentului reclamant și ale recurentului pârât nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, expertiza efectuată în cauză a avut în vedere dispozițiile art. 25-26 din Legea nr. 33/1994, a ținut cont de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel, în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Pentru aceste considerente, se vor respinge ambele recursuri, în baza art. 312 C. proc. civ. și se va menține decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamantul I.A. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 84 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.