Asupra recursurilor constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la 13 februarie 2007, S.W. a formulat, în temeiul Legii nr. 198/2004 și Legii nr. 33/1994 și în contradictoriu cu Statul Român în calitate de expropriator reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, contestație împotriva Hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 8, 9 și 10 din 17 octombrie 2006 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Primăria Șelimbăr, prin care s-a dispus exproprierea și acordarea, prin consemnare, a despăgubirii aferente terenurilor situate în Șelimbăr, având număr cadastral 1760/5/3/1 înscris în C.F. nr. 7386 Șelimbăr, în suprafață expropriată 1460 mp teren de construcții, nr.cadastral 1760/5/4 înscris în C.F. 7386 Șelimbăr pentru suprafața expropriată de 55 mp și respectiv nr. cadastral 1760/1/4/2/1 înscris în C.F. 8203 Șelimbăr în suprafață expropriată de 2667 mp. A arătat că valoarea reală a despăgubirilor pentru acoperirea pierderii pe care o înregistrează este de 10.000.000 Euro.
Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 1281 din 26 noiembrie 2007 a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S.W. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Brașov și, în consecință, a anulat hotărârile nr. 8/2006, 9/2006 și 10/2006 în parte, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate și a stabilit în sarcina pârâtei despăgubiri de 70 Euro/mp echivalent în lei pentru terenul efectiv ocupat de lucrare, respectiv 5580 mp și o despăgubire de 40 Euro/mp echivalent în lei pentru terenul afectat de interdicția de construire în suprafață de 32.737 mp. A respins capătul de cerere privitor la plata despăgubirilor de 10.000.000 Euro.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost de acord cu exproprierea nu însă și cu cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârile atacate, motiv pentru care a constatat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 și Protocolului adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, art. 1, tribunalul a reținut că solicitarea reclamantului de acordare a unor despăgubiri de 10.000.000 Euro, urmare susținerii neîndeplinirii unor planuri de afaceri, va fi apreciată de instanță în limita justului echilibru și a raportului rezonabil de proporționalitate, la care textul din Protocol face referire.
In ceea ce privește valoarea despăgubirilor, în cauză s-a efectuat o expertiză pentru identificarea terenurilor supuse exproprierii și a stabilirii valorii acestora, potrivit căreia din totalul de 113.400 mp teren proprietatea reclamantului, 15.321 mp vor fi ocupați efectiv de șosea, iar 32.753 mp vor avea interdicție de construire.
In raport de despăgubirea propusă de experți, instanța a apreciat că reclamantul a sporit valoarea imobilelor, atât prin introducerea utilităților (gaz, curent, apă), având în vedere distanța față de prima localitate - Șelimbăr ceea ce a presupus extinderi de conducte și rețele electrice, cât și prin schimbarea destinației din teren agricol în teren construcții.
Nu s-a putut însă reține că i s-a creat reclamantului un prejudiciu prin nerealizarea planului de afaceri întrucât acesta nu a produs nicio probă din care să rezulte că SC G.T. SRL este proprietatea sa și nici că a avansat lucrări pentru demararea planului de afaceri și nu a depus un studiu de fezabilitate din care să rezulte un prejudiciu viitor cert și cuantificabil.
Așadar, pentru a asigura o justă și reală despăgubire, respectându-se principiul proporționalității, instanța a acordat o despăgubire pentru terenul supus exproprierii de 70 Euro/mp, respectiv 209,53 ron/mp, nereținând suma de 100 Euro/mp avansată de experți deoarece un asemenea preț se oferă pentru terenuri din intravilanul localităților mari și nicidecum pentru terenuri extravilane.
In ceea ce privește terenul afectat de interdicția de construire, instanța a apreciat că față de prevederile O.G. nr. 43/1992, art. 17 lit. b), reclamantul poate edifica dar să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului sau să împiedice vizibilitatea pe drum, astfel încât prejudiciul adus expropriatului a fost limitat la 40 Euro/mp -104,76 Ron/mp, față de 100 Euro/mp cât au propus experții.
Pentru terenul neafectat de construirea șoselei de centură în suprafață de 13.596 mp, instanța nu a acordat despăgubiri reclamantului, constatând că respectivul teren poate fi exploatat în regimul în care există de teren de construcții.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 48/A din 1 aprilie 2010 a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva sentinței pronunțată de tribunal. A schimbat în parte hotărârea apelată atât în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului cât și în ceea ce privește suprafața de teren pentru care se acordă aceste despăgubiri și rejudecând în respectivele limite a anulat hotărârile nr. 8 din 17 octombrie 2006, 9 din 17 octombrie 2006 și 10 din 17 octombrie 2006, în parte, numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului, pentru următoarele suprafețe de teren, efectiv expropriat:
- 1460 mp înscris în C.F. 7386, nr. cadastral 1760/5/3/1;
- 55 mp înscris în C.F. 7386, nr. cadastral 1760/5/4;
- 2667 mp înscris în C.F. 8203, nr. cadastral 1760/1/4//2/1, despăgubiri pe care le-a stabilit la o sumă echivalentă contravalorii în lei la data plății a sumei de 61,91 Euro/mp. A înlăturat dispozițiile sentinței referitoare la despăgubirile de 70 Euro/mp pentru terenul efectiv ocupat de lucrare, respectiv 5580 mp și la despăgubirile de 40 Euro/mp pentru terenul afectat de interdicția de construire în suprafață de 32.753 mp. A menținut dispozițiile sentinței referitoare la respingerea capătului de cerere privitor la plata despăgubirilor de 10.000.000 Euro. A respins apelul declarat de reclamantul S.W. împotriva sentinței tribunalului. A obligat pe reclamant să plătească pârâtei C.N.A.D.N.R. suma de 6000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Instanța de apel a reținut, cu privire la apelul pârâtei, că instanța de fond a acordat despăgubiri raportându-se strict la concluziile raportului de expertiză fără a avea în vedere ceea ce a solicitat efectiv reclamantul și ceea ce avea obligația de a soluționa potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Astfel, tribunalul a acordat despăgubiri pentru terenul efectiv ocupat de lucrare în suprafață de 5580 mp și pentru terenul afectat de interdicția de construire în suprafață de 32753 mp, hotărârea pronunțată de respectiva instanță fiind profund nelegală în ceea ce privește suprafețele de terenuri pentru care s-au acordat despăgubiri, întrucât reclamantul nu a solicitat acest lucru, partea cerând numai majorarea cuantumului despăgubirilor pentru terenul efectiv expropriat raportat la valoarea de circulație a terenului și la prejudiciul adus proprietarului.
S-a constatat că suprafața pentru care reclamantul putea solicita despăgubiri și a solicitat în mod efectiv este suprafața expropriată prin Hotărârile nr. 8, 9 și 10, respectiv 4182 mp.
In fața instanței de apel s-a efectuat o nouă expertiză topografică, potrivit căreia suprafața efectiv expropriată de 4182 mp nu acoperă integral terenul afectat de construcția bretelei de legătură, experții apreciind că se impune exproprierea în plus a suprafeței de 131 mp, însă curtea de apel a reținut că aceste concluzii nu pot duce la o altă soluție atâta timp cât reclamantul nu a sesizat instanța de judecată cu astfel de cerere.
In ceea ce privește despăgubirile pentru suprafața de 32753 mp în cuantum de 40 Euro/mp, s-a constatat că instanța de fond le-a acordat extra petita, întrucât reclamantul nu a solicitat acest lucru nici prin acțiune și nici printr-o eventuală precizare a acțiunii și nu a susținut în cererea de chemare în judecată că terenul rămas în proprietate ar fi afectat de interdicția de construire.
In legătură cu valoarea despăgubirilor acordate de tribunal, curtea de apel a reținut că potrivit raportului de expertiză judiciară efectuat în apel, terenul a fost evaluat în luna octombrie 2009, data efectuării expertizei, la suma de 61,91 Euro/mp. Instanța de apel a avut în vedere această valoare și nu cea raportată la luna mai 2008 față de prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
S-a reținut totodată că diminuarea valorii de circulație a terenului se datorează fluctuațiilor de prețuri ce au avut loc pe piața imobiliară în ultima perioadă de timp, care au determinat scăderi considerabile ale prețurilor de tranzacționare ale bunurilor imobile, având în vedere criza economică mondială care afectează în prezent orice sector al pieței economice.
A reținut ca valoare de circulație a terenului expropriat valoarea stabilită de expertiza efectuată în apel, ca o consecință a efectului devolutiv a căii de atac a apelului, efect care determină ca litigiul să fie transpus de la prima instanță la cea superioară cu toate chestiunile de fapt și de drept pe care le implică, în limitele a ceea ce s-a cerut prin probele administrate în apel, fiind firesc astfel a fi dezbătută în această fază procesuală valoarea terenului și a fi stabilită o altă valoare, ce rezultă din probele administrate în apel.
Cu privire la apelul reclamantului, instanța a reținut că potrivit Legii nr. 198/2004 cu referire la Legea nr. 33/1994, despăgubirile se acordă numai pentru suprafața de teren efectiv expropriată, nu și pentru terenul rămas liber, care poate fi folosit potrivit destinației sale.
Valoarea prejudiciului la care se referă art. 26 din Legea nr. 33/1994 privește prejudiciul cauzat proprietarului pentru terenul efectiv expropriat, însă acesta trebuie să facă dovada unui astfel de prejudiciu, ceea ce în speță nu s-a realizat, cum corect a reținut și instanța de fond.
Conform art. 998-999 C. civ., trebuie reparate prejudiciile certe, care pot fi atât cele actuale cât și cele viitoare, însă în cauză, potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în apel, instanța a constatat că experții nu pot estima pierderile prin raportare la rentabilitatea afacerilor în zonă, vadul comercial, clienți și a subscris ideii potrivit căreia costul lucrărilor începute sau propuse în plan nu poate fi determinat pe intenții potențiale, ipotetice sau proiecte posibile. Nu a fost însușită propunerea experților de acordare a unei valori procentuale sporite a despăgubirii, 5-10% din valoarea stabilită de experții tehnici - întrucât aceasta nu are la bază nicio probă și niciun calcul concret și precis.
Nu a fost primită susținerea reclamantului referitoare la nemotivarea sentinței, constatându-se că soluția pronunțată a făcut referiri la dispoziții legale incidente în materie, atât interne cât și internaționale.
S-a constatat astfel că acordarea unei despăgubiri de 61,91 Euro/mp reprezintă o despăgubire dreaptă și rezonabilă, compatibilă cu exigențele respectării dreptului de proprietate garantat de lege, în acord cu dispozițiile art. 481 C. civ., art. 44 din Constituția României, art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție și Legii nr. 33/1994.
Împotriva acestei ultime decizii au declarat recursuri reclamantul si pârâtul
Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul S.W. a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, admiterea cererii prin care a cerut anularea hotărârilor de stabilire a despăgubirilor și acordarea acestora pentru întregul prejudiciu suferit prin expropriere, atât pentru terenul efectiv expropriat cât și pentru cel afectat de expropriere și, de asemenea, pentru beneficiul nerealizat, respingându-se apelul pârâtului.
A arătat că instanța de apel putea judeca apelul „doar în limitele cererii de apel", așa încât respingerea cererii în despăgubiri pentru suprafața care depășește pe cea efectiv expropriată și a cererii de acordare a beneficiului nerealizat, cu motivarea că prima instanță ar fi judecat extra petita, fără să aibă o solicitare în acest sens, este profund nelegală. A precizat că a formulat o cerere în acest sens și tocmai de aceea instanța de fond a admis acțiunea cu privire la despăgubiri pentru o suprafață mai mare decât cea efectiv expropriată, arătând, în plus, că motivul extra petita nu este unul de ordine publică și că pârâta nu a înțeles să formuleze motive de apel în raport de acesta.
A considerat că au fost încălcate astfel principiile contradictorialității și oralității, fiind lipsit de posibilitatea de a se apăra, deoarece instanța de apel nu a pus în discuția părților, ca și motiv de ordine publică, motivul extra petita.
Cele dispuse de prima instanță și care nu au format motive de apel au intrat în puterea lucrului judecat și, prin urmare, în cazul în speță, întrucât pârâtul nu a formulat motive de apel pentru extra petita, nu se putea înrăutăți situația reclamantului în propria-i cale de atac, avându-se în vedere dispozițiile exprese și imperative ale art. 296 teza a doua C. proc. civ.
In continuare, prevalându-se de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și arătând că valoarea pretențiilor sale a fost dovedită prin probele administrate, a considerat că ceea ce interesează în cazul exproprierii, pentru stabilirea despăgubirilor este valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, această din urmă latură cuprinzând atât prejudiciul efectiv cât și beneficiul nerealizat.
A considerat că instanța nu a argumentat pentru care motive a respins concluziile experților, atâta vreme cât și din actele de publicitate imobiliară și din documentația tehnică a rezultat că terenul se află în intravilanul localității într-o zonă cu mare căutare pe piața tranzacțiilor imobiliare și că are o serie de utilități care îi sporesc considerabil valoarea, având destinația de teren pentru construcții.
A arătat, totodată, că a solicitat valoarea de 70 - 80 Euro/mp la data premergătoare emiterii hotărârilor de stabilire a despăgubirilor, valoare care a fost confirmată de probele administrate.
A apreciat că la aceste valori se adaugă cele rezultate din expertiza privind pierderile suferite din nerealizarea planului de afaceri care reprezenta o investiție privată în numele reclamantului ca persoană fizică.
A solicitat astfel ca pentru acoperirea integrală a prejudiciului și în ceea ce privește beneficiul nerealizat, să se aplice separat procentul de 10% pentru fiecare din obiectivele identificate prin pct. a) - f) în expertiza contabilă, fiind vorba de prejudicii de natură diferită dar care toate împreună formează pierderile înregistrate ca și beneficii nerealizate.
A invocat în susținere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire la cauza James și alții împotriva Marii Britanii, 1986.
Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Brașov a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A considerat că nu au fost respectate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.
A arătat astfel că potrivit valorilor unitare orientative pentru terenurile intravilane și extravilane situate în comunele și satele din județul Sibiu existente pe site-ul Camerei Notarilor Publici Alba Iulia pentru localitatea Șelimbăr, acestea sunt de 133 lei/mp (31,82 Euro).
A precizat că valoarea de 61,91 Euro/mp depășește cu mult valoarea reală a imobilului în litigiu, instanța neținând cont de faptul că centura ocolitoare a sporit valoarea terenului. A arătat totodată că suma stabilită de instanță este exagerată având în vedere și oferta de vânzare a unui teren aflat în imediata vecinătate a terenului în litigiu care este apreciat la valoarea de 36 Euro/mp.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Referitor la recursul declarat de reclamant, se reține că, în primul rând, criticile formulate privesc încălcarea de către instanța de apel a principiului neagravării situației în propria cale de atac.
Nu pot fi primite însă astfel de critici, în raport de dispozițiile art. 296 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora apelantului nu i se poate crea, în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Textul consacră deci principiul non reformatio inpejus care presupune că părții care a exercitat o cale de atac să nu i se agraveze, prin soluția dată de instanța de control judiciar, situația stabilită prin hotărârea atacată. Cu alte cuvinte, hotărârea atacată poate fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat apelul.
Dacă nu s-ar aplica acest principiu, părțile, cunoscând că există riscul de a li se înrăutăți situația, ar putea să renunțe la atacarea hotărârii, deși aceasta este nelegală și netemeinică, ceea ce ar impieta grav asupra aflării adevărului și asigurării respectării legii.
In speță însă, au declarat apeluri atât reclamantul cât și pârâta C.N.A.D.N.R. SA, aceasta din urmă criticând, prin motivele de apel, sentința pronunțată de tribunal, inclusiv sub aspectul că nu se puteau acorda despăgubiri decât pentru suprafața expropriată prin hotărârile contestate nr. 8, 9 și 10, respectiv de 4182 mp.
Prin urmare, sunt eronate susținerile recurentului - reclamant, deoarece, deși pârâta nu a avut motiv de apel expres referitor la aspectul că tribunalul s-a pronunțat extra petita, din analiza criticilor formulate reiese, după cum s-a arătat, faptul că s-a contestat acordarea de către instanța de fond a despăgubirilor pentru o suprafață mai mare decât cea care face obiectul hotărârilor atacate.
Astfel încât, întrucât, în cauză și partea adversă a exercitat calea de atac a apelului, inevitabil soarta apelantului - reclamant s-a agravat, însă nu ca efect al nerespectării principiului non reformatio in pejus de către curtea de apel, ci prin constatarea de către instanță a caracterului fondat al criticilor formulate de pârâtă.
Într-adevăr, după cum corect a reținut și instanța de apel, prin hotărârile nr. 8, 9 și 10 din 17 octombrie 2006, emise pârâtă și contestate de reclamant, acesta a fost expropriat cu teren în suprafață de 1460 mp, înscris în C.F. 7386 nr. cadastral 1760/5/3/1, 55 mp înscris în C.F. 7386 nr. cadastral 1760/5/4 și 2667 mp înscris în C.F. 8203 nr. cadastral 1760/1/4/2/1, astfel încât acordarea de către prima instanță a unor despăgubiri și pentru terenul în suprafață de 32.753 mp încalcă grav dispozițiile procedurale, tribunalul acordând mai mult decât s-a solicitat.
Astfel, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Or, în speță, reclamantul nu a solicitat acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 32.753 mp ci doar majorarea cuantumului acestora pentru terenul efectiv expropriat raportat la valoarea de circulație a terenului și la prejudiciul adus proprietarului.
Ca atare, nu poate fi primită niciuna dintre criticile reclamantului referitoare la agravarea situației în propria-i cale de atac și la încălcarea de către instanța de apel a limitelor judecării apelului, atâta vreme cât prin apelul său, pârâta a învestit instanța a exercita controlul judiciar asupra hotărârii atacate și sub aspectul depășirii de către tribunal a obiectului cererii dedusă judecății.
Mai mult, se reține că din economia textului cuprins la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 rezultă că se poate adresa instanței judecătorești competentă, în termenul prevăzut de la data comunicării hotărârii de stabilire a despăgubirii, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii, fără a se putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.
Reiese deci că nu se poate contesta în instanță exproprierea, dispusă prin hotărâre de Guvern, ci numai cuantumul despăgubirii stabilită prin Hotărârea Comisiei constituită în baza Legii nr. 198/2004.
O altă critică formulată de reclamant, prevalându-se de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, privește cuantumul despăgubirilor stabilite de instanța de apel, neîndestulător în opinia părții, în raport de probele administrate și concluziile experților.
Se reține că art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede că acțiunea formulată de expropriat se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 precizează din ce se compune despăgubirea, respectiv din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar art. 27 din același act normativ stipulează că instanța va hotărî asupra despăgubirii, comparând rezultatul expertizei cu oferta și pretențiile formulate de părți.
Se constată astfel ca fiind corectă stabilirea despăgubirii pentru suprafața efectiv expropriată la 61,91 Euro/mp, în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în apel și în acord atât cu exigențele respectării dreptului de proprietate, cât și cu reglementările legale interne și internaționale în materie.
In ceea ce privește beneficiul nerealizat, recurentul a încercat dovedirea acestuia prin nerealizarea planului de afaceri, însă în lipsa unor alte probe, nu se poate previziona asupra eventualei evoluții economice a S.G.T., atâta timp cât, în plus, nu s-au depus înscrisuri privind demararea respectivului plan de afaceri sau vreun studiu din care să rezulte un prejudiciu cert și cuantificabil, în condițiile în care dispozițiile legale instituie obligativitatea dovedirii acestora.
Cu privire la recursul pârâtului, referitor la stabilirea cuantumului despăgubirilor, se reține că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate „instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator si un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii" iar, conform art. 26 alin. (1) și (2) din aceeași lege „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum si instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrative - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Prin dispozițiile legale menționate nu se instituite obligativitatea reținerii de către instanță a valorii despăgubirii stabilită prin raportul tehnic de expertiză întocmit de expropriator la momentul exproprierii, ci dimpotrivă se autorizează instanța să constituie o comisie de experți care să calculeze despăgubirea.
Totodată, potrivit art. 27 alin. (2) din lege, "despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi, mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".
Se constată totodată că din actele dosarului nu rezultă efectuarea unor vânzări de terenuri din categoria celui deținut de reclamant, pentru a putea fi reținute argumentele pârâtului referitoare la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială.
Sintagma folosită în lege „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele" are semnificația de preț efectiv plătit și consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare - cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.
Pentru aceste motive, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamant și pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S.W. și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Brașov împotriva deciziei nr. 48/A din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunța/ă în ședință publica, astăzi 2 februarie 2011.