Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 759 din 24 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj a admis cererea reclamantului C.A., împotriva pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, a stabilit despăgubirile aferente exproprierii terenului în suprafață de 1.500 mp., tarlaua 1299/1, parcela 20, cu număr cadastral 2878, din titlul de proprietate nr. 27.641/572 din 26 iunie 1997, eliberat de Comisia Județeană Cluj, realizată prin Hotărârea nr. 7 de stabilire a despăgubirii din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, la suma de 240.000 lei, în favoarea reclamantului, a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma menționată.
Prin Hotărârea nr. 7 din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul local Gilău a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat în litigiu, în cuantum de 68.355,63 lei, reprezentând echivalentul sumei de 18.900 Euro.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, coroborat cu art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994 a dispus efectuarea unei expertize tehnice, având ca obiective evaluarea terenului expropriat și daunele aduse reclamantului ca urmare a exproprierii.
Din raportul de expertiză efectuat a rezultat că valoarea de circulație a imobilului, la momentul realizării expertizei, a fost de 240.000 lei, respectiv de 160 lei/mp, neexistând vreun alt prejudiciu ca urmare a exproprierii.
S-a avut în vedere de către instanță valoarea de circulație la momentul expertizării, aceasta prin raportare la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994
Prin decizia civilă nr. 81/A/2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
Viciul referitor la componența comisiei, prin raportare la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 198/2004, a fost remediat prin exercitarea de către instanța de apel a rolului activ, astfel valoarea de 240.000 lei a terenului în litigiu, stabilită la data de 31 martie 2009, a fost însușită de către toți cei trei experți, indicându-se ca sursă de informare la stabilirea valorilor, acte de tranzacționare certe, notariate publice și agenții imobiliare, arătându-se că ofertele negociabile sunt reduse cu cca. 15-20% pentru obținerea prețului de tranzacție, iar din cauza fenomenului de recesiune, s-a mai aplicat o reducere suplimentară a prețurilor maximale cu încă 35-45%. Ca metode de determinare a valorii imobilului s-au utilizat metoda comparației directe și metoda comparației prin bonitare.
Prin răspunsul formulat la obiecțiunile formulate de către pârât la modalitatea de determinare a valorii imobilului și la metodele luate în considerare, experții și-au menținut opiniile exprimate în cuprinsul raportului de expertiză inițial. Au arătat în mod expres că, întrucât au avut la dispoziție doar contracte de vânzare-cumpărare din anii 2007 și 2008, este evident că la acestea s-au raportat, însă pentru a determina valoarea imobilului la data efectuării expertizei, au aplicat corecțiile corespunzătoare în raport de evoluția prețului imobilelor. Experții au aplicat atât corecțiile negative, cât și coeficienții de particularizare, precum și indicele de inflație corespunzător.
În ce privește deciziile de speță ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a apreciat că acestea, pe de o parte, nu constituie izvor de drept, iar, pe de altă parte, considerentele concrete invocate de apelantă nu vin nicidecum în susținerea apelului.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 22 aprilie 2010, pârâta C.N.A.D.N.R. SA, prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Decizia civilă a fost pronunțată cu încălcarea legii - art. 304 art. 9 C. proc. civ., respectiv a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, art. 129 C. proc. civ.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 reglementează modalitatea determinării despăgubirilor pe cale judiciară în materia exproprierii.
Astfel, potrivit normei legale sus-menționate, la stabilirea despăgubirii, atât experții tehnici, cât și instanța de judecată se vor raporta la „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele (...) la data întocmirii raportului de expertiză”.
S-a susținut că raportul de expertiză judiciară a fost întocmit la fondul cauzei cu încălcarea legii - art. 26 din Legea nr. 33/1994 - respectiv că metodele de expertizare utilizate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit la fondul cauzei sunt fie eronate, fie improprii categoriei terenului expertizat și s-a solicitat încuviințarea refacerii probei cu alți specialiști.
Instanțele inferioare au reținut în mod greșit ca fiind legală evaluarea judiciară fundamentată pe valori de tranzacționare proprii anului 2007, în condițiile în care raportul a fost întocmit în anul 2009 (experții înșiși afirmând că, în intervalul de timp scurs, preturile au scăzut drastic). Prețul de tranzacționare rezultă doar din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare.
S-a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție, respectiv deciziile nr. 5721/2009 și nr. 6680/2008, potrivit cărora, în privința imobilelor expropriate, despăgubirea se stabilește în condițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv că nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, dat fiind inevitabila negociere a prețului; sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mica publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel în aceeași unitate administrativ-teritorială.
Indiferent dacă acceptă sau nu concluziile expertizei, instanță de judecată trebuia să-și motiveze opinia, întrucât „o expertiză nu poate fi luată în considerare atunci când concluziile la care ajunge nu sunt rezultatul unor raționamente precise și verificabile, ci ale unei simple aprecieri a expertului” (Tribunalul Suprem, Colegiul civil, decizia nr. 1168/1964).
De asemenea, instanța de apel a respins totalmente nemotivat solicitarea de efectuare a unei noi expertize, aflându-se într-o gravă eroare de fapt.
În concluzie, față de criticile formulate, s-a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei, cu trimitere cauzei spre rejudecare în vederea administrării unei noi expertize judiciare în conformitate cu art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Art. 129 C. proc. civ. reglementează câteva dintre ipotezele rolului activ al judecătorului, în condițiile în care rolul activ al instanței este o garanție a exercitării drepturilor părților. S-a susținut că, în cazul dedus judecății, încălcarea rolului activ ar consta în faptul că decizia pronunțată se întemeiază pe o gravă eroare de fapt și de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, în speță proba expertiză tehnică.
Instanțele anterioare nu erau obligate să adopte concluziile unui raport de expertiză vădit eronat și nelegal, având posibilitatea și, mai mult, obligativitatea, în virtutea rolului activ, să discearnă în privința dovezilor administrate, iar pe de altă parte instanța de apel a apreciat în mod eronat că în litigiile de acest gen singura probă admisibilă este cea cu expertiză judiciară.
Or, raportul de expertiză întocmit la fondul cauzei este vădit nelegal, iar în privința regimului probator, legea nu limitează probele la raportul de expertiză. Proba care a fost solicitată de recurenta-pârâtă în dovedirea cererii de apel și care a constat în solicitarea de relații Camerei Notarilor Publici era pertinentă și concludentă.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
În fapt, prin Hotărârea nr. 7 din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul local Gilău a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat în litigiu, în cuantum de 68.355,63 lei, reprezentând echivalentul sumei de 18.900 Euro.
În procedura judiciară, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, coroborat cu art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994 a dispus efectuarea unei expertize tehnice, având ca obiective evaluarea terenului expropriat și daunele aduse reclamantului ca urmare a exproprierii. Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că valoarea de circulație a imobilului, la momentul realizării expertizei, a fost de 240.000 lei, respectiv de 160 lei/mp, neexistând vreun alt prejudiciu ca urmare a exproprierii.
În drept, important de subliniat este faptul că, instanțele fondului au identificat corect dispozițiile legale incidente cauzei pendinte. Astfel, în mod formal, s-a consemnat că s-a avut în vedere valoarea de circulație la momentul expertizării, reținând în mod expres că, pe parcursul soluționării cauzei, art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, care prevedea că „la calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condițiile art. 15 din prezenta lege” a fost modificat de pct. 3 al art. IV din O.U.G. nr. 228/2008, în sensul că „acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, ... în ceea ce privește stabilirea despăgubirii”, art. 26 alin. (2) din acest act normativ statuând că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Cu toate acestea, prin hotărârea atacată nu s-a stabilit pe deplin situația de fapt a cauzei pendinte, raportul de expertiză judiciară nesocotind cu evidență dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, informațiile pe care acesta s-a fundamentat și concluziile experților, fiind de neacceptat.
Față de caracterul explicit al normei legale sus-menționate și față de jurisprudența unitară a instanței supreme care a configurat înțelesul acestei norme - nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, dat fiind inevitabila negociere a prețului; sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mica publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel în aceeași unitate administrativ-teritorială - nu pot fi validate de judecător concluziile unui raport de expertiză care, în cauza de față, se fundamentează pe valori de tranzacționare proprii anului 2007, în condițiile în care raportul a fost întocmit în anul 2009 (experții înșiși afirmând că, în intervalul de timp scurs, preturile au scăzut drastic).
Instanța de apel, în rejudecare, va trebui să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condițiile legii, pentru a respecta criteriul pe care doar legea îl poate impune, în acest sens fiind relevante toate înscrisurile care furnizează informații concludente, cum ar fi prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare, orice alte relații care sunt compatibile normei legale incidente, din această perspectivă solicitarea de relații de la Camera Notarilor Publici fiind pe deplin pertinentă.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei C.N.A.D.N.R. SA, pe care o va casa, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 81/ A din 19 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.