Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Prahova, la 30 iunie 2009, contestatoarea SC W.T. SRL a chemat în judecată pe intimata C.P.D., comuna Păulești, județul Prahova, prin P.C. Păulești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 55/2009, emisă de intimată.
În motivarea contestației s-a susținut că, prin Hotărârea nr. 1/2009, s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 496 m.p., situat în comuna Păulești, teren pentru care s-a fixat o despăgubire de 60.869 lei, sumă considerată de contestatoare ca fiind mult prea mică în raport cu valoarea reală a terenului.
La data de 19 februarie 2010, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a J. Prahova prin C.J. Prahova.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 215 din 16 februarie 2010, a respins contestația, ca neîntemeiată, reținând că dispozițiile art. 5 și urm. din Legea nr. 198/2004 stipulează că în cazul exproprierii terenurilor pentru construcția unor autostrăzi sau a altor lucrări de utilitate publică, cuantumul despăgubirilor acordate proprietarului terenului expropriat se stabilește în funcție de valoarea de piață a terenului, determinată de amplasament, de prețul pieței, de fertilitatea terenului și de pagubele produse în urma exproprierii.
Având în vedere probele administrate, s-a reținut că s-a procedat la exproprierea unei parcele de teren de 496 m.p., din suprafața totală de 9243 m.p. aparținând contestatoarei, în scopul efectuării unei lucrări de utilitate publică constând într-un drum județean, ocazie cu care s-a stabilit cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat suma de 60.869 lei, echivalent a 14.380 euro, sumă în cuantificarea căreia s-a ținut seama de actele normative ce reglementează exproprierea, valoarea de piață, zona de referință, coeficienții pozitivi și negativi aplicați în baza metodelor de evaluare.
S-a avut în vedere și faptul că nu s-au administrat probe de către contestatoare pentru a dovedi că suma stabilită cu titlu de despăgubiri, de 60869 lei, nu ar reprezenta valoarea reală a acestora.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel contestatoarea, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității și disponibilității și susținând că, deși la termenul din 19 ianuarie 2010, s-a dispus introducerea în cauză a C.J. Prahova, care a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 1/2009, aceste înscrisuri nu i-au fost comunicate, fiind practic în imposibilitate să aibă cunoștință de conținutul acestora
În temeiul art. 295 C. proc. civ., apelanta a solicitat completarea probatoriului în apel cu acte și expertiză de specialitate care să stabilească cuantumul despăgubirilor la momentul consemnării în contul expropriatului, în raport de dispozițiile art. 25 și 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, precum și diferența dintre suma consemnată și cuantumul despăgubirilor calculate în cele două variante.
Prin încheierea din 24 iunie 2010 curtea de apel a încuviințat probele solicitate de apelantă.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 26 din 10 februarie 2011, a admis apelul contestatoarei SC W.T. SRL și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis contestația și a obligat intimații la plata către aceasta a unei despăgubiri în cuantum de 75.948 lei, calculate conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Au fost obligați intimații C.P.D. prin P.C. Păulești, J. Prahova și J. Prahova prin C.J. Prahova la 1.800 lei cheltuieli de judecată către apelanta contestatoare.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că experții desemnați de părți, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, respectiv experții N.C. și M.G., au stabilit valoarea despăgubirilor datorate pentru terenul în litigiu, utilizând ofertele de vânzare de pe internet, cu aplicarea unor corecții de individualizare vizând rețelele de transport, echiparea tehnico-edilitară, caracteristicile ameliorative, plantațiile existente și geometria separării proprietății, metode ce nu corespund criteriului prevăzut de art. 26 din actul normativ menționat. Ca urmare, la stabilirea despăgubirilor a fost avută în vedere evaluarea efectuată de expertul desemnat de instanță, G.E., aceasta ținând seama de valoarea de piață a terenului, raportat la amplasamentul acestuia și la prețurile practicate pe piața liberă.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul J. Prahova prin C.J. Prahova, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a susținut că expertiza efectuată de comisia de experți și însușită de instanță, nu s-a raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și nu a avut în vedere vânzările efective ale imobilelor în zona respectivă.
În acest context s-a invocat și greșita respingere a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, în sensul că experții ar fi trebuit să se adreseze instituțiilor abilitate, respectiv P.C. Păulești și C.N.P. pentru a li se comunica prețurile cu care s-au vândut terenurile arabile intravilane din localitatea Păulești.
Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat greșita obligare a intimaților la întreaga sumă acordată cu titlu de despăgubiri, în condițiile în care J. Prahova prin C.J. Prahova a procedat la consemnarea sumei de 60.869 lei, situație în care se impunea doar plata diferenței dintre suma stabilită de instanță și cea deja consemnată.
Examinând criticile invocate de pârâtul recurent raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prin încheierea de la termenul din 24 iunie 2010, instanța de apel a încuviințat, la cererea apelantei reclamante, proba de expertiză tehnică de evaluare topografie efectuată de către o comisie compusă din trei experți, în conformitate cu dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, având ca obiectiv stabilirea valorii reale a despăgubirilor datorate de stat pentru termenul expropriat, ținând seama de prețurile de tranzacționare ale imobilelor de același fel din zona administrativ – teritorială unde este situat terenul supus exproprierii.
Cei trei experți desemnați au întocmit un raport de expertiză comun, folosind metoda comparației directe și având în vedere ofertele de pe internet și ale agențiilor imobiliare.
Curtea va constata că expertiza omologată de instanța de apel, punctul de vedere al expertului G.E., nu s-a raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, folosind conform concluziilor acestuia informațiile primite de la cetățenii din zonă, informațiile agențiilor imobiliare și metoda comparației directe, metodă la care au apelat și cei doi experți ai părților din proces.
Prin urmare, ceea ce au analizat experții au fost ofertele de vânzare pe internet și nu vânzările efective, așa cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Niciunul dintre cei trei experți nu a identificat prețurile cu care se vând în mod obișnuit terenurile din zonă, de aceeași categorie cu cel expropriat, în sensul de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare – cumpărare și nu de oferte de preț ale agențiilor imobiliare ori prețuri de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate.
Obiecțiunile aduse de pârât au fost respinse prin practicaua deciziei recurate, cu motivarea că s-au respectat criteriile prevăzute de art. 25 – art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Ca atare, reținând că instanța de apel a stabilit despăgubirea cuvenită reclamantei prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, Curtea va constata că se impune casarea deciziei recurate pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate reclamantei cu respectarea criteriilor legale stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Cel de-al doilea motiv de recurs, vizând obligarea pârâților doar la plata diferenței dintre suma stabilită de instanță cu titlu de despăgubiri și cea deja consemnată în baza Hotărârii nr. 7/2009, nu se impune a mai fi cercetat, având în vedere soluția dată primei critici invocate de recurent.
În consecință, urmează ca, în temeiul art. 314 C. proc. civ., să se admită recursul și să se caseze decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul J. Prahova prin C.J. Prahova împotriva deciziei nr. 26 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.